ORDONANTA Nr.

42 din 28 august 1997 privind navigatia civila EMITENT: GUVERNUL ROMANIEI PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 221 din 29 august 1997 In temeiul art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia Romaniei, al art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonante si al art. 8 si 9 din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, Guvernul Romaniei emite urmatoarea ordonanta: CAP. 1 Dispozitii generale ART. 1 Ministerul Transporturilor este autoritate de stat in domeniul navigatiei civile din Romania. ART. 2 Activitatea de navigatie civila consta in: a) transporturi publice de calatori si marfuri pe apa, precum si prestatii auxiliare in apele nationale efectuate de catre persoane fizice sau persoane juridice; b) transporturi pe apa, in interes propriu, efectuate de persoane fizice, persoane juridice sau institutii de stat, care utilizeaza transportul pe apa numai ca activitate accesorie obiectului lor de activitate, direct legata de realizarea obiectului propriu de activitate sau de catre persoane fizice pentru satisfacerea cerintelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement; c) activitati de incarcare/descarcare, reparatii, agenturare, aprovizionare, asigurare cu echipaje si navlosire a navelor si alte asemenea. Activitatile prevazute in prezentul articol se efectueaza de persoane fizice sau persoane juridice autorizate de Ministerul Transporturilor. ART. 3 Supravegherea si controlul navigatiei in apele nationale, a navigatiei navelor sub pavilion roman, precum si a navelor arborand pavilion strain dar apartinand unor persoane fizice sau juridice romane in marea libera, se exercita de catre Ministerul Transporturilor. Supravegherea si controlul navigatiei pentru sport, agrement sau de interes local pe lacuri si alte ape interioare, cu exceptia lacurilor maritime si a Dunarii, se exercita de catre autoritatile publice locale, cu avizul Ministerului Transporturilor. ART. 4 Urmarirea asigurarii conditiilor tehnice de navigabilitate pentru navele romane sau straine, aflate in proiectare, constructie, reparatie sau in navigatie in apele nationale se exercita de catre Ministerul Transporturilor. ART. 5 Apele nationale navigabile ale Romaniei sunt formate din marea teritoriala si apele interioare navigabile. Regimul si intinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege. In sensul prezentei ordonante, constituie ape interioare navigabile ale Romaniei: a) fluviile, raurile, canalele si lacurile situate in interiorul teritoriului Romaniei, pe portiunile navigabile; b) apele navigabile de frontiera, de la malul romanesc pana la linia de frontiera; c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare. Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, al Ministerului Industriei si Comertului si al Departamentului pentru Administratie Publica Locala, stabileste nominal si pe portiuni apele navigabile ale Romaniei. Pentru apele de frontiera se va tine seama si de acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat. ART. 6 Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fasia de teren situata in lungul tarmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 de metri. In cazuri justificate, Ministerul Transporturilor poate mari latimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile, cu avizul celorlalte organe centrale ale administratiei de stat interesate. In porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai de navigatie coincide cu incinta portuara. ART. 7 Regulile de navigatie in marea teritoriala, in apele interioare si in porturile romanesti se stabilesc de Ministerul Transporturilor in conformitate cu reglementarile nationale si cu acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte. CAP. 2 Despre mijloace de transport pe apa

Sectiunea I Despre nave in general ART. 8 Nava este mijlocul de navigatie utilizat pentru realizarea activitatii de transport si a altor servicii pe apa. Sunt nave in intelesul prezentei ordonante navele maritime, fluviale si alte nave de navigatie interioara, inclusiv ambarcatiunile mici, precum si echipamente plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare si alte asemenea, cu sau fara propulsie. ART. 9 Constructiile plutitoare care in mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuarii lucrarilor speciale pe caile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave si altele asemenea, sunt considerate instalatii plutitoare. ART. 10 Fac parte din nava instalatiile, masinile si motoarele care asigura propulsia navei sau produc o alta actiune mecanica, cu mecanismele si mijloacele necesare transmiterii acestei actiuni, toate obiectele necesare navigatiei, diferitelor manevre, sigurantei navei, salvarii vietii umane, prevenirii poluarii, comunicatiilor, igienei si exploatarii potrivit destinatiei navei, chiar cand acestea ar fi scoase de pe nava pentru un timp limitat, precum si proviziile. ART. 11 Orice nava trebuie sa aiba actele de bord cerute de reglementarile nationale, precum si pe cele prevazute in conventiile internationale la care Romania sau tara de pavilion este parte. Se recunosc ca valabile actele de bord si brevetele echipajelor, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion navelor sub pavilion strain si echipajelor acestora. ART. 12 Dreptul de vizita, inspectie, interventie si de a efectua cercetari la bordul unei nave straine ce se afla in porturi sau in apele nationale romanesti se exercita potrivit legii romane, precum si in conformitate cu conventiile internationale la care Romania este parte. Sectiunea a II-a Transmiterea si constituirea de drepturi reale asupra navelor ART. 13 Navele apartinand persoanelor juridice sau fizice romane pot fi transmise in proprietate sau in folosinta altor persoane juridice sau fizice romane sau straine, in conditiile legii. Constituirea de drepturi reale asupra navelor apartinand persoanelor juridice sau fizice romane in favoarea altor persoane juridice sau fizice romane sau straine este permisa in conditiile legii. Sectiunea a III-a Inscrierea navelor si transcrierea constituirii, transmiterii si stingerii drepturilor reale asupra navelor ART. 14 Dobandirea si transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum si constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu in registrele matricole sau de evidenta, prevazute la art. 18, tinute de capitaniile de port, facandu-se totodata mentiune si pe actul de nationalitate sau in carnetul de ambarcatiune. ART. 15 Contractul de constructie de nave va fi transcris in registrele de nave in constructie ale capitaniei portului in raza caruia se afla santierul naval. In aceste registre se vor transcrie si eventualele transmiteri de proprietate, precum si constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pana la obtinerea actelor de nationalitate. Navele nou construite ori dobandite de la persoane juridice sau fizice straine pot naviga sub pavilion roman in perioada de la lansarea la apa sau respectiv de la intrarea in vigoare a actului de dobandire, pana la eliberarea actului de nationalitate, in urma inscrierii in registrul de evidenta centralizata al Ministerului Transporturilor, cu permis provizoriu de arborare a pavilionului roman eliberat de capitania portului de plecare - daca nava se afla intr-un port romanesc - sau de misiunea diplomatica a Romaniei, in cazul cand locul de plecare al navei este in strainatate. Lansarea la apa a navelor nou construite se poate face numai cu aprobarea capitaniei de port in raza careia se executa operatiunea, dupa prezentarea de catre constructor a autorizatiei emise in acest scop de catre societatea de clasificare care a efectuat supravegherea constructiei. ART. 16 Pentru cunoasterea constituirii sau a transmiterii de drepturi reale asupra navelor si pentru stabilirea actelor de bord pe care trebuie sa le posede, evidenta navelor se tine avandu-se in vedere impartirea lor in urmatoarele categorii: a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 CP, velierele construite pentru calatorii de lunga durata si navele cu sau fara propulsie cu o capacitate de incarcare de peste 10 tone metrice, inclusiv echipamentele plutitoare fara propulsie cu deplasament de peste 15 tone; b) categoria a II-a cuprinde toate celelalte nave.

ART. 17 Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie sa aiba un nume care sa o distinga de celelalte nave. Navele fara propulsie din categoria I, precum si navele din categoria a II-a, trebuie sa poarte un numar de identificare. Numele sau, dupa caz, numarul atribuit va fi inscris in evidente, precum si pe corpul navei. La atribuirea numelui sau a numarului de identificare a navei se vor avea in vedere si prevederile acordurilor cu privire la regimul frontierei de stat, incheiate de Romania cu statele vecine. Numele sau numarul si modul de inscriere pe corp si suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor. ART. 18 Inscrierea navelor in evidente se face dupa cum urmeaza: a) Navele de nationalitate romana care fac parte din categoria I se inscriu in registre matricole. La cererea de inscriere in registrul matricol se vor anexa actele de dobandire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, daca este cazul, actele de verificare si atestare a starii tehnice a constructiei navei, autorizatiile de lansare la apa si de navigatie, precum si actele de tonaj si fotografiile navei. Dupa inscrierea navei in registrul de evidenta centralizata tinut de Ministerul Transporturilor se elibereaza actul de nationalitate. In cazul contractelor de inchiriere a navelor pentru perioade mai mari de un an intre armatori si operatori romani, la solicitarea operatorilor si cu acordul armatorului, dupa inscrierea de mentiuni in registrele de nave ale capitaniilor de port si in registrul centralizat al Ministerului Transporturilor, se poate elibera un act de nationalitate pe numele operatorului, cu conditia predarii prealabile de catre armator a actului de nationalitate initial, care se va pastra la Ministerul Transporturilor pe perioada derularii contractului sau pana la o noua solicitare a armatorului. Actul de nationalitate initial se inapoiaza armatorului dupa inscrierea mentiunilor in registrul capitaniilor de port si in registrul centralizat al Ministerului Transporturilor si dupa predarea actului de nationalitate emis pe numele operatorului. Actul de nationalitate emis pe numele operatorului nu ii confera acestuia vreun drept de proprietate asupra navei, iar constituirea unor drepturi reale asupra acesteia se poate face numai cu acordul expres al armatorului. Se inscriu in registrul de nave si navele care au purtat pavilion strain si sunt inchiriate de persoane juridice sau fizice romane, numai dupa scoaterea din evidenta sau suspendarea dreptului de arborare a pavilionului de catre autoritatea competenta a statului respectiv. b) Navele de nationalitate romana care fac parte din categoria a II-a se inscriu in registre de evidenta. La cererea de inscriere in registrul de evidenta se vor anexa actele de dobandire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, daca este cazul, actul de constatare a starii tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor si fotografiile navei. ART. 19 Scoaterea din evidenta a navelor se face prin mentionarea in registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea nationalitatii romane, dezmembrarea, pierderea navei in urma unui naufragiu, incendiu, esuare sau alte imprejurari. In caz de pierdere a nationalitatii romane, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decat dupa predarea la capitania portului a certificatului de nationalitate romana si a celorlalte acte de bord. ART. 20 Regimul de inscriere a navelor si de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica si echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I, in cazul cand depasesc 15 tone deplasament, si de categoria a II-a cand au deplasamentul pana la 15 tone inclusiv. ART. 21 Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor si echipamentelor plutitoare, precum si stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise in evidentele de inmatriculare potrivit art. 14, 15 si 20, nu sunt opozabile fata de terti. ART. 22 Organele care tin registrele matricole si pe cele de evidenta elibereaza certificate privind mentiunile cuprinse in aceste registre, la cererea celor interesati. Sectiunea a IV-a Nationalitatea navei si dreptul de a purta pavilion roman ART. 23 Navele au nationalitatea statului al carui pavilion sunt autorizate sa-l poarte. ART. 24 Guvernul Romaniei, prin Ministerul Transporturilor, acorda dreptul de arborare a pavilionului roman sau poate dispune suspendarea sau retragerea acestui drept. Dreptul de arborare a pavilionului roman se acorda: a) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice romane; b) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice straine, care au sediul unei filiale sau domiciliul in Romania; c) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice straine inchiriate de persoane fizice sau juridice romane. ART. 25

Navele care arboreaza pavilionul roman sunt de nationalitate romana si nu pot naviga sub pavilionul altui stat. Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului roman vor avea la bord actele care sa ateste dreptul de arborare a pavilionului roman si actele cerute de legislatia romana si de conventiile internationale la care Romania este parte. ART. 26 La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului roman navelor inchiriate persoanelor juridice sau fizice straine. In aceasta situatie, armatorul navei va prezenta capitaniei portului de inregistrare actul de nationalitate in vederea arhivarii. Dreptul de arborare a pavilionului roman se retrage in cazul in care nu mai sunt indeplinite conditiile de la art. 24. Navele nou construite in santierele din Romania, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice straine, vor naviga in perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului roman, emis de capitania portului in raza caruia a fost executata constructia, la cererea constructorului. Dupa perfectarea actelor de predare-primire si prezentarea acestora la capitania portului, navele vor naviga in baza actului de nationalitate emis de autoritatea competenta a statului de inregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatica a statului respectiv. CAP. 3 Despre personalul de navigatie Sectiunea I Dispozitii generale privind personalul de navigatie ART. 27 Personalul care participa la realizarea activitatilor de navigatie civila este alcatuit din personalul navigant (marinari) si personalul de uscat. Este marinar de navigatie civila orice persoana care indeplineste conditiile de calificare profesionala cerute pentru prestarea unui serviciu la bord, poseda carnet de marinar si este inscris ca personal navigant in registrele matricole ale unei capitanii de port. ART. 28 Personalul navigant imbarcat este alcatuit din totalitatea marinarilor care indeplinesc o functie la bordul unei nave si sunt inscrisi in rolul de echipaj al acesteia. Pentru exercitarea fiecaruia din serviciile la bord este necesara indeplinirea unor conditii de varsta, studii, stagiu si brevet sau certificat de capacitate, precum si a unor conditii psihofiziologice, corespunzatoare functiei, stabilite de Ministerul Transporturilor. Sunt asimilati personalului navigant inspectorii de navigatie civila si ofiterii din cadrul capitaniilor de port. Personalul de uscat este format din specialisti care ocupa functii echivalente si concura la siguranta navigatiei in institutiile sau societatile in care isi desfasoara activitatea. Functiile echivalente la uscat se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonante. Pentru persoanele fizice care exercita activitati de navigatie pe ambarcatiuni de agrement sau pentru transport in interes propriu, Ministerul Transporturilor va stabili portiunile din apele nationale navigabile pentru folosirea carora este necesara indeplinirea vreuneia din conditiile prevazute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice si cele pentru serviciile necomerciale si posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune. ART. 29 Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau iesite din reparatii va fi ambarcat, pe perioada probelor, fara a poseda carnet de marinar. Ministerul Transporturilor va stabili personalul navigant care trebuie sa fie ambarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, in afara personalului de specialitate al santierului constructor. ART. 30 Ambarcarea la bordul navelor si a altor persoane decat a celor care formeaza echipajul navei se poate face in limita stricta a mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul si pe raspunderea proprietarului navei si cu aprobarea capitaniei din portul de ambarcare. Sectiunea a II-a Despre echipajul navelor ART. 31 Personalul navigant ambarcat, inclusiv comandantul navei, formeaza echipajul navei si se imparte pe locuri de munca, astfel: a) de punte; b) de masini; c) de telecomunicatii; d) medico-sanitar; e) administrativ si auxiliar.

ART. 32 Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se imparte astfel: - comandant; - navigatori cu brevete (ofiteri); - navigatori cu certificate de capacitate; - alti membri de echipaj. Structura ierarhiei si atributiile functiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor. Regulamentul serviciului la bord se completeaza cu circulare si instructiuni emise de armatori si operatori, in masura in care acestea nu contravin regulamentului serviciului la bord. Pentru desfasurarea in conditii de securitate a activitatii la bord si pentru siguranta navigatiei, toate navele vor avea la bord personalul mentionat in certificatul pentru echipajul minim de siguranta. ART. 33 Functiile ce pot fi indeplinite pe baza brevetelor sau a certificatelor de capacitate sunt numai cele prevazute in aceste acte. ART. 34 Brevetele si certificatele de capacitate se obtin dupa trecerea unui examen sustinut in fata unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor. Ambarcarea marinarilor care au intrerupt serviciul la bord pentru o perioada mai mare de 5 ani se va putea face numai dupa reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordata de catre unitatea emitenta. Procedura de reconfirmare a brevetelor si certificatelor de capacitate se stabileste de Ministerul Transporturilor. ART. 35 In vederea inscrierii la examen pentru obtinerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant este obligat sa participe la cursuri de pregatire si perfectionare, in conformitate cu reglementarile nationale si conventiile internationale la care Romania este parte. Ministerul Transporturilor va emite reglementari cu privire la durata si continutul cursurilor de pregatire, la modul de obtinere a brevetelor si certificatelor de capacitate, precum si cu privire la anularea sau suspendarea certificatelor de capacitate si a brevetelor dobandite prin examen. ART. 36 Echipajul navelor sub pavilion roman va fi format, de regula, din marinari romani. In cazul unor situatii deosebite, cand armatorul sau operatorul nu poate asigura completarea echipajului cu marinari romani, va putea ambarca marinari straini care indeplinesc conditiile de capacitate profesionala cerute de legea romana. La navele care arboreaza pavilion roman, functia de comandant poate fi indeplinita numai de un cetatean roman, posesor al brevetului sau certificatului de capacitate corespunzator functiei. In situatii exceptionale si numai cu aprobarea Ministerului Transporturilor, la bordul navelor arborand pavilion roman comandantul poate fi de alta nationalitate decat cea romana. Marinarii straini angajati pe navele sub pavilion roman sunt obligati sa respecte legislatia romana si au aceleasi drepturi si obligatii ca si marinarii cetateni romani. ART. 37 Marinarii cetateni romani, posesori ai unui certificat de capacitate sau brevet eliberat de autoritatile romane, se pot angaja pe nave sub pavilion strain numai prin agentii de echipaje autorizate de Ministerul Transporturilor si cu notificarea celei mai apropiate capitanii de port cu privire la data inceperii contractului, numele armatorului sau al operatorului, numele navei si portul de ambarcare. Nerespectarea procedurilor din prezentul articol duce la imposibilitatea verificarii stagiilor de ambarcare - conditie esentiala pentru inscrierea la examenele de brevet sau certificat de capacitate. Sectiunea a III-a Drepturile si obligatiile personalului navigant ART. 38 Incheierea, modificarea si desfacerea contractului de munca al personalului navigant se efectueaza potrivit legislatiei muncii. Daca desfacerea contractului de munca a intervenit in afara porturilor romanesti, operatorul sau armatorul navei au obligatia repatrierii pe proprie cheltuiala a personalului navigant al carui contract de munca a fost desfacut. ART. 39 Personalul navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana si diurna in valuta pe timpul cat se afla ambarcat, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca si prin contractul individual de ambarcare. ART. 40 Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus in timpul ambarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigatie si fara culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despagubire stabilita (sacul marinarului) prin contractul colectiv de munca si/sau prin contractul individual de ambarcare. ART. 41

Comandantul navei exercita comanda pe nava, in care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor ambarcate si indeplineste atributiile ce-i revin, potrivit dispozitiilor legale si conventiilor internationale la care statul roman este parte. ART. 42 In cazul in care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla in imposibilitatea de a exercita comanda navei, aceasta trece, de drept, asupra secundului si apoi asupra ofiterilor de punte, in ordine ierarhica, facandu-se mentiuni despre aceasta in jurnalul de bord de catre acela care preia comanda navei. La navele fluviale si la alte nave de navigatie interioara care nu au secund sau ofiter de navigatie la bord, comanda navei trece asupra pilotului. Functiile care pot avea si atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului la bord. ART. 43 Comandantii navelor sunt obligati sa aduca la cunostinta capitaniei portului in care se afla si a celui caruia ii apartine nava orice evenimente petrecute pe nava in timpul cat nava se afla in port sau in navigatie, ca: abordaj, avarie, incendiu, inec, acte de indisciplina sau revolta la bord si alte asemenea. ART. 44 Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflata in stationare sau in navigatie, cum sunt abordajele, avariile, sinistrele si naufragiile, interesand nava, incarcatura, pasagerii si echipajul, se depune de catre comandantul navei dupa cum urmeaza: a) pentru orice nava, indiferent de pavilion - la capitania portului in a carei zona teritoriala s-a produs evenimentul, daca acesta a avut loc in apele nationale romane; - la capitania primului port roman de intrare in tara, unde nava opreste, daca evenimentul s-a produs in marea libera sau in apele fluviale, intre primul port strain si primul port din apele nationale romane; b) pentru navele sub pavilion roman aflate in mars - la autoritatea locala competenta, daca evenimentul s-a produs in apele unui stat strain unde nava se afla in navigatie sau in stationare, instiintandu-se si oficiul consular sau sectia consulara a misiunii diplomatice romane; - la autoritatea locala competenta din primul port de oprire, daca evenimentul s-a produs in marea libera sau intre porturi fluviale straine, instiintandu-se si oficiul consular sau sectia consulara a misiunii diplomatice romane. ART. 45 Raportul se depune in cel mult 24 de ore de la sosirea ori adapostirea navei in port sau de la producerea evenimentului, cand acesta a avut loc in timpul stationarii in port. In cazul in care raportul se depune peste acest termen, comandantul raspunde de disparitia probelor sau de imposibilitatea conservarii lor, din cauza acestor intarzieri. In cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion strain sau intre doua nave sub pavilion strain, care nu lezeaza interesele statului roman, depunerea raportului este facultativa. Prin raport, in sensul dispozitiilor art. 44 si ale prezentului articol, se intelege protestul sau reclamatia ce se face de comandantul navei in toate cazurile de avarii. CAP. 4 Operatiuni efectuate cu mijloace de transport pe apa Sectiunea I Dispozitii generale privind activitatea de transport pe apa ART. 46 Activitatea principala efectuata cu navele romanesti este transportul de marfuri si calatori pentru beneficiari interni si externi, in conditii stabilite prin contracte comerciale. De asemenea, navele romanesti pot fi utilizate si pentru activitati de pescuit, de constructii hidrotehnice, de cercetari, de exploatare a resurselor marii, a fundului marii sau a subsolului acesteia, precum si pentru activitati auxiliare ca: remorcaj, operatiuni de intretinere a cailor de comunicatie pe apa, pilotaj, ramfluarea navelor, salvare, depoluare si alte servicii. ART. 47 Activitatile de transport prestate de nave romanesti pentru beneficiari romani si straini se pot face numai in conditii de piata libera. Sectiunea a II-a Operatiuni care se efectueaza numai cu nave sub pavilion roman ART. 48 In porturile, in marea teritoriala si in apele interioare ale Romaniei, urmatoarele activitati privind navele sub orice pavilion se efectueaza cu mijloace navale si de uscat apartinand persoanelor juridice sau fizice romane: a) remorcajul si manevrele in porturi, rade si bazine; b) remorcajul de la un port romanesc la alt port romanesc, afara numai daca prin conventii internationale la care statul roman este parte, se prevede altfel; c) serviciul de pilotaj; d) transportul de marfuri, posta si pasageri efectuat prin imbarcare de pe teritoriul statului roman cu destinatia catre un

alt punct al aceluiasi teritoriu (cabotaj); e) asistenta si salvarea in apele nationale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor si a incarcaturii acestora; f) scoaterea navelor, epavelor si a incarcaturilor acestora; g) pescuitul; h) serviciile de interes local pentru desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat in porturi, in apele nationale si alte asemenea; i) constructii hidrotehnice; j) explorarea si exploatarea marii sau a fundului marii, conform dispozitiilor legale. ART. 49 Remorcherele, slepurile si tancurile fluviale sau de bunkerare autopropulsate sub pavilion strain pot face manevre la iesirea si la plecarea din port sau rada cu navele pe care le-au remorcat. Aceste nave aflate in cursa in porturile romanesti pot efectua remorcarea si manevra si a altor nave ale societatilor carora le apartin, chiar daca aceste nave nu pleaca remorcate de acestea. Ministerul Transporturilor poate autoriza ca operatiunile prevazute la art. 48 lit. b), d), e), f) si i) sa se efectueze si de nave sub pavilion strain. Sectiunea a III-a Obligatia de asistenta si salvare ART. 50 Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeste un mesaj indicand ca o nava se afla in pericol, este obligat ca, in masura in care nu-si pune in primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa se deplaseze cu toata viteza catre acea nava, pentru asistenta si salvarea persoanelor aflate in pericol la bordul acelei nave. Aceeasi obligatie o are comandantul si in cazul persoanelor aflate in pericol pe ambarcatiuni sau plute de salvare. In caz de imposibilitate sau daca, in circumstantele speciale in care s-ar afla, comandantul socoteste ca nu este rational si nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa inscrie in jurnalul de bord motivul pentru care nu poate sa faca aceasta. ART. 51 Comandantul de nava este obligat a acorda, dupa abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului si pasagerilor acesteia si, in masura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de inmatriculare si portul cel mai apropiat la care va ajunge. ART. 52 Comandantul unei nave care se afla in calatorie sau este gata de plecare nu mai are obligatia de a da asistenta si salvare, in cazul in care comandantul navei aflate in pericol refuza expres ajutorul, precum si atunci cand s-a primit informatia ca ajutorul nu mai este necesar. Motivele de neacordare a ajutorului prevazut in prezentul articol se vor consemna in jurnalul de bord. ART. 53 Asistenta si salvarea navei si a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit intelegerii cu comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia. Intelegerea poate fi scrisa sau transmisa prin orice mijloc de comunicatie si consemnata in jurnalul de bord. Cand nava reprezinta un pericol de navigatie si comandantul/armatorul sau operatorul navei intarzie nejustificat incheierea unei intelegeri pentru asistenta sau salvare, capitania portului in jurisdictia careia se afla nava va ordona salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei si ale marfii aflate la bordul acesteia, dispozitiile capitaniei devenind obligatorii. ART. 54 In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, in apele portuare si in rada, capitania portului coordoneaza toate actiunile si asigura disciplina in realizarea acestora. Capitania va putea cere concursul navelor si echipajelor aflate in port sau in apropiere, precum si oricaror persoane care exercita o profesie in port sau lucreaza in mod obisnuit pe chei sau in apele nationale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat si sa respecte ordinele date de capitanie. Actul de confirmare a executarii operatiunilor de salvare in conformitate cu art. 53 alin. 3 si cu prezentul articol, intocmit de capitania portului, avand anexat calculul cheltuielilor facute de persoanele juridice si fizice creditoare si verificat si aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei. ART. 55 Despre sinistrul navelor straine va fi informat imediat si oficiul consular al statului al carui pavilion il poarta nava. In cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat strain cu care statul roman a incheiat conventii internationale se vor aplica dispozitiile din aceste conventii privind termenele, conditiile de informare si relatiile cu oficiul consular al statului strain. ART. 56 Acordarea de asistenta si salvare a navelor si conditiile de executare a acestora, prevazute in prezenta sectiune, se aplica in mod corespunzator si in cazul cand pe mare sau in apele nationale se afla in pericol aeronave ori persoane aflate sau cazute de la bordul acestora.

ART. 57 Sistemul de salvare pe mare si pe apele interioare navigabile se organizeaza de Ministerul Transporturilor impreuna cu Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne. Organizarea posturilor de salvare si de prim ajutor pe plaja si in stranduri se face potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de catre persoanele juridice sau fizice carora le apartin. Sectiunea a IV-a Despre retributia pentru asistenta si salvare ART. 58 Asistenta acordata navelor sau aeronavelor aflate in pericol pe mare si salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenta si salvatorului la o retributie ce se va stabili tinand seama de: - pericolul in care s-a aflat nava asistata ori salvata; - promptitudinea interventiei si timpul intrebuintat pentru aceasta; - pericolul la care s-au expus salvatorii si mijloacele intrebuintate; - conditiile hidrometeorologice pe timpul interventiei; - valoarea bunurilor angajate in actiune; - eforturile depuse; - priceperea dovedita pe timpul interventiei; - cheltuielile efectuate pentru interventie; - rezultatul util obtinut si valoarea bunurilor salvate. Prin valoarea bunurilor salvate se intelege suma la care acestea au fost evaluate, tinandu-se seama de posibilitatile de valorificare, iar daca au fost vandute, suma rezultata din vanzare, cu scaderea, in ambele cazuri, a impozitelor si taxelor, precum si a cheltuielilor. ART. 59 Cuantumul retributiei, precum si repartizarea acesteia intre salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit intre cei interesati, iar in lipsa acordului, dupa caz, de instantele judecatoresti, arbitrajele de pe langa camerele de comert si industrie, in conformitate cu competentele acestora, cu exceptia cazului cand prin contractul de salvare incheiat pentru o nava straina s-a prevazut competenta unui alt organ jurisdictional. ART. 60 Organele jurisdictionale vor putea reduce sau anula retributia stabilita conventional sau, dupa caz, vor putea respinge ori admite numai in parte cererea pentru stabilirea retributiei, daca salvatorii, prin culpa lor, au facut necesara asistarea ori salvarea sau daca ei au savarsit infractiunea de furt, tainuire sau vreo alta infractiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenta ori salvarea. De asemenea, organele de jurisdictie pot majora retributia conventionala cuvenita salvatorilor in cazurile in care meritele acestora au fost mai mari decat cele estimate in contract, atunci cand conditiile de salvare au fost mai grele si unele cheltuieli mai mari decat cele prevazute sau cand partea salvata a ascuns situatia reala in care se afla. ART. 61 Daca asistenta de salvare a fost prestata de mai multe nave, retributia se va repartiza intre ele potrivit aportului fiecareia. ART. 62 Asistenta si salvarea navelor remorcate sau a incarcaturii lor de catre nava care le remorcheaza dau drept salvatorilor la retributie numai in cazurile cand evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau daca acesta a prestat servicii exceptionale, care nu pot fi considerate ca efectuate in indeplinirea contractului de remorcare. ART. 63 Dreptul la actiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retributii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori a incarcaturii se prescrie in termen de 3 ani de la terminarea operatiunilor. ART. 64 Comandantul si ceilalti membri ai echipajului navelor care au participat la operatiuni de asistenta si salvare, precum si angajatii unitatilor de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea si lucrarile pentru aceste operatiuni de salvare, sunt indreptatiti a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor. Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor si personalul operativ din capitaniile de port, care coordoneaza sau participa direct la operatiuni de salvare, au dreptul la o prima de salvare in cuantum de 5% din valoarea neta a retributiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvare sunt obligati sa o plateasca. Recompensa se acorda si in cazul cand operatiunile de asistenta si salvare au avut loc intre nave apartinand aceleiasi persoane juridice sau fizice. Sectiunea a V-a Scoaterea navelor si a epavelor scufundate in apele nationale; regimul bunurilor gasite ART. 65 Navele esuate, scufundate, parasite sau abandonate in apele nationale navigabile reprezinta un pericol pentru siguranta

navigatiei. ART. 66 Daca o nava esueaza sau se scufunda in apele nationale navigabile, capitania portului va fixa un termen armatorului sau operatorului, dupa caz, pentru inceperea activitatii de dezesuare sau ramfluare a navei si curatirea fundului apei. In functie de situatia concreta, acest termen va fi cuprins intre 10 zile si 2 luni de la data notificarii. In caz de neindeplinire a acestei obligatii, administratorul zonei, la solicitarea capitaniei, va executa aceste operatiuni in contul armatorului. ART. 67 Orice marfuri sau alte bunuri scufundate in porturi, rade sau pe caile navigabile vor fi scoase de armatorii sau operatorii navei sau de proprietarii marfurilor, in termenul stabilit de capitania de port. In functie de situatia concreta acest termen va fi cuprins intre 10 zile si 2 luni de la data notificarii. In caz de neindeplinire a acestei obligatii, administratorul zonei, la solicitarea capitaniei, va executa aceste operatiuni in contul armatorului si/sau a intereselor marfii. Agentul economic care efectueaza scoaterea in conditiile din prezentul articol este in drept sa vanda, cu avizul capitaniei, bunurile ce nu se pot pastra sau a caror conservare necesita o cheltuiala prea mare fata de valoarea lor, sumele obtinute urmand a fi conservate. ART. 68 Dupa terminarea operatiunilor de scoatere a navei si incarcaturii, capitania portului din zona careia s-a intamplat sinistrul va face publicitate pentru instiintarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedeasca drepturile ce le au asupra bunurilor salvate. Instiintarea se va face prin publicarea anuntului intr-un ziar local, intr-unul national si intr-unul international si prin afisare la sediul capitaniei portului. Daca in termen de 3 luni de la data instiintarii cei interesati nu se prezinta pentru a-si lua in primire bunurile salvate, se poate proceda la vanzarea acestora si consemnarea sumei rezultate dupa scaderea cheltuielilor efectuate cu ocazia operatiunilor de ramfluare a navei, a remuneratiei de salvare, a taxelor si sumelor datorate bugetului si a altor cheltuieli rezultate din indeplinirea procedurii prevazute in prezentul articol. Daca pana la implinirea unui an de la data consemnarii sumei rezultate din vanzare cei interesati nu si-au valorificat drepturile sau daca pretentiile formulate inauntrul aceluiasi termen in fata organelor de jurisdictie au fost respinse prin hotarare definitiva, suma consemnata se face venit statului. ART. 69 In cazul cand se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave in porturi, rade, canale de acces, in locuri de intrare si iesire a navelor constituie un pericol iminent pentru navigatie, capitania portului va dispune ca armatorul sau operatorul sa procedeze, in maximum 24 de ore de la notificare, la scoaterea navei si la curatirea fundului apei, cu respectarea art. 48 si 49 alin. 2. In caz de neincepere in termenul stabilit a indeplinirii acestor obligatii, la dispozitia capitaniei, se va proceda la efectuarea operatiunilor in contul operatorului sau al armatorului. In situatii exceptionale, in care pericolul de navigatie sau poluare determina actiune imediata, capitania poate ordona efectuarea operatiunilor fara notificarea de 24 ore. ART. 70 Daca proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava si toate bunurile recuperate in conditiile articolului precedent vor fi vandute, conform art. 68, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenta ramanand la dispozitia proprietarului, dupa plata creantelor care greveaza nava. In cazul cand cheltuielile de scoatere a navei intrec suma obtinuta prin vanzare, proprietarul, armatorul sau reprezentantii lor raman obligati a plati diferenta. ART. 71 Actul de confirmare a executiei operatiunilor prevazute de art. 66 si 69 alin. 2, intocmit de capitania portului sau, dupa caz, de autoritatile publice locale, avand anexat calculul cheltuielilor, intocmit de unitatea creditoare si verificat de Ministerul Transporturilor, constituie un titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza si administrarea bunurilor salvate, precum si cu curatirea fundului apei. Executarea de catre unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau incarcaturii recuperate se face cu prioritate inaintea oricarei alte creante. ART. 72 Bunurile gasite in apele nationale ori aruncate de apa pe plaja, tarm sau cheiuri se predau, in termen de 10 zile, capitaniei de port celei mai apropiate ori celui mai apropiat organ al politiei sau celui care le-a pierdut. Organul caruia i sa predat bunul procedeaza potrivit dispozitiilor legale referitoare la bunurile gasite. Bunurile gasite in apele de frontiera, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi inapoiate autoritatilor competente ale acestor state prin organele de graniceri. ART. 73 Armele, munitiile, materiile explozive, precum si orice alte bunuri a caror detinere fara drept este sanctionata potrivit legii penale, gasite in conditiile art. 72, se predau de indata celui mai apropiat organ al politiei, care va proceda potrivit dispozitiilor legale privind regimul acestor bunuri.

