Sunteți pe pagina 1din 12

Tema 5

Piaţă, cerere, ofertă, preţ

Tema 5 Pia ţă , cerere, ofert ă , pre ţ 1. Cererea √ Între cerere
Tema 5 Pia ţă , cerere, ofert ă , pre ţ 1. Cererea √ Între cerere

1. Cererea

Între cerere şi necesităţi (nevoi) nu se poate pune egalitate.

Cererea îşi are suportul în puterea de cumpărare a consumatorului.

Trebuinţele (nevoile) sunt nelimitate, cererea fiind limitată.

Cererea este cantitatea (Q) de bunuri şi servicii pe care cumpărătorii sunt pregătiţi s-o achiziţioneze la un anumit preţ, într-o anumită perioadă de timp. Preţul este esenţial în orice abordare a cererii.

Cererea diferă în funcţie de schimbarea condiţiilor fiind influenţată de

diferiţi factori.

Factorii care influenţează cererea (familială sau individuală)

Factorii care influenţează cererea totală a pieţei.

gusturile, preferinţele individuale (familiale)

mărimea şi structura populaţiei

nivel de venit

venitul naţional şi distribuţia sa la nivelul populaţiei (unele societăţi produc mai multă bunăstare decât altele, iar distribuţia venitului este diferită) cererea pieţei este mai mare în societăţile egalitariste decât în cele marcate de inegalităţi profunde

scara de preferinţe a consumatorului

necesităţi ale produselor alternative

preţul altor bunuri:substituibile sau aflate în concurenţă

LEGEA lui ENGEL: cu cât venitul este mai ridicat, cu atât este mai mare proporţia cheltuielilor inutile în bugetul de familie.

Extinderea şi restrângerea cererii

preţ P 1 p 1 C 1 p P (+) 0 o C 0 0
preţ
P
1
p
1
C
1
p
P
(+)
0
o
C
0
0
Q o
Cantitate (Q)

Dacă cererea pentru un produs creşte (fiind de exemplu un produs la modă), cererea C 1 va fi paralelă cu cererea C 0 . Cantitatea Q rămâne nemodificată pe

piaţă, iar preţul (p) creşte din p 0 în p 1 .

Când cererea pe piaţă creşte Şi când oferta stă pe loc

Preţul bunului sporeşte Ca un semnal transmis ad-hoc”.

Constantin Popescu: „Farmecul economiei”, Bucureşti, Editura Renaissance, 2004, pag. 67

preţ p 0 p 0 C 0 p 1 p 1 C 1 0 Q
preţ
p
0
p
0
C
0
p
1
p
1
C
1
0
Q 0
Cantitate (Q)

Dacă „moda” trece, cererea va scădea din C 0 în C 1 , curba deplasându-se spre stânga. Cantitatea Q rămâne

nemodificată, iar preţul va scădea din p 0 în p 1 .

Curbele regresive ale cererii

a) Regresia la capătul de sus (superior) al curbei

preţ

p

1

p

2

partea regresivă a cererii (C 1 ) • Cererea devine tot mai mare când preţul
partea regresivă a cererii (C 1 )
• Cererea devine tot mai mare
când preţul creşte. Exemplu:
a) „bunurile de paradă”
solicitate pentru a evidenţia o
anumită stare socială;
b) bunurile la care se
preconizează o creştere.
C 0
0
Q 0
Q 1
Q

b) Regresie la capătul de jos (inferior) al curbei

• Cererea tot mai mică la preţ C 0 preţuri în scădere. Exemplu: a) „bunuri
Cererea tot mai mică la
preţ
C
0
preţuri în scădere. Exemplu:
a) „bunuri inferioare”
(GIFFEN),
b) bunuri presupuse a deveni şi
mai ieftine.
p
0
C
partea regresivă a cererii (C 1 )
1
p
1
0 Q 1
Q 0
Q

Efectul grupei de bunuri inferioare (GIFFEN)

Bunurile inferioare sunt bunuri ieftine, sub nivelul calitativ al bunurilor existente. Ieftinirea lor se va materializa într-o scădere a cererii

din partea cumpărătorilor. Aceştia se vor bucura de un venit mai mare în termeni reali şi se vor orienta către produse superioare calitativ.

