SCOALA ARDELEANA INOCHENTIE MICU-KLEIN, URCUS SPRE CUNUNA DE NEAM

de Grigoroaia Ana-Cristina clasa a X-a A Profesor coordonator, Prof. Dr. Dan Bodea

Liceul Teologic Romano-Catolic Sf.Iosif

 ILUMINISMUL :
Era aceasta lume , aflata la marginea dintre Orient si Occident , intemeiata pe valorile generale ale epocii luminilor ? Cat de profund a receptat ea si pe ce cai ideile iluministe ? Se pot socoti produsele ei culturale parte a fenomenului iluminist european ? Cunoasterea directa a literaturii iluministe explica probabil putinele incercari de traducere a ei in romaneste ; pe romaneste circulau inca si se citeau cu desfatare mai ales cartile populare , cele mai multe traduse de altfel inca din veacul al XVIIlea ; cele cu caracter moralizator , Floarea darurilor , Varlaam si Ioasaf , romanele intelepciunii populare , Esopia , Viata lui Bertoldo , Archirie si Anadan , romanele pseudoistorice , Alexandria , Istoria Troadei . Traducerile din literatura iluminista sunt putine si nesemnificative , mai ales in Principate . Voltaire e tradus in 1772 (Le tocsin des rois , Traduction du poem de Jean Plokoff) , apoi in 1792 ( Histoire de Charles XII ) , Rousseau si Montesquieu in 1794 ( Narcisse si respectiv Arsace et Ismene ) , dar nici una din marile lor scrieri nu a aparut inainte de 1830 , cand S.Capataneanu traduce atat Le contract social cat si Considerations sur les romains . Telemaque-ul lui Fenelon circula in schimb in traducere romaneasca inca de la 1772 . Preferintele literare ale traducatorilor lasa impresia unui amestec de iluminism si preromantism ; intre 1800 si 1830 s-au talmacit pe rand Florian , Young , Pope , Volney , Saint-Pierre , abatele Prevost , Chesterfield . O contributie destul de mare in propagarea ideilor iluministe a avut-o si invatamantul . Academiile domnesti , intemeiate in Tara Romaneasca intre 1678-1688 , in Moldova la 1707 , au reprezentat intr-adevar un insemnat focar de cultura al Rasaritului ortodox , dar prezenta fanariotilor le-a trecut repede sub controlul grecilor ; scoala nationala , cu limba de predare romana , e vorba fireste de scoala inalta nu de invatamantul elementar , a fost astfel inabusita si nu a mai putut renaste la inceputul veacului al XIX-lea cursul de inginerie al lui Asachi se inaugureaza in 1814 , Lazar isi deschide scoala in 1818 decat in lupta cu Academiile domnesti grecizate . Nu este insa mai putin adevarat ca aceste academii , ale caror cursuri erau urmate de romani , greci , bulgari , au reprezentat deseori un canal de patrundere in Principate a ideilor iluministe . Wolf , Baumaister si Condillac erau filozofii cu cea mai mare influenta printre profesorii Academiei din Bucuresti , in timp ce la scoala lui Lazar de la Sf.Sava cursurile de filozofie erau inspirate din Kant . O alta forma de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tiparirea de carti . Intre 1700 si 1800 , s-au tiparit de catre romani 799 de carti dintre care 617 in romaneste , iar 182 in greceste , latineste , slava etc. Procentul de carte laica a crescut necontenit , in dauna subiectelor religioase , ceea ce ar fi probabil un indiciu privind schimbarea de mentalitate . In Principate , atmosfera iluminista a stimulat cu precadere gandirea politica si juridica . S-au alcatuit noi coduri de legi in 1765 1770 , 1780 , 1814 , 1817 , 1818 , 1820 1826 , influenta lui Beccaria , Filangeri , a codurilor civile francez si austriac fiind evidenta . Cu toate acestea , in afara dreptului si a politicii , elementul nou , creator este in Principate sub nivelul la care ajunsese cultura la inceputul veacului al XVIII-lea . Un regres sensibil a inregistrat mai ales istoriografia , produsele ei principale , Istoria Tarii Romanesti (1776) a lui Mihai Cantacuzino , de pilda , sau Istoria prea puternicilor imparati otomani ( 1794 ) a lui Enachita Vacarescu , fiind inferioare scrierilor lui Miron Costin , Cantemir sau Constantin Cantacuzino .

 SCOALA ARDELEANA :
Declinul istoriografiei moldo-valahe a fost compensat intr-o oarecare masura de progresele istoriografiei transilvane . De altminteri , spre deosebire de veacul al XVII-lea , cultura romanilor ardeleni a fost de-a lungul intregii epoci a luminilor superioara celei de dincolo de munti , contactul cu mediul cultural austriac si maghiar a fost constant si fecund , carturarii sunt parte a Europei fara ca pentru aceasta sa se faca vreun efort deosebit . Prejudecatile clasei conducatoare maghiare sau ale curtii de la Viena le-au oprit deseori elanul in 1795 , de pilda , autoritatile au interzis infiintarea MARII SOCIETATI FILOZOFICESTI A ARDEALULUI , intre 1789 si 1820 au zadarnicit cateva proiecte de infiintare a unor periodice romanesti dar , cu toate acestea , multe din realizarile lor sunt remarcabile , mai ales in domeniul lingvisticii si al istoriei . Samuil Micu si Gheorghe Sincai dau la iveala in 1780 Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae ; Samuil Micu scrie in 1778 Brevis historica notitia originis et progressus nationis daco-romanae , dezvoltata mai apoi in Istoria , lucrurile si intamplarile romanilor , studiu amplu , partial publicat in 1806 ; Gh. Sincai incheie in 1808 Hronicul romanilor si a mai multor neamuri probabil cea mai erudita carte de istorie scrisa pana atunci de un roman ; in sfarsit , Petru Maior alcatuieste in 1812 Istoria pentru inceputurile romanilor in Dacia , o scriere de o pasionanta dar nu mai putin savanta polemica istorica . Dar iluminismul romanilor ardeleni nu se reduce la scrierile acestor corifei ai Scolii Ardelene . El s-a manifestat si prin preocuparea de a infiinta societati literare , prin tiparirea de manuale scolare menite a contribui la luminarea poporului , prin publicarea de lucrari de popularizare a stiintei sau prin traducerea unor texte rationaliste , urmarind inlaturarea superstitiei si triumfului ratiunii ; o astfel de scriere a fost Invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului, prelucrare de Gh. Sincai , dupa fizicianul german Hellmuth . Carturarii ardeleni sunt , fara indoiala , de o cultura superioara contemporanilor lor din Tara Romaneasca si Moldova , sunt si mai numerosi . Cu toate acestea , ideile politice cele mai noi , cele mai radicale , unire , independenta s-au dezvoltat cu precadere in Principate , nu in Transilvania . Acest aparent paradox arata o data mai mult ca factorul initial in aparitia constiintei nationale nu este gradul general de cultura la populatie , nici prezenta influentelor culturale apusene , ci existenta unei clase politice proprii , capabila si doritoare de actiune politica autonoma . Scoala Ardeleana este miscarea iluminista , ideologica , culturala si literara a romanilor din Transilvania pusa in slujba eliberarii sociale si nationale de sub jugul Imperiului habsburgic . Scoala Ardeleana nu este o aparitie spontana . Ea continua in mod firesc ideile cronicarilor privitoare la latinitatea limbii romane , continuitatea romanilor in Dacia si unitatea poporului roman , ei utilizeaza lucrarile acestora ca izvoare istorice : mai ales Cronicul manuscris al lui Miron Costin , logofatul Moldavieiprecum si Descrierea Moldovei de pre luminatul Dem.Cantemir, fostul oarecand domn si principe al aceleiasi dupa cum se afirma in introducerea gramaticii Elementa linguae daco-romanae sive valachicae . In tara noastra iluminismul ia forme specifice , legate de realitatile sociale . Reprezentantii iluminismului romanesc din Transilvania sunt grupati in jurul Scolii Ardelene : Samuil Micu , Gheorghe Sincai , Petru Maior , Ion Budai-