ART. 74 Persoanele care predau in termen bunurile prevazute in art. 72 alin. 1 au dreptul la o recompensa al carei cuantum poate fi de pana la a treia parte din valoarea lor, pentru bunurile gasite in apele nationale, si de pana la a 10-a parte, pentru bunurile gasite pe plaja, tarm sau pe cheiuri. Persoanele care predau in termen bunurile prevazute in art. 72 alin. 1 si de indata bunurile prevazute in art. 73 au dreptul la rambursarea cheltuielilor facute pentru recuperarea si predarea lor. ART. 75 Nerespectarea dispozitiilor prevazute in art. 72 si 73 se sanctioneaza potrivit legii penale. Sectiunea a VII-a Regimul operatiunilor de pilotaj ART. 76 Caile navigabile, porturile, radele si bazinele portuare in care pilotajul este obligatoriu se stabilesc de Ministerul Transporturilor. In apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin conventii bilaterale sau multilaterale intervenite intre tarile riverane interesate, la care Romania este parte, zonele de pilotaj obligatorii sunt cele fixate in baza acestor conventii. ART. 77 Pilotii fac parte din personalul navigant. Pilotul asista pe comandantul navei si este obligat sa furnizeze acestuia informatiile complete si corecte pentru efectuarea in siguranta a manevrei. Comandantul este obligat sa puna la dispozitia pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra a navei. Pe timpul cat este la bord, pilotul nu inlocuieste pe comandant la comanda navei, acesta continuand sa fie raspunzator de manevra navei sale si de orice daune rezultate din operatiunile de manevra. ART. 78 Pilotul nu poate parasi nava decat dupa ce a fost inlocuit sau nava a fost ancorata ori legata la locul destinat, iar la plecarea din port, pana ce nava nu a iesit din zona de pilotaj. In timpul serviciului la bordul navei pe care a fost insarcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum si la cazare, daca este cazul, in aceleasi conditii ca si ofiterii de la bord. Pilotul care efectueaza operatiunile prevazute in prezenta sectiune nu face parte din echipajul navei pilotate. ART. 79 Modul de recrutare, scolarizare si brevetare a pilotilor, precum si efectuarea serviciului de pilotaj se stabilesc de Ministerul Transporturilor. Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementarilor unor conventii incheiate intre statul roman si statele riverane interesate, conditiile se stabilesc potrivit acestor conventii. ART. 80 Pentru serviciile de pilotaj se percep tarife stabilite potrivit dispozitiilor legale. Sunt scutite de plata taxelor de pilotaj: a) navele militare romane si straine; b) navele intrebuintate la un serviciu public, de intretinere sau pentru controlul si supravegherea navigatiei, precum si cele intrebuintate in cazuri de pericol si inundatii; c) navele-scoala, spital si de sport. ART. 81 Pilotii fluviali care presteaza serviciul permanent la bordul navelor fluviale fac parte din echipajul navei si li se aplica prevederile legale referitoare la echipaj. ART. 82 Ministerul Transporturilor stabileste zonele de pilotaj obligatoriu. Aceasta activitate poate fi concesionata la una sau maximum doua societati - persoane juridice. Conditiile de concesionare se stabilesc prin caiet de sarcini emis de administratorul zonei. ART. 83 Activitatea de pilotaj poate fi efectuata numai de persoane juridice sau fizice autorizate de Ministerul Transporturilor. CAP. 5 Supravegherea si controlul navigatiei in porturi si in apele nationale Sectiunea I Regimul zonei maritime fluviale si al altor cai navigabile ART. 84 In zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrarile si orice alte instalatii si amenajari care ar putea impiedica circulatia ar ascunde amenajarile facute in interesul navigatiei, pe terenuri, maluri sau in porturi, ori ar impiedica folosirea

normala a acestor amenajari, se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor si, dupa caz, si a Ministerului Apararii Nationale. Categoriile de lucrari vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. ART. 85 Ministerul Transporturilor poate dispune, in zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize si alte semnale de navigatie, de zi si de noapte, pe toata intinderea malurilor si a apelor, in punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranta navigatiei. In acest scop, se vor putea efectua, potrivit dispozitiilor legale, defrisarile necesare mentinerii vizibilitatii semnelor si mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrisare va fi depozitat la dispozitia organelor silvice. Cheltuielile de instalare si intretinere vor fi suportate de organele insarcinate cu intretinerea cailor navigabile, a lacurilor si a porturilor. Instalarea in afara zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor si a celorlalte semnale de navigatie prevazute in alin. 1 se va face cu acordul detinatorului de teren. ART. 86 Lucrarile in albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera si altele asemenea se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor. ART. 87 Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face in conditiile legii si cu autorizarea Ministerului Transporturilor. Beneficiarii acestor instalatii si constructii sunt obligati a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea in navigatie. Sectiunea a II-a Regimul operatiunilor de navigatie in porturi si in apele nationale ART. 88 Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrand in apele sau porturile romanesti, sunt obligate sa respecte dispozitiile privind intrarea si navigatia in apele nationale, stationarea, operarea si plecarea din porturi, prevazute de dispozitiile legilor si ale reglementarilor romanesti. ART. 89 Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la tarm in afara limitelor porturilor, numai in locurile fixate in acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu exceptia cazurilor de forta majora avand drept consecinta imposibilitatea continuarii navigatiei. Cazurile de forta majora invocate de comandantul navei se verifica si se atesta de capitania portului in zona careia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinatie. Locurile de acostare si ancorare in afara limitelor porturilor aflate in apele de frontiera sau in marea teritoriala se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor, cu acordul organelor de graniceri. In cazurile de forta majora, comandantul navei este obligat sa anunte imediat si primul post de graniceri sau de politie. ART. 90 Daca nava este autorizata sa faca operatiuni in puncte izolate, in afara limitelor portului si unde nu se afla organe ale capitaniei de port, se vor indeplini formalitatile de sosire cerute de reglementarile in vigoare, ca si cand aceasta ar fi intrat in port. Conditiile in care vor fi indeplinite aceste formalitati vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. ART. 91 Cand, in caz de forta majora, incarcatura este descarcata de pe nava, in totalitate sau in parte, pe tarm, in afara porturilor, se vor anunta de indata, prin orice mijloace, capitania portului cea mai apropiata si primul post de graniceri sau de politie. ART. 92 Navele care opereaza in afara limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua in aceeasi dana. Sectiunea a III-a Exercitarea activitatii de supraveghere a navigatiei de catre capitaniile de port ART. 93 Pentru exercitarea activitatii de supraveghere si control a ordinii navigatiei, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricarei nave, indiferent de pavilion, aflata in porturi si in afara acestora, in limitele apelor nationale. ART. 94 Capitaniile de port vor interzice libera navigatie in apele nationale, precum si operatiunile de incarcare-descarcare si transbord sau legatura cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu indeplinesc conditiile prevazute in acestea, precum si navelor care nu au obtinut permisul de acostare si autorizare de libera practica in port, dat de organele sanitare dupa vizitarea navei. ART. 95 Capitania portului nu va admite plecarea din port sau rada daca:

a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile; b) navele maritime au gaura de apa la bord; c) navele fluviale au gaura de apa la corp; d) functionarea instalatiilor de guvernare si a celor de ancorare este defectuoasa; e) nava nu este inzestrata cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare si de ancorare sau babalele nu prezinta siguranta; f) incarcatura de pe punte pericliteaza stabilitatea navei sau impiedica vizibilitatea in navigatie; g) stivuirea si arimarea marfurilor in magazii sunt defectuoase, periclitand siguranta navigatiei; h) pescajul maxim stabilit in actele navei este depasit; i) numarul pasagerilor imbarcati depaseste cifra aratata de certificatul care stabileste numarul de calatori admis; j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate prevazute de legile statului sub al carui pavilion se afla nava; k) la bordul navei nu se afla personalul necesar sigurantei navigatiei; l) instalatiile destinate prevenirii poluarii nu sunt in stare eficienta de functionare; m) in orice alte cazuri, cand siguranta navei este periclitata. ART. 96 Capitania portului nu va elibera actele de bord si permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi si despagubiri la care sunt obligate, potrivit dispozitiilor legale, fata de capitania de port sau de alte organe portuare. Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada si in cazul cand s-a cerut aceasta, prin adresa scrisa, de catre un organ al administratiei locale sau centrale, de organele jurisdictionale ori de cele ale parchetelor. ART. 97 Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada si in cazurile cand capitania primeste reclamatii scrise prin care se cere retinerea navei, pentru pretentii de neplata marfii incarcate, pretentii rezultand din avaria comuna, avarii, abordaje, asistenta sau salvare, despagubiri, taxe, tarife si alte asemenea. In cazurile prevazute in prezentul articol retinerea inceteaza daca proprietarul navei a depus o garantie suficienta in raport cu suma pretinsa sau daca, in termen de 24 ore de la retinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o incheiere judecatoreasca de punere sub sechestru. In calculul acestor ore nu se iau in considerare orele din zilele nelucratoare. ART. 98 Raspunderea pentru retinerea nejustificata a navei o poarta acela la cererea caruia a fost retinuta nava. ART. 99 Prevederile art. 93, 95, 96 si 97 nu se aplica navelor militare si navelor sub pavilion strain folosite pentru servicii guvernamentale. ART. 100 Capitaniile de port primesc reclamatiile referitoare la incalcari ale regimului navigatiei care au avut loc pe nave, in porturi, pe tarm, rapoarte privind sinistrele, abordajele si orice avarie si efectueaza cercetari, administrand probe si incuviintand expertize, in limitele competentei lor. De asemenea, capitaniile de port primesc reclamatiile si plangerile referitoare la abateri in legatura cu navigatia sau care au avut loc pe nave in porturi, pe coaste si pe maluri, fac cercetari in limita competentei lor si, in caz de vinovatie, procedeaza potrivit legii. Capitaniile de port pot proceda si din oficiu la cercetarea accidentelor de navigatie si la alte cercetari la care au calitatea de a se sesiza din oficiu. ART. 101 Atunci cand o nava s-a pierdut sau a fost abandonata de echipaj ori numai de comandant, in urma unui naufragiu sau a unui sinistru, capitania portului procedeaza neintarziat la cercetarea cauzelor si imprejurarilor in care acesta s-a produs si ia masurile necesare pentru conservarea probelor materiale in vederea continuarii cercetarilor si a stabilirii raspunderilor. Capitania portului face cercetari chiar daca sinistrul priveste o nava sub pavilion strain. CAP. 6 Dispozitii finale ART. 102 Faptele care constituie infractiuni si contraventii la regimul navigatiei civile se stabilesc prin lege. ART. 103 In termen de 30 zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante, Ministerul Transporturilor va elabora si va supune aprobarii Guvernului regulamentul de aplicare a prezentei ordonante. ART. 104 Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, HCM nr. 40/1973 pentru aprobarea Regulamentului cuprinzand norme cu privire la navigatia civila, publicata in Buletinul Oficial nr. 7 din 25 ianuarie 1973, Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila, publicat in Buletinul Oficial al Romaniei nr. 132 din 23 noiembrie 1972, cu exceptia capitolului VI "Infractiuni", precum si orice dispozitie contrara se abroga.

PRIM-MINISTRU VICTOR CIORBEA Contrasemneaza: Ministrul transporturilor, Traian Basescu ------------------DECRET Nr. 443 din 20 noiembrie 1972 privind navigatia civila EMITENT: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 132 din 23 noiembrie 1972 CAP. 1 Dispozitii generale ART. 1 Activitatea de navigatie civila a R.S.R. se desfasoara dupa cum urmeaza: 1. Transporturile publice de calatori si marfuri pe apa, precum si prestatiile auxiliare in apele nationale in legatura cu aceasta activitate se efectueaza prin unitati economice si institutii de stat din subordinea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. 2. Transporturile pe apa in interes propriu se efectueaza de: a) unitati economice, organe si institutii de stat, care utilizeaza transportul pe apa numai ca activitate interna accesorie, direct legata de realizarea obiectivului propriu de activitate; b) organizatii cooperatiste, alte organizatii obstesti si alte persoane juridice care utilizeaza transportul pe apa in conditiile prevazute la lit. a; c) persoanele fizice, pentru satisfacerea cerintelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement. Unitatile economice, organele si institutiile de stat prevazute la lit. a, precum si organizatiile si programele juridice prevazute la lit. b pot efectua transporturi publice de calatori sau marfuri pe apa numai cu autorizatia Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor si cu aplicarea tarifelor republicane. 3. Activitatea de prestari de servicii in porturi si operatiunile privind navlosirea, agenturarea si aprovizionarea navelor, indiferent de pavilion, se efectueaza de unitati economice sau organizatii cooperatiste, stabilite prin hotarare a Consiliului de Ministri. ART. 2 Supravegherea si controlul navigatiei in apele nationale, precum si a navigatiei navelor sub pavilion roman aflate in marea libera, se exercita de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, prin Inspectoratul de navigatie civila si prin capitaniile de port. Supravegherea si controlul navigatiei pentru sport, agrement sau interes local pe lacurile si celelalte ape interioare, cu exceptia lacurilor maritime si Dunarii, se pot exercita si de comitetele executive ale consiliilor populare, cu autorizarea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 3 Urmarirea asigurarii conditiilor tehnice de navigabilitate pentru navele romane si straine, aflate in proiectare, in constructie, reparatie sau in navigatie in apele nationale, se exercita prin Registrul naval roman, organizatie economica de stat de specialitate, care functioneaza in subordinea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 4 Apele nationale navigabile ale R.S.R. sunt formate din marea teritoriala si apele interioare navigabile. Regimul si intinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege. In sensul prezentului decret, constituie ape interioare navigabile ale R.S. Romania: a) fluviile, raurile, canalele si lacurile, situate in interiorul R.S. Romania, pe portiunile navigabile; b) apele navigabile de frontiera, de la malul roman pana la limita de frontiera; c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare. Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, cu avizul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor, stabileste nominal si pe portiuni apele navigabile din R.S.R. Pentru apele de frontiera se va tine seama si de intelegerile privind regimul frontierei de stat, incheiate cu statele vecine. ART. 5 Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fisia de teren situata in lungul tarmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 20 de metri. Pentru motive justificate, in unele locuri, latimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile poate fi marita de ministrul transporturilor si telecomunicatiilor, cu acordul ministerelor si al celorlalte organe centrale ale administratiei de stat interesate.

In porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile coincide cu incinta portuara. ART. 6 Regulile de navigatie si accesul in unele sectoare din marea teritoriala, din apele interioare si in porturi, care intereseaza apararea si securitatea statului, precum si delimitarea si regimul portiunilor din zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile care au acelasi caracter, se stabilesc prin reglementari speciale. CAP. 2 Despre mijloacele de transport pe apa ART. 7 Nava este mijlocul de navigatie utilizat pentru realizarea activitatii de transport si a altor servicii pe apa. Sunt nave, in intelesul prezentului decret, navele maritime, fluviale si alte nave de navigatie interioara, inclusiv ambarcatiunile mici, precum si aparatele plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare si altele asemenea, cu sau fara propulsie. ART. 8 Constructiile plutitoare care in mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuarii lucrarilor speciale pe calea navigabila, cum ar fi docuri, debarcadere, hangare pentru nave si alte asemenea, sunt considerate instalatii plutitoare. ART. 9 Fac parte din nava instalatiile, masinile si motoarele care dau propulsie navei sau produc o alta actiune mecanica, cu mecanismele si mijloacele necesare transmiterii acestei actiuni, toate obiectele necesare navigatiei, diferitelor manevre, sigurantei navei, salvarii vietii umane, igienei si exploatarii potrivit destinatiei navei, chiar cand acestea ar fi scoase de pe nava un oarecare timp, precum si proviziile. ART. 10 Orice nava trebuie sa aiba actele de bord cerute de lege, precum si pe cele prevazute in conventiile internationale la care R.S.R. este parte. Navele sub pavilion strain trebuie sa aiba la bord, la intrarea in apele si porturile romanesti, actele cerute de legile lor nationale si de conventiile internationale la care sunt parte atat R.S.R., cat si statul de pavilion al navei. Se recunosc ca valabile actele de bord si brevetele membrilor echipajului, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion, navelor sub pavilion strain si echipajelor acestora. ART. 11 Dreptul de vizita, inspectie, interventie si de a efectua cercetari pe o nava straina ce se afla in porturi si in apele romanesti se exercita potrivit legii romane, precum si in conformitate cu conventiile internationale la care R.S.R. este parte. ART. 12 Navele proprietate de stat se atribuie in administrarea directa a unitatilor economice, organelor si institutiilor de stat. Ele pot fi transmise in proprietate sau in folosinta organizatiilor cooperatiste si altor organizatii obstesti, in conditiile prevazute de lege. Organizatiile cooperatiste si celelalte organizatii obstesti pot dobandi si transmite proprietatea asupra navelor. Persoanele fizice pot dobandi si transmite in proprietate si pot da sau primi in folosinta numai nave destinate satisfacerii cerintelor personale pentru transport in interes propriu, sport sau agrement. In situatii speciale, cu aprobarea Consiliului de Ministri, persoanele fizice pot dobandi drepturi si asupra altor categorii de nave. Conditiile in care are loc dobandirea si transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum si transmiterea oricaror drepturi reale asupra acestora, sunt cele prevazute de dispozitiile legale. ART. 13 Navele sub pavilion roman pot fi transmise in proprietate persoanelor juridice sau fizice straine, cu aprobarea Consiliului de Ministri in cazul navelor proprietate de stat, iar in celelalte cazuri, cu autorizatia acestuia. Navele proprietate a persoanelor fizice, destinate satisfacerii cerintelor personale pentru transport in interes propriu, sport sau agrement, pot fi transmise in proprietate persoanelor juridice sau fizice straine ori grevate cu drepturi reale in beneficiul acestora, cu autorizarea capitaniilor de port sau a comitetelor executive ale consiliilor populare in cazul prevazut la art. 2 alin. 2. ART. 14 Dobandirea si transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum si constituirea, transmiterea ori stingerea altor drepturi reale asupra acestora se transcriu in registrele matricole sau de evidenta prevazute la art. 18, tinute de capitaniile de port sau, dupa caz, de comitetele executive ale consiliilor populare, facandu-se totodata mentiunea si pe actul de nationalitate sau carnetul de ambarcatiune. ART. 15 Contractul de constructie de nave va fi transcris in registrele de nave in constructie ale capitaniei portului in raza careia se afla santierul naval. In aceste registre se vor transcrie si eventualele transmiteri de proprietate, precum si constituirile si stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pana la obtinerea actelor de nationalitate. ART. 16

Pentru cunoasterea transmiterii sau constituirii de drepturi reale asupra navelor si pentru stabilirea actelor de bord ce trebuie sa le posede, evidenta navelor se tine avandu-se in vedere impartirea lor in urmatoarele categorii: a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 c.p., velierele construite pentru calatorii de lunga durata si navele cu sau fara propulsie cu o capacitate de incarcare de peste 10 tone metrice, inclusiv aparatele plutitoare fara propulsie cu deplasament de peste 15 tone; b) categoria a II- a cuprinde toate celelalte nave. ART. 17 Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie sa aiba un nume, care sa o distinga de celelalte nave. Nave fara propulsie din categoria I, precum si navele din categoria a II-a trebuie sa poarte un numar de identificare. Numele sau, dupa caz, numarul atribuit va fi inscris in evidente, precum si pe corpul navei. La atribuirea numelui sau numarului de identificare a navei se vor avea in vedere si prevederile conventiilor cu privire la regimul frontierei de stat, incheiate intre R.S.R. si statele vecine. Numele sau numarul si modul de inscriere pe corp si suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor potrivit legii. ART. 18 Inscrierea navelor in evidente se face dupa cum urmeaza: a) Navele de nationalitate romana care fac parte din categoria I se inscriu in registre matricole. La cererea de inscriere in registrul matricol se vor anexa actele de dobandire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, daca este cazul, actele de verificare si atestare a starii tehnice a constructiei navei, autorizarile de lansare la apa si de navigatie, precum si actele de tonaj si fotografiile navei. Inspectoratul de navigatie civila tine o evidenta centralizata a inmatricularii navelor din categoria I. b) Navele de nationalitate romana care fac parte din categoria a II-a se inscriu in registre de evidenta. La cererea de inscriere in registrul de evidenta se vor anexa actele de dobandire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, daca este cazul, actul de constatare a starii tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor, si fotografiile navei. ART. 19 Scoaterea din evidenta a navelor se face prin mentionarea in registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea nationalitatii romane, desmembrare, pierderea navei in urma unui naufragiu, incendiu, esuare sau alte imprejurari. In caz de pierdere a nationalitatii romane, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decat dupa predarea la capitania portului a certificatului de nationalitate romana si a celorlalte acte de bord. ART. 20 Regimul de inscriere a navelor si de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica si instalatiilor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I in cazul cand depasesc 15 tone deplasament si de categoria a II-a cand au deplasament pana la 15 tone inclusiv. ART. 21 Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor si instalatiilor plutitoare, precum si stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise in evidentele de inmatriculare potrivit art. 14, 15 si 20, nu sunt opozabile fata de terti. ART. 22 Organele care tin registrele matricole si pe cele de evidenta elibereaza certificate privind mentiunile cuprinse in aceste registre, la cererea celor interesati. ART. 23 Navele constituind mijloace de transport de stat, cele proprietatea organizatiilor cooperatiste si obstesti romane, precum si cele proprietate personala a cetatenilor romani, au nationalitatea romana. Nationalitatea navei trebuie sa rezulte din actele ei de bord. ART. 24 Nationalitatea romana a navelor se pierde prin transmiterea proprietatii acestora unei persoane fizice ori juridice straine. ART. 25 Navele care au nationalitatea romana arboreaza pavilionul roman; ele nu pot naviga si sub pavilionul altui stat. ART. 26 Navele romane, nou construite sau dobandite de la persoane fizice sau juridice straine, pot naviga sub pavilion in perioada de la lansarea la apa sau de la incheierea actului de dobandire pana la eliberarea certificatului de nationalitate in urma inscrierii lor in evidentele de inmatriculare, cu permis provizoriu eliberat de capitania portului de plecare, in cazul in care nava se afla intr-un port roman, ori de oficiul consular sau de sectia consulara a misiunii diplomatice a R.S.R. in cazul cand locul de plecare a navei este in strainatate. CAP. 3 Despre personalul de navigatie ART. 27

Personalul care participa la realizarea activitatilor de navigatie civila este alcatuit din personal navigant (marinari) si personal de uscat. Este marinar de navigatie civila orice persoana care indeplineste conditiile de calificare profesionala cerute pentru prestarea unuia din serviciile la bord, poseda carnet de marinar si este inscris ca personal navigant in registrele matricole ale unei capitanii de port. ART. 28 Personalul navigant imbarcat este alcatuit din totalitatea marinarilor care indeplinesc o functie la bordul unei nave si sunt inscrisi in rolul de echipaj al acesteia. Pentru exercitarea fiecaruia din serviciile la bord este necesara indeplinirea unor conditii de varsta, studii, stagiu si brevet sau certificat de capacitate, precum si a unor conditii psiho-fiziologice, corespunzatoare functiei, stabilite de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. Pentru persoanele fizice care exercita activitati de navigatie pe ambarcatiuni pentru sport, agrement sau pentru transport in interes propriu, Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor va stabili portiunile din apele nationale navigabile pentru folosirea carora este necesara indeplinirea vreuneia din conditiile prevazute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice si cele pentru servicii necomerciale si posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune. ART. 29 Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau iesite din reparatii va fi imbarcat, pe perioada probelor, fara a poseda carnet de marinar. Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor va stabili personalul navigant care trebuie sa fie imbarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, in afara personalului de specialitate al santierului constructor. ART. 30 Imbarcarea in interesul navigatiei si a altor persoane decat cele care formeaza echipajul navei se va autoriza, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, cu avizul organelor interesate. ART. 31 Statutul juridic al personalului de uscat este cel al personalului unitatii economice, organului sau institutiei de stat ori al organizatiei cooperatiste sau obstesti in care acesta isi desfasoara activitatea. ART. 32 Personalul navigant imbarcat, inclusiv comandantul navei, formeaza echipajul navei si se imparte, pe locuri de munca, astfel: a) de punte; b) de masini; c) de telecomunicatii; d) medico-sanitar; e) administrativ si auxiliar. ART. 33 Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se imparte astfel: - comandant; - navigatori cu brevete (ofiteri); - navigatori cu certificat de capacitate; - alti membri de echipaj. Structura ierarhiei si atributiile functiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor. ART. 34 Functiile ce pot fi indeplinite pe baza brevetelor sau a certificatelor de capacitate sunt numai cele prevazute in aceste acte. ART. 35 Brevetele si certificatele de capacitate se obtin dupa trecerea unui examen, dat in fata unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, care va functiona in cadrul Inspectoratului de navigatie civila. Imbarcarea marinarilor care au intrerupt serviciul militar la bord pe o perioada mai mare de 5 ani se va putea face numai dupa reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordata de catre autoritatea emitenta. Daca sunt indicii ca, dupa aceasta intrerupere, cel care solicita reluarea serviciului la bord nu mai corespunde functiei avute, acesta este obligat sa se prezinte, la alegerea sa, la examenul prevazut pentru brevetul sau certificatul de capacitate al functiei avute ori al altei functii echivalente sau inferioare, cu respectarea conditiilor de varsta, studii si stagiu stabilite pentru obtinerea brevetului sau certificatului de capacitate al functiei respective. ART. 36 In vederea trecerii examenului pentru obtinerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant are dreptul sa se prezinte numai la trei sesiuni pentru acelasi brevet sau certificat de capacitate. ART. 37 Personalul care indeplineste functii permanente specifice pe navele specializate pentru activitati industriale, pescaresti, utilitare sau de cercetare stiintifica face parte din echipajul navei. Ierarhia in echipaj si modul de desfasurare a serviciului specific al acestui personal se stabilesc de ministerul sau

organizatia centrala care are in subordine unitatea careia ii apartine nava, cu acordul Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 38 Echipajul navelor sub pavilion roman va fi format din cetateni romani. Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor poate autoriza angajarea, prin contract, pe perioade determinate, de specialisti straini pentru functii la bordul navelor sub pavilion roman, atunci cand aceasta este impusa de caracteristicile tehnice ale echipamentelor instalate pe nava. In cazul in care prin conventii internationale la care statul roman este parte s-a prevazut posibilitatea angajarii unor straini in echipajul navelor sub pavilion roman, echipajul acestor nave va putea fi alcatuit, in parte sau in totalitate, din straini, cu exceptia comandantului. ART. 39 Pentru personalul prevazut la art. 37, autorizarea pentru angajare de specialisti straini se da, in conditiile art. precedent, de minister sau alt organ central al administratiei de stat caruia ii apartine nava, cu acordul Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 40 In caz de forta majora ivit in timpul navigatiei, comandantul navei va putea completa echipajul cu marinari straini, care indeplinesc conditiile de capacitate profesionala cerute de legea romana. Marinarii straini angajati in conditiile alin. precedent vor avea aceleasi drepturi si obligatii profesionale si disciplinare ca si marinarii cetateni romani. Personalul strain angajat in cazul prevazut de alin. 1 va fi inlocuit cu personal roman in primul port national in care nava va ramane mai mult de 24 de ore, mentionandu-se debarcarea in rolul de echipaj al navei si in carnetul de marinar. Daca prin contractul de munca nu se prevede astfel, beneficiarul serviciilor prestate va readuce personalul strain inlocuit la portul de imbarcare. ART. 41 Angajarile de marinari cetateni romani pe nave straine se pot face cu aprobarea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 42 Incheierea, modificarea si desfacerea contractului de munca al personalului navigant se efectueaza potrivit legislatiei muncii. ART. 43 Personalul navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava si la hrana pe timpul cat se afla imbarcat, in conditiile stabilite prin hotarare a Consiliului de Ministri. Micsorarea ratei zilnice de alimente sub cuantumul stabilit se poate face numai in caz de forta majora si cu plata diferentei de bani. ART. 44 Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus in timpul imbarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigatie si fara culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despagubire stabilita in limita valorii bagajului personal admis marinarului (sacul marinarului). ART. 45 Comandantul navei exercita comanda pe nava, in care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor imbarcate si indeplineste atributiile ce ii revin potrivit dispozitiilor legale si conventiilor internationale la care statul roman este parte. ART. 46 In imprejurari exceptionale, cand urmeaza a fi luate masuri importante, comandantul este ajutat in luarea hotararilor de consiliul de bord, daca conditiile de fapt permit convocarea acestuia. Consiliul de bord se constituie si functioneaza in conditiile stabilite prin regulamentul serviciului la bord. ART. 47 In cazul in care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla in imposibilitate de a exercita comanda navei, aceasta trece de drept asupra secundului si apoi asupra ofiterilor de punte in ordine ierarhica, facandu-se mentiune despre aceasta in jurnalul de bord, de catre acela care preia comanda navei. La navele fluviale si alte nave de navigatie interioara care nu au secund sau ofiter de navigatie fluviala la bord, comanda navei trece asupra pilotului. Functiile care pot avea si atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului de bord. ART. 48 In timpul stationarilor intr-un port strain, comandantul poate sa dea adapost pe nava marinarilor romani ramasi in acel port de pe navele lor din motive justificate, instiintand despre aceasta pe armator. Acordarea de adapost pe nava se face cu respectarea dispozitiilor legale ale statului caruia ii apartine portul si cu avizul oficiului consular sau sectiei consulare a misiunii diplomatice romane. Comandantul va primi la bord, in aceleasi conditii, pe cetatenii romani care urmeaza a fi repatriati prin oficiul consular sau sectia consulara a misiunii diplomatice romane. ART. 49 Comandantii navelor sunt obligati sa aduca la cunostiinta capitaniei portului in care se afla si celui caruia ii apartine

nava orice evenimente petrecute pe nave in timpul cat acestea se afla in port sau in navigatie, ca: abordaj, avarie, inec si altele asemenea. ART. 50 Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflata in stationare sau in navigatie, cum sunt abordajele, avariile, sinistrele si naufragiile, interesand nava, incarcatura, pasagerii si echipajul, se depune de catre comandantul navei, dupa cum urmeaza: a) Pentru orice nava, indiferent de pavilion: - la capitania portului in a carei zona teritoriala s-a produs evenimentul, daca acesta a avut loc in apele nationale romane; - la capitania primului port roman de intrare in tara unde nava opreste, daca evenimentul s-a produs in marea libera sau in apele fluviale, intre ultimul port strain si primul port din apele nationale romane. b) Pentru navele sub pavilion roman aflate in mars: - la autoritatea locala competenta, daca evenimentul s-a produs in apele unui stat strain unde nava se afla in navigatie sau in stationare, instiintindu-se si oficiul consular sau sectia consulara a misiunii diplomatice romane; - la autoritatea locala competenta din primul port de oprire, daca evenimentul s-a produs in marea libera sau intre porturi fluviale straine, instiintindu-se si oficiul consular sau sectia consulara a misiunii diplomatice romane. ART. 51 Raportul se depune in cel mult 24 de ore de la sosirea ori adapostirea navei in port sau de la producerea evenimentului cand acesta a avut loc in timpul stationarii in port. In cazul cand raportul se depune peste acest termen, comandantul raspunde de disparitia probelor sau de imposibilitatea conservarii lor, din cauza acestei intarzieri. Pentru navele fluviale sub pavilion roman, o copie de pe raport se depune, in acelasi termen, si la reprezentantul cel mai apropiat al unitatii de navigatie, care este obligat sa o expedieze in termen de 24 de ore la sediul acesteia. In cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion strain sau intre doua nave sub pavilion strain, care nu lezeaza interesele statului roman, depunerea raportului este facultativa. Prin raport, in sensul dispozitiilor art. 50 si din prezentul art., se intelege si protestul sau reclamatia ce se face de comandantul navei in toate cazurile de avarii. CAP. 4 Operatiuni efectuate cu mijloace de transport pe apa ART. 52 Activitatea principala efectuata cu navele este transportul de marfuri si calatori. De asemenea, navele romanesti pot fi utilizate si pentru activitati de constructii hidrotehnice, de cercetari, de exploatare si explorare a resurselor marii, fundului marii sau subsolului acestuia, precum si pentru activitati auxiliare ca: remorcajul, operatiile de intretinere a cailor de comunicatie pe apa, pilotajul, ranfluarea navelor, salvarea si alte servicii. ART. 53 Activitatea de transport pentru beneficiari externi, efectuata cu nave sub pavilion roman, se exercita potrivit reglementarilor in vigoare, in conditiile stabilite de acord cu acestia si conform conventiilor internationale la care statul roman este parte. Activitatea de transport pentru beneficiari interni efectuata cu nave sub pavilion roman, se exercita in conditiile, la nivelurile si tarifele stabilite prin dispozitiile legale. ART. 54 In porturile, marea teritoriala si in apele interioare ale R.S.R., urmatoarele activitati si operatiuni privind navele sub orice pavilion se efectueaza cu mijloacele navale si de uscat ale statului roman: a) remorcajul si manevrele in porturi, rade si bazine; b) remorcajul de la un port romanesc la alt port romanesc, afara numai daca conventii internationale la care statul roman este parte prevad altfel; c) serviciul de pilotaj; d) transportul de marfuri, posta si pasageri, efectuat prin imbarcare de pe teritoriul statului roman cu destinatia catre alt punct al aceluiasi teritoriu (cabotajul); e) asistenta si salvarea in apele nationale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor si incarcaturii acestora; f) scoaterea navelor, epavelor si incarcaturilor acestora; g) pescuitul; h) serviciile de interes local pentru desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat in porturi si in apele nationale si altele asemenea; i) constructiile hidrotehnice; j) exploatarea si explorarea marii sau fundului marii, conform dispozitiilor legale. ART. 55 Remorcherele straine pot face manevrele la sosirea si plecarea din port sau rada, cu navele pe care le-au remorcat. Aceste remorchere, aflate in cursa in porturile romanesti, pot efectua si manevra si alte nave ale intreprinderilor si societatilor carora le apartin, chiar daca aceste nave nu au sosit sau nu pleaca cu aceste remorchere.

Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor poate autoriza ca operatiunile prevazute la art. 54 lit. b, d, e, f si i sa fie efectuate si de nave sub pavilion strain. ART. 56 Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeste un mesaj indicand ca o nava se afla in pericol, este obligat ca, in masura in care nu-si pune in primejdie grava nava, echipajul sau pasagerii, sa se deplaseze cu toata viteza catre acea nava, pentru asistenta si salvarea persoanelor aflate in pericol la bordul acelei nave. Aceeasi obligatie o are comandantul si in cazul persoanelor aflate in pericol pe ambarcatiuni si plute de salvare sau in apa. In caz de imposibilitate sau daca, in circumstantele speciale in care se afla, comandantul socoteste ca nu este rational si nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa inscrie in jurnalul de bord motivul pentru care nu poate sa faca aceasta. ART. 57 Comandantul de nava este obligat a acorda, dupa un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului si pasagerilor acesteia si, in masura posibilului a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de inmatriculare si portul cel mai apropiat la care va ajunge. ART. 58 Obligatia de a da asistenta si salvare nu mai incumba comandantului unei nave care se afla in calatorie sau gata de plecare, in cazul in care comandantul navei aflate in pericol refuza expres ajutorul, precum si atunci cand s-a primit informatia ca ajutorul nu mai este necesar. Motivele de neacordare a ajutorului prevazut in prezentul articol se vor consemna in jurnalul de bord. ART. 59 Asistenta si salvarea navei si a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit intelegerii cu comandantul navei sau cu proprietarul ori armatorul acesteia. ART. 60 In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, in apele portuare si in rade, capitania portului coordoneaza toate operatiunile si asigura disciplina in realizarea acestora. Ea va putea cere concursul navelor si echipajelor aflate in port sau in apropiere, precum si al oricaror persoane care exercita o profesie in port sau lucreaza in mod obisnuit pe chei sau in apele nationale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat si sa respecte indicatiile date. ART. 61 Despre sinistrul navelor straine va fi informat neintarziat si oficiul consular al statului al carui pavilion il poarta nava. In cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat strain cu care statul roman a incheiat conventii internationale se vor aplica dispozitiile din aceste conventii privind termenele, conditiile de informare si relatiile cu oficiul consular al statului strain. ART. 62 Acordarea de asistenta si salvare a navelor si conditiile de executare a acestora, prevazute in prezenta sectiune, se aplica in mod corespunzator si in cazurile cand pe mare sau in apele nationale se afla in pericol aeronave ori persoane aflate sau cazute de la bordul acestora. ART. 63 Sistemul de salvare pe mare si pe apele interioare navigabile se organizeaza de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. Organizarea posturilor de salvare si prim ajutor pe plaje si in stranduri se face, potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, de catre organizatiile carora le apartin. ART. 64 Asistenta acordata navelor sau aeronavelor aflate in pericol pe mare si salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenta si salvatorului la o retributie ce se va stabili tinandu-se seama de: - pericolul in care s-a aflat nava asistata ori salvata; - promptitudinea interventiei si timpul intrebuintat pentru aceasta; - pericolul la care s-au expus salvatorii si mijloacele intrebuintate; - conditiile hidrometeorologice pe timpul interventiei; - valoarea bunurilor angajate in actiune; - eforturile depuse; - priceperea dovedita pe timpul interventiei; - cheltuielile efectuate pentru interventie; - rezultatul util obtinut si valoarea bunurilor salvate. Prin valoarea bunurilor salvate se intelege suma la care acestea au fost evaluate, tinandu-se seama si de posibilitatile de valorificare, iar daca au fost vandute, suma rezultata din vanzare, cu scaderea in ambele cazuri a impozitelor si taxelor, precum si a cheltuielilor. ART. 65 Cuantumul retributiei, precum si repartizarea acesteia intre salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit intre cei interesati, iar in lipsa acordului, dupa caz, de instantele judecatoresti, organele arbitrajului de stat sau Comisia de arbitraj

de pe langa Camera de Comert a R.S. Romania, in conformitate cu competenta acestora, cu exceptia cazurilor cand prin contractul de salvare incheiat pentru o nava straina s-a prevazut competenta unui alt organ jurisdictional. ART. 66 Organele de jurisdictie vor putea reduce sau anula retributia stabilita conventional sau, dupa caz, vor putea respinge ori admite numai in parte cererea pentru stabilirea retributiei, daca salvatorii, prin culpa lor, au facut necesara asistenta ori salvarea sau daca ei au savarsit infractiunea de furt, tainuire sau alta infractiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenta ori salvarea. De asemenea, organele de jurisdictie pot majora retributia conventionala cuvenita supravietuitorilor in cazurile in care meritele acestora au fost mai mari decat cele estimate in contract, atunci cand conditiile de salvare au fost mai grele si unele cheltuieli mai mari decat cele prevazute sau cand partea salvata a ascuns situatia reala in care se afla. ART. 67 Daca cu ocazia acordarii asistentei sau salvarii unei nave, aeronave sau incarcaturii acestora au fost salvate si persoane, salvatorii acestor persoane au dreptul la o parte din retributia salvatorului navei sau aeronavei, incarcaturii si accesorilor. Aceasta parte din retributie nu se cuvine cand asistenta ori salvarea persoanelor s-a acordat de o nava afectata pentru asemenea operatiuni de salvare, in afara de cazul cand prin conventii se dispune altfel. ART. 68 Daca asistenta sau salvarea a fost prestata de mai multe nave, retributia se va repartiza intre ele potrivit aportului fiecareia. ART. 69 Asistenta si salvarea navelor remorcate sau a incarcaturii lor de catre nava care le remorcheza dau drept salvatorilor la retributie numai in cazurile cand evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau daca acesta a prestat servicii exceptionale, care nu pot fi considerate ca efectuate in indeplinirea contractului de remorcare. ART. 70 Dreptul la actiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retributii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori incarcaturii se prescrie in termen de 2 ani de la terminarea operatiunilor. ART. 71 Comandantul si ceilalti membri ai echipajului navelor care au participat la operatiuni de asistenta si salvare, precum si angajatii unitatilor de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea si lucrarile pentru aceste operatiuni, sunt indreptatiti a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. Recompensa se acorda si in cazul cand operatiunile de asistenta si salvare au avut loc intre nave apartinand aceleiasi unitati. ART. 72 Daca, in termen de 6 luni de la data esuarii sau scufundarii unei nave in apele nationale, nu se prezinta capitaniei portului o cerere a comandantului, armatorului, proprietarului sau asiguratorului navei ori incarcaturii sau a mandatarilor lor, de a scoate nava esuata sau scufundata, operatiunea poate fi efectuata, din proprie initiativa, de o unitate de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor sau de alta unitate desemnata de acesta, care ia masurile pentru paza si administrarea bunurilor recuperate. ART. 73 Unitatea care efectueaza scoaterea in cazurile prevazute in art. 72 este in drept sa vinda, cu avizul capitaniei portului, bunurile ce nu se pot pastra sau a caror conservare cere o cheltuiala prea mare fata de valoarea lor, sumele obtinute urmand a fi consemnate. ART. 74 Dupa terminarea operatiunilor de scoatere a navei si incarcaturii, capitania portului din zona careia s-a intimplat sinistrul va face publicatii pentru instiintarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedeasca drepturile ce au asupra bunurilor salvate. Instiintarea se va face prin publicare in Buletinul Oficial al R.S.R., prin afisare la capitaniile de port, precum si prin alte mijloace de instiintare. Daca in termen de 3 luni de la data instiintarii cei interesati nu se prezinta pentru a-si lua in primire bunurile salvate, se poate proceda la vanzarea acestora si consemnarea sumei rezultate dupa scaderea cheltuieli- lor efectuate cu ocazia actiunii de ranfulare a navei, a remuneratiei de salvare, a taxelor si sumelor datorate bugetului si a altor cheltuieli rezultate din indeplinirea procedurii prevazute in prezentul articol. Daca pana la implinirea unui an de la data consemnarii sumei cei interesati nu si-au valorificat drepturile sau daca pretentiile formulate inauntrul aceluiasi termen in fata organelor de jurisdictie au fost respinse prin hotarare definitiva, suma consemnata se face venit statului. ART. 75 In cazul cand se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave in porturi, rade, canale de acces, in locuri de intrare si iesire a navelor sau unde se fac operatiuni la nave, constituie un pericol ori impiedica navigatia, capitania portului, cu aprobarea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor, va dispune ca proprietarul, armatorul, sau reprezentantul lor sa procedeze, in termenul ce se va fixa, pe cheltuiala lor, la scoaterea navei si la curatirea fundului apei, cu respectarea prevederilor art. 54 si 55 alin. 2.

