DEMERS INTRODUCTIV

Obiectivul de baza al lucrarii de fata il constituie prezentarea principalelor aspecte legate de un element deosebit de important, utilizat in munca de identificare a autorilor unor infractiuni savarsite prin violenta , si anume urmele de sange. Majoritatea infractiunilor presupun prezenta subiectului la locul comiterii faptei si savarsirea de catre acesta, in tot sau in parte, a unor actiuni ce produc modificari in ambianta existenta, modificari care sunt cunoscute sub denumirea generica de urme. In sens criminalistic, prin urme se intelege orice modificare materiala produsa ca urmare a interactiunii dintre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si elementele componente ale mediului unde isi desfasoara activitatea infractionala. Aceste modificari, examinate individual sau in totalitate pot conduce la : stabilirea faptei, identificarea faptasului, a mijloacelor folosite si la clarificarea imprejurarilor cauzei.

Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul urmelor biologice si , in general, se formeaza cu ocazia comiterii unor infractiuni ca : omoruri , violuri, talharii, pruncucideri, vatamari ale integritatii corporale, accidente , etc. Aceasta enumerare nu este limitativa , ci numai orientativa, deoarece conditiile concrete de savarsire a unei infractiuni , altele decat cele aratate , pot favoriza crearea de urme de sange sau, mai mult decat atat , este posibil ca, in cazul unora dintre infractiunile aratate mai sus, sa nu se formeze urme de sange, fapt de asemenea determinat de conditiile concrete de savarsire a infractiunii , de mijloacele si procedeele intrebuintate de autor pentru comiterea actului infractional.

CAPITOLUL 2 Urmele de sange , din perspectiva investigatiilor biocriminalistice

Fundamentul stiintific1 al expertizei. Prezenta urmelor de sange la locul faptei sau pe corpuri delicte are o importanta deosebita in procesul judiciar, intrucat li se pot stabili natura si originea.
Fundamentu tinific = caracterul tiinific al metodelor i mijloacelor tehnico tiinifice pe care expertiza le folosete n examinarea mijloacelor materiale de prob
1

Fiind vorba de un material foarte complex biologic care, chiar si in cantitati mici, pastreaza un numar important de caracteristici un timp indelungat dupa formarea urmelor, de regula , sub forma de pete, identificarea criminalistica devine realizabila. In acelasi timp, caracterul biologic al urmelor de sange conditioneaza posibilitatile de examinare multipla de cantitatea lor, vechimea si modul de pastrare. S-au cristalizat o metodologie si o practica de expertiza rezultat al imbinarii unor metode chimice, fizice, microbiologice, imunologice, citologice2 etc care cunosc, insa, mutatii permanente datorita dezvoltarii stiintelor de baza si a metodelor de investigatie. Examinarea urmelor de sange urmareste aspectul morfologic, caracteristicile fizice si chimice, cele biologice comune de specie precum si determinarea antigenelor si a altor factori de grupe, in scopul identificarii grupei sanguine a persoanei de la care provin.

2.1. CARACTERISTICI GENERALE SI INDIVIDUALE ALE SANGELUI

2.1.1 CARACTERISTICI GENERALE Sangele este un tesut uman (animal) fluid, cu multiple functii in metabolism, in autoapararea organismului, in coordonarea functiilor vitale. Potrivit acestor functii, in compozitia sangelui exista elemente permanente (proprii) si elemente tranzitionale (vehiculate). Elementele permanente sunt compuse din formatiuni celulare si dintr-o parte lichida, denumita plasma sanguina. Elementele tranzitionale contin factori alimentari, metaboliti, hormoni si altii. Sub aspectul functiilor, al repartitiei in sistem si al mobilitatii sale, sangele se compune din trei componente: tisular central hematopoetic; circulant; periferic-tisular. I. Compartimentul tisular central hematopoetic este alcatuit din tesutul mieloid (maduva rosie), formator de granulocite, hematii si trombocite, tesutul limfoid in care se realizeaza limfopoeza (geneza limfocitelor) si sistemul reticulo-endotelial cuprinzand celulele organelor hematopoetice ce contribuie la formarea anticorpilor. II. Compartimentul circulant este format din elemente celulare si plasma sanguina. a) ELEMENTE CELULARE3 ERITROCITELE (globulele rosii) sunt sunt prezente la om in numar de 4,55 milioane/mm3 de sange. Au o membrana cu permeabilitate selectiva (pentru apa, oxigen, lichide si unii ioni metalici). Membrana este foarte activa din punct de vedere biochimic datorita prezentei a numeroase forme de proteine enzimatice si polizaharide, ambele cu redacali liberi. Protoplasma eritrocitara, ca si molecula de proteina, se comporta antigenic.
2 3

citologie = studiul celulelor (a organitelor celulare i a elementelor submicroscopice celulare) colectiv, criminalistul amator, vol. IV, pag. 12 2

LEUCOCITELE (globulele albe) sunt prezente in sangele circulat in numar de 6 8000/ m3. Ca origine si functii, leucocitele se impart in mai multe categorii: - GRANULOCITE neutrofile, lozinofile sau bazofile, cu rol primordial in fagocitare4. - LIMFOCITE, cele mai mici leucocite cu marimi si forme variabile ce se acomodeaza la necesitatile de aparare ale organismului. In mod obisnuit ele participa la formarea anticorpilor. - MONOCITE, celule macrofage care participa de asemenea la sintetizarea anticorpilor. - PLASMOCITE, celule care fac parte din limfocite fiind transformate special pentru formarea anticorpilor. - TROMBOCITE sau PLACUTE SANGUINE cu rol primordial in coagularea sangelui. In corpul trombocitelor s-au identificat 12 substante active numite factori trombocitari, din care o parte contribuie la fibrinogeneza (coagulare), iar restul actioneaza in directia mentinerii starii de fluiditate a plasmei sanguine, dispersarii fine a picaturilor de grasime (in kilomicroni) si, in general, a echilibrului electrostatic al sangelui. b) PLASMA SANGUINA Partea fluida, necorpusculara a sangelui este numita plasma. Serul sanguin este partea fluida separata dupa coagularea sangelui, lipsita deci de o cantitate de proteine si ioni. Plasma sanguina este o solutie apoasa, coloidala, in care sunt dispersate si plutesc numeroase substante insolubile in apa, precum si elementele celulare ale sangelui. Constituentele permanente cele mai importante sunt proteinele plasmatice: fibrinogenul, albumina, alfa-1-globulina, alfa-2-globulina, betaglobulina, gammaglobulina. Aceste proteine sunt sintetizate in organismul uman, fiind specifice din punct de vedere imunologic. Compozitia moleculelor de proteina difera de la individ la individ datorita modului specific de combinare a aminoacizilor, fiind determinata de factori genetici individuali (ereditari). Volumul total al sangelui circulant este de 5 litri; el se gaseste in permanenta miscare in sistemul vascular si in spatii tisulare, fiind tinut in miscare de cord. Tensiunea arteriala cu valoare cifrica de 120-150 mm Hg reprezinta o presiune de irigare conditionata de cantitatea permanenta de sange, starea tonusului vascular si de situatia electrostatica a sangelui. Aceasta presiune fiind exercitata in permanenta asupra peretelui vascular arterial, in momentul formarii unor discontinuitati vasculare, sangele se extravazeaza cu aceeasi forta, fie intre fibrele tesuturilor invecinate, fie in mediul exterior. In sistemul venos, in schimb, presiunea hidrostatica este minimala sau chiar negativa. In consecinta, lezarea acestor vase provoaca hemoragii lente, fara presiune. Aceasta diferenta se recunoaste si in forma urmelor.5 III. Compartimentul periferic-tisular se caracterizeaza printr-un ritm de circulatie mai lent. Contine aceleasi elemente ca si compartimentul circulant, insa intr-o alta proportie (mai putine eritrocite, mai multe leucocite si elemente tranzitionale).
fagocitare = proces de digerare a bacteriilor, a particulelor strine ptrunse n organism, cu rolul de a apra organismul de infecii 5 Vladimir Beli, Medicina legal n practica judiciar, Editura Juridic, 2001, pag. 388
4

Regnul animal, cu toata diversitatea sa biologica aparuta in cursul evolutiei speciilor, a pastrat anumite scheme structurale comune, atat in privinta structurilor de baza, cat si in schema biochimica functionala. Sangele mamiferelor are schema de structura celulara similara. Comuna este, de asemenea, la toate mamiferele, structura biochimica bazata pe proteinele tuturor tesuturilor si organelor. In materialul biologic (materia vie), tendinta de diversificare este totusi mai generala, nu numai in marea diversifitate a raselor si individual, ci si in structurile biochimice ale macromoleculelor constituente. Diferentele structurale prezente in celule si in proteinele acelorasi tesuturi constituie baza diferentierii pe specii, rase si indivizi a substantelor biologice. 2.1.2 CARACTERISTICI INDIVIDUALE Polimorfismul6 structural al macromoleculelor biologic active este o trasatura tot atat de generala si logica, ca si similitudinea principiului structural. Aceste proprietati, fie la nivel de specie sau rasa, fie la nivel individual, sunt genetic determinate si transmise in cadrul familiei.Originea acestor polimorfisme se gaseste in ADN, sub forma diferentelor apartinand uneia sau mai multor nucleotide dintr-o gena data sau chiar sub forma fragmentelor de ADN prezente la anumite persoane si absente la altele.Diversele variante posibile ale unei gene se numesc alele.Simplificand, cu cat alelele unei gene sunt mai numeroase, cu atat caracterul corespunzator este polimorf si, deci, util pentru identificare. Pana recent, polimorfismele nu erau analizate la nivel de ADN, deoarece, deseori, polimorfismul nu era cunoscut decat prin prisma efectelor sale, detectabile prin teste imunologice sau prin analiza proteinelor cuprinse in esantion. Genele responsabile nu erau cunoscute. In consecinta, aceste proprietati individuale (ale speciei, plus ale individului) sunt permanente, neschimbate esential in cursul vietii individului, fiind cunoscute sub numele de grupe sanguine7. Aceste configuratii structurale sunt comune la diferite specii de animale, asa incat unele grupe sau sisteme complete de grupe sunt prezente la anumite animale, mai ales la mamiferele superioare. Drept urmare, in practica criminalistica prezenta unor grupe sanguine nu este egala cu originea umana a sangelui. Vorbind de grupele sanguine, in general, se are in vedere sistemul AB0 descoperit in 1900 de K. Landsteiner. Antigenele din sistemul de grupe AB0 sunt insa cele mai raspandite in regnul animal, fiind prezente chiar la unele microorganisme (grupa A). in cazul omului, aceste proprietati antigenice sunt prezente in toate organele, in unele secretii sau in limfa celulara. Alaturi de factorii de grupe AB0, in fiecare caz este prezenta si antigena H, care diferentiaza sangele uman de cel animal, aceasta existand si
Les empreintes genetiques et la criminalistique, par Raphael Coquez, Revue internationale de criminologie et de police tehnique, juillet / septembre 1989 7 grup sanguin = sistem de clasificare a persoanelor dup tipurile de snge uman, n funcie de tipul i prezena unor aglutinogene existente pe membrana eritrocitelor i a aglutininelor existente n plasma sanguin
6

la persoane cu grupa 0. Chiar Landsteiner si cercetarile ulterioare au demonstrat faptul ca pe membrana eritrocitului si a altor celule hematice sunt numeroase variatii individuale cu caracter antigenic, constituente ale sistemelor de grupe independente. Cercetarile, mai ales prin metoda electroforezei pe geloza, au demonstrat prezenta in serul sanguin si a altor tipuri de variabilitate, denumite grupe serice. In ultimele decenii, variatiunile structurale au fost descoperite si la proteineenzime, atat cele fixate pe celule, cat si in cazul numeroaselor enzime din serul sanguin, numite grupe enzimatice. Notiunea de grupa sanguina cuprinde totalitatea sistemelor grupale rezultate din polimorfismele structurale biochimice, indiferent daca ele sunt localizate pe membrana celulelor sanguine, in proteinele plasmatice sau pe celulele ori limfa celulara din diferitele tesuturi si organe. Pe baza acestei variabilitati infinite, se poate afirma teoretic ca nu exista doua picaturi de sange identice, exceptand cuplurile gemelare monoviteline. In practica criminalistica insa nu se poate realiza aceasta individualizare perfecta exclusiv pe baza sistemelor de grupe, mai ales din motive tehnice, respectiv datorita cantitatilor reduse a urmelor de sange, alterarii lor. Totusi realizarea incadrarii urmelor in cateva sisteme de grupa asigura o comparatie cu constelatia de grupe existente la persoanele suspecte in sensul coincidentei sau eliminarii. Fiecare sistem de grupa este independent fata de celelalte, atat in privinta caracterului antigenal, cat si sub aspectul transmiterii ereditare. Notiunea de subgrupa 8 se utilizeaza exclusiv pentru variantele din cadrul unei grupe. De exemplu, in sistemul AB0, grupa A are subgrupele A1, A2, A3. 2.2. UNELE PROBLEME ANATOMO-FUNCTIONALE PRIVIND SANGERAREA 2.2.1.Cauzele sangerarii Cauza sangerarii rezida, de cele mai multe ori, din lezarea traumatica a sistemului vascular din organism. Acesta este alcatuit din cord ( care prin constructia sa vasculara, joaca rolul unui motor propulsor al sangelui in corp ) si vase sanguine ( prin care sangele este vehiculat pana la nivelul tesuturilor ) de diferite calibre si cu functii variate ( artere, vene , capilare ). In functie de formatiunea vasculara lezata , de presiunea (tensiunea ) sanguina la acel nivel, de felul sangelui ( arterial sau venos ), precum si de alti factori , hemoragia va avea particularitatile sale. Astfel, hemoragia cardiaca va fi intotdeauna mai puternica decat cea arteriala, iar aceasta mai puternica decat cea venoasa, fapt normal, avand in vedere ca presiunea sangelui scade de la cord la artere, iar cand ajunge in vene este foarte mica. In ceea ce priveste arterele, intensitatea hemoragiei scade tot datorita presiunii sangelui de la centru (cord) catre periferie, hemoragia capilara este foarte slaba (sangele
8

subgrup sanguin = totalitatea variantelor structurale posibil existente n cadrul unei grupe sanguine 5

nu tasneste ca in cazul hemoragiei arteriale, ci se scurge ).O alta clasificare a hemoragiilorcare intereseaza in mod deosebit cercetarea urmelor de sange, este urmatoarea : 1)Hemoragia interna (ruptura traumatica sau netraumatica a unor vase abdominale, toracice, cerebrale, ruptura splinei, etc. ) care se constata fie clinic, in eventualitatea ca victima traieste, fie la necropsie. In cazul acestei hemoragii, nu exista pierderi de sange in afara organismului. 2) Hemoragia externa ( prin lezarea de cele mai multe ori traumatica, a vaselor periferice cum sunt cele ale membrelor, gatului ) in care pierderea de sange se face intotdeauna in afara organismului. Diferitele genuri de urme apartinand acestei categorii pot fi apreciate numai in cadrul examenelor de laborator. In ceea ce priveste urmele de sange intalnite la locul faptei, acestea apartin, cu regularitate, hemoragiei externe si, foarte rar, celei interne. 2.2.2.Starile formale in care pot fi intalnite urmele de sange La locul faptei, sangele poate fi intalnit in urmatoarele stari : Lichida rareori, atunci cand cercetarea se face imediat dupa comiterea infractiunii, victima fiind inca vie.La o perioada mai mare, aceasta stare a sangelui se poate datora unei boli a sangelui, denumite hemophilie, care se caracterizeaza printr-o intarziere asau absenta totala a coagularii sangelui. De asemenea, cand sangele a cazut intr-un vas sau pe un loc unde exita apa, se prezinta sub forma lichida, bineinteles, daca cantitatea de apa este suficient de mare pentru a impiedica sangele sa se coaguleze ; Coagulat la iesirea din vasele sanguine intr-un interval relativ scurt, sangele se coaguleaza, aceasta in functie de cantitatea de sange, de marimea suprafetei pe care este intins, de influenta factorilor de mediu, etc. Uscat dupa trecerea unui interval de timp mai mare, in functie de cantitatea de sange, conditiile de mediu, de locul unde s-a format urma, de natura suportului, sangele se usuca. Pe suporturile neabsorbante ia aspectul unor cruste bine prinse, cand sangele este in cantitate mica ( picaturi, stropi), iar cand cantitatea de sange a fost mai mare, aceasta esenta prezinta o retea fina de crapaturi. Suprafetele absorbante, ca materialele textile, (tesaturi, cearsafuri, camasi, rochii, batiste, etc.) se imbiba cu sange in stare lichida si prin uscarea acestuia ele devin aspre si rigide la pipait. Putrefiat in unele situatii, datorita conditiilor externe, in special umezeala, lipsa curentilor de aer, sangele putrezeste, sufera un proces de descompunere datorita bacteriilor si ciupercilor de mucegai. Aceasta stare prejudiciaza foarte mult exploatarea ulterioara a urmelor de sange. In functie de starea in care va fi gasit sangele din urme vor exista diferente si in activitatile de ridicare si ambalare ale acestora. In general, urmele, desi nu au o forma regulata, ele pot fi intalnite sub forma de :
6