Deleanu ; in Muntenia : poetii Vacaresti , Dinicu Golescu , Gh. Lazar si altii ; in Moldova :Costache Conachi , Vasile Pogor , Gh. Asachi etc. Iluminismul romanesc se caracterizeaza prin lupta pentru un invatamant national , pentru emanciparea sociala si culturala a poporului , pentru egalitatea in drepturi , inlaturarea privilegiilor feudale si desfintarea iobagiei . In Transilvania iluminismul are un caracter aparte : Scoala Ardeleana lupta nu numai pentru eliberare sociala , ci si nationala , pentru egalitate in drepturi cu burghezia maghiara si saseasca . Pe plan filozofic se raspandesc conceptii rationaliste si se duce lupta pentru orientarea laica a invatamantului si culturii . Literatura clasica feudala , la noi , s-a manifestat mai mult prin maniera de a caracteriza unele personaje si prin incercarea de a realiza specii literare ca poemul filozofic (Miron Costin) , elegia si pamfletul (Dimitrie Cantemir) . Literatura clasica romana din jurul anului 1800 are caractere proprii , specifice. In literatura gasim o ascutita critica sociala , zugravirea eroismului poporului si raspandirea unor idei inaintate , republicane dupa cum vom vedea discutand Tiganiada lui Ion Budai-Deleanu . Poezia lirica reprezentata prin boieri luminati din Muntenia si Moldova exprima sentimente aprinse , de un erotism usor , dupa modelul poeziei anacreontice . Scoala Ardeleana reprezinta prima manifestare organizata , cu scop precis si constient formulat , a ideologiei iluministe in tara noastra . Avand ca izvoare idei ale iluminismului apusean , Scoala Ardeleana e un curent ideologic crescut din necesitatile obiective ale dezvoltarii sociale din Transilvania , in jurul anului 1800, perioada descompunerii feudalismului . Fata de curentele iluministe din alte tari , iluminismul Scolii Ardelene are ca trasatura specifica imbinarea luptei antifeudale cu lupta pentru emanciparea nationala a romanilor din Transilvania , care erau priviti ca straini la ei acasa , lipsiti de drepturi si socotiti tolerati de ogarhia chezaro-craiasca a Imperiului habsburgic . **

 CONCEPTIA ISTORICA A REPREZENTANTILOR SCOLII ARDELENE :

Toti reprezentantii Scolii Ardelene au scris lucrari istorice , urmarind sa dovedeasca cu argumente stiintifice latinitatea poporului roman , continuitatea elementului roman in Dacia si unitatea poporului roman . Cele mai importante lucrari sunt : Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor : Samuil Micu ; Hronica romanilor si a mai multor neamuri : Gheorghe Sincai ; Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia : Petru Maior . Spre deosebire de cronicari , reprezentantii Scolii Ardelene acorda un rol calitativ deosebit ideilor de latinitate si continuitate . In timp ce cronicarii vorbesc despre acestea cu scopul de a destepta mandria nationala si patriotismul in lupta impotriva jugului otoman , reprezentantii Scolii Ardelene le adauga si calitatea de argumente , pentru a cere egalitatea in drepturi a poporului roman cu nationalitatile privilegiate din Transilvania . Clasa feudala reprezentanta de natiunile dominante din Transilvania cauta argumente istorice pentru a motiva lipsa de drepturi sociale si nationale pentru romani . O serie de istorici ai timpului , despre care Petru Maior spunea ca sunt urgia neamului omenesc si ca defaimarile impotriva romanilor circula de la unul la altul precum magariu pe magariu scarpina , sustineau ca romanii s-au strecurat in Transilvania tarziu , incepand cu secolul al XIII- lea si ca sunt , deci , numai tolerati ; nefiind o natiune nobila, nu au nici drepturi in Transilvania . Din acest motiv , toata argumentatia istorica si filologica a reprezentantilor Scolii ardelene este indreptata spre a dovedi latinitatea si continuitatea populatiei romane din Transilvania : daca e vorba ca numai natiunile nobile au drepturi , atunci cei mai indreptatiti sunt romanii , ca fiind cei mai vechi pe acest pamant si , desigur , cei mai nobili , de vreme ce sunt urmasi ai romanilor. In focul discutiei si al argumentarii polemice s-a sustinut si ideea gresita a puritatii etnice latine a romanilor , care ar fi romani curati , neamestecati nici macar cu dacii . Alaturi de dreptul istoric , reprezentantii Scolii ardelene aduc si argumente specifice filozofiei luminilor : oamenii si popoarele trebuie sa traiasca in pace si armonie , pe baza unei intelegeri prealabile , a unui contract . Afirmarea convietuirii pasnice intre popoare si intre nationalitatile conlocuitoare pe baza de drepturi egale este o idee progresista . Tot in sens iluminist defineste Petru Maior nobletea si infratirea dintre natiuni pe baza dreptului natural : potrivit cu intelepciunea este ca toti oamenii , neluandu-se in seama intamplatoarea lor numire , sa se iubeasca unul pre altul ca fratii si o natie sa alerge cu ajutorul alteia spre inaintarea culturii , de la care depinde fericirea pre pamant ; aceasta daca o face vreo natie arata ca au ajuns la adevarata cultura (luminare) si ca trebuie a se zice in adevarat nobila , iar din contra , daca cineva intr-aceea se sileste ca sa puna piedici si culturii sale , ori luminarii altei natii , lamurit arata ca se afla inca si acum in vechea barbarie si greu pacatuieste impotriva naturii , mama tuturora , care porunceste a se indeplinii intelegerea si vointa fiecarui om .

