Sunteți pe pagina 1din 3

Versiune imprimabila: Numai cu vitele se scoate saracia din casa

Page 1 of 3
Imprima povestea!

Numai cu vitele se scoate saracia din casa


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un ta ran si-l chema Neagoe. Acest taran era om voinic si harnic. Nui pasa lui de nu stiu cine de ar fi fost. Vezi ca-si cata de munculita lui, si platea dajdia, se avea bine cu toti din sat, si cum facea el, ce dregea el, se chivernisea omul ca sa-i ajunga agoniseala muncei sale pentru multa vreme. i veni vremea de nsuratoare, si ca tot crestinul, si facu si el rndul. Ce sa vezi d-ta? O data cu nevasta se strecura n casa lui si saracia. Ea gasise un tron vechi, urgisit ntr-un colt din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, si acolo, pe dnsul, Saracia si facuse culcusul. Sta greceste pe tron ct e ziulica si nopticica de mare, si din loc sa se miste, ba. Pas amite tronul era gol, nu mai punea oamenii ntrnsul nimic, at t era de vechi si de odorogit. Bietul Neagoe vazu ca ncepe a da ndarat; lucrurile nu-i mai mergeau struna ca mai nainte; se lua de gnduri, fiindca el se stia ca munceste si mai si dect nainte, si de la o vreme ncoa, doua n tei nu putea lega. Se spetise bietul om muncind, si sa salte si el ceva, te-asi! c tusi de ct! ferita s ntul! Ba pna ntr-atta ajunsese, nct sa-l mpinga pacatele sa se gndeasca ca sa-si faca seama singur, vezi ca dracul n-are de lucru, el nu face biserici ori puturi pe la rasp ntii. Se zbatea, bietul om, cu mintea si cu trupul, si parca era un facut, mergea din paguba n paguba, de ajunsese n sap a de lemn. Tot satul l luase la ochi; l vedea lucrnd cnd la alde neica Burcila, cnd la alesii ori la fruntasii satului, cnd la taica popa. Totdauna gasea el de lucru; la toti muncea si la toti sporea lucrul lui. Cnd nsa muncea si pentru dnsul, munca nu-i da n spor. De venea apa mare, araturile lui le neca. Daca vrun pr apad de la niscaiva lighioane, ori de la ciori cadea peste semanaturile megiasilor, ale lui era stinse cu desavrsire; de batea piatra holdele, apoi pe ale lui le amesteca cu pamntul, de nu se mai alegea nici praful de dnsele; ba uneori porumbul se taciuna, ba lacuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cadea. Satenii, megiasii lui, pusera mna cu to tii de mai multe ori s a-i dea cte vrun ajutor, sa-i faca cte vro claca, dar toate n desert, ca nu-i iesea nde bine nimic, n cele din urma si vecinii si tot satul l parasira. Toti cu totul zicea ca asa i-a fost ornda si credeau ca trebuie sa fi cazut asupra capului lui vrun blestem de la Dumnezeu. Ajunsese omul sa-si urasca zilele. Si asa sufletul am art, sez nd ntr-o dumineca cu luleaua n gura si gndindu-se cum sa-si curme via ta, ca unul ce i se urse cu saracia, iata ca vine sotia lui si i spuse ca peste putin are sa fie tata. El, ridicndu-si ochii la sotia lui, i se paru ca vede o slutenie de fiinta stnd greceste pre tronul cel vechi si ne ntrebuintat. Se freca la ochi, se mai uita o data, si ce sa vaza? O sfrijita de lighioaie, mai urta dect ciuma, cu barba adusa de parea

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=025.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Numai cu vitele se scoate saracia din casa