balti, dare, improscaturi, manjituri, picaturi, stropi. Balta de sange se formeaza cand sangerarea este foarte puternica si cantitatea mare. Formarea ei presupune ca sursa sangerarii sa aiba pozitie relativ stabila fata de suport. Formarea baltii de sange depinde de pozitia victimei si , mai ales, de inclinarea si felul suprafetei suportului, intrucat sangele, ca orice lichid ce se scurge, umple regiunile cele mai joase ale suportului.Marimea baltilor depinde de cantitatea de sange si, ca atare, de natura, marimea si localizarea leziunilor. Prin urmar, examinarea acestor urme se face in raport de leziunile gasite pe cadavru, pentru a stabili cu aproximatie daca acestea puteau determina cantitatea de sange scursa sau daca sangele descoperit in jurul cadavrului este insuficient fata de scurgerea pe care in mod normal ar fi determinat-o leziunile respective. O mare atentie in examinarea acestor urme si in aprecierea cantitatii de sange trebuie acordata suportului. Un suport absorbant (pamantul, nisipul, covoarele ) diminueaza sensibil cantitatea de sange.Alte suporturi , desi nu sunt absorbante, prin structura lor pot ascunde o parte din sangele care in mod normal s-a scurs, cum ar fi : pietrisul, parchetul, dusumeaua, printre crapaturile carora sangele se scurge, formanduse depozite mari care nu pot fi vazute. Dara (darele) de sange se formeaza cand sursa de sange se afla in miscare. Examinarea ei ne poate indica pozitia initiala a victimei, drumul parcurs, locurile unde s-a oprit persoana care a pierdut sangele respectiv. Putem stabili daca intre sensul darei si pozitia in care a fost gasit cadavrul exista sau nu concordanta, daca scimbarea pozitiei initiale a victimei este rezultatul unei actiuni a autorului sau daca victima insasi, cu ultimele rezerve vitale, s-a deplasat din locul unde a cazut initial. Improscaturile se produc cand, in urma loviturilor aplicate, sangele tasneste si improasca obiectele din jurul victimei. Formarea lor se datoreaza unei leziuni mari cu atingerea unor artere din care sangele tasneste. Exemplu : implantarea unui cutit in regiunea inimii va determina tasnirea puternica a sangelui si improscarea acestuia pe obiectele si mobilierul din jurul victimei, aceasta mai cu seama cand agresorul a scos cutitul din corpul celui injunghiat. Manjiturile sunt rezultatul atingerii unor obiecte de catre persoana insangerata (victima) sau de catre autorul infractiunii, care, murdar de sange, a atins sau a pus mana pe diverse obiecte (manerul usii, sticle, pahare, spatarul scaunului, etc.) . Prezenta si dispunerea manjiturilor in spatiu, pe diverse obiecte, ce indica anumite activitati ale autorului (manjirea lucrurilor, stergerea mainilor, etc.) si drumul parcurs de acesta dupa savarsirea infractiunii. Picaturile si stropii de sange caracteristic pentru aceste forme ale urmelor de sange este cantitatea foarte mica de sange. Cercetarea criminalistica a urmelor de sange ne ajuta sa amplificam sau sa diminuam anumite rationamente pe care le-am formulat, plecand de la faptele materiale constatate. Aceste rationamente au la baza studiul dinamic al formarii urmelor de sange gasite la locul comiterii infractiunii. Cercetarile criminalistice si medico-legale privind aceste aspecte au ajuns la unele concluzii, mai ales in ceea ce priveste studiul picaturilor de sange, cazute si proiectate,
7

acestea fiind de fapt situatiile dinamice cele mai frecvente si, in acelasi timp, cel mai greu de interpretat. Legile hidrodinamice, in baza carora au loc procesele de formare a petelor de sange, sunt foarte precise si deosebit de complexe. Certitudinea unei concluzii necesara cercetarilor nu va exista insa, decat in momentul cand vor putea fi epuizate si alte aspecte legate de particularitatile biologice, deoarece sangele este un lichid particular . Desi in domeniile de specialitate, de dinamica fluidelor, fizicienii au fost preocupati de regimul de formare a jeturilor lichide, s-a studiat prea putin ce devin picaturile cand intalnesc un plan solid. Astfel, in fata criminalistilor, fizicienilor si medicilor legisti, continua sa stea probleme ce privesc : - determinarea legilor de care depind formele petelor lasate de picaturile de sange. - stabilirea masurii in care ele vor fi utile cercetarii penale, pentru ca, in final, sa se poata determina punctul de emisie (inaltimea si directia) de cadere a picaturilor de sange, in functie de aspectul petelor de sange. Pana in prezent, in acest domeniu, doar unele aspecte au fot elucidate. Picaturile de sange care cad vertical pe un plan orizontal in cazul picaturilor de sange care cad in plan vertical de la o inaltime mica (sub 0.5 m) , petele au o forma circulara, iar cu cat inaltimea creste, pe circumferinta, petele formate in urma contactului cu suportul prezinta mici zimti sau prelungiri. S-a stabilit ca numarul de zimti creste in functie de doua variabile : inaltimea de cadere si volumul picaturii. Acest numar de zimti depinde mai mult de prima variabila (volumul picaturii) decat de prima. Astfel, la o inaltime de peste 0,5 m, cu cat volumul va fi mai mic, zimtii petei vor fi mai mici si chiar nu vor exista, iar daca volumul picaturii este mare, zimtii vor fi mai multi si mai mari, fiind posibil sa apara chiar pete suplimentare de forma circulara, mult mai mici, dispuse in jurul circumferintei petei mari. Aceste constatari negative sunt, totusi, valoroase, deoarece permit evitarea unor erori de interpretare pe care am fi tentati sa le facem in baza unor considerente pur logice privind inaltimea de cadere. Picaturi de sange care cad vertical pe un plan oblic in cazul picaturilor care cad vertical pe un plan oblic, situatii intalnite frecvent, sunt relevante mai multe aspecte : Forma petelor in functie de inclinarea planului. Acestea depind mai mult de unghiul de contact decat de inaltimea caderii si volumul picaturii , apreciere care permite deci determinarea unghiului de contact. Formarea acestor pete devine caracteristica unui ochi format, dar ea poate fi definita mai precis si matematic prin raportul dintre lungimea si latimea ei, fapt deosebit, pentru ca permite evaluarea in practica a unghiului de cadere. Pentru un unghi de 90, raportul este 1/1, pata fiind rotunda in timp ce pentru un unghi care tinde spre 0, adica planul suportului se apropie de verticala (cand picatura evolueaza pe suprafata planului si paralel cu acesta) raportul creste, tinzand catre infinit, deoarece lungimea petei tinde, teoretic spre infinit. In formarea petelor, deoarece picaturile de sange, pe langa inaltimea de cadere, volumul picaturii, mai intervin si alti factori, cum sunt : natura suprafetei suportului
8

(absorbanta, neteda), miscarea sursei de sangerare fata de sursa sangerarii.Toti acesti factori modifica aspectul petelor de sange fara a se fixa unele urme in acest sens. Dar, la locul faptei, urmele de sange se pot gasi si in alte forme decat pete, manjituri, improscari. Astfel, ele pot fi intalnite sub forma urmelor create de maini, urme papilare (palmare si digitale), urme de incaltaminte, ale mijloacelor de transport si ale multor alte obiecte.Aceste urme contin sau pot sa contina elemente din constructia exterioara a obiectelor creatoare, in exploatarea lor ele determinand, in primul rand, o cercetare traseologica si, numai in masura in care cerintele o impun, o cercetare biologica. Formarea aecstor urme presupune ca, mai intai, obiectele creatoare de urme sa se fi murdarit de sange, fie ca au fost stropite, fie ca au venit in contact cu alte obiecte pe care se afla sange si sa ia contact cu obiectul primitor, pe care se formeaza urma respectiva. Urmele vizibile si urmele latente de sange caracteristic in cazul urmelor de sange este ca acestea nu au, din momentul formarii si pana in momentul in care sunt cercetate, aceeasi culoare rosie, ci coloratia lor se modifica in functie de o serie de factori ca : timpul scurs de la formarea urmei, natura suportului pe care s-a format, interventia factorilor de mediu (vant, caldura, umezeala, etc.). Toate aceste modificari care pot surveni, ingreuneaza mult cercetarea urmelor de sange, mai ales culoarea urmei de sange se apropie mult de culoarea suportului pe care sa format, iar cantitatea de sange este foarte mica. In astfel de situatii sunt posibile unele confuzii, urmele de sange pot fi luate drept urme produse de alte substante, datorita aspectului asemanator cu al sangelui, fapt ce poate aduce prejudicii cercetarii.De asemenea, cercetarea urmelor de sange presupune o oarecare experienta si folosirea unor procedee si mijloace specifice ce au ca scop tocmai rezolvarea cu succes a problemelor pe care le pune aceasta categorie de urme. O urma proaspata de sange are o culoare rosie-bruna, intr-un strat suficient de gros, si cenusie-verzuie , intr-un strat mai subtire.Cand este proaspata, urma de sange are un luciu specific care o deosebeste de urmele care au aceeasi culoare, insa sunt formate din substante de alta natura. Dar, atat culoarea,cat si luciul specific dispar sub actiunea factorilor atmosferici, a caldurii, a reactiilor chimice sau proceselor fizice care au loc intre sange si suportul pe care a aczut. Pete foarte vechi, ca si cele supuse actiunii acizilor sau temperaturilor ridicate, capata o culoare cenusie. Trecerea culorii rosii in culoarea cafenie (bruna) se face la diferite intervale de timp, in functie de conditiile externe. Intr-un loc racoros si intunecos, aceasta trecere se face mai lent (2-3 saptamani), la o lumina mai difuza, ceva mai repede (5-7 zile), sub influenta razelor solare , aceasta trecere se face mai repede (1-2 zile). Urmele de sange putrefiat capata o coloratie verzuie si chiar verde (cand sangele este in strat subtire) , datorita formarii de sulfhemoglobina. Sangele din urme poate deveni chiar negru la culoare, atunci cand a trecut o perioada foarte mare de la depunerea lui. In general, urmele de sange au o coloratie instabila, mai ales pe obiectele de metal, pe materiale textile, haine, covoare, etc. Urmele formate cu sange se mai pot prezenta si ca urme invizibile sau foarte greu
9

vizibile cu ochiul liber, cand acestea au fost spalate de infractor, pentru a le inlatura, sau de precipitatiile atmosferice (ploaia si zapada care s-a topit pot avea astfel de urmari). Cu toata interventia acestor factori , insa, urmele de sange nu sunt inlaturate complet, ci devin doar invizibile, iar prezenta sangelui poate fi pusa in evidenta prin folosirea unor procedee si mijloace speciale. La fel se intampla si cu urmele de sange de pe un suport colorat (rosu, maro, cafeniu) ,care, datorita invechirii,se confunda cu culoarea obiectului purtator. Prin urmare, atunci cand vom cauta urme de sange, o mare atentie trebuie sa acordam si acestui aspect, stiut fiind faptul ca astfel de urme pot fi extrem de valoroase.

10

Capitolul 4 EFECTUAREA EXPERTIZELOR CLASICE DE INVESTIGARE BIOCRIMINALISTICA

4.1. ETAPELE EXAMINARII

Rezultatul examinarii urmelor de sange se bazeaza pe caracterul biologic al acestui material, pe prezenta elementelor structurale in ele si, de asemenea, a unor proprietati de specie si de grupe.Cantitatea necesara pentru toate fazele identificarii este de cate 3-10 mg substanta uscata, deci in mod practic in multe cazuri nu se dispune de un material suficient pentru toate examinarile. 4.1.1. EXAMINAREA SEPARATA9 Identificarea unei urme de sange impune o discipluna de cercetare pentru evitarea oricarei erori. Expertul biocriminalist trebuie sa respecte o ordine a examinarii care sa-i permita rezolvarea mai multor probleme: examenul preliminar al urmelor si reactiilor imediate ce permit orientarea desfasurarii ulterioare a cercetarilor (reactiile de orientare); examinarea microcristalografica ce confirma prezenta sangelui (reactii de certitudine); examenul imunologic pentru determinarea originii umane a sangelui; examinarea aglutinogenelor si aglutininelor specifice pentru indicarea grupei antropologice careia ii apartine individul care a sangerat. Trebuie insistat asupra pericolului reprezentat de examinarile rapide, incomplete si mai ales organizate defectuos. De exemplu, o reactie imunologica fara examen microcristalografic, chiar pozitiva, nu poate demonstra decat originea umana a unui produs biologic, care poate sa nu aiba nici un caracter medico-legal: secretiile mucoase. Investigarea grupelor de sange in absenta contextului cristalografic si imunologic, chiar pozitiva, nu permite afirmarea originii umane a urmei, caci exista aglutinine si la alte specii animale. Expertul care va prezenta concluzii ferme plecand de la examene de laborator partiale si insuficiente se expune unor critici justificate. O simpla reactie de colorare pozitiva (o reactie de orientare) nu permite in nici un caz sa se afirme prezenta sangelui atunci cand celelalte examinari s-au dovedit negative. Expertiza este o informatie juridica data de o persoana cu pregatire complexa. Competenta implica un examen critic al faptelor si o interpretare limitata exclusiv la observatii indiscutabile. 4.1.1.1. Reactii de orientare
Examinarea separat = primul studiu al cercertrii obiectelor supuse identificrii n scopul de a le evidenia caracteristicile generale i individuale
9

11

La locul faptei, se recomanda efectuarea cercetarii orientative prin prelucrarea unei cantitati mici de sange intr-un geam de ceas 10 si verificarea ei pe baza reactiilor de orientare. De asemenea, si examenele de laborator nu trebuie efectuate decat asupra unei portiuni din urma de sange, restul urmand sa fie conservat pentru a permite o eventuala contra-expertiza sau chiar o noua expertiza. Daca materialul este in cantitate insuficienta pentru a permite cercetari complete, expertul trebuie sa previna magistratul care va decide ce tip de investigatie va avea prioritate. Aceste reactii se bazeaza pe faptul ca urmele de sange pastreaza un timp indelungat si in mare dispersie (dilutie) activitatea enzimatica de oxidaza. In consecinta, sangele este capabil sa scindeze oxigenul din combinatiile labile (din peroxid de hidrogen, sodiu, etc). oxigenul astfel eliberat, daca este in masa, provoaca efervescenta, fiind capabil sa oxideze diferiti coloranti cu schimbarea culorii. Cele mai uzuale variante de reactie (reactiile se efectueaza pe fragmente separate) sunt: 1. Reactia cu luminol (a lui Specht)11. Pulverizand reactivul12 asupra zonelor suspecte a fi urme de sange, se obtine in caz afirmativ o fluorescenta intensiva. Se utilizeaza, de pilda, pe suprafata soselei, pe dusumelele spalate dupa patare, etc. Se mai foloseste solutia de 3-5% de apa oxigenata, care provoaca efervescenta in conditii similare, daca materialul este mai abundent. 2. Reactia cu leuco-verde malachit (Medinger) este destul de sensibila: pozitiva pana la o dilutie minima a sangelui de 1/200.000, pozitiva in contact cu sange in descompunere, vechi, dar negativa cu sangele calcinat. Reactia pozitiva cu anumite saruri de fier face ca aceasta proba sa fie contestata. Daca se observa un viraj rapid spre verde, reactia este pozitiva; in absenta colorarii sau daca transformarea in verde e prea lenta atunci reactia e negativa. Aceste prime metode sunt utilizate si pentru revelarea la fata locului a urmelor de maini produse prin depunere de sange. 13 3. Proba Adler (cu benzidina)14 este cea mai utilizata si sensibila, reactionand si la dilutia de 1/40.000 a sangelui. In prezenta peroxidazei (sange) apare o coloratie albastru-vernil ca se transforma in brun-gri la 2-3 minute si dispare treptat. 4. Reactia Guarino15. O picatura din aceasta solutie, amestecata cu o cantitate egala de apa oxigenata se aplica peste urmele de sange raclate, obtinandu-se o coloratie galbena. Reactia este mai putin sensibila. 5. Reactia Kastl Mayer. Fenoftaleina redusa (incolora) dizolvata 1g in 50 ml solutie 20% hidroxid de sodiu in combinatie cu o cantitate egala de apa oxigenata, in contact cu urmele de sange prezinta o coloratie rosie-violacee. Reactiile de orientare se pot repeta cu numerosi coloranti care provoaca variatii
Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, ediia a II-a revzut i adugit, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002, pag. 140 11 Specht, Die Chemiluminiscenz das Hamin , in Deutsche Zeischtrift gerichtliche Medizin, nr. 28/1937, p.225 12 Luminolul = perborat de sodiu + aminoftalhidrazida + carbonat de sodiu anhidru 13 Emilian Stancu, supra. cit., pag. 108 14 O. Adler, Uber das Verhalten gewisser organischer Verbindungen gegenuber Blut, mit desonderer Berlichtsichtung das Nachweises von Blut, 1904, p.59 15 C. Simonin, Medicine Legale Judiciare, Paris, 1955, p.815-860 12
10