Reprezentantii Scolii ardelene au o conceptie istorica , stiintifica si progresista, pusa in slujba luptei pentru dreptate sociala si nationala .

CONTRIBUTIA SCOLII ARDELENE IN DEZVOLTAREA LIMBII LITERARE :

Alaturi de istorie , reprezentantii Scolii ardelene au dat o deosebita atentie studiului limbii . Cele mai importante lucrari filologica sunt : Elementa linguae daco romanae sive valachicae , scrisa de Samuil Micu si Gh. Sincai ; Disertatie pentru inceputul limbii romane si Dialog pentru inceputul limbii romane intre nepot si unchi , de Petru Maior ; Lexiconul de la Buda , primul dictionar etimologic al limbii romane , inceput de S.Micu , a fost continuat de P. Maior si alti reprezentanti ai Scolii ardelene . Studiile despre limba , ca si cele istorice , urmaresc in primul rand dovedirea latinitatii poporului roman . Principalele idei susutinute sunt : latinitatea limbii romane , necesitatea purificarii limbii de cuvintele nelatine , introducerea unei ortografii etimologice si inlocuirea alfabetului cirilic cu cel latin . Privitor la latinitatea limbii , Micu si Sincai socoteau ca ea provine din latina clasica , culta , care a fost corupta prin amestecul cu alte cuvinte straine . Petru Maior distinge , in mod just , latina gramaticeasca sau a invatatilor de latina poporului : limba romaneasca e acea limba latineasca comuna , care pe la inceputul sutei a doua era in gura romanilor . Toti trei sunt insa de parere ca ar fi necesara o purificare a limbii de cuvintele nelatine si mai ales slave : cuvintele care sunt de la sloveni varate in limba romaneasca prea lesne se cunosc si usor ar fi , de s-ar invoi romanii spre aceea , a le scoate si a face curata limba romaneasca scrie Petru Maior . Ideea gresita a purificarii arbitrare , de sus in jos , a limbii , ca si a introducerii ortografiei etimologice , nu a fost insa aplicata cu consecventa in scrierile celor trei promotori ai Scolii ardelene . Gh. Sincai isi da seama ca ortografia etimologica nu corespunde limbii romane si in editia a doua a gramaticii (1805) renunta la unele exagerari etimologice in favoarea ortografiei fonetice . In prefata acestei a doua editii scrie : Prin regulele pe care le-am statornicit in acea gramatica spre a scrie romaneste cu litere latine , putin a lipsit sa nu facem din limba daco-romana , in ceea ce priveste scrisul si cititul , ceva asemanator ce cea franceza . De altfel , ortografia etimologica , creata cu scopul de a sublinia si mai mult asemanarea limbii romane cu cea latina ( deci din motive polemice , de argumentare a drepturilor sociale si nationale ale romanilor ) , este parasita treptat in scrierile ulterioare ale lui Micu , Sincai si Maior . Acest fapt dovedeste ca ei erau constienti de necesitatea unei limbi accesibile poporului , ca mijloc de insusire a culturii . In ansamblul sau , aportul Scolii ardelene la dezvoltarea limbii este deosebit de pretios . O serie de probleme capitale ale limbii isi gasesc acum rezolvarea . Dintre acestea amintim : necesitatea punerii de acord a limbii cu stadiul de dezvoltare al stiintei moderne ; transformarea limbii intr-un instrumaent de raspandire a culturii in masele largi ale poporului ; imbogatirea limbii romane mai ales cu elemente din celelalte limbi romanice ; necesitatea normarii limbii ; introducerea alfabetului latin . Pe langa acestea , reprezentantii Scolii ardelene au fost preocupati si de probleme ale limbii literare : de claritatea si muzicalitatea exprimarii , de stransa corelatie dintre idee si cuvant , iar prin Ion Budai-Deleanu se aduce o contributie pretioasa la dezvoltarea limbajului poetic .

 ACTIVITATEA SOCIALA SI CULTURALA A REPREZENTANTILOR SCOLII ARDELENE :

Reprezentantii Scolii ardelene nu s-au marginit la o lupta teoretica prin lucrari istorice si filozofice . Ei duc o actiune organizata pentru emanciparea sociala si nationala a romanilor din Transilvania . Reprezentanti ai micii nobilimi si ai intelectualitatii , ei nu aproba calea revolutionara pentru rezolvarea nedreptatii sociale , ci raman adeptii absolutismului iluminist ( iosefinismul ) si ai reformelor de sus in jos . Din acest motiv nu adera fatis si nu arara rascoala maselor taranesti conduse de Horea . Singur Ion Budai-Deleanu depaseste aceasta pozitie , fiind adept al iluminismului revolutionar francez . Prin memorialul cunoscut sub numele de SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM TRANSILVANIAE(1791) , opera colectiva a reprezentantilor Scolii ardelene , ( petitie , dar si o charta a drepturilor nationale romanesti jalba romanilor ) , pentru a fi prezentat Curtii de la Viena . Redactarea documentului a apartinut unui grup de carturari in frunte cu : Samuil Micu ( nepotul fostului episcop unit ) , Gh. Sincai , P. Maior , I. Piuariu Molnar , Ignatie Darabant si Iosif Mehesi . Documentul , primul program politic modern al miscarii nationale a romanilor din Transilvania si din intreg spatiul romanesc , a fost prezentat la Viena de episcopii Gherasim Adamovici (ortodox ) si Ioan Bob (unit ) . Imparatul Leopold al II-lea l-a trimis Dietei din Cluj , care l-a respins pentru ca atenta la sistemul natiunilor privilegiate si al religiilor recepte . O contributie insemnata au avut reprezentantii Scolii ardelene la dezvoltarea invatamantului si raspandirii culturii . Carturarii romani scrie Samuil Micu nu vor putea duce la intelepciune pe cei neinvatati si simpli altfel , decat prin cartea care sa le lumineze mintea si sa inteleaga si ei ce e bun si priincios . Gh. Sincai in calitate de director al scolilor , infiinteaza 300 de scoli , tipareste abecedare , o gramatica , o aritmetica . Petru Maior publica carti de popularizare stiintifica si de interes practic din domeniul pomiculturii , industriei alimentare si medicinei veterinare . Samuil Micu a tradus si carti literare : Viata si fabulele lui Esop .

