Sunteți pe pagina 1din 13

Introducere in stiintelecomunicarii

Ceestecomunicarea ???

Comunicarea reprezinta una dintre activitatile umane pe care fiecare dintre noi o poate recunoaste, insa putini o pot defini satisfacator. Comunicarea este a vorbi cu cineva, comunicare este si televiziunea, raspandirea de informatii, coafura, critica literara etc. Aceasta este una dintre problemele cu care seconfrunta oamenii care o studiaza: nu putem sa aplicam corect conceptul de obiect de studiu la ceva atat de divers si multilateral cum este de fapt comunicarea. Autorul a incercat sa dea o oarecare coerenta confunziei, construind lucrarea plecand de la urmatoarele supozitii: Ca ar putea face din comunicare un obiect de studiu, dar ca am avea nevoie de o multitudine de abordari disciplinare pentru a putea fi capabili sa o studiem complet. Ca orice comunicare implica semne si coduri, Semnele sunt artefacte sau acte care se refera la altceva decat la sine. Codurile sunt sistemele in care sunt organizate semnele si care determina modul in care se leaga unele de altele. Aceste coduri si semne sunt transmise sau facute disponibile pentru ceilalti, iar transmiterea sau receptarea de semne/coduri/comunicare reprezinta o practica a relatiilor sociale. Pentru viata noastra culturala, comunicarea este esentiala; fara ea cultura de orice tip ar muri.Studiul comunicarii implica studierea cultutii in care este integrata aceasta. La baza acestor supozitii se afla o definitie generala a comunicarii; interactiune sociala prin intermediul mesajelor. Structura acestei lucrari reflecta faptul ca exista doua mari orientari in studiul comunicarii. Prima dintre acestea vede comunicarea ca o transmitere de mesaje.Ea se preocupa de felul in care transmitatorii utilizeaza canalele si mijloacele de comunicare.Comunicarea este inteleasa ca fiind procesul prin care o persoana influeanteaza comportamentul sau starea mentala a alteia.Daca efectul este diferit sau mai scazut decat cel intentionat tinde sa se vorbeasca despre esecul comunicarii si analizeaza fazele procesului de comunicare pentru a afla unde a intervenit esecul.

Cea de a doua intelege comunicarea ca productie si schimb de semnificatii.Ea se preocupa de modul in care mesajele sau textele interactioneaza cu oamenii in scopul producerii de semnificatie(rolul pe care il au textele in cultura noastra).Aceasta orientare se utilizeaza termeni precum semnificatie si nu considera ca neintelegerile sunt dovezi ale esecului comunicarii- ele ar putea rezulta din diferentele culturale dintre emitator si receptor.pentru aceasta orientare studiul comunicarii consta in studiul textului si al culturii.Principala metoda de studiu fiind semiotica(stiinta semnelor si a semnificatiilor). Prima orientare(scoala proces)se inspira mai degraba din stiintele sociale si in special din psihologie si sociologie, tinzand sa se ocupe de actele de comunicare. Scoala semiotica se inspira cu predilectie din lingvistica si sfera artei, tinzand sa se ocupe de operele de comunicare. Fiecare orientare interpreteaza in felul sau definitia comunicarii ca interactiune sociala prin intermediul mesajelor. Prima defineste interactiunea sociala ca fiind procesul prin care o persoana creeaza legatura cu o alta persoana sau ii afecteaza comportamentul, starea mentala sau reactiile emotionale si invers bineinteles. Semiotica, totusi, defineste interactiunea sociala ca fiind acel lucru care constituie individul ca membru al unei anumite culturi sau societati.

Modele de comunicare produse de scoala proces(prima orientare)


Inceputurile
Modelul matematic al comunicarii lui Shanon si Weaver(1949) este larg acceptat ca fiind una din principalele surse din care s-au dezvoltat studiile comunicarii. Studiile lor s-au desfasurat in timpul celui de-al Doilea RM in laboratoarele companiei telefonice Bell din Sua, principala lor preocupare fiind aceea de a elabora o modalitate de utilizare cu maximum de eficienta a canalelor de comunicare. Pentru acesti cercetatori principalele canale erau cablul telefonic si undele radio, producand o teorie care le permitea sa abordeze problema transmiterii unei cantitati maxime de informatie de-a lungul unui canal dat si a masurarii capacitatii fiecarui canal de a purta o informatie. Modelul fundamental al comunicarii elaborat de cei doi prezinta comunicarea ca fiind un proces linear, simplu.

