Sunteți pe pagina 1din 5

Psihologia stiinta despre om, fenomene psihice si relatiile sociale.

. S1: Specificul psihologiei S2: Relatiile dintre corp si suflet in psihologie S3: Metode psihologice S1: Termenul psihologia provine de la 2 cuvinte din greaca veche: psihe suflet si logos stiinta. Psihologia reprezinta domeniul stiintei care cerceteaza manifestarile comportamentului uman, precum si factorii ce il declanseaza: factor cu caracter intern (motivatiile sau emotiile), dar si factorii cu caracter extern in cadrul social. Investigatia psihologica se centreaza asupra personalitatii si caracteristicilor ei esentiale, elaborind modele care faciliteaza cunoasterea sa, instituind si aplicind metode in scopul optimizarii existentei omului. Psihologia detine mai multe fundamente (scoli psihologice). 1) Reflexologia (Pavlov) studiaza mecanismele psiho-fiziologice ale activitatii sistemului nervos-central (reflexele conditionate). 2) Psihanaliza (Freud) studiaza relatiile dintre constient si inconstient. 3) Behaviorism (Watson) studiaza comportamentul exterior fara accesul indirect a fenomenelor interioare. 4) Psihologia umanista (Maslow) studiaza omul in manifestarea sa unica (la acelasi fenomen interior omul se comporta diferit). S2: In decursul devenirii psihologiei ca stiinta s-au profilat 3 perspective a relatiei corp-suflet: a) Pozitia interactionista sufletul prezinta o substanta cu proprietati diferite de cel al corpului, dar aflinduse in interactiunie directa. b) Paralelism - si spiritual si corpul sunt realitati diferite care adesea se afla in opozitie (in lupta). c) Teoria identitatii nu exista decit creierul (SNC), el este principalul furnizor de fenomene psihice: sentimente, emotii, motivatii, etc. In prezent, se considera ca sistemul psihic este un sistem informational de o mare complexitate, avind mecanisme de autoreglaj si autoorganizare. S3: Metoda desemneaza o serie de procedee, reguli aplicate in vederea realizarii unui scop. Prin intermediul metodelor se obtine informatii veridice despre subiect, care apoi poate fi folosita in recomandarile practice. 1. Metoda conversatiei; 2. Observatia; 3. Experimentul; 4. Biografica.

Tema 2: Perspectiva psiho-analitica a personalitatii S1: Structura personalitatii in psiho-analiza S2: Mecanismele dinamice ale personalitatii in psiho-analiza Psiho-analiza percepe personalitatea omului ca pe un aparat psihic, organizat si axat pe dimensiunea interioara a omului, orice om, poarta in sinea lui istoria sa psiho-biografica, unicala si strict personala. Personalitatea in psiho-analiza detine trei ipostaze (componente): 1. Inconstientul reprezinta ansamblul de cunostinte care sunt in forma latenta si nu au acces in sfera inconstientului. Dispune de energie datorita instinctelor. Se dinsting 3 nivele ale inconstientului: a) Inconstientul instictogen (exista 4 instincte dominante): - Agresivitate; - Sexualitatea; - De viata (eros); - Mortii (Thanatos); Pentru acasa: de gasit informatii despre subconstient si constient in psiho-analiza. De explicat urmatorii termeni psiho-analitici: refulare, sublimare, cenzura, catharsis, act ratat. REFUL, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a nbui din domeniul contientului n subcontient imagini, dorine, reprezentri, idei sau tendine neplcute, care contrazic contiina moral a individului. SUBLIM, sublimez, vb. I. 2. Refl., tranz. i intranz. A (se) transpune pe un plan superior, n sentimente superioare. Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. Din fr. sublimer. CENZUR, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. Fig. A exercita un control asupra moravurilor. Din fr. censurer. CTHARSIS s. n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intens la fenomenul artistic. 2. (n psihanaliz) Efect terapeutic obinut prin descrcarea unei triri refulate. [Scris i: catarsis. Pr.: -tar-] Din fr. catharsis.