PERSONALITATEA EPISCOPULUI UNIT ION INOCHENTIE MICU-KLEIN (1692-1768)

Ion Micu s-a nascut in anul 1692 la Sadu , in Judetul Sibiu , intr-o familie de tarani .El a facut multi ani de scoala , nu se stie unde a urmat cursurile primare , dar este mentionat intre 1707 si 1728 in cataloagele colegiilor iezuite de la Cluj si Tarnavia . In 1728 , este numit episcop de Fagaras si primeste un loc in Dieta transilvaneana . Timp de 16 ani (1728-1744) asalteaza cu cereri si memorii guvernul, Dieta Transilvaniei si curtea de la Viena , solicitand respectarea Diplomelor Leopoldine . Prevederile Diplomelor Leopoldine nu au fost niciodata puse in aplicare , cu exceptia clauzelor referitoare la cler . In calitate de episcop unit si reprezentant al Imparatului in Dieta , el a pus transant problema acordarii pentru uniti a drepturilor promise solemn prin Diplomele din anii 1699 si 1701 . Curtea de la Viena a ordonat un dublu recensamant al celor care s-au unit cu Biserica Romei , unul efectuat de catre autoritatile laice , iar celalalt de catre episcopul Inochentie Micu . A rezultat un numar de 85 857 familii , romanii grecocatolici depasind numeric pe oricare din comunitatile religiilor recepte ale Principatului Transilvaniei (catolica , reformata , calvina si unitariana) . Intelegand importanta acestui fapt , episcopul unit a folosit ulterior criteriul demografic in lupta pentru respectarea drepturilor obtinute de romanii greco-catolici , trimitand numeroase memorii catre guvern , Dieta si Imparat in care cerea punerea in practica a drepturilor promise de cea de-a doua Diploma a unirii . Totodata , el a fost primul care a sintetizat cererile romanilor transilvaneni , intr-un program numit Supplex Libellus , trimis Curtii de la Viena in 1744 . El cerea ca sa nu se mai hotareasca nimic despre noi , fara noi si in absenta noastra. De asemenea solicita : participarea populatiei majoritare la guvernarea tarii , egalitate cu natiunile privilegiate , pamant si libertate de stramutare pentru iobagi , participarea romanilor in Dieta , infiintarea de scoli romanesti . Pentru a sustine aceste revendicari, el a apelat , pe langa argumentul demografic , la argumente ale latinitatii , continuitatii si vechimii poporului roman . Chemat in capitala Imperiului , convoaca inainte de plecarea Sinodului de la Blaj (1744 ) , la care s-a stabilit ca episcopul sa conditioneze unirea de satisfacerea revendicarilor sala . La Viena insa , este acuzat . Contestand competenta comisiei , pleaca in secret la Roma , pentru a-i cere sprijin papei . Intre 1745 si 1768 ramane la Roma , pledand zadarnic cauza neamului sau . In cele din urma , bolnav , mereu amenintat , se decide in 1751 sa demisioneze , iar in 1768 moare . Parasit de cei pe care ii dorea sprijinitori si fara a-si vedea indeplinite idealurile pentru care luptase .

PORTRETUL EPISCOPULUI UNIT :

Episcopul Klein nu este numai un aparator al neamului romanesc . Inochentie este o figura proeminenta in istoria noastra , el a fost primul care a formulat un program de emancipare politico-sociala a romanilor transilvaneni , si prin aceasta , a devenit promotor in procesul de formare a constiintei nationale .

El se angajeaza intr-o misiune , pentru care a luptat fara sa sovaie in fata tuturor problemelor cu care s-a confruntat . Inochentie Micu-Klein nu este numai un aparator al Ardealului , prin politica pe care a purtat-o da un exemplu unic . Adica , munca lui nu numai ca va sta la baza politicii pe care o vor duce cei care vor veni dupa el , dar va si revolutiona intreaga gandire a vremii . Acest episcop a luptat pe baza unui program unitar de gandire si actiune , atat pentru drepturile sociale si nationale romanesti , cat si pentru acelea care se cuveneau Bisericii Greco-Catolice . Un element vital , care ajutat la schitarea portretului sau a fost setea de cunoastere pe care episcopul a evidentiat-o inca din copilarie . O legenda care circula despre Klein ne spunea ca tatal impreuna cu fiul s-au pornit la targ , la Sibiu , pentru a vinde un car cu lemne . Printre cumparatori se nimerise si un calugar iezuit , care a observat istetimea de care dadea dovada baiatul , si a staruit pe langa tatal copilului pentru ca acesta sa-si dea consimtamantul pentru al lasa pe baiat sa studieze . Numai ca tanarul Ionut nu a mai asteptat incuviintarea parinteasca , si a spus : - Tata , eu ma duc. . Se pare ca aceasta intamplare se petrece in jurul anului 1720 (legenda a fost culeasa de catre Ilie Daianu) . Acest eu ma duc , ne demonstreaza , inca o data , hotararea si darzenia de care da dovada acest om.Hotararea aceasta , va mai fi intalnita la episcop . Petru Maior ne spune intr-una din lucrarile sale politice , ca Inochentie s-a pus in mare primejdie pentru a apara interesele taranimii . Se pare ca este in stare de a sacrifica totul , chiar si propria sa viata , se poate spune ca este o forma de inconstienta . Dar nu este adevarat , de fapt este cea mai inalta forma de iubire , iubirea fata de neam , o iubire care necesita jertfa, putem spune ca aceasta iubire merita jertfa suprema . Intocmai cum a facut si Inochentie Micu-Klein .

PROGRAMUL LUI INOCHENTIE KLEIN :

Se pare ca acest episcop nu a fost numai un continuator al cronicarilor , ci si un inovator , de exemplu , pentru prima data in istoria poporului nostru se folosesc forme scrise , precum sunt petitiile , memoriile etc. , si se fac interventii directe la imparat , curtea aulica , dieta , guvern , sinod , papa . Apara taranimea , in anii 1733-1744 , participa la numeroase sedinte dietale , ca reprezentant al tuturor romanilor ardeleni , fara deosebire de confesiune (suo ac totius nationis per Transylvaniam valachicae nomine) . Folosindu-se de aceasta functie , Inochentie Micu lupta sa smulga de la alesii tuturor paturilor privilegiate dreptul la invatatura pentru toti copiii neamului sau , cere reducerea robotei la doar doua zile pe saptamana , mai doreste admiterea romanilor in bresle de meseriasi si in functii publice . Cere respectarea DIPLOMELOR LEOPOLDINE . Secunda leopoldina care este mai importanta decat prima , hotaraste , printre altele , sa se acorde Bisericii Unite si clerului aceleasi drepturi cu Biserica Romano-Catolica (qua eclesiae , ecclesiasticaeque personae , ac res Romanae Ecclesiae latini ritus) . Articolul al treilea dispunea ca unitii , atat fetele bisericesti , cat si mirenii , fie si de conditie plebei , sa se numere intre stari si sa beneficieze de toate drepturile acordate tarii , si nu in calitate de tolerati . Episcopul Micu pune un foarte mare accent pe SCOALA , vrea ca toti romanii , indiferent de stare sa beneficieze de acest drept : dreptul la invatatura .