In caz de neindeplinire in termenul stabilit a acestei obligatii, se va proceda la efectuarea operatiunilor in contul proprietarului, armatorului sau reprezentantului lor. ART. 76 Daca proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava si toate bunurile recuperate in conditiile articolului precedent vor fi vandute conform art. 74, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenta revenind la dispozitia proprietarului dupa plata creantelor care greveaza nava. In cazul cand cheltuielile de scoatere a navei intrec suma obtinuta prin vanzare, proprietarul, armatorul sau reprezentantii lor raman obligati a plati diferenta. ART. 77 Actul de confirmare a executarii operatiunilor prevazute de art. 72 si 75 alin. 2, intocmit de capitania portului sau, dupa caz, de comitetul executiv al consiliului popular avand anexat calculul cheltuielilor, intocmit de unitatea creditoare si verificat de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, constituie titlul executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza si administrarea bunurilor salvate si curatirea fundului apei. Executarea de catre unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau incarcaturii recuperate se face cu prioritate, inaintea oricarei alte creante. ART. 78 Bunurile gasite in apele nationale ori aruncate de apa pe plaje, tarm sau cheiuri se predau in termen de 10 zile, capitaniei de port cea mai apropiata ori celui mai apropiat organ al militiei sau celui care le-a pierdut. Organul caruia i s-a predat bunul procedeaza potrivit dispozitiilor legale referitoare la bunurile gasite. Bunurile gasite in apele de frontiera, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi inapoiate autoritatilor competente ale acestor state, prin organele de graniceri. ART. 79 Armele, munitiile, materiile explozive, precum si alte bunuri a caror detinere fara drept este sanctionata potrivit legii penale, gasite in conditiile art. 78, se predau, de indata, celui mai apropiat organ al militiei, care va proceda potrivit dispozitiilor legale privind regimul acestor bunuri. ART. 80 Persoanele care predau in termen bunurile prevazute in art. 78 alin. 1 au dreptul la o recompensa al carei cuantum poate fi de pana la a treia parte din valoarea lor pentru bunurile gasite in apele nationale si de pana la a zecea parte pentru bunurile gasite pe plaja, tarm sau cheiuri. Persoanele care predau in termen bunurile prevazute in art. 78 alin. 1 si de indata bunurile prevazute in art. 79 au dreptul la rambursarea cheltuielilor facute pentru recuperarea si predarea lor. ART. 81 Nerespectarea dispozitiilor prevazute in art. 78 si 79 se sanctioneaza potrivit legii penale. ART. 82 Porturile, radele si bazinele portuare in care pilotajul este obligatoriu, precum si categoriile de nave care trebuie pilotate in mod obligatoriu se stabilesc din ordinul ministrului transporturilor si telecomunicatiilor. In apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin conditii bilaterale sau multilaterale intervenite intre tarile riverane interesate, la care R.S.R. este parte, zonele de pilotaj obligatoriu sunt cele fixate in baza acestor conventii. ART. 83 Pilotul indica drumul si asista pe comandantul navei in efectuarea manevrei necesare pentru urmarea drumului indicat. Comandantul este obligat sa puna la dispozitia pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra ale navei. Pe timpul cat la bord, pilotul nu inlocuieste pe comandant la comanda navei, acesta continuand a fi raspunzator de manevra navei sale si de orice daune rezultate din operatiunile de manevra. ART. 84 Pilotul nu poate parasi nava decat dupa ce a fost inlocuit sau nava a fost ancorata ori legata la locul destinat, iar la plecare, pana ce nava nu a iesit din zona de pilotaj. In timpul serviciului la bordul navei pe care este insarcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum si la cazare, daca este cazul, in aceleasi conditii ca si ofiterii de pe bord. Pilotul care efectueaza operatiunile prevazute in prezenta sectiune nu face parte din echipajul navei pilotate. ART. 85 Modul de recrutare a pilotilor si de efectuare a serviciului de pilotaj se stabileste de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementarilor unor conventii incheiate intre statul roman si statele riverane interesate, conditiile se stabilesc potrivit acestor conventii. ART. 86 Pentru serviciile de pilotaj se percep taxele stabilite potrivit dispozitiilor legale. Sunt scutite de plata taxelor de pilotaj: a) navele militare romane si straine; b) navele intrebuintate la un serviciu public, de intretinere sau pentru controlul si supravegherea navigatiei, precum si cele intrebuintate in cazuri de pericol de inundatii;

c) navele scoala, spital si de sport. ART. 87 Pilotii fluviali care presteaza serviciul permanent la bordul unei nave fluviale fac parte din echipajul navei si li se aplica prevederile referitoare la acest echipaj. CAP. 5 Supravegherea si controlul navigatiei in porturi si in apele nationale ART. 88 In zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrarile si orice alte instalatii si amenajari care ar putea impiedica circulatia in zona, ar ascunde amenajarile facute in interesul navigatiei, pe terenuri, maluri sau in porturi, ori ar impiedica folosirea normala a acestor amenajari, vor putea fi executate numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. Categoriile de lucrari vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 89 Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor poate dispune, in zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize si alte semnale de navigatie, de zi si de noapte, pe toata intinderea malurilor si apelor in punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranta navigatiei. In acest scop, se vor putea efectua, potrivit dispozitiilor legale, defrisarile necesare mentinerii vizibilitatii semnelor si mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrisare va fi depozitat la dispozitia organelor silvice. Cheltuielile de instalare si de intretinere vor fi suportate de organele insarcinate cu intretinerea cailor navigabile, a lacurilor si porturilor. Instalarea in afara zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor si a celorlalte semnale de navigatie prevazute in alin. 1 se va face cu acordul detinatorului terenului. ART. 90 Lucrarile in albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera si altele asemenea, se pot executa numai cu autorizatia Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 91 Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor. Beneficiarii acestor instalatii si constructii sunt obligati a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea in navigatie. ART. 92 Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrind in apele sau porturile romane, sunt obligate sa respecte dispozitiile privind intrarea si navigatia in apele nationale, stationarea, operarea si plecarea din porturi, prevazute de dispozitiile legii romane. ART. 93 Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la tarm in afara limitelor porturilor, numai in locurile fixate in acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu exceptia cazurilor de forta majora avand drept consecinta imposibilitatea continuarii navigatiei. Cazurile de forta majora invocate de comandantul navei se verifica si se atesta de capitania portului in zona careia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinatie. Locurile de acostare si ancorare in afara limitelor porturilor, aflate in apele de frontiera sau in marea teritoriala, se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor cu acordul organelor de graniceri. In cazurile de forta majora, comandantul navei este obligat sa anunte imediat si primul post de graniceri sau de militie. ART. 94 Daca nava este autorizata sa faca operatiuni in puncte izolate, in afara limitelor portului si unde nu se afla organe ale capitaniei de port, se vor indeplini formalitatile de sosire cerute de lege ca si cand nava ar fi intrat in port. Conditiile in care vor fi indeplinite aceste formalitati vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor. ART. 95 Cand, in caz de forta majora, incarcatura este descarcata de pe nava, in total sau in parte, pe tarm, in afara porturilor, se va anunta de indata, prin orice mijloace, capitania portului cea mai apropiata si primul post de graniceri sau de militie. ART. 96 Navele care opereaza in afara limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua in aceeasi dana. ART. 97 Pentru exercitarea activitatii de supraveghere si control a ordinii navigatiei, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau noapte, la bordul oricarei nave, indiferent de pavilion, aflata in porturi si in afara acestora, in limitele apelor nationale. ART. 98 Capitaniile de port vor interzice libera navigatie in apele nationale, precum si operatiunile de incarcare - descarcare si transbord sau legatura cu uscatul, navelor care nu au acte de bord sau nu indeplinesc conditiile prevazute prin acestea, precum si navelor care nu au obtinut permisul de acostare si autorizarea de libera practica in port, data de organele

sanitare dupa vizitarea navei. ART. 99 Capitania portului nu va admite plecarea navelor din port sau rada, daca: a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu ar mai fi valabile; b) navele maritime au gaura de apa la bord; c) navele fluviale au gaura de apa la corp prin care apa patrunde in cantitate mai mare decat cea care poate fi scoasa cu mijloacele bordului; d) functionarea instalatiilor de guvernare si a celor de ancorare este defectuoasa; e) nava nu este inzestrata cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare si de ancorare sau babalele nu prezinta siguranta; f) incarcatura de pe punte pericliteaza stabilitatea navei sau impiedica vizibilitatea in navigatie; g) stivuirea si arimarea marfurilor in magazii sunt defectuoase, periclitind siguranta navigatiei; h) pescajul maxim stabilit in actele navei este depasit; i) numarul pasagerilor imbarcati depaseste cifra aratata de certificatul care stabileste numarul de pasageri admis; j) membrii echipajului nu poseda brevetele sau certificatele prevazute de legile statului sub al carui pavilion se afla nava; k) la bordul navei nu se afla personalul necesar sigurantei navigatiei; l) in orice alte cazuri cand siguranta navei in navigatie este periclitata. ART. 100 Capitania portului nu va elibera actele de bord si permisul de plecare acelor nave care nu au achitat taxele, eventuale amenzi si despagubiri la care sunt obligate, potrivit dispozitiilor legale, fata de capitania de port sau de alte organe portuare. Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada si in cazul cand s-a cerut aceasta, prin adresa scrisa, de catre un organ local al puterii sau un organ al administratiei de stat, de organele jurisdictionale ori cele ale procuraturii. ART. 101 Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada si in cazurile cand capitania primeste reclamatii scrise prin care se cere retinerea navei, pentru pretentii de neplata marfii incarcate, pretentii rezultand din avarie comuna, avarii, abordaje, asistenta sau salvare, despagubiri, taxe si alte asemenea. In cazurile prevazute in prezentul articol, retinerea inceteaza daca proprietarul navei a depus o garantie suficienta in raport cu suma pretinsa sau daca, in termen de 24 de ore de la retinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o incheiere judecatoreasca de punere sub sechestru; in calculul acestor ore nu se iau in considerare orele din zilele nelucratoare. ART. 102 Raspunderea pentru retinerea nejustificata a navei o poarta acel la cererea caruia a fost retinuta nava. ART. 103 Prevederile art. 97, 100 si 101 nu se aplica navelor militare si navelor sub pavilion strain folosite pentru servicii guvernamentale. ART. 104 Capitaniile de port primesc reclamatiile referitoare la infractiuni la regimul navigatiei care au avut loc pe nave, in porturi, pe tarm, rapoartele privind sinistrele, abordajele si orice avarie si efectueaza cercetari, administrind probe si incuviintind expertize, in limitele competentei lor. De asemenea, capitaniile de port primesc reclamatiile si plangerile referitoare la abateri in legatura cu navigatia sau care au avut loc pe nave in porturi, pe coaste si pe maluri, fac cercetari in limita competentei lor si in caz de vinovatie, procedeaza potrivit legii. Capitaniile de port pot proceda si din oficiu la cercetarea accidentelor de navigatie, daca considera ca aceasta este necesar, precum si la alte cercetari la care au calitatea de a se sesiza din oficiu. ART. 105 Cand o nava a naufragiat sau, in urma unui sinistru, s-a pierdut ori a fost abandonata de echipaj sau numai de comandant, capitania portului procedeaza neintarziat la cercetarea cauzelor si imprejurarilor in care acestea s-au produs si ia masurile necesare pentru conservarea probelor materiale in vederea continuarii cercetarilor si a stabilirii raspunderilor. Capitania portului face cercetari chiar daca sinistrul priveste o nava sub pavilion strain. ART. 106 Serviciul medico-sanitar la bordul navelor se organizeaza de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, potrivit competentei sale, in raport cu tipul de nava, numarul membrilor echipajului, caracterul transportului si traseul geografic ce urmeaza a fi parcurs. ART. 107 Normele specifice de igiena pe nave si conditiile de acordare a asistentei medicale pentru personalul de uscat din incinta porturilor se stabilesc de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, cu acordul Ministerului Sanatatii. CAP. 6 Infractiuni

ART. 108 Conducerea unei nave de catre o persoana fara brevet sau certificat de capacitate corespunzator se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta comandantului care incredinteaza conducerea navei unei persoane fara brevet sau certificat de capacitate. ART. 109 Exercitarea atributiilor de serviciu in stare de ebrietate de catre personalul de bord care asigura direct siguranta navigatiei pe apa a navei se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. In sensul prezentului decret, o persoana se considera ca se afla in stare de ebrietate daca are in sange o imbibatie alcoolica peste limita de 2%, sau chiar o imbibatie mai mica daca aceasta are drept consecinta micsorari manifeste ale facultatilor de echilibru ori de miscare ale acelei persoane, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba. ART. 110 Refuzul personalului prevazut in art. 109 de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. ART. 111 Parasirea postului sau navei, fara aprobare, de catre un membru al echipajului ori de catre pilot in timpul efectuarii serviciului prevazut in art. 83 si 84, daca prin aceasta s-ar fi putut intrerupe sau stanjeni navigatia ori sa se puna in pericol siguranta navei sau a incarcaturii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. ART. 112 Fapta de a adormi in timpul serviciului de cart sau de garda, daca prin aceasta s-ar fi putut intrerupe sau stanjeni navigatia ori sa se puna in pericol siguranta navei sau a incarcaturii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an. ART. 113 Parasirea navei de catre comandant in caz de pericol, inainte de a-si fi exercitat pana la capat indatoririle de serviciu pentru salvarea navei, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani. ART. 114 Fapta comandantului unei nave de a nu-si indeplini obligatiile de asistenta si salvare a navelor si persoanelor aflate in pericol pe apa sau, in caz de abordaj, de a nu comunica celeilalte nave, in masura posibilitatilor datele necesare identificarii navei proprii, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani. ART. 115 Daca faptele prevazute in art. 108, 109, 111, 112, 113 si 114 au avut ca urmare un accident de navigatie, constand in abordaj cu consecinte materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea sau degradarea importanta a unor bunuri de orice fel, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii. Daca s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vatamarea corporala grava a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii. ART. 116 Actiunea penala pentru infractiunile cuprinse in prezenta sectiune, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 115, se pune in miscare la sesizarea conducatorului unitatii careia ii apartine nava sau a Inspectoratului de navigatie civila. ART. 117 Refuzul de a executa un ordin cu privire la indatoririle de serviciu privind siguranta navigatiei si a navei se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani daca fapta nu constituie o infractiune mai grava. Daca fapta este savarsita de comandantul navei pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani. ART. 118 Lovirea superiorului de catre inferior se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. In cazul in care cel lovit se gaseste in exercitiul atributiilor de serviciu, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. ART. 119 Lovirea inferiorului de catre superior se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. ART. 120 Actiunea penala pentru infractiunile din prezenta sectiune se pune in miscare la sesizarea comandantului navei. Cand infractiunile prevazute in art. 117 si 119 sunt savarsite de comandant, actiunea penala se pune in miscare la sesizarea conducatorului unitatii careia ii apartine nava. Pentru infractiunile prevazute in art. 118 si 119 actiunea penala se pune in miscare si la plangerea prealabila a persoanei vatamate. ART. 121 Arborarea fara drept pe o nava a pavilionului roman se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 122 Neexecutarea de catre pasageri a ordinului comandantului navei in timpul unui sinistru naval se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda. ART. 123 Stanjenirea indeplinirii atributiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, daca prin aceasta s-ar pune in pericol siguranta navei, sau preluarea fara drept a controlului navei, direct sau indirect, se pedepseste cu inchisoare de la 3

la 12 ani. Daca fapta se savarseste in scopul devierii navei de la itinerariul sau, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani. Cand pentru savarsirea faptelor prevazute in alineatele precedente a fost ucisa o persoana ori daca faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alte consecinte deosebit de grave, pedeapsa este moartea si confiscarea totala a averii sau inchisoarea de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii. Tentativa se pedepseste. Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunii prevazute in prezentul articol. ART. 124 Omisiunea de a denunta de indata savarsirea infractiunii prevazuta in art. 123 se sanctioneaza in conditiile si cu pedepsele prevazute in art. 170 din Codul penal. ART. 125 In cazul cand infractiunea de sclavie prevazuta in art. 190 din Codul penal, cea de piraterie prevazuta in art. 212 din Codul penal si infractiunea de trafic de stupefiante prevazuta in art. 312 din Codul penal sunt savarsite prin folosirea navei, aceasta nava se confisca, daca proprietarul ei a avut cunostiinta de aceasta. CAP. 7 Norme speciale de procedura ART. 126 Luarea de masuri si efectuarea de cercetari la bordul unei nave sub pavilionul unui stat strain, cu care statul roman a incheiat conventii prin care se prevede instiintarea oficiului consular al statului al carui pavilion il poarta nava, se fac in conformitate cu prevederile acestor conventii. ART. 127 Pentru faptele care nu au un caracter penal sau nu intereseaza ordinea publica, capitanii de port vor acorda asistenta comandantilor de nave straine pentru luare de masuri la bord numai la cererea scrisa a comandantului navei sau a functionarului consular al statului al carui pavilion il arboreaza nava. ART. 128 Cercetarea la fata locului si reconstituirea, efectuate pe nave sau in incinta porturilor de catre instantele de judecata sau de alte organe de urmarire penala decat capitanii de port, se fac numai in asistenta capitanului portului sau a reprezentantului sau. ART. 129 Infractiunile prevazute in art. 115 se judeca in prima instanta de tribunalul judetean sau, dupa caz, de Tribunalul municipiului Bucuresti. Infractiunile prevazute in art. 123 si 124 se judeca in prima instanta de Tribunalul municipiului Bucuresti. CAP. 8 Dispozitii finale ART. 130 Normele de exploatare a porturilor maritime sau fluviale se stabilesc de Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, cu consultarea ministerelor interesate, tinand seama de capacitatea de transport, de operare si depozitare a marfurilor destinate exportului sau importului, in scopul satisfacerii cerintelor economiei nationale. ART. 131 Consiliul de Ministri va emite, pana la expirarea termenului prevazut de art. 132, un regulament pe baza si in vederea executarii prevederilor prezentului decret. ART. 132 Prezentul decret intra in vigoare dupa 90 de zile de la data publicarii in Buletinul Oficial al R.S. Romania. Pe data intrarii in vigoare a prezentului decret se abroga Decretul nr. 40/1950 privind marina comerciala si Decretul nr. 41/1950 privind supravegherea, controlul si ordinea navigatiei maritime si fluviale, precum si orice alte dispozitii contrare. ---------------------

CODUL COMERCIAL Cu modificarile din 1895, 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990, 1995. EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL din 10 mai 1887

Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 si a intrat in vigoare la 1 septembrie 1887. In cursul anilor, Codul comercial a suferit modificari substantiale. O parte din articolele abrogate au fost pastrate in text, iar pentru a evidentia faptul ca sunt abrogate ele sunt marcate in text, dupa numarul articolului, cu "***". Actul abrogator este mentionat la sfarsitul articolului sau seriei de articole abrogate. TITLUL V DESPRE IMPRUMUTUL MARITIM ART. 601 Contractul de imprumut maritim, in sensul codului comercial, este un imprumut facut de catre capitanul unui vas in virtutea puterilor ce-i da legea si prin care el da garantie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din marfurile incarcate, cu conditia ca suma imprumutata sa o piarda imprumutatorul, daca lucrurile date in garantie ar pieri; iar daca ele vor ajunge bine in port, imprumutatorul sa-si primeasca banii impreuna si cu prima convenita intre parti. Prima convenita se numeste folos maritim. ART. 602 Contractul de imprumut maritim trebuie facut prin act scris, altfel ramane simplu imprumut si nu produce de cat interese legale. Inscrisul va cuprinde: 1. Capitalul imprumutat si suma cuvenita ca interes sau folos maritim; 2. Lucrurile asupra carora imprumutul e asigurat; 3. Numele vasului; 4. Numele si prenumele capitanului sau patronului; 5. Persoana care da banii si aceea care primeste imprumutul; 6. Pentru ce calatorie si pentru cat timp e facut imprumutul; 7. Timpul si locul platii. ART. 603 Imprumutul maritim asupra vasului sau asupra unei portiuni din el, facut in tara, se va transcrie in registrele oficiului maritim al circumscriptiei unde s-a facut, adnotandu-se si pe actul de nationalitate al vasului. Daca imprumutul este facut in tara straina, va fi transcris in registrele consulatului roman al locului unde este stipulat, adnotandu-se si pe actul de nationalitate al vasului. Autoritatea maritima si cea consulara a tarii in strainatate, vor trimite copie dupa actul de imprumut la oficiul maritim unde este inscris vasul. Actul nu va putea fi transcris in registre, daca nu se va prezenta in acelasi timp si actul de nationalitate al vasului. Imprumutul maritim facut intr-o tara straina unde nu este autoritate consulara romana, nici altcineva care sa-i tina locul, se va adnota, prin ingrijirea capitanului vasului, pe actul de nationalitate, de catre autoritatea locala competenta a da autorizatiunea, sau de un alt functionar public din acea localitate. Capitanul care nu dovedeste indeplinirea acestei formalitati, e obligat personal la plata imprumutului maritim. Originalul sau o copie autentica a contractului se va expedia impreuna cu copia autentica a actului de autorizatie autoritatii consulare romane cea mai apropiata, care le va transcrie in registre si le va trimite oficiului maritim competent din tara. Contractul nu se poate opune celor de al treilea, decat de a data adnotarii pe actul de nationalitate. In cazurile prevazute de art. 499 si 519 se aplica si dispozitiunile acelor articole. ART. 604 Actul de imprumut maritim, daca este la ordin, poate fi transmis prin gir. Formele si efectele girului sunt regulate dupa dispozitiunile titlului IX al cartii intai. Garantia de plata se intinde si la folosul maritim, daca nu este conventie contrara. ART. 605 Imprumutul maritim poate fi constituit: 1. Asupra intregului vas sau a unei parti din el; 2. Asupra uneltelor, instrumentelor si armamentului; 3. Asupra navlului; 4. Asupra poverei sau asupra unei parti din ea; 5. Asupra vasului, navlului si poverei impreuna. Imprumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participarii la castig a marinarilor si a oamenilor de mare; daca, cu toate acestea, imprumutul are loc, imprumutatorul are drept numai la plata capitalului fara interese. ART. 606 Imprumutul maritim, care intrece valoarea lucrurilor asupra carora a fost constituit, are tarie pentru acea valoare dupa pretuirea facuta sau convertita, iar restul sumei imprumutate se raspunde cu procente dupa cursul pietei. Daca insa a fost frauda din partea imprumutatului, imprumutatorul are dreptul a cere anularea contractului si restituirea sumei imprumutate cu procentele de mai sus.

Profitul ce se separa asupra lucrurilor incarcate nu se socoteste ca exces de valoare, daca aceasta s-a declarat in mod expres. ART. 607 Imprumutul maritim nu poate fi contractat decat de proprietarii lucrurilor date in garantie sau de catre imputernicitii lor speciali, afara de drepturile acordate capitanului prin art. 517 si 519. ART. 608 Din ziua in care capitalul imprumutat si folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresc decat procentele legale la intreaga suma. ART. 609 Daca calatoria s-a intrerupt inainte de inceperea riscurilor, imprumutatul e dator sa restituie banii cu procente legale din ziua imprumutului. Daca insa intreruperea calatoriei a avut loc chiar prin faptul sau, el este dator procente dupa cursul pietei, cand acesta ar fi superior procentelor legale, si deosebit de aceasta sa plateasca despagubirea cuvenita asiguratorului, daca imprumutul a fost asigurat. ART. 610 Imprumutatorul nu risca nimic in caz de schimbare a itinerariului, a calatoriei sau a vasului, declarate in contract, afara numai daca schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forta majora. Asemenea nu risca nimic imprumutatorul cand imprumutatul se abtine sau face o declaratia falsa, care ar putea sa micsoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul. Schimbarea capitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa inceteze efectele contractului, daca nu este conventie contraria. ART. 611 Daca lucrurile asupra carora s-a constituit imprumutul maritim sunt cu totul pierdute din caz fortuit sau forta majora, in timpul si locul pentru care imprumutatorul si-a luat raspunderea de riscuri, imprumutatul este liberat de plata. Daca pierderea e partiala, plata sumelor imprumutate e redusa la valoarea lucrurilor afectate imprumutului, si care au fost scapate, afara de plata cheltuielilor pentru scapare si a creantelor privilegiate carora s-ar cuveni preferinta. Cand imprumutul e facut asupra navlului, plata, in caz de sinistru e redusa la ceea ce se datoreste de catre chiriasi, scazandu-se mai intai salariile personale ale echipajului pentru cea din urma calatorie si contributia cheltuielilor pentru scaparea vasului. Daca lucrul asupra caruia s-a constituit imprumutul maritim este si asigurat, valoarea partii ce s-a scapat se imparte intre imprumutator, numai pentru capital, si asigurator numai pentru sumele asigurate, in proportie cu interesul fiecaruia. ART. 612 Imprumutatorul nu sufera pierderile si daunele cauzate prin vicii inerente lucrului afectat la asigurarea platii, sau pe acelea care sunt cauzate prin faptul debitorului. ART. 613 Timpul riscurilor, daca nu este determinat prin contract, incepe: 1. In privinta vasului, accesoriilor lui si navlului, din momentul in care vasul paraseste portul, pana in ziua cand arunca ancora in portul de destinatie; 2. In privinta poverii din momentul in care lucrurile se incarca in vas sau in barci pentru a fi transportate pe vas pana in ziua cand s-a descarcat pe uscat, la locul de destinatiune. ART. 614 Cel ce se imprumuta pe marfuri transportate, nu este liberat de plata prin pierderea vasului si a poverei daca nu dovedeste ca se gaseau pe vas lucruri incarcate pe contul sau pana la concurenta sumei luata cu imprumut. ART. 615 Imprumutatorii contribuie si ei la avariile comune spre usurarea celor imprumutati; orice conventie contrara este nula. Avariile particulare nu sunt in sarcina imprumutatorilor, daca nu s-a convenit astfel; dar daca prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate imprumutului nu ajung sa satisfaca pe creditor, sufera si acesta paguba ce rezulta. Titlul VI DESPRE ASIGURAREA IN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI CAP. 1 DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE SI DESPRE OBLIGATIUNILE ASIGURATORULUI SI ASIGURATULUI ART. 616 Regulile stabilite in titlul XIII al cartii I, se aplica si la asigurarile contra riscurilor navigatiei, intrucat ele nu vor fi incompatibile cu asigurarile maritime si nu vor fi modificate prin dispozitiile urmatoare. Societatile de asigurare mutuala, maritima, sunt supuse si dispozitiilor titlului VIII din aceeasi carte. ART. 617 Polita de asigurare, afara de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde: 1. Numele, specia, nationalitatea si capacitatea vasului;

2. Numele si prenumele capitanului sau patronului; 3. Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuie sa fie incarcate; 4. Portul din care vasul a plecat sau trebuie sa plece; 5. Porturile in care vasul trebuie sa incarce si sa descarce si in care are sa intre. Daca indicatiile de mai sus nu se pot face sau pentru ca asiguratul nu este in stare sa le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele in stare de a determina obiectul asigurarii. ART. 618 Asigurarea poate avea drept obiect: 1. Vasul, cu aburi sau panze, gol sau incarcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat; 2. Masinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotatiunea si proviziunile; 3. Navlul calatorilor si al lucrurilor incarcate, pe langa care se poate prevedea si salariile oamenilor din echipaj; 4. Lucrurile incarcate; 5. Sumele date cu imprumut maritim; 6. Sumele platite sau datorate pentru avarii comune si cheltuielile facute sau datorate pentru avarii particulare, cand nu ar fi acoperite prin un imprumut. 7. Si in general, orice lucruri care se pot pretul in bani si sunt supuse la riscurile navigatiunei. Asemenea poate fi facuta asupra totalitatii sau a unei parti din sus-zisele lucruri impreuna sau deosebit. ART. 619 Asigurarea e nula daca are de obiect: Sumele luate cu imprumut maritim. Lucrurile care servesc drept garantie imprumutului maritim nu pot fi asigurate decat pentru partea valorii ce trece peste suma imprumutata. ART. 620 Daca, fara frauda, s-au facut mai multe asigurari asupra acelor lucruri de catre deosebiti interesati sau de catre mai multi reprezentanti ai aceleias persoane ce au lucrat fara insarcinare speciala, toate asigurarile sunt valabile pana la concurenta valorii lucrurilor. Cei interesati au actiune contra oricaruia dintre asiguratori dupa alegere, afara de recursul asiguratorului care a platit contra celorlalti, in proportiune cu interesul fiecaruia. ART. 621 Asigurarea poate fi facuta in timp de pace sau in timp de razboi, inainte sau in cursul calatoriei vasului. Poate fi facuta pentru o calatorie, sau pentru un timp determinat. Asigurarea pentru o calatorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru intoarcere, sau pentru ducere si intoarcere. Asigurarea pe un timp determinat se socoteste facuta pentru orice navigatiune sau statiune a vasului in timpul convenit, afara de o conventie speciala. ART. 622 Adaogirea de prima convenita in timp de pace pentru timpul de razboi ce ar putea supraveni, si a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilita de judecata, avandu-se in vedere riscurile, imprejurarile si conventiunile fiecarei polite de asigurare. ART. 623 Daca contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile urmatoare: In asigurarile pentru un timp determinat, riscurile incep de la data politei si iau sfarsit in timpul convenit. In asigurarile pentru o calatorie, riscurile incep si se sfarsesc la timpul aratat in art. 613. Daca insa asigurarea e facuta dupa inceperea calatoriei, riscurile se socotesc de la data politei. Daca descarcarea lucrurilor asigurate este intarziata prin culpa destinatarului, riscurile inceteaza pentru asigurator dupa o luna de la ajungerea vasului la locul de destinatie. ART. 624 Lucrurile incarcate pot fi asigurate: Sau pentru pretul cu care s-au cumparat, adaogindu-se cheltuelile de incarcare si navlul; Sau pentru pretul curent la locul de destinatie, dupa ajungerea lor, fara avarii. Pretuirea facuta prin contract lucrurilor incarcate fara o alta explicatie, se poate referi la amandoua aceste cazuri, si nu vor fi aplicabile dispozitiunile art. 453, daca ea nu trece peste cel mai mare din preturile mentionate. O asemenea pretuire se socoteste in totdeauna ca s-a facut dupa declaratia asiguratului, daca nu a fost precedata de o estimatie primita de asigurator, si pentru acest cuvant ea este supusa regulei stabilita in secundul aliniat al art. 460. ART. 625 Daca se stipuleaza prin contract ca pretul lucrurilor asigurate sa fie platit in moneda straina, lucrurile vor fi pretuite in moneda tarii dupa cursul ce va avea in timpul subscrierei politei, afara de conventie contrarie. ART. 626 Cand chiar prin faptul asiguratului, calatoria, inainte de inceperea riscurilor, nu are loc, asigurarea n-are nici un efect si asiguratorul primeste, in acest caz, ca indemnitate jumatate de prima stipulata si nu mai mult de o jumatate la suta din suma asigurata.

ART. 627 Sunt in riscul asiguratorului pierderile si pagubele ce se intampla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intimplatoare a vaselor, schimbari silite de cale, de calatorie sau de vas, din cauza de aruncare in mare, exploziune, foc, prindere, piraterie si, in general, din cauza oricarui alt accident de mare. Asiguratorul nu este responsabil de perderile si pagubele provenind numai din vicii inerente al lucrului asigurat. ART. 628 Riscurile de razboi nu sunt in sarcina asiguratorului, daca nu este conventie expresa. Daca asiguratorul si-a luat asuprasi riscurile de razboi, fara a le determina precis, el raspunde de perderile si pagubele intimplate lucrurilor asigurale din cauza ostilitatilor, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexatiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, si in general pentru toate faptele si accidentele de razboi. ART. 629 Orice schimbare de cale, de calatorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sunt in sarcina asiguratorului, acesta are drept la prima daca au inceput riscurile. Schimbarea capitanului sau patronului chiar prin concediul dat de catre proprietarul vasului, nu face sa inceteze efectele asigurarii, afara insa de dispozitiunile articolului urmator. ART. 630 Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile capitanului sau oamenilor echipajului, daca nu s-a convenit intr-altfel. O asemenea conventie insa este nula, daca se raporta la un capitan anume aratat prin contract, cand asiguratul il concediaza si-l inlocueste printr-altul fara consimtamantul asiguratorului. ART. 631 Asiguratul nu participa la cheltuielile de navigatiune, de calauzie, de ernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, si nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei. ART. 632 Daca contractul are de obiect asigurarea marfurilor pentru ducere si intoarcere, si ajungand vasul la prima destinatie se intoarce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul la doua treimi din prima de asigurare convenita, daca nu exista conventia contrara. ART. 633 Daca asigurarea s-a facut separat pentru lucruri ce trebuie incarcate pe mai multe vase cu aratare de cata anume suma sa asigurat in fiecare, si povara intreaga este pusa pe un singur vas sau pe un numar de vase mai mic decat cel aratat in contract, asiguratorul nu raspunde mai mult decat suma asigurata din vasul care a primit povara, desi s-ar pierde toate celelalte vase aratate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilita prin art. 626 pentru sumele in privinta carora asigurarea ramane fara efect. ART. 634 Daca capitanul are facultatea de a intra in mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul raspunde de riscurile la care sunt supuse lucrurile asigurate, numai cat timp ele sunt pe vas, afara daca nu s-a stipulat intr-alt fel. ART. 635 Asiguratorul nu mai raspunde de riscuri si are dreptul la prima, daca asiguratul expediaza vasul intr-un loc mai departat decat cel aratat in contract, desi aflat pe aceeasi cale. Asigurarea isi produce efectele, daca calatoria se scurteaza, oprindu-se vasul intr-un loc mai apropiat, in care putea sa stationeze. ART. 636 Obligatiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata. Daca in timpul cat tine asigurarea, lucrurile asigurate sufera mai multe sinistre succesiv, asiguratul trebuie in totdeauna sa tie socoteala, chiar in caz de abandon, de sumele ce i s-a platit sau i se datoreste pentru sinistrele precedente. ART. 637 Clauza "fara de avarie" libereaza pe asigurator de orice avarie comuna sau particulara, exceptandu-se cazurile de abandon. In aceste cazuri, asiguratul poate alege intre abandon si exercitiul actiunii pentru avarie. ART. 638 Pentru verificarea pagubelor de care este raspunzator asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificarea trebuie facuta in trei zile de la primirea incunostiintarii, sub pedeapsa de despagubire. Aceeasi obligatie are asiguratul pentru povara, cand vasul a fost declarat ca nefiind in stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricaciune din cauza sinistrului intimplat. ART. 639 Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, in trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor si ca s-au pierdut. Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezulta din actele prezentate de asigurat. Admiterea probei contrarie nu suspenda insa condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurate, daca asiguratul da cautiune. Daca in timp de patru ani nu a fost facuta cererea in judecata, cautiunea este liberata.