evidente de culoare la oxidare. La toate reactiile, se vor racla cateva fragmente foarte mici din urmele de sange (pe sticla de ceas) peste care se picura reactivul. Niciodata nu se vor efectua reactii direct asupra corpurilor delicte. In cazul in care suprafata unei arme albe nu prezinta urme vizibile de sange dar se presupune ca ele exista arma se poate introduce pentru 4-6 ore intr-o eprubeta cu apa distilata, rectia urmand a se efectua cu lichidul de maceratie. Specificitatea relativa a tuturor reactiilor rezulta din posibilitatea reoxidarii colorantilor in prezenta enzimelor oxidative de alta origine, a prezentei fierului trivalent (rugina) si a altor componenti oxidativi. Din acest motiv, pozitivitatea se confirma cu reactii de certitudine. 4.1.1.2.Reactii de certitudine Principiul de baza al tuturor acestor reactii este demonstrarea prezentei pigmentului sanguin hemoglobina. 1. Reactia Taichmann16 (de formare a cristalelor de clorhemina) Se racleaza cateva granule fine de urma pe o lama microscopica, peste care se adauga o cantitate similara de NaCl (clorura de sodiu) pudra si 1-2 picaturi de acid acetic glacial. Se acopera cu o lamela si se incalzeste de 3 ori pana la fierbere. Dupa 5-6 minute de racire, daca urmele sunt de sange, apar cristale brun-inchise, romboidale, alungite, mai ales deasupra granulelor de urme nedizolvate complet. 2. Reactia Gabrielli Bertrande reproduce aceleasi cristale, fiind mai comoda prin faptul ca reactivul este o solutie stabila. 3. Reactia Takayama17 este procedura-standard utilizata de laboratoarele F.B.I. pentru a obtine confirmarea prezentei sangelui. Proba se executa pe lama si dupa un contact, intre reactiv si urme, de 2-4 minute apar cristalele rosii, aciforme de hemocromogen. Aceste cristale dispar dupa 50-60 de minute. 4.1.1.3.Examinarea microspectroscopica Aceasta este specifica si indispensabila mai ales la urmele mai vechi si alterate. Urmele recent diluate cu 1-2 picaturi de apa distilata prezinta 2 benzi de absorbtie18 in zona lungimilor de unda de 589 577 nm si 556 536 nm. Din urmele ceva mai vechi se incearca formarea de cristale de hemocromogen cu reactivul Takayama sau cu stanil. Hemocromogenul are, de asemenea, doua benzi de absorbtie in zona lungimilor de unda de 564 554 si 536 532 nm. Pe materialul raclat din urmele foarte vechi se picura 1-2 picaturi de acid sulfuric concentrat. Spectrul format are 3 benzi de absorbtie in zona lungimilor de unda de 608 594, 584 - 574 si 572 548 nm.
Metod descoperit n 1853 de anatomistul polonez Ludwig Teichmann Stawiarski Gaensselen, R.G., Sourcebook in forensis serology, immunology and biochemistry, U.S. Departament of Justice, National Institute of Justice, D.C., 1983 18 Banda de absorbie = grup de linii spectrale foarte apropiate di spectrul continuu al unei iradiaii, fiind caracteristic unei specii de molecule sau unui grup de atomi ce intr n componena moleculei respective
16 17

13

Cand exista o cantitate suficienta de sange in urma se macereaza cu apa distilata si se introduce in spectrofotometrul universal, examinandu-se la lumina vizibila ultravioleta. In acest aparat absorbtia de unde va aparea sub forma unor curbe inregistrate. Reactiile sunt influentate negativ de prezenta resturilor uleioase, razaturilor de var, detergentilor, etc., din care motiv la reactiile biologice in special este recomandata purificarea materialului prin cromatografierea preparativa a lui Fiori. In unele conditii devine necesara aprecierea cantitatii totale de sange scurs la fata locului posibilitatea fiind data de conditiile locului. In cazul uscarii pe o suprafata impermeabila se strange tot materialul, se asigura o uscare perfecta si se cantareste, obtinandu-se astfel direct greutatea partii uscate: cantitatea inmultita cu 5 indica sangele total, 80% fiind greutatea partii volatile. Acelasi principiu se poate utiliza si in cazul cand cantitatea totala este imbibata in materiale textile (imbracaminte, lenjerie de pat, etc), care se usuca complet, apoi se cantaresc. Dupa aceea, se macereaza cat mai bine urmele in apa cu detergent, se usuca din nou textilele, iar diferenta de greutate reprezinta aproximativ partea uscata a urmelor, din care se calculeaza cantitatea totala ca mai sus. Daca sangele este absorbit in zapada, nisip, etc., trebuie masurata zona de extindere, apoi se ridica probe reprezentative, iar din sangele separat si dozat hemoglobinometric se poate recalcula cantitatea totala. Pentru examinarea separata a probei de comparatie, se prepara pete de sange pe un suport neabsorbant si pe materiale textile. Aceste pete cunoscute vor fi supuse acelorasi reactii ca si urmele de sange, cu un dublu scop: - pentru verificarea reactivilor folositi, mai ales daca acestia au dat o reactie negativa; 19 - pentru alcatuirea etalonului de comparatie la probele cristaloscopice (Taichmann, Gabrielli Bertrande, etc) si, mai ales, la metodele spectroscopice si spectrografice. 4.1.2. Examinarea comparativa, demonstratia si formularea concluziei EXAMINAREA COMPARATIVA20 Compararea reactiilor va fi realizata imediat, dupa efectuarea fiecareia in parte, acestea avand o coloratie inconstanta. La compararea microscopica a cristalelor va fi luata in considerare si vechimea petelor de sange, intrucat, desi cele vechi se dizolva mai lent, iar cristalele adesea vor fi mai mici, culoarea si forma lor trebuie sa fie identice. Compararea spectroscopica se va realiza in aceleasi conditii de iluminare. Adesea, datorita impuritatilor inerente din urmele de sange vor aparea linii de absorbtie sterse, dar localizarea lor pe lungimi de unda trebuie sa fie identica cu proba martor. La compararea spectrografica, sursa de lumina, pozitia pe filtru, dimensiunile de cuve si
Dr. Viorel Panaitescu, Metode de investigaie n practica medico legal, ed. Litera, Bucureti, 1984, pag. 185 Examinarea comparativ = al doilea stadiu al cercetrii obiectelor; const n compararea caracteristicilor identificatoare ale obiectului cutat cu cele ale obiectului verificat 14
19 20

hartia de inregistrare vor fi aceleasi. Curbele fiind influentate si de gradul de transparenta al solutiilor, in cazul urmei poate sa apara o absorbtie de baza, care insa nu va impiedica compararea puseurilor caracteristice ale absorbtiei specifice la lungimea de unda respectiva. DEMONSTRATIA21 Se realizeaza in general pe plan vizual. De mentionat faptul ca in cazul urmelor proaspete de sange este suficienta executarea a 1-2 probe orientative si a unei probe specifice. Cele mai complicate, cu aparatura, au loc numai in cazul urmelor alterate si in anumite situatii particulare, de exemplu, cand se au in vedere derivatii toxici ai hemoglobinei. In cazul urmelor mai vechi si al celor alterate, se efectueaza si unele analize spectrale. Curbele inregistrate se explica si in cazul prezentei unor impuritati. FORMULAREA CONCLUZIEI In urma examinarilor de laborator, expertul poate formula urmatoarele concluzii: ~ certa pozitiva. De exemplu: Urmele de pe pantalonul ridicat de la numitul S.V. sunt de sange uman, apartinand grupei sanguine o(I); ~ certa negativa. De exemplu: Urmele de pe camasa ridicata de la numitul O.A. nu sunt de sange uman; ~ de probabilitate. De exemplu: Urmele de sange descoperite pe manerul cutitului ridicat de la numitul Z.A. sunt de sange uman, care apartine probabil grupei B(III); ~ de imposibilitate. De exemplu: Nu se poate stabilii daca urmele in litigiu sunt de sange uman. 4.2. EXPERTIZE CE SE POT EFECTUA Prin examinarea urmelor de sange se pot efectua expertize biocriminalistice, astfel: 4.2.1. Expertiza pentru stabilirea speciei fiintei a) Examinarea separata Principiul de baza al metodelor folosite in aceasta etapa consta in demonstrarea specificitatii de specie a proteinelor din plasma sanguina (sau a plasmei fixate in tesuturi, eventual in secretii cu un continut proteic). Fata de aceste proteine antigen, se produc la diferite animale imunseruri precipitante. Serurile purificate, infiolate, congelate sau liofilizate se pot pastra practic timp nelimitat, iar punandu-le in contact cu proteinele respective, formeaza o reactie de precipitare. REACTIA DE PRECIPITARE IN EPRUBETA (Uhlenhut22 Cistoreici Demonstraia = metod care servete la fundamentarea concluiilor expertului Metod descoperit de Paul Uhlenhuth n 1900, medic militar atat pe lng Institutul de boli contagioase di Berlin, pasionat de bacteriologie
21 22

15

Wassermann). Reactia este pozitiva cu un antiser daca la limita de jonctiune dintre fragmentele de urme si serul precipitat se formeaza o pelicula fina (inel) de precipitat albicios. Lasand contactul in continuare, a doua zi turbiditatea se generalizeaza, respectiv se depune un precipitat alb pe fundul eprubetei. S-au propus metode mai precise, vizand intotdeauna fixarea precipitatului la nivelul formarii lui. Dintre acestea este recomandata cea utilizata la noi in tara: REACTIA HARTMANN TOILLIEZ23 (de difuziune in gel). Reactia de imunprecipitare este realizata prin difuziunea spontana a proteinelor (antigene) fata de anticorpii din serul precipitant. b) Examinarea comparativa Aceasta se realizeaza prin compararea directa a precipitatelor formate dupa reactiile efectuate asupra urmelor de sange si a probelor control. Astfel, prezenta sangelui de om (sau al unei specii de animal) in urme este demonstrata atunci cand se obtine precipitat cu serul anti-om din urme si din serul uman de comparatie, respectiv cand lipseste precipitatul la celelalte metode de comparatie. c) Demonstratie Se poate realiza pe plan vizual in cazul Uhlenhut Cistoreici Wassermann, precipitatul format fiind in mediu lichid si se va consemna in protocolul de examinare. In cazul metodei de difuziune in geloza, pelicula colorata, ca si o materializare permanenta a precipitatului format in cursul reactiei, ramane o dovada (proba) materiala sau, ca si in cazul unei pelicule de film se poate copia direct pe hartie fotografica. d) Formularea concluziei - Concluzie pozitiva pentru provenienta de la om sau animal a urmelor de sange se va da cand reactia este pozitiva cu un singur antiser, existand totodata controlul pozitiv si reactie negativa cu restul probelor. Este posibila prezenta mai multor feluri de sange pe un obiect (de exemplu: pe un cutit de bucatarie, imbracamintea ingrijitorilor de animale etc.) si, in consecinta, va exista imunprecipitat cu mai multe seruri de testare. Metoda de difuziune permite o mai usoara orientare in asemenea situatie (6 probe similare dintr-un fragment de pete). - Concluzie negativa pentru provenienta de la un om sau de la un anumit soi de animal se va da cand antiserul respectiv nu reactioneaza existand, insa, un precipitat evident cu un alt antiser (alt ser), iar controlul cu serul anti-om (sau animal) in litigiu este pozitiv. - Concluzie de probabilitate se va da atunci cand exista precipitat fata de un antiser, dar este prezenta orice discordanta cu seria controalelor pozitive si negative. - Concluzia de imposibilitate se formaza in cazul lipsei generale de reactivitate (material infim, nesolubil, alterat) sau al unor precipitatii nespecifice, generale, datorita anumitor impuritati cu compusi activi din punct de vedere chimic.
V. Molnar, Metoda exacta de difuziune in geloza pentru identificarea proteinelor din urme de materiale umane, Revista medicala, nr.11/1965, p.106
23

16

4.2.2. Expertiza pentru stabilirea grupelor sanguine Stabilirea grupei de sange se solicita in omucideri, accidente posttransfuzionale, pruncucidere, accidente de circulatie.Sangele recoltat se conserva la frigider, iar daca trebuie transportat la distante mari, se centrifugheaza in prealabil.24 Posibilitatea de identificare a grupelor sanguine in diferite sisteme de grupe din urmele de sange se bazeaza pe principiul general ca antigenele 25 prezente pe membrana eritrocitelor, pe alte gene, in plasma sanguina sau in diferite tesuturi umane, tumori si secretii persista mai indelung in urmele formate din aceste materiale. In mod similar, si anticorpii naturali sau imunoanticorpii persista o vreme, dar acestia sunt mai sensibili la factorii de mediu. In conditii optime, din urme proaspete si mai groase, se poate lucra cu tehnicile utilizate in cazul sangelui proaspat, mai ales privind grupele A, B, O, Mn, Rh (CDE, ce). Cel mai frecvent insa urmele sunt uscate in momentul examinarii, nefiind prezente eritrocite, caz in care este necesara o metoda particulara pentru evidentierea grupelor.26 Reactia aleasa pentru identificarea grupelor din urme va fi deci adaptata intotdeauna la conditiile concrete: vechimea, gradul de uscare, gradul de alterare si suportul urmelor (daca acesta este absorbant sau nu, daca are influenta chimica asupra antigenelor). Factorii de erori sunt prezenti la fiecare reactie, in sens negativ (neidentificarea unor factori de grupe), datorita cantitatii prea mici sau alterarii antigenelor, dar si in sens pozitiv (demonstrarea urmelor antigene inexistente in realitate la persoana respectiva), din cauza unor antigene nespecifice (microbiene, animaliere) sau a distrugerii anumitor materiale de testare tocmai in cursul procedeelor de lucru. a) Examinarea separata Procedee pentru stabilirea grupelor din sistemul ABO In acest sistem exista in sangele uman in mod natural izoantigene si anticorpi (aglutinide), doi factori la fiecare om, intr-o combinatie care nu permite autoaglutinarea (formarea gramezii de eritrocite). Pe membrana eritrocitelor se constata prezenta autoaglutinogenelor A, B sau a ambelor sau lipsa lor. La serul sanguin, aglutinele se afla in urmatoarea combinatie: la persoane cu antigena A, in ser se gaseste izoaglutina beta, la cele cu B, izoaglutina alfa, la cele cu O, izoaglutinele alfa si beta, iar la cele cu AB lipsesc aglutinele din ser. La sangele proaspat, stabilirea grupei se efectueaza pe baza serurilor de testare din grupele A, B, O si a eritrocitelor-teste din grupele A si B. stabilirea grupei se efectueaza prin pinerea in contact a serurilor de testare cu suspensia de eritrocite neidentificate (metoda Beth - Vincent), respectiv cu picaturile de ser neidentificat cu eritrocitele A si B (metoda Simonin)27. In criminalistica se utilizeaza ambele procedee simultan.
Viorel Panaitescu, supra. cit., pag. 96 Antigen = substan care, la introducerea n organism, determin apariia unui anticorp 26 V. Molnar, Expertiza urmelor de snge, n Tratat practic de criminalistic (vol.II), pag. 230 - 257 27 P.V. Kondi, E. R. Popescu, Transfuzia de sange, Editura Medicala, Bucuresti 1956, p. 19-38
24 25