Clasele privilegiate erau impotriva scolii si culturii romanesti stiind ca scoala si cultura duc la formarea constiintei si luptei nationale . A mai vrut pe Pamantul Craiesc (Fundus Regius) , adica in zona saseasca sa nu fie iobagime , sa se inmulteasca veniturile episcopului roman , pentru a putea ajuta preotii si bisericile aflate in necesitate . Cerintele episcopului unit devin tot mai aprige spre sfarsitul activitatii sale ca episcop . Profita de scurtul timp ramas , pentru a dobandii drepturile cuvenite romanilor .

CONCLUZIE ASUPRA VIETII SI ACTIVITATII EPISCOPULUI UNIT INOCHENTIE MICU-KLEIN

Marii oameni de cultura , care au studiat indeaproape viata si activitatea episcopului unit Inochentie Micu-Klein , au ajuns la concluzia ca acest om si-a dedicat intreaga viata poporului si natiunii romane . El a vrut ca acest popor sa-si primeasca drepturile cuvenite . Sa nu poarte titlul de TOLERAT. Episcopul Klein este un exemplu pentru toata lumea , el ramane in universalitate prin intreaga sa activitate .

 Opinia scriitorilor si istoricilor asupra vietii si activitatii lui Inochentie Micu Klein : 1. David Prodan :
Deschizatorul luptei politice nationale a romanilor din Transilvania : Inochentie Micu [ Fragmente ] Cel care deschide lupta politica nationala a romanilor din Transilvania , ii pune temelii solide programatice si-i traseaza clar drumul pentru viitor este Inochentie Micu . Inochentie Micu este numit episcop cu data de 6 mai 1729 , in varsta de 37 de ani . S-a nascut in 1692 in Sadu , sat de sub munti , din preajma Tarii Romanesti , purtand numele simplu de Ion Micu . Se ridica dintre romanii de pe Pamantul Craiesc , din taranimea in lupta cu natiunea saseasca , mai precis cu municipalitatea din Sibiu pentru libertatile si drepturile sale incarcate . Preotii din Sadu erau si ei printre cei care actionau pentru respectarea scutirii de dijme . Aducerea cu sine de acasa problema acuta a romanilor de pe Pamantul Craiesc , amenintati cu iobagirea . A facut scoala , mai in varsta , la iezuitii din Cluj , unde s-a gasit inscris cinci ani ( 1719 1724 ) , iar in functia de episcop a fost inaltat inca din 1728 , de pe bancile scolii , in al treilea an de studii la teologia din Tirnavia . In 1729 a cerut si i s-a acordat ca si inaintasului sau , titlul de baron , titlu atat de necesar atunci pentru a te impune in viata publica sau politica , iar in 1732 i s-a acordat loc in Dieta . Instalarea lui in scaun s-a facut abia in 28 septembrie 1732 . Actiunea lui incepe inca inainte de instalare , la Viena . Inceputa o data , ea continua fara ragaz si tot mai ampla , inchegandu-se pe parcurs intr-un complex program de lupta , menit sa fie programul de lupta politica a poporului roman din Transilvania . Lupta o porneste din cadrele bisericii , pe firul perspectivelor deschise de unire . Inochentie Micu insa o largeste curand la cadrele nationale si ii traseaza o tinta precisa , nationala : natiunea romana sa nu mai fie numai tolerata , sa fie reasezata intre fiii patriei si numarata intre Stari si , in consecinta , recunoscuta si ea ca natiune politica , egala in drepturi cu celelalte trei . Lupta pentru revendicarile clerului decurgand din avantajele oferite de unire o imbinate astfel cu lupta pentru natiunea sa ; cler si natiune in lupta lui devin inseparabile . [] El deschidea posibilitatea recunoasterii natiunii romane in toata masa ei , asa cum era conceputa si respinsa de natiunile politice si de legile tarii . [] Lupta sa doteze episcopia , sa-i fixeze o resedinta mai centrala . Reuseste sa schimbe domeniile Gherlei si Sambetei de Jos cu unul mai valoros , al Blajului . Muta episcopia de la Fagaras la Blaj . Pune temeliile unei manastiri , a bisericii catedrale da aci . Isi asociaza in lupta inainte de toate clerul . Lupta pentru valorificarea drepturilor care i s-au promis sau acordat acestuia prin diplome , pentru scutirea lui de sarcini iobagesti , de dari , de dijme , pentru dotarea lui cu portiune canonica , cu dijmele sau quartele pe care romanii trebuiau sa le dea pentru intretinerea preotimii altor confesiuni , a confesiunilor recepte . [] Dar acestei lupte i se suprapune mereu de acum lupta nationala . In toate petitiile , revendicarile , e nelipsita natiunea . Chiar revendicarile clerului sunt ale clerului si natiunii , se confunda cu revendicarile ei . Revendicarea ridicarii natiunii romane atrage o serie intreaga de revendicari componente . Natiunea romana sa fie si