Actul ratat este un concept al psihanalizei clasice reprezentnd o eroare de vorbire, memorie sau aciune atribuit unei interferene cu o dorin, gnd sau conflict incontient, reprimat. Conceptul apare pentru prima dat la Sigmund Freud n Psihopatologia vieii cotidiene (1901). Cel mai cunoscut act ratat este lapsusul, dar alte exemple sunt scrierea, rostirea sau lectura greit, rtcirea unor obiecte sau ncurcarea unor nume. Dei muli subieci ar atribui un astfel de incident hazardului sau distragerii, psihanaliza l explic din prisma unor gnduri refulate n subcontient sau pe care subiectul nu dorete s le exprime: trimiterea unei scrisori la un destinar greit, folosirea formulelor de genul sentimente inferioare (n loc de interioare), confundarea de ctre brbat a numelui soiei cu cel al amantei, pierderea unui cadou pentru ziua de natere a unei persoane nesimpatizate, toate reprezint acte ratate.

Tema 2: Aspectul psihologic a comunicarii S1: Limbajul si gindirea; S2: Functiile limbajului; S3: Formele limbajului: (de sine statator); - Limbaj nonverbal; - Paralimbaj; S4: Tehnici minore de manipulare prin comunicare. Limbajul un ansamblu de semne cu ajutorul carora oamenii comunica intre ei dintr-o societate. Limba este alcatuita dintr-un sistem de cuvinte gata constituit, un vocabular si anumite reguli de imbinare. Exista diverse teorii ce desemneaza relatia gindirii cu limbajul: 1) Monista exista o singura realitate. Limbajul reprezinta aspectul exterior al gindirii si gindirea dimensiunea interioara a limbajului; 2) Dualista gindirea si limbajul sunt doua entitati diferite dar aflate intr-o strinsa legatura; Relatia gindirii cu limbajul este oglindit in faptul ca gindirea nu poate progresa fara anumite centre de organizare a sistemului de relatii in jurul cuvintelor. Cu cit un cuvint se afla in relatie cu mai multe imagini faptul cu atit mai bogat este intelesul. Bogatia de termeni este in raport cu importanta pe care au anumite obiecte in viata unei culturi. Functiile limbajului: - Functia comunicativa cu ajutorul ei oamenii comunica in societate. Structura comunicarii dupa Jacobson: Conditiile functionalitatii sistemului. Emitatorul trebuie sa dispuna informatii concrete si sa tina cont de canalul de comunicare. Daca receptorul nu intelege emitatorul atunci emitatorul codifica in alt mod acelasi mesaj sau ajuta receptorul sa decodifice mesajul. Prin feedback ii spune emitatorului ca a inteles sau nu mesajul. - Functia dialectica tipul argumentativ de comunicare, este in contradictoriu cu scopul descoperirii adevarului. - Functia practica cu ajutorul aceste functii limbajul se transforma in unealta prin intermediul caruia se opereaza cu realitatea. - Functia afectiva cu ajutorul ei se transmite un mesaj emotional ce creaza la receptor sentimente - Functia persuasiva (de manipulare) arta de a convinge, de a induce la o alta persoana anumite dorinte sau actiuni - Functia ludica practicata mai mult in lumea copiilor, se manifesta prin ghicitori, glume, zicale. - Functia de catharsis (purificare) cu ajutorul ei se elibereaza sau se diminuiaza o tensiune interioara. S4: Tehnici psihologice de manipulare a omului Tehnica moara hodorogita se bazeaza pe repetarea continua, stereotipala si insistenta a unei solicitari formulate afirmativ. Usa trintita in nas aceasta tehnica are doua etape: 1) Se face o favoare mult mai semnificativa decit ceea ce doriti, stim siguri ca vom fi refuzati. 2) Dupa ce suntem refuzati de doua ori, cerem solicitarea initiala, sansele de a obtine pret. Felia de salam cind cerem prea mult si prea repede, receptorul poate fi speriat, in schimb cind cerem putin cite putin intr-un timp mai indelungat se poate de ajuns la succese mai mari. Tehnici de manipulare, bogdan ficeac, 101 tehnici de manipulare Fobiile, tipurile de fobii (7,8), cum sa iesim din fobie