Efectul de substituţie şi efectul de venit

Când preţul scade, consumatorul se va orienta către produse substituibile; apare efectul pozitiv al substituţiei. Efectul venitului real apare în urma măririi venitului consumatorului ca urmare a ieftinirii produsului. Consumatorul îşi va „îmbunătăţi” consumul achiziţionând mai puţin din produsul inferior; apare efectul negativ al venitului.

Dacă efectul negativ de venit este mai puternic decât efectul pozitiv al substituţiei atunci cererea va scădea în loc să crească.

2. Oferta

Reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii pe care agenţii economici sunt pregătiţi s-o pună la dispoziţia cumpărătorilor, la un anumit preţ şi într-o anumită perioadă de timp.

Factorii şi condiţiile care influenţează oferta:

a) preţul produsului, care afectează perspectivele de profitabilitate ale firmei;

b) condiţiile ofertei: costul de producţie, stadiul de dezvoltare tehnologică, influenţele naturale şi politice (anormale) cum ar fi condiţii climaterice, greve, instabilitate economică, războaie etc.

c) influenţa guvernului asupra pieţei (exemplu. creşterea taxelor va determina o reducere a cererii deci, o deplasare spre stânga a curbei cererii. Preţul fiind în scădere producţia Q devine nerentabilă pentru producător deci, oferta se va reduce.

Cu cât preţul este mai mare, cu atât este mai mare şi cantitatea oferită.

Curba generală a ofertei.

preţ • Variaţiile ofertei sunt neuniforme. • Oferta se supune legii ofertei: p 2 creşterea
preţ
• Variaţiile ofertei sunt
neuniforme.
• Oferta se supune legii ofertei:
p
2
creşterea cantităţii aduse pe
piaţă se face pe măsura
creşterii preţurilor.
p
1
p
0
0
Q 0
Q 1
Q 2
Q

Extinderea şi contracţia ofertei.

Oferta preţ p 3 Q 3 Q 2 Q 1 p 2 p 1 0
Oferta
preţ
p
3
Q 3
Q 2
Q
1
p
2
p
1
0
Q 1
Q 2
Q 3
Q

preţ

pB 0 B

Q 2 Q 1 p 2 p 1 0 Q 1 Q 2 Q 3 Q
O 2 O 0 O 1 (+) (-)
O 2
O 0
O 1
(+)
(-)

Extinderea se referă la o ofertă mărită pe piaţă datorită creşterii preţurilor.

O modificare a ofertei înseamnă o schimbare care generează o nouă curbă a ofertei.

Când oferta pe piaţă sporeşte Iar cererea nu se modifică Preţul bunului descreşte Ca o forţă ce tonifică”.

Constantin Popescu, op. cit., pag.68

Creşterea ofertei se datorează:

Scăderea ofertei se datorează:

scăderii costului de producţie

creşterii costului de producţie

introducerii tehnologiilor îmbunătăţite

scăderii eficienţei economice

creşterii taxelor şi impozitelor

diminuării taxelor şi impozitelor

retragerii sau încetării subvenţiilor

condiţiilor naturale favorabile

aprovizionării cu resurse, îngreunate sau chiar stopate

Curba regresivă a ofertei este mai puţin reprezentativă decât curbele regresive ale cererii. Se foloseşte adesea exemplul furnizat de curba ofertei pentru forţa de muncă. Când salariile cresc, lucrătorii îşi pot întreţine familiile lucrând perioade mai scurte de timp. Creşte astfel fenomenul absenteismului.