ea reprezentata in viata publica , pe toata scara ierarhica , in Guvern , in Dieta , la Tabla regeasca , in comitate , districte , scaune , comunitati . [] Nobilii romani sa fie si capitanii supremi ai Tarii Fagarasului si Chioarului , comitele suprem al comitatului Hunedoarei . Pentru dregatoriile care cer calitatea de nobil , sa se faca innobilari noi la nevoie . Cere ca Blajul , noua sa resedinta , sa fie declarat oras , cu drept de a fi reprezentat prin doi deputati in Dieta . Romanii sa fie si ei reprezentati peste tot unde se hotareste asupra lor . << Sa nu se hatareasca nimic de noi fara de noi si in absenta noastra >> - e formula revendicarilor sale . Cere in schimb , anularea legilor prejudicioase pentru clerul si poporul roman , vizand mai ales pe cele din Aprobate si Compilate . [] O lupta staruitoare pana la obsesie . Incearca toate mijloacele , toate stratagemele . In sprijinul revendicarilor sale , pe masura ce se contureaza mai bine , Inochentie Micu aduce , in consecinta , si alte temeiuri . Inainte de toate numarul poporului sau natiunii sale care o demonstreaza succesiv cu mai multe cifre intrece pe al celorlalte popoare sau natiuni ale tarii . Sarcinile catre stat pe care natiunea romana le poarta : ea poarta mai multe sarcini decat toate celelalte impreuna . Iar in virtutea sarcinilor invoca consecvent dreptul naturii justitia distributiva , dupa care cel ce poarta sarcina trebuie sa-i simta si folosul ( qui sentit onus , sentiat et commodum ) . E impotriva naturii a purta sarcinile publice impreuna cu celelalte natiuni si a nu le simti si foloasele impreuna cu ele . E profund nedrept ca natiunea romana la sarcini sa fie cea dintai , iar la beneficii nici cea mai de pe urma argumentteaza el . Dar o indreptatesc la cele revendicate si vechimea si vietuirea neintrerupta a poporului roman pe acest pamant ; romanii vietuiesc aci neintrerupt de pe timpul imparatului Traian . Idee in care desigur , nu putin l-a intarit Hronicul lui Dimitrie Cantemir , manuscrisul cumparat de el la Viena de la un negustor care l-a adus de la Petersburg . In notiunea de natiune romana Inochentie Micu cuprinzand intreg poporul roman , depune o insistenta care nu cedeaza nici un moment pentru aplicarea punctului al ttreilea al Diplomei leopoldine, pentru numararea si a celor de jos ( plebei ) intre Stari . Revendicarile lui , in consecinta , se extind mereu si asupra maselor populare , orasenesti sau satesti , libere sau dependente deopotriva ; se extind astfel adesea si asupra iobagimii . Nu numai abstract , in formulele generale nationale sau constitutionale , ci si concret . Ridica revendicari directe si in favoarea ei . Revendicarile lui pentru iobagime sunt puse in directa legatura cu cele pentru natiunea romana , se confunda obisnuit cu ele . Acuzand asuprirea natiunii , acuza grav servitutea celor de jos , serviciile , robotele excesive la care sunt supusi . Unii stapani ii muncesc pe iobagi cate trei-patru zile , ba si toate zilele saptamanii , tot timpul bun de lucru . Cere , prin urmare , ca supusii in genere , sa nu mai fie incarcati cu sarcini excesive , ele sa li se repartizeze echitabil . Iobagilor de pe mosiile nobiliare sa li se reduca robotele la doua zile pe saptamana . Fiii iobagilor sa nu mai fie opriti de stapani sa invete meserii . Meseriasii romani sa fie si ei admisi in bresle . Legile tarii s-au ingrijit ca iobagul sa nu poata nici cuteza sa se mute , sa nu-si poata nici testa bunurile sale spune el in cererile sale . Romanii n-au dreptul la paduri , la ape , nu pot planta vii si gradini in voie , au drept numai sa fie incarcati cu noi si noi sarcini ; ei necum sa fie considerati fii ai patriei , nu sunt nici macar tolerati [] In lupta pentru ridicarea poporului roman , Inochentie Micu e preocupat cu deosebire de scoala , de cultura . El initiaza scolile din Blaj , care vor juca un rol atat de insemnat in istoria poporului roman . Sub episcopatul lui pleaca si primii bursieri

la Roma . Blajul , resedinta sa , in intentiile lui trebuia sa fie centrul cultural al romanilor din Transilvania . Cere ca fiii iobagilor si ai preotilor sa nu mai fie opriti de stapanii lor de la scoala , si nici inchisi pentru aceasta ; stapanii care-i opresc sa fie pedepsiti cu 100 fl . Celor capabili sa li se dea posibilitatea sa urmeze scoli mai inalte . E preocupat si de invatamantul satesc : insista pentru ridicarea de scoli in sate , pentru dreptul de a le ridica . In lipsa de scoala , indeamna pe preoti , pe dascali la instructie privata [] Inochentie Micu e deci primul care cuprinde intr-un ansamblu coerent problema poporului roman din Transilvania , concepandu-i obiectivele politice si argumentele fundamentale . El aseaza temeliile pe care se va cladi intreaga lupta politica romaneasca de aici , inclusiv Supplex Libellus Valachorum . Cu el incepe lupta programatica impotriva asupririi nationale . * * *

2. Lucian Blaga :
Lupta politica a lui Inochentie Klein [ Fragmente ] Inochentie Klein ( 1692 1768 ) este neandoios cea mai proeminenta figura episcopala pe care biserica unita a dat-o in cursul existentei sale poporului roman din Transilvania . Dupa moartea mitropolitului Atanasie ( 1713 ) , in fruntea bisericii unite va ajunge Ioan Patachi ( 1715 1727 ) , vladica de un profil destul de sters , dar tocmai potrivit a face fata imprejurarilor intr-o perioada cand biserica unita , cuprinsa de mai mari sau mai marunte neajunsuri , isi cauta o stabilitate . Resedinta bisericii se muta la Fagaras din Scaunul in care chiar Mihai Viteazul o intarise odinioara : episcopul romano-catolic de la Balgrad nu tolereaza langa el un episcop unit . Si aceasta << capitis diminutio >> trebuie indurata inca inainte de a se arata orice semn de reala ameliorare in starea bisericii unite . Inochentie Micu ajunge episcop in 1728 . Imparatul Carol al VI-lea il ridica la rang de baron , cand Inochentie isi ia si numele nobiliar de Klein . La inceputul carierei sale episcopale , Klein , desi inaintat in varsta , era inca student in teologie la Tyrnavia . Asa se explica de ce el este introdus pe scaunul episcopal de la Fagaras de-abia in 1732 . Inochentie se dovedeste un bun gospodar al episcopiei . El are simtul organizarii si al chivernisirii . O seama de imprejurari il determina sa mute centru bisericii unite la Blaj ( 1737 ) . Aici el se statorniceste ca un adevarat ctitor de asezaminte , luand masuri sa se faca o resedinta , sa se cladeasca o catedrala , manastiri si scoli . Piatra fundamentala pentru aceste institutii se pune in 1741 . Dar Klein nu era numai un organizator , el era si un luptator . Inca din 1732 Klein isi avea locul sau in Dieta Transilvaniei [] . Cand Inochentie Klein cerea in Dieta ( 1744 ) ca romanii uniti sa fie recunoscuti ca a patra natiune politica , Dieta a dat acest raspuns : Episcopul unit cere niste lucruri pe care nimeni nu le-a cerut vreodata de la strabunii nostri si nu le va putea cere nici de la urmasii lorCere ceea ce pagubeste in cel mai mare grad privilegiile si sentintele cele mai vechi dobandite de la regi si de la principi . Cere ceea ce vatama Sanctiunea Pragmatica a regatului , intarita , si de actualul rege . Cere ceva ce rastoarna din temelie drepturile si libertatile avute pana acum in pace de natiunile unite . Cere ce de fapt clatina si tulbura intreg sistemul acestei tari pastrat pana acum in ordine buna atat in cele religioase cat si in cele politice si economice Cere ceea ce clerului si plebei valahe nu I se cuvine niciodata . Raspunsul Dietei transilvane la dezideratele rostite de episcopul Klein era limpede : aceste cereri nu se pot indeplini , fiindca sistermul acestei tari era intemeiat in primul rand pe exploatarea iobagimii , iar majoritatea acesteia era romaneasca . Reprezentantii dietali ai natiunilor politice recunoscute , nu voiau sa admite o natiune valaha , pe motiv ca n-ar exista decat plebe valaha , tarani si iobagi , Klein raspundea : Nu este adevarat , caci avem nobili in districtul Fagarasului si oameni liberi in << Fundus regius >> . Nobilii natiunilor politice , ridicau alte acuze : Valahii sunt talhari si hoti si lenesi . Klein raspundea : Nu trebuie sa va mirati , caci bietilor oameni , in afara de piele nu le lasati nimic , cu ce sa se hraneasca . Oare nu romanii va lucreaza ocnele , minele de fier si de aur , iar de pe unii nu despoiati si pielea ? Nu este oare acest glas , intaiul , care in Dieta Transilvaniei se ridica in favoarea unor nedreptatiti ai sortii ? De altfel Inochentie facea uz , fata de modul de gandire cu totul feudal al natiunilor politice , chiar in memoriile adresate Curtii imperiale , de argumente moderne . Pledand pentru drepturile romanilor , el

