Sunteți pe pagina 1din 57

Alexandru Lapusneanul - Comentariu Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice romanesti, primul scriitor

modern din Moldova, Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana. Capodopera a prozei noastre, nuvela "Alexandru Lapusneanul" a aparut in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, confirmand dezideratul exprimat de Mihail Kogalniceanu in articolul-program. Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Punctul de plecare al nuvelei se afla in "Letopisetul" lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa de "reconstituire" istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric. Actiunile lui Lapusneanu sunt puse in slujba mentinerii si cresterii autoritatii domnitorului, in interesul tarii, impotriva marii boierimi feudale framantate de intrigi si de lupte pentru domnie. In componenta nuvelei intra patru capitole, fiecare avand cate un motto semnificativ si rezumativ, totodata. Astfel, "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...", se refera la conflictul anuntat inc din expozitiune, dintre Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui Stefan Tomsa. Cel de-al doilea capitol, al carui motto este: "Ai sa dai sama, Doamna!", starneste interventia damnei Ruxandra in a tempera conflictul generator de ura si razbunare. "Capul lui Motoc vrem..." reprezinta punctul culminant al nuvelei, gradat in trei tablouri: cuvantarea ipocrita a domnitorului in biserica din Suceava, ospatul de la palatul domnesc si uciderea celor 47 de boieri, dupa care urmeaza "dreptatea" facuta multimii prin sacrificarea lui Motoc. Ultimul capitol, "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu" este al finalului tragediei si al deznodamantului, totodata, prin moartea lui Lapusneanu otravit de boierii Spancioc si Stroici cu complicitatea domnitei Ruxandra si a mitropolitului Teofan. Subiectul urmeaza o desfasurare ascendenta si o clasica evolutie a momentelor. In centrul nuvelei, Negruzzi il aseaza pe Domnul Moldovei, toate celelalte personaje sau fapte fiind orientate spre reliefarea personalitatii acestuia. Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice, Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, bine individualizat. Individualizarea si definirea caracterologica a lui Lapusneanu atinge o expresivitate nemaiintalnita pana la 1840 si inca neegalata in nuvela istorica romaneasca ulterioara. Negruzzi pune oamenii sa vorbeasca si sa se miste, povesteste unele evenimente, descrie cateva tablouri, si formuleaza, din cand in cand, dar in termeni succinti si cu multa rezerva, judecati de valoare asupra personajelor sale si a situatiilor in care se gasesc. Printre toate aceste mijloace, spre deosebire de cronica lui Ureche, scena dramatica dialogata domina ansamblul compozitiei. Povestirea nu intervine decat pentru a infatisa evenimente care pregatesc si explica scenele de dialog. Negruzzi insoteste replicile dialogului de observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta trairile sale interioare. ("...a carui ochi scanteiara ca un fulger"). Interogatiile si exclamatiile Lapusneanului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida a raspunsurilor, exprima ritmul starii sale sufletesti. Vorbirea lui devine dramatica, traita la cote inalte ale simtirii omenesti. Cu o intuitie psihologica notabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se delantuie intr-o furie si o manie galgaitoare, dezvaluin paroxismul momentului trait prin amanunte fizionomice: "Radea; muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau". Lapusneanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica remarcabila, crutandu-l pe Motoc pentru ca ii este "trebuitor" ca sa se mai usureze de "blestemarile norodului". Scena aceasta adauga alte trasaturi portretului domnitorului: luciditate, duritate si ironia. In deschiderea celui de-al treilea capitol (punctul culminant al nuvelei) cititorul este prevenit despre dramatica derulare a faptelor ce vor urma: "impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat...". Domnitorul, ca un mare actor, isi regizeaza, astfel, scena, urmarind cu atentie reactiile celorlalti. Stapan al artei disimularii, el dovedeste inteligenta, tact, dar mai ales un echilibru interior desavarsit. Lupta dintre boieri si slugile inarmate ale Lapusneanului alcatuieste o secventa scurta, in care miscarea se epuizeaza fara comentarii, vazuta de la distanta, intr-un decor redus la minim. Abundenta verbelor la imperfect, timpul miscarii care semnifica acea ultima zbatere deznadajduita, inclestarea stingandu-se in sangele amestecat cu vinul pe lespezile de piatra, il consacra pe Negruzzi ca "pictor al unei literaturi". Cinismul, sangele rece, coportamentul fata de Motoc, dezvaluie o fata diabolica a domnitorului. Pentru prima data in literatura romana, Negruzzi surprinde psihologia colectiva. Multimea adunata la poarta curtii domnesti "se intarata de mult in mai mult". Dezorientata, nestiind sa-si exprime doleantele,

"prostimea ramase cu gura cascata... Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea. Incepu a se strange in cete, cete si a se intreba unii pe altii ce sa ceara". Apoi, ca intr-un suvoi, toate glasurile "se facura un glas" si el striga: "Capul lui Motoc vrem". Stilul nararii faptelor este obiectiv. Rareori intervine autorul, cu cate un calificativ ("marsavul", "curtezan", "ticalosul"). Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actiunii. Prin reconstituirea istorica, prezentarea unui erou de exceptie, utilizarea antitezei, nuvela apartine romantismului. Insa obiectivitatea stilului, si sobrietatea lui, concizia, sunt trasaturi clasiciste ale nuvelei. Limbajul, cu elemente de factura populara, este expresiv (" a sugui", "gloata", "norod", "sa faca din tantar armasar"). Doar in naratiunea si comentariul autorului pot fi intalnite neologisme. Ridicandu-se peste stilul cronicaresc, Negruzzi retine doar atmosfera scrisului arhaic prin topica frazei ce se supune, uneori, canoanelor textului initial. Lapusneanul nu este un model, ci un tip de domnitor crud, ce devine un simbol al tiraniei. Sotia sa, Doamna Ruxandra ocupa un rol minor. Prin firea ei slaba, firava, lipsita de hotarare si personalitate, inclinata sa asculte pe altii, miloasa, ea este totusi fiica, sora si sotie de domn. Doamna Ruxandra este un instrument, atat al sotului, cat si al lui Spancioc, care se foloseste de slabiciunea ei temperamentala in otrvirea Lapusneanului. Vornicul Motoc e tipul intrigantului politic, inteligent si abil, care vinde domn dupa domn, cu o slugarnicie ce-l dezgusta si pe Lapusneanu. Cu o ura si un dispret total fata de popor, el este un personaj mult mai malefic decat domnitorul. Cuviosul Teofan indeamna cu amabilitate pe Doamna Ruxandra sa-si ucida sotul, lasand in seama lui Dumnezeu hotararea pe care aceasta o va lua, dar se pregateste in acelasi timp, pentru instalarea noului domn. Eroii, incepand cu Alexandru si terminand cu gingasa Doamna Ruxandra sunt victime si calai in acelasi timp. George Calinescu, referindu-se la valoarea operei, afirma: "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale". Alexandru Lpuneanul - Rezumat Negruzzi este creatorul nuvelei istorice romneti. Nuvela Alexandru Lpuneanul a fost publicat n primul numr al revistei Dacia Literar n anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoper, o culme nentrecut pn n prezent. Adevr i ficiune: n scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaia despre ntoarcerea lui Lpuneanul mpotriva dorinei marilor boieri i episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetrile recente pun n lumin faptul c Lpuneanul nici nu a fost un domn att de crud; n realiate nici nu au omort 47 de boieri i c mai aspr era soia sa. Vinovat de acest deformare este ns cronicarul Ureche. Important ns este, c pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul i imaginaia sa- a reuit s creeze o ficiune credibil. Nuvela nfieaz ntmplri din a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul. Este o perioad frmntat, tensionat din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere. Structura nuvelei: nuvela este alctuit din patru pri, fiecare avnd un moto semnificativ. 1. Dac voi nu m vrei, eu v vreu! - ilustreaz hotrrea lui Lpuneanul de a ocupa tronul mpotriva dorinei marilor boieri 2. Ai s dai sama, doamn! - sunt cuvintele rostite de vduva unui boier i adresate doamnei Ruxandra, ca o ameninare pentru crimele nfptuite de soul ei 3. Capul lui Mooc vrem! - exprim nemulumirea poporului din cauza numeroaselor dri i din cauza asupririi boiereti 4. De m voi scula, pre muli am s popesc i eu! - sunt cuvintele lui Lpuneanul, care, revenit la realitate, i amenin pe cei care voiau s-l clugreasc. Nuvela are o compoziie echilibrat i a fost asemnat cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expoziia o reprezint sosirea lui Lpuneanul n Moldova, intriga: aciunile domnitorului ndreptate mpotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri i a lui Mooc, iar deznodmntul este moartea lui Lpuneanul. Alexandru Lpuneanul este un personaj complex, alctuit din lumini i umbre, asemenea oamenilor adevrai. Cruzimea domnitorului este motivat istoric i psihologic: el i pedepsete pe marii boieri, care i doreau puterea i pentru c l trdaser n prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii n

minile domnitorului mpotriva tendinelor marii boierimi. Cuvintele lui Lpuneanul sunt memorabile, exprimnd hotrre i o voin de fier. Chiar de la nceput domnitorul dovedete vederi progresiste, naintate, rspunznd boierilor: Voi mulgei laptele rii, dar a venit vremea s mulg i eu pre voi! Pentru a se rzbuna, domnitorul se preface, simuleaz mpcarea cu marii boieri. De asemenea i-l apropie pe Mooc. Totui violena i cruzimea lui depesc la un moment dat limitele normalului n scena uciderii boierilor i a alctuirii piramidei de capete. n caracterizarea personajului Negruzzi noteaz gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine ai venit boieri, zise Lpuneanul, silindu-se a zmbi; rspunse Lpuneanul, a crui ochi scnteiar ca un fulger i celelalte personaje sunt bine caracterizate (iretenia mitropolitului, care i sugereaz doamnei Ruxandra s-i otrveasc soul, fr ca el s se implice). Pentru prima oar n literatura romn Negruzzi caracterizeaz personajul colectiv: mulimea adunat sub zidurile palatului. Costache Negruzzi - Alexanduru Lapusneanul Bibliografie Publicist, traductor, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice romneti, neegalate pn astzi, Costache Negruzzi este un deschiztor de drumuri n literatura romn modern, un clasic al romantismului (Al. Piru). C. Negruzzi triete i se formeaz ntr-o perioad de renatere naional, fiind alturi, n aciunile culturale i literare de mai tinerii M. Koglniceanu, V. Alecsandri, Al. Russo. Scrierile publicate n periodicele vremii (Albina romneasc, Curierul de ambe sexe, Foaie pentru minte, inim i literatur, Dacia literar, Propirea .a.) au fost adunate n volumul Pcatele tinereelor (1857). Volumul cuprinde poezii, proz, opere originale i traduceri ornduite n patru cicluri: Amintiri de junee (cu dou nuvele romantice, o povestire umoristic i un basm localizat Toderic); Fragmente istorice; Neghin i plmid (poezii), Negru pe alb Scrisori la un prieten (inaugurnd astfel genul epistolar). C. Negruzzi e primul scriitor modern din Moldova i ntemeietorul nuvelei istorice. Negruzzi este iniiatorul unor specii literare inedite n acel moment n literatura romn, cum ar fi: primul model de literatur memorialistic (Fragmentul Cum am nvat romnete); nuvela romantic (Zoe, O alergare de cai); anecdotul istoric Aprodul Purice (aprut n 1873, naintea Daciei literare, fragment din proiectata epopee tefaniada); prin schia portretistic din Reet i Fiziologia provincialului (1840), Negruzzi este ntiul observator social, nainte de Vasile Alecsandri. Fabulosul i proverbialul din povetile lui Creang sunt prefigurate n Scrisoarea XII (Pcal i Tndal, 1842), ca i caracterul evocator din scrierile lui Mihail Sadoveanu. Teatru Crlanii, Doi rani i cinci crlani, Muza de la Burdujeni, jucat pe scena Teatrului Naional din Iai. Negruzzi a fost preocupat i de problemele limbii ntr-un numr de patru scrisori, intitulate Critic, pe temeiul cunoaterii limbii vorbite, a textelor vechi; preocupat i de creaia folcloric (Pcal i Tndal), a grupat proverbele pe teme (ca i A. Pann n Povestea vorbei). Scriitor plin de spirit, n opera lui Negruzzi sunt prezente ironia i umorul, vorbirea n sentine i aforisme ca la clasici. Aflat la temelia literaturii moderne, n opera sa se reflect modalitile artistice ale epocii, clasice i romantice. Prin nuvela Alexandru Lpuneanul, C. Negruzzi a devenit un scriitor clasic. Nuvela a aprut n 1840 n revista Dacia literar, n primul numr, cu titlul Scene istorice din cronicele Moldaviei, Alexandru Lpuneanul, confirmnd dezideratul exprimat de Mihail Koglniceanu n articolulprogram (Introducia).