17

Trebuie mentionat ca grupa O nu inseamna lipsa totala a antigenului din acest sistem, fiind prezent pe membrana eritrocitelor un antigen comun (antigen H), evidentiabil cu seruri speciale sau cu fitoaglutine. De asemenea, se impune precizarea ca 80% din populatie poseda proprietatea de secretor, care inseamna ca la fiecare din aceste persoane in serul sanguin, limfa tisulara, saliva, sperma, etc. este prezent antigenul (aglutinogena) din grupa sanguina proprie, adica A, B sau AB. Se noteaza caracterul secretor cu Se, iar caracterul nesecretor cu se. In urmele de sange, de regula, eritrocitele sunt distruse si in rare cazuri se poate stabili apartenenta de grupa dupa metodele descrise mai sus. Din acest motiv se utilizeaza metode indirecte. - Identificarea aglutininelor28 se poate realiza cu metoda Lattes care se bazeaza pe principiul metodei Simonin. In urmele uscate este prezent serul uscat, in care se afla si factori hemaglutinanti alfa si beta. Redizolvandu-le si punandu-le in contact cu eritrocitele se pot obtine aglutinatii ce se evalueaza ca si la proba Simonin. Practic se racleaza pe o lama microscopica trei portiuni din urme (cam 10 20 mg) sau fragmente din suportul textil cu pete bine sfacelate, pana la fierbere. Se citeste rezultatul la microscop cu o marire de 20 X 10. Evaluarea: prezenta de aglutinine cu eritrocitele din grupa A si B la grupa O; prezenta cu eritrocite B la grupa A, prezenta cu eritrocite A la grupa B, lipsa de aglutinare la grupa AB. Eritrocitele din grupa O in mod normal nu vor fi aglutinate. Exista insa posibilitatea prezentei unor aglutine nespecifice sau imunoaglutine din sistemul Rh, cand va aparea aglutinatie si cu serul O (Rh pozitiv). In cazul urmelor proaspete, in general, rezultatele sunt concludente, insa, treptat, se pierde capacitatea de a aglutinare a serului uscat expus intemperiilor, astfel ca este posibila aparitia grupei fals AB in loc de A sau B si fals B in loc de O. din acest motiv sau recomandat numeroase metode bazate pe principiul demonstrarii aglutinogenelor uscate din cruste, din resturi de tesuturi de tesaturi si din diferite secretii. - Metoda Holzer29. Din urmele de sange impreuna cu suportul in care sunt imbibate se faramiteaza bine o cantitate de 3-5 mg si se introduce intr-o eprubeta Wassermann. Simultan se imbiba si proba martor pe un fragment al suportului care nu contine urme, procedandu-se la fel. Se adauga la ambele cate 3 picaturi (0, 10 ml) ser sanguin de grupa O, adica aglutininele alfa si beta. Dupa un contact al materialului supus examinarii cu serul, timp de 12-16 ore la temperatura camerei (vara in frigider), se executa doua serii de dilutii succesive cu ser fiziologic, dupa care se adauga la o serie suspensie de 2% eritrocite test-A si la cealalta serie de dilutii eritrocite din grupa B, agitandu-se bine.dupa 4 ore se citeste rezultatul. In cazul aglutinatiei se formeaza o pelicula de eritrocite ce se asaza pe toata extinderea godeului. In cazul lipsei de aglutinare, eritrocitele se vor sedimenta intr-o mica gramada pe fundul excavatiei. Se compara titrul (gradul de dilutie) seriei martor cu titrurile obtinute de la urme.
aglutinine = anticorpi existen n serul sanguin, capabili s produc aglutinarea microbilor sau a unor celule libere strine ptrunse n snge 29 V. Molnar, Perfectionarea metodei Holzer pentru decelarea grupelor sanguine, in Revista Medicala, nr. 4/1972, p. 424
28

18

Intrucat grupa O este demonstrata prin lipsa de modificare (reactie nula), trebuie repetata proba cu fitoaglutinina anti-H. in asemenea conditii si grupa sanguina O va aparea bazata pe o absorbtie pozitiva si se poate diferentia fata de reactiile false-negative (de distrugere a aglutinogenului). - Procedeu pentru determinarea grupelor M.N. In cazul sangelui proaspat, determinarea grupelor MN se efectueaza prin punerea in contact a eritrocitelor ce serul anti-M si anti-N, de preferinta in mediul saliv. Evaluarea rezultatelor se face ca la metoda aglutinarii fata de controlul de comparatie cu minimum doua scari de dilutie. - Procedeu pentru determinarea grupelor haptoglobinice (Hp). Serul sanguin proaspat este tratat cu o solutie de hemoglobina in proportie de 1/10, pentru formarea complexului de haptoglobina hemoglobina. Urmeaza hemoliza si inocularea benzilor de hartie in filtru Wassermann 4 in geloza de amidon dupa ce, in prealabil, au fost introduse in ser. In urma electroforezei si a reactiei de oxidaza cu solutie de benzidina in acid acetic glacial apar benzile tipice Hp benzi din pozitive. Urma de sange contine haptoglobina uscata, saturata cu hemoglobina. Fiind si o parte de Hp alterata, migrarea electroforetica nu e omogena, astfel ca in fasia desfasurarii liniilor specifice de Hp se vor gasi si resturi de hemoglobina care la reactia de identificare deranjeaza aparitia benzilor. Din acest motiv se recomanda efectuarea a doua migrari, in conditii diferite. In timp de o luna de la formarea urmei de sange se poate realiza bine grupa Hp cu fiecare procedeu, dupa aceasta perioada insa, orice procedeu da erori destul de frecvente. Pentru examinarea separata a probei de comparatie, se recolteaza sange de la victima si de la banuiti, fara adaos de anticoagulant. Se vor stabili grupele sanguine in toate sistemele pentru care exista posibilitatea laboratorului (minimum grupele in sistemul ABO, Mn, Rh (s), Hp) din toate mostrele de sange. b) Examinarea comparativa Identificarea grupei din care face parte urma de sange se realizeaza in aceasta faza, fiind comparata constelatia de grupe din diferite sisteme prezente la persoanele suspecte cu cea gasita in cazul urmelor de sange. Cand exista o cantitate suficienta din materialul de urme de sange se vor efectua toate reactiile de grupe. In caz contrar, la alcatuirea planului de expertiza se vor analiza intai grupele din mostrele de sange martor, iar materialul de urme va fi examinat in acele sisteme de grupe unde s-au evidentiat diferente la persoanele in cauza. c) Demonstratia Se realizeaza prin inregistrarea fazelor de reactie in raportul de expertiza. Se poate vizualiza prin fotografierea placilor cu reactie si obtinerea de diagrame care se vor anexa. d) Formularea concluziei In privinta diagnosticului grupei sanguine, concluzia pozitiva, cat si cea negativa
19

si bazeaza pe existenta rectiilor care la analiza. Concluzia privind provenienta urmelor de sange ramane in fiecare caz o concluzie probabila, care se refera la o constelatie identica de grupe la o persoana si la o urma de sange. Gradul de certitudine sporeste in raport cu examinarea grupelor in mai multe sisteme de grupe. Concluzia de imposibilitate se formuleaza daca reactiile pentru grupe sunt incerte sau cand sufera influenta impuritatilor din suport, a putrefactiei ori mucegairii urmelor, etc fiind posibila prezenta unor antigene nespecifice (microbiene). 4.2.3. Expertiza pentru stabilirea sexului Cautarea cromatinei sexuale30 are ca scop identificarea sexului si se poate realiza mai ales in cazul urmelor formate din saliva amestecata cu sange sau cand leucocitele au ramas intacte in urme. Se efectueaza rehidratarea celulelor din urme cu ser fiziologic si se coloreaza special celule, daca nu au fost distruse. Se examineaza la obiectivul H al microscopului in ulei de inversiune. Cromatina sexuala (xx) apare sub forma de apendice, in forma unei picaturi de lacrima. Trebuie sa fie gasite cel putin 10 celule granulocite poilinucleate cu apendice pentru punerea diagnosticului de sex. Sangele menstrual difera prin prezenta unui numar mare de celule: rare leucocite, multiple poligonale nucleate, vaginale si in primele zile grupari de celule endometriale. Lipseste totodata cheagul (datorita lipsei fibrinei, un anticoagulant 31) si este prezenta fibrinoliza. Celulele vaginale, avand un continut glucidic mai bogat, se coloreaza mai intens in faza menstruala (pentru colorare se folosesc albastru de 1g, fucsina acida 1g, HCl cca 1g, apa); prezenta gruparilor de celule endometriale, eventual a fragmentelor glandulare, indica originea sangelui; colorarea celulelor este mai acidofila (roscata) in faza de menstruatie. In cazul urmelor alterate nu se pot pune in evidenta enzimele fibrinolitice provenite din tesutul endometrial descompus deoarece reactia ramane inactiva. Sangele fetal se recunoaste pe baza diferitei structuri hemoglobinice. Hemoglobina F (fetala) este mai rezistenta fata de baze decat cea a adultului, hemoglobina A. Proba se efectueaza prin comparatie cu un control A si F, prin tratare cu solutie de NaOH, situatie in care hemoglobina A se transforma in hematoglobina ???? avand culoare bruna, iar hemoglobina F isi mentine culoarea rosie. Proba este doar orientativa. Mai precisa este mobilitatea variata la electroforeza, hemoglobina fetala avand o migrare mai lenta decat hemoglobina A. Daca se dovedeste prezenta sangelui fetal, in mod obligatoriu se va proceda la examinarea citologica. La examenul microscopic se pot gasi corpuscule de meconiu si cristale de colesterol, celule epitetiale dermale, eventual distrofiate gras, celulele
30 31

Cromatina sexual = cromocentru (cu particulariti microscopice specifice); permite stabilirea sexului genetic I. Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p.130 20

epiteliale din diferite mucoase, fire de lanugo32 etc. 4.2.4. Expertiza pentru determinarea intoxicatiilor Toti pigmentii obtinuti in studiul urmelor de sange sunt derivati ai hemoglobinei. In anumite intoxicatii (oxid de carbon) acesti derivati sunt indicatori ai intoxicatiei fiind pusi in evidenta prin examinarea microscopica. Oxihemoglobina HbO233: o picatura de sange proaspat diluat in proportie de 1/100 da un spectru precis, format din doua benzi de absorbtie. Banda vazuta in stanga (spre rosu) este ingusta, inchisa la culoare, intensa si cu marginile calre. Maximul absorbtiei se situeaza intre 5769-5770 . Banda din dreapta este mai lata, mai putin intensa si cu contururi sterse. Maximul de absorbtie este de 5404 . Oxihemoglobina redusa Hb (banda lui Stokes): se gaseste in sangele cadavrelor, dar in prezenta aerului se transforma rapid in oxihemoglobina (HbO2). Spectrul de absorbtie este reprezentat de o singura banda, lata, putin intensa, cu marginile sterse (maxim de absorbtie = 5660 ). Aceasta este banda lui Stokes. Acesti pigmenti sunt singurii care se observa in mod normal la o persoana in viata sau la un cadavru, in afara oricarei intoxicatii. Studiu spectroscopic se face si asupra altor pigmenti derivati din hemoglobina, fie in scopul diagnosticarii sangelui, fie in cursul investigarii intoxicatiilor. Carboxihemoglobina: in cursul intoxicatiei acute cu monoxid de carbon (CO) acest gaz se fixeaza pe hemoglobina formand carboxihemoglobina, un pigment impropriu hematozei. Hematoza presupune transformarea sangelui venos in sange arterial prin eliminarea bioxidului de carbon si fixarea oxigenului din aerul inspirat pe hemoglobina sangelui venos din plamani. Carboxihemoglobina se poate identifica usor in sangele unei persoane decedate datorita unei intoxicatii acute netratate. Spectrul carboxihemoglobinei este apropiat de cel al oxihemoglobinei (HbO2). Cuprinde doua benzi de absorbtie: cea din stanga are maximul absorbtiei la 5709 ; este cea mai clara si cea mai intensa. Cea din dreapta are maximul la 5308. Diagnosticul se bazeaza pe absenta reductiei carboxihemoglobinei (HbCO) sub efectul hidrosulfitului de sodiu sau sulfhidratului de amoniac. In aceleasi conditii oxihemoglobina (HbO2) s-ar transforma in oxihemoglobina redusa (banda lui Stokes34). Din contra, spectrul carboxihemoglobinei nu se transforma deloc. Examenul in infrarosu duce la aparitia unei nuante rosii-galbui in cazul oxihemoglobinei sau a unei tente de rosu aprins in cazul carboxihemoglobinei. Pentru a determina valoarea coeficientului de intoxicatie (Q) in cazul intoxicatiilor acute se calculeaza raportul hemoglobina oxicarbonata hemoglobina totala. In numeroase cazuri de intoxicare pigmentul sanguin este transformat incomplet in carboxihemoglobina. Examinarea spectroscopica infatiseaza mai intai cele doua benzi cunoscute. Reductia oxihemoglobinei ramase duce la aparitia benzii lui Stokes. Dar, in
fire de lanugo = pr fin care acoper unele regiuni ale corpului la ft i la copilul nou nscut spectrul hemoglobinei oxigenate a fost observat pentru prima dat n 1862 de ctre profesorul Hope - Seyler 34 n 1868, pe cnd studia reacia de oxido reducere, prin care sngele arterial se transform n snge venos, Stokes a constat c sngele lipsit de oxigen produce un spectru ce difer de cel al sngelui oxigenat.
32 33

21

acelasi timp, banda din stanga, in loc sa dispara in urma reductiei cu sulfhidrat de amoniac, dimpotriva, apare si mai intensa. In concluzie, singura care persista este absorbtia datorata carboxihemoglobinei, iar banda din stanga35 a acestui pigment este situata putin mai la stanga decat cea a oxihemoglobinei (HbO 2), ceea ce explica separarea clara. Pe baza acestor diferente se poate masura direct coeficientul de intoxicare oxicarbonata. Este suficienta masurarea lungimii de unda in zona maxima de intensitate a benzii din stanga si raportarea la tabelul urmator: Lungimea de unda a benzii din stanga () 5770 5765 5760 5755 5750 5745 5740 5735 5730 5725 5720 5715 5710 5705 5700 Coeficientul de intoxicare (Q) 0,00 0,10 0,23 0,27 0,32 0,37 0,43 0,48 0,53 0,58 0,66 0,71 0,78 0,88 1,00

Intoxicatiilor mortale le corespunde un coeficient mai mare de doua treimi (0,66). In anumite cazuri, moarte survine cu un coeficient mai mic, situat intre 0,66 si 0,42, iar in mod exceptional, in situatia unei intoxicatii acute netratate, coeficientul poate fi inferior valorii de 0,42, dar neaparat superior cifrei de 0,30. In aceste cazuri, moartea survine datorita unei itoxicatii oxicarbonate asociata cu leziuni pulmonare, cardiace sau cu meningoencefalite secundare. In mod frecvent, intoxicatiile cu monoxid de carbon se combina cu intoxicatii cu alcool sau barbiturice. Descoperirea unui coeficient inferior valorii de 0,30 se explica prin existenta unei intoxicatii acute tratate. Subiectul intoxicat a respirat oxigen timp de mai multe ore, iar cantitatea de CO din sange s-a diminuat considerabil. Daca aceasta explicatie nu poate fi admisa (subiectul decedat nu a primit tratament), un coeficient sub 0,30 nu poate provoca moartea si atunci decesul trebuie atribuit altei cauze. Methemoglobina: derivat feric corespondent al hemoglobinei reduse feroase; apare spontan in cursul putrefactiei, insa in cantitati reduse, in anumite boli familiale rare (cianoza congenitala), dar mai ales in cazul intoxicatiilor cu nitriti. In situatia
35

Paul tefnescu, Lazr Crjan, tiin versus crim, Editura Curtea veche, 2001, pag. 482 22

intoxicarii acute cu oxidanti puternici (permanganatul de potasiu, clorat de potasiu) hemoglobina este deseori puternic alterata si transformata partial in methemoglobina. Methemoglobina cianurata: spectrul sau caracteristic cuprinde o banda in zona albastrului la 5390 a carei intensitate descreste rapid si dispare in solutiile din ce in ce mai diluate. In acest caz devine vizibila o banda violet ingusta de 4100 . In cazul intoxicatiei cu cianuri si acid cianhidric, cianomethemoglobina nu apare in sange. Culoarea rosie a sangelui si a organelor interne se datoreaza stoparii metabolismului tisular care nu mai reduce oxihemoglobina circulanta. Se gaseste o cantitate redusa de cianohematina in vasele parenchimului gastric. O explicatie ar fi urmatoarea: carbonatii alcalini, impuritati aproape constante din cianuri, degradeaza oxihemoglobina in hematina, pigmentul care fixeaza cianurile. n prezent, analiza spectral a sngelui permite decelarea unor toxine imposibil de detectat cu mijloacele chimice obinuite. Analiza spectral le este de un real i nepreuit folos medicilor legiti, fiin un instrument de care nu se mai pot lipsi n lupta contra delicvenei.36