ART. 640 In caz de pierdere de marfuri incarcate pe vas in contul capitanului, acesta e dator sa justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comerciala, si povara cu o polita de incarcare, subscrisa de doi dintre fruntasii echipajului. Orice om al echipajului sau calatorul care aduce din strainatate marfuri asigurate in tara, trebuie sa consemneze polita de incarcare la consulul roman din locul unde se face incarcarea, sau, in lipsa, la autoritatea locala. ART. 641 In orice caz de sinistru, capitanul si asiguratul sau insarcinatul sau sunt datori sa dea ajutor pentru scaparea si conservarea lucrurilor asigurate, fara prejudiciu drepturilor lor fata cu asiguratorul. Cheltuelile facute trebuiesc platite pana la concurenta valorii lucrurilor scapate. Asiguratorii si agentii sau insarcinatii lor pot, in intelegere cu capitanul, cu asiguratii si cu insarcinatii lor, sau cu fiecare din ei, sa ia masuri pentru scaparea lucrurilor asigurate si pentru conservarea lor, fara prejudiciul vreunui drept. ART. 642 Asiguratul, notificand asiguratorului incunostiintarile primite, isi poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datoreaza prin asigurare. ART. 643 Asiguratorul este dator sa plateasca sumele datorate: In caz de simpla avarie, in termen de treizeci zile de cand i s-a notificat lichidarea relativa; In caz de abandon, in termen de doua luni de la abandon. Asiguratul este dator insa sa probeze, in aceste termene, sinistrul ce da loc actiunii de avarie sau dreptului de abandon. Daca este opunere, fiecare dintre oponenti si asiguratul chiar pot cere ca suma sa se consemneze la Casa de depuneri si consemnatiuni. CAP. 2 DESPRE ABANDON ART. 644 Abandonul lucrurilor asigurate poate fi facut in cazurile: 1. De naufragiu; 2. De prada; 3. De oprire prin ordinul unui Stat strain; 4. De oprire prin ordinul guvernului, dupa inceperea calatoriei; 5. De imposibilitate de a continua navigatiunea, daca vasul nu poate fi reparat, sau daca cheltuielile necesare pentru a-l repara si pune in stare sa reia calatoria se suie la trei patrimi cel putin din valoarea sa asigurata; 6. De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cand pierderea sau deteriorarea se urca la cel putin trei patrimi din valoarea lucrurilor. In orice caz, asiguratul nu poate cere decat despagubire pentru avariile suferite. ART. 645 Asiguratul poate face abandonul chiar fara sa fie tinut a proba pierderea vasului, daca in calatoriile cu lung curs a trecut un an, si in celelalte calatorii au trecut sase luni, din ziua plecarii vasului sau din ziua la care se refera ultimele stiri primite. In caz de asigurare pe timp marginit si dupa trecerea termenilor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc in timpul asigurarii. Daca sunt mai multe asigurari succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi dupa primirea ultimelor stiinte. ART. 646 Daca vasul s-a declarat a nu fi in stare de navigatiune, abandonul lucrurilor incarcate intr-insul se poate face, daca in termenul de trei luni de la declaratia imposibilitatii de navigatie nu s-ar fi putut gasi un alt vas pentru a reincarca lucrurile si a le transporta la locul destinatiei lor. ART. 647 In cazul prevazut de articolul precedent si de art. 524, daca lucrurile sunt incarcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa plateasca stricaciunile ce ele au suferit, cheltuielile de descarcare si de reincarcare, de depozit si de paza in magazii, excedentul navlului si toate celelalte cheltuieli facute pentru scaparea lucrurilor pana la concurenta sumei asigurate, si daca aceasta nu s-a cheltuit intreaga, asiguratorul continua a raspunde de riscuri pentru cat mai ramane. ART. 648 In caz de oprire din partea vreunui Stat strain sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau pradate nu poate fi facut decat dupa trei luni de la notificarea sinistrului, daca aceasta s-a intimplat in apele sau marile Europei, in canalul Suez sau Marea Rosie, si dupa sase luni de la notificatie daca a avut loc in alte mari. Pentru lucrurile supuse stricaciunii, termenele de mai sus se reduc la jumatate. ART. 649 Abandonul trebuie facut asiguratorilor in termenul: De trei luni din ziua in care s-a primit stirea despre sinistru daca acesta a avut loc in apele sau in marile Europei, in canalul Suez sau Marea Rosie;

De sase luni, daca sinistrul a avut loc in alte mari ale Africei, in marile occidentale si meridionale ale Asiei si in marile orientale ale Americii; In termen de un an, daca sinistrul s-a intimplat in celelalte mari. In caz de oprire din partea vreunui Stat strain, sau in caz de prada, aceste termene curg de la implinirea termenelor aratate in articolul precedent. Odata ce aceste termene au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul ramanandu-i numai actiunea pentru avarii. ART. 650 Asiguratul, notificand stirile ce a primit, poate face abandonul, somind pe asigurator sa-i plateasca suma asigurata in termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-si rezerva dreptul de a-l face in termenele legale. Odata cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurarile efectuate sau ordonate si imprumuturile maritime facute. In lipsa, termenul pentru plata nu incepe decat din ziua in care aceasta declaratie a fost notificata; termenul insa pentru urmarirea dreptului de abandon nu se poate prelungi. In caz de declaratie falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultand din contractul de asigurare. ART. 651 Abandonul lucrurilor asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub conditiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurarii si al riscurilor. ART. 652 Odata ce abandonul s-a notificat si primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua in care a fost facut. Asiguratul e dator a-i da toate actele privitoare la lucrurile asigurate. Asiguratorul nu poate, sub cuvant de intoarcere a vasului, sa se sustraga de la plata sumei asigurate. ART, 653 In caz de predare, daca asiguratul nu a putut instiinta despre aceasta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile predate fara a mai astepta ordinul sau. Asiguratul insa e dator a notifica asiguratorului invoirea ce va fi facut pentru rascumparare, indata ce-i va fi cu putinta. Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-si rascumpararea sau de a renunta la dansa; el e dator insa a notifica asiguratului alegerea ce va fi facut in termen de douazeci si patru de ore de la comunicarea invoirii de rascumparare. Daca declara ca primeste pe contul sau rascumpararea, asiguratorul e dator sa contribuie, fara intarziere, la plata ei, conform conventiei si in proportie cu partea asigurata de dansul, neincetand de a fi raspunzator pentru riscurile calatoriei in conformitate cu contractul de asigurare. Daca declara ca renunta la rascumparare, asiguratorul va plati suma asigurata fara a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate. Cand asiguratorul nu a notificat alegerea sa in termenul de mai sus, se presupune ca el a renuntat la beneficiul rascumpararei. Titlul VII DESPRE AVARII SI DESPRE CONTRIBUTII CAP. 1 DESPRE AVARII ART. 654 Se socotesc avarii toate cheltuielile extraordinare facute pentru vas si pentru povara, pentru amandoua impreuna sau pentru fiecare in parte, si toate pagubele ce se intampla vasului si lucrurilor incarcate, dupa incarcare si plecare pana la intoarcere si descarcare. Avariile sunt de doua feluri: avarii mari sau comune, si avarii simple sau particulare. Nu sunt avarii, ci numai cheltuieli in sarcina vasului: cheltuielile ce de ordinar se fac pentru intrarea in golfuri, rauri sau canaluri, sau pentru a iesi dintr-insele, si cheltuielile pentru drepturi sau taxe de navigatie. In lipsa de conventie speciala intre parti, avariile sunt reglementate dupa urmatoarele dispozitii. ART. 655 Sunt avarii comune sau mari, cheltuielile extraordinare facute si pagubele suferite de buna voie pentru binele si pentru scaparea comuna a vasului si a poverei. Astfel sunt: 1. Lucrurile date prin invoiala si sub titlul de rascumparare a vasului si a poverei; 2. Lucrurile aruncate in mare, pentru scaparea comuna; 3. Catarturile, panzele, otgoanele si alte unelte taiate sau sfarimate, pentru scaparea comuna; 4. Ancorele, lanturile si alte obiecte parasite sau aruncate in mare, pentru scaparea comuna; 5. Pagubele ce prin aruncare in mare s-a cauzat lucrurilor ramase pe vas; 6. Pagubele cauzate vasului prin operatiunea aruncarii in mare, de bunavoie sau de necesitate, precum si pagubele aduse vasului pentru inlesnirea scaparii lucrurilor incarcate sau pentru a inlesni scurgerea si secarea apelor, si pagubele ce s-ar cauza, din aceasta, lucrurilor incarcate; 7. Daunele cauzate vasului si poverii cu ocazia stingerii incendiului de pe bord;

8. Cheltuielile facute cu cautarea si hrana persoanelor ranite in apararea vasului si cheltuielile funerarii, in caz de moarte a acelor persoane; 9. Salariile si hrana persoanelor echipajului in timpul opririi sau impedicarii, cand vasul este oprit in calatorie prin faptul unui Stat strain sau este constrans a sta intr-un port din cauza unui rebel ce ar supraveni sau din o alta asemenea cauza ce impiedica calatoria la portul de destinatie, pana cand vasul si povara sunt libere de obligatiile ce le privesc; 10. Cheltuielile de intrare sau iesire si taxele de navigatie platite intr-un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, goanei, inamicului sau piratilor, ori a intrarii de apa, provenita din caz fortuit sau forta majora; 11. Salariile si hrana persoanelor echipajului intr-un port de oprire silita in timpul reparatiunilor necesare pentru continuarea calatoriei, cand reparatiile constituie avaria comuna; 12. Cheltuielile de descarcare si reincarcare a obiectelor puse pe uscat pentru inlesnirea sau facerea sus ziselor reparatii ale vasului intr-un port de oprire silita; cheltuielile pentru paza si chirie a magazinelor unde acele obiecte au stat in depozit; 13. Cheltuielile facute pentru a se obtine liberarea sau restituirea vasului oprit, cand oprirea nu provine dintr-o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana capitanului sau aceea a armatorului, precum si salariile si hrana persoanelor echipajului in timpul necesar pentru obtinerea unei asemenea liberari sau restituiri, daca ea a fost obtinuta; 14. Cheltuielile de descarcare pentru usurarea vasului, cand a trebuit sa se faca in timp furtuna sau din alta cauza privitoare la scaparea comuna a vasului sau a poverei si daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocazia descarcarii si reincarcarii; 15. Pagubele pe care vasul sau povara le-au incercat in cufundarea la mal de buna voie pentru scaparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent; 16. Cheltuielile facute pentru scoaterea deasupra apei vasului cufundat in cazul mai sus, si recompensele datorite pentru lucrarile si serviciile aduse in asemenea ocaziuni; 17. Pierderea si stricaciunile suferite de lucrurile puse in luntre sau barci pentru usurarea vasului in cazurile aratate la numarul 14, cuprinzindu-se partea de contributie ce s-ar datora chiar luntrelor sau barcilor; de asemenea si pagubele suferite de obiectele ramase pe vas, intrucat asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune; 18. Primele si interesele imprumuturilor maritime contractate pentru a face fata cheltuielilor considerate intre avariile comune, si primele de asigurare ale acelorasi cheltuieli, precum si pierderea ce trebuie sa se plateasca proprietarului marfurilor vandute, in timpul calatoriei intr-un port de oprire silita, pentru acoperirea acelorasi cheltuieli; 19. Cheltuielile regularei avariilor comune. Nu sunt considerate ca avarii comune, cu toate ca sunt facute de bunavoie, pentru binele si scaparea comuna: pagubele incarcate de vas sau cheltuielile facute pentru dansul, cand provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori neglijenta capitanului sau a echipajului. Obiectele de armament ale vasului aruncate in mare, ancorele, lanturile sau alte obiecte parasite chiar de bunavoie, pentru binele si scaparea comuna, nu pot fi trecute intre avarii, daca nu sunt descrise in inventariul bordului tinut conform dispozitiunilor art. 510. Aruncarea in mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici intr-un caz, considerata ca avarie comuna. ART. 656 Se considera ca avarii comune: 1. Pretul sau indemnitatea pentru rascumpararea oamenilor echipajului trimisi pe uscat in serviciul vasului si facuti prizonieri sau tinuti ca ostatici; 2. Cheltuielile unei carantine neprevazute la facerea contractului de inchiriere, daca ea priveste si vasul si povara, precum si cheltuielile cu salariul si hrana persoanelor echipajului in timpul carantinei. ART. 657 Daca este necesitate de a se arunca in mare lucruri, trebuie a se incepe cu cele mai putin necesare, mai grele si de mai putin pret, pe cat va fi cu putinta, si apoi lucrurile dupa intaia podeala a vasului si succesiv celelalte. ART. 658 Sunt avarii particulare toate pagubele incercate si toate cheltuielile facute numai pentru vas, sau numai pentru povara. Astfel sunt: 1. Orice pierdere sau paguba suferita de lucrurile incarcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majora; 2. Pierderea catartelor, panzelor, franghiilor, ancorelor, sau orice alta paguba suferita de vas din cauzele mentionate mai sus; 3. Orice paguba suferita din viciul insusi al vasului sau al marfurilor; 4. Cheltuielile pentru orice oprire cauzata din viciul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provizii pe bord, sau din orice alta cauza imputabila proprietarului, ermatorului sau capitanului; 5. Salariul si hrana marinarilor in timpul carantinei ordinare, sau in timpul reparatiilor provenite din viciul sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabila proprietarului, armatorului sau capitanului, sau in timpul opririi ori sederii intr-un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, si cheltuielile pentru a obtine in acest caz liberarea unuia sau alteia; 6. Cheltuielile pentru conservarea marfurilor incarcate sau pentru repararea butoaielor, lazilor sau sacilor in care sunt puse, cand aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;

7. Excedentul navlului in cazul prevazut de art. 580. Pagubele intimplate marfurilor prin accidente provenind din neglijenta capitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sunt avarii particulare in sarcina proprietarului acelor marfuri, avand acesta dreptul de actiune pentru despagubire contra capitanului, sau asupra vasului si asupra navlului. Capitanul raspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lunga sau arbitrara sedere in porturi. CAP. 2 DESPRE, CONTRIBUTIUNE ART. 659 Avariile particulare se suporta si se platesc de catre proprietarul lucrului care a incercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuiala. Avariile comune sunt proportional impartite intre povara si jumatate a vasului si a navlului. Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsa in formarea mesei ce urmeaza sa contribuie. ART. 660 Bagajele persoanelor echipajului si ale calatoriilor nu contribuie la avaria comuna, daca sunt scapate; dau insa dreptul la contributie, daca sunt aruncate in mare, sau sufera vreo stricaciune. ART. 661 Lucrurile ce nu se cuprind in polita de incarcare, sau pentru care nu exista declaratia capitanului, de se vor fi aruncat in mare, nu se platesc; iar de au scapat, contribuie. ART. 662 Lucrurile incarcate pe podeala de sus a vasului, contribuie intotdeauna la avariile comune, daca nu sunt scapate. Daca lucrurile sunt aruncate in mare sau stricate prin aruncare, afara de cazul calatoriilor prevazute de ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despagubire pentru pierderea sau stricarea lor, decat de la capitanul care le-a incarcat pe podeala vasului fara invoirea scrisa a incarcatorului. In caz contrariu, o speciala contributiune are loc intre vas, navlu si celelalte lucruri incarcate pe podeala, deosebit de contributiunea generala pentru avariile comune la toata povara. ART. 663 Daca aruncarea in mare nu scapa vasul, nu e loc la contributie. Lucrurile scapate nu sunt supuse la plata si nici la despagubirea celor aruncate in mare sau stricate. Daca aruncarea in mare scapa vasul, si acesta, urmindu-si calatoria, se pierde, lucrurile scapate contribuie la aruncarea dupa valoarea lor in starea in care se afla, scazindu-se cheltuielile facute pentru scapare. Lucrurile aruncate in mare nu contribuie in nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi intimplat in urma aruncarii lucrurilor scapate. Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns in stare de a nu mai putea naviga. ART. 664 In caz de pierdere a lucrurilor puse in luntre sau in barci pentru usurarea vasului, repartitiunea pierderii se face asupra vasului si asupra intregei poveri. Daca vasul se pierde cu restul de poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse in barci sau luntre, desi acestea ar ajunge bine in port. ART. 665 Daca, dupa repartitiune, lucrurile aruncate in mare sunt redobandite de proprietarii lor, acestia vor restitui capitanului si persoanelor interesate ceea ce au primit din contributie, scazindu-se pagubele cauzate prin aruncare si cheltuielile facute pentru redobindire. ART. 666 Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru pretul cu care ar putea fi vandut, scapindu-se avariile particulare chiar posterioare avariei comune. Navlul ce, prin faptul conventiei aratate la art. 587, e castigat chiar in caz de pierdere a lucrurilor incarcate, nu este supus la contributiune. ART. 667 Lucrurile scapate si cele aruncate in mare sau in orice alt chip sacrificate, contribuie in proportie cu valoarea ce au locul descarcari. Daca a avut loc conventia aratata in articolul precedent, navlul nu se scade din valoare. ART. 668 Natura, specia si calitatea lucrurilor ce urmeaza sa contribuie si a celor aruncate sau sacrificate, se stabileste prin politele de incarcare, facturi si, in lipsa, prin orice mijloace de proba admise de lege. Cand in polita de incarcare calitatea sau valoarea lucrurilor incarcate nu este cea adevarata si in realitatea lucrurilor sunt de o valoare mai mare, ele contribuie dupa valoare mai mare, ele contribuiesc dupa valoarea lor reala, daca sunt scapate, si se platesc dupa calitatea si valoarea indicata, daca sunt aruncate in mare sau stricate. Daca insa lucrurile sunt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin polita de incarcare, ele contribuie dupa calitatea si valoarea indicata, daca sunt scapate, si se platesc dupa valoarea lor reala, daca sunt aruncate in mare sau stricate. ART. 669

Capitanul va incheia proces-verbal despre orice hotarare va lua si despre operatiunile urmate pentru scaparea comuna, indata cu aceasta ii va fi cu putinta. Procesul-verbal va cuprinde motivele hotararii si va arata in mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevointei lor de a subscrie si va fi transcris in registrul vasului. O copie de pe acest proces-verbal, subscrisa de capitan, va fi alaturata la raportul prevazut de art. 526. ART. 670 Descrierea, pretuirea si repartitia pierderilor si pagubelor va fi facuta, in locul de descarcare al vasului, prin ingrijirea capitanului, de catre experti, numiti, in tara, de presedintele tribunalului respectiv si, in lipsa de tribunal, de catre judecatorul de ocol; iar in tara straina, de autoritatea consulara romana si, in lipsa, de autoritatea locala. Repartitia propusa de experti va fi supusa, in tara, cercetarii tribunalului respectiv sau judecatorului de ocol si, in tara straina, autoritatii locale competente. ART. 671 Actiunea pentru avarie contra chiriasului vasului si contra destinatorului nu poate avea loc daca capitanul a primit navlul si a predat lucrurile incarcate fara a protesta, chiar cand plata navlului ar fi fost facuta inainte. Titlul VIII DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ) ART. 672 Daca lovirea vaselor a avut loc din caz fortuit sau forta majora, pagubele si pierderile provenite din aceasta cauza sunt in sarcina lucrurilor ce le-au suferit, fara drept de despagubire. ART. 673 Daca lovirea s-a intimplat din culpa unuia din vase, pagubele si pierderile sunt in sarcina vasului in culpa. Despagubirile datorate persoanelor moarte sau ranite sunt privilegiate in caz de neajungere a sumei de impartit. ART. 674 Daca nu se dovedeste carui dintre vase se poate imputa culpa, sau daca culpa se dovedeste a fi comuna, fiecare sufera pagubele si pierderile incercate fara drept la vreo despagubire; cu toate acestea, fiecare vas este obligat in mod solitar la plata pagubelor si pierderilor cauzate lucrurilor incarcate si a leziunilor cauzate persoanelor, conform dispozitiunilor celor doua articole precedente. ART. 675 Responsabilitatea vaselor stabilita prin articolele precedente, nu apara de raspundere pe autorii culpei catre persoanele vatamate si catre proprietarii vaselor. ART. 676 Cand un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el insusi a fost lovit din culpa unui al treilea, toata raspunderea este in sarcina acestuia. ART. 676 Cand un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el insusi a fost lovit din culpa unui al treilea, toata raspunderea este in sarcina acestuia. ART. 677 Actiunea de despagubire, pentru daunele provenite din lovirea vaselor, nu poate fi admisa daca nu s-a facut, in termen de trei zile, catre autoritatea locului unde s-a intimplat faptul, sau a primului port in care vasul s-a oprit. Pentru pagubele cauzate persoanelor sau marfurilor, lipsa de protestare sau reclamatie nu vatama drepturile persoanelor care nu se gaseau pe vas, sau nu erau in pozitiune a-si manifesta vointa. Titlul IX DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE CAP. 1 Dispozitiuni generale ART. 678 Privilegiile stabilite prin acest titlu trec inaintea oricarui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codul civil. ART. 679 In orice caz de deteriorare sau micsorare a lucrului asupra caruia exista privilegiul, acesta se exercita pe ceea ce ramane, sau se redobandeste ori se scapa. ART. 680 Daca creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra altor obiecte, cel dintai este subrogat in privilegiul apartinand ultimului creditor. Acelasi drept il au asemenea si ceilalti creditori privilegiati care sufera o pierdere in urma sus aratatei subrogatiuni. ART. 681

Creantele privilegiate in acelasi grad concura intre dinsele in caz de nesuficienta a lucrului in proportie cu cat au sa ia, daca sunt contractate in acelasi port. Dar daca asemenea creante iau nastere in urma, dupa reluarea calatoriei, creantele posterioare sunt preferate celor anterioare. ART. 682 Daca titlul creantei privilegiate este la ordin, girul transmite si privilegiul. CAP. 2 DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE ASUPRA LUCRURILOR INCARCATE ART. 683 Sunt privilegiate asupra lucrurilor incarcate si platite in ordinea prevazuta prin prezentul articol, creantele urmatoare: 1. Cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune si de urmarire a lucrurilor; 2. Cheltuielile, indemnitatile si primele de scapare datorate pentru ultima calatorie; 3. Drepturile vamale datorate pentru lucruri la locul de descarcare; 4. Cheltuielile de transport si descarcare; 5. Chiria magaziilor in care lucrurile descarcate au fost depuse; 6. Sumele datorate ca contributie pentru avariile comune; 7. Primele de asigurare; 8. Capitalul si procentele datorate pentru obligatiile contractate de capitan asupra poverii, in cazurile prevazute de art. 519 si cu indeplinirea formalitatilor prescrise; 9. Orice alt imprumut maritim cand acela ce a dat banii poseda polita de incarcare. ART. 684 Privilegiile aratate in articolul precedent nu se conserva, daca actiunea nu este exercitata in termen de cincisprezece zile de la descarcare si inainte de trecerea lucrurilor incarcate in mina celor de al treilea. Pentru sechestrarea, darea in gaj si vanzarea silita a lucrurilor supuse privilegiului, se aplica regulile generale stabilite prin codicele de procedura civila, afara de cazurile in care codicele de comert nu ar dispune intr-alt fel. CAP. 3 DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE ASUPRA NAVLULUI ART. 685 Sunt privilegiate asupra navlului si admise la plata, in ordinea aici aratata, urmatoarele creante: 1. Cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare si urmarire; 2. Cheltuielile, indemnitatile si primele de scapare, datorite pentru ultima calatorie; 3. Salariile, retributiunile si indemnitatile datorate persoanelor echipajului pentru calatoria in care s-a castigat navlul; 4. Sumele datorate ca contributiune la avarii comune; 5. Primele de asigurare; 6. Capitalul si procentele datorate pentru obligatiunile contractate de capitan asupra navlului, in cazurile prevazute de art. 519 si cu indeplinirea formalitatilor prescrise; 7. Pentru despagubirile datorate chiriasilor vasului pentru nepredarea lucrurilor incarcate sau pentru avarii suferite de dansele din culpa capitanului sau persoanelor echipajului in ultima calatorie; 8. Orice alta datorie cu imprumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisa si adnotata pe actul de nationalitate. CAP. 4 DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE ASUPRA VASULUI ART. 686 Vasele sau partile lor, chiar cand s-ar afla in posesiunea unei a treia persoane, sunt supuse la plata creantelor ce legea declara privilegiate, in modul si marginile mai jos stabilite. ART. 687 Sunt privilegiate asupra vasului si admise la plata asupra pretului sau si in ordinea aratata in prezentul articol, creantele urmatoare: 1. Cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune si urmarire a vasului; 2. Cheltuielile, indemnitatile si primele pentru scapare, datorate pentru ultima calatorie; 3. Taxele de navigatiune stabilite prin lege; 4. Salariile pilotilor, salariul custodelui si cheltuielile de paza a vasului, dupa intrarea lui in port; 5. Chiria magaziilor pentru pastrarea uneltelor si instrumentelor vasului; 6. Cheltuielile de intretinere a vasului si a uneltelor si instrumentelor sale dupa ultima sa calatorie si intrare in port; 7. Salariile, retributiunile si indemnitatile datorate, conform dispozitiunilor titlului III al acestei carti, capitanului si celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma calatorie;

8. Sumele datorate ca contributie la avariile comune; 9. Capitalul si procentele datorate pentru obligatiunile contractate de capitan la trebuintele vasului in cazurile prevazute de art. 519 si cu indeplinirea formalitatilor prescrise; 10. Primele de asigurarea vasului si accesoriilor sale pentru cea din urma calatorie, daca asigurarea a fost facuta pentru un timp determinat sau cu calatoria, si pentru vasele cu abur ce fac calatorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzatoare cu cele din urma sase luni, si deosebit de acestea, in asociatiunile de asigurare mutuala, reparatiunile si contributiunile pentru ultimele sase luni; 11. Indemnitatile datorate chiriasilor pentru nepredarea lucrurilor incarcate sau pentru avariile suferite de dansele din culpa capitanului sau a echipajului, in ultima calatorie; 12. Pretul vasului datorat inca vanzatorului; 13. Creantele aratate la numarul 9 de mai sus, ce au fost transcrise si adnotate tarziu, orice alta creanta de imprumut maritim asupra vasului si creantele pentru care vasul a fost dat in gaj. In caz cand mai multe creante din cele prevazute de numarul 13 se afla in concurenta, preferinta se determina dupa data transcriptiunei titlului si adnotatiunii lui pe actul de nationalitate. ART. 688 Girantul, cezionarul, subrogatul sau creditorul care a primit in gaj o creanta asupra unui vas, transcrisa si adnotata, vor putea cere sa se mentioneze pe registrul capitaniei portului si pe actul de nationalitate al vasului girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc. ART. 689 Privilegiile aratate in articolele precedente nu se pot exercita, daca creantele nu sunt probate si privilegiile nu sunt conservate in modul urmator: 1. Cheltuielile de judecata cu conturile lichidate de judecatorul competent, dupa formele stabilite prin legile de procedura; 2. Cheltuielile, indemnitatile si primele pentru scapare si salariile pilotilor, cu sentinte, cu atestate ale autoritatii maritime si cu celelalte probe ce autoritatea judecatoreasca va crede de cuviinta a admite, dupa imprejurari; 3. Taxele de navigatiune cu recipisele autoritatilor competente; 4. Salariul custodelui, cheltuielile de paza aratate in numarul 4 al art. 687 si creantele aratate in numarul 5 al art. 683 si in alineatele 5 si 6 ale art. 687 prin state aprobate de prezidentul tribunalului respectiv; 5. Salariile si retributiunile capitanului si celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament si dezarmament extrase din oficiurile autoritatii maritime, celelalte indemnitati cu raportul capitanului si cu celelalte probe ale intimplarilor ce le-au dat nastere; 6) Creantele pentru contributiuni la avariile comune, cu actele relative la reparatiunea lor; 7. Creantele aratate la numarul 8 de sub art. 683, la alineatul 6 de sub art. 685 si la aliniatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizatiune, statele subscrise de capitan si confirmate de experti, prin actele de vanzare si procesele verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuelilor; 8. Primele de asigurare, cu politele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat si cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare, reparatiunile sau contributiunile in societatile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a navelor in societate; 9. Indemnitatile datorate chiriasilor unui vas cu sentintele ce le-au lichidat; si daca la timpul distribuirii pretului, sentinta de condamnare la despagubire e pronuntata, iar daunele-interese nu sunt inca lichidate, creditorii pot, dupa imprejurari, sa fie admisi la plata despagubirii pentru o suma aproximativa, dand cautiune ca vor restitui ceea ce va constata ca au primit mai mult; tot astfel vor fi admisi la plata si creditorii posteriori celor dintai, daca vor da cautiune de restituire; 10. Vinderea vasului cu actul de vanzare, transcris si adnotat in modul stabilit prin art. 493; 11. Creantele aratate la numarul 9 de sub art. 683, la numarul 8 de sub art. 685 si la numarul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise si adnotate in modul prescris. ART. 690 Afara de regulile generale pentru stingerea obligatiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting: 1. Prin vanzarea silita, facuta sau dupa cererea creditorilor, sau pentru alta cauza, dupa formele stabilite de procedura comerciala si dupa plata pretului asupra caruia privilegiul a trecut; 2. Prin expirarea termenului de trei luni, in caz de instrainare de bunavoie a vasului. Acest termen incepe de la data transcrierii actului de instrainare, daca vasul se gaseste in timpul transcriptiunei in circumscriptia unde e inscris; si de la data intoarcerii sale in zisa circumscriptiune, daca transcriptiunea instrainarii s-a facut dupa plecarea vasului, cu conditiunea ca, in termen de o luna de la data transcriptiunii, vanzarea sa fie notificata creditorilor privilegiati ale caror titluri se afla transcrise si adnotate pe actul de nationalitate. Stingerea privilegiului nu poate avea loc fata cu creditorul privilegiat, care inainte de expirarea termenului a chemat in judecata pe cumparatorul vasului, pentru a obtine recunoasterea privilegiului sau. ART. 691 Achizitorul unui vas sau unei parti din vas, pentru a-l purga de creditele creantelor privilegiate la care nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor inainte de punerea in gaj sau urmarirea vasului, un act continand:

1. Data si felul titlului sau, datele transcriptiunii titlului si adnotarii de actul de nationalitate; 2. Numele si prenumele autorului sau; 3. Numele, felul si capacitatea vasului; 4. Pretul convenit si orice alta sarcina impusa achizitorului sau valoarea ce el ofera sa plateasca; 5. Lista creditorilor cu aratarea numelui si prenumelui lor, a sumelor ce li se datoreaza; data titlurilor lor, a transcriptiei si adnotatiunei pe actul de nationalitate; 6. Oferta de depunere a pretului convenit sau a valorii declarate pentru a fi impartita intre creditori; 7. Alegerea domiciliului la resedinta tribunalului care ar fi competinte sa proceada la vanzarea cu licitatiune, daca aceasta ar trebui sa aiba loc. Un extract sumar de pe acest act se va publica in foaia anunturilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este inscris; aceasta va tine loc de notificatiune pentru creantele nesupuse publicitatii. ART. 692 Orice creditor privilegiat sau fidejusorul unor asemenea creante, poate in termen de 15 zile de la notificarea sau publicatiunea sus aratata, sa ceara vanzarea prin licitatiune publica a vasului, oferind suirea pretului cu a zecea parte si dand cautiune pentru plata pretului si pentru indeplinirea oricarei alte sarcini. Aceasta cerere subscrisa de cel ce o face sau de un procurator special al sau, va fi notificata achizitorului cu citatiune de infatisare dinaintea locului unde vasul este inscris, pentru ca judecata sa se pronunte atat asupra cautiunii, cat si asupra cererii de vanzare. ART. 693 Daca vanzarea n-a fost ceruta in termenul si modul stabilit prin articolul precedent sau daca cererea este respinsa, pretul ramane fixat definitiv si, prin depunerea lui, achizitorul obtine proprietatea vasului sau unei parti din el, libera de orice privilegiu. in acest caz privilegiile trec asupra pretului depus, care urmeaza a fi distribuit ca in cazurile de vanzare silita. Daca cererea este admisa, tribunalul, prin aceeasi sentinta va autoriza vanzarea vasului, care se va face conform dispozitiilor cuprinse in procedura codicelui comercial. ART. 694 Radiarea transcriptiunilor sau a adnotarii privilegiilor nu se va putea face decat dupa consimtamantul partilor interesante sau in virtutea unei sentinte ramase definitive. Oricine poate obtine un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcriptiuni asupra unui vas sau unei parti din el, sau un certificat ca nu exista nici o sarcina. CARTEA III *** Despre faliment TITLUL I *** Despre declaratiunea de faliment si despre efectele sale ART. 695 *** Comerciantul care a incetat platile pentru datoriile sale comerciale este in stare de faliment. ART. 696 *** Singurul refuz al unor plati, pe temeiu de exceptiuni pe care, in buna credinta, debitorul il socoteste intemeiat, nu constituie o proba de incetarea platilor. ART. 697 *** Tribunalul si la tribunalele cu o sectiune speciala, tribunalul de comert, incunostiintat din partea unui sau mai multor creditori despre situatiunea dificila in care se afla un comerciant relativ la comertul sau, si care instraineaza in conditiuni desavantajoase avutul sau, va putea ordona prezentarea acestui in camera de consiliu si depunerea totdeodata a registrelor, a bilantului sau comercial si a unei liste nominative de toti creditorii sai si de sumele creantelor cu indicarea scadentelor respective. Tribunalul va ordona, in acelasi timp ca creditorul sau creditorii care au facut denuntarea sa depuna o cautiune in bani sau efecte publice a carei cuantum sa fie fixat de tribunal. Aceasta cautiune va ramane consemnata la Casa de Depuneri, consemnatiuni si economie pana la rezolvarea definitiva a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor. Cautiunei se va restitui si in caz cand comerciantul debitor nu va fi intentat actiunea in calomnie in termen de 5 zile, din ziua respingerii cererei in mod definitiv. In cazul cand aratarile creditorilor se gasesc intemeiate, sau cand comerciantul, fara un just motiv nu se infatiseaza, tribunalul va putea, daca crede de cuviinta, mai inainte de oricare dispozitiuni ar lua asupra punerei sale in stare de faliment, sa numeasca, dupa importanta comertului, pe unul sau mai multi dintre creditori care, in continuarea ulterioara a comertului, sa verifice registrele si sa supravegheze regularitatea operatiunilor comerciantului. Chemarea se va face prin scrisoare inchisa din partea presedintelui tribunalului respectiv si cercetarea va avea loc in camera de consiliu. Creditorul care, cu buna stiinta, va fi facut o denuntare neintemeiata, va putea fi supus pedepselor prevazute de codul penal pentru calomnie.

Incheierea tribunalului va trebui pronuntata cel putin in 5 zile libere de la cerere si dinsa nu va fi supusa opozitiunei. Ea este susceptibila de apel, in termen de trei zile de la pronuntarea ei. Tribunalul va putea insa acorda executiunea provizorie. Toata procedura privitoare la modul chemarii debitorului si la al judecarii apelului va fi aceeas ca la tribunal. Deciziunea Curtii nu este supusa nici opozitiei, nici recursului. ART. 698 *** Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea atrage condamnarea lui la amenda de la 100 pana la 500 lei. ART. 699 *** Onorariul custodelui se fixeaza de tribunal si se achita de comerciant. ART. 700 *** Aceste masuri preventive inceteaza: a) Prin aratarea majoritatei creditorilor ca situatiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspira temere si ca masura luata nu le mai este trebuincioasa; b) Prin justificarea platii in mod regulat a datoriilor ajunse la scadenta; c) Prin declararea in stare de faliment. ART. 701 *** Falimentul se declara prin hotarare judecatoreasca, pronuntata dupa declaratiunea falitului, sau dupa cererea unui, ori mai multor creditori sau din oficiu. ART. 702 *** Declaratiunea falimentului se pronunta de tribunalul de comert in jurisdictiunea caruia debitorul isi are principalul sau stabiliment comercial. Tribunalul este investit cu intreaga procedura a falimentului si va judeca actiunea derivand dintr-insul daca prin natura lor nu vor fi de competinta jurisdictiunii civile. Formele de procedura in aceasta materie se reglementeaza prin dispozitiunile speciale cuprinse in cartea IV si prin acele ale Codicelui de procedura civila. ART. 703 *** Falitul va fi dator ca in cele trei zile de la incetarea platilor, in care se cuprinde si ziua incetarei lor, sa faca declaratiunea tribunalului de comert, aratat in articolul precedent. Declaratiunea trebuie sa fie insotita de depunerea bilantului, datat, semnat si certificat de falit ca este adevarat si de registrele sale de comert in starea in care se afla. Bilantul trebuie sa cuprinda indicatiunea si estimatiunea aproximativa a tuturor bunurilor mobile si imobile ale falitului, starea datoriilor si a creantelor cu numele si prenumele si domiciliul fiecarui creditor si, pe cat se va putea cauza fiecarei datorii, tabloul profitelor si pierderilor precum si acel al cheltuielilor personale ale falitului si familiei sale, din tot timpul exercitiului comertului sau pe cat se va putea. ART. 704 *** Orice creditor, a carui creanta are o cauza comerciala poate sa ceara tribunalului competinte declaratiunea in faliment a debitorului sau comerciant, probind incetarea platilor. Nu sunt admisi a cere declaratiunea in faliment descendentii, ascendentii si sotul debitorului. ART. 705 *** Daca incetarea platilor unui comerciant este notorie sau daca ea rezulta din alte fapte neindoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; insa va putea, de va crede necesar, sa asculte mai intai pe falit. ART. 706 *** In cea dintai zi a fiecarei saptamani, portareii si judecatorii de pace vor transmite presedintelui tribunalului de comert, in jurisdictiunea carui se afla, sau al tribunalului civil care ii tine locul, un tablou de protestele facute in cursul saptamanii precedente. Acest tablou trebuie sa arate data fiecarui protest, numele si domiciliul persoanelor carora s-a facut si care au cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datorata si motivele refuzului de plata sau de acceptare. Un duplicat dupa acest tablou se va trimite Camerei de comert respectiv pentru publicare. Aceste tablouri se vor face pe formulare tiparite trimise de minister, si vor trebui sa fie cusute in fascicole lunare si pastrate la grefa, pentru ca oricine sa poata lua cunostinta de dinsele. Portarelul sau judecatorul de pace, care nu indeplineste aceasta indoita obligatiune, va fi supus la o amenda de la 5 pana la 50 lei, pe care o va pronunta completul tribunalului in camera de consiliu si fara apel. ART. 707 *** Comerciantul care s-a retras din comert va putea fi declarat in faliment insa numai in decursul a cinci ani de la acest eveniment si numai cand incetarea platilor a avut loc in timpul exercitiului comertului, sau chiar in anul urmator pentru datorii decurgand din acelasi exercitiu. Se va putea inca declara falimentul dupa moartea comerciantului, insa numai in decursul anului de la acest eveniment. ART. 708 *** Prin sentinta declarativa de faliment tribunalul trebuie: 1. Sa arate numele judecatorului-sindic chemat a administra falimentul;