ALEXANDRU 1564 ncadrarea n

evoluia literaturii

LPUNEANUL 1569 romne

Publicat n primul numr al Daciei literare, nuvela Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi vine perfect n ntmpinarea programului revistei, cel puin n dou puncte ale acestuia cel referitor la promovarea unei literaturi originale i cel care recomanda subiecte autohtone de inspiraie. Materialul este preluat din cronice btrne (Mihai Eminescu), mai precis din cronica lui Grigore Ureche, i, pentru episodul omorrii lui Mooc, din Miron Costin (de unde prelucreaz scena uciderii lui Batite Veveli). Aceasta nu nseamn ns copiere servil sau subordonare fa de concepia autorilor prelucrai. Pentru Negruzzi, literatura nu trebuie s fie conform cu realitatea (i aceasta mediat, cum e cazul cronicilor), ci cu propria sa viziune asupra acesteia, care e o viziune romantic. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic i mai puin ale adevrului istoric. Cercetrile recente pun n lumin faptul c Lpuneanu nici nu a fost un domn att de crud; n realitate nici nu a omort 47 de boieri i c mai aspr era soia sa. Vinovat de aceast deformare este ns cronicarul Ureche. Important ns este, c pornind de la sumare date istorice, Negruzzi prin talentul i imaginaia sa a reuit s creeze o ficiune credibil. Avem n Alexandru Lpuneanul prima proz istoric ntr-adevr reuit din literatura noastr, i anume una care a stabilit pentru mult vreme standardele genului, o culme nentrecut pn n prezent. Tema operei

Tema nuvelei este istoric perioada medieval moldovean (perioad n care luptele pentru domnie duc la srcie), politica de ngrdire a marii boierimi de ctre domnitor i ilustreaz evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei n timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lpuneanu (1564-1569). Subiectul operei

Subiectul urmeaz o desfurare ascendent i o clasic evoluie a momentelor. Expoziiunea: Alexandru Lpuneanu revine n Moldova cu scopul de a-i relua scaunul domnesc, dup ce, cu eforturi ndelungate, izbutise s-l alunge pre rpitorul tefan Toma, care-i urmase la domnie. Lpuneanu fusese nlturat de pe tron din cauza trdrii unor boieri, aceiai care acum l ntmpin aproape de grani: vornicul Mooc, postelnicul Veveri, sptarul Spancioc i Stroici. Acetia vor s-l conving s renune la tron, deoarece norodul nu te vrea, nici te iubete. Intriga: Mnios, cu ochii scnteind ca un fulger, Alexandru Lpuneanu este hotrt s se instaleze pe tronul Moldovei rspunznd boierilor cu fermitate: Dac voi nu m vrei, eu v vreu [] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi [] S m ntorc? Mai degrab-i ntoarce Dunrea cursul ndrpt. Desfurarea aciunii: Speriat de ameninrile lui Lpuneanu, Mooc cade n genunchi i-l roag s nu-i pedepseasc dup frdelegile lor, dar acesta le promite s-i crue, ba mai mult, i fgduiete c sabia mea nu se va mnji n sngele tu. Dup fuga lui Toma, Lpuneanu se aeaz pe tronul Moldovei i trece la pedepsirea aspr a boierilor, le ia averile, iar la cea mai mic greeala dregtoreasc, la cea mai mic plngere [], capul vinovatului se spnzura n poarta curii [] i nu apuca s putrezeasc, cnd alt cap i lua locul. Doamna Ruxanda, soia lui Lpuneanu i fiica bunului Petru Rare, nspimntat de cruzimile i crimele nfptuite de soul su, l roag s nu mai verse snge i s nceteze cu omorurile, impresionat fiind de cuvintele vduvei unui boier ucis, care o ameninase Ai s dai sam, doamn!. Zmbind, Alexandru-vod i promite un leac de fric. Punctul culminant: Alexandru Lpuneanu fcuse de tire tuturor boierilor s participe mpreun la slujba de la Mitropolie, dup care erau cu toii invitai s prnzeasc la curte, cu scopul de a mpca pe domnitor cu boierii. Ca niciodat, n ziua aceea Lpuneanu vine la biseric mbrcat cu toat pompa domneasc i, dup ce a ascultat cu smerenie slujba, s-a nchinat pe la icoane [], a srutat moatele sfntului, rostete un discurs emoionant n finalul cruia i cere tuturor iertare pentru c a vrsat sngele multora. Boierii sosesc la osp nsoii fiecare de cte dou-trei slugi, adunndu-se boierii, 47 la numr. Spre sfritul ospului, la semnul domnitorului, toi slujitorii de pe la spatele boierilor scot jungherele i-i omoar pe toi boierii. Lpuneanu pune apoi s se reteze capetele celor ucii, dup care le aez n mijlocul mesei, puind pe ale celor mai mici boieri dedesupt i pe a celor mai mari deasupra, dup neam i dup ranguri, pn ce fcu o piramid de patruzeci i apte cpne, vrful creia se ncheia prin capul unui logoft mare. Cnd termin, o cheam pe domnia Ruxanda s-i dea leacul de fric, promis, care lein la vederea acestei grozvii spre dezamgirea domnitorului: Femeia tot femeie [], n loc s se

bucure, ea se sperie. n acest timp, puinii slujitori aflai n curte, care scpaser cu via, das larm pe la casele boierilor, aa c o mulime de norod, tot oraul venise la porile curii domneti. Lpuneanu, ntiinat de venirea norodului, trimise pe arma s-i ntrebe ce vor i ce cer i-i exprim fa de Mooc pornirea de a da cu tunurile n prostimea aceea. Mooc este de acord, deoarece dac au murit atia boieri, nu-i vro pagub c-or muri cteva sute de mojici. ntrebat ce vrea, prostimea rmas cu gura cscat, deoarece ei veniser fr un scop anume, ci se luaser unii dup alii, ca i acum cnd ncepur s-i strige nemulumirile: S se micoreze djdiile! [] S nu ne mai jfuiasc! [] Am rmas sraci! N-avem bani! Ne i-au luat toi Mooc!. i brusc, toi ca unul, strigau Capul lui Mooc vrem!. Profitnd de aceast situaie, Lpuneanu l d pe Mooc mulimii, care se repezi asupra lui ca o idr cu multe capete [] i ntr-o clipal l fcu buci, pedepsind astfel un boier trdtor, fr ca sabia lui s se fi mnjit de snge, aa cum i promisese. Deznodmntul: Timp de patru ani Lpuneanu i respect promisiunea fcut Doamnei Ruxanda i nu mai ucide nici un boier, dar nscocete tot felul de schingiuiri: scotea ochi, tia mni, ciuntea i seca pe care avea prepus. Era totui nelinitit pentru c nu pedepsise pe Spancioc i Stroici, pe care nu reuise s-i gseasc, simindu-se mereu n pericol de a fi trdat de acetia. Se mut n cetatea Hotinului, unde se mbolnvete de lingoare i, n delirul frigurilor, l mustr contiina pentru toate cruzimile nfptuite, l cheam la el pe mitropolitul Teofan, cruia-i cere s-l clugreasc. Trezindu-se din starea de incontien i vzndu-se mbrcat n rasa de clugr, Lpuneanu se enerveaz foarte ru, i pierde complet controlul i-i amenin cu moartea pe toi, inclusiv pe soia i fiul su: M-ai popit voi, dar de m voi ndrepta, pre muli am s popesc i eu. ngrozit de ameninrile lui Lpuneanu, Doamna Ruxanda accept sfatul lui Spancioc de a-i pune soului ei otrav-n butur. Scena otrvirii este cutremurtoare, Negruzzi descriind n detaliu chinurile ngrozitoare ale domnitorului care se zvrcolea n spasmele agoniei: spume fcea la gur, dinii i scrneau, i ochii si sngerai se holbaser, pn cnd, n sfrit, i dete duhul n mnile clilor si. A fost nmormntat la mnstirea Slatina, unde se vede i astzi portretul lui i a familiei sale. Conflictul operei