4.2.5. Determinarea aproximativa a vechimii petei In sangele uman, reactiile de peroxidaza dispar la monocite dupa aproximativ o luna, la neutrofile intre 8 si 12 luni, la eozinofile numai dupa 5 ani. Cand urmele de sange sunt intr-un strat mai gros, reactiile sunt pozitive in ciuda perioadei mari de timp care s-a scurs cu toate ca in straturile superficiale (crusta) numeroase neutrofile nu mai reactioneaza dupa un interval mai mare de un an. Asadar se poate determina daca urma de sange e relativ proaspata (pana intr-o luna), daca a trecut mai mult de o luna, intre 8 si 12 luni sau chiar mai mult. Conditia prealabila este ca probele biologice sa fie protejate de actiunea unor anumiti factori climatici sau de mediu (umiditate, soare, lipsa aerului, descompunere). In general petele de sange se pastreaza bine pe haine, permitand un examen simplu, mai ales daca nu au fost udate. 4.2.6. Investigarea celulelor tisulare din urmele de sange Fie ca sangele se gaseste pe arme albe sau pe diverse suprafete de la locul faptei sub forma de pete exista posibilitetea descoperirii de celule apartinand organelor atinse de arma respectiva. Aceasta operatie este una dintre cele mai delicate intrucat presupune dizolvarea urmei de sange fara a altera elementele celulare care se pot gasi in acestea. Pata de sange macerata se examineaza la microscop in urma colorarii cu thiomin a diferitelor resturi celulare. Studii sistematice au condus la urmatoarele concluzii:
36

Paul tefnescu, Lazr Crjan, supra. cit., pag. 484 23

1) Orice organ lasa urme celulare pe arma care il traverseaza (perforeaza). Deseori e vorba de resturi celulare abia identificabile, dar prin cercetarea atenta si minutioasa se pot izola celule conservate din punct de vedere morfologic, usor de identificat. In situatiile cele mai fericite, in special in cazul ficatului si mai putin in cel al plamanilor, pot fi identificate, prin diferite tehnici de colorare, grupari celulare care indica in unele locuri apartenenta la o grupare organoida. In schimb, muschiul cardiac sau cel scheletic rareori lasa urme fibrilare caracteristice. 2) Conservabilitatea morfologica a elementelor celulare detasate este atat de mare incat ele pot fi identificate cu claritate atat in probe cu vechime de pana la o saptamana, cat si in urme de sange cu vechime de 1 sau 2 ani. Trebuie facuta aici o observatie de mare importanta: in timp ce aceste celule parenchimoase se pastreaza foarte bine, dintre elementele caracteristice ale sangelui, globulele albe au o rata de conservare scazuta. 3) Conservabilitatea morfologica nu este insotita si de persistenta aptitudinilor citobiologice astfel incat reactiile de peroxidaza sunt, de regula, negative. 4) Natura exacta si originea celulelor detasate nu poate fi afirmata cu precizie decat in cazul celulelor lui Malpighi37, gruparilor celulare hepatice sau elementelor caracteristice ale sangelui. Sangele din creier contine in plus fibre sau celule nervoase, cel provenit din abcese mai are in compozitia sa puroi si tesut celular. Sangele menstrual contine celule epiteliale vaginale si basofite de forma poligonala. Sangele provenit din ficat si splina se caracterizeaza prin predominarea globulelor albe.38 Sangele provenit din viol contine celule epiteliale vaginale, elemente vulvare si uneori sperma, iar sangele obstretical este amestecat cu meconiu, resturi placentare, par fetal etc.; sangele nazal contine celule epiteliale cu cili vibratili.39 In concluzie, elementele celulare antrenate de lama unui obiect taietor intepator prin traversarea unui tesut se conserva timp indelungat si pot fi identificate, dar numai in anumite cazuri. Dupa efectuarea expertizei biocriminalistice a urmelor de sange, separat de acestea, se va proceda la efectuarea expertizei destinate obtinerii profilului ADN.40

RAPORT DE EXPERTIZA BIOCRIMINALISTICA Nr. 760

Din 20 aprilie 1978 MODEL ORIENTATIV
Marcelo Malpighi 1628 1694, medic italian, unul din fonadatorii anatomiei microscopice I. Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 124 39 Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Petagocica, Bucuresti, 1972, pag. 318 40 Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p. 140
37 38

24

Dosar nr. 123/1978 al Tribunalului judetean Mures Expert : dr. in medicina Ianculescu Petre OBIECTUL EXPERTIZEI Prin incheierea de sedinta nr. 101 din 1 aprilie 1978 a tribunalului judetean Mures, se solicita o expertiza biocriminalistica pentru a se stabili prezenta urmelor de sange pe obiectele puse la dispozitie, provenienta si grupa sangelui in comparatie cu sangele victimei si al banuitului. OBIECTELE SUPUSE EXAMINARII sange recoltat de la cadavrul victimei X.Y., pentru stabilirea grupei ; sange recoltat de la inculpatul P.Z., pentru stabilirea grupei ; un plic continand urme rosiatice ridicate de la locul faptei ; un cutit corp delict si una pereche de pantaloni apartinand lui P.Z., pentru a stabili daca aceste obiecte poarta urmr de sange, care sunt provenienta si grupa. CONSTATARI 1.Eritrocitele din sangele numitului X.Y. la proba Beth-Vincent au dat reactii cu serotipuri A si O, iar serul sangelui la proba Siminin a aglutinat eritrocitele teste A. Aglutinatia apare cu serul anti-M. 2.Eritrocitele din sangele lui P.Z. nu au dat aglutinatie cu serotipuri A, B, O , iar serul la proba Simonin aglutineaza eritrocitele din grupele A si B.Se obtine aglutinatie si cu serurile anti-M si anti-N. 3. Urmele ridicate de la locul faptei (plic nr. 1) au dat reactie intens pozitiva cu reactivii Adler si Gabrielli-Bertrande. La proba Hartmann-Toilliez s-a obtinut un precipitat cu serul anti-om. La proba Holzer, materialul din urme a redus capacitatea de aglutinare a serului O pana la dilutia de 1/8 fata de eritrocitele teste din grupa B, controlul fiind de 1/ 128, si nu a modificat gradul de aglutinare a hematiilor din grupa A. La proba Fiori-Pereira se obtine o absorbtie totala a serului anti-M, fara modificare la serul anti-N. 4. Cutitul corp delict are o lungime totala de 18 centimetri, din care 8 cm reprezinta lama. Lama are latimea maxima de 18 mm, iar grosimea de 3 mm. Are un varf ascutit, maber cu plasele din material plastic de culoare cenusie. La locul fixarii lamei se gasesc unele depuneri brune care au dat la toate probele reactii comune cu cele de la punctul 3. 5. Pantalonii de doc de culoare albastra prezinta pe suprafata externa a cracului drept doi stropi mici de culoare negricioasa care au dat reactie pozitiva cu reactivii Adler si Bertrade, precipatat cu serul anti-om, materialul fiind insuficient
25

pentru alte reactii. CONCLUZIE 1. Sangele victimei X.Y. apartine grupei sanguine B (III) , M . 2. Sangele inculpatului P.Z. apartine grupei sanguine O (I) , MN . 3. Urmele ridicate de la locul faptei sunt pete de sange de provenienta umana apartinand grupei B (III) , M. 4. Cutitul corp delict prezinta la marginea plaselei depuneri de sange uman din grupa sanguina B (III) , M. 5. Pantalonii lui P.Z. prezinta la nivelul cracului drpt doi stropi mici de sange uman ( grupa nu s-a putut stabili, din pricina cantitatii insuficiente a materialului. Expert, Doctor in medicina Ianculescu Petre

CAPITOLUL 5 EFECTUAREA EXPERTIZELOR GENETICE DESTINATE STABILIRII PROFILULUI A.D.N.

5.1.ASPECTE GENERALE
"Amprenta genetica" este denumirea generica a unei multitudini de analize complexe ce au ca obiect studierea structurilor fragmentelor de acizi nucleici existente in probele biologice , in scopul identificarii persoanelor de la care provin.Metodele genetice au o arie foarte mare de raspandire , avand in vedere ca fiecare celula , cu exceptia globulelor rosii , este purtatoare de acid nucleic , deci , practic , orice proba biologica ce contine celule poate fi analizata si comparata cu probe ridicare de la persoana suspecta. Introducerea acestor metode noi de identificare se datoreaza avantajelor legate de cantitatea redusa de proba necesara , dar , mai ales , acuratetii si preciziei , motiv pentru care in tarile Europei occidentale au fost abandonate alte metode , cele genetice fiind exclusive. 5.1.1.Scurt istoric
26

Initial , au fost utilizate metode , devenite "istorice" , de determinare a grupelor de sange , metode ale caror studiu si perfectionare au fost abandonate.Etapa imediat urmatoare , incepand cu anii 1970 , a fost inlocuirea determinarii celor patru grupe sanguine (A , B , O , AB si tipul secretor/nesecretor ) cu identificarea grupelor serice ale izoenzimelor prin electroforeza serului sanguin.Avantajul acestor noi metode a fost acuratetea mai mare a rezultatelor , ce a inlocuit o parte din rezultatele probabile , si , simultan , impartirea indivizilor , nu numai in patru grupe sanguine , ci in sase grupe serice , largind astfel posibilitatile de identificare .Aceste metode electroforetice nu solutionau dezavantajele rezultatelor probabile , iar identificarea persoanelor era realizata cu un grad mare de relativitate. A treia etapa o constituie aparitia in anul 1985 a asa -numitelor metode genetice care includ cateva zeci de posibilitati de analiza , in functie de tehnica si principiile folosite. Pana de curand , singura metoda prin care se putea stabili ca un individ fusese prezent la locul savarsirii infractiunii era apelarea la tehnicile de comparare a amprentelor digitale. In anumite cazuri , insa , infractorii lasa in urma lor altfel de indicii decat amprentele digitale.In cazul infractiunilor savarsite cu violenta , precum violul ,omuciderea sau vatamarea corporala, pot fi gasite urme de tesuturi si de fluide corporale provenind de la autorul faptei , fie ca este vorba de sange , celule epiteliale , fire de par , sperma sau saliva. De asemenea , urmele unor substante similare apartinand victimei se poate sa fi ajuns pe corpul sau obiectele persanale ale vinovatului. De multa vreme cercetatorii incearca sa descopere o caracteristica a acestor indicii biologice care ar putea fi utilizata pentru stabilirea unor distinctii intre indivizi , asa cum au facut-o amprentele digitale.Astfel s-a descoperit metoda amprentei genetice care are la baza tehnicile de analiza ale diverselor variatii ale A.D.N.- ului (acidul dezoxiribonucleic). La inceputurile sale , analiza A.D.N.-ului a dobandit reputatia unui instrument foarte eficace , reputatie intretinuta , in special in Statele Unite , de catre societatile private care se ocupau cu stabilirea profilurilor A.D.N. In 1991, Laboratorul F.B.I. era singurul laborator guvernamental, in rest existand trei laboratoare private.Probele astfel obtinute erau rareori contestate, iar procedurile utilizate sau competenta profesionala a specialistilor nu faceau obiectul unui control riguros. Apoi au aparut zvonuri despre cazuri in care neregularitati grave s-au intamplat cu ocazia manipularii esantioanelor sau in legatura cu metodele de laborator utilizate pentru obtinerea probelor prezentate.Probele au fost declarate inadmisibile, dar nu pentru ca stabilirea unui profil A.D.N. ar fi inacceptabila in sine, ci pentru ca analizele fusesera efectuate intr-o maniera incorecta. Este vorba de un celebru caz petrecut in Statele Unite, People vs. Castro, din 1987 , in care expertii criminalisti au incercat sa demonstreze ca urma de sange ,descoperita pe cureaua ceasului ce apartinea acuzatului, provenea de la una din victimele sale.Discutind cu avocatii apararii , procurorul a hotarat sa retraga mijlocul de proba constand in analiza A.D.N.-ului pe motiv ca aceasta ar fi neconcludenta si inadmisibila. Ulterior, acuzatul a admis ca este vinovat si ca urma de sange de pe ceasul sau provenea de la una din victimele sale, dupa cum indica si testul A.D.N.-ului.Desi discreditarea profilului A.D.N. ca mijloc de proba nu a influentat solutionarea cazului si
27

verdictul final , totusi s-a creat un climat de suspiciune.Aceasta tehnica, considerata imuna la orice greseala si de nerasturnat printr-o contraproba, era acum pusa la indoiala. Foarte rapid, un numar mare de articole a fost publicat semnaland problemele intalnite si solicitand punerea la punct a unor proceduri normalizate si a unor masuri de control al calitatii.Pentru aprofundarea acestor probleme au fost infiintate diverse comisii, dar valoarea stiintifica a analizelor A.D.N.-ului nu a fost contestata niciodata. Conform opiniei generale, aceste analize trebuie efectuate cu mare atentie, iar interpretarea rezultatelor trebuie sa fie deopotriva de riguroasa.Daca aceste conditii sunt respectate, stabilirea unui profil A.D.N. poate fi un instrument util in serviciul anchetatorilor care investigheaza infractiunile savarsite. Adaptarea metodelor genetice in vederea identificarii persoanelor ce au generat urmele biologice in campul infractional s-a realizat rapid si a condus la metode standardizate de mare acuratete. Profilul ADN- evolutie stiintifica si tehnologica. Stabilirea unui profil A.D.N. este un proces care demareaza din momentul in care o cantitate infima de material genetic-A.D.N.- este prelevata de la locul faptei si se sfarseste atunci cand esantionului i se repartizeaza o valoare numerica informatizata sub forma unui "cod de bare".Compararea profilului A.D.N. al unei persoane cu un esantion de A.D.N. gasit la locul savarsirii infractiunii poate ajuta la eliminarea unor suspecti , dar poate constitui si un indiciu al vinovatiei. Termenul "profil A.D.N." se refera la pozitia relativa a benzilor A.D.N.-ului care ar trebui sa permita distingerea unui individ fata de toti ceilalti, cu exceptia gemenilor monovitelini.Structura care constituie profilul A.D.N. este developata pe un film radiologic si consista intr-o serie de benzi aliniate vertical. Exista doua tipuri de profil A.D.N.Primul tip, denumit "amprenta genetica" sau "codul de bare genetice" contine un numar mare de benzi variabile, fiind obtinut cu ajutorul unei "sonde multilocus".Complexitatea structurii diferitelor benzi permite identificarea indivizilor cu o mare certitudine.Al doilea tip de profil A.D.N. nu contine decat doua benzi (uneori una singura) produse cu ajutorul unei sonde "unilocus" sau "monolocus".Din diverse motive tehnice sau stiintifice acest al doilea tip de profil a fost adoptat pentru identificarea indivizilor si stabilirea filiatiei in litigiile civile si penale.Gradul de certitudine in atribuirea identitatii este crescut daca se utilizeaza mai multe sonde unilocus distincte. Termenul "profil A.D.N." ar trebui sa fie folosit pentru ansamblul structurilor obtinute cu ajutorul sondelor utilizate pentru analiza unui esantion determinat. Datorita punerii la punct a metodei "reactiei in lant a polimerazei" cantitatea de A.D.N. necesara pentru efectuarea unei analize s-a diminuat considerabil.Aceasta tehnica noua permite multiplicarea de milioane de ori a cantitatii de A.D.N. dintr-un esantion cu o mai mare rapiditate si exactitate.Acest proces de amplificare permite atat investigarea materialului biologic degradat, cat si o cantitate infima de material intact continand suficient A.D.N. pentru efectuarea unei analize. Concordanta observata intre secventa A.D.N. a unui suspect si un esantion prelevat de la locul savarsirii unei infractiuni se dovedeste mai mult sau mai putin semnificativa in functie de frecventa diferitelor profiluri in ansamblul populatiei:pentru
28

interpretarea rezultatului trebuie sa se poata indica probabilitatea statistica de corespondenta dintre structurile A.D.N.-ului.Totodata, probabilitatea unei concordante fortuite a secventelor a doi indivizi este extrem de slaba. Una din metodele de stabilire a profilului A.D.N. utilizeaza sonde unilocus si multilocus ,ceea ce presupune existenta unei anumite cantitati de material biologic in buna stare.O metoda mai recenta, denumita Short tandem repeats sau STR (scurte secvente repetitive) se fundamenteaza pe observatia ca anumite secvente ale A.D.N.-ului variaza considerabil de la individ la individ.Comparand mai multe secvente STR devine posibila obtinerea unei probabilitati de corespondenta sau de excludere superioare. Principiile stabilirii profilului ADN.Principiul pe care se fundamenteaza stabilirea profilului A.D.N. este relativ simplu:se utilizeaza diferite tehnici de biologie moleculara pentru a determina dimensiunea fragmentelor discontinue de A.D.N. care contin secvente-tinta hipervariabile.Intrucat biologia moleculara este o disciplina noua ale carei tehnici sunt intr-o permanenta evolutie nu trebuie sa surprinda faptul ca exista diferite tehnici "standard" pentru fiecare etapa de determinare a profilurilor A.D.N. Cu toate acestea, principiile analizei raman aceleasi: prelevarea esantioanelor de la locul infractiunii, de pe victima si de pe suspecti;extragerea si purificarea A.D.N.-ului din toate esantioanele ; decuparea A.D.N.-ului in fragmente cu ajutorul unei "enzime de restrictie" ;vizualizarea fragmentelor; analiza informatizata a structurilor de benzi obtinute. Determinarea unui profil A.D.N. este un proces complex.Fiecare etapa a pregatirii profilului A.D.N. se efectueaza in diferite maniere.Chiar daca e vorba de manipulari simple ,operatiile nu sunt realizate in acelasi mod de orice laborator.In majoritatea cazurilor, aceste variatii sunt fara mare importanta, dar, datorita lipsei de reguli in materie riscul aparitiei anomaliilor in acest domeniu este real. 5.1.2. Avantaje si dezavantaje ale metodei amprentei genetice In mod concret,aceste analize au urmatoarele avantaje: 1.identifica caracteristici ale individului si nu ale unor grupuri largi, cum ar fi cele patru grupe sanguine sau cele sase grupe serice pretabile pentru probele ridicate din campul infractional; 2.caracteristicile individului nu isi pierd personalitatea in cadrul amestecurilor (amestecuri de sange sau secretii) putandu-se decela contributia faptuitorilor sau a victimei; 3.necesarul de proba este foarte mic, in unele cazuri, chiar daca proba prezinta denaturari cauzate de factorii de mediu, putand fi analizate, situatie in care metodele clasice nu dau rezultate; 4.posibilitatea automatizarii constituie un mare avantaj, fiind inlaturate erorile umane si subiectivismul interpretarilor rezultatelor ; 5.posibilitatea stocarii analizelor in memoria calculatorului duce la obtinerea unor banci de date care pot fi utilizate prin suprapunere cu amprentele genetice ale unor faptuitori descoperiti ulterior, principiul fiind identic cu cel utilizat in sistemul AFIS;
29

