Sunteți pe pagina 1din 18

Srbatorile de iarn

de Stefan Florina
Clasa a XI-a C

Srbtorile de iarn sunt un prilej de bucurie, de ntlnire a ntregii familii. Una dintre cele mai importante srbtori ale anului pe care cretinii o srbtoresc este naterea Domnului Iisus Hristos care trebuie s reprezinte un moment de bucurie i totodat de preamrire a Lui. Odat cu venirea lunii decembrie, copiii pregtesc colinde pentru a le ncnta sufletele i a le aminti de anii tinereii, iar oamenii ateapt nerbdtori colindtorii. Srbtorile de iarn sunt cele mai numeroase din toat perioada anului i totodat cele mai frumoase!

Sarbatorile de iarna

Timp de de o luna (6 decembrie - 6 ianuarie) se desfasoara un adevarat alai al sarbatorilor cu daruri, mese, traditii si urari. Credinciosii, conform calendarului crestin, tin postul Craciunului (15 noiembrie - 24 decembrie), perioada n care sunt nfrnate poftele trupesti si pornirile pacatoase . Acest post este ntrerupt totusi de doua sarbatori: Sfntul Nicolae (6 decembrie) si Ignatul (20 decembrie). Sfntul Nicolae celebrat la 6 decembrie este considerat patronul copiilor. n noaptea de 5 spre 6 decembrie ghetutele copiilor sunt pregatite pentru sosirea Mosului Nicolae, care le aduce daruri. Ziua de Ignat, numita si Ignatul porcilor, este ziua n care, conform traditiei, se taie porcul de Craciun.
3

Impodobirea bradului

Care ar mai fi farmecul Craciunului fara brad, fara miros de brad, fara globulete, ingerasi, lumini, bombonele si cadouri? Traditia spune ca bradul trebuie impodobit in seara din 24 spre 25 decembrie si ca trebuie tinut in casa pana la sfantul Ioan Botezatorul.

Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: "Ignat, Ignat, / Porc umflat". Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Dupa taiere si transare, urmeaza "pomana porcului", la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea.

Ignatul

De Ignat, pe 20 decembrie se taie porcul. Dupa ce porcul nu mai misca, acestuia i se face pe cap o taietura, in forma de cruce, peste care se pune sare. In ziua de Ignat nu se face curatenie sau alta treaba in afara de taierea porcului.

Colindele se canta in Biserica

Colindele s-au pastrat din generatie n generatie ca ceva scump fiintei neamului romnesc, rasunnd an de an n preajma sfintei sarbatori a Nasterii Domnului. Inca de la formarea poporului roman , colindele au rasunat in fiecare zona locuita de pe teritoriul tarii noastre reliefand faptul ca romanii au primit crestinismul direc de la Sfintii Apostoli, mai concret prin vocea Sfantului Andrei Astfel de sute de ani, copii, flacai sau adulti, n functie si de zona geografica a tarii, se pregatesc din timp cu multa srguinta pentru a vesti celorlalti, marea taina petrecuta in ieslea din Betleem
7

Povestea lui Mos Craciun cunoaste mai multe variante. Noi o vom imbratisa pe aceea care vorbeste despre un mos simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasa de reni, in care are un sac imens cu jucarii. Mos Craciun are o lista in care sunt trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei care merita, intra pe horn si le aseaza sub pomul de Craciun. Copiii, care de multe ori ii scriu din timp mosului ce ar dori sa primeasca, se pregatesc nerabdatori cu poezii si cantecele, pe care cu emotie, le vor prezenta langa bradul impodobit inca din ajunul Craciunului.

Mos Craciun

Mitul lui Mos Craciun va fi mai tarziu cu grija spulberat de parinte, la un moment bine ales. Dezamagirea aducerii la realitate este compensata de simtamantul ca el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristetea ramane tot tristete si Mos Craciun va fi in continuare asteptat de noi toti.

Santa Claus - creat n 1862 de americanul Thomas Nast

Numele lui Thomas Nast figureaza rar prin enciclopedii, desi acest desenator american de origine germana este creatorul unui mit al copilariei si al celui mai popular personaj din lume. La fel ca-n alte productii folclorice, chipul lui Mos Craciun si-a nceput o viata proprie, fara de moarte, iar inventatorul a fost, pe nedrept, uitat. n mod concret, popoarele de pretutindeni nu mai stiu cine este tatal" lui Mos Craciun (Santa Claus). Foarte putini au aflat unde anume s-a nascut mosneagul jovial si generos, fara de care sarbatoarea crestina de la 25 decembrie e de neconceput. Toti cred ca dumnealui vine din negura veacurilor... Cu toate acestea, Santa Claus are un autentic act de nastere, datat decembrie 1862 si un parinte care poarta un nume: Thomas Nast. Nascocitorul mitului lui Mos Craciun s-a nascut la 1840, n orasul german Landau. La numai sase anisori, a parasit cu familia Europa si a debarcat n America, la New York, unde parintii visau sa duca o viata mbelsugata ca si ceilalti imigranti. nzestrat cu har de desenator, Thomas e angajat, la 20 de ani, ca ilustrator al | revistei Harper's Weekly, cel mai mare magazin ilustrat din acea vreme. Izbucnind Razboiul de Secesiune, e trimis pe front pentru a desena tablouri de lupta, dar si reprezentari alegorice, care sa sustina cauza nordistilor. Avnd imaginatie si umor, tnarul ilustrator publica desene reusite, sub titlul De ce ne batem", imaginile sale avnd mai mare succes dect reportajele 9 propagandistice.