Seria de opoziii ce definete personajele nuvelei Alexandru Lpuneanul, organizeaz decisiv materialul epic i definete coerena viziunii artistice asupra unui subiect istoric. Conflictul nuvelei este imprimat de lumea pe care Negruzzi o cunoate din cronici sau din viaa imediat. Natura conflictului este de esen psihologic i social. Conflictul psihologic vizeaz cele dou aspecte ale personajului: Lpuneanu cel care a fost alungat de la domnie i aspir la ordine i dreptate i Lpuneanu cel care triete patima rzbunrii: Cu averile voastre fa de momentul final cnd amenin cu moartea fiului su: Iar pe ceaua asta [] mpreun cu ncul ei. Conflictul social privete relaia antitetic dintre Lpuneanu i boieri, pe de o parte, pe de alt parte Lpuneanu Doamna Ruxanda. n cadrul conflictului cu boierii se individualizeaz nfruntrile cu: Mooc, apoi grupul Spancioc-Stroici. Conflictele sunt aranjate ntr-o succesiune care sugereaz o compoziie muzical n care alterneaz ritmurile (tempourile). Conflictul Lpuneanu boieri este foarte alert ca urmare a prezentrii lui cu ajutorul naraiunii i dialogului; conflictul Lpuneanu Doamna Ruxanda este mai lent, dat fiind utilizarea descrierii pentru nuanarea naraiunii. De la un capitol la altul alterneaz conflictele i tempourile ca ntr-o compoziie armonizat clasic. Rentors n ar pentru o a doua domnie, Alexandru Lpuneanu i manifest, chiar de la bun nceput, voina de a stpni autoritar, strngnd friele puterii n propriile mini. Replicile sale fa de ntmpinarea boierilor anun un prim conflict: ntre voina domnitorului, dorina sa de a fi un suveran absolut, cu puteri depline asupra celor pe care i crmuiete i punctul de vedere al boierilor, ce i doresc un domn pe care ei nii s-l ridice pe tron pentru ca apoi s guverneze sub numele acestuia. Schimburile de replici mai sus menionate, precum i scurta prezentare istoric a vocii sugereaz preexistena acestui conflict, datnd cel puin de la sfritul primei domnii a lui Alexandru Lpuneanu. Cel ce fusese cndva stolnicul Petre avusese manifestri mai puin despotice la suirea pe tron. Atitudinea sa ngduitoare ncuraja o venic pus pe intrigi boierime care, nepedepsit, l alungase de la domnie pe Alexandru Lpuneanu. Vechi jurminte de rzbunare par a-l fi legat pe domnitor de vornicul Mooc, boier puternic, influent i ascultat de glcevitoarea boierime de ar. Lpuneanu i exprima, chiar din prima

scen, voina de a-l pstra n via pe Mooc att timp ct i este trebuitor i, mai ales, pentru a-l uura pe domn de blestemurile norodului. Celor ce-i spun c nu este dorit n ar, Lpuneanu le d replica memorabil: Dac voi nu m vrei, eu v vreu, expresie a hotrrii de a se impune prin for acolo unde bunele intenii dduser gre. La replica lui Lpuneanu, n care i face cunoscut dorina de mntuire a rii, Mooc anun nceputul luptei. Negruzzi urmrete i accentueaz manifestrile lui Lpuneanu, ce trdeaz o psihologie aparte, aa cum a dorit i Negruzzi s se neleag. De fapt, el nu are nimic patologic n manifestrile sale. Politica de for a voievodului se manifest prin acte abuzive (confiscarea averilor) i prin acte de cruzime, care au darul de a o nspimnta pe Doamna Ruxanda, urmrit de cuvintele-blestem O s dai sam, Doamn!. Cu umorul negru ce-i caracterizeaz interveniile, Alexandru Lpuneanu i promite Doamnei un leac de fric. Prefcndu-se a se mpca cretinete cu boierii potrivnici, Lpuneanu jur strmb, nal, se preface pentru a-i atrage pe cei ce erau floarea boierimii la un osp. Acesta se dovedete a fi o curs. Veselia ospului se preschimb n vrsare de snge. Jubilnd sadic, Lpuneanu i ofer Doamnei promisul leac de fric: o piramid de capete aezate dup rangul, faima, averea celor ucii. Doar doi tineri boieri scap de mcel Spancioc i Stroici, care reuesc s fug peste apele Nistrului, nu nainte de a lansa o promisiune a rzbunrii ctre urmritori: Spunei celui ce v-au trimis [] c ne vom vedea pn-a nu muri!. Mooc va fi oferit prad furiei mulimii, confirmnd astfel rolul de ap ispitor pe care i-l nimerise Lpuneanu la ntoarcerea n ar. Devorat de suspiciune, slbit de boal, Lpuneanu se retrage la mnstire. Delirnd, prad febrei, ncearc s-l induc nc o dat n eroare pe Dumnezeu (dup jurmntul strmb), prin dorina exprimat de a se clugri. Revenindu-i ns n simiri i trezindu-se n straie de clugr, voievodul redevine acelai Alexandru Lpuneanu, care amenin c de m voi ndrepta, pre muli am s popesc i eu!. Patima puterii l orbete n asemenea msur pe Lpuneanu nct este gata s-i ucid propriul fiu la gndul c acesta i-ar putea lua scaunul domniei. n faa acestei ameninri, Doamna Ruxanda i duce voievodului paharul cu otrav pregtit de Spancioc i Stroici. Lpuneanu, consecvent siei, se stinge fr urm de regret pentru cele svrite, sub privirile, la fel de necrutoare, ale celor doi tineri boieri. Conflictul puternic ntre Lpuneanu i boieri cunoate nu numai o rezolvare n deznodmntul capitolului IV, dar i n propriul punct culminant n capitolul III, n momentul uciderii celor 47 de boieri. Totui, dup acest moment tensiunea psihic se decompenseaz prin acalmia evenimentului din nceputul capitolului IV i prin utilizarea descrierii. n afar de conflictul central, dintre voievod i boierii intrigani din jurul lui Mooc conflict aparent soluionat prin piramida de capete i linajul vornicului exist i alte dou conflicte, la fel de importante n economia nuvelei. Astfel, este conflictul ce-l opune pe Lpuneanu Doamnei Ruxanda. Cele dou personaje, ale cror trsturi se creioneaz prin antitez, nu se afl n conflict de la bun nceput. Opoziia de principii se contureaz abia pe parcurs, pentru a duce la finalul tragic. Iniial Doamna Ruxanda nu pune la ndoial justeea actelor soului ei i Domnul Moldovei. Ceea ce o determin s intervin este mai curnd blestemul ce-i pare c o urmrete, mpreun cu ntreaga sa familie. Blnd, ndurtoare, Doamna pare a fi, n toate, opusul lui Lpuneanu. Soie i mam devotat, Doamn a rii (i descendent din neam de voievozi), Doamna Ruxanda este ns un om cu simul datoriei. Lein n faa piramidei de capete, dar nu intervine activ n treburile domniei dect atunci cnd cel ce-i este so pare a-i fi pierdut raiunea devenind o ameninare pentru toi cei din jur i, mai ales, pentru fiul su i viitorul voievod. Ceea ce o determin pe Doamna s ucid, n final, dup o lupt interioar (ntre datoria de soie i aceea de mam i Doamn) este convingerea c Lpuneanu l poate ucide pe fiul su i motenitorul tronului. Conflictul dintre Alexandru Lpuneanu i tinerii boieri Spancioc i Stroici este unul ce opune o voin despotic, o personalitate autocrat celor ce reprezint o boierime iubitoare de ar i ordine. Fr a fi corupi i hrii n intrigi, precum i boierii din jurul lui Mooc, Spancioc i Stroici sunt hotri s-i rzbune pe cei ucii avnd convingerea c, o dat cu moartea sngerosului tiran, abuzurile vor nceta, iar asupra rii vor domni pacea, linitea i dreptatea. Structura Semnificaia i compoziia nuvelei. mottourilor

Compoziional, nuvela respect mai mult cerinele genului dramatic dect pe acele ale celui epic. Distingem n estura intim a nuvelei dou planuri. Unul anun aciunile lui Lpuneanu n vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doilea ofer, la scen deschis, spectatorului desfurarea faptelor. Credem c cel de-al doilea plan constituie esena dramatic a nuvelei. Compoziia este de factur clasicist: sobr, echilibrat, ntr-o arhitectonic organizat n patru capitole, fiecare purtnd un motto care exprim ideea substanei epice. Cele patru capitole urmeaz un echilibru clasic, cci alterneaz conflictele i procedeele de expunere sugernd echilibrul clasic al unei compoziii muzicale n care alterneaz ritmurile. Nuvela are o structur simetric i un echilibru solid att n ceea ce privete ilustrarea evenimentelor, ct i n ceea ce privete psihologia i tragismul personajului, ceea ce-l determin pe Vasile Alecsandri s o numeasc un adevrat cap de oper de stil energetic i de pictur dramatic. Mottourile reproduc, ntr-o form uor modificat, cronica lui Ureche i S. Daclul, capitolul De la a doua domnie a lui Alexandru-vod Lpuneanu. Dac voi nu m vrei, eu v vreu cuvintele aparin lui Lpuneanu, ca rspuns la ndemnul de a renuna la tronul Moldovei adresat lui de ctre boierii venii s-l ntmpine. Se refer la conflictul, anunat nc din expoziiune, dintre Lpuneanu i boierii susintori ai lui tefan Toma. C. Negruzzi se slujete de textul lui Gr. Ureche: Dac au mers solii acei de la Toma, i au spus lui Alexandru-vod. Atunci s fi zis Alexandru-vod: <>. Opoziia dintre cele dou pronume eu voi anun conflictul nuvelei. Aceste cuvinte ilustreaz hotrrea lui Lpuneanu de a ocupa tronul mpotriva voinei marilor boieri, i prin ele se instituie intriga; Ai s dai sam, Doamn! este replica vduvei unui boier ucis de Lpuneanu, ameninare adresat Doamnei Ruxanda, soia domnitorului, pentru crimele nfptuite de el. Reprezint un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a ptrunde n adncime personajul principal. Afirmaia vduvei o face i pe Doamna Ruxanda complice la faptele sngeroase ale domnitorului i strnete intervenia acesteia n a tempera conflictul generator de ur i rzbunare; Capul lui Mooc vrem sunt cuvintele mulimii de rani nemulumii, venii la Curte s se plng de asuprirea boierilor, de srcie, de foame, de viaa lor devenit insuportabil. Mottoul anun cea mai dramatic parte a nuvelei, episodul antologic din punct de vedere al structurii intime, al gradrii i echilibrului situaiilor, precum i al ingeniozitii artistice cu care Negruzzi a tiut s aeze fa-n fa domnul, boierii i poporul; De m voi scula, pre muli am s popesc i eu sunt cuvintele lui Alexandru Lpuneanu, aflat pe patul de suferin, ca o ameninare mpotriva celor care-l clugriser. Ameninarea relev o pornire demonic pe care numai moartea o poate opri. Prin viziunea realist a trecutului istoric, prin relieful uimitor al caracterelor i prin viguroasa sa construcie epico-dramatic, Alexandru Lpuneanul se situeaz printre marile realizri ale literaturii paoptiste. Alexandru Lpuneanu caracterizare