Shannon si Weaver au identificat 3 niveluri ale problemelor aparute in studiul comunicarii: Nivelul A (tehnic) - Cu cata acuratete pot fi transmise simbolurile comunicarii? Nivelul B (semantic) - Cat de precis poarta simbolurile transmise intelesurile dorite? Nivelul C (eficienta)- Cat de eficient va influenta conduita, in directia dorita, intelesul receptionat? Problemele de eficienta pot parea la prima vedere sa implice faptul ca cei doi vad comunicarea ca pe o manipulare sau propaganda: A a comunicat eficient cu B atunci cand B raspunde in modul dorit de A. Cei doi sunt deschisi criticilor, pe care le resping fara convingere, pretinzand ca raspunsul estetic sau emotional la o opera de arta reprezinta un efect al comunicarii. Ei mai afirma ca cele trei niveluri nu sunt foarte precise, ci interlationate si inerdependente, si ca modelul lor, functioneaza in acelasi mod pentru toate nivelurile. Ideea studierii comunicarii la fiecare dintre aceste niveluri are ca scop intelegerea felului in care ne-am putea imbunatati acuratetea si eficienta procesului de comunicare.

Sursa de informare

Transmitator semnal

semnal receptionat

ReceptorDestinatie

Intr-o conversatie, gura este transmitatorul, semnalul este unda sonora care trece prin canalul aer(nu putem vorbi in vid), iar urechea este receptorul. Zgomotul, fie el aparut pe canal, la audienta, la emitator sau chiar in mesaj, duce la confuzii cu privire la intentia emitatorului, limitand cantitatea de informatie care poate fi transimisa. Dorinta de a depasi problemele cauzate de zgomot i-a dus pe Shannon si Weaver la alte cateva concepte fundamentale. Informatia: conceptul de baza In ciuda pretentiilor lor de a opera la toate cele trei niveluri A, B si C, S si W isi concentreaza analiza asupra nivelului A. La acest nivel termenul de informatie este utilizat in sensul tehnic, specializat.La nivelul A, informatia reprezinta o masura a predictibilitatii semnalului, adica numarul de posibilitati deschise pentru emitatorul mesajului. Nu are legatura cu continutul. Puteam avea un semnal care consta din doua semnale un bec care clipeste o data sau de doua ori. Informatia continuta de fiecare dintre aceste semnale este identica. O palpaire ar insemna un da si doua palpairi nu sau o

palpaire ar insemna Buna ziua si doua Noapte buna...in acets caz da contine aceeasi cantitate de informatie ca Buna ziua. Informatia: implicatii ulterioare Putem utiliza conceptul de bit pentru a masura informatia.Cuvantul bit este o prescurtare din expresia binary digit,si inseamna de fapt o alegere de tip da/nu.Aceste alegeri binare reprezinta baza limbajelor cu care opereaza computerele.Multi psihologi sunt de parere ca in acest mod functioneaza si creierul nostru.De exemplu daca vrem sa aflam varsta cuiva,va trebui sa trecem printr-o serie de alegeri binare: este tanar sau batran,daca este tanar e adult sau pre-adult,daca e adolescent sau pre-adolescent,daca e pre-adolescent este de varsta scolara sau pre-scolara,e bebelus sau merge deja.Raspunsul este bebelus.In sistemul de alegeri binare,cuvantul bebelus are 5 biti de informatie,pentru ca s-au facut 5 alegeri pentru a se ajunge la el.In acest caz,am alunecat usor inspre nivelul B,deoarece toate acestea sunt categorii semanticecategorii de semnificatii si nu simple semnale. Sistemele semantice de la nivelul B nu sunt atat de clar definite ca sistemele de semnale de la nivelul A.Astfel,masurarea numerica a informatiei este mai dificila,iar unii ar spune ca este chiar irelevanta. In ciuda indoielilor legate de valoarea masurarii intelesului si a informatiei din perspectiva numerica,conexiunea din cantitatea de informatie si numarul de alegeri disponibile este semnificativa,fiind similara demersurilor de intelegere aprofundata a naturii limbajului furnizate de lingvistica si semiotica.Notiunile de predictibilitate si alegere sunt vitale pentru intelegerea comunicarii.

Redundanta si entropie
Redundanta :conceptul de baza Redundanta reprezinata ceea ce este predictibil sau convenctional intr-un mesaj.Opusul redundantei este entropia.Redundanta este rezultatul unei mari predictibilitati,entopia-rezultatul unei predictibilitati reduse.Astfel,un mesaj cu predictibilitate mica se numeste entropic si profund informativ,iar un mesaj cu predictibilitate mare este redundant si putin informativ.Cand ne intalnim cu un prieten pe strada ii spunem Buna ziua,transmitem un mesaj foarte predictibil,redundant. In teorie comunicarea poate avea loc si fara redundanta dar in practica situatiile in care o astfel de comunicare ar fi posibila sunt rare,poate chiar inexistente.

