Asezarea si locuinta taraneasca Asezarea taraneasca

Sociologia rurala,are,in istoria sociologiei si in manifestarea diferitelor scoli sociologice,o situatie aparte.Alaturi de sociologia urbana,ea alcatuieste ceea ce s-a numit sociologia comunitatilor teritoriale(Aluas,1998) si se diferentiaza de sociologiile de ramura(sociologia religiei, sociologia educatiei, sociologia culturii, sociologia industriala,sociologia comunicrii, sociologia medicinei etc.),ea nefiind o disciplina specializata in domeniul socialului si umanului (religia, educatia, cultura, industria, comunicarea, medicina etc.),ci reprezinta insasi sociologia,proiectata metodologic,teoretic si empiric asupra comunitatilor umane,cu dimensiunile lor economice si sociale,organizationale si structurale,ca si cum ar reprezenta umanitatea insasi Potrivit lui Dumitru Stansatul romanesc este o realitate socio-istorica gi etnografica, asezata intr-un cadru natural-geografic cu rol determinant in privinta orientarii locuitorilor in profil ocupational si cultural-spiritual 1. In conceptia celor care il locuiau inainte de patrunderea elementelor moderne ,precum si a celor care il locuiesc in prezent,cuvantul satavea sau are mai multe intelesuri.Exista insa numai cateva sensuri care se potrivesc acestuia,printre care se regasesc urmatoarele sensuri: - populatie care locuia o vatra, adica un spatiu in care era dispus un grup compact de case la care se adaugau teritoriile situate in imediata apropiere a zonei de rezidenta; - hotar ,respectiv o suprafata clar delimitata asupra careia numai cei care o locuiau si aveau sentimentul de apartenenta la ea puteau avea dreptul de proprietate sau de folosinta si, in general, doar acestia erau indreptatiti sa beneficieze de structurile si functiile ei; - unitate administrativ-teritoriala care formeaza o obste functionala in baza unor norme impuse de inaintasi si care respingea ab initio interventiile regulative externe, considerand ca deciziile cele mai bune privitoare la derularea vietii ei specifice nu puteau apartine unor persoane din afara ei; Suprafata dobandita se structura sub forma unei mosii,apartinand unei familii nucleare sau ,atunci cand pamantul donat apartinea unui neam sau unui grup de familii,forma o comunitate sateasca.Dupa cum precizeaza N.Dunare, initial aceasta avea dimensiuni demografice reduse, dar dupa cateva generatii ea atingea cu adevarat dimensiunile unui sat. Ipotezele privitoare la formarea satelor romanesti sunt ,insa,mult mai numeroase.In continuare sunt prezentate cateva variante care diferentiaza comunitatile satesti pornind de la modurile in care acestea realizau amplasarea lor: - Sate constituite pe locul unde au avut loc vinatori ritualice. Dupa diferite legende, animalele salbatice precum zimbrul,cerbul. ursul, lupul etc., desi erau urmarite pentru a fi vanate, jucau rolul de calauze.Acolo unde ele deveneau victime ale vanatorilor se punea temelia unei vetre de sat si se considera ca era un loc binecuvantat intrucat divinitatea a favorizat succesul actiunii. - Animalul vanat nu ramanea o victima oarecare, ci devenea un animal oracol, un simbol al intemeierii comunitatii prin incuviintarea fortelor sacre. In plus, se considera ca trasaturile fizice si simbolice ale acestor vietuitoare se transferau in calitatile locuitorilor respectivului sat. - Asezarea satelor pe locuri indicate de animale.Varianta anterioara de intemeiere a comunitatii rurale era legata de activitatea de vanatoare. Aceasta noua varianta este urmarea valorizarii unei alte ocupatii fundamentale din spatiul romanesc:pastoritul. In urma observarii comportamentului animal, pastorii au ajuns la concluzia ca acestea au un accentuat instinct de conservare,probat de faptul ca isi aleg locurile cele mai bune si mai eficiente pentru adapostire. In consecinta, s-a apreciat ca acolo unde turmele pastorilor si-au stabilit culcusul in mod neconstrans se putea stabili vatra de locuire sateasca". Asa ne putem explica de ce, in cele mai multe informalii etnografice, intemeietorii satelor sunt ciobani,crescatori de animale, pastori2.
1 2

Dumitru Stan,Sociologia ruralului traditional romanesc,Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza,Iasi,2001,p.185 V.Trebici,I.Ghinoiu,Demografie si etnografie,Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1968,p.304 si urm.

