Sunteți pe pagina 1din 5

6. VERIFICAREA LA ÎNCĂLZIRE ŞI DEFINITIVAREA CONSTRUCTIVĂ A REDUCTOARELOR DE TURAŢIE CU ROŢI DINŢATE

6.1. CALCULUL RANDAMENTULUI TOTAL AL REDUCTORULUI

Randamentul unui reductor de turaţie se exprimă ca raport dintre puterea - P e de pe arborele de ieşire şi puterea P i de pe arborele de intrare al reductorului. Ca urmare a pierderilor datorate frecărilor care au loc în angrenaj, în rulmenţi şi la antrenarea lubrifiantului din baie puterea pierdută în reductor este:

P

p

= P

a

+ P + P

l

u

= P P

i

e

Pierderilor de putere de mai sus le corespund randamentele:

η η

a

,

l

,

şi

total al reductorului cu o treaptă de reducere devine:

2

η =η η η

R

a

1

u

6.1.1. Randamentul angrenajului - η a

A. Angrenaje cilindrice sau conice

(6.1)

η u , iar randamentul

(6.2)

Intre flancurile dinţilor conjugaţi ai roţilor ce formează angrenajul există o mişcare relativă de alunecare care în prezenţa forţelor normale pe dinte dau naştere la forţe de frecare, ce consumă o parte din puterea transmisă prin angrenaj. Randamentul unei perechi de roţi dinţate are valorile η a = 0,96…0,99 la angrenaje cilindrice şi η a = 0,95…0,98 la angrenajele conice. Valorile minime corespund angrenajelor deschise cu roţi dinţate, executate în treptele de precizie 10,11. Randamentul angrenajului cilindric exterior sau conic se determină mai exact cu relaţia:

unde:

η

a

= 1

1

1

µε

α

 ⋅ K

cos

β

z

1

z

2

+

µ

(6.3)

µ

µ

- coeficientul de frecare dintre flancuri;

- 0,04

0,06

-

pentru flancurile danturii prelucrate foarte îngrijit şi roţi rodate roţi

µ

etalon;

- 0,06

0,10

-

pentru flancurile danturii prelucrate obişnuit (flancuri frezate sau

rectificate)

- gradul de acoperire al angrenajului;

ε

α

β - unghiul de înclinare al danturii roţilor dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (la roţile

cilindrice sau conice cu dinţi drepţi β = 0 ;

adică cos β = 1 ;

z 1 , z 2 - numărul de dinţi ai roţilor aflate în angrenare;

- factorul care ţine seama de gradul de prelucrare al danturii, precum şi de rodajul

K

µ

K

K

K

µ

µ

µ

=

=

=

roţilor dinţate;

1,6

1

0,6

la roţi cilindrice nerodate sau roţi conice;

1,6

1

la roţi cilindrice de mare viteză (v t w > 15 m/s);

la roţi cilindrice rodate.

6 - 1

6.1.2. Randamentul lagărelor - η

Randamentul η al unei perechi de lagăre cu rulmenţi este: 0,995 - pentru rulmenţi cu bile; 0,99 - pentru rulmenţi cu role, în condiţiile unei ungeri corespunzătoare, a unui montaj corect şi a unor turaţii de funcţionare normale (n < 5000 rot/min). In cazul lagărelor cu alunecare randamentul este mai mic, fiind comparabil cu cel al angrenajelor cilindrice η = 0,96…0,98 .

6.1.3. Randamentul datorat pierderilor prin barbotare - η u

Randamentul care ia în considerare pierderile datorate antrenării prin barbotarea lubrifiantului din baia reductorului se determină cu relaţia (6.5) pentru angrenaje cilindrice sau conice şi, respectiv, cu ajutorul relaţiei (6.6), pentru angrenaje melcate cilindrice cu melcul cufundat în ulei.

unde:

η

u

=

200 8 ⋅ v ⋅ b ⋅ v ⋅ υ ⋅ tw 2 tw t
200
8 ⋅
v
b
v
υ
tw
2
tw
t
z
+ z
1
2
1 −
6
P i ⋅ 10
27,2 ⋅
v
L
υ
tw
1
t
η
=
1
u
6
P i ⋅ 10

(6.5)

(6.6)

v t w - viteza tangenţială pe cercul de divizare sau de rostogolire al roţii cufundate în ulei, respectiv pe cilindrul de referinţă în cazul melcului, exprimată în [m/s];

b 2 - lăţimea danturii roţii cufundate în ulei;

L 1 - lungimea melcului. În cazul în care roata melcată este cufundată în ulei, se înlocuieşte

în relaţia (6.6) lungimea melcului

L 1 cu lăţimea roţii melcate

b 2 ;

- vîscozitatea lubrifiantului la temperatura de funcţionare a reductorului în [cSt];

υ

t

P i

z 1 + z 2

-

puterea de pe arborele roţii

-

z 1 ;

suma dinţilor roţilor cilindrice sau conice aflate în angrenare.