Imaginea lui Lpuneanu, personaj creat de Negruzzi, nu se poate suprapune datelor oferite de istorie i desigur nici nu se recomand din punctul de vedere al cerinelor impuse de o oper beletristic. Alexandru Lpuneanu este personajul principal al nuvelei cu acelai titlu prin caliti de excepie i efecte extreme, Negruzzi reuind s ntruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este aezat n centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca i aciunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Aa cum e nfiat, trstura sa dominat, care le subordoneaz pe toate celelalte, este dorina de putere, de a o cuceri i de a o pstra cu orice pre. Erou romantic, Lpuneanu este alctuit din puternice trsturi de caracter, un personaj excepional, ce acioneaz n mprejurri deosebite. Autorul i urmrete personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrrii n ar i pn n clipa morii. Tot ceea ce se ntmpl n aceast nuvel poart pecetea duritii lui Lpuneanu. Astfel n capitolul I Lpuneanu este prezentat de ctre autor, n detaliul frapant, amnunit, conducndu-ne astfel n mijlocul strii de spirit a personajului. Negruzzi utilizeaz dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevndu-i propriile sale trsturi prin intermediul gesturilor, al gndurilor. Se observ c Lpuneanu vorbete n pilde, folosindu-se de exclamaii i ntrebri retorice, intrnd astfel n categoria

personajelor romantice. Negruzzi mpinge n prim plan faptele s vorbeasc, printr-o concizie clasic, ntr-un dialog viu, de o rar autenticitate. Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o fin observaie a gesturilor, a mimicii se dezvluie toat micarea psihologic a viitorului tiran. Cnd rememoreaz ntia domnie a lui Lpuneanu, autorul folosete o succesiune de interogaii retorice, rednd astfel furia personajului. Boierii i cer lui Lpuneanu s prseasc ara, acesta ns este hotrt si recupereze tronul. Din reacia lui Lpuneanu se contureaz dou amnunte specifice acestui personaj: cinismul i dorina de rzbunare. Replicile exprim atitudini vizibile, starea sufleteasc a eroilor n timpul vorbirii asigurnd caracterul scenic. Lpuneanu i primete pe cei trei boieri protocolar i rezervat, silindu-se a zmbi (expresia feei). Replicile arat sigurana se sine i atitudinea provocatoare a domnului care-i face pe dumanii si s-i dezvluie ostilitatea i inteniile adevrate: Am auzit, urm Alexandru, de bntuirile rii i am venit s-o mntui; tiu c ara m-ateapt cu bucurie. Ultima parte a replicii este scnteia care declaneaz rspunsul nvluit n viclenie al lui Mooc i rspunsul dur, ferm, autoritar, ntr-o izbucnire de furie i ur abia stpnit a Lpuneanului, exprimat n replici scurte, tioase, care pun n lumin impulsivitatea, omul violent, politicianul fr scrupule, nengduitor n nfruntarea cu boierii. Replicile au rmas memorabile, cptnd valoare de sentin. Negruzzi nsoete replicile cu observaii asupra fizionomiei personajului, care reflect tririle interioare ale eroului: rspunse Lpuneanul, a cruia ochi scnteiar ca un fulger. Interogaiile i exclamaiile personajului, retezarea tioas a vorbelor interlocutorului su, succesiunea rapid, dintr-o rsuflare, a rspunsurilor Lpuneanului exprim ritmul strii sufleteti a personajului, vorbirea lui devenind dramatic, trit la cote nalte ale simirii omeneti. Cu o intuiie psihologic remarcabil, Negruzzi i las personajul s se dezlnuie ntr-o furie i o mnie glgitoare, subliniind paroxismul tririi prin amnunte fizionomice: Rdea, muchii i se suceau n rsul acesta, i ochii lui hojma clipeau. Cnd Mooc, plin de umilin, i cere lui Lpuneanu s-l ia de partea sa, Lpuneanu d dovad de inteligen, capacitate de analiz i ptrundere psihologic. Cu ajutorul unui proverb Lpuneanu l caracterizeaz pe Mooc: lupu pru-i schimb, da nravul ba. Printr-o singur linie, Lpuneanu surprinde liniile caracteristice boierilor: Veveri, duman vechi, dar cinstit, Spancioc este tnr cu mult dragoste de ar, Stroici e naiv, de aceea nu cunoate minciunile, iar Mooc e nvechit n zile rele i ciocoi farnic. Dorina de putere n-ar valora nimic dac n-ar fi susinut de o serie de alte caliti care s-i dea posibilitatea de manifestare i dintre acestea, cea mai important este abilitatea n ceea ce privete relaiile umane. Abilitatea de a face promisiuni linititoare pentru ceilali i care, personal, nu-l angajeaz cu nimic. Tot de aceast ine i capacitatea de a-i stpni impulsurile violente, atunci cnd are ceva de ctigat de pe urma acestui lucru. Este expert n manipulare i declar cu cinism acest lucru atunci cnd, la nceput, hotrte s-i crue, deocamdat, pe boieri, i pe Mooc n special: te voi crua, cci mi eti trebuitor, ca s m mai uurezi de blstemurile norodului. Lpuneanu a venit n ar cu anumite intenii care sunt pline de patima rzbunrii, acest lucru punnd n eviden un personaj diabolic. Lpuneanu se contureaz ca un adevrat personaj tragic. El ndeplinete toate caracteristicile personajului tragic din teatrul vechii Grecii. Alexandru Lpuneanu n prima sa domnie, a vrut s mulumeasc tot poporul. Faptul c acest lucru nu i-a reuit atrage dup sine vina personajului. Grecii numesc acest moment, moment numit hybris. Prin urmare Lpuneanu a fost alungat de la tron, fapt care a dat natere poftei de rzbunare. Se marcheaz prin acest lucru un alt moment al personajului tragic, moment pe care vechii greci l numesc pathos. Procedeele de caracterizare cu care opereaz autorul n acest prim capitol sunt procedeele de caracterizare direct (prin cuvintele autorului); autorul reine cteva detalii de comportament sau de expresie care au ns o greutate extraordinar n definirea tririlor personajului: muchii i se suceau ntr-un rs nervos. O astfel de tehnic de portretizare este experimentat de realiti n tehnica detaliului semnificativ sau frapant, precum i procedeul de caracterizare indirect (prin dialog). Dialogul este de esen dramatic, este lsat s curg liber, autorul nu intervine nici cu scurte intervenii scenice astfel nct capitolul are un aspect dramatic, iar personajul are consistena tensionat i complex a unui personaj viu. Lpuneanu este tipul domnitorului tiran i crud, cu voin puternic, ambiie i fermitate n organizarea rzbunrii mpotriva boierilor trdtori, aceasta fiind unica raiune pentru care s-a urcat pentru a doua oar pe tronul Moldovei: Dac voi nu m vrei, eu v vreu.

Dac n primul capitol portretul lui Lpuneanu este scos n eviden prin intermediul antitezei dintre boieri i Lpuneanu n al doilea capitol, caracterizarea lui Lpuneanu reiese din antiteza conflictual dintre domnia Ruxanda i el. domnia Ruxanda e plin de nelepciune, gingie pe cnd Lpuneanu e crud, nemilos i farnic. Este de observat n acest capitol momentul n care Lpuneanu nfuriat de cerina domniei, i anume de a nceta omorurile, pune mna pe jungher. Este o reacie necontrolat a lui, nepotrivit pentru un domnitor. Prin aceast aciune, Lpuneanu dovedete a fin un om cu o fire coleric, impulsie, obinuit s judece i s fac dreptate singur, dup propriile reguli. Auzind cererea domniei, Lpuneanu o mustr pentru vorbele nebune, dar promite n final c va nceta cu omorurile, ns nu nainte de a-i da leac de fric. Lpuneanu n momentul de fa, disimuleaz, dorind s fie calm i se poart autoritar fa de soia sa, dar i cinic pentru c n sine leacul promis o va ngrozi. Este o reacie de-a dreptul maladiv a personajului dnd nc o dat dovad de cruzime, spirit diabolic i spirit de rzbunare. Lpuneanu ajunge acum s ndeplineasc cu adevrat rolul de personaj excepional n situaii excepionale, specific personajelor romantice. Procedeele pe care autorul le folosete n capitolul doi sunt: caracterizare direct i caracterizare indirect. n capitolul trei l surprinde pe Lpuneanu intrnd n biseric prilej pentru autor s realizeze descrierea costumului eroului. Autorul reuete totodat s creeze i atmosfera de epoc (moment n care de altfel se dovedete c Negruzzi este i un adevrat creator al realismului). Lpuneanu, ca un mare actor, i va regiza cu deosebit rigurozitate, urmrind efectele, micrile, ca pe o scen, ntru totul viabil. Eroul disimuleaz din momentul n care intr n biseric, i atribuie un rol prin care vrea s par un umil pctos dornic s se spovedeasc i s se ndrepte spre calea cea dreapt. Ipocrizia i frnicia personajului este nelimitat. El vrea s par c se ciete pentru greelile sale astfel innd un discurs n care se folosete de pilde biblice. Lpuneanu vrea s par convingtor, faptul c se folosete de pildele biblice este doar pentru a crea n sufletul boierilor un adevrat efect persuasiv (de convingere, de lmurire). Discursul lui Lpuneanu pune n eviden un personaj cu o inteligen strlucit. Acesta tie s utilizeze cuvintele de o aa manier nct s-i conving auditoriul fr ns a prea suspect printr-o excesiv umilin. Le atrage atenia boierilor c au greit cu toii. Autorul folosete i elemente anticipative pentru a fixa trsturile personajului i inteniile acestuia; astfel nelegem c personajul nostru are intenii malefice, cci moatele Sf. Ioan cel Nou au tresrit la atingerea lui Lpuneanu. El i ncheie cuvntarea invocndu-l pe Isus s le ierte greelile i cheam boierii la un osp. Lpuneanu ctig ncrederea boierilor, care vin la osp, cu excepia lui Spancioc i Stroici. Elocina sa ine de abilitate, plcerea vorbelor memorabile, a construciei discursului, ns s-ar putea susine c e mai curnd vorba de histrionism, de atenie la efectul produs asupra spectatorului, dect de eficiena sa ca persuasiune asupra interlocutorului. Din felul n care este organizat ospul se poate observa c planul domnitorului e bine gndit. La un semn al lui Lpuneanu se declaneaz mcelul. Sadismul personajului precum i decderea psihologic sunt de-a dreptul nfiortoare: cu cinism privete dintr-un col mcelul, dndu-i o satisfacie total privelitea sngeroas. Dup care, satisfcut, il d pe Mooc mulimii. De caracterul histrionic se leag probabil i cruzimea sa. Violena, tratarea fr menajamente a dumanului, era o trstur obinuit n lumea respectiv, ns, n cazul lui Lpuneanu, ea frizeaz patologicul. Pentru faptul c el nu se mulumete cu faptul de a-i nvinge dumanul, ci e hotrt s-l nimiceasc total. Teroarea devine un spectacol gratuit, dincolo de posibila ei justificare ca instrument de guvernare lichidarea n mas a boierilor i construirea unei piramide din capetele lor. n momentul n care Lpuneanu construiete piramida de capete pathos-ul devine deja patologic. Pentru caracterul personajului autorul folosete dialogul, dar i naraiunea. Ca i n primul capitol dialogul d personajului o consisten sporit (pare o fiin vie). Antiteza dintre Lpuneanu i Mooc, ca i aceea dintre Lpuneanu i Doamna Ruxanda definete personajul prin crearea elementului de contrast. Bun cunosctor al psihologiei umane, se dovedete att n atitudinea lui fa de Mooc ct i atunci cnd profit de mulimea adunat la porile curii domneti, tiind astfel s scape de unul dintre cei mai amenintori dumani ai si, argumentnd Proti, dar muli [] s omor o mulime de oameni pentru un om, nu ar fi pcat?. Capacitatea de manipulare este dus la desvrire, atunci cnd, n faa mulimii rzvrtite, el ia hotrrea (comunicat de asemenea cu cinism Du-te de mori pentru binele moiei dumnitale, cum ziceai nsui) de a-l sacrifica pe Mooc, scpnd n acest fel de un duman periculos (i, formal, respectndu-i promisiunea) i deturnnd un pericol iminent, o mulime care, scpat de sub control, ar fi putut deveni imprevizibil. Deine arta disimulrii, scena din biseric fiind foarte semnificativ n acest sens: mbrcat cu mare pomp

