Sunteți pe pagina 1din 4

6.1.2. Zăcăminte de gaze cu influx de apă

În cazul unui zăcământ de gaze mărginit de un acvifer activ, modelul zerodimensional se poate obţine la fel ca în paragraful 6.1.1, prin particularizarea ecuaţiei (2.37). Singurul termen care se modifică în acest caz este cel care defineşte volumul de gaze existent în zăcământ la timpul de exploatare t. Notând cu W e volumul cumulativ de apă intrată în zăcământ la timpul t ca urmare a destinderii elastice a acviferului şi neglijând volumul de expansiune a apei interstiţiale şi rocii, volumul de gaze existent în zăcământ la timpul t are expresia

mV

1 s W ai e
1
s
W
ai
e

b

g

.

Pe baza acestei expresii, ecuaţia (2.37) ia forma

G

p

mV

1

s

ai

W

e

1

b

g

care, în asociere cu relaţia (6.4), devine

G

P

G

G

1

b

gi

b

g

1

W

e

Gb

gi

G

,

(6.12)

.

(6.13)

G 1 b gi b g 1 W e Gb gi G , (6.12) . (6.13)

Figura 6.3 Variaţiile raportului p m /Z m în funcţie de factorul de recuperare a gazelor din trei zăcăminte asociate cu câte un acvifer de dimensiuni diferite Dacă la timpul t s-a extras din zăcământ, odată cu gazele, cantitatea de apă W p , atunci W e din ecuaţia (6.13) se înlocuieşte cu W e W p b a , unde, de regulă, factorul de volum al apei b a se consideră egal cu unitatea. Introducând expresia (6.9) în ecuaţia (6.13) se obţine relaţia

p

m

1
Z

p

i

i

G

p

G

G

Z

m

1

W

e

Gb

gi

,

(6.14)

care arată că, întrucât W e este ofuncţie de timp, dependenţa lui p m /Z m de G p /G nu mai este liniară. Metodele de determinare a cumulativului de apă W e au fost descrise în subcapitolul 4.6. Admiţând că se cunosc valorile estimative ale lui W e , în figura 6.3 sunt prezentate graficele p m /Z m în funcţie de G p /G pentru trei acvifere de dimensiuni diferite. Curba a corespunde unui acvifer de dimensiuni mici şi descrie o comportare a zăcământului de gaze apropiată de comportarea zăcământului lipsit de acvifer, descrisă de linia dreaptă întreruptă d. Curbele b şi c corespund comportării a două zăcăminte de gaze asociate cu câte un acvifer de dimensiuni mari (dimensiunile acviferului c fiind mai mari decât cele ale

acviferului b). Punctele A 1 , A 2 , A 3 definesc condiţiile de abandonare a celor trei zăcăminte considerate. Deoarece, în prima perioadă a exploatării zăcămintelor de gaze asociate cu influx de apă, comportarea acestora (figura 6.3) este aproape identică cu comportarea zăcămintelor lipsite de influx de apă, extrapolarea dreptei obţinute din date de presiune şi producţie înregistrate pe un interval relativ mic de exploatare a unui zăcământ cu influx de apă poate duce la o valoare a resursei geologice mult diferită de valoarea estimată prin metoda volumetrică. Atunci când există date de presiune şi producţie pentru o perioadă relativ mare de exploatare a unui zăcământ cu împingere de apă, estimarea resursei iniţiale

Conform acestei metode, din

se poate face prin metoda descrisă de BRUNS ş.a relaţia (6.6), scrisă astfel

G

a

b

g

G

p

b

g

b

gi

,

(6.15)

se determină resursa geologică aparentă de gaze G a . Dacă, pentru diferite perechi de date G p , b g (p m ) se obţin valori diferite ale lui G a , rezultă că zăcământul prezintă împingere de apă şi, ca urmare, resursa geologică este dată de relaţia (6.13) transcrisă sub forma

G

b

g

G

p

W

e

b

g

b

gi

.