(Exemplu: absenteismul în minele de cărbuni din Marea Britanie ca urmare a creşterii salariilor lucrătorilor minieri).

salariul ( u.m. ) 50

ore 2
ore 2

40

 

ore 3

30

20

ore 1

10

0

10

20

30

40

50

Nr. ore lucrate

Sumarul legilor cererii şi ofertei

În general, cantitatea cerută creşte odată cu scăderea preţului.

În general, cantitatea oferită creşte odată cu creşterea preţului.

O cerere mare determină o creştere a preţului.

O cerere redusă determină o scădere a preţului.

O ofertă mare va determina o scădere a preţului pieţei ( O > C).

O ofertă micşorată va ridica preţul pieţei ( C > O).

Elasticitatea cererii şi a ofertei

Importanţa cunoaşterii gradului de extindere sau contracţie a cererii/ofertei se datorează modificărilor generate de evoluţia preţurilor. Elasticitatea cererii la preţ reprezintă capacitatea de reacţie a cantităţii cerute pentru un anumit bun, la o oarecare modificare a preţului său.

a) Factorii care influenţează modificarea cererii (elasticitatea cererii):

nivelul preţului (modificarea sa);

nivelul veniturilor;

preferinţele cumpărătorului;

numărul de cumpărători;

previziunile cu privire la evoluţia preţurilor.

b) Legea generală a cererii reprezintă raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului şi schimbarea cererii. Creşterea preţurilor va determina o contracţie a cererii în timp ce reducerea preţurilor va determina o extensie a cererii. Când populaţia se aşteaptă la o creştere a preţurilor, cererea se va mări înainte de creşterea propriu-zisă şi invers.

Elasticitatea cererii la preţ

p p 0 p 1 0 C 0 C 1 C
p
p
0
p
1
0 C 0
C 1
C

p

p 0

p 1

0 C 0 C 1 C
0 C 0
C 1
C

Δp =ΔC Elasticitate unitară

Δp > ΔC Cerere inelastică

P

P

P 0 1 0 C 0 C 1 C
P
0
1
0
C 0
C 1
C
p p 0 pB 1 B 0 C B C 0 BCB 1 B
p
p 0
pB 1 B
0
C B
C
0
BCB 1 B
Δp < ΔC Cerere elastică p p 0 p 1 ∞ constan t C 0
Δp < ΔC
Cerere elastică
p
p 0 p 1
constan t
C
0
CB 0
BCB 1 B

Elasticitatea C/p = - ΔC/C 0 : Δp/p 0

Elasticitatea ofertei la preţ

(Definiţia este similară cu a elasticităţii cererii). Ambele elasticităţi se referă la anumite puncte de pe curbă, la anumite preţuri. Ambele sunt măsuri relative (exprimate în procente).

Elasticitatea O/p = ΔO/O 0 : Δp/p 0

p

p 1

p 0

p p 1 p 0 0 O 0 O 1 O 0 O 0 O
p
p
1
p
0
0
O 0
O 1
O
0
O 0
O 1
O

Δp = ΔO Elasticitate unitară a ofertei

P

Δp > ΔO Ofertă inelastică

p 1 B B pB 0 B
p
1
B
B
pB 0 B

Δp < ΔO Ofertă elastică

p p 1 p 0 0
p
p
1
p
0
0
p ∞ p 0 p 1 O 1 constant 0
p
p 0 p 1
O
1
constant
0

O 0 O 1 constant Δp > O 0 O 1 Ofertă perfect rigidă

O

O 0 O ΔO > p 0 p 1 Ofertă perfect elastică
O 0
O
ΔO > p 0 p 1
Ofertă perfect elastică

Alfred Marshall (1842-1924)

0 p 1 Ofertă perfect elastică Alfred Marshall (1842-1924) Alfred Marshall este unul dintre cei mai

Alfred Marshall este unul dintre cei mai cunoscuţi economişti ai tuturor timpurilor, fondatorul şcolii neoclasice de economie. Cartea sa, „Principiile Economiei”, publicată în 1890, a fost cel mai popular „manual” de economie al epocii