domneasc se nchin pe la icoane; srut moaele sfntului, l ia martor pe Dumnezeu pentru cina de a fi comis crime, citeaz din Biblie, n timp ce pregtete cel mai sadic omor din toate cte comisese piramida de capete tiate ale celor 47 de boieri ucii la ospul domnesc, la care fuseser invitai. Este inteligent, perfid, reuind s pcleasc pe boieri, s manevreze pe oricine i s-i ascund adevratele planuri de rzbunare, pe care le aplic cu o satisfacie deosebit. n ultimul capitol personajul este surprins bolnav, pe patul de moarte. Delirnd, cere iertare de la Dumnezeu i dorete s fie clugrit. Un personaj obsedat n aa msur de puterea temporal, de aici i acum, e limpede c nu poate fi prea preocupat de viaa de apoi. Doar n pragul morii sale hotrte, ca un fel de troc, ca n cazul c va scpa, s abdice i s se clugreasc, pentru ca, de ndat ce aceast ameninare i pierde caracterul iminent, s dispar i cina i s i retracteze promisiunea, redevenind, potenial, violent. ntr-un moment de luciditate este prins de o furie nebun i amenin cu moartea fiului su. Degradarea psihologic a personajului atinge un punct maxim n acest moment, personajul este de-a dreptul dezumanizat. Doamna Ruxanda ndemnat de Spancioc i Stroici (care s-au rentors ntre timp n ar) precum i de mitropolitul Teofan, l otrvete pe Lpuneanu. Personajul moare n chinuri groaznice. Moartea personajului marcheaz un alt moment din tragedia greac antic i anume thanathosul. Suferina fizic a personajului este dublat i de suferina sufleteasc, Lpuneanu este sensibilizat, nu dorete s aud nimic din ce-a fcut. Este clipa adevrului, o clip de iad. Moartea personajului produce o stare de purificare pe care o exprim catharsi-ul n tragedia greac. Nu i se poate nega un anumit curaj, o anumit demnitate n faa morii, atunci cnd, realiznd c nu mai are nici o scpare, c a fost otrvit i c e la cheremul dumanilor si, Stroici i Spancioc, cere s i se dea lovitura de graie, favoare ce i se refuz, fiind lsat s moar n chinuri. Cruzimea este trstura dominant a personajului, motivat de multe fapte cumplite: leacul de fric, linarea lui Mooc, ameninarea cu moartea propriei familii, schingiuirea i omorrea cu snge rece, ba chiar cu satisfacie a boierilor etc. Moartea lui Lpuneanu este o plat binemeritat pentru cruzimea sa. Costache Negruzzi a fost inspirat n momentul scrierii de operele vechilor cronicari moldoveni. Dialogul ca procedeu al caracterizrii indirecte aduce n faa cititorului un personaj malefic sau, la final, un personaj disperat, incapabil s-i accepte judecata dreapt, i dornic de un final ct mai rapid, fr chinuri. Scriitori i critici literari au apreciat n diferite epoci i moduri aspectul psihologic al lui Alexandru Lpuneanu. Vasile Alecsandri a vorbit despre tragedia crunt a lui Lpuneanul, iar Ovidiu Densuianu despre cruzimea, rzbunarea, viclenia lui. Liviu Leonte constat la erou o nclinaie diabolic, sadic, spre teroare, o dorin bolnvicioas de a vedea curgnd snge. Mai analitic, Nicolae Iorga vede aici sufletul unui bolnav ce-i afl alinarea unei suferine tainice numai la vederea i auzul suferinei altora. Doamna Ruxanda caracterizare

Puse n eviden pe un fundal istoric dramatic, graie unei tehnici a basoleriefului, personajele nuvelei Alexandru Lpuneanu se evideniaz rnd pe rnd spre a se confrunta i spre a-i mplini destinul nscris n fresca istoric de moto-urile ce deschid tablourile confruntrilor. Doamna Ruxanda apare iniial n contururi estompate, caracterizat mai curnd de opoziia caracteriologic fa de Lpuneanu dect de propriile trsturi. Intervenia, aproape timid, n faa actelor despotice ale voievodului mrturisete o fire blnd, creia i repugn cruzimea. ocat de piramida de capete, leacul de fric pe care i-l ofer, cu umorul su sumbru Lpuneanu, Doamna Ruxanda nu intervine nc la modul activ n evenimente. Cuvintele cu ecou de blestem O s dai sam, Doamn! o impresioneaz ns, fcnd apel nu att la sensibilitatea feminin, la firea blnd i miloas a personajului, ci la statutul su de Doamn a rii. Neintervenind n faa abuzurilor soului ei, Ruxanda risc s i mprteasc, alturi de ntreaga sa familie, de ara pe care o conduce despotic Lpuneanu, consecinele funeste ale blestemelor celor oropsii. Astfel, se contureaz un conflict care o va opune pe Doamna Ruxanda nu numai lui Lpuneanu, ci o va face s triasc, dramatic, o confruntare a sinelui cu sentimentul datoriei. Demena final a voievodului o va pune pe Doamna Ruxanda s opteze ntre datorie i sentimentele sale de soie, datoria de Doamn i, pe de alt parte, de mam a unui viitor domn. Doamna Ruxanda va lua funesta i curajoasa decizie final, de a-i otrvi pe Alexandru Lpuneanu, abia dup ce se convinge c viaa fiului ei poate fi curmat de accesele de cruzime, ajunse la paroxism, ale voievodului.

Abia acest Lpuneanu, intoxicat de voina de putere (probabil din momentul n care a renunat s fie Stolnicul Petre), transformat n fiar, gata s-i ucid propriul fiu dac acesta i-ar lua tronul, o poate face pe Doamna Ruxanda s renune la datoria de soie; renunarea ce are loc dup ce Lpuneanu nsui a sfrmat toate legturile, fireti, de familie, n numele voinei sale despotice. Vocea datoriei materne precumpnete n aparent fragila Ruxanda, nu ns fr o dramatic dilem interioar. Alturi de aceasta exist i opiunea Doamnei pentru tnrul voievod, ce ar putea s fie fiul su, tnr voievod care ar putea nltura funestele urmri ale domniei celui ce a ncetat s mai fie domn, devenind doar un uciga feroce, nsetat de putere. De remarcat faptul c atribuirea otrvirii lui Lpuneanu Doamnei Ruxanda nu apare explicit n cronici. Dimpotriv, domnia neleapt a celei ce a fost fiica lui Petru Rare, n timpul minoratului fiului ei, las amintirea unei figuri feminine luminoase n cronicile noastre. Drama Doamnei Ruxanda, opiunea sa final sunt note de complexitate a personajului recitit i rescris de Costache Negruzzi. Stilul operei

Nuvela Alexandru Lpuneanu este scris ntr-un stil concentrat, fr ornamente sau digresiuni. Mijloacele de expresie stilistice sunt acordate cu coninutul, cu atmosfera epocii. De aceea se identific la tot pasul construcii luate din fondul istoric al limbii sau invenii stilistice ce aparin autorului (Au venit vremea, moie cu sensul de patrie, i la spatele fietecrui boier dvorea cte o slug care dregea [s.n.]). Ca fin mnuitor al acestor procedee, Negruzzi i manifest nclinaia ctre utilizarea antinomiilor, a elementelor contrare, a nfruntrilor, descoperind i stilistic cel mai nimerit corespondent. Astfel, n Alexandru Lpuneanul se relev ca o dominant a stilului un joc antagonic de planuri, realizat prin repetiia unor termeni cu sensuri opuse (S m-ntorc? Mai degrab i ntoarce Dunrea cursul ndrt A! Nu m vrea ara? Nu m vrei voi, neleg! Dac voi nu m vrei, eu v vreu sau: Voi mulgei laptele rii, dar a venit vremea s v mulg i eu pre voi). Alturi de formele arhaice se ntlnesc cele regionale i neologistice ntr-o mare armonie tiut a fi mplinit doar de marii artiti. Despre prezena neologismelor, punctele de vedere nu concord. erban Cioculescu le comenta stridena: Cu toate acestea, noiunile moderne mpneaz neplcut textul. Cutare boier e <>; Mooc e un <>; solii lui Toma sunt <<DEPUTAI>, birul este o <<CONTRIBUIE>, Mooc <>; urrile la oaspete sunt <>; uneltele domnului sunt <<SATELII>; doamna locuiete n <> sau <>. Desigur, n parte . Cioculescu avea dreptate, dac se raporteaz limba scrierii la epoca istoric. Dar Negruzzi i scria opera n 1840, o adresa contemporanilor i posteritii, iar prezena elementului neologistic reflect, nc o dat, faptul c scriitorul n-a putut rmne n afara operei sale, ci s-a integrat ei i n ceea ce privete podoaba lingvistic. Sudndu-se perfect cu celelalte elemente, de coninut i form, limba i stilul nuvelei au ajutat, incontestabil, la asigurarea unei eterne moderniti, ce caracterizeaz ntotdeauna operele mari. Stilul este obiectiv. Rareori intervine autorul, cu cte un calificativ (mravul curtezan, ticlosul). Predomin naraiunea i dialogul pe fondul realist al aciunii. Sobrietatea stilului, obiectivitatea relatrii, concizia sunt trsturi clasiciste ale nuvelei. Limbajul, cu elemente de factur popular, este plastic i expresiv (a ugui, cloat, norod, ALEXANDRU LPUNEANUL. Costache Negruzzi (1808-1868) este un deschiztor de drumuri n literatura romn modern, un clasic al romantismului", ntemeietorul nuvelei istorice. Triete i creaz n aceai perioad cu M.Koglniceanu, V.Alecsandri, Al.Russo. Scrierile sale, publicate n diverse reviste i ziare ale vremii, au fost adunate n volumul Pcatele tinereilor", care cuprinde patru cicluri: Amintiri de junee; Fragmente istorice; Negru pe alb; Scrisori de la un prieten. Nuvela Alexandru Lpuneanul, publicat n primul numr din Dacia Literar este considerat ilustrarea literar a programului revistei, inspiraia din trecutul istoriei noastre. Dei n 1840 nu fusese tiprit textul cronicilor moldoveneti, este evident c autorul le-a cunoscut i s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche i Miron Costin n reconstituirea faptelor i n zugrvirea oamenilor i a perioadei istorice, dar depind simpla povestire a faptelor din cronici prin dramatizarea aciunii. Nuvela reprezint un episod din istoria Moldovei, cei 5 ani al celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lpuneanu (1564-1569). Tema principal o reprezint faptele voievodului, ajuns din nou pe tronul Moldove, care acioneaz pentru ntrirea

