Religiile monoteiste

Religia este credina n supranatural, sacru sau divin, i codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile si instituiile asociate cu aceast credint. n cursul dezvoltrii sale religia a luat un imens numr de forme n diverse culturi sau persoane. Cuvntul religie vine din limba latin, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dupa Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legatura cu Dumnezeu). Religia poate fi definit ca un sistem bazat pe ncercrile oamenilor de a explica universul si fenomenele lui naturale, adesea implicnd una sau mai multe zeiti sau alte forte supranaturale, sau ca un sistem de cutare a scopului sau ntelesului vieiii. n mod obinuit, religiile evolueaza din/catre mitologie si au drept caracteristici necesitatea credinei si un mod specific de a gndi si a aciona pe care credincioii sunt ndemnai s le respecte. Religile cretine scocotesc cuvntul "religie" ca "legtura liber si constient a omului cu Dumnezeu". Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolic a unei ncrederi n existena unei realiti absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Aceast ncredere este credina. Ea permite omului s se orienteze n chestiunea marilor ntrebri ale vieii i d omului un sens existenei sale care depete viaa sa biologic Monoteismul (Gr.=unic, singur si =dumnezeu, zeu) este credina ntr-o singur divinitate, identificat prin termenul =dumnezeu. n ordinea apariiilor lor, religiile monoteiste sunt:iudaismul, zoroastrismul, cretinismul, islamismul, bahai. Unii includ i hinduismul n rndul religiilor monoteiste, pentru c pluralismul dumnezeilor hindui se reduce n final la o "unic divinitate".

Evreii,mahomedanii si cretinii sunt trei expresii ale aceluiai monoteism, iar glasul tradiiei lor autentice i strvechi este i cel mai cuteztor i mai plin de ncredere din istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, n loc s genereze opoziii ireconciliabile, numele acestui unic

Dumnezeu s duc la un respect reciproc, la nelegere i coexisten panic? De ce s nu privim cu ncredere la ziua n care, fr nici un prejudiciu adus dezbaterii teologice, vom descoperi ceea ce este att de evident i totui att de greu de acceptat - i anume c, n calitate de fii ai aceluiai Tat, suntem prin urmare cu toii frai?"