Page 2 of 3

ca sta sa o apuce de nas, cu ochii numai scovrliile, parul i sta n cap de parca ar fi fost pus cu furca, minile ei raschitoare goale, cocosat a si cucuiata, de seaman pe lume nu mai avea. Cnd vazu el o asa nemetenie spurcata st nd ca o cobe rea n casa lui si pe tronul lui, un sarpe rece i trecu prin sn. El nsa si tinu firea, si merse drept la ea, ntrebndo: - Cine esti tu, si ce cauti aici? - Eu sunt Saracia, r aspunse ea, si am venit nepoftita. - Iesi afara din casa mea! - O! o! stai ca prea te pripesti, voinicule, i raspunse Saracia rnjind la dnsul cu batjocura. Ca sa scoti saracia din casa, trebuie sa ai ce pune n locul ei. Si, rnjind nca o dat a, i ar ata niste colti, de care s-ar fi speriat si dracul. Bietul om tacu si nghiti galusca. Cugetul ca are sa fie tat a, vorba ca trebuie sa aiba ce pune n locul Saraciei, i muta gndul. El voia sa goneasca Saracia din casa lui, caci nu putea mistui nfruntarea ce i-o facuse ea, si apoi nu se ndura s a-si lase odrasla pe minile cele blestemate ale Saraciei. Din nou se puse pe munca, munca jidoveasca, se zv rlea omul si n dreapta si n stnga, noaptea o facea zi, da si din mini si din picioare, cum se zice, si folos nici ct negru subt unghie. Nevoile l napadea din toate partile si el nu mai stia ce sa faca. De cte ori intra n casa, de at tea ori si sfrijita de Saracie i rnjea n bataie de joc. ntr-una din zile, iata ca si nevestei i abatuse sa faca si nascu un dolofan de copil, sanatos si voinic ca tata-sau. Acum ce sa faca el? Parale n-avea, de moara nicict sa orbeasca un soarece, ceva toale, ori vrun dichis n casa lui, tufa! Nimic, dara nimic n-avea de ce prinde ochiul la el. Cum s-o scoata la capati? Ar fi voit si el, de! sa-si boteze copilul cu vrun nas mai de Doamne ajuta, sa fac a si el o cumetrie. Dara cu ce? Sta bietul om cu minile ncrucisate, se uita n cer si n pamnt si nu stia la cine sa caste gura. Si de felul lui fiind om cinstit, nu voia sa am ageasca pe nimeni cu minciuna. El stia una si buna: cnd o zice da, sa fie da; c nd o zice nu, apoi nu. El cunostea de mult pe un cioban chiabur. Dara nu era n sat. Cnd, iata ca se pomeneste ca-l cheam a cineva s a-l cinsteasca. Acolo ce sa-i vaza ochii? Prietenul lui suia oile n munte. Parerea lui de bine nu se poate spune. l rug a sa se cumetreasca si ciobanul primi cu bucurie sa-i boteze pruncul. Partea lui sa traiasca bine! Se pusera toate la cale cum e bine. La botez ciobanul darui finului sau o oaie fatatoare. Atta i trebui. Cnd fu sa plece, mocanul zise: - Cumetre, tot n-ai tu unde tine oita, lasa-o n turma la mine, si mi ti-oi ngrijio ca si pe ale mele. - Bine, cumetre, raspunse Neagoe, s a fie precum zici tu. El era bun bucuros ca-i ia beleaua din batatura, deoarece n-avea ei ce sa mannce, dar ncamite s a mai dea si oii. Mocanul se duse cu oile. Omul se puse iara pe munca, dar a munca lui d-abia aducea cu ce bruma sa-si tie zilele. Cum am zice muncea n sec. Dupa ctava vreme se pomeneste cu un argat de la stna mocanului. - Neica, m-a trimes stapnu-meu cu lna asta la dumneata. - E, si ce sa fac eu cu dnsa? - Apoi, sa vezi d-ta, st apnu-meu a pus de si-a tuns oitele si a tuns si oaia finului sau. Aceasta este lna ei si a trimis-o cui se cuvine.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=025.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Numai cu vitele se scoate saracia din casa

Page 3 of 3

- Foarte multumim de bunatate. Sa spui cumatrului multa sanatate si sa auzim de bine. Si, lund lna din mna argatului, intr a n casa, merse drept catre Saracie si, cu grai tantos, i zise: - Da-te Saracie, la o parte, ca am sa pui lna asta acolo. Saracia nu se ndura, neiculita, sa iasa din culcusul ce si-l facuse acolo. Rnji ea si de asta dat a, dara i dete rnjitul prin piele, caci voinicul unde aduse odata lna si buf! o lovi dupa ceafa de era sa-si muste limba si o rasturna jos de pe tron. Saracia ramase locului unde cazuse ca vai de ea. Oaia finului fatase un miel; acesta, dupa ce se mai mari, l mitui si pe dnsul ca pe mieii ceilalti si i trimise mitele acasa. Taranul, si mai curajos, intra n cas a, si merse iarasi drept la Saracie: - Da-te, rnjit-o, mai la o parte, c a am sa pui mitele astea acolea. Si fiindca Saracia tot cam ntrzia, o lovi o data cu mitele de-i merse fulgii, si o dete peste cap, mai catre u sa. Pe toamna se pomeneste cu un alt argat ca-i aduce un burdusel de brnza. - Baciul de la st na, zise el, a adunat laptele de la oaia finului, l-a facut brnza si l-am adus acasa. - Spune cumatrului, raspunse Neagoe, ca finul d-sale i saruta minile si s a ne vedem sanato si. Apoi se ntoarse repede n cas a si ndreptndu-se catre Saracie, i zise: - Da-te, Saracie, la o parte, ca am sa pui burduful asta n locul tau. - Da unde sa mai ma dau? raspunse Saracia. - Iesi afara, dac a n-ai loc, si te du n otelel pustei vrunui vnator ca acolo ti-e locul. - Ba aia-a vorba! mai pune-ti pofta n cui. Si lovind-o cu burduful n cap, o facu mototol dupa usa. Bietul Neagoe fu nevoit sa petreaca nca o iarna ntreag a cu Saracia pe vatr a. n vara viitoare, mielul de la oaia finului se facuse mare. Acum i aduse dou a lne. Taranul intra cu amndoua n m na si bufnind si razbufnind pe Saracie, o pofti sa ias a afara cu nepusa n masa. Saracia, daca vazul zorul, dete dosul pe usa afara, si s a te tii, prleo, i sfria calciele fugind, pna ce se duse s a-si cloceasc a ouale n otelele pustilor vnatorilor. Si d-atunci a ramas de vnatorii sunt saraci; fiindca-si pierd vremea prin coltii de piatr a, prin maracini, umblnd toata ziua pna sa mpuste si ei cte vro babusca de nu stiu care pasarica. Neagoe ncepu a bate n pinteni de bucurie, ca se cotorosise de saracie. Acum pe ce punea mna, punea si Dumnezeu mila. Toate i mergeau nde bine. ncepu si el a lega gura pnzei. Munca lui se vedea cum mergea nainte si avea parte de ea. Ce sa mai spunem multe? n scurta vreme ajunse fruntas al satului, dupa harnicia lui, cu vitisoare, cu plugulet si cu toate dichisurile unui om cu parte lasata de la Dumnezeu. Vezi ca numai cu vitele se scoate saracia din casa afara.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=025.php

7/12/2003