2. Sa ordone punerea sigiliilor; 3. Sa stabileasca un termen, nu mai mare de 15 zile, in care creditorii trebuie sa prezinte la grefa sindicatului declaratiunea creantelor lor; 4. Sa determine ziua si ora in care se va procede, la resedinta Tribunalului, la verificarea creantelor. Acest termen nu poate fi mai departat decat cel mult cu 10 zile de la expirarea termenului prevazut in alineatul precedent. Sentinta trebuie sa cuprinda inca ordinul catre falit de a infatisa pana in trei zile, bilantul in forma stabilita prin art. 703 si registrele sale de comert daca nu sunt deja depuse. Aceasta sentinta, supusa opozitiunei si apelului, este executorie provizoriu. ART. 709 *** Cand averea unui comerciant declarat in faliment se afla si in alte localitati, sindicul va interveni, printr-o comisiune rogatorie, catre autoritatea judecatoreasca locala pentru ruperea sigiliilor si incheierea actelor constatatoare acestei operatii. ART. 710 *** Un extract al sentintei declarative de faliment se afige in termen de 24 ore, la usa tribunalului, independent de publicitatea ceruta de art. 943. ART. 711 *** Falitul, judecat in lipsa si cel care a fost declarat din oficiu fara sa fi fost chemat sau, desi chemat dar judecat in lipsa, are dreptul sa faca opozitiune in contra sentintei declarative de faliment, pana in termen de 5 zile libere de la afisarea extractului prevazut de art. 710 sau deadreptul apel, pana in termen de 10 zile libere de la aceeasi data. Acelasi drept il au si creditorii care au cerut declararea in faliment. Orice alta persoana interesata are dreptul sa faca opozitie contra sentintei declarative de faliment, pana in zece zile de la implinirea aceleiasi formalitati. Sentinta asupra opozitiunei se da contradictoriu cu judecatorul si este supusa apelului. ART. 712 *** Indata dupa pronuntarea sentintei declarative de faliment procurorul tribunalului va trebui sa ia cunostinta in orice caz, de toate actele din dosar, spre a vedea daca este loc la o actiune penala. In acest caz presedintele tribunalului trebuie, pana in 24 de ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativa de faliment, cu toate celelalte acte si informatiuni aflate in tribunal. ART. 713 *** Tribunalul de comert va ordona deodata cu pronuntarea sentintei declarative de faliment arestarea falitului in contra caruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama in cazuri de disparatiunea sau lipsa nejustificata a registrului de comert si nedepunerea bilantului; va putea de asemenea sa ordone si arestarea celorlalti complici ai fraudei. Tribunalul de comert si mai in urma in orice stare a procedurii falimentului, va ordona arestarea falitului in contra caruia se ivesc indicii suficiente de frauda. Ordonanta de arestare trebuie sa fie comunicata imediat procurorului, pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat actiune publica. In asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fara cautiune, nu poate fi acordata de judecatorul de instructiune insarcinat cu instruirea afacerei decat dupa ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea. Oricare ar fi avizul tribunalului, judecatorul de instructiune este in drept sa decida cum va crede de cuviinta, ramanand ca ministerul public sa exercite dreptul sau de opozitiune la Camera de punere in acuzatiune, daca va crede aceasta necesar. Judecatorul de instructie va putea insa procede la arestarea falitului, cand sunt grave indicii de frauda, chiar daca tribunalul nu va fi ordonat asemenea masura. ART. 714 *** Procedura falimentului inaintea jurisdictiunei comerciale si instructiunea sau procedura penala se vor urma independent una de alta. Judecatorul de instructie poate culege de la tribunalul de comert, de la judecatorul sindic, orice informatiuni si orice stiinte de care ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum si de pe registrele si hartiile falitului, dar nu poate sa le ridice de la grefa tribunalului comercial. Complectindu-se instructiunea, judele instructor trebuie in orice caz, sa se pronunte daca este sau nu caz de urmarire in contra inculpatilor. Deciziunea definitiva a instantelor penale va trebui sa fie notata pe marginea sentintei declarative de faliment si se va publica ca si aceasta. ART. 710 *** Numele si prenumele falitului se va inscrie intr-un tablou afisat in sala tribunalului care a declarat falimentul si in sala burselor de comert. Acei al caror nume figureaza pe acest tablou nu pot intra in localurile burselor. Aceasta dispozitiune trebue sa fie inscrisa pe tablou. ART. 716 *** Pana ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fara o permisiune a judecatorului sindic, si este dator sa se prezinte inaintea acelui judecator ori de cate ori va fi chemat. Insa daca judecatorul se va convinge ca falitul este impiedicat de a se infatisa in persoana din cauze binecuvintate, poate sa-l autorizeze a se

infatisa prin mandatar. APT. 717 *** Sentinta declarativa de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronuntarii sale, administratiunea bunurilor sale chiar si a acelora pe care le-a dobandit in timpul falimentului. Actiunile care apartin falitului nu vor putea fi exercitate decat de catre judecatorul sindic, afara de acel care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sunt straine falimentului. Din ziua declaratiunei falimentului, nici o actiune in contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile si nici un act de executare asupra acelorasi bunuri nu va putea fi intentat sau indreptat decat in contra judecatorului sindic. Actiunile si executarile deja incepute in persoana falitului se vor continua, insa, in persoana judelui sindic. Tribunalul, daca gaseste cu cale, poate permite sau ordona ca falitul sa fie citat in cauza, mai cu seama atunci cand ar avea interese opuse cu judecatorul sindic. Falitul are dreptul sa intervina in chestiunile din care poate sa decurga in sarcina sa o imputare de bancruta. ART. 718 *** Sentinta declarativa de faliment suspenda numai fata de masa creditorilor, curgerea dobanzilor, a creantelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu. Dobanzile creantelor garantate nu pot fi cerute decat asupra sumelor provenind din vanzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; cand insa din neajungerea acestor garantii, dreptul creditorilor se exercita asupra masei chirografare, restul creantei neacoperit se determina fara a se tine in seama dobanzile posterioare date sentintei declarative de faliment. ART. 719 *** Datoriile cu scadenta obligatorie in sarcina falitului si acele a caror scadenta este subordonata vointei sale, sunt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului. Din momentul declararii in stare de faliment, creantele in contra falitului, in ceea ce priveste participarea lor la deliberarile falimentului, vor ramane fixate in miinile ultimului purtator, anterior declararii in stare de faliment; asemenea si cele care se vor fi aflind in circulatiune in strainatate, vor ramane fixate in miinile ultimului purtator din tara, anterior declararei in stare de faliment. ART. 720 *** Pentru chiriile datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comertul sau vor fi suspendate in timp de 30 de zile de faliment, afara de masurile conservatoare si de dreptul pe care proprietarul il dobindise mai dinainte pentru a reintra in posesiunea bunurilor inchiriate. Cand proprietarul a obtinut acest drept, suspendarea actelor de executiune mai sus aratate inceteaza de drept. ART. 721 *** Daca falitul este locatar de imobile pentru trebuintele comertului sau, si daca contractul trebuie sa dureze mai mult de un an de la data declararei falimentului, judecatorul sindic, cu autorizatiunea majoritatei in sume a creditorilor ale caror creante au fost verificate, poate cere desfiintarea acelui contract dand proprietarului o dreapta despagubire. ART. 722 *** Prin sentinta declarativa de faliment sau printr-o alta posterioara, tribunalul, din oficiu sau dupa cererea oricarui in interesat, determina provizoriu ziua incetarii platilor. In lipsa de o determinare speciala, incetarea platilor se socoteste ca a avut loc in ziua pronuntarei sentintei care a declarat falimentul sau in ziua mortii falitului sau in aceea a retragerei sale din comert, daca falimentul a fost declarat in urma acestor evenimente. In nici un caz incetarea platilor nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele sus mentionate. ART. 723 *** In contra sentintei care determina provizoriu data incetarii platilor, se poate face contestatiunea inaintea tribunalului care a pronuntat-o sub conditiune numai ca aceasta contestatiune sa fie notificata cel mai mult pana in opt zile de la verificarea creantelor. Toate contestatiunile in contra acestei sentinte se discuta contradictoriu cu judecatorul sindic si se rezolva prin una si aceeasi hotarare. Dupa expirarea acestui termen, sau cand sentinta care s-a pronuntat asupra contestatiunei nu mai este supusa apelului, data incetarii platilor ramane irevocabil determinata in privinta tuturor creditorilor. ART. 724 *** Toate actele si operatiunile falitului si toate platile facute de dansul in urma sentintei declarative de faliment, sunt nule de drept. Sunt asemenea nule, fata cu masa creditorilor: 1. Toate actele si instrainarile cu titlu gratuit facute cu sase luni inainte de data incetarei platilor; 2. Plata datoriilor neajunse la scadenta, facuta in urma datei incetarei platilor, fie in bani, fie prin cesiune, vanzare, compensatiune sau altfel; 3. Toate instrainarile, cu orice titlu, insa numai de bunuri miscatoare, facute de falit, in interval de sase luni inainte de epoca incetarei platilor, catre sotul sau sotia falitului, catre rudele sale in linie directa si catre rudele colaterale sau aliati pana in gradul al patrulea. ART, 725 *** Toate actele, platile si instrainarile facute in frauda creditorilor, in orice timp ar fi fost facute, trebuiesc sa fie anulate,

conform dispozitiunilor art. 975 din Codicele civil. ART, 726 *** Se presuma facute in frauda creditorilor si, in lipsa de proba contrarie se anuleaza, fata cu masa creditorilor, urmatoarele acte, daca sunt survenite in urma datei incetarii platilor: 1. Toate actele, platile si instrainarile cu titlu oneros, cand cel de al treilea cunostea starea de incetare a platilor in care se gasea comerciantul cu toate ca inca nu era declarat falit; 2. Actele si contractele comutative, in care valorile date sau obligatiunile luate de falit intrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis; 3. Platile datoriilor ajunse la scadenta si exigibile, care nu au fost efectuate in bani sau cu efecte de comert; 4. Gajurile, anticrezele si ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului. Aceeasi prezumtiune va avea loc si pentru actele, platile si instrainarile, cu orice titlu, facute in cele zece zile anterioare declaratiunei de faliment, chiar in lipsa punctelor extreme, sus enuntate. ART. 727 *** Inscriptiunile ipotecare, luate in virtutea unui titlu recunoscut valabil nu sunt cuprinse in dispozitiunile articolului precedente, numai sa fie anterioare sentintei declarative in faliment. ART. 728 *** Daca, dupa incetarea platilor si inainte de pronuntarea sentintei declarative in faliment, comerciantul a platit cambiile, actiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta cunostinta de incetarea platilor in momentul cand cambia a fost trasa sau girata. ART. 729 *** Daca comerciantul a fost declarat falit dupa moartea sa, sau daca moare dupa declaratiunea in faliment, sotul, fiii si mostenitorii sai pot sa se prezinte in persoana sau prin mandatar, ca in locul defunctului, la formarea bilantului, la cercetarea registrelor si la procedura falimentului.

CODUL PENAL AL ROMANIEI *** Republicat EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 65 bis din 16 aprilie 1997 *) Republicat in temeiul art. III din Legea nr. 140/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. Codul penal a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968 si a mai fost republicat in Buletinul Oficial nr. 55-56 din 23 aprilie 1973, in temeiul art. III din Legea nr. 6/1973, publicata in Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973. CAP. 1 INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL ART. 246 Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. ART. 247 Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi Ingradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 248 Abuzul in serviciu contra intereselor publice Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 248^1 Abuzul in serviciu in forma calificata

Daca faptele prevazute in art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. ART. 249 Neglijenta in serviciu Incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Fapta prevazuta in alin. 1, daca a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani. ART. 250 Purtarea abuziva Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de catre un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. Lovirea sau alte acte de violenta savarsite in conditiile alin. 1 se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 251 Abrogat. ART. 252 Neglijenta in pastrarea secretului de stat Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani. ART. 253 Abrogat. ART. 254 Luarea de mita Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. ART. 255 Darea de mita Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile aratate in art. 254, se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevazuta in alineatul precedent nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita. Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune. Dispozitiile art. 254 alin. 3 se aplica in mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazurile aratate in alin. 2 si 3. ART. 256 Primirea de foloase necuvenite Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. ART. 257 Traficul de influenta Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani. Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica in mod corespunzator. ART. 258 Fapte savarsite de alti functionari Dispozitiile art. 246-250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o treime.

TITLUL VII INFRACTIUNI DE FALS CAP. 1 FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI ART. 282 Falsificarea de monede sau de alte valori Falsificarea de moneda metalica, moneda de hartie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor, emise de institutia bancara ori de alte institutii de credit competente, sau falsificarea oricaror alte titluri ori valori asemanatoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza punerea in circulatie, in orice mod, a valorilor falsificate aratate in alineatul precedent, sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie. Daca faptele prevazute in alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au cauzat o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste. ART. 283 Falsificarea de timbre, marci sau de bilete de transport Falsificarea de timbre, marci postale, plicuri postale, carti postale, bilete ori foi de calatorie sau transport, cupoane raspuns international, ori punerea in circulatie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseste. ART. 284 Falsificarea de valori straine Dispozitiile cuprinse in acest capitol se aplica si in cazul cand infractiunea priveste monede sau timbre ale altor state ori alte valori straine. ART. 285 Detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori Fabricarea ori detinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate in art. 282-284 se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. CAP. 2 FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE ART. 286 Falsificarea instrumentelor oficiale Falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unitatile la care se refera art. 145 se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Tentativa se pedepseste. ART. 287 Folosirea instrumentelor oficiale false Folosirea instrumentelor false aratate in art. 286 se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani. Folosirea fara drept a unui sigiliu ori a unei stampile cu stema tarii se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. CAP. 3 FALSURI IN INSCRISURI ART. 288 Falsul material in inscrisuri oficiale Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani. Falsul prevazut in alineatul precedent, savarsit de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Sunt asimilate cu inscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice. Tentativa se pedepseste. ART. 289 Falsul intelectual Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera

unele date sau imprejurari, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseste. ART. 290 Falsul in inscrisuri sub semnatura privata Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate in art. 288, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Tentativa se pedepseste. ART. 291 Uzul de fals Folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani cand inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda cand inscrisul este sub semnatura privata. ART. 292 Falsul in declaratii Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. ART. 293 Falsul privind identitatea Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept. ART. 294 Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii Folosirea fara drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Rosie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum si folosirea oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei asemenea embleme ori denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. Daca fapta se savarseste in timp de razboi, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.

LEGE Nr. 17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue ale Romaniei EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 99 din 9 august 1990 Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. CAP. 1 Marea teritoriala si apele maritime interioare ale Romaniei ART. 1 Marea teritoriala a Romaniei cuprinde fisia de mare adiacenta tarmului ori, dupa caz, apelor maritime interioare, avand latimea de 12 mile marine (22.224 m) masurata de la liniile de baza. Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau, dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente. Coordonatele geografice ale punctelor intre care sunt trasate liniile de baza drepte sunt prevazute in anexa. Limita exterioara a marii teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine, masurata de la punctul cel mai apropiat al liniilor de baza. ART. 2 Marea teritoriala a Romaniei se delimiteaza de marea teritoriala a statelor vecine prin intelegeri cu fiecare dintre aceste state, in conformitate cu principiile si normele dreptului international. ART. 3 Limitele exterioare si laterale ale marii teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 1 si 2, constituie frontiera de stat maritima a Romaniei. ART. 4

Suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza stabilite in art. 1 constituie apele maritime interioare ale Romaniei. ART. 5 Apele maritime interioare, marea teritoriala, solul si subsolul acestora, precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. In aceste spatii Romania isi exercita suveranitatea in conformitate cu legislatia sa interna, cu prevederile conventiilor internationale la care este parte si tinand seama de principiile si normele dreptului international. CAP. 2 Zona contigua a Romaniei ART. 6 Zona contigua a Romaniei este fisia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde spre largul marii pana la distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza stabilite in art. 1. ART. 7 In zona sa contigua, Romania exercita controlul pentru prevenirea si reprimarea incalcarilor, pe teritoriul sau, a legilor si reglementarilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar si al trecerii frontierei de stat. CAP. 3 Trecerea inofensiva prin marea teritoriala SECTIUNEA A Reguli aplicabile tuturor navelor straine ART. 8 Trecerea inofensiva a navelor straine prin marea teritoriala a Romaniei se efectueaza in conditiile stabilite de prezenta lege si de alte reglementari in vigoare, cu respectarea normelor dreptului international. Prin "trecere" se intelege faptul de a naviga in marea teritoriala in scopul: a) de a o traversa fara a intra in apele maritime interioare ori fara a ancora intr-o rada sau a face escala intr-o instalatie portuara situata in afara apelor maritime interioare; b) de a intra in apele maritime interioare si a ancora intr-o rada sau a face escala intr-o instalatie portuara sau de a le parasi. Trecerea trebuie sa fie neintrerupta si rapida. Navele vor urma drumurile maritime, senalele si pasele recomandate, specificate de hartile maritime si in documentele de navigatie. Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, in afara cazurilor cand acestea sunt impuse de nevoile navigatiei, sau ca urmare a unui caz de forta majora ori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor si aeronavelor aflate in pericol. ART. 9 Trecerea unei nave straine prin marea teritoriala este inofensiva atat timp cat nu aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale. Se considera ca trecerea aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale daca o asemenea nava desfasoara, in marea teritoriala sau in apele maritime interioare, una dintre urmatoarele activitati: a) amenintarea cu forta sau folosirea fortei impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a Romaniei sau in orice alt mod contrar principiilor dreptului international; b) manevre sau exercitii cu arme de orice fel; c) culegerea de informatii in detrimentul apararii sau securitatii nationale; d) propaganda care prejudiciaza interesele apararii sau ale securitatii nationale; e) decolarea de pe nave, anuntarea sau imbarcarea pe nave a oricarui fel de aparate de zbor; f) lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militara, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile si orice alte instalatii in masura sa execute cercetari subacvatice; g) imbarcarea sau debarcarea de marfuri, fonduri banesti sau de persoane, contrar legilor si reglementarilor in vigoare; h) poluarea deliberata si grava, de orice natura, a apei si atmosferei; i) orice activitate de pescuit; j) orice activitate de cercetari stiintifice, arheologice sau ridicari hidrografice; k) orice activitate care se desfasoara cu incalcarea reglementarilor internationale in domeniul radiocomunicatiilor sau care poate perturba functionarea sistemelor de comunicatii sau a oricarui alt echipament sau instalatii; l) orice alta activitate care nu are o legatura directa cu trecerea sau care se desfasoara cu incalcarea conditiilor prevazute in prezenta lege. ART. 10 In marea teritoriala, in apele maritime interioare si in porturile Romaniei este interzis accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in masa, sau care transporta asemenea arme sau munitie pentru acestea, precum si orice alte marfuri sau produse interzise de legile Romaniei.

ART. 11 Navele straine cu propulsie nucleara pot intra in rade sau in porturi numai cu aprobarea prealabila a organelor romane competente, care va fi solicitata cu cel putin 30 de zile inainte de data intrarii. ART. 12 Navele straine cu propulsie nucleara si navele care transporta substante radioactive sau alte substante periculoase sunt obligate, atunci cand se afla in trecere prin marea teritoriala, sa aiba asupra lor documentele prevazute de acordurile internationale pentru aceste nave si incarcatura pe care o transporta si sa ia masurile speciale de precautie prevazute de aceste acorduri. ART. 13 Controlul documentelor de siguranta a navelor cu propulsie nucleara si a navelor care transporta substante radioactive sau alte substante periculoase, controlul dozimetric si celelalte controale legate de protectia mediului inconjurator se executa de organele romane competente, in locuri stabilite de catre acestea. Pe timpul stationarii navelor in porturi sau in rade pot fi executate controale suplimentare. Daca in urma controlului se constata ca prezenta unei nave poate duce la consecinte periculoase, organele romane competente pot dispune ca, intr-un termen stabilit, nava respectiva sa paraseasca marea teritoriala. ART. 14 Navele straine aflate in trecere prin marea teritoriala sau stationate in rade ori in porturi nu vor folosi mijloacele de navigatie radio, aparatura hidroacustica si de radiocomunicatii, sistemele electronice si optice de observare decat pentru necesitatile sigurantei navigatiei si stationarii la ancora, precum si pentru a comunica cu autoritatile portuare si a realiza traficul radio, in clar sau folosind coduri, cu statiile romanesti de pe uscat, potrivit regulilor si procedurilor prevazute in Regulamentul radiocomunicatiilor care este anexa la Conventia internationala a telecomunicatiilor. ART. 15 Organele romane competente vor lua masurile necesare pentru a preveni orice incalcare a conditiilor stabilite prin reglementarile in vigoare cu privire la admiterea navelor straine in apele maritime interioare sau la instalatiile portuare si vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de constrangere pentru a impiedica trecerea oricarei nave straine prin apele maritime interioare sau marea teritoriala, daca aceasta trecere nu este inofensiva. ART. 16 Organele romane competente pot suspenda temporar, in anumite zone ale marii teritoriale, trecerea inofensiva a navelor straine, ori de cate ori aceasta suspendare este ceruta de asigurarea securitatii tarii sau este necesara pentru a se putea executa exercitii militare. Masurile de suspendare a trecerii inofensive prevazute la alineatul precedent vor fi publicate in "avize pentru navigatori" emise de organele romane competente. SECTIUNEA B Reguli aplicabile navelor straine folosite in scopuri comerciale ART. 17 Jurisdictia penala a Romaniei se aplica cu privire la orice infractiune savarsita pe teritoriul roman de catre persoane imbarcate la bordul navelor straine folosite in scopuri comerciale, precum si cu privire la orice infractiune savarsita la bordul unei asemenea nave, pe timpul cand aceasta se afla in porturile romanesti sau in apele maritime interioare. Jurisdictia penala a Romaniei nu se va exercita la bordul unei nave straine folosite in scopuri comerciale, care trece prin marea teritoriala, cu privire la o infractiune savarsita la bordul acesteia, cu exceptia cazurilor cand: a) infractiunea a fost savarsita de un cetatean roman sau de o persoana fara cetatenie care are domiciliul pe teritoriul Romaniei; b) infractiunea este indreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman, ori a unei persoane rezidente pe teritoriul Romaniei; c) infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau ordinea in marea teritoriala; d) exercitarea jurisdictiei romane este necesara pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope; e) asistenta autoritatilor romane a fost ceruta, in scris, de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau un functionar consular al carui pavilion il abordeaza nava. ART. 18 Jurisdictia penala a Romaniei se aplica si in cazul incalcarii legislatiei romane in vigoare cu privire la zona economica exclusiva a Romaniei in Marea Neagra de catre persoane imbarcate la bordul navelor straine folosite in scopuri comerciale, daca faptele sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sunt considerate infractiuni. ART. 19 Jurisdictia penala la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care Romania a incheiat o conventie consulara sau un alt acord similar se exercita cu respectarea prevederilor acestora. ART. 20 In exercitarea jurisdictiei Romaniei, organele romane competente vor putea dispune, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, retinerea sau sechestrarea unei nave straine folosita in scopuri comerciale si vor putea lua masuri de

executare silita impotriva unei asemenea nave, care se gaseste in marea teritoriala sau in apele maritime interioare ale Romaniei, pentru asigurarea executarii obligatiilor contractate sau a altor obligatii asumate de nava respectiva in timpul trecerii sau in legatura cu trecerea sa prin marea teritoriala a Romaniei, precum si pentru alte pretentii rezultand din evenimente de navigatie care au avut ca urmare avarii ale navei sau incarcaturii, sau rezultand din abordaje, asistenta sau salvare, ca si pentru despagubiri, taxe si altele asemenea. SECTIUNEA C Reguli aplicabile navelor militare straine, submarinelor si celorlalte vehicule submersibile, precum si altor nave de stat folosite pentru servicii guvernamentale ART. 21 Navele militare straine, submarinele si celelalte vehicule submersibile, precum si navele sub pavilion strain folosite pentru servicii guvernamentale pot intra in marea teritoriala, in porturi si rade numai cu aprobarea prealabila a guvernului roman, exceptindu-se cazurile de avarie sau adapostire de furtuna. Aprobarea se solicita cu cel putin 30 de zile inainte de data la care ar urma sa aiba loc trecerea prin marea teritoriala sau vizitarea porturilor sau radelor, cu exceptia cazurilor cand intre Romania si statul pavilionului s-a convenit altfel. ART. 22 Submarinele si celelalte vehicule submersibile straine in trecere prin marea teritoriala sunt obligate sa navigheze la suprafata si sa abordeze pavilionul national. Cele care se vor afla in imersiune vor fi constrinse sa iasa la suprafata. In cazul cand, din cauza unei avarii nu pot iesi la suprafata, acestea sunt obligate sa semnalizeze, prin toate mijloacele despre situatia in care se afla. ART. 23 Daca o nava militara straina incalca legile si reglementarile Romaniei in apele maritime interioare sau in marea teritoriala si nu tine seama de avertismentul ce i-a fost dat de a se conforma acestora, va fi somata sa paraseasca imediat marea teritoriala a Romaniei. ART. 24 Statul pavilionului va purta raspunderea pentru orice prejudicii sau daune cauzate de catre o nava militara straina sau de catre orice alta nava de stat folosita pentru servicii guvernamentale, precum si de catre persoane care fac parte din echipajul acestor nave, pe timpul cand nava respectiva s-a aflat in porturi, in apele maritime interioare si in marea teritoriala ale Romaniei. ART. 25 Sub rezerva exceptiilor prevazute in Sectiunea A si a conditiilor din art. 21-24, navele militare straine si alte nave de stat straine folosite pentru servicii guvernamentale se bucura de imunitate de jurisdictie pe timpul cat se afla in porturi, in apele maritime interioare si in marea teritoriala ale Romaniei. CAP. 4 Dreptul de urmarire in afara marii teritoriale ART. 26 O nava straina folosita in scopuri comerciale poate fi urmarita in afara marii teritoriale a Romaniei si poate fi retinuta pentru a fi trasa la raspundere daca exista motive intemeiate sa se creada ca acea nava a incalcat legile si reglementarile romane, pe timpul cand s-a aflat in apele nationale, in apele maritime interioare, in marea teritoriala sau in zona contigua ale Romaniei. Urmarirea poate incepe atunci cand nava straina sau una din ambarcatiunile acesteia se gaseste in apele maritime interioare, in marea teritoriala sau in zona contigua. Urmarirea incepe cand nava straina nu se conformeaza semnalului de oprire si poate continua, fara intrerupere, pana la intrarea navei urmarite in marea teritoriala a propriului sau stat sau a unui alt stat. Nava retinuta conform prevederilor acestui articol poate fi condusa pana la cel mai apropiat port romanesc, pentru cercetari si aplicarea de sanctiuni. Daca o nava a fost retinuta in afara marii teritoriale, in imprejurari care nu justifica exercitarea dreptului de urmarire, ea va fi despagubita pentru orice pierdere sau dauna suferita ca urmare a acestei actiuni. ART. 27 Dreptul de urmarire prevazut la articolul precedent se aplica si in cazul incalcarii de catre o nava straina, folosita in scopuri comerciale, a legislatiei romane cu privire la zona economica exclusiva a Romaniei in Marea Neagra. In acest caz, urmarirea poate incepe numai cand nava straina in cauza sau una din ambarcatiunile sale se gaseste in apele maritime interioare, in marea teritoriala sau in zona economica exclusiva a Romaniei. CAP. 5 Cercetarea stiintifica in marea teritoriala a Romaniei ART. 28 Activitatea de cercetare stiintifica, precum si cea de prospectare si de amenajare a navigatiei in marea teritoriala a

Romaniei se realizeaza de catre institutiile romane de specialitate, in baza programelor aprobate si cu avizul organelor romane competente. ART. 29 Persoanele fizice sau juridice straine pot efectua cercetari stiintifice in marea teritoriala a Romaniei numai cu autorizarea expresa a organelor romane competente si potrivit conditiilor stabilite de catre acestea. CAP. 6 Protectia mediului marin ART. 30 Organele romane competente stabilesc reguli privind prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii mediului marin si asigura respectarea acestora in porturi, in apele maritime interioare si in marea teritoriala ale Romaniei. ART. 31 Este interzisa, potrivit legislatiei in vigoare, poluarea apelor maritime interioare si a marii teritoriale, precum si a atmosferei de deasupra acestora, prin deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave sau alte instalatii plutitoare sau fixe, de pe aparatele de zbor, precum si de catre surse aflate pe tarm, a unor substante sau reziduuri de substante toxice, radioactive, hidrocarburi, precum si a altor substante daunatoare sau periculoase pentru sanatatea oamenilor, ori pentru flora si fauna marii, sau alte reziduuri ori materiale care pot sa produca pagube tarmului romanesc ori sa creeze obstacole in calea utilizarii legitime a marii. ART. 32 In cazul in care exista motive intemeiate sa se creada ca o nava folosita in scopuri comerciale, care se afla in apele maritime interioare sau in marea teritoriala, a incalcat prevederile legislatiei romane sau regulile internationale privind prevenirea, reducerea si mentinerea sub control a poluarii mediului marin, organele romane competente sunt in drept sa ceara navei respective explicatii in legatura cu faptele care ii sunt imputate, precum si sa inspecteze aceasta nava in cazul in care ar refuza sa prezinte explicatiile cerute ori daca explicatiile primite nu concorda cu faptele. ART. 33 In cazul in care exista dovezi neindoielnice ca o nava folosita in scopuri comerciale, care se afla in apele maritime interioare sau in marea teritoriala, a incalcat, in aceste ape sau in zona economica exclusiva a Romaniei, regulile prevazute la articolele 30 si 31 si a facut deversari de substante toxice sau radioactive, hidrocarburi sau de alte substante si reziduuri care au cauzat o paguba importanta sau care ameninta cu o asemenea paguba tarmul romanesc sau resursele din apele maritime interioare si din marea teritoriala, organele romane competente vor putea retine nava si deschide o actiune in legatura cu aceasta incalcare, in conformitate cu legislatia romana. ART. 34 In cazul in care apele maritime interioare sau in marea teritoriala a Romaniei are loc o coliziune de nave, o esuare sau o alta avarie maritima, iar actiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinte daunatoare pentru apele maritime interioare si marea teritoriala sau pentru tarmul romanesc, organele romane competente sunt in drept sa adopte masurile necesare, corespunzator cu paguba efectiva sau cu amenintarea pe care o reprezinta, in scopul apararii impotriva poluarii sau amenintarii cu poluarea. CAP. 7 Sanctiuni ART. 35 Constituie contraventie urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni: a) incalcarea interdictiei prevazute la art. 10; b) incalcarea interdictiei prevazute la art. 31, precum si aducerea ilegala, in scopul deversarii, aruncarii sau scufundarii in apele maritime interioare ori in marea teritoriala a Romaniei sau degajarii in atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalatii plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor sau vehicule submersibile, de substante sau reziduuri de substante toxice, radioactive, hidrocarburi sau alte substante daunatoare sau periculoase pentru sanatatea oamenilor ori pentru flora si fauna marii, sau alte reziduuri ori materiale care pot sa produca pagube tarmului romanesc ori sa creeze obstacole in calea utilizarii legitime a marii; c) pescuitul industrial sau alta activitate de exploatare ilegala a resurselor naturale ale apelor maritime interioare sau ale marii teritoriale, inclusiv ale fundului marii si ale subsolului din aceste zone; d) sabordarea unei nave in apele maritime interioare, in marea teritoriala ori esuarea ei la tarm; e) intrarea in porturile romanesti, fara aprobarea organelor romane competente, a navelor cu propulsie nucleara; f) neprezentarea documentelor prevazute de acordurile internationale pentru navele care transporta substante radioactive sau toxice ori alte substante periculoase, precum si neluarea masurilor de precautie prevazute de aceste acorduri; g) efectuarea, fara autorizarea organelor romane competente, sau cu incalcarea conditiilor stabilite in autorizatie, a unor activitati de cercetare stiintifica, de prospectiuni sau a altor activitati in apele maritime interioare sau in marea teritoriala a

Romaniei; h) imbarcarea sau debarcarea de persoane ori marfuri in afara porturilor sau a locurilor unde aceste operatiuni sunt autorizate; i) patrunderea neautorizata a unei nave intr-un port declarat inchis sau intr-o zona a marii teritoriale in care trecerea inofensiva a fost suspendata temporar; j) incalcarea restrictiilor prevazute in art. 14; k) incalcarea interdictiilor prevazute in art. 9 lit. e), f) si k); l) nerespectarea regulilor stabilite de organele romane competente cu privire la securitatea navigatiei si la protectia cablurilor de telecomunicatii si a conductelor submarine in apele maritime interioare sau in marea teritoriala. Contraventiile prevazute la lit. a) - g) se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 la 2.000.000 lei iar cele prevazute la lit. h) - l) cu amenda de la 10.000 la 500.000 lei, sanctiunile fiind aplicabile la locul constatarii faptelor contraventionale. ART. 36 Daca faptele prevazute in art. 35 lit. a) - g) au cauzat pagube importante sau au produs alte consecinte grave ori au fost savarsite in mod repetat, sanctiunea este amenda de la 1.000.000 la 2.000.000 lei. Pentru faptele prevazute in art. 35 lit. b) si c) sanctiunea poate fi, in functie de gravitatea consecintelor si intinderea pagubelor, amenda de la 2.000.000 la 10.000.000 lei. In situatii deosebit de grave, organele romane competente pot dispune, ca masuri complementare, confiscarea navei, a instalatiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii si a altor obiecte de la contravenient, folosite la savarsirea contraventiei. Bunurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca. ART. 37 Nu constituie contraventie faptele prevazute in art. 35 lit. d), h), i) si j) daca au fost savarsite in scopul garantarii securitatii navei sau al salvarii de vieti omenesti ori in scopul evitarii unor avarii la nava sau incarcatura. ART. 38 Contraventiile se constata si sanctiunea se aplica, in conformitate cu reglementarile in vigoare, de organele de supraveghere si controlul navigatiei ale Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Amenajarii Teritoriului si de catre organele special imputernicite de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Mediului, Ministerul de Interne, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si Ministerul Sanatatii, precum si de alte organe special imputernicite prin lege. Impotriva procesului-verbal de contraventie se poate face plangere, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la Sectia maritima si fluviala a Judecatoriei Constanta. ART. 39 Aplicarea amenzilor pentru contraventii nu scuteste contravenientul de obligatia de despagubire pentru daunele pricinuite pe uscat, in apele maritime interioare si marea teritoriala ale Romaniei, in conformitate cu legislatia romana. ART. 40 Amenzile aplicate persoanelor fizice sau juridice straine se platesc in valuta convertibila, prin transformarea amenzilor din lei in valuta la cursul de schimb oficial din momentul savarsirii contraventiei. ART. 41 Contraventiilor prevazute in art. 35 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25, 26 si 27 din acea lege. ART. 42 In cazul comiterii unor fapte pentru care legea romana prevede arestarea comandantului navei straine sau retinerea acesteia, organele romane competente vor instiinta imediat oficiul consular sau misiunea diplomatica ale statului de pavilion despre masurile luate. Nava retinuta si echipajul sau vor fi eliberate de indata ce a fost depusa o cautiune corespunzatoare, potrivit reglementarilor legale in vigoare. Cautiunea va fi stabilita in lei si se va plati in valuta convertibila, prin transformarea sumei din lei in valuta la cursul de schimb oficial de la data savarsirii contraventiei. ART. 43 Organele Ministerului Apararii Nationale vor asigura aplicarea prevederilor art. 21-23 si 26-27 si vor acorda sprijin altor organe de stat competente la aplicarea unor masuri de constrangere impotriva navelor straine in marea teritoriala in baza prevederilor prezentei legi. CAP. 8 Dispozitii finale ART. 44 Termenul mare teritoriala, astfel cum este definit in art. 1, inlocuieste termenul ape teritoriale folosit in dispozitiile legale anterioare prezentei legi. ART. 45 Prezenta lege intra in vigoare dupa 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei. ART. 46 Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 39/1956 pentru reglementarea regimului apelor teritoriale, publicat in Buletinul Oficial nr. 3 din 28 ianuarie 1956, precum si orice alte dispozitii contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta sa din ziua de 31 iulie 1990. PRESEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BARLADEANU Aceasta lege a fost adoptata de Adunarea Deputatilor in sedinta sa din ziua de 31 iulie 1990. PRESEDINTELE ADUNARII DEPUTATILOR MARTIAN DAN In temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului si a Presedintelui Romaniei, promulgam Legea privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue ale Romaniei. PRESEDINTELE ROMANIEI ION ILIESCU ANEXA 1 COORDONATELE GEOGRAFICE ale punctelor intre care sunt trasate liniile de baza drepte, de la care este masurata latimea spatiilor maritime ale Romaniei -----------------------------------------------------------------------------I I I Coordonatele geografice ale punctelor I I Segmentul I Punctele I--------------------------------------------------I I I I Latitudine Longitudine I I----------------------------------------------------------------------------I I I 1 I 45 grade 10' 51" I 29 grade 45' 56" I I A I-------------I------------------------I-------------------------I I I 2 I 45 grade 08' 42" I 29 grade 46' 20" I I----------------------------------------------------------------------------I I I 2 I Ca la segmentul A I I B I-------------I--------------------------------------------------I I I 3 I 44 grade 50' 28" I 29 grade 36' 52" I I----------------------------------------------------------------------------I I I 3 I I I C I-------------I Linia celui mai mare reflux I I I 4 I I I----------------------------------------------------------------------------I I I 4 I 44 grade 46' 52" I 29 grade 31' 48" I I D I-------------I------------------------I-------------------------I I I 5 I 44 grade 43' 38" I 29 grade 03' 10" I I----------------------------------------------------------------------------I I I 5 I Ca la segmentul D I I E I-------------I--------------------------------------------------I I I 6 I 44 grade 31' 26" I 28 grade 52' 26" I I----------------------------------------------------------------------------I I I 6 I Ca la segmentul E I I F I-------------I--------------------------------------------------I I I 7 I 44 grade 07' 15" I 28 grade 41' 50" I I----------------------------------------------------------------------------I I I 7 I Ca la segmentul F I I G I-------------I--------------------------------------------------I I I 8 I 43 grade 59' 14" I 28 grade 40' 09" I I----------------------------------------------------------------------------I I I 8 I Ca la segmentul G I I H I-------------I--------------------------------------------------I I I 9 I 43 grade 44' 20" I 28 grade 34' 51" I ----------------------------------------------------------------------------------------------