autoritii domneti i slbirea boierilor. Nuvela este structurat n 4 capitole, ca actele unei piese, fiecare cu motouri cu titluri semnificative, care rezum subiectul: Dac voi nu m vrei, eu v vreu; Ai s dai sam, Doamn!; Capul lui Mooc vrem...; De m voi scula, pre muli am s popesc i eu , subiect care are o desfurare ascendent. Personajul principal este Domnul Moldovei, Alexandru Lpuneanu, celelalte personaje, bine conturate, particip motivat la desfurarea aciunii i la susinerea conflictului principal, reliefnd caracterul personajului central. In primul capitol se descrie dorina lui Alexandru Lpuneanu de a reveni pe tron i aciunile ntreprinse de el pentru a-i atinge acest scop. El dialogheaz cu solia de boieri alctuit din vornicul Mooc, postelnicul Veveri, sptarul Spancioc i Stroici. Acest dialog contureaz conflictul puternic dintre domn i boierii trdtori. Din dialog rezult starea sufleteasc a personajelor. Alexandru Lpuneanu, vrnd s-i impun ferm autoritatea, primete solia foarte protocolar i rezervat, silinduse s zmbeasc. Replicile lui pun n eviden trsturile sale eseniale: impulsivitatea, firea violent, fr scrupule n politic. Cuvintele sale au rmas memorabile, sunnd ca o sentin Dac voi nu m vrei, eu v vreu,...i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi, i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr". In schimb atitudinea boierilor exprim o oarecare independen, care dei se apleac pn la pmnt n faa domnitorului, dar nu-i srut poala, un gest semnificativ n epoca evenimentelor. Dar Lpuneanu dovedete o cunoatere sigur asupra oamenilor, dar i o abilitate politic deosebit. El n cru pe Mooc pentru c i este trebuitor". Partea a 3-a este cea mai dramatic din nuvel, este punctul culminant. Incepe cu o atmosfer linitit, cuvioas, la mitropolie, unde domnul i boierii ascult sfnta liturghie. Domnitorul ctig ncrederea total a boierilor care-l urau i se temeau de el. Scena merge ntr-o gradare ascendent i culmin cu uciderea celor 47 de boieri. Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lpuneanu i Mooc, retrai lng o fereastr, capt via ca ntr-un tablou. Cinismul, luciditatea, sngele rece cu care este pregtit i executat acest deznodmnt dezvluie o structur diabolic, un tiran al epocii medievale. Pentru prima dat n literatura romn este prezentat psihologia colectiv. Mulimea adunat la poarta curii domneti este dezorientat, nu tie s-i formuleze doleanele. Se strng n grupuri i, dei n interiorul lor mocnesc mii de nemulumiri, ei nu realizeaz de unde provin aceste, se ntreab unii pe alii ce s cear. La un moment dat toate glasurile se fcur un glas" i el striga Capul lui Mooc vrem". In nuvel predomin naraiunea i dialogul. Prin prezentarea unui erou excepional, prin reconstituirea istoric, nuvela aparine romantismului. Prin sobrietatea stilului, obiectivitatea relat rilor, nuvela aparine clasicismului. Dei aciunea nuvelei se petrece n sec. XVI-lea, limbajul nuvelei nu implic o aglomeraie exagerat de arhaisme, doar atta ct trebuie pentru a obine o culoare de epoc. Scriitorul le d arhaismelor sensurile vechi. Astfel proti" este folosit n sensul simplu, de rnd"; moie" n seneul de patrie"; vnznd" n sensul de trdnd". Lipsa neologismelor se datoreaz faptului c autorul i d seama de inoportunitatea acestora ntr-o nuvel istoric. Caracterul popular al textului este ilustrat i prin locuiuni, expresii sau zicale ntlnite n vorbirea popular. Liviu Rebreanu - creator al romanului romnesc modern n cadrul evoluiei romanului romnesc, se poate vorbi de momentul Rebreanu. Prozatorul continu i adncete cercetarea societii romneti, n tradiia lui N. Filimon, D. Zamfirescu, I. Slavici i M. Sadoveanu, printr-o vast documentare i compoziie, printr-un studiu atent de analiz psihologic. El are contingen n fiecare, dar se difereniaz de ei n chip radical. De Slavici i de Sadoveanu l apropie orientarea predilect ctre lumea satului, de Duiliu Zamfirescu surprinderea scenelor de mas. Ne aflm n faa unui scriitor obiectiv, care uimete prin puterea de a prezenta viaa n complexitatea ei social i psihologic. Rebreanu contiin mai frmntat, rmne la romanul fresc social, palpitnd de dramatism. n aceast direcie a vastelor construcii epice, cu caracter obiectiv, i n orientarea romanului

psihologic pe fga realist st principala contribuie a lui Rebreanu, care face din el creatorul romanului modern n literatura romn. Pe aceast baz se situeaz i locul lui eminent ntre romancierii europeni ai problematicii rneti i ai cazurilor de contiin. Formula de roman pe care o adopt Liviu Rebreanu este modern: ea rezult n primul rnd, din schimbarea perspectivei de investigaie romneasc. Diferit e doar metoda, cci romanul, i n cazul lui Rebreanu, rmne n actualitatea vieii. Rebreanu ns o interpreteaz obiectiv, ca problem, fr intenii moralizatoare sau sentimentalism. n aceast perspectiv larg capt motivaie drama csniciei din romanul Ion, rscoala din romanul cu acelai nume, ncercarea de evadare din romanul Pdurea spnzurailor, ori crima din romanul Ciuleandra. Primul n ordine cronologic este romanul Ion, aprut n 1920, care schimb cursul istoriei romanului romnesc, scondu-l din criza ndelungii sale aezri. Ion este un roman al structurilor sociale rneti: intelectualitatea satului, n disputa pentru autoritate, este reprezentat de preotul Belciug, i mpovrata familie a nvtorului Herdelea; rnimea nstrit, prin Vasile Baciu i George, cea srac, prin familia Glanetaului. Romanul, conceput astfel, extinde viziunea epic n toate straturile societii romneti, prin diversitatea cotidianului, prin acumulare de ntmplri ndreptate spre firescul vieii. n acest firesc, al vieii, se constituie o ntreag lume, o multitudine de personaje, puternic individualizate. Determinarea lor este social; conduita ns, particular, difereniaz structuri social-umane, potrivit cu rosturile intime ale fiecrui personaj. Procesul creator al romanului a fost ndelung i const n sudarea ntr-o viziune unitar a trei experiene de via trit (srutatul pmntului ntlnit i la eroul Buteau din romanul La terre al lui E. Zola; pania fetei bogate de la ar Rodovica Ruinea; convorbirea cu un fecior de la ar dezndjduit c n-are pmnt). Eroul principal este Ion care-i sacrific iubirea pentru a intra prin cstorie n posesia pmntului dar acesta nu-i aduce fericire. Cele dou volume Glasul pmntului i Glasul iubirii reunesc ntr-o structur arhitectonic specific lui L. Rebreanu vasta fresc a societii romneti de la nceputul secolului al XX-lea. Romanul lui Liviu Rebreanu este modern i sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecrui personaj devine astfel o problem de psihologie uman, determinat nu numai de factori sociali, ci i de impulsuri ale fiinei ce rbufnesc n mprejurri, uneori ptimae fie n romanul Ion, fie n romanul Rscoala (Melinte Heruvim, Leonte Orbior, Serafim Mogo, baba Ioana, Trifon Guju, Marin Stan) alteori, rscolind contiine, n derut ca n romanul Pdurea spnzurailor (Svoboda, Apostol Bologa). Obiectiv, n desfurarea lui epic, de fresc social, romanul lui Rebreanu este i analitic prin motivarea psihologic a faptului uman. Prin Rebreanu romanul romnesc se ndreapt astfel ctre proza de analiz psihologic remarcabil n romanele ulterioare ale lui Camil Petrescu, Cezar Petrescu, H. Papadat Bengescu. Primul roman constituit n acest sens este Pdurea spnzurailor publicat n 1922. Ideea fundamental a romanului, ilustrat prin destinul tragic al lui Apostol Bologa, susinut artistic de destinul asemntor al lui Svoboda i al celorlali spnzurai, este condamnarea rzboiului imperialist. Rebreanu vede limpede caracterul lui odios i-l realizeaz artistic fr emfaz, lsndu-l s se desprind cu for elementar din realitile zugrvite. Prin modalitile de analiz psihologic i urmrirea pasionat a felului cum, o construcie abstract, raionalist, de tipul ideii datoriei fa de statul habsburgic, se destram n ciocnirea cu sentimentul moral crescut din temeiurile cele mai adnci ale fiinei omeneti, din raporturile ei efective, romanul apropie pe Rebreanu de Dostoevski. Romanul lui Rebreanu se distinge i prin arhitectura lui complex, nu mai puin modern (dou pri, cte 6 capitole n fiecare parte, titluri antonime, acelai aspect la nceput i sfrit). Eroii lui Rebreanu se integreaz, cu antecedentele lor biografice n conjunctura evenimentelor, cu configuraia lor psihic. Istoria lor se desfoar treptat, se descoper progresiv n angrenajul social complex n care sunt surprini, n dialectica relaiilor sociale, desfurate episodic, n planuri narative, ce strbat diferite medii de via i se interfereaz. Epicul, sintetic n nlnuirea episoadelor i simetric n construcia ntregului, capt relief prin situaii i caractere opuse, imaginea de ansamblu se ntregete monografic prin diversificarea detaliilor, mereu ns n aceeai problem, cadru de dezbatere i document de epoc. inuta sobr a naratorului, conciziunea stilului, claritatea i precizia notaiei sunt atribute care se integreaz organic n viziunea realist a scriitorului.