- intemeierea prin decizie spontana ca urmare a oboselii,a constatarii imposibilitatii de continuare a deplasarii, datorita influentelor persuasive si obsesive ale unor vise, revelatii etc.. In cautarea unui loc propice formarii unei asezari satesti, o familie sau un grup de familii desfasura peregrinari pe spatii mari. Deceptia negasirii unui loc aferent expectantelor lor i-a determinat pe cautatori sa renunte la criteriile de alegere si sa decida ,,baterea stalpului" sau a,,tarusului" ca dovada de implantare teritoriala. Exista o serie de criterii de clasificare si de tipuri de sate romanesti concordante exigentelor criteriale. De exemplu,dupa criteriul istoric si al varstelor culturale3,comunitatile rurale se diferentiaza in: - arhaice sau primitive (datate pe toata durata mileniului I I.H si primele secole ale erei noastre) caracterizate prin economie naturala sau inchisa, aplicarea principiului fortei in relatiile interindividuale si intergrupale, abundenta actelor magice in toate ipostazele existentiale etc. - traditionale (de la formarea poporului roman si pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea) in care principiul fortei a fost inlocuit de morala religioasa, iar ordinea sociala era stabilita de datini (structuri si functii impuse de destin si divinitate) si obiceiuri (structuri si functii derivate din actiunile umane curente, dar subordonate vointei divine); - moderne sau actuale (incepand cu secolul al XIX-lea) -caracterizate prin pozitivarea modelelor actionale, sporirea influentei din partea mediului urban si chiar dependenta masiva de cultura si civilizatia acestuia, acceptarea rezervata a unor avantaje rezultate din industrializarea urbana si periurbana, diminuarea progresiva (dar nu anularea) a apelului la schema de viata premoderna etc. De asemenea,dupa criteriul marimii teritoriale si demografice,localitatile rurale traditionale romanesti se deosebesc in : - cranguri - formate din 2-3 familii si gospodariile lor, dispuse in zona platourilor montane: daca pentru astfel de situatii in Muntii Apuseni se foloseste denumirea de ,,crang", in alte zone etnografice sunt utilizate denumirile ,,odaie" (Moldova si Muntenia),poiana (Tara Oasului), ,salas" (Banat); -catune 4- reprezentand comunitati rurale cu mai putin de 100 de familii si gospodarii, foarte raspandite in feudalismul romanesc cand mai erau desemnate si prin cuvantul cotuna; - sate propriu-zise - formate din peste 100 de familii si gospodarii. Dupa criteriul genezei , (in completarea si argumentarea celor doua genealogii :intemeierea din pustie si originea donativa" - descrise in paginile anterioare) satele traditionale romanesti pot fi clasificate in trei categorii: sate matca, sate roi si sate de colonizare. -satele matca sunt pomenite in documentele vechi emise o data cu aparitia statelor feudale romanesti. O asezare matca nu era altceva decat un nucleu centralizat de populatie, avand in frunte un jude sau cneaz, o vatra de locuire inconjurata de ,,cranguri" si ,,catunel". Conducatorul comunitatii isi exercita autoritatea, in special cea juridica, nu numai asupra satului propriu,ci si asupra unitatilor teritoriale mai mici din preajma. Datorita unor calamitati naturale sau sociale (secete, invazii etc.), satele matca isi schimbau vatra asezarii, iar locul parasit a capatat, in timp, semnificatii magice, fiind numit de popor,,loc rau. -satele roi5 au fost acele comunitati rurale intemeiate din pustie".Roirea" reprezenta actiunea de separare a unei familii (sau a unui grup de familii) de satul ,,matca", urmand ca ea sa ocupe un teritoriu virgin, un loc pustiu. ,,Roirea" s-a petrecut, probabil, atunci cand in cadrul unui sat matca s-a creat un surplus demografic sau atunci cand o stare conflictuala din interiorul acestuia nu s-a putut rezolva decat prin separarea totala, a partilor.Parasind un spatiu cultural, ,,roiul" a creat o noua vatra sateasca,dar a utilizat pentru aceasta capitalul cultural al zonei de provenienta. Pe aceasta cale, modelul socio-cultural al unui sat se extindea pe o suprafata mult mai mare. In multe cazuri, ,,roirea" s-a produs doar pana la limita exterioara teritoriului satului matca ori intr-o zona izolata ce apartinea tot satului matca. In consecinta, in asemenea situatii, pana la momentul stabilirii hotarelor, satul roi si satul matca, ramaneau legate prin utilizarea in comun a unor structuri ale vechiului sat devalmas: padure, islaz. iazuri etc. Ca urmare a cresterii demografice si a exploatarii extensive a pamantului, satul roi s-a transformat, la randu-i in sat matca. Din noua ipostaza, satul forta producerea unor noi roiri in
3 4