arata ca acest popor e cel mai numeros in Transilvania ( mai numeros decat celelalte impreuna ) si ca astfel si contributiile sale in bani si in sange pentru stat depasesc pe ale celorlalte natiuni ( nobilimea transilvaneana in deosebi s-a priceput sa-si apere neimpozabilitatea timp mai indelungat decat nobilimea din alte tari ) . In pledoariile sale Inochentie introducea atat criteriul modern al masei , cat si criteriul feudal : cine are sarcini si datorii , sa aiba si drepturi ! ( Ca Inochentie s-a pus in mare primejdie pentru ca a aparat interesele taranimii , ne-o spune precis Petru Maior in una din lucrarile sale istorice ) . Ca luptator aprig ce era , episcopul Klein devenea desigur foarte incomod pentru nobilimea transilvaneana , dar si pentru stapanirea austriaca [] . Sub un pretext , care nu-i da nimic de banuit , Klein este chemat la Viena . Inainte de a pleca la Viena , Inochentie convoaca insa la Blaj , din proprie initiativa , si fara a mai cere autorizatia carmuirii , un sinod la care vor lua parte preotii , dar si mireni , nobili , dar si iobagi , mai mult : nu numai uniti , ci si ortodocsi . Acest sinod cere continuarea luptei pentru drepturi a natiunii valahe . Alcatuirea sinodului , cu totul senzationala pentru acele timpuri , dovedeste ca Inochentie Klein isi largise acum considerabil platforma luptei sale , atat in sens national , cat si in sens social [] . Klein nu a fost numai un luptator , care-si largrste si-si radicalizeaza mereu revendicarile politice , economice , sociale , ci si ideologul acestor revendicari . In mintea lui se incheaga , intaia oara in Transilvania , ideea romanitatii si ideea continuitatii poporului roman in Dacia , nu ca simple idei teoretice , ci ca parti integrante ale unei ideologii politice nationale . ****

 Iosif Pervain : Ion Inochentie Micu Klein -PRINOS [ Fragmente ]

Inochentie Micu s-a nascut in scaunul Sibiului , la Sad , catre sfarsitul secolului al XVII lea (1692) . Ce anume a facut si care i-au fost preocuparile pana prin 1726 , nu stim prea bine . O legenda culeasa de Ilie Daianu povesteste ca tatal si flacaul s-au pornit odata la targ la Sibiu , ca sa vanda un car cu lemne . Printre cumparatori se nimerise si un calugar iezuit , care , iscodind cine si de unde sunt , starui pe langa batran sa-si lase istetul copil la scoala . Batranul sovai , dar Ionut , fara sa mai astepte incuviintarea parinteasca , zise : Tata , eu ma duc . . Si s-a dus . Intamplarea aceasta , pe care o socotesc adevarata , trebuie sa se fi petrecut dupa 1720 . Cativa ani l-au procopsit iezuitii sibieni , apoi , in 1726 , fu trimis la Sambata Mare (Tarnavia) , unde cardinalul primat crease douasprezece burse pe seama romanilor uniti . Dar numai pentru cei de tot sprinteni la minte . Asa era Inochentie . Avea , scrie Samuil despre el , bun cap . De aici i s-a tras si norocul si nenorocul ! La Tarnavia cam varstnicul invatacel dovedeste o miraculoasa usurinta in receptarea cunostintelor , un deosebit zel si purtari exemplare . De aceea , la sugestia paterului Fitter , reprezentantii clerului unit , adunati in sinod electoral in iunie 1728 , il propun episcop de Fagaras . Cancelaria aulica ii sustine candidatura , iar ministrii imperiului si Carol al VI-lea o aproba . Astfel , inca teolog Inochentie Micu ajunge vladica . A acceptat vladicia , va marturisi el la batranete , nu cautand hazna sa , ci folosul neamului : Primind acea sarcina grea a vladiciei din Ardeal , nu o am primit ca sa ma las apoi si sa parasesc turma cea sufleteasca mie increzuta , ci ca sa o pasc , sa o pazesc si sa o indireptez , precum stiti . Ca dupa putinta mea am si facut si am muncit intr-atata , necautand hazna mea , ci a neamului , pana ce am cazut si in urgia pizmasilor Numit episcop in anul 1729 , dar instalat sarbatoreste abia in 1732 , Inochentie Micu n-au sezut sa odihneasca , ci a pornit chiar de la inceputul carierei sale episcopesti o darza lupta pentru emanciparea romanilor ardeleni . Stratificati in iobagi , tarani liberi si o mana de nobili , acestia aveau in Transilvania o situatie deosebit de grea . Apasatoare era mai cu seama viata iobagimii , supusa neconditiopnat la vointa si placerea proprietarului , ca orice animal necuvantatoriu , atat dupa litera legei cat si in viata practica (Gheorghe Barit) . Sperand sa-si indulceasca soarta napastuita , o parte a romanilor ardeleni se alatura bisericii romane . Drept rasplata pentru aportul lor , stors cu amageli , la intremarea si expansiunea agresiva a catolicismului , Curtea vieneza prin Leopold I , le daruieste unele favoruri , inscrise in doua diplome : una din 16 februarie 1699 , iar cealalta , cunoscuta sub numele de Secunda leopoldina , din martie 1701 , Secunda leopoldina mai importanta decat intaia , hotareste intre altele sa se acorde bisericii unite si clerului aceleasi cadinte si imunitati ca ecleziei romano-catolice ( qua eclesiae , ecclesiasticaeque personae , ac res Romanae Ecclesiae latini ritus ) , iar articolul al 3-lea dispune ca unitii , fete bisericesti si mireni , fie si de conditie plebei , sa se numere intre stari si sa se bucure de toate drepturile acordate de legile tarii , nu in calitate de tolerati , ca pana acuma (1701) , ci ca cetateni egali in drepturi cu toti fiii