LEGE Nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al Romaniei EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 1 august 1997 Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. CAP. 1 Dispozitii generale Sectiunea I Domeniul de aplicare ART. 1 (1) Codul vamal se aplica in mod uniform si nediscriminatoriu pe intreg teritoriul Romaniei. (2) Prevederile cuprinse in prezentul cod se aplica tuturor bunurilor introduse sau scoase din tara de catre persoane fizice sau persoane juridice. ART. 2 (1) Introducerea sau scoaterea din tara a marfurilor, a mijloacelor de transport si a oricaror alte bunuri este permisa numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. (2) La trecerea frontierei de stat, marfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri sunt supuse vamuirii de catre autoritatile vamale. (3) In punctele de control pentru trecerea frontierei de stat si pe teritoriului tarii sunt organizate birouri vamale care functioneaza potrivit legii. Sectiunea a II-a Definitii de baza ART. 3 In aplicarea prevederilor prezentului cod, prin termenii de mai jos se intelege: a) reglementari vamale - dispozitiile cuprinse in prezentul cod, in regulamentul vamal de aplicare a acestuia, precum si in alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal; b) persoana - persoana fizica sau juridica; c) persoana stabilita in Romania - o persoana fizica cu domiciliul in Romania sau o persoana juridica romana; d) autoritate vamala - autoritate investita pentru aplicarea reglementarilor vamale; e) birou vamal si punct vamal - unitati ale autoritatii vamale in care pot fi indeplinite, in totalitate sau in parte, formalitatile prevazute de reglementarile vamale; f) statut vamal - incadrarea unei marfi ca marfa romaneasca sau straina; g) marfuri romanesti - marfuri obtinute cu respectarea conditiilor de origine prevazute in prezentul cod; h) marfuri straine - altele decat cele definite la lit. g); i) drepturi de import - taxele vamale, taxa pe valoarea adaugata, accizele si orice alte sume care se cuvin statului la importul de marfuri; j) drepturi de export - taxele vamale si orice alte sume care se cuvin statului la exportul de marfuri; k) tarif vamal - tabel care cuprinde nomenclatura combinata a marfurilor, taxele vamale exprimate in procente, precum si cele rezultate din aplicarea masurilor tarifare preferentiale prevazute in reglementarile legale; l) datorie vamala - obligatia unei persoane de a plati drepturile de import sau de export; m) debitor vamal - titularul unei datorii vamale; n) supraveghere vamala - orice actiune a autoritatii vamale pentru asigurarea respectarii reglementarilor vamale in acest domeniu; o) control vamal - indeplinirea de catre autoritatea vamala a operatiunilor de verificare a marfurilor, a existentei si autenticitatii documentelor; examinarea evidentelor financiar-contabile si a altor inscrisuri ale titularilor de operatiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor si al altor marfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative si alte actiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementarilor vamale si a altor norme aplicabile marfurilor aflate sub supraveghere vamala; p) elemente de taxare - nivelul cotei procentuale prevazute in tariful vamal, metodele de determinare a valorii in vama si regulile de origine aplicabile; r) destinatia vamala a marfurilor - plasarea marfurilor sub un regim vamal, introducerea lor intr-o zona libera sau antrepozit liber, reexportul acestora in afara teritoriului Romaniei, distrugerea sau abandonul in favoarea statului;

s) declaratie vamala - actul unilateral cu caracter public, prin care o persoana manifesta, in formele si in modalitatile prevazute in reglementarile vamale, vointa de a plasa marfurile sub un regim vamal determinat; t) declarant - persoana care intocmeste si depune declaratia vamala in nume propriu sau persoana in numele careia este intocmita declaratia vamala de catre mandatar sau comisionar; u) liber de vama - actul prin care autoritatea vamala lasa la dispozitia titularului declaratiei vamale marfurile vamuite, in scopul prevazut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate; v) vamuire - ansamblul de operatiuni efectuate de autoritatea vamala de la prezentarea marfurilor, a mijloacelor de transport si a oricaror alte bunuri pana la acordarea liberului de vama; x) decizie vamala - orice act al autoritatilor vamale, privind reglementarile vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane; y) bunuri - marfuri, vietati, orice alte produse, precum si mijloace de transport. CAP. 2 Sistemul institutional al autoritatii vamale Sectiunea I Structura organizatorica a autoritatii vamale ART. 4 (1) Activitatea autoritatii vamale se exercita prin: a) Directia Generala a Vamilor; b) directiile regionale vamale; c) birourile vamale. (2) In cadrul birourilor vamale se pot infiinta puncte vamale. (3) Structura Directiei Generale a Vamilor se aproba de catre Ministerul Finantelor, iar cea a directiilor regionale, a birourilor si a punctelor vamale, de catre Directia Generala a Vamilor. (4) Autoritatea vamala va avea o sigla ale carei caracteristici se stabilesc de catre Directia Generala a Vamilor. ART. 5 (1) Directia Generala a Vamilor are personalitate juridica. Organizarea si functionarea acesteia se fac prin hotarare a Guvernului. (2) Salarizarea personalului din cadrul Directiei Generale a Vamilor se stabileste la nivelul prevazut pentru Ministerul Finantelor. (3) Functiile specifice utilizate in Directia Generala a Vamilor, in directiile regionale, in birourile si in punctele vamale se stabilesc prin hotarare a Guvernului. ART. 6 (1) Directiile regionale, birourile si punctele vamale sunt subordonate Directiei Generale a Vamilor. (2) Birourile vamale de frontiera se infiinteaza prin hotarare a Guvernului. (3) Directiile regionale si birourile vamale de interior se infiinteaza prin decizia Directiei Generale a Vamilor. ART. 7 Autoritatile vamale isi desfasoara activitatea in sedii proprii sau, atunci cand acest lucru nu este posibil, in spatii puse la dispozitie fara plata de catre detinatorii legali, care, potrivit legii, sunt autorizati sa functioneze in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Sectiunea a II-a Atributiile autoritatii vamale ART. 8 (1) Autoritatea vamala exercita, in cadrul politicii vamale a statului, atributiile conferite prin reglementari vamale, pentru realizarea vamuirii bunurilor introduse sau scoase din tara. (2) Operatiunea de vamuire se efectueaza la birourile si punctele vamale de catre personalul operativ al autoritatii vamale, sub indrumarea si controlul directiilor regionale vamale si al Directiei Generale a Vamilor. (3) In cazurile si in conditiile prevazute de regulamentul vamal, operatiunea de vamuire se poate efectua si in alte locuri decat in cele prevazute la alin. (2). ART. 9 (1) Autoritatea vamala are dreptul sa efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport si al marfurilor, precum si al bunurilor si valorilor apartinand persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tara. (2) In cazul in care se refuza prezentarea, autoritatea vamala are dreptul sa efectueze controlul vamal, din proprie initiativa, fara acordul titularului. (3) Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, in cazuri exceptionale, atunci cand exista informatii sau prezumptii ca se incearca incalcarea reglementarilor vamale. Cazurile, conditiile si procedurile se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 10 (1) Autoritatea vamala, atunci cand are informatii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta substante stupefiante ascunse in corpul lor, poate, pe baza consimtamantului acestora, sa le supuna unui examen de investigare medicala. (2) In caz de refuz, agentul vamal va solicita parchetului in a carui raza de competenta se afla biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicala si retinerea persoanei. Rezultatele examinarii medicale se prezinta parchetului, in scopul aplicarii procedurilor penale. ART. 11 Autoritatea vamala are dreptul de a opri mijloacele de transport, folosind semnale formale specifice. Cand conducatorii mijloacelor de transport refuza sa opreasca, pot fi utilizate, pentru imobilizare, si alte modalitati prevazute de lege. ART. 12 (1) Agentul vamal are dreptul ca, in vederea efectuarii controlului vamal in conditiile legii, sa urce la bordul oricaror nave, inclusiv al celor militare, aflate in porturile maritime sau fluviale, precum si in rada acestora. (2) Comandantul sau, in absenta sa, secundul navei comerciale sau militare, este obligat sa primeasca autoritatile vamale, sa le insoteasca in timpul controlului si sa le creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe nava susceptibil de a ascunde bunuri sau valori supuse vamuirii. (3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica si aeronavelor comerciale sau militare aflate in aeroporturi, la sosirea sau la plecarea din tara. ART. 13 (1) Autoritatea vamala poate controla bunurile supuse vamuirii, in orice loc s-ar afla pe teritoriul tarii. (2) In acest scop, autoritatea vamala poate: a) verifica, in conditiile legii, cladiri, depozite, terenuri si orice alte obiective; b) preleva, in conditiile legii, probe pe care le analizeaza in laboratoarele proprii sau agreate, in vederea identificarii si expertizarii marfurilor; c) efectua investigatii, supravegheri si verificari in cazurile in care sunt semnalate situatii de incalcare a reglementarilor vamale; d) exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra operatiunilor de comert exterior, in scopul verificarii respectarii reglementarilor vamale; e) identifica, pe baza de documente, persoanele care se afla in raza de activitate a biroului vamal. ART. 14 Pentru efectuarea controlului vamal, atunci cand este cazul, institutiile si agentii economici au obligatia sa puna la dispozitia autoritatii vamale, fara plata, datele si informatiile pe care le detin, referitoare la bunurile supuse vamuirii. Aceste date si informatii vor fi transmise, in scris sau inregistrate pe alt suport material compatibil, in termenul solicitat. ART. 15 (1) Organele postale sunt obligate sa prezinte, pentru vamuire, autoritatii vamale aflate in incinta oficiului postal, coletele si trimiterile postale internationale, cu respectarea normelor postale. (2) In exercitarea atributiilor de control, autoritatea vamala nu poate sa aduca atingere secretului corespondentei si al trimiterilor postale. ART. 16 (1) Autoritatea vamala isi exercita atributiile pe intreg teritoriul Romaniei, in conditiile stabilite prin prezentul cod. (2) Organele de politie, de graniceri si de control ale Ministerului Finantelor, atunci cand constata incalcari ale reglementarilor vamale, sunt obligate sa anunte de indata autoritatea vamala cea mai apropiata si sa depuna, la cererea acesteia, bunurile care au facut obiectul acelei incalcari. ART. 17 (1) In scopul prevenirii incalcarii reglementarilor vamale, se instituie o zona speciala de supraveghere vamala, cuprinsa intre limita exterioara a marii teritoriale si frontiera de stat, precum si o fasie de 20 km in interiorul frontierei de stat. (2) In zona speciala de supraveghere vamala, autoritatea vamala, pe langa controlul vamal obisnuit, efectueaza si alte actiuni specifice, prin infiintarea de posturi de supraveghere vamala, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodata, realizeaza controale inopinate, urmareste si identifica persoanele suspectate de incalcarea reglementarilor vamale. (3) Organele de graniceri si de politie sunt obligate sa actioneze, la cererea si sub indicatiile de specialitate ale autoritatii vamale, pentru supravegherea efectuata in zona vamala speciala. Sectiunea a III-a Drepturile si obligatiile autoritatii vamale ART. 18 Directia Generala a Vamilor si directiile regionale vamale exercita coordonarea, indrumarea si controlul efectuarii operatiunilor de vamuire, realizate de catre birourile si punctele vamale, asigurand aplicarea uniforma a reglementarilor vamale. ART. 19 Birourile si punctele vamale sunt unitati operative care efectueaza operatiunile de vamuire a bunurilor si supravegherea

vamala in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile vamale. ART. 20 Autoritatea vamala comunica, la cererea ministerelor si a altor institutii centrale, precum si a Bancii Nationale a Romaniei, date privind operatiunile vamale necesare activitatii acestora. Sectiunea a IV-a Personalul vamal ART. 21 (1) Personalul vamal cuprinde salariati incadrati in sistemul institutional al autoritatii vamale. (2) Functiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotarare a Guvernului. ART. 22 Conditiile de incadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de munca, precum si alte norme specifice in executarea contractului individual de munca se stabilesc in statutul personalului vamal. ART. 23 Personalul vamal poarta, in timpul serviciului, uniforma, insemne, ecusoane distincte si, dupa caz, echipament de protectie, care se atribuie gratuit. Modelul si durata de intrebuintare a acestora se vor stabili prin statutul personalului vamal. ART. 24 (1) Agentii vamali isi exercita atributiile in cadrul operatiunilor de vamuire si supraveghere vamala numai pe baza legitimatiilor de serviciu, in care sunt inscrise competentele conferite prin normele legale. (2) Organele de politie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin autoritatilor vamale in exercitarea atributiilor care le revin. ART. 25 Agentii vamali, in exercitarea atributiilor de serviciu, beneficiaza de ocrotirea speciala prevazuta de lege pentru ofiterii de politie. ART. 26 Personalul vamal care are dreptul de a purta si de a face uz de arma va fi stabilit de directorul general al Directiei Generale a Vamilor, cu aprobarea ministrului finantelor. ART. 27 Personalul vamal, indiferent de functia detinuta, este obligat sa pastreze confidentialitatea datelor si a operatiunilor efectuate. ART. 28 Personalul vamal este obligat sa fie loial institutiei, sa aiba o atitudine corecta si integra, actionand cu competenta si fermitate pentru prevenirea, combaterea si sanctionarea incalcarilor aduse reglementarilor vamale. ART. 29 La angajarea in serviciu, personalul vamal depune urmatorul juramant: "Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa indeplinesc cu devotament atributiile de serviciu si sa aplic ferm si impartial reglementarile vamale." ART. 30 Directia Generala a Vamilor va organiza cursuri de initiere in vederea angajarii personalului vamal, precum si cursuri de specializare si perfectionare pentru personalul vamal incadrat. CAP. 3 Relatii si informatii privind reglementarile vamale ART. 31 (1) Persoanele interesate au dreptul sa solicite, in scris, autoritatii vamale, relatii si informatii privind aplicarea reglementarilor vamale, justificand interesul obtinerii acestora prin precizarea operatiunii de comert exterior ce urmeaza a fi realizata. (2) La cerere se anexeaza, daca este cazul, documentatia cuprinzand principalele caracteristici tehnice si comerciale ale bunurilor care fac obiectul tranzactiei, precum si analizele de laborator. (3) Autoritatea vamala va da relatiile si informatiile cerute, in cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 10 zile. ART. 32 (1) Informatia scrisa privind aplicarea tarifului vamal obliga autoritatea vamala numai in privinta clasificarii tarifare, daca formalitatile vamale sunt indeplinite ulterior datei la care s-a comunicat informatia, iar marfurile sunt identice cu cele mentionate in informatie. Autoritatea vamala elibereaza raspunsul scris, fara plata. Informatia data va cuprinde temeiul legal si este valabila atat timp cat reglementarea vamala invocata este in vigoare. (2) In cazurile cand informatia furnizata este eronata, autoritatea vamala este obligata ca, de indata, sa o revoce sau sa o modifice, comunicand aceasta solicitantului.

CAP. 4 Principii de baza pentru aplicarea reglementarilor vamale ART. 33 Bunurile se introduc sau se scot din tara numai prin birourile vamale. Aceste marfuri sunt supuse operatiunii de vamuire si raman sub supraveghere vamala pana la acordarea liberului de vama. ART. 34 (1) Bunurile intrate in tara se inscriu, in ordinea sosirii la frontiera, in registrul de evidenta, pe baza documentelor de transport si a celor comerciale. (2) In lipsa documentelor de insotire, inscrierea marfurilor se face pe baza constatarilor autoritatii vamale sau a altor documente prezentate organelor vamale de catre cei interesati, din care sa rezulte marfurile care urmeaza sa fie supuse vamuirii. ART. 35 (1) Marfurile si bunurile inregistrate, dupa intrarea in tara, sunt indrumate astfel: a) catre biroul vamal stabilit de autoritatea vamala sau in alt loc desemnat de aceasta; b) spre o zona libera, cand marfurile sunt destinate acesteia. (2) In caz de forta majora sau de caz fortuit, la schimbarea destinatiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sa sesizeze imediat autoritatea vamala, informand totodata despre eventualele pierderi partiale sau totale ale marfurilor. (3) Cand o nava sau o aeronava aflata in situatia prevazuta la alin. (1) este obligata, din motive de forta majora sau de caz fortuit, sa faca o escala sau sa stationeze temporar pe teritoriul Romaniei, transportatorul este obligat sa informeze fara intarziere autoritatea vamala asupra situatiei intervenite, aceasta stabilind masurile de supraveghere a navei sau a aeronavei, precum si a bunurilor transportate de acestea. ART. 36 Prevederile art. 35 nu se aplica bunurilor apartinand persoanelor fizice, precum si marfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseaza marea teritoriala si apele teritoriale sau spatiul aerian al Romaniei, fara a avea ca destinatie un port sau un aeroport romanesc. CAP. 5 Etape ale operatiunii de vamuire Sectiunea I Operatiuni prealabile vamuirii ART. 37 Marfurile sosite la vama de destinatie sau la locul stabilit de autoritatea vamala, potrivit art. 35 alin. (1) lit. a), se prezinta autoritatii vamale de catre transportator sau de catre titularul operatiunii comerciale ori de catre reprezentantul acestuia. ART. 38 (1) Marfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla sub supraveghere vamala pana la stabilirea regimului vamal si intra in depozit necesar cu caracter temporar. (2) Autoritatea vamala poate cere depozitarului sa constituie o garantie care sa asigure plata drepturilor de import. ART. 39 Marfurile aflate in depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai in scopul conservarii lor in starea initiala, fara sa se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice si comerciale. ART. 40 In cazurile in care, conform legii, autoritatile competente hotarasc distrugerea marfurilor aflate in depozit necesar cu caracter temporar, aceasta operatiune se va efectua pe cheltuiala titularului operatiunii comerciale, sub supravegherea autoritatii vamale. ART. 41 Marfurile intra in depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declaratii sumare. ART. 42 Declaratia sumara se completeaza de catre depozitar pe formulare-tip si se depune la autoritatea vamala care o inregistreaza in registrul de evidenta. ART. 43 Prevederile art. 41 si 42 nu se aplica bunurilor apartinand calatorilor, precum si celor expediate prin colete postale. ART. 44 (1) Marfurile care au facut obiectul declaratiei sumare pot fi transferate numai in cazurile si in locurile stabilite de autoritatea vamala. (2) In caz fortuit sau de forta majora, care impune de indata transferul, in total sau in parte, al marfii, operatiunea se poate face cu instiintarea ulterioara, in aceeasi zi, a autoritatii vamale.

ART. 45 Autoritatea vamala poate, oricand si in orice imprejurare, sa efectueze controlul marfurilor sau al mijloacelor de transport, cerand descarcarea si dezambalarea marfurilor. ART. 46 Titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, in termen de 30 de zile de la depunerea declaratiei sumare, sa solicite autoritatii vamale plasarea marfurilor sub un regim vamal. Sectiunea a II-a Stabilirea regimului vamal al marfurilor ART. 47 (1) La introducerea sau la scoaterea din tara a marfurilor prezentate la vama, autoritatea vamala stabileste un regim vamal. (2) Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii comerciale si de destinatia marfii. ART. 48 (1) Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive. (2) Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte: a) importul, care consta in introducerea marfurilor in circuitul economic; b) exportul, care consta in scoaterea marfurilor din tara; c) introducerea si scoaterea din tara de bunuri apartinand calatorilor sau altor persoane fizice, necomercianti. (3) Regimurile vamale suspensive sunt urmatoarele: a) tranzitul marfurilor; b) antrepozitul marfurilor; c) perfectionarea activa a marfurilor; d) transformarea sub control vamal a marfurilor; e) admiterea temporara a marfurilor; f) perfectionarea pasiva a marfurilor. ART. 49 In functie de felul marfurilor si de regimul vamal care poate fi utilizat, Directia Generala a Vamilor poate decide ca numai unele birouri vamale sa fie competente sa procedeze la efectuarea vamuirii. Decizia Directiei Generale a Vamilor se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Sectiunea a III-a Dispozitii comune privind regimurile vamale ART. 50 (1) Marfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii vamale corespunzatoare acelui regim. (2) Declaratia vamala se completeaza si se semneaza, pe formulare tipizate, de catre titularul operatiunii sau de catre reprezentantul sau, in forma scrisa sau utilizand un procedeu informatic agreat de autoritatea vamala. (3) Declaratia vamala se depune la biroul sau punctul vamal impreuna cu documentele prevazute de reglementarile vamale, in vederea acceptarii regimului vamal solicitat. ART. 51 (1) Declaratia vamala este acceptata de autoritatea vamala numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 50 si se inregistreaza in registrul de evidenta. (2) Data declaratiei vamale acceptate este data inregistrarii ei si determina stabilirea si aplicarea regimului vamal. ART. 52 Autoritatea vamala poate aproba titularului operatiunii sau reprezentantului acestuia, la cerere, sa efectueze, inainte de depunerea declaratiei vamale, verificarea felului si a cantitatii marfii si sa preleveze probe, in vederea intocmirii si depunerii corecte a declaratiei vamale. ART. 53 Declarantul are dreptul sa rectifice sau sa retraga declaratia vamala depusa si acceptata de autoritatea vamala numai pana in momentul inceperii controlului fizic al marfurilor. ART. 54 Rectificarea sau retragerea declaratiei vamale se poate face si ulterior inceperii controlului fizic al marfurilor, din initiativa si pe raspunderea declarantului, daca acesta, in conformitate cu prevederile art. 52, a cerut verificarea felului si a cantitatii marfurilor, iar cererea a fost refuzata, sau daca detine acte constatatoare, intocmite de organismele neutre prevazute de lege. ART. 55 (1) Dupa acceptarea declaratiei vamale, autoritatea vamala procedeaza la controlul documentar al acesteia si al documentelor insotitoare si poate cere declarantului sa prezinte si alte documente necesare verificarii exactitatii

elementelor inscrise in declaratie. (2) Autoritatea vamala poate proceda la controlul fizic al marfurilor, total sau partial, precum si, daca este cazul, la prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator. ART. 56 (1) Transportul marfurilor la locul controlului fizic si manipularea acestora sunt efectuate de declarant pe riscul si pe cheltuiala sa. (2) Declarantul are dreptul sa asiste la controlul fizic al marfurilor si la prelevarea probelor. La cererea autoritatilor vamale, declarantul este obligat sa prezinte marfurile pentru control, sa le manipuleze si sa le dezambaleze, sa le reambaleze, precum si sa asigure conditii pentru prelevarea probelor. (3) Cheltuielile privind expertizele si analizele de laborator justificate, precum si costul probelor prelevate se suporta de catre declarantul vamal. ART. 57 Daca controlul fizic al marfurilor se executa partial, rezultatele acestuia pot fi luate in considerare pentru intreaga partida de marfa inscrisa in declaratia vamala. Declarantul vamal are dreptul sa ceara efectuarea controlului total al marfurilor, cand considera ca rezultatul controlului partial nu este concludent. ART. 58 (1) Autoritatea vamala poate lua masuri de marcare sau de sigilare a marfurilor, precum si a compartimentelor din mijloacele de transport in care se afla marfurile. (2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi inlaturate decat de autoritatea vamala sau cu permisiunea acesteia, cu exceptia cazului fortuit sau de forta majora, cand operatiunea este necesara pentru a salva integritatea marfurilor sau a mijloacelor de transport. In aceasta situatie, autoritatea vamala va fi instiintata in aceeasi zi, justificandu-se, prin orice mijloc de proba, masura luata. ART. 59 (1) Autoritatea vamala acorda liberul de vama dupa efectuarea vamuirii, dar poate dispune eliberarea marfii si dupa depunerea documentelor de plata. (2) Cand regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garantii, liberul de vama se acorda numai dupa indeplinirea acestor obligatii, in conditiile si modalitatile prevazute in prezentul cod. ART. 60 Autoritatea vamala poate utiliza o procedura simplificata pentru prezentarea si declararea marfurilor, in cazurile si in conditiile stabilite in regulamentul vamal. ART. 61 (1) Autoritatea vamala are dreptul ca, intr-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa efectueze controlul vamal ulterior al operatiunilor. (2) In cadrul controlului vamal ulterior, autoritatea vamala verifica orice documente, registre si evidente referitoare la marfurile vamuite. Controlul se poate face la oricare persoana care se afla in posesia acestor acte sau detine informatii in legatura cu acestea. De asemenea, poate fi facut si controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista. (3) Cand controlul vamal ulterior constata ca s-au incalcat reglementarile vamale aplicate, datorita unor date cuprinse in declaratia vamala, autoritatea vamala, dupa determinarea taxelor vamale cuvenite, ia masuri de incasare, respectiv de restituire a acestora. Diferentele in minus se comunica titularului operatiunii comerciale si urmeaza a fi achitate in termen de 7 zile de la data comunicarii. Neplata diferentei datorate de titularul operatiunii comerciale in acest termen atrage suportarea de majorari de intarziere aferente acestei diferente, in cuantumul stabilit prin lege, precum si interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire, pana la achitarea datoriei vamale. (4) Diferentele in plus se restituie titularului in termen de 30 de zile de la data constatarii. (5) Diferentele in plus sau in minus privind alte drepturi de import se solutioneaza potrivit normelor care reglementeaza aceste drepturi. (6) Cand incalcarea reglementarilor vamale constituie, dupa caz, contraventie sau infractiune, autoritatea vamala este obligata sa aplice sanctiunile contraventionale sau sa sesizeze organele de urmarire penala. (7) Declaratia vamala in detaliu si actele constatatoare incheiate de autoritatea vamala constituie titlu executoriu pentru urmarirea si incasarea drepturilor de import si export. Sectiunea a IV-a Comisionari in vama ART. 62 (1) Operatiunile de prezentare a marfii, depunerea declaratiei vamale - sumara si in detaliu -, precum si pastrarea si manipularea marfurilor in depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Directiei Generale a Vamilor, si de persoanele juridice romane care au calitatea de comisionar in vama. (2) Comisionarii in vama pot avea in obiectul lor de activitate si operatiuni de expeditii si transport international de marfuri supuse vamuirii. ART. 63 Conditiile de autorizare si de functionare se stabilesc prin regulamentul vamal.

CAP. 6 Regimurile vamale definitive Sectiunea I Importul ART. 64 (1) Importul consta in intrarea in tara a marfurilor straine si introducerea acestora in circuitul economic. (2) La importul marfurilor, autoritatea vamala realizeaza procedura de vamuire si de incasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicand si masurile de politica comerciala. ART. 65 Taxele vamale de import se determina pe baza Tarifului vamal de import al Romaniei, care se aproba prin lege. ART. 66 (1) Tariful vamal de import al Romaniei se elaboreaza pe baza nomenclaturii combinate a marfurilor. (2) Taxa vamala este exprimata in procente si se aplica la valoarea in vama a marfurilor, exprimata in lei. ART. 67 (1) Taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import. (2) In situatia in care, ulterior inregistrarii, in timpul efectuarii procedurii de vamuire, pana la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale preferentiale, titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autoritatii vamale aplicarea taxei vamale corespunzatoare regimului preferential. ART. 68 (1) Unele categorii de marfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, in functie de felul marfii sau de destinatia lor specifica, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte. (2) Prin tratament tarifar favorabil se intelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicata si in cadrul unui contingent tarifar. ART. 69 Prin lege se stabilesc cazurile in care, din motive si imprejurari speciale, se acorda scutiri de drepturi la importul de marfuri. ART. 70 (1) Guvernul, in cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finantelor si a Ministerului Industriei si Comertului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de marfuri. (2) Exceptarile si reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit alin. (1), se stabilesc in mod nediscriminatoriu fata de importatori sau de beneficiari, indicandu-se in mod expres codul tarifar al marfurilor. ART. 71 Importatorii sau beneficiarii importului de marfuri destinate unei anumite utilizari, in cazul in care, ulterior declaratiei vamale, schimba utilizarea marfii, sunt obligati sa instiinteze inainte autoritatea vamala, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzator noii utilizari. ART. 72 Regulile generale si notele explicative de interpretare a nomenclaturii marfurilor prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei sunt cele din Conventia internationala a Sistemului armonizat de descriere si codificare a marfurilor, incheiata la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care Romania este parte. ART. 73 Directia Generala a Vamilor, tinand seama de practica internationala in materie, stabileste regulile specifice aplicabile clasificarii marfurilor prevazute in nomenclatura combinata. ART. 74 (1) In vederea aplicarii corecte a tarifului vamal, autoritatea vamala constata originea marfurilor importate, pe baza urmatoarelor criterii: a) marfuri produse in intregime intr-o tara; b) marfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala intr-o tara. (2) Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevazute de reglementarile vamale sau de acordurile ori de conventiile internationale la care Romania este parte. ART. 75 In aplicarea regimului tarifar preferential, regulile si formalitatile necesare pentru determinarea originii marfurilor sunt cele stabilite in acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte. ART. 76 Valoarea in vama reprezinta acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei. ART. 77 (1) Procedura de determinare a valorii in vama este cea prevazuta in Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T.), incheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care Romania este parte.

(2) La valoarea in vama, in masura in care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse in pret, se includ: a) cheltuielile de transport al marfurilor importate pana la frontiera romana; b) cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare, conexe transportului, ale marfurilor din import aferente parcursului extern; c) costul asigurarii pe parcursul extern. (3) Transformarea in lei a valorii in vama se face la cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Acest curs de schimb se utilizeaza pe toata durata saptamanii urmatoare, pentru declaratiile vamale inregistrate in cursul acelei saptamani. (4) Atunci cand determinarea definitiva a valorii in vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica marfurile din vama, la cerere, cu conditia sa constituie o garantie baneasca sau bancara, acceptata de autoritatea vamala. (5) In cazul in care, in termen de 30 de zile de la ridicarea marfii, importatorul nu prezinta documente concludente privind determinarea valorii in vama, autoritatea vamala procedeaza la executarea garantiei, operatiunea de vamuire fiind considerata incheiata. ART. 78 (1) Valoarea in vama se determina si se declara de catre importator, care este obligat sa depuna la biroul vamal o declaratie pentru valoarea in vama, insotita de facturi sau de alte documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. (2) Declaratia de valoare in vama poate fi depusa si prin reprezentant, in acest caz raspunderea fiind solidara. ART. 79 (1) In cazul in care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferential, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a marfurilor, titularul operatiunii are dreptul sa solicite restituirea taxelor incasate in plus. (2) Cererea de restituire este acceptata, daca a fost depusa in termenul de valabilitate a certificatului de origine prevazut in acordurile internationale prin care s-a stabilit regimul tarifar preferential la care Romania este parte. (3) Certificatele de origine a marfurilor, care sunt prezentate autoritatii vamale dupa expirarea termenului la care face trimitere alin. (2), pot fi acceptate, daca titularul operatiunii dovedeste ca nerespectarea termenului este datorata unor circumstante exceptionale. (4) Autoritatea vamala poate accepta certificatele de origine a marfurilor, daca termenul de prescriptie a datoriilor statului nu a fost implinit, iar marfurile respective au fost prezentate autoritatii vamale si au facut obiectul unei declaratii vamale inainte de expirarea termenului prevazut la alin. (2). ART. 80 Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import: a) produsele de pescuit maritim si oceanic si alte produse extrase din marea teritoriala a unei terte tari de navele inmatriculate in Romania si care navigheaza sub pavilion roman; b) bunurile obtinute din produsele prevazute la lit. a) la bordul unei nave-fabrica ce indeplineste conditiile de inmatriculare in Romania si de navigatie sub pavilion roman. Sectiunea a II-a Exportul ART. 81 (1) Regimul de export consta in scoaterea definitiva a marfurilor romanesti de pe teritoriul Romaniei. (2) Sunt admise la export marfurile produse in tara, precum si cele importate anterior, cu exceptia marfurilor care sunt supuse unor masuri de prohibitie sau de restrictie in cadrul politicii comerciale. (3) Regulile de clasificare tarifara prevazute la importul de marfuri se aplica si la export. ART. 82 Exportatorul de marfuri scoase definitiv sau temporar din tara este obligat sa depuna o declaratie vamala de export la biroul vamal in raza caruia se afla sediul exportatorului sau la locul unde marfurile sunt ambalate ori incarcate pentru a fi exportate. In cazuri temeinic justificate, declaratia vamala poate fi depusa si la un birou vamal de frontiera. ART. 83 La exportul de marfuri nu se incaseaza taxe vamale. ART. 84 Liberul de vama la export se acorda cu conditia ca marfurile in cauza sa paraseasca teritoriul Romaniei in aceeasi stare in care acestea se aflau in momentul inregistrarii declaratiei vamale de export. ART. 85 (1) Marfurile romanesti, precum si cele straine care au fost indigenate pot fi exportate temporar, in situatia in care urmeaza a fi reintroduse in tara, fara a fi suferit o modificare, cu exceptia uzurii lor normale. (2) Autoritatea vamala fixeaza un termen in cadrul caruia marfurile trebuie sa fie reintroduse sau sa primeasca o alta destinatie vamala. Termenul aprobat trebuie sa permita ca scopul utilizarii sa fie realizat. (3) Autoritatea vamala, cu acordul titularului regimului de export, poate scurta sau, in cazuri exceptionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul initial.

Sectiunea a III-a Prohibitii si restrictii la import si la export ART. 86 (1) Sunt considerate prohibite toate marfurile al caror import sau export este, potrivit reglementarilor legale, interzis cu orice titlu. (2) Sunt considerate ca restrictionate marfurile al caror import sau export este supus unor conditii sau indeplinirii unor formalitati speciale. (3) Atunci cand importul sau exportul nu este permis decat cu prezentarea unei autorizatii speciale sau a unei licente, marfurile sunt prohibite, daca nu sunt insotite de un astfel de titlu sau daca acesta nu este valabil. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica in mod corespunzator si regimurilor vamale suspensive. ART. 87 Licentele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atragand nulitatea lor absoluta. Sectiunea a IV-a Regimul vamal aplicabil calatorilor si altor persoane fizice ART. 88 Calatorii si alte persoane fizice cu domiciliul in tara sau in strainatate pot introduce si scoate din tara bunurile aflate in bagajele personale ori care ii insotesc, fara a fi supusi taxelor vamale, in conditiile si in limitele stabilite prin hotarare a Guvernului. Aceasta hotarare va tine seama de acordurile si de conventiile internationale la care Romania este parte. ART. 89 Prevederile art. 88 se aplica si coletelor primite sau trimise persoanelor fizice. ART. 90 (1) Pentru bunurile care nu se incadreaza in limitele cantitative si valorice prevazute in hotararea Guvernului se aplica, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamala unica de 20% aplicata la valoarea in vama. (2) Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor si a Ministerului Industriei si Comertului, poate aproba reduceri sau exceptari de la taxele vamale prevazute la alin. (1). (3) Prin hotarare a Guvernului, prevazuta la art. 88, se vor stabili si normele privind determinarea valorii in vama a bunurilor introduse sau scoase din tara de catre persoanele fizice aflate in situatia mentionata la alin. (1). CAP. 7 Regimurile vamale suspensive Sectiunea I Dispozitii comune ART. 91 Regimurile vamale suspensive sunt operatiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea platii taxelor vamale. ART. 92 (1) Regimul vamal suspensiv se solicita in scris de catre titularul operatiunii comerciale. Autoritatea vamala aproba cererea numai in cazul in care poate asigura supravegherea si controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operatiunii. (2) Prin aprobarea emisa se fixeaza termenul pentru incheierea regimului vamal suspensiv. (3) Prelungirea termenului pentru incheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresa si justificata a titularului operatiunii, cu aprobarea autoritatii vamale. ART. 93 Titularul aprobarii este obligat sa informeze de indata autoritatea vamala asupra oricaror modificari care influenteaza derularea operatiunii sub regimul vamal aprobat. ART. 94 Autoritatea vamala cere constituirea unei garantii care sa asigure incasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate. ART. 95 (1) Regimul vamal suspensiv aprobat se incheie atunci cand marfurile primesc un alt regim vamal. (2) Autoritatea vamala poate dispune, din oficiu, incheierea regimului vamal suspensiv atunci cand titularul nu finalizeaza operatiunile acestui regim in termenul aprobat. (3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si in cazul produselor compensatoare sau transformate, obtinute in cadrul regimurilor de perfectionare activa sau pasiva si de transformare sub control vamal. ART. 96 Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului marfurilor si cu acordul autoritatii vamale, drepturile si obligatiile aferente regimului vamal respectiv.

Sectiunea a II-a Tranzitul vamal ART. 97 (1) Tranzitul vamal consta in transportul marfurilor straine de la un birou vamal la alt birou vamal, fara ca acestea sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor de politica comerciala. (2) Marfurile vamuite la un birou vamal de interior, in vederea exportului, sunt in tranzit pana la biroul vamal de frontiera. ART. 98 (1) Regimul de tranzit vamal se incheie atunci cand marfurile si documentele corespunzatoare sunt prezentate la biroul vamal de destinatie. (2) In cazul in care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, marfurile primesc o alta destinatie vamala. ART. 99 Titularul regimului de tranzit este obligat sa prezinte biroului vamal de destinatie marfurile in stare intacta, cu masurile de marcare si sigilare aplicate potrivit art. 58, in termenul stabilit de autoritatea vamala. ART. 100 In cazul in care exista documentele intocmite potrivit conventiilor si intelegerilor internationale la care Romania este parte, autoritatea vamala le accepta fara sa mai emita documente interne. Sectiunea a III-a Antrepozitul vamal ART. 101 (1) Prin antrepozit vamal se intelege locul aprobat de autoritatea vamala, aflat sub controlul acesteia, in care marfurile pot fi depozitate. In aprobarea data de autoritatea vamala se stabileste si termenul in cadrul caruia titularul de antrepozit este obligat sa solicite acordarea unui nou regim vamal. (2) In antrepozitul vamal se permite intrarea marfurilor straine, inainte ca ele sa fie supuse obligatiei de plata a datoriei vamale sau unor masuri de politica comerciala, precum si a marfurilor romanesti vamuite, care sunt depozitate pana la expedierea lor in strainatate. ART. 102 (1) Antrepozitul vamal poate fi public sau privat. (2) Antrepozitul public este destinat depozitarii de marfuri de catre orice persoana. (3) Antrepozitarul este titularul declaratiei vamale prin care marfurile sunt plasate in regimul de antrepozit vamal. (4) Antrepozitul privat este destinat depozitarii marfurilor de catre cel caruia ii apartine depozitul. ART. 103 (1) Antrepozitele vamale pot fi infiintate numai de persoane juridice romane, pe baza aprobarii date de autoritatea vamala. (2) Autoritatea vamala stabileste, prin aprobare, si conditiile de organizare si de functionare a antrepozitului vamal autorizat. ART. 104 Detinatorul antrepozitului vamal este administratorul si gestionarul marfurilor depozitate in acesta si are, fata de autoritatea vamala, urmatoarele obligatii: a) sa indeplineasca conditiile de organizare si de functionare a antrepozitului vamal, stabilite in aprobare; b) sa asigure supravegherea marfurilor, astfel incat sa nu fie posibila sustragerea acestora de sub controlul vamal; c) sa respecte normele privind conservarea marfurilor depozitate. ART. 105 Autoritatea vamala poate cere detinatorului de antrepozit sa constituie o garantie care sa asigure plata drepturilor de import pentru marfurile nevamuite, aflate in antrepozit. ART. 106 (1) Detinatorii de antrepozite si antrepozitarii sunt obligati sa tina o evidenta operativa, in forma stabilita de autoritatea vamala, a marfurilor aflate in antrepozit. (2) Inscrierea in evidenta operativa se face imediat ce marfurile au fost introduse in depozit. ART. 107 In antrepozitele vamale pot fi depozitate si marfuri care sunt supuse operatiunilor specifice regimului de perfectionare activa sau de transformare sub control vamal. Aceste marfuri fac obiectul regimurilor vamale corespunzatoare si nu al regimului de antrepozit vamal. ART. 108 (1) In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operatiuni decat cele de ambalare, de marcare sau de testare in vederea pregatirii pentru vanzare, care, in prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamala.