I.Badescu,Timp si cultura.Trei teme de antropologie istorica,Editura stiintifica si enciclopedica,Bucuresti,1988,p.59 I.I.Rusu,Elemente autohtone in limba romana.Substratul romano-albanez,Editura Academiei Romane,Bucuresti,1970 5 R.Rosetti,Pamantul,satenii si stapanii in Moldova,Editura Socec,Bucuresti,1907,p.37 si urm.

amonte si aval. Pe ansamblu, roirea satelor a condus la formarea de ,,sate noi" (atat de intalnite ca denumire in zilele noastre), la concentrarea popularii in anumite zone geografice si, mai ales, la similitudini in derularea modului de viata rurala la nivelul unor suprafete insemnate. - Sate de colonizare.In perioada existentei satului traditional romanesc, locuitorii acestuia aveau fie statutul de tarani liberi", fie cel de tarani dependenti". Din secolul al XV-lea si pana la jumatatea secolului trecut, celor care erau dependenfi de boieri, de domnie, de manastiri - li s-a oferit prilejul de a-si dobandi libertatea. in cazul in care satul, in intregimea lui, curma starea de dependenta, acesta urma sa se dezvolte pe acelasi teritoriu. Locuitorul simplu din mediul rural de astazi,precum si cel din mediul urban ,nu detine date inseminate si criterii de clasificare a satelor.Aceasta nu inseamna ca el nu realizeaza tipologii ale satelor,ci divide comunitatile rurale in mod dihotomic:mari-mici,noi-vechi,sarace-bogate ori dupa zona de relief(sate de munte,sate de campie,etc.) si dupa ocupatiile fundamentale ale locuitorilor( sate de ciobani,de olari s.a.m.d.).Modul in care gandeste locuitorul comunitatii rurale de astazi era accesibil si locuitorului ruralului traditional.Astfel,acesta nu isi compara propriul sat cu celelalte pe care le cunostea,ci realiza diferentieri pornind de la deosebirile existente in comunitatea lui.Cateodata,delimitarea tipurilor de sate se facea prin evidentierea imaginii unor calitati si mai ales a unor defecte inglobate in supranumele sau poreclele generice ale locuitorilor lor.In acest fel,imaginea sociala exterioara asupra membrilor unui sat se baza pe unele aspecte precum mijloacele de subzistenta (de unde si cognomenul flamanzi),dependenta prea mare de padure (buretari) sau de balta (broscari),agresivitatea manifestata intre membrii satului (cutitari,guralivi),mandrie exagerata(falosi),neefectuarea la timp a muncilor(puturosi,lenesi) s.a.m.d.Indiferent daca locuitorii de regaseau sau nu in tipul de cognomen,acestia nu puteau sa nu si-l assume.Acest mod de identificare al locuitorilor unui sat ,putea parea ,pentru nesociologi,lipsit de valoare,insa el genera un fenomen aparte.Era ca si cum satul ar fi avut doua nume:cel recunoscut formal si cel dobandit in urma felului de a trai si de a fi al locuitorilor lui.