6.au in caracter foarte mare de reproductibilitate,analiza odata elaborata se constituie ca informatie de sine statatoare; 7.scoaterea din cauza, rapid si definitiv, a suspectilor nevinovati; 8.identificarea rapida a vinovatilor pe baza unei puternice prezumtii; 9.fiabilitatea probelor aduse in justitie; 10.o mai buna administrare a justitiei; 11.increderea marita a publicului in sistemul justitiei penale si diminuarea criminalitatii; 12.raportul eficacitate-costuri pe termen lung este pozitiv datorita reducerii duratei anchetelor; 13.putere de discriminare mare,cu exceptia rudelor celor suspectati ; Toate aceste avantaje, alaturi de experienta specialistilor si reglementarea sistemului judiciar, au facut ca in tarile UE sa fie folosite exclusiv, abandonandu-se calelalte metode. Trebuie specificat ca exista si dezavantaje: gradul de performanta (probabilitatea de identificare a persoanei) depinde de tehnica utilizata (uzual folosindu-se mai multe metode), de gradul de specializare si experienta tehnicienilor ; admisibilitatea probei ar putea fi contestata invocandu-se asa numita brother defence, legatura de rudenie :persoana vinovata si cea inocenta ar putea avea in profilul ADN o portiune cu benzi identice datorita faptului ca au un autor comun. Ignorarea acestui aspect ar insemna incalcarea principiului constitutional al prezumtiei de nevinovatie. calitatea analizelor,aparatura utilizata,reactivii specifici si gradul de pregatire a tehnicienilor duc la costuri ridicate ale determinarilor.De exemplu,reactivii si consumabilele specifice metodei STR(short tandem repeat)cu amplificare PCR(polymerase chain reaction),care au o valabilitate de numai sase luni (fiind necesara o aprovizionare periodica)au o valoare aproximativa de 25.000$.O valoare estimativa a tuturor dotarilor specifice metodei(aparatura si accesorii se situeaza in jurul sumei de 300.000$. conditiile de asepticitate foarte drastice impun luarea de precautii extreme in manipularea probelor biologice. Metodele genetice utilizeaza simultan fragmente de acizi nucleici si reactivi de multiplicare,existand posibilitaea intercontaminarii probelor sau contaminarea lor de catre personal,in cazul in care nu sunt respectate masurile de securitate(gradul aseptic,gradul de sterilizare al incaperii,reactivilor,untensilelor si accesoriilor). Anchetatorii si procurarii care au recurs la profiluri ADN trebuie sa stie ca avocatii apararii vor putea pune in discutie cu succes, in cazul anumitor chestiuni, admisibilitatea acestui mijloc de proba.Principalele puncte contestate sunt urmatoarele: 1.eventuala contaminare a esantioanelor care poate duce la o interpretate eronata a rezultatelor sau chiar la invalidare lor completa; 2.compararea cu un segment de populatie insuficient pentru calculul probabilitatilor; 3.manipularea esantioanelor in conditii defectuoase sau lipsa de fiabilitate a
30

procedurilor de laborator. 5.1.3.Domenii de aplicare Omucideri-Amprenta genetica se va stabili plecand de la globulele albe prezente in urma de sange(uscata sau proaspata), dupa care se va compara cu amprenta victimei si cu cea a suspectului obtinuta pe baza unei prelevari de sange de la acesta. Violuri- Amprenta genetica se determina analizand sperma recuperata din vaginul victimei urmand sa fie comparata cu profilul ADN al suspectului obtinut pe baza prelevarii unei mostre de sange de la acesta. Accidente pe drumuri publice cu fuga de la locul accidentului.Daca s-a descoperit material uman pe caroseria vehiculului amprenta genetica se va stabili plecand de la celulele prelevate de pe masina si comparate cu cele ale victimei.Daca exista corespondenta rezulta ca vehiculul purtator al urmelor biologice este cel care a accidentat victima. Stabilirea filiatiei.Expertizele filiatiei se realizeaza de asemenea prin aceasta metoda. Cunoscand ca ereditatea regiunilor ADN-ului se supune legilor lui Mendel si cunoscand frecventele alelelor presupuse independente in cadrul unei populatii date se poate stabili paternitatea cu un grad foarte mare de probabilitate.Datorita acestei tehnici se pot stabili legaturi de filiatie complexe in interiorul unei familii inrudite (stabilirea paternitatii sau maternitatii in cazurile de substutuire a copiilor). Identificarea cadavrelor.O solutie ar fi controlarea filiatiei in conditiile in care ascendentii sau descendentii sunt prezumati. Cel mai celebru si mediatizat caz in care s-a folosit amprenta genetica este cazul Regina vs. Pitchfork and Kelly, denumit si asasinii din Leicester.A atins un asemenea nivel de publicitate nu numai datorita faptului ca pentru prima data in lume aceasta noua tehnica era folosita de politie,dar si mai mult pentru ca, in circumstantele date, s-a dovedit a fi un exemplu clasic al incredibilei puteri a ADN-ului de a incrimina vinovatii si de a elimina suspectii nevinovati. In toamna anului 1986,constienti de progresele realizate de laboratorul de cercetare al Univarsitatii locale, politia din Leicestershire nu a ezitat sa-l cheme in ajutor pe profesorul Alec Jeffreys pentru a investiga ceea ce ei cosiderau a fi replica unei crime anterioare, nesolutionata inca.Atunci cand cadavrul unei fete de 15 ani a fost gasit intr-o dimineata de august a aceluiasi an la mai putin de jumatate de mila de scena unei crime asemanatoare petrecute cu trei ani in urma, problema care se punea era daca aceeasi persoana savarsise sau nu ambele crime.Probe de sperma recuperate de la caavrul fetei au fost trimise spre analiza profesorului Jeffreys.Testele au fost concludente: profilurile ADN din ambele mostre erau absolut identice,demonstrand cu certitudine ca teoria politiei era corecta. La scurt timp dupa comiterea celei de a doua crime un tanar de 17 ani a fost arestat si acuzat de savarsirea crimelor.Cand acesta a marturisit ca este autorul omorului din august, politia era convinsa ca a reusit sa solutioneze cazul.Cu timpul, insa, au aparut
31

indoieli in legatura cu marturisirea acestuia, asa ca o proba din sangele baiatului a fost prelevata si trimisa lui Jeffreys pentru a efectua o comparatie cu profilul ADN rezultat din proba de sperma provenind de la autor.Din nou testele au fost concludente dar nu in felul in care spera politia.Profilul ADN al suspectului nu coincidea cu cel provenit de la scena infractiunii asa ca, in ciuda confesiunii, politia a fost nevoita sa elimine suspectul. A fost lansata teoria ca un localnic ar putea fi responsabil.In ianuarie 1987 s-a decis testarea in masa a populatiei locale de sex masculin,prima de acest gen din lume.Toti barbatii cu varste cuprinse intre 16 si 34 de ani din cele trei sate din imprejurimi au fost rugati sa puna la dispozitie o mostra de sange pentru a se stabili amprenta genetica.Indignarea comunitatii fata de crimele comise explica remarcabila cooperare cu politia, spre sfarsit fiind adunate aproximativ 5500 de mostre de sange.Doar doua personae nu au dat probe de sange-una din motive reale,cealalta fiind autorul crimelor. Constient ca aceasta tehnologie ii va demonstra vinovatia, Colin Pitchfork,un brutar de 27 de ani(care in trecut fusese condamnat de mai multe ori pentru ultraj contra bunelor moravuri)a incercat sa evite testarea convingand un coleg mai credul, Ian Kelly, sa dea o proba de sange in locul lui.Inselaciunea a functionat si ar fi ramas nedescoperita daca un alt coleg nu ar fi auzit din intamplare o conversatie a lui Kelly, multe luni mai tarziu, in septembrie 1987.Politia a fost informata de indata, Pitchfotk a fost arestat rapid si in ianuarie 1988 la Leicester Crown Court el a devenit primul ucigas din lume condamnat datorita puterii discriminatorii a amprentei genetice.

5.2. METODOLOGIA DETERMINARII PROFILULUI ADN

5.2.1.Structura ADN Fiecare individ difera de semenii sai prin anumite caracteristici morfologice ,biologice,etc.Analiza urmelor biologice in criminalistica se fundamenteaza pe existenta diferentelor interindividuale pentru o multitudine de caractere prezente in materiale biologice,precum sangele, si analizabile la nivel molecular.Aceste diferente permit recunoasterea unor indivizi care,posedand aceleasi caracteristici ca urmele analizate,sunt succestibili de a fi sursa materialului biologic.Aceste caractere au o baza genetica,ce le asigura imuabilitatea pe toata durata existentei individului.Ele sunt ereditare,ceea ce permite si utilizarea in expertizele de filiatie.Aceste caracteristici, denumite polimorfe, sunt continute in molecula ereditatii,ADN-ul. Genomul uman, prezent integral in toate celulele -cu exceptia eritrocitelor- este constituit din molecule de acid dezoxiribonucleic-ADN.Aceasta molecula, la randul ei, este alcatuita din doua lanturipolinucleotidice organizate in forma de elice dubla (banda dubla rasucita) sustinuta prin legaturi de hidrogen rezultand din imbinarea bazelor azotate.Aceasta are drept rezultat complementaritatea fiecarui lant. Secventa nucleotidelor de-a lungul celor doua lanturidefineste codul genetic. Genomul este alcatuit: -din secvente codate; -din secvente necodate, distribuite de-a lungul genomului.Printre acestea
32

exista regiuni repetitive avand un motiv central comun.Ele au fost descoperite de Alec Jeffreys de la universitatea din Leicester(Anglia)in 1985 si denumite minisateliti (datorita pozitionarii lor la periferie in momentul ultracentrifugarii genomului in prezenta clorurii de cesiu). Minisatelitii, denumiti si VNTR(variable number tandem repeat), sunt regiuni de un inalt polimorfism, in tandem si constituite din secvente scurte de baze de lungimi diferite (de la 6 la 64 de nucleotide),care se repeta intr-un numar cuprins intre 1 si cateva sute.Numarul de repetari ale secventelor variaza de la un individ la altul si se transmite ereditar conform legilor lui Mendel.In consecinta, o persoana poseda jumatate din minisateliti de la mama, in timp ce cealalta jumatate provine de la tata. Segregatia mendeliana a caracterelor precum minisatelitii este in echilibru pe ansamblul populatiei,acestia avand o repartitie ce sa conformeaza legii lui Hardy Weinberg. Analiza are la baza doua principii: a)complementaritatea celor doua lanturi de ADN; ADN-ul este alcatuit din doua lanturi de 3 nucleotide fiecare,reprezentand ansamblul genomului unui individ.Aceste nucleotide -adenina,guanine,citozina,timinasunt unite intr-un mod specific doua cate doua (A-T/G-C).Aceasta complementaritate este cea care permite legareacelor doua lanturi intre ele astfel incat forma finala a ADN-ului este reprezentata de o dubla elice.Separand cele doua lanturi se poate pune in evidenta o secventa particulara printr-un ADN de referinta (sonda) care se va uni cu complementarul sau. b)existenta in genom a unor secvente repetate intr-un numar variabil de la individ la individ Aceste secvente pot exista pe cromozomi diferiti (sonde multilocus)sau pe acelasi cromozom.Aceste regiuni ale genomului sunt revelate cu ajutorul sondelor specifice ale unitatii de baza.Numarul variabil de unitati de baza este responsabil pentru diversitatea observata in ansamblul populatiei (peste 70 de combinatii posibile in cazul unor anumite sonde). 5.2.2.Analiza prin metoda enzimei de restrictie Principiile tehnicii: analiza cunoaste urmatoarele etape: dupa extractie si purificare,ADN-ul este decupat de enzime specifice (enzime de restrictie), iar produsele obtinute vor fi ordonate in functie de marime sub actiunea unui camp electric (electroforeza).Fragmentele de ADN sunt transferate pe o membrana de nylon (tehnica Southern).Un ADN de referinta (sonda) marcat cu un produs radioactiv va recunoaste dintre fragmentele de ADN pe acela care ii este complementar (hibridizare).Datorita impresiunii pe un film radiologic pot fi vizualizate benzile specifice unui individ. 1)Extractia si purificarea ADN-ului ADN-ul este prezent in toate celulele care poseda nucleu si o prelevare de sange este suficienta pentru o analiza clasica.Conditia esentiala este ca urma biologica sa fie in cantitate suficienta.De exemplu, se poate extrage ADN dintr-o urma de sange de cativa cm ; totodata rezultatele depind si de conditiile de stocare si de vechimea prelevarii.
33