6.2. CALCULUL TEMPERATURII MEDII DE FUNCŢIONARE A REDUCTORULUI

Temperatura de funcţionare a reductorului se stabileşte din condiţia de echilibru termic. Astfel, căldura produsă în timpul funcţionării în reductor să fie egală cu cea evacuată în mediul înconjurător prin conductibilitate, radiaţie, convecţie etc. In cazul răcirii naturale în ipoteza funcţionării de lungă durată şi admiţând că toate pierderile de putere se transformă în căldură şi că răcirea carcasei reductorului se face în principal prin radiaţie, temperatura medie de funcţionare este:

unde:

t =

P

p

K

λ

(

1

+

ψ

)

S

+ t

0

(6.9)

temperatura medie de funcţionare a reductorului (temperatura uleiului), în [

t

-

0 C

P

p

1

η

R

= η

R

P

e

(6.10)

]

;

K

λ

-

coeficientul de transfer de căldură prin carcasa reductorului şi are valorile în tabelul

6.1;

6 - 2

ψ

-

coeficientul care ţine seama de evacuarea căldurii prin placa de fundaţie

ψ = 0,05

0,25;

suprafaţa liberă (fără placa de bază) de răcire a carcasei în [m 2 ]. In această suprafaţă se poate include 50% din suprafaţa nervurilor carcasei;

S

-

t 0

-

temperatura mediului ambiant, t 0 = 20 0 C .

Pentru o bună funcţionare a reductorului se impune ca temperatura de regim să nu

depăşească valoarea admisibilă t a = 70

provoacă o scădere însemnată a vîscozităţii lubrifiantului şi o redistribuire a jocurilor din lagăre şi din angrenaje, ceea ce poate conduce la deteriorarea prematură a componentelor reductorului. Tabel 6.1

0 C. Ridicarea temperaturii de regim peste limita admisă

85

Coeficientul de transfer de

Modul de răcire a reductorului

căldură K λ

[kW / m 2 . 0 C]

0,008

0,010

- circulaţie slabă a aerului

0,014

0,018

- circulaţie bună a aerului

0,020

0,028

- circulaţie forţată a aerului prin intermediul ventilatorului montat pe arborele de intrare a reductorului

0,090

0,210

- prin utilizarea serpentinei cu apă de răcire în baia de ulei a reductorului (viteza apei mai mică de 1 m/s).

6.3. CALCULUL SIGURANŢEI UNGERII PRINCIPALELOR CUPLE DE FRECARE EXISTENTE ÎN REDUCTOR

6.3.1. Siguranţa ungerii roţilor dinţate

Intre flancurile roţiilor dinţate lubrifiate cu ulei se formează o peliculă de lubrifiant care trebuie comparată cu suma înălţimilor rugozităţilor. Se acceptă ca indicator al siguranţei ungerii parametrul adimensional λ , ca fiind raportul dintre grosimea minimă, h oc , a peliculei de lubrifiant realizate în condiţii elastohidrodinamice din polul angrenării şi abaterea medie pătratică σ a înălţimii rugozităţilor considerate ca având o distribuţie normală (Gauss) pe flancurile conjugate. h

λ

=

oc

σ

h oc 2 = σ + 1 2 σ 2
h
oc
2
= σ
+
1 2 σ
2

=

h oc 2 1,11 ⋅ R R a 1 + a 2 2
h
oc
2
1,11 ⋅
R
R
a
1 +
a 2 2

(6.11)

R a1 , R a2

-

fiind rugozităţile flancurilor danturii indicate în desenele de execuţie ale roţilor dinţate.

Se disting următoarele regimuri de frecare uzare:

- dacă λ

- dacă λ = 1…1,5

- dacă λ = 1,5…3 poate apărea spallingul (ciupituri cu dimensiuni mai mari) dar şi uzare prin adeziune;

- dacă λ > 4 suprafeţele sunt complet separate şi apare numai oboseală superficială fără apariţia uzurii de tip adeziv.

1

flancurile au contact direct şi apare uzarea prin adeziune;

apar cojiri, fenomene de uzură, lustruire şi microciupituri (micropitting);

6 - 3

în care

unde:

unde:

Grosimea filmului E.H.D

h

oc

h oc

se poate calcula astfel:

=

1,625

R

'

η

0

v k

p

R

'

'

0,74

σ

H

E

'

0,22

(6.12)

R’

-

raza de curbură a flancurilor în polul angrenării:

R’ =

d

w

1

d

w

2

4 a

12

sinα

w

(6.13)

d w1 , 2

α w

- diametrele de rostogolire ale pinionului, respectiv roţii. Pentru angrenajul conic se va lua diametrul de divizare al pinionului cilindric înlocuitor d v1 şi respectiv al roţii cilindrice înlocuitoare d v2 . Pentru angrenajul melcat diametrele d W1 , d W2 se pot aproxima cu diametrele de divizare (rostogolire) ale melcului, respectiv al roţii melcate;

