Sunteți pe pagina 1din 4

5.4. Cercetarea hidrodinamică a sondei extractive de gaze

5.4.1. Cazul sondei cercetate prin închidere

Figura 5.2 Graficele debitului şi presiunii unei sonde de gaze cercetate prin închidere

Figura 5.2 Graficele debitului şi presiunii unei sonde de gaze cercetate prin închidere

Spre deosebire de cercetarea sondei de ţiţei, analizată în subcapitolul 4.5, cercetarea hidrodinamică a unei sonde de gaze prin închidere implică trei trepte de debit (figura 5.2), reprezentate de valorile Q 1 înainte de închiderea sondei, Q 2 = 0 corespunzător perioadei de închidere şi Q 3 după repunerea sondei în producţie, când manometrul înregistrator, rămas la adâncimea de cercetare, continuă să înregistreze variaţia presiunii. Necesitatea determinării celor doi parametri S şi D din ecuaţia (5.59) impune înregistrarea presiunii atât în timpul închiderii sondei cât şi după repunerea ei în producţie. În aceste condiţii, datele de cercetare a sondei se analizează în două etape şi anume: etapa I, corespunzătoare primelor două trepte de debit, şi etapa II, care include toate cele trei trepte de debit. În prealabil, se trasează curba u(p), prin integrarea grafică sau numerică a ecuaţiei (5.5) (figura 5.1). În cadrul etapei I, caracterizată prin n = 2, t 1 = t p , t 2 = t p + t, Q 1 0 şi Q 2 = 0, în condiţii de mişcare tranzitorie, relaţia (5.58), asociată cu expresia (5.56), duce la următoarea lege de restabilire a pseudopresiunii sondei

u

s

u

i

p 0

T Q

1

t

p

t

ln

2 k hT

0

t

,

(5.60)

în care t este durata curentă de închidere a sondei, iar t p timpul echivalent de producţie la debitul constant Q 1 , definit astfel t p = G p /Q 1

, unde G p este producţia cumulativă de gaze a sondei. Ecuaţia (5.60) este similară relaţiei (4.56) şi corespunde, pe diagrama u s funcţie de –ln (t p + t)/t, unei drepte de pantă

p T Q o 1 i 1 2 k hT o
p
T Q
o
1
i 1
2 k hT
o

,

(5.61)

din expresia căreia se poate explicita permeabilitatea originală k a zăcământului. Procedând în acelaşi mod ca în cazul obţinerii relaţiei (4.60), se găseşte pentru

factorul de skin combinat aferent primei etape de cercetare a sondei formula

S

*

1

S

DQ

1

1 u u s 1 si 2 i 1
1
u
u
s
1
si
2
i
1

ln

t

p

t

p

t

ln

4 kt

2

r s

m

,

(5.62)

unde u s1 este pseudopresiunea citită de pe dreapta (reală sau extrapolată) a graficului u s = u s [ln (t p + t)/t], pentru durata curentă de închidere t = 1 oră, iar u si = u(p si ), cu p si – presiunea dinamică de fund a sondei în momentul închiderii ei. În etapa II, caracterizată prin n = 3, t 1 = t p , t 2 = t p + t t , t 3 = t p + t t + t r . Q 1 0, Q 2 = 0 şi Q 3 0, ecuaţia (5.58) se particularizează astfel

u

s

u

i

p

0 T

k hT

0

Q

1

u t

p

t

t

t

r

t

t

r

u t

Q

3

r

u t

Q

3

S

* ,

3

(5.63)

unde t t este durata totală a perioadei de închidere a sondei, t r timpul scurs de la repunerea sondei în producţie cu debitul Q 3 , iar timpul adimensional este definit de a doua ecuaţie (4.47). Deoarece, pentru valori mici ale lui t r , coeficientul lui Q 1 este constant, iar

u t

r

1

4 t

r

ln

2

,

pentru că mişcarea este tranzitorie, rezultă că graficul lui u s în funcţie de ln dreaptă de pantă

T Q p 0 3 i 3 2 k hT 0
T Q
p 0
3
i
3
2 k hT
0

,

t

r

(5.64)

este o

(5.65)

din care se calculează permeabilitatea k şi se compară cu valoarea rezultată din relaţia (5.61). Pe de altă parte, se observă că

p T Q 0 1 u t t t u t t p t r
p
T Q
0
1
u t
t
t
u t
t
p
t
r
t
r
k hT
0

u

i

u

'

s

,

(5.66)

care ar

fi atinsă dacă restabilirea presiunii (definită de Q 2 = 0) ar continua până la timpul t t + t r . Introducând expresia (5.66) în ecuaţia (5.63) se obţine relaţia

unde

u

'

s

este pseudopresiunea sondei corespunzătoare presiunii ipotetice

p

'

s

u

s

u

i

u

i

u

'

s

p 0

T Q

3

k hT

0

1

2

4 t

r

ln

S

3

*

,

(5.67)

sunt valorile pseudopresiunii citite pentru un timp t r (ales, de regulă,

egal cu o oră) de pe dreapta extrapolată a graficului u s funcţie de ln t r , respectiv de pe dreapta extrapolată a graficului u s funcţie de –ln (t p + t)/t, pentru t = t t + t r . Din formula (5.67) rezultă relaţia

unde u s şi

u

'

s

S

*

3

S

DQ

3

1

u

'

s

u

s

2

i

3

ln

4 k t

r

m

2

r

s

,

(5.68)

care, împreună cu formula (5.62), formează un sistem de ecuaţii algebrice, din a cărui rezolvare se obţin parametrii S şi D. Apoi, din relaţia (5.30) se calculează coeficientul de neliniaritate a legii filtrării C n .