Locuinta taraneasca
Fiind extreme de importanta pentru conturarea cadrului vietii cotidiene ,pentru modul de asigurare a adapostului permanent si durabil,characteristic populatiilor sedentare,locuintele taranesti reprezinta un material de cercetare interesant si util pentru arheologi,istorici,etnografi,arhitecti si sociologi.Trasaturile esentiale ale arhitecturii populare romanesti sunt urmatoarele: functionalitatea, adecvarea scopului si a mijloacelor de realizare, masura si armonia in stabilirea proportiilor si a decorului, expresivitatea, integrarea in peisaj.Acestea dau unitate si personalizeaza in acelasi timp arhitectura noastra taraneasca. Unitatea de realizare in plan a locuintelor se regaseste si in uniatea de structurare a organizarii interiorului, in forme specifice fiecarui tip de plan. Intimitatea si caldura spatiului interior, trasaturi de unitate, definitorii pentru ambientul caselor taranesti din toata tara, se realizeaza printr-un bogat si variat inventar de textile, mobilier si ceramica, pictura de lemn si sticla, piese de port, obiecte de uz casnic, ca si prin inaltimea redusa a camerelor si prin tavanele cu grinzi aparente. Spatiul interior,echilibrat si armonios,nu este atat de inchis in sine,ci prezinta o constanta deschidere spre exterior ,prin intermediul prispei.Aceasta este un element de arhitectura original,specific arhitecturii taranesti din Romania.Poate fi joasa sau inaltata,pe o latura sau 3-4 ale casei,cu foisor sau fara.Ea domina si determina pozitia fatadelor,asigurand fluenta spatiilor interioare si exterioare. In cadrul locuintelor taranesti exista si o multitudine de elemente exprimand legatura cu natura,cum ar fi : folosirea de materiale naturale,modul lor de imbinare si compunere, formele de geometrie pure ale volumelor peretilor si acoperisurilor,subtilul dozaj al umbrei si luminii,cromatica armonioasa.