Personajul imaginat de Nast e originar din Renania germana, despre care tnarul desenator pastra o vaga amintire a primei copilarii. E vorba de povestea despre un mosulet, Pelze Nicol, care oferea bomboane copiilor cuminti, precum si bucati de carbune celor obraznici: Doar ca batrnelul din Renania natala era sobru si mai putin nclinat spre glume
10

Mosul lui Thomas Nast e oarecum diferit de acel Sfnt Nicolae european, numit de germani Nikolaus {Santa Claus este o prescurtare a acestui nume). Noul personaj e un grasun simpatic si bun, fara a-i speria pe copii ca Nikolaus. Cele doua desene de Craciun au avut un succes nemaipomenit, nct n anii urmatori desenatorul l-a nfatisat pe Santa Claus n diferite scene, reproduse apoi de miliarde de ori, pna n zilele noastre. l vedem pe mos cum mpodobeste pomul, pregateste jucariile, priveste n registru, coase hainele cu zmbetul pe buze si cu sclipire simpatica n ochi. Mosul cel bun umbla pe acoperisuri, coboara prin hornuri sau zboara purtat de sania trasa de renii adusi din Nordul ndepartat. Apoi, au nceput serialele de filme despre Mos Craciun, care au facut nconjurul lumii.
11

Traditii si obiceiuri de Craciun si Anul Nou

La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire. De la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ioan, romanii se simt in sarbatori. Cel mai asteptat este insa, Craciunul, considerat ca sarbatoare a nasterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul timpului, creand traditii si obiceiuri adaptate culturii lor specifice. Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.

La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea dorintelor in noul an, aducand aminte de Nasterea Imparatului nascut in ieslea saracacioasa. Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde precum: Steaua sus

12

Ajunul Craciunului

Numele de ajun vine de la a ajuna, intrucat cei batrani obisnuiesc sa tina post negru in acesta zi, ca si in ajunul Bobotezei. In noaptea Ajunului, copiii umbla cu colindul, capatand colindete, mere si nuci in traistele pe care mamele lor le-au pregatit din timp. Toate acestea se dau pentru sufletul celor morti, pentru sanatatea celor vii si pentru roade bogate. In dimineata ajunului, femeile fac turte de foi de placinta, le coc pe fierul de plug ori pe alt fier, le ung cu miere, pun deasupra grau fiert si le impart cu o lumanare aprinsa.

13

Casa lui Mos Craciun se afla n Laponia

Fiecare dintre noi stie ca Mos Craciun locuieste n Laponia, aproape de Polul Nord. De aici el si ia zborul n fiecare iarna n sania trasa de reni, ndreptndu-se catre copiii care i-au scris n timpul anului pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflata n padurea din apropierea orasului Rovaniemi din Finlanda. Dar pna sa-si ia sacul cu daruri n spinare, Mos Craciun are obiceiul de a-si astepta oaspetii n propria lui casa, construite din lemn de brad, plina de carti cu povesti pentru copii. Desi nu are "dect" 384 de ani, Mosul cu plete dalbe" este nca voinic si n putere ca sa ncarce ct mai multe daruri n sania lui fermecata. Pentru aceasta, Mos Craciun da o fuga pna la marele depozit de jucarii care se afla ntr-un loc ascuns si plin de taine pe care i 1-a lasat mostenire tatal lui, primul Mos Craciun. Aici, ajutat de spiridusi si de znele bune, Mosul alege fiecare dar pentru copiii care i-au scris, profitnd de scurta zi polara, care nu tine dect patru ore si jumatate, de la 10 la 14,30. Apoi da o raita si pe la reni, sa vada daca au mncare de ajuns si apa, dupa care se retrage la gura sobei, sa citeasca ultimele mesaje primite de la copii. Se stie, de asemenea, ca toti copiii cuminti primesc darurile preferate n seara de Ajun. La ceas de seara, mbujorati de emotia revederii, prichindeii asteapta lnga bradul frumos mpodobit, momentul n care Mosul cel drag le va asculta cntecele si poeziile. 14

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul ("Ne dati ori nu ne dati...?") si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu "tiganizarea" colindatului).

15

Colindatul

Colindatorii umbla din casa in casa si au pregatit un intreg scenariu compus din dansuri, gesturi si cantece. Colindele sunt forme de a ura sanatate, rod bogat, implinirea tuturor dorintelor, toate cele bune in general. Colindatul este o traditie extrem de raspandita la romani. Cei care nu vor sa primeasca colindatori, tin poarta inchisa sau nu le ofera daruri, incalcand regulile acestui obicei.

16

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau "specializate" (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori "glumeti" ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua ("Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa..."). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales "Steaua sus rasare...") sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului.

17

Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de iarna

A fost initiat de catre Sir Henry Cole din Anglia. Acesta s-a intamplat in anul 1843 si prima felicitare a fost conceputa de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000 de copii in Londra.
Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populara in 1849. De la inceput temele si imaginile erau variate la fel ca si obiceiurile de Craciun din lumea intreaga.
18