LIVIU REBREANU Creatorul romanului modern Pn la Liviu Rebreanu precursorii romanului modern sunt Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi i noi, Ion Slavici, Ion Creang, Agrbiceanu, B. S. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu (pn la 1820). Apariia lui Liviu Rebreanu este anticipat prin temele desprinse din viaa satului la Slavici, Creang, Duiliu Zamfirescu, prin universul citadin n Ciocoii vechi i noi, prin tipul avarului sau arivistului la Slavici n opera Mara reprezentat de Ghi, la Delavrancea n Hagi Tudose reprezentat de Hagi i la Nicolae Filimon n Ciocoii vechi i noi reprezentat de Dinu Pturic. Mai este anticipat prin tipul demagogului prezent la Nicolae Filimon n Ciocoii vechi i noi dar i n schiele lui Caragiale i prin boierul de neam Dinu Murgule din Viaa la ar i Tnase Scatiu. ranul asuprit este prezentat n romanul n vremuri de bejenie, Arendaul romn, Socoteal, intelectualul n Arhanghelii i n Budulea Taichii i adolescentul la Creang n Amintiri din copilrie, la Slavici reprezentai prin Tric i Huu, la Liviu Rebreanu prin Titu Herdelea. Este anticipat i prin formula artistic prin viziunea monografic asupra satului la Creang prezent apoi la Rebreanu n Ion i Rscoala. Prin analiza social la Caragiale n 1907 din primvar pn n toamn. Caracterizarea prin fizionomie la N. Filimon prin Dinu Pturic la Rebreanu este continuat prin caracterizarea prin stri fiziologice. Mai este anticipat i prin titlul sugestiv al capitolelor din Ciocoii vechi i noi. Liviu Rebreanu este un scriitor monumental. El aparine familiei de scriitori ardeleni caracterizai prin naionalism, mesianism i caracter moralizator. Principalele elemente ale modernitii sunt: mediul citadin, personajul intelectual, analiza psihologic, introspecia-sondarea propriei contiine, retrospectiva prin memoria afectiv, abolirea cronologiei, monologul interior, perspectivismul, suprapunere de voci, subcontientul alturi de planul raional i afectiv, elemente eseistice. Liviu Rebreanu se raporteaz la Tolstoi prin viziunea panoramic, la Dostoevski prin suferina cu rol purificator i ntoarcerea n credin, la Zola prin elemente naturaliste, instinctivitate i elemente obsesive, la Reymont prin descrierea vieii rnimii, la Thomas Mann prin romanul eseistic, la Proust prin memoria involuntar. Temele majore ale lui Rebreanu sunt: rzboiul, viaa la ar, iubirea, rscoala. Rebreanu creeaz o structur arhitectonic sferoidal, o structur simetric i antitetic. Cele mai semnificative romane ale lui Liviu Rebreanu sunt Ion, Pdurea spnzurailor, Rscoala. n opera lui Rebreanu ntlnim mai multe planuri: individual, colectiv, istoric, social, etic, filozofic, afectiv, terestru, celest, auditiv, etc. n creaiile sale Rebreanu cuprinde mai multe categorii de personaje, stilul su este obiectiv, aspru, antiliric, anticalofil, sobru. Astfel Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai importani scriitori romni, este creatorul romanului modern romnesc. Caracterizarea lui Ion: Personaj de prim plan al romanului, Ion, concentreaz tragica istorie a ranului romn din Transilvania primilor decenii ale secolului nostru. Conceput la dimensiuni monumentale poate mai mare ca natura" dup aprecierea lui E. Lovinescu, Ion" ntrunete atributele care in i de un personaj clasic i de unul romantic. El trebuie privit ca un personaj clasic n sensul c trstura dominant - dragostea pentru pmnt - le domin pe toate celelalte. El poate fi privit ca un erou romantic prin unele nsuiri excepionale ca de ex.: este foarte harnic, foarte viclean dar i pentru faptul c are mari pasiuni (iubete cu patim pmntul i pe Florica). Este un personaj de o deosebit complexitate alctuit din lumini i umbre. De la nceputul romanului ntr-o scen foarte bine aleas de scriitor, la hor cnd este prezent toat suflarea satului, i face apariia fiul lui Alexandru Pop Glanetau, urmrind-o pe Ana cu ceva straniu n privire, parc nedumerire i un vicleug neprefcut n timp ce alturi i rsare mai frumoas ca oricnd Florica, fata vduvei lui Maxim Oprea. Contient c Ana nu-i fusese drag, flcul poart n suflet chipul cald, ademenitor al Florici, fat srac n vreme ce Ana avea locuri i case i vite multe". De la nceput bnuim conflictul iute i harnic a m-sa harnic chipe, voinic ", dar srac Ion simte dureros prpastia dintre sine i bogtaii satului: de felul lui Vasile

Baciu, iar cuvintele jignitoare cu care acesta i-se adreseaz flandur, rntoc, ho, tlhar" au efectul plesnitului de bici i flcul nu suport ocara. Ion se sfie de la nceput ntre dou linii de for, glasul pmntului i glasul iubirii i cade victim lcomiei de pmnt. Fiina lui era mistuit de dorul de a avea pmnt mult, ct mai mult " i autorul sublinieaz legtura lui cu pmntul iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil ... de pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam ". Constrns de realitate, tenace, hotrt, cu o voin nealnic, temperament stpnit de instincte primare, perseverent n atingerea scopului urmrit, viclean, Ion i urzete cu perspicacitate un plan pentru aplicarea cruia are ns nevoie de o verifiacare. Titu Herdelea i arunc spontan soluia fr s gndeasc la consecine, soluie pe care Ion o ntrezrise de mult: - Dac nu vrea el s ti-o dea de bun voie, trebuie s-l sileti ! ... ". Rebreanu i urmrete personajul n diverse ipostaze dintre care se detaeaz dou: dinaintea i dup intrarea lui Ion n posesia pmnturilor mult visate. Pentru prima ipostaz semnificativ este citatul: Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l. Se simea mic i slab ct un vierme pe care l calci n picioare, sau ca o frunz pe care vntul o vltorete cum i place. Suspin prelung, umilit i nfricoat n faa uriaului: - Ct pmnt, Doamne ! ... ". Pentru a doua ipostaz Ion se vedea acum mare i puternic ca un uria din basme care a biruit n lupte grele o ceat de balauri ngrozitori ". Destinul eroului trebuie raportat la momentul social economic n care triete. n aceast societate de bogai i sraci oamenii snt considerai oameni dup greutatea sacului cu bani sau dup numarul de pogoane, nu dup caliti i virtui. George Clinescu spune c n planul creaiei Ion e o brut, a batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o la spnzurtoare i a rmas n cele din urm cu pmnt ". nsuindu-i pmntul pe ci necinstite, tulburnd linitea unui cmin n numele glasului iubirii, Ion nu putea s supravieuiasc. Sfritul lui perfect motivat moral i estetic nu putea fi altul dect cel imaginat de autor. Prin romanul Ion", Rebreanu demonstreaz c pentru el arta" nseamn creaie de oameni i de via. Caracterizarea Anei -

Dintre eroinele propuse de romanul interbelic ,de fiecare reprezentand o ipostaza a misterului feminin ,unele de o feminitate tulburatoare ,Ana ,fata instaritului Vasile Baciu,pare nascuta sub semnul nefericirii ,fiind predestinata unei existente tragice . Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit :cea de tanara femeie ,indragostita profund de Ion ,caruia ii incredinteaza cu generozitate viata ,aceea de sotie ,indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului ,si aceea de mama ,ipostazata care in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita . Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret moral superior .Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara .Din punct de vedre fizic,Ana este insignifianta ;pentru Ion ea este o fata slabuta si uritica,mai ales in comparatie cu Florica ai carei obraji fragezi ca piersica si ochii albastri ca cerul de primavara ii tulburase sufletul flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere Ana ii placea,lui nu i se parea urata ,insa nu ii zicea ca-i cine stie ce frumoasa. Firava si fara personalitate ,asa cum pare la inceput ,covarsita de vointa lui Ion ,imbatate de cuvintele si gesturile lui dragostoase ,Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea sa.In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol ,Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare.nu numai Ion e un revoltat ,incalcand normele colectivitatii;Ana insasi traieste aceeasi conditie ,intrucat nesocoteste obiceiul tipic lumii rurale de a accepta casatoria planuita de parinti ,in care latura sentimentala nu are importanta .Autorul comenteazaAna lui Vasile Baciu ii era fagaduita lui George Bulbuc de nevasta .Ea ,fata cu stare ,el fecior de botocon, se potriveau . Din dragoste pentru Ion ,Ana accepta relatia cu acesta si , chiar si atunci insarcinata ,ajunge de rasul satului si e crunt batuta de tatal ei ,nu-i reproseaza nimica lui Ion . Pentru ca a crescut singura ,lipsita de o dragoste parinteasca mangaietoare sufletul ei trist cauta o

dragoste sfioasa si adanca .Din dragoste isi infrunta tatal ,acceptand orice umilinta din partea lui si a colectivitatii .Ceea ce o distruge insa este totala lipsa de afectiune al lui Ion ,pentru care sacrificase totul si fara de care viata ei nu-si aflase rostul :isi zicea mereu , ca fara el ar trebui sa moara . Framantarile fetei ,nesigura de dragostea lui Ion ,complexata de frumusetea Floricai ,sunt surprinse cu fina intuitie psihologica ,autorul insistand mai ales pe deznadejdea ei care ii da adesea ganduri de moarte. Nunat Floricai cu George e un moment de cumpana in existenta Anei ,care intrevede acum moartea ca pe unica scapare din acest univers cuprins parca de niste ape tulburi.Femeia simte acum o sila grea pentru tot ceeea ce o inconjoara,iar copilul I se pare o povara .Obsesiv ii apare imaginea lui Avrum care se spanzurase .sinuciderea ei este descrisa minutios intr-un capitol de mare forta analitica ,streangul .Moartea ei ,fara sa fie in intentia asta ,devine,prin urmarile ei , o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care I-a distrus viata ..Destinul ei este tipic lumii rurale ,unde femeia reprezinta doua brate de lucru , o zestre si o producatoare de copii. Moara cu noroc Moara cu noroc este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv in litaratura noastra, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii complexe. Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Compozitia nuvelei este clasica, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole, respectandu-se ordinea cronologica a desfasurarii lor. Unitatea intregului, a feliei de viata autentica este sugerata de cuvintele batranei, cu care se inchide si se deschide cartea (Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit, Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat). Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, linistea vietii lui, devine la inceputul nuvelei Moara cu noroc motiv de puternice framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. El identifica saracia cu lipsa de demnitate si doreste sa se imbogateasca nu pentru a trai bine, ci pentru a fi cineva, pentru a fi respectat. Nemultumit de conditia sa sociala, el simte ca ar putea face si altceva, mai rentabil, decat sa carpeasca cizmele satenilor. Si, in ciuda rezervelor exprimate de soacra sa (care intruchipeaza in nuvela intelepciunea varstei si a experientei) se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. La inceput totul mergea bine si viata era prospera. Momentul intrigii, ce declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a actiunii il constituie aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor locuri. Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin caracteristic, intuieste ca Lica este om rau si primejdios. In sinea lui, si Ghita avea aceeasi banuiala, dar intelege ca pentru a ramane la Moara cu noroc trebuie sa devina omul Samadaului. Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica. Stapanit de setea de bani, Ghita se va instraina treptat de Ana si se va lasa manevrat de Lica, devenindu-I complice. Depune marturie falsa la proces in legatura cu omorul si jaful din padure, scapandu-l pe Samadau de pedeapsa binemeritata a legii. De acum, prabusirea lui Ghita este inevitabila. Eroul este aprins de setea de razbunare, dupa ce Lica il necinsteste si in viata familiala. Astfel, Ghita se hotaraste sa-l dea prins pe Lica jandarmului Pintea. Cei doi se hotarasc sa-I intinda o cursa, aruncand-o pe Ana drept momeala. Dar onoarea familiei sale este din nou stirbita, iar Lica scapa fara sa fi fost dovedit vinovat. Intorcandu-se la Moara cu noroc, Ghita isi ucide sotia si este, la randul lui, ucis din comanda lui Lica. Adept al unei morale intransigente, Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele nuvelei amestecate in afaceri necinstite: arendasul este pradat si batut, femeia cea tanara, banuita de Lica a avea slabiciune de aur si de pietre scumpe este asasinata prin sufocare, Buza-Rupta si Saila-Boarul sunt osanditi pe viata; iar Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar uscat. Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate un incendiu mistuie carciuma. Surprinzand viata si moravurile unei lumi, Slavici creeaza personaje complexe si verosimile, al caror destin este dirijat de puterea de seductie a banilor. Ele sunt la inceput personaje antitetice, care evolueaza paralel, devenind complementare. Analiza psihologica, monologul si dialogul, faptele si gandurile protagonistului,