patriei : Quinimo clementer annuimus , ut quicunque etiam saeculares , et plebaiae conditionis homines toties mentionatae Sacro Sanctae Ecclesiae sese , secundum normam a theologi praescribendam univerint , immediate Statui catholico annumerentur , sicque inter status computentur capacesque legum patriarum , ac universorum beneficiorum , mon ut hactenur solum tolerati sed ad instar reliquorum patriae filiorum reddantur . Datorita indeosebi acestei prevederi Secunda leopoldina este si un act de mare insemnatate politica , deoarece aplicarea intocmai a articolului 3 ar fi dus la rasturnarea randuielilor feudale din Transilvania. Intemeiat pe strambatati , feudalismul incatusase intreaga iobagime ardeleana , ii considera pe valahi suferiti in propria lor tara si recunosteau doar trei natiuni politice : sasimea , nu toata , pe nobilii secui si maghiari . Pe de o parte din aceasta cauza , iar pe de alta , nemesimea principatului , Secunda leopoldina nu va capata niciodata putere de lege . Faptul a nemultumit pe romani , nerusinat inselati . Iar nemultumirea a nascut proteste . Rastimp de trei decenii ( 1699-1729 ) revoltele au izbucnit sporadic , fara energie . Timorati , episcopii Atanasie Anghel si Ioan Giurgiu ( Patachi ) nu au cutezat sa-si ridice glasul , sa atace starile ori sa indispuna pe imparat . Pacatul lor il va rascumpara Inochentie Micu , plamadit din lut ales , ravnitor de lucruri mari si fire greu de abatut de la telurile urmarite . Infaptuirile sale au fost studiate de Augustin Bunea , G. Bogdan-Duica , Silviu Dragomir , Zenovie Paclisanu , I. Toth Zoltan si David Prodan . Din ceea ce au scris ei reiese ca Micu a condus efectiv biserica unita din Ardeal cincisprezece ani ( 17291744 ) , timp in care viata i-a fost acaparata nu atat de pastorirea sufleteasca a credinciosilor si de latirea catolicismului printre romani , cat de spinoase probleme sociale si nationale . Spinoase si indraznete . Una dintre intaile sale realizari este Conscriptia din 1733 . Statistica sau recensamantul preotilor si a populatiei valahe din Transilvania este , prin cauzele care au determinat-o si principiile dupa care s-a lucrat , o serioasa cucerire politica . Registrum universorum in Tran(sylva)-nia saecerdotum et incolarum Valachicorum dezvaluia ca romanii populeaza sate si districte intregi , ca intre numericeste toate celelalte natiuni si varsa in vistieria statului foarte mult banet . Asa fiind , era nedrept , arata Micu in 1735 , ca un norod atat de mare si carele in toata ziua creste sa fie considerat ca a cincea roata la car , exploata pana la sange , lipsit de orice prerogative politice si civile . Sa nu dea Dumnezeu , spunea groful Bethlen Miklos in 1701 , ca natia aceasta necultivata si prolifica sa se sumeteasca vreodata spre surparea celorlalte natiuni . Conscriptia si argumentele scoase de Inochentie Micu din interpretarea ei dovedeau ca teama nobilimii era justificata , pentru ca romanii barbara et prolifica ista natio , incepeau sa se afirme din ce in ce mai hotarat , se incumetau sa-si pretinda dreptul la o viata mai omeneasca . Incordarea dintre stari si romani , nascuta si alimentata de contradictii sociale si nationale , a luat forme violente in cursul activitatii desfasurate de episcop in Dieta Transilvaniei . Ajuns membru al ei prin nobilitare si printr-un decret imparatesc din 1732 , Inochentie Micu participa in anii 1733-1744 la numeroase sedinte dietale , ca reprezentant al tuturor romanilor ardeleni , fara deosebire de confesiune ( suo ac totius nationis per Transylvaniam valachicae nomine ) . In aceasta calitate epocala , el lupta sa smulga de la alesii paturilor privilegiate dreptul la invatatura pentru copiii din neamul sau , admiterea romanilor in bresle de meseriasi si in functii publice , reducerea robotei la doua zile pe saptamana , restituirea proprietatilor rapite de boierime de la sclavii valahi , stergerea de tot a iobagiei in Pamantul craiesc ( Fundus Regius ) si recunoasterea romanilor ca a patra natiune

constitutionala , care lucru , ne informeaza Samuil Micu , foarte au usturat pe unii [] . *****

CUPRINS : I . Scoala Ardeleana :

1.Iluminismul . 2.Scoala Ardeleana . 3.Conceptia istorica a reprezentantilor Scolii Ardelene . 4.Contributia Scolii Ardelene in dezvoltarea limbii literare . 5. Activitatea sociala si culturala a reprezentantilor Scolii Ardelene .

II . Personalitatea episcopului unit Inochentie Micu-Klein :

6 . Portretul episcopului unit . 7 . Programul lui Inochentie Klein . 8 . Concluzie asupra vietii si activitatii episcopului Inochentie Micu-Klein .

BIBLIOGRAFIE :

*Vlad Georgescu , Istoria romanilor de la origini pana in zilele

noastre , pp. 126-136 , ed. Humanitas , Bucuresti , 1995 . ( din lucrarea prof. Vlad Georgescu au fost preluate anumite idei pentru definitivarea lucrarii ce poarta titlul de Scoala Ardeleana ) .

Francisc Pall , Inochentie Micu-Klein exilul la Roma 1745-1768 ,

volumul II , partea intai , ed. Fundatia Culturala Romana , ClujNapoca , 1997 .

**Scoala Ardeleana , antologie , Biblioteca scolarului , 1959 . ***David Prodan , Supplex Libellus Valachorum , pp. 137-141 ;
p.184, ed. Stiintifica , 1967 . ****Lucian Blaga , Gandirea romaneasca in Transilvania secolului al XIII-lea , pp.45-46;47-48,50 . *****Iosif Pervain , Studii de literatura romana , pp.9-14 , ed. Dacia , Cluj , 1971 .