-

unghiul de presiune pe cercul de rostogolire:

- pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi α w = α w ;

- pentru angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi α w = α w t (unghiul de rostogolire frontal);

- pentru angrenajul conic α w = α 0 = 20 o

- pentru angrenajul melcat

α w =

α 0 x

(unghiul de presiune axial);

a 12 - distanţa dintre axe ; pentru angrenajul conic a 12 = a v12 (distanţa dintre axe a angrenajului cilindric înlocuitor pe conul frontal exterior);

vîscozitatea dinamică a lubrifiantului ales (paragraful 4 la subcapitolele 2.2, 2.3, 2.4, 2.5) la temperatura medie de funcţionare a reductorului (rel. 6.9). Cunoscând lubrifiantul şi deci vîscozitatea cinematică la 50 0 C ( ) , folosind anexa 2.22-2 se determină vîscozitatea dinamică η 0 ;

η

0

-

υ

50

v’

-

viteza redusă a flancurilor evolventice în polul angrenării,

v' = v

t w

sinα

w

(6.14)

v t w

k p

σ H

E’

-

-

-

-

fiind viteza tangenţială pe cercurile de rostogolire ale roţilor;

parametru de dependenţă dintre vîscozitate şi presiune; pentru uleiurile minerale

destinate transmisiilor mecanice, în gama de temperaturi

2.10 -8 m 2 /N;

presiunea hertziană din polul angrenării - determinată la verificarea la pitting a danturii roţilor dinţate ( paragrafele 2.2.5, 2.3.5, 2.4.5, 2.5.5);

60

90

o C ,

k p

modulul de elasticitate echivalent :

2

=

1

2

1

υ

1

2

2

υ

+

E

'

E

1

E

2

(6.15)

υ 1,2

E 1 , 2

- coeficienţii contracţiei transversale Poisson ( pentru oţel υ = 0,3);

-

modulele de elasticitate ale materialelor celor două roţi dinţate (anexa 2.14).

6 - 4

6.3.2. Siguranţa ungerii rulmenţilor

Pentru contactul dintre corpurile de rostogolire şi inelele rulmentului (fiecare corp de rostogolire are câte două contacte - cu inelul interior şi cu inelul exterior), siguranţa ungerii se apreciază prin parametrul adimensional λ Pentru rulmenţi, relaţia (6.11) are forma:

unde:

λ

= K d

m

(

η

0

k n

p

)

0,73

C

0,09

0

(6.16)

diametrul mediu al rulmentului în [mm],

η

a

d m

, k

p

- au acelaşi semnificaţii ca în (6.12);

-

5.5);

diametrul exterior al

rulmentului şi

d

d m

= ( D+ d ) / 2, unde

D este

- diametrul interior ( anexele 5.2 -

turaţia inelului rotitor al rulmentului [rot/min];

capacitatea statică de încărcare a rulmentului în [ N ] (anexele 5.2 - 5.5)

constantă ce depinde de tipul rulmentului;

n

C 0

K

-

-

-

K = 2,2 . 10 3

K = 2,31 . 10 3

pentru rulmenţi radiali cu bile, oscilanţi cu bile şi radiali axiali cu role conice;

pentru rulmenţi radiali cu role cilindrice.

Dacă în reductor sunt mai mulţi rulmenţi, atunci se va preciza care rulment funcţionează în regimul de ungere cel mai defavorabil.

6.5. CALCULUL PUTERII TERMICE A REDUCTORULUI

Puterea termică a reductorului (limita termică) reprezintă puterea maximă ce poate fi

t a =

transmisă prin intermediul reductorului în condiţiile unei temperaturi admisibile impuse uleiului

90 70

o C şi se calculează astfel:

P

T

=

K

λ

(

1 +

ψ

)

S

(

t

a

t

0

)

 

(

1

η

R

)

(6.17)

unde:

P T

-

puterea termică a reductorului pe arborele de intrare în [kW].

În condiţiile de optimizare a proiectării unui reductor de turaţie, atât din punct de vedere termic, cât şi din punct de vedere al capacităţii portante a angrenajului, trebuie îndeplinită expresia:

P T P i

(6.18)

Pentru reductoare de turaţie cu mai multe trepte de reducere, randamentul total al reductorului se calculează ţinând seama de numărul de angrenaje, de numărul de perechi de rulmenţi, precum şi de numărul de roţi care sunt cufundate în baia de ulei a reductorului. Calculul puterii pierdute prin frecare, precum şi calculul temperaturii medii de funcţionare se calculează cu relaţiile (6.10), respectiv (6.9).

6 - 5