(2) In vederea efectuarii operatiunilor mentionate la alin. (1), marfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. ART. 109 Autoritatea vamala poate permite ca marfurile aflate intr-un antrepozit vamal sa fie transferate in alt antrepozit vamal. ART. 110 Pentru marfurile scoase din antrepozitul vamal si vamuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adauga la valoarea in vama. Sectiunea a IV-a Perfectionarea activa ART. 111 (1) Regimul de perfectionare activa consta in supunerea, pe teritoriul Romaniei, la una sau mai multe operatiuni de transformare sau prelucrare a: a) marfurilor straine destinate a fi reexportate in afara teritoriului vamal al Romaniei, sub forma de produse compensatoare, fara a face obiectul incasarii drepturilor de import sau al masurilor de politica comerciala; b) marfurilor importate, introduse in circuitul economic, daca ele sunt exportate in afara teritoriului Romaniei sub forma de produse compensatoare. (2) Regimul de perfectionare activa prevazut la alin. (1) lit. b) se efectueaza cu incasarea drepturilor de import si restituirea acestora la efectuarea exportului. ART. 112 In regimul de perfectionare activa se pot face urmatoarele operatiuni: a) prelucrarea marfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte marfuri; b) transformarea marfurilor; c) repararea marfurilor, inclusiv remontarea in forma initiala; d) utilizarea unor marfuri, care, desi nu se regasesc in produsele compensatoare, permit sau faciliteaza obtinerea acestor produse, chiar daca ele dispar total sau partial in timpul folosirii lor. ART. 113 (1) Produsele compensatoare sunt rezultatul obtinut in urma procesului de perfectionare. (2) Marfurile echivalente sunt marfurile romanesti utilizate in locul marfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare. (3) Rata de randament reprezinta cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute in urma procesului de perfectionare activa a unor cantitati determinate de marfuri importate. Sectiunea a V-a Transformarea sub control vamal ART. 114 Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul Romaniei, fara plata drepturilor de import si fara aplicarea de masuri de politica comerciala, de marfuri straine pentru a fi supuse unor operatiuni care le transforma felul sau starea initiala. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc in circuitul economic, cu plata drepturilor de import. ART. 115 Aprobarea de transformare sub control vamal se acorda de autoritatile vamale, la cererea persoanei care efectueaza operatiunea. ART. 116 (1) Pentru marfurile netransformate sau aflate intr-un stadiu intermediar de transformare, care se importa, elementele de taxare sunt cele in vigoare in momentul inregistrarii declaratiei vamale. (2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care termenul de incheiere a operatiunii de transformare a marfurilor, stabilit in aprobare, nu este respectat. ART. 117 (1) Drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeaza potrivit unui tratament tarifar preferential, nu numai atunci cand acesta este prevazut in momentul importului, ci si daca acesta era prevazut pentru marfurile care urmau a fi transformate la data inregistrarii declaratiei vamale de plasare sub regimul vamal. (2) Tratamentul preferential la care se face referire in alin. (1) se aplica si in cazul in care acesta este prevazut pentru produse identice cu produsele transformate. (3) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul contingentelor tarifare si al plafoanelor tarifare, dar numai daca acestea sunt prevazute pentru produsele transformate, nu si pentru produsele identice cu acestea. ART. 118 Lista marfurilor care pot fi plasate in regim de transformare sub control vamal este stabilita prin hotarare a Guvernului. Sectiunea a VI-a

Admiterea temporara ART. 119 Regimul de admitere temporara permite utilizarea pe teritoriul Romaniei, cu exonerare totala sau partiala de drepturi de import si fara aplicarea masurilor de politica comerciala, a marfurilor straine destinate a fi reexportate in aceeasi stare, cu exceptia uzurii lor normale. ART. 120 (1) Autoritatea vamala fixeaza un termen in cadrul caruia marfurile trebuie sa fie reexportate sau sa primeasca o noua destinatie vamala. Termenul aprobat trebuie sa permita ca scopul utilizarii sa poata fi realizat. (2) Autoritatea vamala, cu acordul titularului regimului de admitere temporara, poate scurta sau, in cazuri exceptionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul initial. ART. 121 (1) In cazul marfurilor plasate sub regim de admitere temporara cu exonerare partiala de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se incaseaza in proportie de 3% din suma care se datora, daca marfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculeaza pentru fiecare luna sau fractiune de luna a duratei in care marfurile se afla sub regim de admitere temporara, fara a putea depasi cuantumul datorat in cazul in care aceleasi marfuri ar fi fost importate. (2) In cazul in care titularul regimului de admitere temporara cesioneaza operatiunea, fiecare titular achita drepturile de import aferente perioadei de utilizare a bunului. Cand, in cazul aceleiasi luni, utilizarea s-a facut de catre ambii titulari, drepturile de import se achita de catre cedent. ART. 122 (1) In cazul in care marfurile aflate in regim de admitere temporara cu exonerare totala de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale de import. (2) Pentru marfurile plasate in regim de admitere temporara cu exonerare partiala de drepturi de import si care, ulterior, se importa, cuantumul consta in diferenta dintre sumele incasate potrivit art. 121 si sumele calculate potrivit alin. (1). Sectiunea a VII-a Perfectionarea pasiva ART. 123 (1) Regimul de perfectionare pasiva permite exportul temporar de marfuri romanesti in afara teritoriului tarii, in vederea supunerii acestora unor operatiuni de transformare sau de prelucrare si, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totala sau partiala de drepturi de import. (2) Exportul temporar de marfuri romanesti, in vederea perfectionarii pasive, este supus acelorasi masuri de politica comerciala care se aplica exportului definitiv de marfuri. ART. 124 Nu pot fi plasate sub regim de perfectionare pasiva marfurile care: a) prin exportul lor ar da nastere la rambursari sau restituiri de drepturi de import; b) inaintea exportului, au fost importate, in exonerare totala de drepturi de import, pentru a fi utilizate intr-un anumit scop. ART. 125 (1) Autoritatea vamala fixeaza termenul in care produsele compensatoare vor fi reimportate. La cererea titularului aprobarii, autoritatea vamala, in cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul initial. (2) In aprobare, autoritatea vamala stabileste rata de randament sau metoda de determinare a acesteia. (3) Produsele compensatoare sunt produsele rezultate in urma procesului de perfectionare pasiva. (4) Rata de randament reprezinta cantitatea sau procentajul de produse compensatoare, obtinuta dintr-o cantitate determinata de marfuri supuse procesului de perfectionare pasiva. CAP. 8 Alte destinatii vamale Sectiunea I Zone libere ART. 126 (1) In zonele libere, marfurile straine sunt considerate, din punct de vedere al aplicarii drepturilor de import si al masurilor de politica comerciala la import, ca marfuri care nu sunt situate pe teritoriul Romaniei atat timp cat nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt regim vamal si nici nu pot fi folosite sau consumate in alte conditii decat cele prevazute de reglementarile vamale. (2) Marfurile romanesti pot fi introduse in zonele libere, cu respectarea conditiilor stabilite pentru exportul de marfuri. (3) Stationarea marfurilor in zonele libere nu este limitata in timp. ART. 127

Intrarea si iesirea din zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de autoritatea vamala. Efectuarea de constructii de orice fel in zona libera este conditionata de autorizatia prealabila a autoritatii vamale. ART. 128 (1) Perimetrele zonelor libere, punctele de intrare si de iesire ale acestora, precum si persoanele si mijloacele de transport care intra sau ies sunt supuse controlului si supravegherii vamale. (2) Accesul intr-o zona libera poate fi interzis de autoritatea vamala, daca persoanele fizice sau juridice nu justifica interesul lor de a desfasura o activitate licita in acea zona. (3) Autoritatea vamala are dreptul de a controla marfurile care intra in zonele libere sau care stationeaza ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport insotitoare. Marfa se prezinta autoritatii vamale, la cererea acesteia, de catre titularul operatiunii. ART. 129 Marfurile periculoase, marfurile a caror detinere sau circulatie este stabilita prin reglementari speciale, marfurile susceptibile de a se altera, precum si cele care necesita instalatii speciale de depozitare sunt admise in zonele libere numai cu conditia sa existe spatii sau incinte special echipate pentru primirea si depozitarea lor. ART. 130 (1) Marfurile straine introduse in zonele libere, precum si marfurile romanesti si straine aflate in zonele libere si care se scot din tara nu sunt supuse obligatiei de depunere a declaratiei vamale. (2) Pentru marfurile romanesti care se introduc in zonele libere, precum si pentru marfurile romanesti sau straine aflate in zonele libere si care intra in tara se depun declaratii vamale. ART. 131 Administratia zonelor libere este obligata: a) sa comunice autoritatii vamale marfurile aflate in zona libera, care sunt supuse drepturilor de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementari privind politica comerciala; b) sa informeze autoritatea vamala despre activitatile industriale, comerciale si despre orice alta activitate care se desfasoara in zonele libere, in conditiile prevazute de lege. ART. 132 (1) Pe timpul stationarii in zonele libere, marfurilor straine li se poate acorda unul dintre urmatoarele regimuri vamale: a) importul pentru consum sau utilizare in zona libera; in acest caz, cheltuielile de depozitare si de manipulare efectuate in zona libera nu se includ in valoarea in vama; b) perfectionare activa; c) transformare sub control vamal; d) admitere temporara. (2) Marfurile straine stationate in zonele libere nu pot fi abandonate sau distruse decat in conditiile legii. ART. 133 Marfurile straine pentru care nu s-au indeplinit prevederile art. 132 nu pot fi consumate sau utilizate in zonele libere. ART. 134 (1) Persoana fizica autorizata sau persoana juridica care exercita o activitate de prelucrare, de transformare, de vanzare, de cumparare sau de stocare de marfuri, in zona libera, este obligata sa infiinteze si sa tina o evidenta operativa a marfurilor, in forma aprobata de autoritatea vamala, si sa o puna la dispozitia acesteia pentru control. Marfurile se inregistreaza in aceste evidente in momentul in care sunt introduse in locurile sau in incintele detinute de o astfel de persoana. (2) Cand in interiorul unei zone libere marfurile se transbordeaza dintr-un mijloc de transport in altul, documentele referitoare la o astfel de operatiune se pun la dispozitia autoritatii vamale. Sectiunea a II-a Reexportul marfurilor straine de pe teritoriul Romaniei ART. 135 (1) Marfurile straine aflate pe teritoriul Romaniei, care nu au fost vamuite, pot fi reexportate. (2) Reexportul consta in scoaterea din tara, prin depunerea declaratiei vamale de reexport, in vederea vamuirii, cu exceptia cazului in care masurile de politica comerciala interzic operatiunea. (3) In cazuri temeinic justificate, marfurile straine nevamuite pot fi abandonate, cu acordul autoritatii vamale. Valorificarea marfurilor abandonate si intrarea lor in circuitul economic se fac potrivit normelor aplicate marfurilor confiscate, virandu-se autoritatii vamale drepturile de import aferente. ART. 136 (1) Marfurile straine nevamuite, in temeiul dispozitiei date de autoritatea competenta, sunt distruse sub supraveghere vamala. (2) Deseurile si resturile refolosibile rezultate din distrugerea marfurilor straine nevamuite primesc un regim vamal corespunzator. ART. 137 Normele privind valorificarea si distribuirea venitului obtinut prin aceasta operatiune a marfurilor abandonate, a

deseurilor si a resturilor refolosibile din marfurile distruse se stabilesc prin regulamentul vamal. Sectiunea a III-a Marfurile exportate si returnate in Romania ART. 138 (1) Marfurile romanesti care, dupa ce au fost exportate in afara teritoriului Romaniei, sunt returnate si importate intr-un termen de 3 ani, la cererea titularului, sunt exceptate de la plata datoriei vamale, numai daca la returnare sunt in aceeasi stare in care au fost exportate. (2) Termenul prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data inregistrarii declaratiei vamale de export. ART. 139 (1) Marfurile vamuite la import, care ulterior au fost exportate si sunt returnate in Romania, beneficiaza de prevederile art. 138. (2) In cazul in care, la import, marfurile prevazute la alin. (1) au beneficiat de scutiri sau de taxe vamale reduse, prevederile acestui alineat se aplica, numai daca la returnare intra in tara in aceleasi conditii ca la importul initial. ART. 140 Prevederile art. 138 se aplica si la returnarea marfurilor exportate in regim de perfectionare pasiva, daca acestea revin in tara in aceeasi stare in care au fost exportate. CAP. 9 Datoria vamala Sectiunea I Formarea datoriei vamale ART. 141 (1) In cazul marfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un regim de admitere temporara cu exonerarea partiala de drepturi de import, datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale. (2) Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate. (3) Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate, si persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, inscrise in acea declaratie, ce au determinat stabilirea incorecta a datoriei vamale. ART. 142 (1) Datoria vamala ia nastere si in cazul in care marfurile au fost introduse in tara cu nerespectarea prevederilor art. 35 si ale art. 130 alin. (2). (2) Prevederile alin. (1) se aplica si la introducerea marfurilor in tara dintr-o zona libera aflata pe teritoriul Romaniei. (3) In situatiile prevazute la alin. (1) si (2), devine debitor persoana care a introdus in tara marfa. (4) Raspund solidar cu acesta si: a) persoanele care participa la aceasta, cunoscand sau care trebuiau sa cunoasca aceste neregularitati; b) persoanele care dobandesc sau detin marfurile in cauza, care cunosteau sau trebuia sa cunoasca aceste neregularitati in momentul dobandirii sau detinerii. ART. 143 (1) Datoria vamala ia nastere, in cazul in care marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamala, din acel moment. (2) Persoana care a savarsit fapta de sustragere devine debitor. Raspund solidar cu acesta si: a) persoanele care au participat la aceasta sustragere si care cunosteau sau care trebuia sa cunoasca ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea vamala; b) persoanele care au dobandit astfel de marfuri si care cunosteau sau trebuia sa cunoasca, la data dobandirii sau primirii, ca marfurile au fost sustrase de la supravegherea vamala. (3) Cand sustragerea priveste marfurile care se aflau in depozit necesar cu caracter temporar, raspunde solidar si gestionarul marfurilor. ART. 144 (1) Datoria vamala ia nastere si in urmatoarele cazuri: a) neexecutarea unor obligatii care rezulta din pastrarea marfurilor in depozit temporar necesar, pentru care se datoreaza drepturi de import; b) neindeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate; c) utilizarea marfurilor in alte scopuri decat cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale. (2) Datoria vamala se naste in momentul in care s-au produs situatiile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c). (3) Debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa. ART. 145

(1) Pentru marfurile aflate intr-o zona libera care dispar, se consuma sau sunt utilizate in alte conditii decat cele prevazute in reglementarile vamale aplicabile in acea zona, datoria vamala ia nastere din acel moment. (2) Persoana care a savarsit vreuna dintre faptele prevazute la alin. (1) devine debitor. Raspunde solidar si persoana care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca ca nu s-au respectat reglementarile vamale aplicabile. (3) Atunci cand nu se pot identifica persoanele prevazute la alin. (2), se considera debitor ultima persoana cunoscuta de autoritatea vamala care a avut posesia marfii. ART. 146 (1) Cand, potrivit art. 143 si 144 din prezentul cod, datoria vamala a luat nastere pentru o marfa care beneficiaza sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamala redusa, suma de plata este cea care rezulta din aplicarea taxei vamale reduse. (2) Prevederile alin. (1) se aplica si datoriei vamale care se naste pentru deseurile sau resturile rezultate din distrugerea marfurilor care beneficiau de taxe vamale reduse. ART. 147 (1) Datoria vamala ia nastere si in cazul cand se refera la marfurile prohibite sau cu restrictie, de orice natura, la import. (2) Dispozitiile prevazute la alin. (1) nu se aplica in cazul introducerii de monede sau bancnote false, precum si de stupefiante si substante psihotrope, care urmeaza a fi distruse. (3) In cazul infractiunilor vamale, datoria vamala serveste la determinarea temeiului de pornire a urmaririi penale si a pedepselor penale. (4) Dispozitiile prevazute la alin. (3) se aplica in mod corespunzator si contraventiilor vamale. ART. 148 (1) Cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale. (2) Daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului in care se naste datoria vamala, momentul luat in considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii marfurilor in cauza este acela in care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla intr-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Cand, la data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala s-a nascut intr-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai indepartata ce poate fi stabilita pe baza acelor informatii. ART. 149 Datoria vamala ia nastere la locul in care s-au produs faptele care au generat-o. Daca nu se poate determina locul in care a luat nastere datoria vamala, se considera ca acesta este locul in care autoritatea vamala constata ca marfurile se gasesc in situatia de a genera aceasta datorie. ART. 150 (1) In cazul in care o marfa de origine romana este scoasa din tara in regim de perfectionare pasiva, pentru marfurile de origine straina incorporate in acea marfa, care nu beneficiaza de un tratament tarifar preferential in Romania, se naste o datorie vamala la importul in Romania al produselor compensatoare. Momentul in care se naste datoria vamala este momentul inregistrarii la vama a declaratiei vamale de export initiale a marfurilor de origine romana. (2) Prevederile art. 141 alin. (2) si (3) se aplica si in cazurile reglementate de alin. (1). (3) Cuantumul drepturilor de import se determina in conditiile prevazute pentru marfurile importate provenind din regimul de perfectionare pasiva. Sectiunea a II-a Garantarea datoriei vamale ART. 151 (1) Autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei garantii pentru asigurarea platii datoriei vamale. (2) Garantia se depune de catre debitorul vamal sau, cu acordul autoritatii vamale, de catre o terta persoana. (3) In cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de Directia Generala a Vamilor si aprobata de ministrul finantelor, autoritatea vamala poate acorda scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale. ART. 152 (1) Garantia poate fi constituita printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garantie bancara, emisa de o banca agreata de autoritatea vamala. (2) Garantia baneasca se realizeaza prin depunerea sumei in lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare si titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamala. ART. 153 (1) Cuantumul garantiei reprezinta suma exacta a datoriei vamale, in cazul in care aceasta poate fi determinata in momentul in care este data garantia. (2) In cazul in care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia in considerare suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vamuire. ART. 154 (1) Autoritatea vamala, la cererea debitorului vamal, poate permite constituirea unei garantii globale care sa asigure plata mai multor datorii vamale.

(2) Cuantumul garantiei globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a caror suma variaza in timp va asigura, in momentul realizarii acestor datorii, suma totala de incasat. ART. 155 Atunci cand, in cursul derularii regimului vamal, autoritatea vamala constata ca modalitatea de garantie data nu mai asigura plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garantii. In caz de refuz, autoritatea vamala are dreptul sa considere pe cel in cauza ca rau-platnic si sa interzica efectuarea altor operatiuni de vamuire, pana la achitarea datoriilor vamale. ART. 156 Debitorul vamal poate solicita restituirea garantiei disponibile, dupa ce datoria vamala a fost achitata, sau poate sa consimta ca aceasta sa fie folosita la alta operatiune de vamuire. Sectiunea a III-a Evidenta si plata datoriei vamale ART. 157 Autoritatea vamala evidentiaza, in registrele contabile sau in alt suport echivalent, drepturile de import si de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi si metodologiei in vigoare. ART. 158 (1) Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala. (2) In cazul unor diferente ulterioare sau in situatia incheierii din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului constatator intocmit de autoritatea vamala. (3) Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire si validare. ART. 159 (1) Datoria vamala se achita inainte de liberul de vama, in cazul regimurilor vamale definitive, precum si in cazul cand regimul vamal suspensiv se incheie in termen. (2) Pentru regimul vamal suspensiv care nu se incheie in termen, datoria vamala devine exigibila si se stinge prin executarea de catre autoritatea vamala a garantiei constituite. ART. 160 Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama, Directia Generala a Vamilor poate acorda amanari si esalonari de plata in termenul legal de prescriptie, potrivit reglementarilor existente in domeniu. ART. 161 In cazul marfurilor retinute de autoritatea vamala sau al celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspenda pana la stabilirea definitiva a regimului juridic al acelor marfuri. ART. 162 Pe baza depunerii in avans, de catre debitorul vamal, a unui depozit la vedere in contul autoritatii vamale, aceasta poate, in limita valorica a acestui depozit, sa incaseze datoriile vamale. ART. 163 (1) Datoria vamala poate fi achitata si de o terta persoana pentru si in numele debitorului, din dispozitia acestuia. (2) Debitorul vamal poate sa efectueze oricand plata anticipata a datoriei vamale. ART. 164 In caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea vamala va folosi toate mijloacele de executare silita, incasand si majorarile de intarziere prevazute de lege. Sectiunea a IV-a Stingerea datoriei vamale ART. 165 (1) Datoria vamala se stinge prin: a) plata acesteia; b) renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata; c) anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale; d) implinirea termenului de prescriptie extinctiva; e) insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca; f) confiscarea definitiva a marfurilor; g) distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale sau abandonarea acestora in favoarea statului; h) distrugerea sau pierderea marfurilor, datorita fortei majore sau cazului fortuit; i) scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere. (2) Stingerea datoriei vamale in cazurile prevazute la alin. (1) lit. g)-i) opereaza numai daca situatiile s-au produs

inainte de acordarea liberului de vama. CAP. 10 Plangeri si contestatii vamale Sectiunea I Plangeri ART. 166 In cadrul aplicarii reglementarilor vamale, atunci cand autoritatea vamala emite acte care pot leza drepturile si interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice care efectueaza operatiuni supuse vamuirii, acestea se pot adresa cu plangeri impotriva acelui act. ART. 167 (1) Plangerea se adreseaza autoritatii vamale care a emis actul prevazut la art. 166, iar aceasta este obligata sa analizeze si sa comunice petitionarului rezultatul. (2) Autoritatile vamale sesizate cu plangerea sunt obligate sa o solutioneze si sa comunice rezultatul in termen de 30 de zile de la data inregistrarii plangerii. Sectiunea a II-a Contestatii ART. 168 Persoanele fizice sau juridice care sunt nemultumite de solutionarea plangerii de catre autoritatea vamala se pot adresa cu contestatii la directia regionala vamala ierarhic superioara, in termen de 15 zile de la comunicarea solutionarii plangerii. ART. 169 (1) La solutionarea contestatiei, directorul directiei regionale vamale va tine seama de avizul emis de o comisie de specialisti, formata din: a) un consilier juridic al directiei regionale vamale; b) un specialist in probleme vamale din directia regionala vamala; c) un specialist in operatiuni de comert exterior, desemnat de presedintele camerei judetene de comert si industrie. (2) Decizia va fi data in termen de 30 zile de la data inregistrarii contestatiei. ART. 170 Decizia directorului directiei regionale vamale poate fi contestata la Directia Generala a Vamilor, in termen de 15 zile de la comunicare. ART. 171 (1) La solutionarea contestatiei, directorul general al Directiei Generale a Vamilor va tine seama de avizul emis de o comisie formata din: a) un consilier juridic al Directiei Generale a Vamilor; b) un specialist in probleme vamale din Directia Generala a Vamilor; c) un reprezentant al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania. (2) Decizia va fi data in termen de 30 de zile de la data inregistrarii contestatiei. ART. 172 Decizia directorului general al Directiei Generale a Vamilor poate fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta. ART. 173 (1) Secretariatul comisiilor va fi asigurat de catre directiile regionale vamale, respectiv de catre Directia Generala a Vamilor. (2) In bugetul anual al Directiei Generale a Vamilor se vor prevedea, la capitolul "Cheltuieli", sumele necesare platii daunelor civile si a cheltuielilor de judecata. ART. 174 Taxele de timbru pentru contestatiile si caile de atac in materie vamala sunt de 1% din cuantumul taxelor vamale, dar nu mai putin de 10.000 lei. CAP. 11 Sanctiuni Sectiunea I Infractiuni ART. 175

Trecerea peste frontiera prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal de marfuri sau de alte bunuri constituie infractiunea de contrabanda si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi. ART. 176 Trecerea peste frontiera, fara autorizatie, a armelor, munitiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor si substantelor stupefiante si psihotrope, precursorilor si substantelor chimice esentiale, produselor si substantelor toxice constituie infractiunea de contrabanda calificata si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, daca legea penala nu prevede o pedeapsa mai mare. ART. 177 Folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se refera la alte marfuri sau bunuri decat cele prezentate in vama, constituie infractiunea de folosire de acte nereale si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi. ART. 178 Folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. ART. 179 Faptele prevazute la art. 175-178, savarsite de una sau de mai multe persoane inarmate ori constituite in banda, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. ART. 180 Daca faptele prevazute la art. 175-179 sunt savarsite de angajati sau reprezentanti ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operatiuni de import-export ori in folosul acestor persoane juridice se poate aplica si interdictia exercitarii ocupatiei, potrivit art. 64 din Codul penal, republicat. ART. 181 Tentativa la infractiunile prevazute la art. 175-179 se pedepseste. ART. 182 In cazul in care trecerea peste frontiera a unor anumite marfuri sau bunuri constituie infractiuni cuprinse in alte legi, fapta se pedepseste in conditiile si cu sanctiunile prevazute in acele legi, daca sunt mai aspre. ART. 183 Cand marfurile sau alte bunuri care au facut obiectul infractiunii nu se gasesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Sectiunea a II-a Contraventii ART. 184 Faptele care constituie contraventii la reglementarile vamale, procedura de constatare si de sanctionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal aprobat de Guvern. ART. 185 (1) Contraventiile vamale savarsite in incintele vamale si in locurile unde se desfasoara operatiuni sub supraveghere vamala se constata si se sanctioneaza de catre autoritatea vamala. (2) In cazul in care contraventiile vamale sunt constatate de organele de politie sau de alte organe cu atributii de control, in alte locuri decat cele prevazute la alin. (1), acestea au obligatia de a prezenta de indata actele constatatoare la autoritatea vamala cea mai apropiata, impreuna cu bunurile care fac obiectul contraventiei. (3) Dupa verificarea incadrarii faptei in reglementarile vamale, autoritatea vamala aplica, daca este cazul, amenda si dispune retinerea bunurilor in vederea confiscarii. (4) Sanctiunea contraventionala a amenzii poate fi aplicata si persoanelor juridice. ART. 186 In masura in care in prezentul cod si in alte reglementari vamale nu se dispune altfel, contraventiilor vamale li se aplica normele si dispozitiile generale privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia celor privitoare la reducerea amenzii, in cazul platii ei pe loc sau intr-un anumit termen. CAP. 12 Dispozitii finale si tranzitorii ART. 187 (1) Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import. (2) Termenele prevazute in prezentul cod si in alte reglementari vamale se calculeaza potrivit normelor prevazute in Codul de procedura civila. ART. 188 Operatiunile vamale initiate sub regimul prevazut de reglementarile vamale anterioare intrarii in vigoare a prezentului cod se finalizeaza potrivit acelor reglementari.

ART. 189 Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor, va aproba, prin hotarare, Regulamentul de aplicare a Codului vamal, care va intra in vigoare la aceeasi data cu prezentul cod. ART. 190 In termen de 90 de zile de la publicarea prezentului cod in Monitorul Oficial al Romaniei, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, legea privind statutul personalului vamal. ART. 191 Prezentul cod intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii lui in Monitorul Oficial al Romaniei. Pe aceeasi data se abroga: Codul vamal al Republicii Socialiste Romania, aprobat prin Legea nr. 30 din 22 decembrie 1978, cu modificarile ulterioare; art. 2, 3, 4, 8-36 si punctul I din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al Romaniei, aprobata si modificata prin Legea nr. 102/1994, precum si orice alte prevederi contrare prezentului cod. Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 3 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei. p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR ANDREI IOAN CHILIMAN Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 11 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei. p. PRESEDINTELE SENATULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS ----------------

HOTARARE Nr. 441 din 21 iunie 1995 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si in porturi EMITENT: GUVERNUL ROMANIEI PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 139 din 6 iulie 1995 Guvernul Romaniei hotaraste: ART. 1 Constituie contraventie la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile - marea teritoriala, cai si canale navigabile, rade, ape interioare pe portiunea navigabila - si in porturi urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni: (1) tractarea de catre nave a altor obiecte decat cele care sunt admise la remorcare, impingere sau cuplare; (2) nearborarea de catre nave a pavilionului lor national in apele nationale romane, la sosirea in port, in stationare si la plecare; nearborarea pavilionului roman sau arborarea in stare necorespunzatoare, precum si refuzul de ridicare a pavoazului la dispozitia data de capitania portului; (3) refuzul prezentarii carnetului de marinar la cererea organelor Inspectoratului navigatiei civile si a capitaniilor de port pentru dovedirea identitatii personalului navigant, precum si a actelor de identitate ale persoanelor gasite la bordul navelor; (4) stationarea navelor de categoria a II-a in alte locuri si in alte moduri decat cele stabilite de capitania portului; (5) mentinerea debarcaderelor si a pontoanelor de acostare in stare necorespunzatoare din punct de vedere tehnic si al curateniei; (6) legarea in aceeasi dana a mai mult de doua nave care executa operatiuni de incarcare/descarcare sau transbordare de marfuri in afara limitelor portului sau pe caile navigabile; (7) aruncarea sau pierderea in apa de catre nave sau instalatii plutitoare de gunoaie, pietre, zgura, resturi de marfa in port, pe canale navigabile sau in alte locuri sau conditii decat cele stabilite de capitania portului; (8) neinscrierea denumirii navei pe corp si pe suprastructura, stabilita in actul de nationalitate, si a insemnelor de identificare a navelor; (9) neanuntarea la capitania portului, de catre comandantii navelor, a deteriorarii ori a deplasarii mijloacelor de semnalizare plutitoare sau de la uscat necesare navigatiei; (10) navigarea unei nave fara sa aiba la bord materiale si instalatiile necesare mentinerii vitalitatii navei, precum si fara mijloacele de salvare prevazute in actele de bord; (11) parasirea portului, a radei sau a locului de acostare stabilit de capitanie, fara permisul de plecare si actele de bord

sau cu actele de bord expirate; (12) neintretinerea corespunzatoare a puntilor, santinelor, compartimentului masini, hambarelor si a incaperilor navei, prezentand pericol de poluare, incendii, explozii, imbolnaviri, accidente de munca; (13) nesemnalizarea sau semnalizarea cu lumini neregulamentare a navelor, a instalatiilor plutitoare sau a ambarcatiunilor in stationare sau in mars; (14) stationarea sau ancorarea unei nave intr-o trecere ingusta sau intr-o curba brusca ori in apropierea navelor care transporta marfuri periculoase; (15) inceperea constructiei, modificarea caracteristicilor tehnico-constructive, a dezmembrarii navelor de categoria a IIa fara autorizatia emisa de capitania portului; (16) saparea de gropi, santuri, canale sau plantarea de instalatii de-a lungul caii de halaj; (17) pierderea carnetului de marinar, cu exceptia cazurilor de forta majora; (18) nerespectarea zonelor si a culoarelor de navigatie de catre comandantii navelor de categoria a II-a: (19) pierderea actelor de bord, cu exceptia actului de nationalitate, si neanuntarea pierderii la capitania portului; (20) stationarea in port a unei nave, mai mult de 12 ore dupa primirea permisului de plecare, fara a se depune din nou actele de bord la capitania portului; (21) folosirea jurnalelor de bord, de masini si radiotelegrafic fara a fi numerotate, sigilate si parafate de capitania portului, pastrarea lor in conditii necorespunzatoare si in termenul prevazut de lege, precum si necompletarea lor; (22) nedepunerea sau depunerea incompleta la capitania portului, de catre comandantul navei sau reprezentantul sau autorizat, in termenul fixat de lege, a actelor de bord si a declaratiei, precum si neaducerea la cunostinta capitaniei portului a evenimentelor petrecute la bord sau pe navele din convoi atat in cursul navigatiei, cat si in stationare; (23) neinscrierea pe nave, in locurile indicate, a numarului maxim de calatori stabilit a se transporta, precum si neinscrierea pe navele ce executa treceri a tonajului maxim, a numarului de autovehicule sau de animale mari pe care le pot transporta; (24) efectuarea, fara autorizatia capitaniei portului, de probe la masinile cu punere in miscare a elicelor sau zbaturilor, de catre navele aflate in port legate la chei sau la ancora; (25) neprezentarea comandantului unei nave de categoria a II-a, venita din apele straine, la capitania portului pentru indeplinirea formalitatilor de sosire, imediat dupa acostarea in port; (26) ancorarea sau acostarea unei nave, in afara limitelor portului, in alte locuri decat cele stabilite sau semnalizate in acest sens, fara o permisiune prealabila din partea capitaniei portului, cu exceptia cazurilor de forta majora; (27) neanuntarea la capitania portului a evenimentelor de: abordaje, incendii, avarii, poluare, inec, disparitie a navei si altele asemenea; (28) degradarea malurilor, digurilor, instalatiilor sau a lucrarilor hidrotehnice din zona maritima, fluviala si a altor cai navigabile; (29) nerespectarea de catre comandantii de nave a dispozitiilor date de capitania portului cu privire la introducerea si parcarea navelor in locurile stabilite pentru iernatic si neluarea de catre comandantii iernaticelor si conducatorii de nave a masurilor de paza, securitate si taiere a ghetii in jurul navelor pe durata iernaticului; (30) fumatul in locurile de pe nava unde se afla depozitate marfuri, in interiorul magaziilor si in imediata apropiere a acestora, unde interzicerea fumatului este semnalata prin afise sau semne corespunzatoare; (31) refuzul oricarui membru din echipaj de a se supune cercetarilor ce se fac de organele capitaniei portului in raza de coordonare a acestora; (32) incarcarea si descarcarea produselor petroliere si a marfurilor periculoase ambalate, la alte dane sau in alte locuri decat cele stabilite pentru aceasta, precum si depozitarea acestor produse pe dane; (33) neanuntarea imediat capitaniei portului sau pichetului de graniceri, de catre comandantul navei, a debarcarii pe mare sau pe coasta a unei parti din incarcatura, in caz de forta majora; (34) nedepunerea, in termen de 14 zile, la capitania portului a actelor necesare pentru inmatriculare, radiere, transfer de proprietate a navelor sau de schimbare a domiciliului armatorului; (35) folosirea scarilor si a schelelor necorespunzatoare pentru accesul la bordul navelor si pentru efectuarea operatiunilor de incarcare/descarcare la nave, precum si neiluminatul acestora pe timpul noptii; (36) infiintarea de puncte de lucru pentru operatiuni la nave in afara limitelor portului sau in ape navigabile, fara autorizarea scrisa a capitaniei portului; (37) legarea de o nava, fara permisiunea comandantului acesteia, a altei nave, in timpul navigatiei sau in stationare la ancora, precum si acostarea si legarea oricaror nave de cele aflate in ancora, in raza porturilor, sau de cele acostate in porturi, fara autorizarea capitaniei portului; (38) incarcarea, descarcarea sau transbordarea de marfuri, materiale sau persoane, inainte ca nava sa fi obtinut libera practica, permisul de acostare, precum si efectuarea acestor operatiuni, in alt loc sau in alt mod decat cele stabilite de capitania portului; (39) alaturarea, fara aprobarea capitaniei portului, a unor nave la o nava sosita in port inainte ca aceasta sa fi obtinut libera practica, cu exceptia navelor de manevra in si cazuri de forta majora; (40) exploatarea unei nave sau instalatii plutitoare care a fost clasata ca epava sau casata; (41) neluarea masurilor de punere in siguranta a navelor sau a instalatiilor plutitoare aflate in deriva pe calea navigabila de catre comandantii navelor sau ai convoaielor care le intilnesc;