şi a introdus multe concepte, instrumente matematice şi grafice din analiza economică modernă.

altele, Marshall a introdus în economie

cur bele cererii şi ofertei, aşa cum le cunoaştem astăzi, diferenţierea între efectul preţului şi al altor factori asupra cererii şi

Printre

ofertei, analiza echilibrului parţial, conceptul de termen lung şi scurt, conceptul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ, conceptul de surplus al consumatorului şi producătorului. Una dintre temele importante ale gândirii economice ale lui Marsha ll este aceea că preţurile sunt determinate simultan de cerere şi ofertă. El foloseşte exemplul unei foarfeci pentru a ilustra această idee. Aşa cum nu putem aprecia care dintre cele două lame ale foarfecii este cea care taie hârtia, tot aşa nu se poate spune că preţurile sunt determinate numai de cerere sau numai de ofertă. Această idee este ilustrată de celebra „cruce marshalliană”, formată dintr-o curbă a cererii care are o pantă negativă, reflectând o valoare marginală descrescătoare, şi dintr-o curbă a ofertei cu pantă pozitivă, reflectând principiul costurilor marginale crescătoare. Intersecţia celor două curbe determină preţul şi cantitatea de echilibru. La acest preţ, producătorii şi consumatorii nu sunt motivaţi să îşi mai modifice decizia de vânzare/cumpărare (nu doresc să vândă/cumpere mai mult/puţin). Dacă însă curba cererii/ofertei se deplasează, atunci preţul de echilibru se va schimba. Marshall s-a născut la Londra, în 1842. El s-a dedicat ini ţial studiul ui matematicii şi a obţinut un Master în matematică la Cambridge în 1865. Pregătirea sa matematică a stat la baza dorinţei continue a lui Marshall de a pune economia pe baze mai riguroase şi mai ştiinţifice. În timpul studiilor sale la Cambridge, s-a arătat interesat de economie, iar în 1865 a devenit profesor de economie politică la aceeaşi universitate. În această perioadă a scris, mai cu seamă, teme de comerţ international şi protecţionism. În 1877 s-a căsătorit şi a fost nevoit să părăsească Cambridge-ul datorită regulilor care, la acea vreme, impuneau celibatul profesorilor. În 1879 a publicat, împreună cu soţia sa, Economia industriei şi a devenit treptat unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi economişti englezi al epocii. În 1884 s-a întoars la Cambridge ca profesor de economie politică, iar în 1890 a publicat primul volum din lucrarea „Principiile economiei” care i-a adus faimă universală. Până spre sfârşitul vieţii sale, a continuat să lucreze la ambiţiosul volum doi al acestui tratat, pe care însă nu-l va termina.

CONCLUZII:

1.Cererea nu este egală cu necesităţile. 2.Nevoile sunt nelimitate, cererea este limitată. Ea are suport în puterea de cumpărare. 3.Preţul este decisiv în orice abordare a cererii. Extinderea şi restrângerea cererii se află sub impactul modificării preţului. 4.Dacă efectul negativ de venit este mai puternic decât efectul pozitiv al substituţiei, cererea va scădea în loc să crească. 5.Cu cât preţul este mai mare cu atât este mai mare cantitatea oferită. 6.Curbele regresive ale ofertei sunt mai puţin reprezentate decât ale cererii. 7.Sumarul legilor cererii şi ofertei se bazează pe evoluţia preţurilor. 8.Elasticitatea cererii şi ofertei este capacitatea lor de reacţie la modificarea preţurilor.

BIBLIOGRAFIE:

1. AMACHER & ULBRICH, Principles of Microeconomics, fifth edition, South-Western Publishing Co.,1992, capitolul 2, pag. 98-147

2. LIPSEY, R., CHRYSTAL, K., Economia pozitivă, Bucureşti, Editura Economică, 1999, capitolele 4-6 (Cerere, ofertă, preţ; Elasticitatea cererii şi ofertei; Cererea şi oferta în acţiune)