Redundanta :impicatii ulterioare Redundanta indeplineste doua tipuri de functii:prima este tehnica asa cum este ea definita de Shannon si Weaver,iar cea de-a doua implica extinderea conceptelor lor inspre dimensiunea sociala. Redundanta ca instrument tehnic Shannon si Weaver ne-au demonstrat cum ajuta redundanta la acuratetea decodarii si cum ne furnizeaza ea un instrument de control care ne ajuta sa identificam erorile.Putem identifica o gresala de pronuntie datorita redundantei limbajului.Intr-un limbaj neredundant ,a schimba o litera inseamna a schimba cuvantul.Astfel aproabe ar fi diferit de aproape ,iar noi nu am putea sa ne dam seama ca primul reprezinta o gresala de pronuntie.Bineinteles,contextul ne poate ajuta.In masura in care o face el reprezinta o sursa de redundanta. Noi verificam intotdeauna acuratetea orcarui mesaj pe care il receptam din perspectiva probabilitatii lui.Iar ce este probabil este o chestiune referitoare la experientele noastre legata de conventii si uzaje.Conventia reprezinta o sursa majora de redundanta,ducand deci la o decodare facila. Redundanta ajuta de asemenea la depasirea inconvenientelor legate de canalele prea zgomotoase.Obisnuim sa repetem pe litere cuvintele pe care vrem sa le comunicam la telefon si avem o conexiune proasta.Un creator de publicitate al carui mesaj trebuie sa concureze cu multe alte mesaje pentru a ne capta atentia va merge pe un mesaj simplu,repetitiv,predictibil.Cineva care se asteapta sa beneficieze de intreaga noastra atentie,poate compune un mesaj mai entropic,care sa contina mai multa informatie. Redundanta ajuta de asemenea la depasirea problemelor legate de transmiterea unui mesaj entropic.Un mesaj total neasteptat sau care reprezinta exact opusul a ceea ce se astepta trebuie sa fie spus de mai multe ori. Redundanta mai serveste la rezolvarea problemelor legate de audiente.Daca dorim sa atingem o audienta larga,eterogena,va trebui sa gandim un mesaj cu un grad mare de redundanta.O audienta redusa,specializata,omogena,pe de alta parte ar putea fi expusa la un mesaj entropic. Alegerea canalului poate afecta nevoia de redundanta din mesaj.Discursurile trebuie sa fie mai redundante decat scrisul,pentru ca ascultatorul nu poate sa-si introduca propria redundanta cum face cititorul prin reluarea lecturii. Aceasta prima functie a redundantei se concentreaza deci asupra modului in care ajuta la depasirea problemelor practice ale comunicarii.Aceste probleme pot fi asociate cu acuratetea si detectarea erorilor,cu natura mesajului sau cu audienta.

Entropia Entropia este perceputa ca avand o valoare mai mica prin faptul ca ea constitue un obstacol al comunicarii,pe cand redundanta reprezinta un instrument de imbunatatire a comunicarii.Entropia insa poate fi inteleasa mai bine ca impredictibilitate maxima.La nivelul A,entropia este pur si simplu o masura a numarului de alegeri ale semnalului si a caracterului aleatoriu al acestor alegeri. Redundanta si conventie Structurarea unui mesaj in conformitate cu niste conventii reprezinta un mod de scadere a entropiei si crestere a redundantei.A impune materialului un anumit tipar sau o structura estetica duce la acest lucru.De exemplu poezia cu ritm prin impunerea unor tipare repetabile si deci predictibile presupune cresterea redundantei si scaderea entropiei. Cu cat mai populara si mai accesibila este o opera de arta,cu atat mai mult va contine mai multa redundanta atat in forma cat si in continut.Redundanta si entropia nu sunt statice cand vine vorba despre operele de arta.O forma de arta poate nesocoti conventiile existente,fiind astfel entropica pentru audienta sa imediata,insa ulterior poate sa isi stabileasca propriile conventii,redundanta sa crescand pe masura ce aceste conventii sunt invatate si acceptate pe scara larga.De exemplu modul in care stilul impresionist in pictura a fost respins la inceput de catre audiente,ajungand acum un cliseu intalnit pe cutiile de ciocolata si calendarele ilustrate. Redundanta si relatiile sociale A spune Buna ziua pe strada inseamna a transmite un mesaj total redundant.Insa in acest caz nu sunt probleme de comunicare de rezolvat.Nu exista zgomot,nu dorim sa transmitem un mesaj entropic,audienta este receptiva.Astfel ne angajam in ceea ce numeste Jakobson comunicare fatica.Acest lucru se refera la actele de comunicare ce nu vor sa transmita nici un fel de informatie,insa utilizeaza canalele existente doar pentru a le tine deschise si utilizabile.Cand spunem Buna ziua nu facem altceva decat sa mentinem si sa intarim o relatie existenta. Psihosociologii vorbesc de nevoile legate de ego-nevoia de a ne face prezenta observata,recunoscuta si acceptata.A nu saluta,a anula prezenta unei persoane sau a nu privi la ea inseamna a frustra pe cineva din perspectiva acestei nevoi. Comunicarea fatica ,prin mentinerea si reafirmarea relatiilor este esentiala in tinerea laolalta a unei societati sau comunitati.Iar comunicarea fatica este profund redundanta.Ea este astfel pentru ca se ocupa de mentinerea relatiilor si nu de transmiterea unor informatii noi.