Interiorul unei case taranesti din Bucovina

Interiorul unei case taranesti din Maramures

Casele, gospodariile, asezate la o oarecare distanta fata de ulita, se detaseaza ca puncte de interferenta a spatiilor naturale cu cele faurite de om, ca elemente care au implicat interventia creatoare a taranului asupra naturii. Exista o serie de reguli privitoare la construirea casei taranesti.Aceasta trebuie sa fie construita intr-un perimetru care sa corespunda unor coordonate magico-religioase si sa satisfaca o serie de exigente de natura pragmatica.Pentru locuitorii satului traditional casa nu era doar un simplu adapost,ci reprezenta principalul loc unde se elaborau obiectivele principale ale vietii de familie,unde se desfasurau principalele ceremonii din ciclul vietii,unde comunicarea intergenerationala avea eficienta maxima,unde erau invatate si exersate:credinte,obiceiuri,practice magice.Din enumerarea acestor roluri deducem cat de importanta este casa pentru satean,si,implicit,necesitatea efectuarii unor actiuni speciale pentru construirea casei ,pentru apararea ei si pentru sfintirea acesteia. Potrivit traditiiilor poporului roman,nu era deloc intamplator unde,cand si din ce se construia o casa noua, cum era orientate casa pentru a o feri de spiritele malefice din prejma ei,cine avea dreptul sa ridice o constructie pentru a fi durabila,cum trebuia procedta pentru a atrage sporul,norocul,sanatatea in spatiul de locuit.Prin urmare,obiectivul construirii unei locuinte trebuia sa tina cont de numeroase exigente structurale si functionale care pot fi grupate si corelate in raport cu suita operatiilor de realizare a cladirii.Acestea, repetate in timp, au intrat in componenfa unor obiceiuri.Asa dupa cum rezulta si din randurile urmatoare A.Materialul constructiei era ales in stransa dependenta de ceea ce oferea mediul geografic in care era sezt satul.Pentru cea mai mare parte a caselor traditionale se utiliza ca principal material de constructie lemnul din abundenta in toate partile ruralului romanesc;Brad-zonele montane,stejar,gorun,fag,in zonele de deal si de campie.Era evitata folosirea lemnului de carpen deoarece se considera ca acesta avea in ascunzis necuratul.De asemenea,nu trebuia sa existe locuinta care sa nu aiba in componenta ei lemn de tei ,acesta protejand casa de fulgere,vraji si blemsteme.Pe ansamblu,era recomandat ca o astfel de actiune sa fie demarata lunea intrucat tot lucrul inceput lunea merge bine,cu spor si tine mult,e trainic6. B.Alegerea locului Pe tot cuprinsul satului erau locuri bune si locuri rele.Era un mare pericol construirea casei in locuri blestemate", pe,,haturi, pe locuri unde existau vetre parasite pe suprafete obtinute prin abuz sau prin juramant fals asemenea nu trebuiau ridicate constructii in locuri unde au fost epidemii care au provocat decese numeroase,in locuri pangarite prin crime si sinucideri ,spurcate prin aruncarea si depozitarea unor reziduuri in spatii in care au fost atrase fortele raului,de catre persoane care au desfasurat de vrajitorie.Stabilirea amplasamentului nu se realiza numai prin evitarea locurilor relenecunoscute ci se solicita pamantului insusi sa indice in ce masura alegerea a fost de realizata.In acest sens,A,Gorovei arata ca ,in locul in care urma sa fie construita o casa noua,la lasarea serii se punea un vas de apa neinceputa. C.Construirea temeliei.Construirea unei case nu era incredintata oricarei personae,ci unor mesteri cunoscatori aparatori ai statutului marital,renumiti prin iscusinta,harnicie,dar si prin fapte altruiste,moralitate si piosenie. D. Intrarea in casa noua reprezenta un prilej de mare bucurie pentru familie si,in acelasi timp,un motiv serios de teama.Acesta provenea din suspiciunea potrivit careia casa,in pofida actelor sacrificiale prealabile,isi va lua suflet de la prima persoana care va pasi peste prag.Pentru a preintampina un astfel de deznodamant,proprietariicasei aveau grija,ca aceasta sa fie sfintita printrun ritual religios special:preotul
6

E.N.Voronca,Datinile si credintele poporului roman,vol.I.Editura Poliron,Iasi,1998,p.229