(42) nerespectarea dispozitiilor cuprinse in "Avizele catre navigatori" comunicate sau afisate; (43) nerespectarea regulilor de navigatie privind pescajul, viteza, compunerea convoiului, trecerea pe sub poduri sau stationarea pe canalele navigabile; (44) extragerea din albia apelor navigabile, porturi, rade si plaje de pietris, nisip si alte asemenea materiale, fara autorizatia scrisa a Inspectoratului navigatiei civile; (45) lipsa rolurilor de incendiu, abandon si a celui pentru gaura de apa; (46) exploatarea unei nave care nu este dotata cu mijloace de semnalizare fonica si optica regulamentare sau defectuoase; (47) transportul de convoaie formate dintr-un numar mai mare de nave decat cele stabilite prin regulamentul de navigatie pentru sectorul respectiv si efectuarea de remorcaje, de impingeri sau duceri cuplat de catre nave sau ambarcatiuni care nu au acest drept; (48) exploatarea in continuare a cladirilor, buteliilor de aer si a recipientelor sub presiune, dupa expirarea actului de verificare a acestora; (49) neexecutarea sau executarea defectuoasa a serviciului "Salvamar" in posturile de salvare si prim-ajutor, in zona plajelor amenajate si a strandurilor; (50) parasirea serviciului de garda (paza) si siguranta la bordul navelor si a instalatiilor plutitoare; (51) refuzul comandantilor sau al membrilor din echipajul navelor de a se ajuta reciproc la manevre, atunci cand siguranta navei impune aceasta; (52) lipsa sitelor de la cosurile navelor aflate in zona petroliera; (53) manipularea necorespunzatoare a tuburilor flexibile, de pe urma careia ar rezulta scurgeri de produse petroliere pe sol sau in apa; (54) transportul marfurilor, indiferent de felul expeditiei, precum si remorcarea sau impingerea navelor, fara intocmirea documentelor de transport; (55) comportamentul necorespunzator, aducerea de injurii, insultarea, amenintarea organelor de capitanie, cand acestea se afla in exercitiul functiunii, cu exceptia cazurilor cand fapta constituie infractiune; (56) incarcarea navelor la un pescaj mai mare decat cel permis de adincimile de langa dane sau in punctele unde se efectueaza aceste operatiuni; (57) incarcarea navelor peste limitele stabilite in actele de bord; (58) intrarea, iesirea sau trecerea navelor in/si prin fata portului sau trecerea pe langa nave care efectueaza diferite lucrari de salvare, hidrotehnice etc. sau operatiuni de incarcare/descarcare, alimentare combustibil etc., fara a micsora din timp viteza; (59) folosirea mijloacelor improvizate de incalzit si iluminat la bordul navelor; (60) refuzul persoanelor straine de echipaj de a cobori de pe nava la somatia comandantului navei sau a organelor de capitanie; (61) neanuntarea capitaniei portului despre inceperea manevrelor in port si in rada sau a trecerilor de la un mal la altul; (62) legarea navelor de liniile ferate sau de liniile cailor de rulaj ale macaralelor sau de alte instalatii portuare care nu sunt destinate acestui scop; (63) construirea de garduri sau asezarea de plase ori de unelte fixe de pescuit in rade, porturi, canale, senale navigabile si in alte locuri unde acestea impiedica navigatia; (64) nesupunerea, intocmai si la timp, a comandantilor de nave, sau de catre membrii echipajelor acestora, la somatiile organelor capitaniei portului; (65) deratizarea, dezinsectia sau dezinfectia navelor, fara permisiunea capitaniei portului si in alte locuri decat cele stabilite; (66) ancorarea, acostarea sau legarea unei nave, precum si schimbarea locului initial, in limitele portului, in alt loc decat cel indicat de catre capitania portului sau fara incuviintarea acesteia, cu exceptia cazurilor de forta majora; (67) neinscrierea scarilor de pescaj, a marcilor de franc-bord sau inscrierea acestora in alte locuri decat cele stabilite, precum si neintretinerea lor in buna stare; (68) dezlegarea navelor remorcate, impinse sau care au fost cuplate inainte de a fi puse in siguranta, sau ancorarea in conditii nesigure; (69) inceperea lucrarilor de constructii, reconstructii, transformari de nave si instalatii plutitoare, de scoatere si inlocuire a masinilor, cladirilor si motoarelor de la nave, de ridicare pe cala, lansare la apa si dezmembrare a navelor fara autorizarea scrisa, prealabila, a capitaniei portului, sau efectuarea acestor lucrari in alte locuri decat cele indicate; (70) neprezentarea la nava, intarzierea sau parasirea acesteia de catre pilot, daca prin aceasta este afectata siguranta navei si a navigatiei; (71) exercitarea atributiilor de serviciu sub influenta bauturilor alcoolice, de catre personalul de bord; (72) nerespectarea dispozitiilor regulamentare privind intalnirea si depasirea navelor, precum si taierea drumului unei alte nave sau impiedicarea navigatiei normale; (73) refuzul de a se permite organelor capitaniei portului vizitarea, navelor, instalatiilor, magaziilor, hambarelor si a altora asemenea, aflate in zona de jurisdictie pentru control si cercetari; (74) efectuarea, fara autorizatia scrisa a Inspectoratului navigatiei civile, in porturi, in zona maritima si fluviala si pe caile navigabile, de lucrari si amenajari de orice fel, care pot impiedica navigatia sau care ascund amenajarile facute in

interesul navigatiei ori impiedica folosirea lor; (75) neanuntarea, de catre piloti, a evenimentelor de navigatie pe perioada in care s-au aflat la bordul navei in serviciul de pilotaj, precum si nerespectarea imediata la capitania portului pentru depunerea raportului de eveniment; (76) exploatarea unei nave cu un echipaj mai mic decat cel stabilit pentru siguranta navigatiei, precum si lipsa de la bordul navelor a echipajului minim necesar pentru efectuarea manevrelor stabilite; (77) blocarea drumurilor de acces si de circulatie pe dane, prin depozitarea marfurilor sau parcarea autovehiculelor, daca prin aceasta se pericliteaza siguranta navei sau a navigatiei; (78) neorganizarea serviciului de garda si siguranta de catre comandantii la bordul navelor si al instalatiilor plutitoare; (79) neorganizarea posturilor de salvare si prim-ajutor pe plaje, in afara portului, precum si utilizarea de personal neautorizat in serviciul "Salvamar" si postul de salvare; (80) folosirea la bordul navelor si al instalatiilor plutitoare de persoane care nu poseda brevetul sau certificatul de capacitate corespunzator functiei pe care o exercita, daca aceasta fapta nu constituie infractiune; (81) suprimarea mijloacelor de semnalizare plutitoare si costiere fara aprobarea scrisa a capitaniei portului, daca aceasta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni; (82) organizarea de plaje, serbari nautice, curse de inot sau alte manifestari sportive pe apa si in port fara permisiunea organelor Inspectoratului navigatiei civile si fara autorizarea scrisa a capitaniei portului, precum si nerespectarea masurilor indicate de capitania portului pentru prevenirea accidentelor; (83) nerespectarea regulilor de navigatie la trecerea prin ecluze si stavilare; (84) ancorarea sau graparea ancorei sau a lanturilor in locurile unde sunt instalate semnalele de interzicere a ancorarii, cu exceptia cazurilor de forta majora; (85) exploatarea navelor cu instalatii si mijloace de stins incendiu necorespunzatoare si nerespectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor; (86) exploatarea navelor fara mijloace de salvare conform normelor in vigoare; (87) nebalizarea locului unde s-a scufundat un obiect de la bord sau din incarcatura navei, care prezinta pericol pentru navigatie; (88) punerea in imposibilitate de manevra a navelor aflate in exploatare prin scoatere din functiune a aparatului motor, fara autorizarea prealabila a capitaniei portului; (89) inceperea dezmembrarii navelor inaintea depunerii documentatiei de radiere si fara autorizatia capitaniei portului, neterminarea lucrarilor de dezmembrare in termenul stabilit cu capitania portului, necuratarea terenului de materiale rezultate din dezmembrarea navei, precum si executarea acestor operatiuni in alte locuri decat cele stabilite de capitania portului; (90) permiterea, de catre administratia punctului sau a bazinului de petrol, a intrarii in zona petroliera a mijloacelor de transport rutiere care produc scintei, fara a avea site de esapament si care sunt in stare necorespunzatoare din punct de vedere tehnic; (91) refuzul persoanelor fizice sau juridice care sunt autorizate sa lucreze obisnuit in porturi, pe maluri si in apele nationale, de a da ajutor in caz de incendiu, inundatii sau in oricare alt caz de pericol, la cererea organelor capitaniei portului; (92) neintretinerea in stare corespunzatoare a mijloacelor de legare la mal a navelor; (93) aprinderea de materiale inflamabile sau fumigene, tragerea de focuri de arma ori emiterea de semnale fonice sau luminoase de la bordul navei, in afara celor admise de regulamentele de navigatie; (94) folosirea de catre nave a telegrafiei fara fir si a statiilor radio in fonie, sigilate in port sau in rada, fara autorizarea capitaniei portului, cu exceptia cazurilor de forta majora; (95) transportul de marfuri periculoase fara respectarea conditiilor stabilite prin actele normative interne si prin conventii internationale la care Romania este parte; (96) stationarea, acostarea sau ancorarea navelor incarcate cu marfuri periculoase in alte locuri decat cele stabilite pentru aceste nave; (97) nerespectarea de catre comandantii de nave a prevederilor din actele de bord cu privire la numarul maxim de persoane admise a se transporta de catre nave; (98) nerespectarea termenului stabilit de capitania portului pentru repunerea in functiune a mijloacelor de semnalizare a senalului navigabil, plutitoare si de la uscat, de zi si de noapte; (99) executarea operatiunilor de degazare sau spalare a tancurilor in alte locuri decat cele fixate de capitania portului, precum si introducerea, fara autorizatia capitaniei portului, a tancurilor nedegazate in bazine; (100) neanuntarea compartimentului "Port control" al capitaniei portului la intrarea in rada, port si la plecarea din port sau rada, precum si nerespectarea dispozitiilor date de serviciul "Port control" al capitaniei portului; (101) deversarea materialelor dragate in alte locuri decat cele stabilite; (101) nerespectarea regulilor speciale privind incarcarea de marfuri pe punte; (103) pierderea, din neglijenta, a actului de nationalitate a navelor; (104) neexecutarea de catre comandantii de nave a dispozitiilor capitaniei portului cu privire la schimbarea locului de acostare sau de ancorare a navei sau la efectuarea altei manevre necesare; (105) neintretinerea corespunzatoare a mijloacelor de semnalizare plutitoare si costiere, a instalatiilor care servesc sigurantei navigatiei, precum si nerefacerea sistemelor de semnalizare in termenul stabilit de capitania portului;

(106) neluarea masurilor cerute de capitania portului privind balizajul, culoarele de navigatie pentru fiecare tip de nava si de activitate in parte; (107) neexecutarea, in termenele stabilite, a lucrarilor sau operatiunilor cerute de capitania portului pentru securitatea navelor aflate in navigatie sau legate la chei; (108) nementinerea in buna stare de exploatare si etanseitate a tubulaturii aeriene si a instalatiei de incarcare a navelor cu produse petroliere, precum si neluarea masurilor corespunzatoare de depoluare si curatare a zonelor afectate unitatilor sau persoanelor fizice specializate in asemenea activitati; (109) nerespectarea dispozitiilor capitaniei portului, sub aspectul ordinii si sigurantei navigatiei, de catre persoanele fizice si juridice care folosesc porturile si apele nationale navigabile; (110) efectuarea de reparatii la nave in zona petroliera, fara aprobarea capitaniei portului; (111) executarea de lucrari cu foc deschis in zona petroliera a portului; (112) instalarea si construirea de poduri sau instalarea de conducte si cabluri peste sau sub apele navigabile, fara autorizatia scrisa a autoritatii de stat competente, precum si nesemnalizarea acestora conform dispozitiilor Inspectoratului navigatiei civile sau, dupa caz, ale capitaniei portului; (113) acostarea in dana dubla si andocarea tancurilor petroliere nedegazate, cu exceptia navelor specializate pentru bunkerare, preluare de ape uzate; (114) executarea de manevre fara pilot la bord, precum si navigarea fara pilot si refuzul de la lua pilot acolo unde pilotajul este obligatoriu; (115) neanuntarea capitaniei portului, de catre comandantii de nave sau de catre administratia portului si societatile care exploateaza zonele portuare respective, asupra scurgerilor din nave sau din conductele terestre de produse poluante; (116) depozitarea oricaror materiale sau marfuri in porturi, pe platforme si maluri, in zona maritima, fluviala si a altor cai navigabile, fara respectarea normelor tehnice privind sarcina admisa pe unitatea de suprafata; (117) instalarea mijloacelor de semnalizare plutitoare si costiere, a cablurilor subacvatice, fara aprobarea scrisa a capitaniei portului, precum si nesemnalizarea oricarui obstacol aflat in senalul navigabil, care constituie pericol pentru siguranta navigatiei. ART. 2 Contraventiile prevazute la art. 1 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a) cu amenda de la 250.000 lei la 275.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (1) - (14); b) cu amenda de la 275.000 lei la 300.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (15) - (31); c) cu amenda de la 300.000 lei la 400.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (32) - (58); d) cu amenda de la 400.000 lei la 500.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (59) - (86); e) cu amenda de la 500.000 lei la 700.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (87) - (100); f) cu amenda de la 700.000 lei la 900.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (101) - (111); g) cu amenda de la 900.000 lei la 1.000.000 lei, pentru faptele prevazute la art. 1 pct. (112) - (117). ART. 3 In cazul in care, prin savarsirea contraventiei, unele bunuri sunt distruse total sau partial, agentii care constata contraventia vor mentiona proportia distrugerii. Cuantumul despagubirilor datorate se va stabili o data cu aplicarea amenzii sau, dupa caz, prin efectuarea expertizei, pe baza preturilor in vigoare la data savarsirii contraventiei. ART. 4 Despagubirile determinate potrivit art. 3 se incaseaza de catre cei ale caror bunuri au fost distruse partial sau total ca urmare a savarsirii contraventiei si se utilizeaza pentru acoperirea pagubelor cauzate prin savarsirea faptelor contraventionale. ART. 5 In functie de gravitatea faptelor prevazute la art. 1, Inspectoratul navigatiei civile poate proceda, la propunerea organelor constatatoare, la suspendarea brevetelor sau a certificatelor de capacitate. ART. 6 In cazul in care in apele nationale navigabile are loc o coliziune de nave, o esuare sau o alta avarie, iar actiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinte daunatoare pentru apele nationale, pentru tarimul sau malurile romanesti, Ministerul Transporturilor, prin Inspectoratul navigatiei civile si in colaborare cu Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, este in drept sa adopte masurile necesare corespunzatoare cu paguba efectiva sau cu amenintarea pe care o reprezinta, in scopul apararii impotriva poluarii sau amenintarii cu poluarea. ART. 7 Constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute in prezenta hotarare sunt de competenta inspectorilor de navigatie din cadrul Inspectoratului navigatiei civile si al organelor capitaniilor de port. ART. 8 Sanctiunile prevazute in prezenta hotarare se aplica persoanelor fizice care au savarsit contraventia. ART. 9 Amenzile aplicate persoanelor fizice straine se platesc in valuta convertibila, prin transformarea amenzilor din lei in valuta la cursul de schimb oficial din momentul savarsirii contraventiei. ART. 10 Dispozitiile prezentei hotarari se completeaza cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea

contraventiilor, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 12/1994. Prezenta hotarare nu se aplica navelor apartinand Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne. ART. 11 Prevederile cap. III din H.C.M. nr. 2507/1969 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transportul pe calea ferata, auto, pe apele nationale si teritoriale, precum si folosirea si mentinerea in buna stare a drumurilor nationale, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei hotarari se abroga. PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU Contrasemneaza: Ministrul transporturilor, Aurel Novac Ministrul apelor, padurilor si protectiei mediului, Aurel Constantin Ilie Ministru de interne, Doru Ioan Taracila, Ministru de stat, ministrul finantelor, Florin Georgescu ----------------

LEGE Nr. 32 din 12 noiembrie 1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA PUBLICATA IN: BULETINUL OFICIAL NR. 148 din 14 noiembrie 1968 CAP. 1 ART. 1 Contraventie este fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor aratate in legea de fata. ART. 2 Au dreptul sa emita acte normative de stabilire si sanctionare a contraventiilor: a) Consiliul de Ministri; b) consiliile populare judetene, Consiliul popular al municipiului Bucuresti si consiliile populare municipale si orasenesti, in urmatoarele sectoare de activitate: intretinerea si folosirea fondului locativ de stat, a drumurilor, strazilor si celorlaltor cai de comunicatie, a plantatiilor, parcurilor si surselor naturale de importanta locala; mentinerea linistii publice, ocrotirea sanatatii, salubritatea, mentinerea esteticii localitatilor, transportul in comun in cuprinsul localitatilor, aplicarea regimului preturilor, precum si comertul in piete, targuri si obare. In cazuri de epidemii, epizootii, inundatii sau alte calamitati, precum si in orice alte situatii care reclama masuri urgente, au dreptul sa emita acte normative de stabilire si sanctionare a contraventiilor si comitetele executive ale consiliilor populare prevazute in alineatul precedent. ART. 3 Actele normative emise de organele aratate in art. 2 vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza a se aplica pentru fiecare contraventie, iar in cazul amenzii, limita minima si maxima a acesteia; de asemenea, ele pot cuprinde tarife de stabilire a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor. ART. 4 Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra in vigoare in termen de 10 zile de la aducerea lor la cunostinta publica, in afara de cazul cand ele prevad un termen mai lung. In cazuri urgente, actele normative pot prevedea intrarea lor in vigoare intr-un termen mai scurt. Aducerea la cunostinta publica se face prin mijloacele prevazute de lege. ART. 5 Contraventiile se sanctioneaza cu avertisment sau cu amenda.

Sanctiunile se aplica persoanelor fizice care au savarsit contraventiile. Prin derogare de la dispozitiile alineatului precedent, sanctiunile pot fi aplicate si persoanelor juridice, dar numai daca aceasta se prevede prin lege sau prin decret. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate. In celelalte cazuri in care se savarsesc contraventii la norme ce prevad obligatii pentru organizatiile socialiste, sanctiunea se aplica angajatului, membrului cooperativei sau al altei organizatii obstesti, care are indatorirea sa duca la indeplinire aceste norme, fie in baza dispozitiilor unui act normativ, a contractului de munca, regulamentului de ordine interioara sau statutului, fie in baza unei insarcinari scrise, date in acest scop de conducatorul organizatiei socialiste care avea atributia de a da o astfel de insarcinare. Sanctiunea se aplica conducatorului organizatiei socialiste, daca insarcinarea scrisa nu a fost data, desi era necesara. ART. 6 Prin avertisment se atrage atentia contravenientului asupra pericolului faptei savarsite si i se recomanda ca pe viitor sa se respecte dispozitiile legale. Avertismentul se aplica in cazurile in care fapta este de mica importanta si se apreciaza ca acela care a savarsit-o nu o va mai repeta chiar fara aplicarea unei amenzi. Avertismentul se poate aplica chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune. ART. 7 Amenda are caracter administrativ. Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Consiliului de Ministri se pot prevedea amenzi intre 20 si 1500 lei, iar in cazuri deosebite pana la 3000 lei. Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale consiliilor populare sau decizii ale comitetelor lor executive se pot prevedea amenzi intre 20 si 50 lei. Amenzile se fac venit la bugetul de stat. ART. 8 Sunt supuse confiscarii, daca confiscarea este prevazuta expres in actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei: a) lucrurile produse prin contraventie; b) lucrurile care au servit la savarsirea contraventiei, daca sunt ale contravenientului; c) lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei, daca nu sunt restituite persoanei vatamate. Lucrurile a caror detinere sau circulatie este interzisa vor fi supuse confiscarii independent de conditiile prevazute in alineatul precedent. ART. 9 Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, amenzile totalizate potrivit dispozitiilor alineatului 1 nu pot depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai grava. In cazul in care la savarsirea unei contraventii au luat parte mai multe persoane, sanctiunea se aplica fiecarui participant, separat. ART. 10 Fapta prevazuta de lege sau alt act normativ ca fiind contraventie se sanctioneaza chiar daca este savarsita fara intentie, in afara de cazul in care prin actul normativ se dispune altfel. Nu constituie contraventie fapta savarsita in stare de legitima aparare, din cauza unei intimplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata, precum si aceea savarsita din constrangere, eroare de fapt sau in stare de necesitate. De asemenea, nu constituie contraventie fapta savarsita de o persoana care din cauza starii mintale sau a vreunei infirmitati nu poate raspunde de fapta imputata. ART. 11 Fapta savarsita de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie. Pentru contraventiile savarsite de minorii care au implinit 14 ani, minimul si maximul amenzii se reduc la jumatate din minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita. ART. 12 Daca printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotita contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ, iar sanctiunea aplicata si neexecutata pana la aceasta data nu se mai executa. Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara, se va aplica aceasta sanctiune, iar amenda aplicata potrivit vechiului act normativ se va executa numai pana la limita maximului prevazut in noul act normativ. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata in conformitate cu prevederile actului normativ in vigoare la data savarsirii ei. ART. 13 Aplicarea sanctiunii pentru contraventii se prescrie in termen de 3 luni de la data savarsirii faptei. Cand fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii

sanctiunii nu curge pe tot timpul cat pricina s-a aflat in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut inauntrul termenului prevazut la alineatul 1. Prescriptia opereaza totusi, daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de 1 an de la data savarsirii faptei. Dispozitiile alineatului precedent se aplica si in cazurile in care pricina s-a aflat in fata comisiei de judecata. In cazul contraventiilor la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii si disciplina financiara, aplicarea sanctiunii se prescrie in termen de 1 an de la data savarsirii faptei. ART. 14 Executarea sanctiunii se prescrie, daca procesul-verbal de constatare a contraventiei, precum si, cand este cazul, instiintarea de plata a amenzii nu au fost comunicate celui sanctionat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii. Executarea sanctiunii se prescrie, de asemenea, in termenul de 1 an de la data aplicarii ei, chiar daca contravenientul a exercitat calea de atac. Prescriptia executarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat, la cererea contravenientului, executarea a fost amanata sau esalonata. ART. 15 Dispozitiile art. 13 si 14 nu impiedica urmarirea despagubirilor si confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri. CAP. 2 ART. 16 Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, de primar, de ofiterii ori subofiterii de militie, precum si de sefii de servicii sau sectii, ori asimilatii acestora in organizatiile de stat, anume imputerniciti de conducatorul organizatiei. Primarul constata contraventiile stabilite prin actele normative emise de consiliile populare si comitetele lor executive, precum si contraventiile la dispozitiile legale privind: apararea ordinii publice, regulile generale de comert, vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare, circulatia produselor agricole, productia, vanzarea, circulatia si desfacerea vinurilor si rachiurilor naturale, pescuitul, vinatul, prevenirea si combaterea epidemiilor, intretinerea drumurilor nationale si locale, a podurilor si accesoriilor acestora, executarea lucrarilor edilitare, regimul constructiilor, folosirea fondului locativ de stat, ocrotirea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a lucrarilor de gospodarire a apelor, precum si contraventiile silvice. Ofiterii si subofiterii de militie constata contraventiile la dispozitiile legale privind: apararea ordinii publice si celelalte sectoare de activitate care intra in atributiile militiei, regulile generale de comert, vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare, circulatia produselor agricole, productia, vanzarea, circularea si desfacerea vinului si rachiurilor naturale, pescuitul, vinatul, intretinerea drumurilor nationale si locale, a podurilor si accesoriilor acestora si regimul constructiilor. Prin actele normative de stabilire si sanctionare a contraventiilor pot fi prevazute si alte persoane care constata contraventiile aratate in alineatele 2 si 3, precum si alte contraventii care se constata de primar sau de ofiterii ori subofiterii de militie. Contraventiile savarsite de angajatii organizatiilor de stat la locul de munca se constata atat de persoanele prevazute in actele normative care stabilesc si sanctioneaza contraventiile, cat si de sefii de servicii sau sectii ori asimilatii acestora, anume imputerniciti de conducatorul organizatiei, daca ele au fost savarsite de personalul in subordine. Aceleasi persoane constata si contraventiile savarsite in incinta organizatiilor de stat de catre cei care nu sunt angajati ai acestora. Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul contraventiilor savarsite la locul de munca de angajatii sau membrii organizatiilor cooperatiste ori ai altor organizatii obstesti, precum si in cazul contraventiilor savarsite in incinta acestor organizatii de catre alte persoane, daca prin actele normative de stabilire si sanctionare a contraventiilor se prevede expres aceasta. Daca o persoana savarseste mai multe contraventii, constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, se incheie un singur proces-verbal. ART. 17 Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde: data si locul unde este incheiat, numele, prenumele si calitatea celui care il incheie; numele, prenumele, domiciliul, ocupatia si locul de munca al contravenientului, numarul si data actului de identitate al acestuia, cu mentiunea organului care l-a emis; descrierea faptei ce constituie contraventie, cu indicarea datei si orei cand a fost savarsita, precum si cu aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii acesteia si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; mentiunea ca contravenientul poate achita in termen de 48 ore jumatate din minimul amenzii in conditiile art. 26. In cazul in care contravenientul este minor, procesul verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul parintilor sau ale tutorelui. Agentul constatator va consemna in procesul verbal, la cererea contravenientului, obiectiunile acestuia cu privire la continutul procesului-verbal si mijloacele de proba de care intelege sa se serveasca in cauza. Lipsa din procesul-verbal a mentiunilor privind numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita si data comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu. ART. 18 Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cererea acestuia, actul de identitate, iar pentru

determinare locului sau de munca, si alte acte pe care le are asupra sa. Pentru legitimarea contravenientului, agentul constatator poate apela, in caz de nevoie, la ofiterii si subofiterii de militie, care sunt obligati sa-i acorde sprijin. ART. 19 Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de cel care incheie si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie adeverite de cel putin un martor. Procesul-verbal, in acest caz, va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul martorului, numarul si data actului sau de identitate cu mentiunea organului care l-a emis, precum si semnatura martorului. In lipsa de martori, agentul constatator va arata in procesul-verbal din ce cauza acesta a fost incheiat astfel. ART. 20 Daca prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea. Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ, tinandu-se seama de imprejurarile in care fapta a fost savarsita, de starea materiala a faptuitorului, precum si de celelalte date privitoare la contravenient cuprinse in procesulverbal. ART. 21 In cazul in care prin savarsirea contraventiei s-a pricinuit o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia, agentul constatator, daca are dreptul sa aplica sanctiunea, stabileste si despagubirea pe baza de tarif, facand mentiunea corespunzatoare in procesul-verbal. Daca nu exista tarif de evaluare a pagubei, partea vatamata isi va putea valorifica pretentiile potrivit legii civile. ART. 22 In cazul in care agentul constatator aplica sanctiunea, el dispune si confiscarea. In acest caz, cat si atunci cand sanctiunea se aplica de un alt organ, agentul constatator va descrie in procesul verbal lucrurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de dispozitiile legale. Despre masurile luate se fac mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal. Daca lucrurile confiscate apartin altei persoane decat contravenientului, in procesul-verbal se vor arata numele, prenumele si domiciliul persoanei fizice, ori denumirea si sediul persoanei juridice, in masura in care aceste date sunt cunoscute. ART. 23 Daca potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu este in drept sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite indata organului competent, care aplica sanctiunea potrivit art. 20 alin. 2, prin rezolutie pe procesul-verbal. Odata cu aplicarea sanctiunii, organul competent stabileste despagubirea pe baza de tarif si dispune confiscarea sau, dupa caz, restituirea catre cel in drept a lucrurilor ori a sumelor rezultate din valorificarea acestora, procedand potrivit dispozitiilor art. 21 si 22 care se aplica in mod corespunzator. ART. 24 Procesul-verbal se comunica in copie contravenientului, partii vatamate si persoanei fizice sau juridice prevazute in art. 22 alin. 2, de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii sanctiunii. Daca contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si in cazul in care a fost obligat la despagubire, odata cu procesul-verbal i se va comunica si instiintarea de plata. In instiintarea de plata se va arata ca daca nu se achita amenda si despagubirea in termen de 15 zile de la comunicare, se va proceda la executare silita. In cazul in care agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este de fata la incheierea procesului-verbal, copia acestuia si instiintarea de plata se inmaneaza contravenientului, facandu-se mentiune despre aceasta in procesulverbal. Dispozitiile alineatului precedent se aplica si fata de celelalte persoane carora trebuie sa li se comunice copia procesului-verbal. ART. 25 In cazul in care contravenientul achita pe loc agentului constatator jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita, iar prin contraventie nu s-a cauzat o paguba si nu exista lucruri supuse confiscarii, procesul-verbal nu se mai incheie si orice urmarire inceteaza. Plata amenzii se face contra chitanta, in care se va specifica contraventia pentru care a fost incasata amenda. Procesul-verbal nu se incheie nici daca agentul constatator aplica avertismentul, iar prin contraventie nu s-a cauzat o paguba si nu exista lucruri supuse confiscarii, cu exceptia cazului cand in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia se prevede altfel. ART. 26 Daca contravenientul se angajeaza sub semnatura sa achite, in cel mult 48 ore de la incheierea procesului verbal, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita, agentul constatator va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal. Plata amenzii se face la Casa de Economii si Consemnatiuni ori la organizatia socialista aratata in procesul-verbal, iar chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care face parte

agentul constatator, in termenul prevazut in alineatul precedent. Daca contravenientul achita in termenul pentru care s-a angajat jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita, orice urmarire in ceea ce priveste amenda inceteaza. In cazul in care contravenientul nu achita in acest termen jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, se vor aplica dispozitiile art. 20 sau 23 alin. 1, dupa caz. ART. 27 Dispozitiile art. 25 si 26 se aplica si in cazurile prevazute de art. 9 alin. 2, daca contravenientul achita pe loc sau, dupa caz, in cel mult 48 ore, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fiecare dintre contraventiile constatate, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maximul prevazut pentru contraventia cea mai grava. ART. 28 Daca in cazurile prevazute in art. 25, 26 si 27, prin contraventie s-a cauzat o paguba ori sunt lucruri supuse confiscarii, organul competent potrivit dispozitiilor prezentei legi stabileste despagubirea pe baza de tarif si dispune confiscarea. ART. 29 Daca organul in drept sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta socotita contraventie a fost savarsita in astfel de conditii incat potrivit legii penale ea constituie infractiune, sesizeaza organul de urmarire penala competent. ART. 30 In cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit, prin rezolutia sau ordonanta procurorului ori prin hotarare judecatoreasca, ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau constatare a faptei, impreuna cu copia ordonantei sau hotararii, se trimit de indata organului in drept sa constate contraventia. CAP. 3 Caile de atac si sanctiune, a despagubirilor stabilite pe baza de tarif si a confiscarilor ART. 31 Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia. Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea stabilita pe baza de tarif, iar cel caruia ii apartin lucrurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii. Plangerea suspenda executarea. Plangerea persoanelor prevazute in alineatul 2 suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau masura confiscarii. ART. 32 Daca agentul constatator a aplicat sanctiunea, a stabilit despagubirea sau a dispus confiscarea, plangerea se solutioneaza dupa cum urmeaza: a) in cazul contraventiilor prevazute in actele normative emise de Consiliul de Ministri, plangerea se solutioneaza de catre conducatorul organului din care face parte agentul constatator sau de catre un alt angajat, ierarhic superior agentului constatator, imputernicit de conducatorul acestui organ. Daca contraventia a fost constatata de conducatorul organului, plangerea se solutioneaza de catre conducatorul organului ierarhic superior. In cazul in care procesul-verbal a fost intocmit de primar, plangerea se solutioneaza de comitetul executiv al consiliului popular. Daca procesul verbal a fost intocmit de seful de serviciu sau sectie al unei organizatii socialiste, ori de cei asimilati acestora, plangerea se solutioneaza de conducatorul organizatiei in care a fost savarsita contraventia; b) in cazul contraventiilor prevazute in actele normative emise de organele locale, plangerea se solutioneaza de primarul comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, pe al carui teritoriu a fost savarsita fapta. Dispozitiile lit. a) alin. 3 se aplica in mod corespunzator. ART. 33 Daca un alt organ decat agentul constatator a aplicat sanctiunea, a stabilit despagubirea sau a dispus confiscarea, plangerea se solutioneaza de organul prevazut in actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei. Daca actul normativ nu prevede un asemenea organ, plangerea se solutioneaza de organul ierarhic superior celui care a aplicat sanctiunea. ART. 34 In cazul contraventiilor pentru care actul normativ prevede o amenda de peste 1.000 lei, sau daca despagubirea stabilita pe baza de tarif ori valoarea lucrurilor confiscate depaseste 1.000 lei, plangerea se solutioneaza de judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia. ART. 35 In cazul amenzii aplicate unei persoane juridice, plangerea acesteia se rezolva de organul indicat in legea sau decretul care prevede sanctionarea persoanei juridice. Daca legea sau decretul nu indica un asemenea organ, plangerea se rezolva de conducatorul organului central al administratiei de stat in a carui ramura sau domeniu de activitate s-a comis contraventia ori de un angajat, avand cel putin functia de director, imputernicit de conducatorul organului central. ART. 36 Plangerea se depune la organul din care face parte agentul constatator si va fi insotita de copia procesului-verbal de

constatare a contraventiei. Plangerea cat si celelalte acte de procedura privind solutionarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru. ART. 37 Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata organului in drept sa o solutioneze, care citeaza pe cel care a facut plangerea, precum si orice alta persoana in masura sa contribuie la rezolvarea justa a acesteia. Agentul constatator si organul care a aplicat sanctiunea nu se citeaza. ART. 38 Organul care solutioneaza plangerea, dupa ce constata ca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite pe baza de tarif, precum si asupra masurii confiscarii, printr-o incheiere motivata care are caracterul unui act jurisdictional sau, dupa caz, prin hotarare judecatoreasca, in termen de cel mult 30 zile de la data inregistrarii plangerii. Incheierea prin care s-a solutionat plangerea si hotararea judecatoreasca sunt definitive si executorii. ART. 39 In caz de anulare a procesului-verbal, lucrurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa, se restituie celui in drept. Daca lucrurile prevazute la alineatul 1 au fost valorificate, se va dispune sa se achite celui in drept o despagubire baneasca egala cu suma realizata prin valorificare. ART. 40 Punerea in executare a amenzii se face: a) de catre organul care a aplicat amenda, ori de cate ori procesul-verbal de constatare a contraventiei a ramas definitiv prin neexercitarea caii de atac in termenul prevazut de lege; b) de catre organul care a solutionat plangerea, in celelalte cazuri. In vederea executarii amenzii, organele prevazute in alineatul precedent vor comunica din oficiu, organului financiar al comitetului executiv al consiliului popular al localitatii in care domiciliaza sau isi are sediul contravenientul, procesulverbal de constatare a contraventiei sau, dupa caz, o copie a inchirierii ori a dispozitivului hotararii judecatoresti de solutionare a plangerii. Executarea se face asupra veniturilor sau celorlalte bunuri ale contravenientului, in conditiile prevazute de dispozitiile legale. Fiecare dintre actele prevazute in alineatul 2 constituie titlu executor. ART. 41 In scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif, actele prevazute in art. 40 alin. 2 se comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit dispozitiilor legale privitoare la executarea silita a creantelor, dispozitiile art. 40 alin. ultim fiind aplicabile. ART. 42 Confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus aceasta masura, in conditiile prevazute de lege. ART. 43 Avertismentul se adreseaza oral ori de cate ori contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator. In celelalte cazuri, avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei cu rezolutia corespunzatoare, iar daca sanctiunea a fost aplicata de organul care a solutionat plangerea, prin incunostiintare scrisa. CAP. 4 Dispozitii speciale si tranzitorii ART. 44 Sanctiunile prevazute in prezenta lege nu se aplica in cazul contraventiilor savarsite de militarii in termen. Procesulverbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, daca procesulverbal este intemeiat, masuri disciplinare. Daca prin contraventia savarsita de un militar in termen s-a cauzat o paguba sau daca sunt lucruri supuse confiscarii, organul competent potrivit dispozitiilor prezentei legi va stabili despagubirea pe baza de tarif si va dispune asupra confiscarii. Copie de pe procesul-verbal se comunica contravenientului, partii vatamate si celui caruia ii apartin lucrurile confiscate. ART. 45 Ministerul Fortelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne si Consiliul Securitatii Statului vor stabili organele care constata si sanctioneaza contraventiile savarsite de ofiteri, subofiteri, maistri militari sau angajati civili in cadrul unitatilor, formatiunilor, esaloanelor si comenzilor respective in legatura cu serviciul, precum si organele care solutioneaza plangerile contra proceselor-verbale de constatare a acestor contraventii. ART. 46 Dispozitiile prezentei legi se intregesc cu dispozitiile codului de procedura civila, care se aplica in mod corespunzator. ART. 47

Dispozitiile legii de fata nu se aplica contraventiilor la regimul vamilor. De asemenea, dispozitiile art. 25, 26 si 27 nu se aplica in cadrul contraventiilor prevazute in Decretul nr. 887 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor privind poluarea apelor marii de catre nave maritime, din 8 septembrie 1967. ART. 48 Termenele de prescriptie prevazute in Decretul nr. 184/1954 raman aplicabile prescriptiilor neimplinite la data intrarii in vigoare a legii de fata, daca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 12 alin. 1. ART. 49 Dispozitiile prezentei legi se aplica si in cazul proceselor-verbale de constatare a contraventiilor incheiate pana la data intrarii acesteia in vigoare si care se mai afla la agentii constatatori. Procesele-verbale de constatare a contraventiilor, care la data intrarii in vigoare a legii de fata se afla inaintate la organele prevazute in art. 19 din Decretul nr. 184/1954, vor fi rezolvate de aceste organe. Plangerile impotriva incheierilor de aplicare a sanctiunii si a masurii confiscarii, precum si de stabilire a despagubirilor, date de organele prevazute in art. 19 din Decretul nr. 184/1954, se solutioneaza de organele imediat superioare acestora. Daca prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei se prevede pentru contraventia savarsita o amenda mai mare de 1.000 lei sau daca despagubirea stabilita pe baza de tarif ori valoarea lucrurilor confiscate depaseste 1.000 lei, plangerea persoanei fizice se solutioneaza de judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia. Daca incheierea de aplicare a sanctiunii si a masurii confiscarii, precum si de stabilire a despagubirilor a fost data de una dintre comisiile prevazute in art. 19 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 184/1954, plangerea se solutioneaza de presedintele comitetului executiv al consiliului popular pe langa care functioneaza comisia. Plangerile impotriva incheierilor de aplicare a sanctiunii si a masurii confiscarii, precum si de stabilire a despagubirilor, pendinte la judecatorii la data intrarii in vigoare a legii de fata, vor fi solutionate de catre acestea. ART. 50 Decretul nr. 184/1954 pentru reglementarea sanctionarii contraventiilor, republicat la 28 mai 1955, cu modificarile ulterioare, Decretul nr. 420 pentru exceptarea personalului Ministerului Fortelor Armate, respectiv Ministerului Afacerilor Interne, de la prevederile art. 25 din Decretul nr. 184/1954 in cazul contraventiilor privind disciplina financiara, in 19 noiembrie 1959, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi, se abroga. Raman in vigoare dispozitiile Decretului nr. 329 privind sanctionarea unor contraventii la regulile de calatorie cu trenul, din 3 mai 1966, precum si dispozitiile din legi sau decrete care stabilesc fapte ce constituie contraventii si sanctiunile corespunzatoare. Dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 379 privind stabilirea impozitului pe veniturile agricole ale populatiei, din 8 august 1957, art. 37 din Decretul nr. 18 pentru stabilirea impozitelor si taxelor locale, din 18 ianuarie 1952 si art. 38 din Decretul nr. 153 privitor la impozitul pe veniturile populatiei, din 11 mai 1954, continua sa se aplice numai pana la intrarea in vigoare a hotararii Consiliului de Ministri pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind impozitele si taxele. ART. 51 Prezenta lege intra in vigoare la 1 ianuarie 1969. Pana la intrarea in vigoare a actelor normative de stabilire si sanctionare a contraventiilor ce se vor emite potrivit prezentei legi de organele aratate in art. 2, dar nu mai tarziu de 1 an de la data prevazuta in alineatul 1, raman aplicabile dispozitiile privind determinarea faptelor ce constituie contraventii, sanctiunile corespunzatoare si persoanele carora le sunt aplicabile, cuprinse in actele normative emise in temeiul Decretului nr. 184/1954.