Pentru calculul pseudopresiunilor medie şi iniţială, se prelungeşte dreapta graficului u s funcţie de –ln (t p + t)/t până la intersecţia ei cu verticala de abscisă

a acestui punct. Apoi se

zero (corespunzătoare lui t = ) şi se citeşte ordonata determină u m din relaţia (4.61), scrisă sub forma

*

f

u i

t

pA

u

*

i

i

1

f

t

pA

,

(5.69)

u m

unde i 1 are expresia (5.61), iar valorile funcţiei

4.6…4.10, pentru

calculează u i din relaţia (5.45), transcrisă astfel

se citesc din figurile

dat de relaţia (4.62). Cu valoarea obţinută pentru u m se

t pA

u

i

u

m

2 p

0

T Q

0

t

p

2

mhr

c

T

0

,

(5.70)

iar în final, de pe curba u(p) se poate citi, pentru u i , valoarea estimativă a presiunii iniţiale a zăcământului.

5.4.2. Cazul sondei cercetate prin variaţia debitului în trepte Dacă cercetarea sondei constă din modificarea debitului în trepte, asociată cu măsurarea debitului şi presiunii dinamice de fund a sondei la încheierea fiecărei trepte de debit, căderea de pseudopresiune poate fi scrisă, în condiţiile legii neliniare a filtrării, astfel

u i

u

s

C

l

Q

C

n

Q

2

,

(5.71)

unde C l şi C n sunt coeficienţii liniar, respectiv neliniar ai legii filtrării, iar Q este debitul sondei, exprimat în condiţii normale. Pentru scrierea ecuaţiei (5.71) s-a neglijat influenţa treptelor de debit asupra pseudopresiunii sondei. De regulă, durata treptelor de debit este egală, iar cercetarea se numeşte izocronală. Conform relaţiei (5.71) transcrisă sub forma

u

u

i

s

Q

C

l

C

n

Q

,

(5.72)

graficul lui (u i u s )/Q funcţie de Q reprezintă o dreaptă, care are panta C n şi ordonata punctului de intersecţie cu axa ordonatelor C l . Astfel, din datele de cercetare a sondei se defineşte, prin valorile coeficienţilor C l şi C n , legea filtrării neliniare a gazelor (5.72). În realitate, variaţia pseudopresiunii sondei în cadrul celor n trepte de debit este descrisă de ecuaţia (5.58), care, în ipoteza (acceptabilă) că mişcarea este semistaţionară, poate fi asociată cu relaţiile (5.57), (5.59) şi (5.27) pentru a fi scrisă sub forma

i Q

u

u

s

C

n

2

n

Ţinând seama că

p

0

T

k hT

0

n

j 1

2

Q

j

An

t

t

A j 1

Q

n

ln

1

4 A

A

2

r

s

ln

2 C

S

. (5.73)

n

A j 1

j

1

Q

j

t

An

t

k

m

A

Q

1

t

n

Q

2

Q

1

t

n

t

1

Q

3

Q

2

t

n

2

t

k

m

A

n

j

Q

j

t

j

1

,

relaţia (5.73) împărţită la Q n devine

i Q

u

u

s

C

n

2

n

p

0

T

2 k

Q

n

j

 

Q

n

u

i

k hT

0

u

s

C

n

Q

m

2

n

k hT 0 u s C n Q m 2 n Q n

Q

n

A

j 1

Q

n

1

4 A

t

j

2

C

A

2

r

s

ln

S

şi arată că graficul funcţiei

dreaptă de pantă

n

în raport cu

j 1

Q

j

t

j

funcţiei dreaptă de pantă n în raport cu j 1 Q j t j 2 p

2 p 0 T i m AhT 0
2 p
0 T
i
m
AhT
0

.

Q

n

(5.74)

constă dintr-o

(5.75)

De asemenea, se poate observa că ecuaţia (5.74) se identifică cu relaţia (5.71) atunci când termenul este neglijabil, rezultând

C

l

p

0

T

ln

4 A

2 k hT

0

C

A

2

r

s

2

S

.

(5.76)

Întrucât C l este ordonata punctului de intersecţie a dreptei descrisă de ecuaţia (5.74) cu axa ordonatelor, din relaţia (5.76) se poate calcula permeabilitatea originală a zonei aferente sondei, dacă se admite S = 0. Pe de altă parte, din relaţia (5.75) se obţine volumul porilor zonei de drenaj a sondei astfel

*

p

V

m Ah

2 p

0

T

i

T

0

.

(5.77)

Coeficientul C n se determină prin încercări. În acest scop, se trasează graficul ecuaţiei (5.74) pentru diferite valori ale lui C n , începând cu valoarea lui C n rezultată din ecuaţia (5.72), până când graficul obţinut va fi o linie dreaptă.