impreuna cu dascalul ,urmat de intreaga familie ,inconjurau de trei ori casa,dupa care ridicau masa de trei ori,exact ca la pomenirea mortilor. Bunastarea si veselia exprimate in aceasta sarbatoare deveneau ,prin extensie,caracteristici ale tuturor celor care urmau sa locuiasca in acest spatiu.Potrivit regulilor de transmitere a mostenirii de la parinti catre copii,casa ajungea sa fie locuita de mai multe generatii.In functie de gradul de rezistenta si de modul in care era intretinuta ,o locuinta reunea membrii unei familii,din punct de vedere biologic si spiritual,timp de cateva sute de ani. Privite din perspectiva temporalitatii,casele membrilor satului traditional concentrau trei orizonturi de locuire: a)mijlociu-reprezentat de cei care foloseau la un moment dat,fara ca ei insisi sa o fi construit; b) superior - constituit din generatiile care succed grupului familial mijlociu; c)inferior-alcatuit din generatile care au precedat existenta grupului familial mijlociu. Destul de putine au fost situatiile in care o structura a ruralului traditional a satisfacut mai multe functii,intre aceste cazuri se afla locuinta si ,chiar mai mult,un element al structurii acesteia:vatra.Daca insistam asupra functiilor purtatede aceasta parte, nu facem altceva decat sa evidentiem o serie intre functiile structurii care o subordoneaza (casa).Cateva dintre rolurile jucate de vatra casei in satul premodern romanin conceptia etnologului R.Vulcanescu:locul unde se gateste ,se incalzeste,se descanta,se vrajea,ende se colinda in sarbatorile solstitiului de iarna;spatiul sacru in casa ,in care se tinea focul mereu aprins(macar cu taciuni ascunsi sub cenusa);unde se gateau pomenile de sambetele mortilor;altarul pe care femeile oficiau intai riturile domestice legate de ciclul vietii(nastere,nunta,moarte) si de ceremoniile festive corespunzatoare.Pe vatra casei ,nasteau usor femeile care nu puteau naste pe pamant.Pe vatra se jurau sau se blestemau gospodarii intre ei.Pe vatra,de Anul Nou,se invocau mosii si stramosii pentru apararea mosiei,gospodariei,casei de naprazne,potop,trasnete.Pe vatra se imbaiau in copai,cu ierburi tamaduitoare si intaritoare copiii slabanogipe vatra,doftoroaiele si vracii isi preparau elixirurile,licorile si leacurile7. Practic, prin aceste acceptiuni ale vetrei se realizau delimitari ale spatiului ,se fixau interese si drepturi,se ordonau legaturile dintre unitatile teritoriale,dintre institutiile centrale si cele locale etc.,tinandu-se cont de principiul subordonarii incluziunii si sistematice a unitatilor sociale.Conform acesteia,vatra statului,avand extensiunea cea mai mare,dirija din anumite centre ale ei,activitatea vetrelor comunitatilor satesti;acestea,la randul lor,includeau vetrele caselor familiare si stabileau exigentele sociale ale functionarii grupale si personale.Profunzimea trairilor locuitorilor in raport cu tipurile de vatra era,insa,in ordine inverse relatiei de incluziune:nu respingeau si nu neglijau comuniunea statala,dar starea lor cotidiana era afectata direct de ceea ce se intampla la nivelul satului si ,mai ales,in spatiul locuintei familiale.Asa se si explica multitudinea functiilor casei si rigoarea cu care se cauta implinirea acestora. In concluzie,din punctul de vedere al asezarii taranesti,fiecare sat prezinta anumite avantaje si dezavantaje,in raport cu alte sate,datorita elementelor care il diferentiaza de acestea.De altfel ,in ciuda diferentelor existente intre ele,acestea trebuie sa rezolve aceleasi nevoi ale satenilor.Asemanarea nevoilor determina si o asemanare a structurilor,astfel,aparand asemanari la nivelul locuintei,ocupatiilor,familiilor,imbracamintii. Locuinta sateanului roman reprezenta nu numai un adapost pentru acesta,ci si un loc in care el se forma ,in care isi forma peronalitatea si isi insusea diferite credinte,obiceiuri si principii.

Bibliografie
Badescu,I., Timp si cultura.Trei teme de antropologie istorica,Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1988. Rosetti,R., Pamantul,satenii si stapanii in Moldova,Editura Socec,Bucuresti,1907. Rusu,I.I., Elemente autohtone in limba romana.Substratul romano-albanez,Editura Academiei Romane,Bucuresti,1970 Stan,Dumitru, Sociologia ruralului traditional romanesc,Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza,Iasi,2001. 5

R.Vulcanescu,Mitologie romana,Editura Academiei R.S.R.,Bucuresti,1985,p.18.

Trebici,V.,Ghinoiu,I., Demografie si etnografie,Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1968. Voronca,E.N., Datinile si credintele poporului roman,vol.I.Editura Poliron,Iasi,1998. Vulcanescu,R., Mitologie romana,Editura Academiei R.S.R.,Bucuresti,1985.