Fenomenologia afectivitatii S1: Caracteristica starilor afective; S2: Tipurile de stari afective primare emotiile; S3: Sentimentele si pasiunile. S1: Starile si trairile care reflecta relatiile omului cu mediul, atitudinea lui fata de alti oameni si fata de sine insusi poarta denumirea de fenomene afective. Prin aceste stari (bucurie, tristite, descurajare) omul isi exprima satisfactia sau insatisfactia fata de trebuintele sale, fata de activitatea realizata, de alti oameni sau de sine insusi. 1) Implica o apreciere: o atitudine pozitiva sau negativa; 2) Subiective dependenta lor de trebuientele actuale ale omului; 3) Totalitatea exprima un raport cu toate tendintele intr-un anumit moment si nu efectul unei stimulari partiale; 4) Tensiunea cu cit apar numeroase tendinte care se contracareazea + exista o intirziere in satisfacarea lor, cu atit se creaza o stare de tensiune mai mare facind posibile trairi mai intense; 5) Reglare promta a regulamentului se mobilizeaza organismul pentru inceperea unei activitati (de aparare). S2: I.

Starile afective elementare trairi afective de slaba intensitate si de scurta durata (cu exceptia durerii si dispozitiei): a) Durerea senzoriala; b) Placerea senzoriala; c) Agreabil si desagreabil reactii afective globale, la nivel intellectual de intensitate mica; d) Dispozitia stare afectiva de o intensitate moderata, difuza care se manifesta in calitate de fond negativ sau pozitiv de lunga durata; Emotia fenomen afectiv intermediar intr-e starile afective primare si complexe. Emotiile reprezinta reactia de intensitate variabila si de scurta durata a organismului la o anumita situatie, insotita de o traire afectiva de satisfactie sau insatisfactie. Tipologia emotiilor: 1. Emotii sterice amplifica activismul, energia, activitatea mintala ele stimuleaza omul catre activitate (bucuria, admiratie, furie, ura, etc.); 2. Emotii asterice inhiba activismul omului, pot perturba dezvoltarea si activitatea persoanei (jalea profunda, melancholia, tristete, etc.); 3. Emotii positive care satisfac trebuintele omului; 4. Emotii negative care insatisfac trebuintele omului. Exista 4 tipuri de emotii soc (afecte) intervin brusc cu o intensitate psihica si fiziologica mare. Se manifesta sau prin incremenire si imobilitate, sau prin hipexcitatie motorica, apar in situatii exceptionale (in fata mortii, cutremure sau conduite neasteptate ale oamenilor). Subiectul nu tine minte actele pe care lea savirsit. Tipurile de emotii soc: a) Furia; b) Frica; c) Disperarea; d) Bucuria exploziva. Sentimentele si pasiunile

Sentimentele sunt procese afective superioare constientizate care influenteza conduita si intensifica perceptiile noastre. Ele apar intr-o activitate specifica de realizare a trebuintelor spirituale. Trairile afective sunt mai durabile si mai intense comparativ cu emotiile. Tipurile de sentimente (individual): Pasiunea traire afectiva stabila, foarte intense, de lunga durata, care genereaza o energie orientate intr-o singura directie, obtinerea obiectului pasiunii. Caracteristica: - Unilateralitate; - Se instaureaza ca o dominanta afectiva, laitmotiv; - Cristalizare subiectul nu poate observa obiectiv realitatea. Iubirea si tipologia iubirii (Strenberg). Gelozia si combaterea ei.