Sunteți pe pagina 1din 4

3.2.2. Mişcarea generată de o sondă amplasată excentric

 

Fie mişcarea generată de o sondă în condiţiile menţionate în paragraful 3.2.1,

cu singura deosebire că sonda este amplasată excentric, la distanţa faţă de centrul

conturului circular de alimentare de rază r c

.

 

Pentru studiul acestei mişcări se poate folosi metoda funcţiilor de variabilă

complexă, asociată mişcărilor potenţiale plane.Misc generata de o sonda excentrica

=cu misc po tcompusa generata de 2 ss de semne contrare

. În acest sens se observă

că, dacă se defineşte funcţia

   

k

 

p

,

 

componentele vitezei, exprimate,

conform legii lui DARCY

, astfel

vitezei, exprimate, conform legii lui D ARCY , astfel (3.22) Figura 3.5 Sistemul de două surse

(3.22)

Figura 3.5 Sistemul de două surse plane echivalent mişcării generate de o sondă amplasată excentric

 

v x

k

x

p

,

v

y

k

y

p

 

,

iau forma

 

v x

x

,

v

y

y

,

(3.24)

(3.23)

v x =derivata

luiφ

la

x

care

arată că mişcarea bidimensională a lichidelor incompresibile monofazice în

medii poroase omogene se comportă ca o mişcare potenţială, având potenţialul de viteză . Neglijând raza r s a sondei în raport cu raza r c a conturului de alimentare, sonda poate fi asimilată cu un sir vertical de surse plane negative. Potenţialul complex al mişcării generate de sondă în planul xOy din figura 3.5 este dat de

relaţia

 

2 h

,

f

1

z

Qb

t

ln

z

(3.25)

unde z = x + iy, Qb t este debitul volumic de ţiţei exprimat în condiţii de suprafaţă (corespunzător debitului Q în condiţii de zăcământ) iar numărul complex z 1 care defineşte poziţia sondei faţă de sistemul de axe are expresia z 1 = x + + iy = z + .

Sonda a fost considerată ca o sursă plană negativă, S 1 , deoarece ea absoarbe

fluid din domeniul mişcării, iar intensitatea (debitul) sursei plane este raportul

fluid din domeniul mişcării, iar intensitatea (debitul) sursei plane este raportul

dintre debitul şi lungimea h a sursei liniare.

mişcării, iar intensitatea (debitul) sursei plane este raportul dintre debitul şi lungimea h a sursei liniare.

Pentru extinderea mişcării (care se desfăşoară, în mod evident, numai în cercul de rază r c ) în întreg planul xOy, se introduce o sursă pozitivă S 2 (asimilată unei sonde de injecţie, cu intensitatea (debitul) +Q), simetrică faţă de cerc, în punctul S 2 , situat faţă de centrul domeniului mişcării la distanţa

D

2

r

c

centrul domeniului mişcării la distanţa D 2 r c . (3.26) Astfel, mişcarea generată de sonda

.

(3.26)

Astfel, mişcarea generată de sonda excentrică într-un zăcământ de ţiţei poate fi studiată pe baza modelului mişcării potenţiale plane generate de două surse de semne contrare. Potenţialul complex al sursei S 2 se exprimă sub forma

f

2

z

Qb

t

2 h

ln z

D

,

(3.27)

iar potenţialul complex al mişcării rezultante se obţine prin însumarea potenţialelor complexe ale celor două surse astfel

f

z

Qb

t

2 h

ln z

Qb

t

2 h

ln z D

Qb

t

z D

ln

2 h

z

Scriind că

z

1

ecuaţia (3.28) devine

iar partea reală

introdusă în relaţia (3.21), dă

z

r

1

e

i

1

,

f

z

Qb

t

2 h

r

1

ln

r

2

z

2

z

D

r

2

e

i

2

,

,

i

2

1

i

Qb

t

2

r 1

2 h

ln

r

0

,

pentru presiune formula

 

p

Q

b

t

ln

r

2

C

,

 

2 k h

r

1

.

(3.28)

(3.28’)

(3.29)

(3.30)

unde r 1 , r 2 sunt coordonatele bipolare definite în figura 3.5, iar 0 este valoarea

definite în figura 3.5 , iar 0 este valoarea Figura 3.6 Ilustrarea condiţiei ca punctul M

Figura 3.6 Ilustrarea condiţiei ca punctul M să aparţină frontierei exterioare a zonei de drenaj a sondei excentrice potenţialului de viteză la r = r s . Pentru exprimarea condiţiilor la limite se presupune că punctul M din figura

3.5 aparţine succesiv peretelui sondei şi conturului de alimentare. Dacă M aparţine frontierei de rază r s , prima condiţie la limită ia forma

la

r

1

r

s

şi

r D

2

,

p p

s

.

(3.31)

Dacă M se află pe frontiera exterioară a zonei aferente sondei (figura 3.6), pornind de la relaţia de simetrie faţă de cerc (3.26) scrisă sub forma

r c

D

r c

rezultă că triunghiurile OS 1 M şi OS 2 M sunt asemenea. Se completează ecuaţiile care exprimă proporţionalitatea laturilor celor două triunghiuri

r c

D

r

c

r

2

r

1

şi se scrie cea de a doua condiţie la limită astfel

la

2

r

r 1

r

c

,

p

p

c

.

(3.32)

Înlocuind condiţiile la limite (3.31), (3.32) în ecuaţia (3.30) se obţin expresiile

p

s

p

c

Q

b

t

2

r

c

2

ln

2 k h

r

s

C

Q

b

t

ln

r

c

2

k h

C

,

,

(3.33)

cu precizarea că, pentru scrierea primei relaţii (3.33), s-a folosit egalitatea

ln

D

ln

r

s

2

r c

2

r

s

,

în care D a fost înlocuit conform formulei (3.26). Din relaţiile (3.33) rezultă pentru constanta C şi debitul Q al sondei expresiile

C p

Q

c

p

c

p

s

2

2

r

ln

c

ln

2

k h

r

c

p

r

s

c

p

s

b

t

ln

2

r

c

2

r

c

r

s

r c

.

,

(3.34)

(3.35)

Introducând expresiile (3.34) şi (3.35) scrisă sub forma

Q

b

t

p

c

p

s

2 k h

ln

2

r

c

2

r

c

r

s

în relaţia (3.30), legea variaţiei presiunii în coordonate bipolare devine

p

p

c

p

c

p

s

r

2

ln

2

r

c

2

r

c

r

1

ln

r

c

r

s

.

(3.36)

Revenind la coordonatele carteziene, cu relaţiile

r

1

2 2
2
2

x y

,

r

2

x D

2 y

2

,

apoi înmulţind cu 2 la numărător şi numitor raportul din membrul drept al ecuaţiei (3.36), în scopul eliminării radicalilor, se obţine formula

p

p

c

p

c

p

s

ln

2

x

D

2

y

2

2ln

2

r

c

2

2

r

c

x

2

y

2

r

c

r

s

,

(3.37)

care exprimă legea variaţiei presiunii în coordonate carteziene. Calculele numerice au arătat că, pentru valori uzuale ale lui r c şi r s , raportul debitelor sondei excentrice şi sondei centrale, exprimate de relaţiile (3.35) şi (3.17), are valori ce depăşesc cu puţin unitatea dacă 0,5r c . În aceste cazuri, pentru calculul debitului sondei amplasate excentric se poate folosi relaţia (3.17) aferentă sondei centrale.