(6.16)

Prin scăderea relaţiei (6.16) din egalitatea (6.15) se obţine ecuaţia

G

a

G

W

e

b

g

b

gi

,

(6.17)

care arată că, pentru un acvifer de formă şi dimensiuni stabilite corect, resursa

acvifer de formă şi dimensiuni stabilite corect, resursa Figura 6.4 Variaţiile resursei geologice aparente de gaze

Figura 6.4 Variaţiile resursei geologice aparente de gaze în funcţie de influxul cumulativ de apă raportat la (b g b gi ), admiţând pentru acviferul adiacent dimensiuni prea mari (a), corecte (b), respectiv prea mici (c)

geologică aparentă variază liniar cu termenul W e /(b

În figura 6.4 sunt prezentate trei grafice a, b, c ale ecuaţiei (6.17) obţinute pentru valori ale lui W e calculate ca în paragraful 4.6.1, admiţând pentru acvifer dimensiuni prea mari (curba a), dimensiuni corecte (dreapta b), respectiv dimensiuni prea mici (curba c). Ordonata punctului de intersecţie a dreptei b cu axa ordonatelor defineşte resursa geologică a zăcământului respectiv.

g

b

gi

).

Calculul resursei geologice în acest mod nu ţine însă seama de cantitatea de gaze rămasă în zona inundată ca efect al avansării apei în zăcământ. Această cantitate de gaze este definită de saturaţia în gaze reziduale s gr (ale cărei valori sunt cuprinse între 30…50 %) şi este, practic, independentă de presiunea gazelor existentă în momentul inundării zonei. Pe baza acestei independenţe a lui s gr şi în conformitate cu relaţia de stare (2.55), scrisă sub forma

p

m

Z

m

s

gr

n R

u

T

,

(6.18)

rezultă că numărul n de kilomoli de gaze reţinuţi în zona inundată este cu atât mai mare cu cât presiunea p m este mai mare. COLLIER ş.a. au prezentat un procedeu de luare în considerare a cantităţii de gaze rămase în zona inundată. Modelul zerodimensional descris de ecuaţia (6.13), care, pentru W e = 0, se reduce la ecuaţia (6.6), poate fi definit şi pe baza ecuaţiei de continuitate (2.29), scrisă sub forma

, unde n p , n i , n n sunt numerele de kilomoli de gaze produse, existente iniţial în zăcământ, respectiv neproduse (rămase în zăcământ). Conform ecuaţiei de stare (2.55), termenii relaţiei (6.19) pot fi exprimaţi astfel

n p = n i n n

(6.19)

n

p

p

0

R

u

T

0

G

p

,

n

i

p

0

R

u

T

0

G

,

n

n

p

m

Z

m

R

u

T

G

n

,

(6.20)

unde volumul de gaze neproduse (exprimat în condiţii de zăcământ) este dat de relaţia

G

n

mV

1

s

ai

W

e

G b

gi

W

e

.

(6.21)

Introducând expresiile (6.20) şi (6.21) în ecuaţia (6.19), se obţine forma

G

p

G

Gb

gi

W

e

T

p

0

m

Z

m

T

p

0

,

(6.22)

care, pe baza relaţiei (6.8) a factorul de volum b g , se reduce la ecuaţia (6.13). Utilizând ecuaţia (2.50), particularizată pentru o singură fază reprezentată de gaze ca fluid monofazic, se poate scrie

V p = V n V i

,

(6.23)

unde volumele de gaze V p , V n şi V i sunt exprimate în condiţii de zăcământ la timpul t şi reprezintă volumul cumulativ al gazelor produse de sonde, volumul de gaze neproduse (rămase în zăcământ) la timpul de exploatare t, respectiv volumul de gaze existente iniţial în zăcământ. Ţinând seama că

, şi apelând la relaţia (6.21), ecuaţia (6.23) devine

V p = G p b g

G

p

b

g

V i = Gb gi

G b

g

G b

gi

,

W

e

V n = G n

,

(6.24)

,

(6.25)

şi se identifică cu formula (6.13). Luarea în considerare a volumului de gaze reziduale V r din zona inundată constă în înlocuirea lui W e cu valoarea W e + V r , unde volumul de gaze V r este

exprimat în condiţii de zăcământ.