Dintre agentii chimici contaminanti testati (benzina,ulei de motor,detergent, acizi si baze slabe,sare,decolorant)doar pamantul impiedica efectuarea unei analize de ADN (produce degradarea ADN-ului).De asemenea,expunerea la lumina are un rol negativ in conservarea ADN-ului (ADN-ul se degradeaza dupa opt zile de expunere la lumina),in timp ce temperatura pare sa aiba un rol mai redus. De aceea este importanta prelevarea fluidelor biologice cat mai devreme posibil, cat si conservarea la adapost de lumina, iar, daca e posibil, congelarea la -20 C.Daca se respecta aceste conditii,studii recente au demonstrate ca 60 % dintre prelevari datand de 1 pana la 2 ani sunt analizabile. 2)Enzime de restrictie (ex.enzima Hae care decupeazaADNul cand intalneste secventa GGCC) ADN-ul se taie cu ajutorul unor enzime de restrictie,veritabile foarfece biologice care au particularitatea de a taia ADN-ul intodeauna in acelasi loc in fragmente de dimensiuni variabile.Un numar mare de enzime de restrictie este cunoscut si disponibil.Numele lor deriva de la microorganismele din care au fost izolate.Deoarece enzime de restrictie diferite cliveaza AND-ul in puncte diferite,fragmentele obinute de enzime diferite actionand asupra aceluiasi ADN vor fi,in general,de lungimi variate.De aceea un laborator trebuie sa selecteze o anumita enzime de restrictie pe care sa o folosesca in toate cazurile.Utilizand o enzima de restrictie adecvata se poate decupaADN-ul la extremitatile unei gene care trebuie izolata. 3)Sonde: sunt ADN-uri de referinta marcate printr-un element radioactiv (fosfor 32). Alegerea lor conditioneaza fezabilitatea analizei. Existe doua tipuri de sonde utilizate in analiza amprentei genetice: a)sondele multilocus-recunosc secventele repetitive de pe mai multi cromozomi.Ele sunt vizualizate printr-un numar mare de benzi de dimensiuni variabile (fiecare individ este reprezentat prinrt-o multitudine de benzi) b)sondele simple locus (VNTR)-recunosc un numar variabil de secvente repetitive aflate pe un singur cromozom.Asadar, se se vor vizualiza doua benzi pentru fiecare individ, pentru un singur cromozom. Al doilea sistem este preferat pentru urmatoarele motive: facilitatea interpretarii, in special in cazul amestecurior, raportat la utilizarea sondelor multilocus ; indice scazut de mutatie spontana:intre doua generatii pot aparea modificari ale ADN-ului antrenand variatii de dimensiuni ale secventelor analizate.Acest fenomen intervine destul de frecvent prin utilizarea sondelor multilocus, dar este foarte rar intalnit in situatia sondelor simple locus.Aceasta caracteristica este esentiala pentru testele de excludere a paternitatii ; secventele relevate sunt de talie redusa (~1000 baze) si pot fi utilizate pentru tehnicile de amplificare genetica ; sondele nu recunosc ADN-urile de origine bacteriana,posibil contaminatori ai probelor ; utilizarea pentru un genotipaj al mai multor sonde simple locus permite obtinerea unei probabilitati foarte scazute ca doi indivizi luati la intamplare sa fie identici .Conform protocolului utilizat, ADN-ul este clivat printr-o singura enzima de restrictie.Sondele sunt
34

aplicate una dupa alta pe acelasi filtru,dupa curatarea sondei precedente.Deci o cantitate redusa de ADN poate fi genotipata cu mai multe sonde. 4)Hibridizarea -consta in recunoasterea de catre sonda a complementarului(corespondentului)dintre toate fragmentele de ADN.Sonda care nu se fixeaza va fi eliminata prin spalari succesive.Revelarea se face prin autoradiografie (punerea in contact cu un film radiologic).Rezultatul apare sub forma unor benzi (doua,in cazul sondelor simple locus,o multitudine pentru sondele multilocus).In cazul sondelor simple locus,aceste benzi sunt numite alele . 5)Interpretare : talia benzilor observate se calculeaza prin raportare la markerii inclusi in analiza. Probabilitatea ca doi indivizi sa aiba profiluri asemanatoare cu o anumita sonda este variabila si depinde de populatia studiata (de exemplu,studiile efectuate pe populatia nord-americana,in SUA si Canada difera de cele efectuate asupra populatiei europene) utilizarea succesiva a mai multor sonde diminueaza probabilitatile de identitate dintre doi indivizi si permite atingerea, in cazurile cele mai favorabile, a unei probabilitati de 1/10 adica o singura posibilitate la 10.000 de miliarde. Aplicatii:viol, alte infractiuni, test de paternitate. Pe viitor se preconizeaza accelerarea procesului de raspuns la 48 de ore. utilizarea tehnicilor de amplificare.Cantitatea de ADN este deseori un factor ce limiteaza analiza.Prin tehnici specifice se poate amplifica de milioane de ori o secventa din ADN-ul ce trebuie genotipat.Astfel s-a reusit efectuarea de analize folosindu-se o singura radacina de par (in mod normal sunt necesare aproximativ 10); pentru orice eventualitate se recomanda recoltarea unui numar de 25 de fire de par) sau un singur spermatozoid.

5.2.3.Analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei(PCR) In ultimii ani, au fost puse la punct metode de analiza a ADN-ului fiabile si mai performante.Analiza si identificarea tuturor categoriilor de urme biologice cu ajutorul sondelor uni si monolocus depind de cantitatea de ADN izolat dintr-un esantion prelevat, de multe ori insuficienta pentru stabilirea unui profil cu ocazia primelor analize. Insa, este posibil, datorita principalei calitati a moleculei de ADN -capacitatea de a se multiplica -sa se amplifice cantitatea de ADN prelevata. In acest scop este utilizata tehnica PCR (polimerizarea in lant a ADN-ului ) care permite obtinerea, in cateva ore, a milioane de replici ale secventelor minisatelitilor selectionati. Aceasta metoda permite folosirea unor cantitati infirme si chiar a materialului biologic partial degradat.Se poate deci exploata material provenit din urme care au suferit o anumita descompunere, care sunt vechi sau in cantitate foarte mica.Din aceste motive, PCR este metoda utilizata in mod curent de majoritatea laboratoarelor. Amplificarea ADN-ului necesita utilizarea unei enzime implicate in copierea ADNului ce precede orice diviziune celulara. Aceasta enzima este polimeraza ADN.In cursul
35

operatiei de copiere a ADN-ului celular, cele doua lanturi complementare care il compun sunt separate si polimeraza ADN sintetizeaza un lant complementar fiecaruia dintre ele. Cele doua perechi de lanturi obtinute sunt copii conforme cu dublul lant initial. Asadar, aceasta enzima are nevoie de un lant preexistent pe care sa-l foloseasca drept matrita pentru a sintetiza lantul complementar in conformitate cu legile complementaritatii. In plus, ea nu este capabila sa demareze sinteza celui de al doilea lant plecand de la nimic si nici nu poate prelungi un fragment , deja prezent, din lantul ce trebuie construit : ea are nevoie de o momeala. In plus, din ratiuni chimice, sinteza ADN-ului nu se poate face decat intr-o directie. Strategia de amplificare va consta in repetarea unui ciclu in trei etape: 1.separarea lanturilor complementare prin incalzire la 95C; 2.hibridizarea portiunilor care marginesc secventa de amplificat; 3.prelungirea lanturilor complementare prin polimeraza ADN. Este vorba de o multilicare exponentiala, deci se poate calcula ca dupa douazeci de cicluri numarul initial de lanturi de ADN a fost multiplicat de un million de ori. Deoarece enzima are nevoie de primeri pentru a lucra, doar portiunea de ADN cuprinsa intre acestia va fi amplificata, ceea ce confera selectivitate acestei metode. In consecinta, orice fragment de ADN ar putea fi amplificat atat timp cat secventa sa este cunoscuta pentru a permite sinteza chimica a primerilor necesari. Polimeraza ADN obisnuita este, ca orice proteina, foarte sensibila la caldura. De aici rezulta necesitatea de a adauga din nou enzima la fiecare ciclu, dupa incalzirea la 95C si obligatia de a desfasura reactia de prelungire a lanturilor la maxim 37C. Noua polimeraza ADN este termostabila si rezista la etapa de incalzire la 95C. In plus, etapele 2 si 3 pot fi efectuate la temperatura mai mare ceea ce face amplificarea mult mai selectiva. Aceasta metoda este eficace numai in cazul amplificarii unor fragmente cu lungime inferioara celei de 1000 de nucleotide. La o valoare mai mare, eficacitatea scade pana la 0. Analizele incluzand metoda PCR se deruleaza in modul urmator: A)Izolarea AND-ului: o izolare de maniera grosiera este, in general, suficienta, intrucat cantitatea ceruta pentru metoda aceasta este mai redusa in comparatie cu cea necesara analizelor care constau in separarea ADN-ului prin enzimele de restrictie. B)Amplificarea secventelor vizate: etapele ciclului metodelor PCR au o durata de ordinul unui minut. O amplificare cuprinzand 20 de cicluri poate fi terminata intr-o ora sau doua. C)Analiza secventelor amplificate: se poate efectua o hibridizare cu o sonda adecvata pentru a verifica daca secventa cautata in esantion a fost amplificata sau nu, astfel concluzionandu-se prezenta sau absenta caracterului vizat. De asemenea, se poate realiza o electroforeza pentru a obtine informatii asupra dimensiunii fragmentului amplificat. Analiza prin metoda PCR a secventelor scurte repetitive (STR=short tandem repeats) fragmente repetitive de ADN alcatuite din motive polimorfe constand, in general, din doua pana la patru perechi de baza --------fragmentul cu bold va fi nota de subsol pt. Str=short tandem repeats !!!!!!) este metoda aleasa cu prioritate pentru identificarea ADN-ului uman. Secventele tetranucleotidice suporta cel mai bine
36

amplificarea. Chiar si secventele STR continand cantitati de ADN inferioare cantitatii de 1 ng pot fi amplificate cu incredere. Separarea fragmentelor amplificate se face in gel de agaroza prin electroforeza, urmata de detectia automata a fragmentelor amplificate.Aceasta metoda rapida si sensibila permite analiza unui numar mare de esantioane, prezentand o mare putere de discriminare. Avantajele majore ale metodei PCR sunt urmatoarele: pragul de sensibilitate a fost considerabil coborat. In urma numeroaselor experiente de laborator acest prag a scazut pana la o molecula, minimul imaginabil. AND-ul partial degradat poate servi pentru analiza prin metoda PCR, desi nivelul de degradare il face inutilizabil pentru o analiza clasica. o detectie fara a utiliza radioactivitatea nu mai constituie o problema. Secventele care trebuie detectate sunt atat de amplificate incat problema sensibilitatii, care limita folosirea metodelor non-radioactive, nu se mai pune. O colorare simpla si rapida este suficienta. viteza de realizare a analizei a crescut considerabil. Rezultatul este obtinut intr-o singura zi in loc de doua. Limitele metodei PCR. Aceasta metoda, pe langa sensibilitatea sa, permite si studierea genotipurilor provenind din urme descompuse sau continand o cantitate foarte mica de ADN. Aceasta cantitate variaza de la 0,5 ng la 10-15 ng de ADN (valoare maxima). Depasirea acestui prag conduce la aparitia unor erori datorita producerii de amplificari atipice. In plus, in timpul fazei de amplificare mai multi parametric -precizia temperaturii in diferitele etape ale reactiei enzimatice, hibridizarea primerilor in secventa vizata, concentratia MgCl3 ,etc.- trebuie perfect controlati. Este o metoda foarte sensibila si foarte rapida (poate fi realizata in 48 de ore) , dar care solicita anumite precautii, intrucat primele manipulari (adaugarea de compusi pentru efectuarea ciclurilor) sunt susceptibile de contaminari. Din acest motiv, in laborator trebuie sa existe o sala rezervata in exclusivitate punerii in aplicare a metodei PCR. Viitorul profilului ADN. In prezent au aparut elemente noi in domeniul analizei ADN-ului : numarul de loci utilizat in Europa a crescut; noi tehnici sunt puse la punct pentru elaborarea profilurilor ADN pe baza ADN-ului mitocondrial. Pentru crearea unui fisier specific care sa grupeze profilurile de ADN mitocondrial trebuie aprofundat studiul genetic al populatiilor in ceea ce priveste acest tip de ADN; dezvoltarea electroforezei capilare ca metoda de separare si detectare a locilor ; dezvoltarea unor noi tehnici intitulate DNA chips ca alternative la metodele traditionale de elaborare a profilurilor ; utilizarea unor tehnici de PCR (reactia in lant a polimerazei) foarte sensibile ar putea permite obtinerea de profiluri ADN dintr-o singura celula . Aceste noi tehnici conduc la acelasi rezultat ca cele utilizate in prezent in laboratoarele de criminalistica facand posibila efectuarea de comparatii intre profilurile
37

obtinute prin metode traditionale sau prin tehnici noi.

5.3.ADMISIBILITATEA PROBEI PROFILULUI ADN IN JUSTITIE

5.3.1 Valoarea si limitele profilului ADN Controversa asupra valorii probante a aparut odata cu primele utilizari ale amprentelor genetice in medicina legala si in criminalistica. Este aceasta tehnica, fiabila ca mijloc de cercetare stiintifica , fiabila si in calitate de instrument judiciar? In nenumarate cazuri, tehnici de neinlocuit in cercetarea stiintifica s-au dovedit inutilizabile pentru identificarea judiciara. Expertii in criminalistica adapteaza mijloacele tehnice stiintifice la problemele identificarii judiciare. Deoarece unele urme prelevate de la locul faptei sunt in cantitate mica, ele contin uneori si agenti contaminatori neidentificati care pot produce aparitia unei erori. Pozitia justitiei fata de aceste incidente ilustreaza dificultatile in aprecierea metodei. Pentru a avea valoare probanta, o expertiza stiintifica judiciara trebuie sa satisfaca trei conditii: teoria pe care se fundamenteaza sa fie admisa de comunitatea stiintifica; tehnica insasi trebuie sa fie fiabila si trebuie sa fie corect aplicata. De la bun inceput criminalistii au adresat lumii stiintifice mai multe intrebari, al caror raspuns este fundamental pentru folosirea analizelor ADN ca probe in cercetarea criminlistica : cat de mare, fizic vorbind, trebuie sa fie proba biologica pentru ca analiza de laborator sa poata pune in evidenta structura ADN a unui individ? ; care este vechimea maxima admisa a unei astfel de probe, pentru ca aceasta sa fie concludenta? ; exista o zona anume a corpului uman de unde proba prelevata trebuie recoltata pentru a fi concludenta? ; se poate confunda, sau nu, ADN-ul uman cu ADN-ul altor organisme vii? La aceste intrebari, cercetatorii implicati in proiectul genomului uman au venit cu o serie de raspunsuri, lamurind fiecare aspect in parte. In primul rand, s-a demonstrat stiintific ca marimea probei supuse analizei pentru determinarea ADN-ului poate fi redusa pana la dimensiunea unei molecule, ADN-ul fiind prezent in absolut toate celulele unui organism viu (cu exceptia eritrocitelor), indiferent din ce parte a corpului provin. In ceea ce priveste vechimea probelor biologice, dilema a fost solutionata prin cercetari efectuate asupra celor prelevate din organime a caror vechime depaseste mai multe mii de ani. In ceea ce priveste delimitarea stricta existenta intre ADN-ul organismelor vii, pe specii si subspecii, cercetariile ultimilor 25 de ani au rezolvat transant problema. Astazi se cunoaste precis structura ADN a mai multor specii si subspecii, dar, mai presus de orice, anul 2000 a adus o noutate stiintifica absoluta : harta completa a genomului uman, posibilitatiile de a gresi in identificarea ADN-ului uman sau in a-l confunda pe acesta din urma cu ADN-ul altor organisme vii, fie ca este vorba de insecte, animale sau plante, fiind
38

practic, imposibile. In felul acesta, una din principalele conditii ale criminalisticii, anume particularizarea si atribuirea urmelor biologice, indiferent de natura lor, prelevate de la fata locului unei infractiuni, primeste un raspuns complet si complex in acelasi timp, conducand la rezolvarea unor cazuri fara putinta de a se comite vreo eroare. Faptul ca analizele ADN se pot efectua pe cantitati infinitezimale de probe provenite de la organisme la origine vii, ca vechimea acestora nu constituie nici un impediment in determinarea lor, precum si alcatuirea hartii complete a genomului uman, in anul 2000, care exclude posibilele confuzii ale ADN-ului uman cu ADN-uri dispersate in genomurile speciilor eucariote (nonumane) mai putin cunoscute, dau analizelor ADN un caracter unic, de proba a probelor. In aceste circumstante, descoperirile legate de ADN echivaleaza cu existenta unei chei universale pentru decriptarea oricarui cod. Controverse legate de interpretarea rezultatelor. Maniera de exprimare in raportul de laborator a valorii probante a analizei in calitate de mijloc de proba, in cazul in care amprenta genetica obtinuta din esantionul prelevat de la locul faptei corespunde celei apartinand suspectului suscita numeroase controverse. Pentru a determina aceasta valoare, expertul trebuie sa calculeze probabilitatea ca amprenta obtinuta pe baza ADNului autorului infractiunii sa apartina unei persoane nevinovate. Afirmatia: suspectul poate fi vinovat trebuie completata cu precizarea probabilitatii acestei posibilitai: poate fi vinovat asa cum pot fi inca 100, 100.000 sau 1.000.000 de indivizi din populatia data . Calculele statistice sunt mai complexe, intrucat fiecare banda ADN are asociata o probabilitate diferita de aparitie la populatie, grup sau subgroup etnic. American Association of Blood Banks considera ca pentru a fi admisa ca proba certa, expertiza ADN ar trebui sa indeplineasca urmatoarele criterii: locusurile ADN investigate trbuie validate prin studii familiale, pentru a demonstra ca acestea se transmit mendelian si au o anumita rata de mutatii; localizarea cromozomiala a locusurilor polimorfe trebuie sa fie inregistrata in Yale Gene Library sau recunoscuta de International Human Gene Mapping Workshop; tipul de polimorfism folosit trebuie definit din punct de vedere al caracterului uni/multilocular , sau dialelic/hipervariabil; esantioanele trebuie sa fie disponibile pentru testari de confirmare in laboratoarele independente; Controverse legate de analiza bazei de date populationale. Deoarece populatiile umane nu sunt omogene, datele acumulate pana in prezent nu permit generalizari fiabile in ceea ce priveste frecventa alelelor in subpopulatii/grupuri etnice, relevante pentru un caz anume. Problema ar fi simplificata daca s-ar cunoaste a priori ca vinovatul si suspectul fac parte din acelasi grup etnic. Probabilitatile calculate pe baza unor colectari heterogene de date pot subestima adevaratele probabilitati cu pana la doua ordine de marime. O problema teoretica importanta este ca probabilitatea ca un individ sa aiba un anume profil ADN este diferita (frecvent mai mica) decat probabilitatea ca el sa aiba chiar profilul ADN al suspectullui. Daca se considera ca doua profiluri ADN se potrivesc,
39