Canal,mijloace de comunicare,cod
Canalul Canalul reprezinta mijlocul fizic prin care este transmis semnalul.Principalele canale sunt:undele de lumina,undele sonore,undele radio,cablurile telefonice,sistemul nervos si altele asemenea. Mijloace de comunicare Mijloacele de comunicare sunt, in principal, mijloacele tehnice sau fizice de convertire a mesajului intr-un semnal capabil sa fie transmis printr-un canal.Mijloacele de comunicare reprezinta:vocea umana,tehnologia transmisiilor audiovizuale(radio televiziune),etc. Putem imparti mijloacele de comunicare in trei categorii principale: -Mijloace de comunicare prezentationale:vocea, fata,corpul.Ele utilizeaza limbajele naturale ale cuvintelor vorbite,expresiilor,gesturilor. -Mijloace reprezentationale:carti,picturi,fotografii,arhitectura,decoratiunile interioare,gradinaritul,etc.Acestea pot crea un text care sa inregistreze mesaje create de mijloacele de comunicare din prima categorie si care sa existe apoi independent de comunicator.Se produc astfel opere de comunicare. -Mijloace de comunicare mecanice:telefonul,radioul,televiziunea,teletextul,internetul.Principala diferenta dintre categoriile 2 si 3 este ca ultima creaza canale create de ingineri si este supusa unor constrangeri tehnologice mai mari fiind mai afectata de zgomotul de la nivelul A decat categoria 2. Mijloace de comunicare:implicatii ulterioare Kartz,Gurevitch si Hass(1973) au elaborat un studiu pentru a explica interelatiile dintre cele 5 mass-media principale.Autorii au utilizat o ancheta realizata pe o audienta larga,pentru a afla ce ii face pe oameni sa isi orienteze preferintele spre anumite mijloace de comunicare.Ei au investigat nevoile pe care le resimteau oamenii si motivele lor de a se indrepta spre anumite mijloace de comunicare pentru a-si satisface aceste nevoi.Raspunsurile oamenilor i-au ajutat pe cercetatori sa aranjeze mass-media intr-o relatie circulara prezenta in figura de mai jos,in care fiecare mijloc de comunicare era foarte asemanator cu celelalte doua cu care se invecineaza,adica au realizat ca daca unul dintre ele nu le-ar fi disponibil ,functiile sale ar fi indeplinite la fel de bine de mijloacele de comunicare aflate in stanga sau dreapta.

Oamenii tindeau sa utilizeze ziarul,radioul si televiziunea pentru a se conecta la societate,iar cartile si filmele pentru a evada de realitate pentru o vreme.Cei cu o educatie solida tindeau sa utilizeze mijloacele de comunicare tiparite,pe cand cei mai putin educati erau inclinati spre mijloacele de comunicare electronice si vizuale.

Codul:concepte de baza
Un cod reprezinta un sistem de semnificare comun membrilor unei culturi sau subculturi.El consta atat in semne,cat si reguli sau conventii. Una dintre cele mai simple relatii este cea dintre cod si canal.Natura codurilor pe care le poate transmite canalul este determinata de caracteristicile acestuia.De exemplu,telefonul se limiteaza la limbajul verbal si la paralimbaj(codurile intonatiei,accentului,volumului). Un mesaj codificat dupa codul primar al limbajului verbal poate fi recodificat intr-o varietate de coduri secundare:limbajul morse,semafor,limbajul semnelor pentru surdomuti,limbajul Braille,etc.

Feedback:Concepte de baza
Feedbackul reprezinta transmiterea reactiei receptorului inapoi la emitator. Principala functie a feedbackului este de a ajuta comunicatorul in ajustarea mesajului la nevoile si raspunsurile receptorului.Urmatoarea functie ca si importanta este aceea ca il ajuta pe receptor sa se simta implicat in comunicare.A fi constienti ca emitatorul unui mesaj ia in considerare raspunsul nostrum ne face sa acceptam mai usor mesajul.