relevanta acestei probleme este sustinuta de ceea ce se numeste probabilitatea de potrivire, adica probabilitatea ca la o persoana neinrudita, aleasa intamplator dintr-o populatie reprezentativa, sa i se potriveasca profilul ADN cu profilul ADN al probei efectuate de la fata locului. Modul de calculare se exprima in doua intrebari: -Care este probabilitatea ca la un individ nevinovat sa aiba loc potrivirea secventelor sale cu cele ale probei? Care este probabilitatea de potrivire ca o persoana aleasa intamplator sa aiba acelasi profil cu proba? -Care este probabilitatea ca un individ sa fie nevinovat, desi secventele sale se potrivesc cu cele ale probei? Adica probabilitatea de nevinovatie. Discutia asupra fiabilitatii amprentei genetice subliniaza importanta rigurozitatii testelor de evaluare a metodelor stiintifice de identificare judiciara. Din acest motiv expertizele se realizeaza plecand de la tehnicile elaborate de EDNAP (European DNA Profiling Group-Grupul de lucru European pentru ADN). Acest grup european este alcatuit din oameni de stiinta apartinand unor laboratoare din Europa care utilizeaza in practica cotidiana metoda amprentelor genetice. Grupul de lucru european pentru ADN incearca promovarea unui protocol standard si comun pentru toti practicienii ceea ce ar permite compararea amprentelor genetice obtinute in tari diferite si determinarea cauzelor erorilor existente in cercetare (exemple de erori:factorii ce influenteaza migratia fragmentelor de restrictie, diferentele de rezultate intre laboratoare nationale si internationale,etc.) . Acest grup este absolut indispensabil pentru evitarea problemei grave a fiabilitatii acestei metode stiintifice in realizarea expertizelor biocriminalistice. Constienti de miza acestor expertize, oamenii de stiinta din laboratoarele de criminalistica isi supun analizele unor autocontroale frecvente. In plus, un sistem de control independent, national si chiar international, este indispensabil.Generalizarea acestui tip de control este o garantie in plus a respectarii drepturilor omului. Aspectul etic este foarte important : introducerea si folosirea acestor tehnici nu trebuie sa conduca la incalcarea unor principii fundamentale precum dreptul la aparare,respectul pentru corpul uman si demnitatea prsoanei. In general, urmatoarea diferenta se poate observa intre tarile de common law (sistemul anglo-saxon) si tarile cu continental law (sistemul romano-germanic):tarile de common law solicita existenta consimtamantului pentru prelevarea unei probe de sange de la persoanele suspecte, in timp ce tarile de continental law deseori folosesc constrangerea fizica pentru a obtine o proba de sange . 5.3.2.Bazele nationale de date genetice Existenta unei legislatii specifice care sa permita efectuarea de prelevari biologice de la persoanele inculpate pentru o anumita infractiune, dand posibilitatea inscrierii in cazierul judiciar, sau de la persoanele suspectate de comiterea unei asemenea infractiuni, este esentiala in vederea constituirii si aducerii la zi a unei baze de date genetice. Fiecare esantion prelevat va trebui prelucrat, iar rezultatul (codul de bare) va fi inregistrat in
40

baza nationala de date. Este evident ca analiza trebuie efectuata de laboratorul de biocriminalistica responsabil cu baza de date. Tarile pot avea puncte de vedere divergente in ceea ce priveste tipul de esantion care ar putea fi prelevat pentru inregistrarea in baza nationala de date genetice, cu sau fara consimtamantul persoanei in cauza. Un alt element important ce trebuie luat in considerae este costul crearii si reactualizarii unei baze de date. In 1994 doar Regatul Unit al Marii Britanii si Olanda dispuneau de o baza nationala de date genetice. In Marea Britanie baza de date genetice, denumita The DNA Index, a fost creata in 1989 si a devenit operationala de la 1 ianuarie 1990. Aceasta se limiteaza la acele personae al caror cazier judiciar are legatura cu esantioanele analizate, la persoanele condamnate si la probele biologice provenind din cazuri cu autori necunoscuti. Principalele sale functii sunt de a nominaliza principalii suspecti pe baza urmelor ridicate de la locul faptei, de a evalua suspectii nominalizati de catre politie, de a identifica eventualele crime in serie si de a elabora statistici referitoare la profilul ADN. FBI a pus la punct un sistem pilot de stocare si comparare a profilurilor ADN care functioneaza pe trei niveluri:local, federal si national. Acest sistem pilot ,denumit The Combind DNA Index Sistem (CODIS) este structurat pe doua tipuri de fisiere : indexul profilurilor ADN de origine necunoscuta (the forensic index) si indexul infractorilor condamnati (the convicted offender index). Austria dispune de o baza de date care reuneste amprentele genetice ale agresorilor sexuali si ale ucigasilor. Succesul unei eventuale baze europene de date genetice este in stransa legatura cu modalitatea in care bazele nationale de date sunt organizate in fiecare tara. Pentru fiecare stat, decizia de a crea o asemenea baza de date depinde de un numar de factori diversi, precum: acceptarea, de catre majoritatea societatii, a utilizarii analizei ADN-ului in scopuri represive (atunci cand se incalca normele de convietuire sociala); solicitarea venita din partea organelor insarcinate cu punerea in aplicare a legii; utilizarea profilului ADN ca mijloc de proba in fata instantelor nationale; capacitatea laboratoarelor nationale; dispozitiile juridice in vigoare in ceea ce priveste prelevarea de esantioane de la presupusii autori ai infractiunii si conservarea acestora. Baza de date genetice, constand intr-o colectie de profile ADN stocate in computer sub forma unor coduri alfanumerice, cuprind, de regula, 3 tipuri de fisiere: 1)profilurile obtinute din urme ridicate de la locul infractiunii comise de un autor necunoscut (profiluri apartinand asa-numitelor urme nerezolvate) ; 2)profilurile ADN ale autorilor condamnati; 3)profilurile ADN ale persoanelor disparUte sau ale parintilor persoanelor disparute. De fiecare data cand un nou profil este inregistrat in baza de date trebuie verificat in fisierele 1 si 2 daca nu cumva acesta corespunde unui profil intrat in baza de date. Aceasta operatie poate avea ca rezultat conducerea anchetei in directii noi, datorita comparatiilor care se pot realiza : intre doua locuri unde s-au savarsit fapte antisociale descoperirea aceleiasi amprente genetice in locuri diferite unde sau savarsit infractiuni permite anchetatorilor sa
41

stabileasca legaturi intre locurile unde s-au savarsit infractiunile si astfel sa resolve cazul ; intre doi indivizi comparatia indica faptul ca diferitele profiluri apartin aceluiasi individ in cazul in care , de exemplu , autorul infractiunii se prezinta sub mai multe identitati , iar prin intermediul amprentelor digitale nu s-a putut obtine nici o confirmare ; intre individ si urma prelevata de la locul faptei se confirma faptul ca individul care face obiectul anchetei se afla la originea urmei al carei profil ADN este inclus in fisierul urme nerezolvate cu autori necunoscuti. Atat baza de date genetice , cat si legislatia care o guverneaza ar trebui sa permita compararea profilurilor ADN ale suspectilor stabilite pentru aflarea culpabilitatii sau nevinovatiei acestora , cu alte profiluri , ale urmelor nerezolvate stabilite pe baza urmelor prelevate de la locul faptei sau din locul presupus al savarsirii unei infractiuni. Fisierele persoanelor disparute. Pentru a duce o politica activa in domeniul cautarii si indentificarii pensoanelor disparute se incurajeaza crearea unui fisier separat pentru altfel de personae. Profilul persoanei disparute se determina pornind de la materialul biologic recuperat de pe obiectele de uz personal. De asemenea , ar trebui introduse in baza de date si profilurile parintilor si / sau copiilor biologici ai celor disparuti. In acest fel se va putea determina si daca profilul unui cadavru neidentificat corespunde unui profil deja inregistrat. In afara restrictiilor impuse de legislatiile nationale , dimensiunea bazei de date este conditionata din start de doi factori principali : capacitatea laboratoarelor de criminalistica de a raspunde la timp cererii ; O data stabilita existenta unei veritabile cereri si a unei productii optimizate , se vor putea justifica toate investitiile facute in personal si in echipamente suplimentare. limitele numarului sau tipului de profiluri care vor fi inregistrate in baza de date. Acest numar ar trebui sa poata fi marit in functie de randamentul laboratorului . Acesti doi factori depind si de opinia favorabila, sau, dimpotriva, defavorabila pe care o suscita idea crearii unei baze de date genetice.De asemenea, nu trebuie scapate din vedere existenta constrangerilor politice de orice gen. Orice decizie in legatura cu specificitatile unei baze nationale de date trebuie luate independent de orice tara respectand regula ca nu ar trebui sa existe decat o singura baza nationala in fiecare tara. Este adevarat ca numeroase laboratoare (publice, universitare ,private ) sunt in masura sa stabileaca profiluri ADN. Cu toate acestea, orice stabilire de profil ce urmeaza a fi inregistrata intr-o baza nationala de date genetice trebuie sa se conformeze normelor aplicabile tuturor fabricantilor si prestatorilor de servicii. Conditii .1.Obiective principale. Nu trebuie sa existe decat o singura baza de date nationala care sa permita compararea profilurilor autorilor infractiunii cu cele obtinute pe baza esantioanelor prelevate de la locul faptei. Baza de date trebuie astfel structurata incat sa ajute organele insarcinate cu elucidarea cazului. Ea trebuie sa faciliteze munca expertilor criminalisti din celelalte tari europene, permitand schimbul de profile ADN la nivel international si compararea acestor profiluri. 2.Sisteme informatice. Sistemul informatic ales trebuie sa poata primi programe
42

specifice a caror utilizare se recomanda atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere al functionarii. Acest sistem trebuie sa fie suplu, sa detina suficient spatiu de memorare pentru a-i permite executarea simultan a mai multor sarcini. De asemenea, sistemul nu trebuie sa incalce recomandariile ESS ale Grupului de lucru al ENFSI (European Network of Forensic Sience Institutes) cu privire la analiza ADN. Toate laboratoarele succeptibile sa comunice profiluri ADN in scopul inregistarilor intr-o baza de date genetice trebuie sa obtina in prealabil o autorizatie care sa le permita demararea unor astfel de analize. Sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa cuprinda functii specifice de gestiune a calitatii si de control al informatiilor relative la diverse cazuri. In plus, trebuie sa garanteze ca informatiile respective au legatura cu persoana sau cazul anchetate. Cercetarile trebuie realizate cu toata precizia necesara expertilor pentru a determina in ce masura mai multe profiluri s-ar putea asemana. Pentru fiecare rezultat obtinut, baza de date trebuie sa furnizeze o evaluare statistica bazata pe metodele de calcul al probabilitatiilor. Sistemul informatic trebuie sa furnizeze rapoarte statistice care sa raspunda nevoilor tuturor serviciilor utilizatoare, ceea ce va facilita dezvoltarea bazei de date si o monitorizare eficace. Trebuie sa fie capabil sa produca statistici care sa informeze utilizatorul in legatura cu numarul de profiluri inregistrate, categoriile carora le apartin aceste profiluri si utilitatea stabilirii profilurilor ADN in functie de diferite infractiuni. De asemenea, sistemul trebuie echipat cu elemente de securitate necesare pentru a impiedica pierderea unor date sau acesul neautorizat (manipularea, modificarea, stergerea unor date) . Accesul in sistem trebuie sa fie rezervat numai unor anumite persoana, societati, organe autorizate in baza acordului client-furnizor.Se recomanda existenta unei functii in sistem care sa inregistreze toate toate operatiunile efectuate in baza de date si la care se poate apela pentru a afla ce fisiere au fost accesate si care este identitatea persoanelor care au intrat in sistem. Acest sistem trebuie sa respecte toate conditiile referitoare la transferul de date enuntate in acordurile internationale de cooperare in domeniul politiei ratificate de catre stat. Metoda de analiza utilizata a ADN-ului si forma sub care trebuie sa se prezinte profilul trebuie sa se conformeze normelor si recomandarilor internationale. Odata ce o tara a luat hotararea sa creeze o baza de date genetice trebuie sa examineze din punct de vedere practic problema dimensiunilor acestei baze de date.Doua considerente contradictorii se impun: costurile legate de personal si echipamentul de analiza trebuie sa fie cat mai scazute; colectia de profiluri trebuie sa fie cat mai completa pentru a fi de folos in anchetele viitoare. Pentru reducerea costurilor se impune stabilirea unui numar de cazuri care se va inregistra in baza .Selectia acestora se va face pe baza unor criterii prestabilite. Intrucat omuciderile reprezinta agresiunea cu cel mai mare impact psihologic asupra populatiei,orice succes obtinut gratie bazei de date justifica toate costurile efectuate. Reprezentand un mijloc suplimentar pentru o elucidare mai eficace a unor asemenea
43

cazuri, autoritatile au o obligatie morala de a dota politia cu un astfel de instrument. Stiind ca persoanele succeptibile sa comita omoruri sunt cele care s-au perfectionat in infractiuni mai putin grave la inceputul carierei lor criminale, bazele de date genetic ar trebui sa contina si profilurile indivizilor condamnati pentru infractiuni minore. Fiind constienti ca profilul lor genetic este deja inregistrat intr-un fisier pentru eventuale comparari cu urme prelevate de la locul savarsirii viitoarelor fapte ,autorii vor ezita, poate, sa comita infractiuni minore si, mai mult ca sigur, vor fi constransi sa nu mai savarseasca acte grave de violenta care pot da nastere unor urme biologice la locul faptei. Furtul prin efractie sau infractiunile relative la siguranta circulatiei pe drumurile publice sunt cele mai frgvente,dar si cele mai succeptibile sa lase urme din care se vor preleva ulterior esantioane de ADN. S-a decis limitarea capacitatii bazei de date la urmatoarele categorii de infractiuni: toate infractiunile comise cu violenta; toate infractiunile referitoare la viata sexuala; toate furturile prin efractie; toate infractiunile referitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice; alte infractiuni contra patrimoniului; alte infractiuni sanctionate de legislatiile nationale. Concluzii. Astazi suntem departe de Sherlock Holmes care studia cele mai mici indicii cu ajutorul lupei sale legendare.Perfectionarile tehnologice au permis criminalisticii o exploatare intensa a urmelor biologice cu maxima precizie si minim de material.Rezulta ca datele obtinute au un continut bogat in informatii ce permite o doscriminare aproape totala.Astfel se poate demonstra nevinovatia unui suspect sau se poate incrimina un vinovat, lucru care nu era posibil in urma cu 30 de ani. Precautiile ce se impun a fi luate in acest sector au un impact major asupra fiabilitatii rezultatelor si sunt esentiale pentru reusita cercetarilor.De asemenea, interpretarea rezultatelor unei expertize stiintifice trebuie sa fie obiectiva, caci expertizei nu ii apartine dreptul de a se pronunta asupra nevinovatiei sau culpabilitatii unei personae. Dreptul de a judeca aceasta nu apartine omului de stiinta, ci magistratului, care, coroborand toate elementele anchetei, va pronunta solutia cauzei. Expertiza este doar un element ce formeaza convingerea judecatorului, iar nu singurul fundament al verdictului. Chestiunea profilului ADN devine din ce in ce mai importanta pentru justitia penala.Niciodata, pana acum, o tehnica de laborator nu a fost admisa atat de rapid de catre institutiile judiciare.Niciodata o tehnica criminalistica noua nu a suscitat atatea sperante si atatea controverse si nu a dat nastere unor aplicatii atat de variate. Desi inca suscita multe reserve in ceea ce priveste punerea sa in aplicare,perspectivele de viitor ale acestei tehnice sunt imense.Ea completeaza in mod fericit tehnica amprentelor digitale si permite reducerea cifrei negre a criminalitatii.

44