opiniile celorlalte personaje, dezvaluie procesul devenirii lui Ghita, tragismul vietii lui. Om onest la inceput, el este incpabil sa reziste tentatiei de a se imbogatii dupa ce se muta la Moara cu noroc. Ghita va deveni complice si partas la faptele necinstite ale Samadaului, sub inraurirea caruia prabusirea sa morala este inevitabila. Autorul surprinde, cu real talent de analist, framantarile lui Ghita, oscilatiile de lumina si umbra, momentele de insingurare, dar si cele de omenie cand isi aduce aminte de nevasta si copii, macinat de remuscari. Fricos si las, el se implica tot mai mult in faptele marsave puse la cale de Lica. Jura fals la judecata, iar dezumanizarea sa se manifesta in toata amploarea. De la complicitate la crima nu a mai ramas decat un pas. Ghita cade invins de propriul sau destin, caci patima de bani nu poate fi stapanita. Ana, prin destinul ei tragic, este o victima a incapacitatii sale de a se raporta la simtul masurii si al echilibrului in tot ceea ce intreprinde. Cu o intuitie deosebita, ea isi da seama de la inceput de firea ticaloasa si patimasa a lui Lica si isi avertizeaza sotul. Facand din bani o unica pasiune, Ghita refuza sa mai comunice sincer cu sotia sa. Ana, lipsita de sprijinul moral al sotului, si indemnata tot de el, simti tragere de inima pentru Lica. In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un fin cunoscator al psihologiei feminine. Cand ea era supusa acestui zbucium sufletesc, se mai afla la varsta la care cantecul si jocul nu dispar inca, facand-o capabila de emotii, simtaminte si vibratii pure. Tradarea barbatului nu este pentru ea un gest necugetat, un capriciu superficial. Cand iubirea pentru Ghita dispare, in sufletul Anei se aprinde dispretul. Ultimele zvacniri din final, cand este ucisa, sugereaza ura si dispretul pentru Ghita, setea de razbunare si patima pentru Lica. Lica Samadaul exercita asupra tuturor o dominatie fascinanta. El este un erou unic in literatura noastra prin chipul sau demonic (Tu nu esti om Lica, ci diavol). Slavici il caracterizeaza indirect, prin apartenenta la acea categorie a pastorilor, specifica economiei ardelenesti din vremea sa. In aceasta categorie, Samadaul ocupa un loc aparte, fiind: om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati. Lica este individualizat printr-un portret fizic alcatuit din trasaturi caractersistice: un om ca de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata cu mustata lunga, cu ochi mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Autoritate suprema, stapan al locurilor, este un caracter plin de contradictii, fiind darz si hotarat, dar in acelasi timp, sadic si amenintator sau cu izbucniri de autentica duiosie. El se caracterizeaza prin faptele savarsite si prin impresiile ce le lasa asupra celorlalte personaje. Asprimea de om primitiv a lui Lica este insa asociata cu un fel de noblete salbatica; el este generos cu cei ce-l sprijina in afaceri iar la petreceri devine vesel si bun. Prin personalitatea sa puternica, Samadaul are asupra celorlalti efecte catastrofale. In final va cadea si el, atingand calea sinuciderii. Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o comportare rigida, dictata de prejudecati, ci le da libertatea de a se manifesta, in imprejurarile in care le pune viata, dupa propriile indemnuri, dupa imperativele sufletului lor. Ni se releva astfel, nu numai caractere gata formate, ci si felul in care ajung oamenii sa fie asa cum sunt. A creea personaje prin care sa arati ca, asupra predispozitiilor psihice innascute, societatea in care traiesc si intamplarile vietii lor exercita influente ce le transforma caracterul reprezinta pentru vremea lui Slavici o noutate in literatura romana si un punct avansat al aplicarii metodei realiste in arta literara. Scriitorul pune accentul pe evolutia artistica a personajelor epice, acordand o atentie deosebita evenimentelor aflate in legatura directa cu personajele, precum si interventiei lor nemijlocite in desfasurarea intamplarilor. Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, fiind un observator fara partinire, cu spirit realist desavarsit. In conceptia autorului viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu, care oricum se va implini. De aceea el nu se simte in nici un fel obligat sa explice nimic, ci numai sa descrie cat mai fidel intamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului (simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data). Definitorie pentru arta realizarii personajelor la Slavici este o mare putere de interiorizare. Aceasta a facut ca eroii sai sa fie infatisati in zbuciumul lor launtric, nu numai in manifestarile lor exterioare. Originalitatea artei portretistice consta in faptul ca personajele au insusiri numeroase, pozitive si negative, cu vointa si slabicini, se comporta asemeni unor fiinte reale. Desi portretul fizic este concis, redus la esential, accentul cade pe adjectivele cu rol de epitet caracterizator (Ana era inteleapta si asezata Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtire, Ana era sprintena si mladioasa). Scriitor obiectiv, Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele. Dialogurile, fiind reflectari ale intimitatii omului, au o mare putere de caracterizare psihica. Remarcabile sunt insa si

expresiile, zicatorile si proverbele Moara cu noroc - prezentare Alturi de Eminescu, Caragiale, Creang, Slavici este un clasic al literaturii romneti, completnd fericit peisajul literar din a doua jumtate a sec. al XIX.-lea. Este defapt primul mare scriitor al Transilvaniei; este un creator complex, excepional nuvelist, romancier, dramaturg, publicist i memorialist. Contribuia lui Slavici la dezvoltarea prozei romneti: Prin creaia lui Slavici proza romneasc dobndete o consolidare a dimensiunii realiste i o remarcabil deschidere spre psihologic. 1. Consolidarea dimensiunii realiste Prin nuvelele i romanele sale Slavici a demonstrat necesitatea prezentrii realitii aa cum este ea. Slavici respinge nfrumusearea, prezentarea idilic a satului romnesc. Departe de imaginea smntorist, satul lui Slavici este un spaiu tensionat din cauza inegalitii sociale, un spaiu al rivalitilor pentru avere. Cu Slavici se consolideaz reflectarea realist, obiectiv a realitii rurale, ceea ce va constitui punctul de plecare al realismului obiectiv, impus de Liviu Rebreanu. Agrbiceanu, referindu-se la contribuia lui Slavici, la progresul realizat de acesta n reflectarea satului i a ranului, preciza: proza literar ardelean i are nceputul n nuvelele lui Slavici. Slavici ofer o imagine autentic a satului romnesc, observat n momentele lui rituale: naterea, nunta, srbtorile, moartea. De exemplu n nuvela Pdureanca Slavici descrie obiceiurile de la seceri; n nuvela Gura satului prezint obiceiurile de la peit; n nuvela La crucea din sat descrie muncile agricole; n Moara cu noroc obiceiurile de Pati; n nuvela Pdureanca obiceiurile de la nunt i la nmormntare. Slavici este atent i la spiritualitatea rneasc concretizat n proverbe, zictori, sentine populare. n concluzie, Slavici -prin nuvelele sale- realizeaz un tablou etnografic al satului ardelean, lipsit de orice intenie de idilizare. 2. Deschiderea spre psihologic Slavici este primul scriitor, care demonstreaz c sufletul ranului este un univers bogat i demn de interes. Personajele lui Slavici nu sunt schematice, simple, primitive, ci sunt indivizi nzestrai cu o bogat via interioar, capabil de sentimente, triri profunde. Slavici i nzestreaz personajele cu complexitate psihologic, cu caliti i defecte, cu acel amestec de bine i ru, ce se afl la oamenii adevrai, dup cum observ George Clinescu. Slavici i pune personajele n situaii limit cnd trebuie s aleag ntre soliciti simultane, dar care se exclud reciproc (Ghi din Moara cu noroc). Asupra personajului se exercit constrngeri deformatoare ale partenerului, ale familiei sau ale satului (Gura satului). Din aceste situaii rezult drame ale demnitii i ale vanitii (mndriei). Slavici este un maestru al analizei psihologice; tie s urmreasc gradat instalarea crizei sufleteti i evoluia ei de la primele semne pn la punctul culminant. Procedee ale analizei psihologice: acumularea lent a faptelor (Moara cu noroc), descrierea celor mai fine mutaii sufleteti, notarea reaciilor fiziologice, monologul interior, dialogul conflictual, legtura dintre criza sufleteasc i cadrul natural, deplina motivare social i psihologic a dramelor. Slavici este creatorul nuvelei realiste-psihologice romneti. Moara cu noroc

Este o nuvel psihologic i realist remarcabil prin complexitatea personajului principal, prin compoziie, prin observaie psihologic i social. A vedea n personajul principal doar un individ dezumanizat din cauza setei de bani ar nsemna o simplificare nepermis a nuvelei i a personajului, mai precis, o reducere a acestuia numai la una din laturile sale fundamentale. Personajul triete o dram profund a indeciziei, a imposibilitii de a alege ntre dou soluii simultane, dar contradictorii. Personajul principal triete i o dram a vanitii rnite. mpotriva prerii generale, Ghi nu este un om slab, dimpotriv, setea de bani o ntmpin o puternic rezisten atunci cnd este vorba de pierderea cinstei. Reaciile personajului, mai ales n a doua parte a nuvelei au la baz setea de rzbunare asupra aceluia care l-a supus unor umiline repetate.

Aciunea nuvelei este plasat n mediul ardelenesc n a doua jumtate a secolului al XIX.-lea. Atenia se concentreaz asupra lui Ghi, a crui evoluie este urmrit pe fundalul unei lumi stpnit de viole, de crim i de corupie. nceputul nuvelei st sub semnul nelepciunii populare, exprimate de mama Anei: omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit, deci omul trebuie s fie mulumit cu rostul lui, s nu-i schimbe locul i tradiia de dragul bogiei i al ctigului uor. ntreaga nuvel se conformeaz acestui principiu. Esena nuvelei o reprezint zbaterea dramatic a personajului principal, lupta acestuia cu sine nsui i cu ceilali. La nceputul nuvelei Ghi apare ca un om harnic i cumsecade, care trudete din greu pentru ntreinerea familiei; nemulumit de condiia sa, el dorete sincer s-i schimbe viaa, s triasc altfel: s crpesc i mai departe cizmele oamenilor, care umbl toat sptmna n opinci ori desculi, iar dac dumineca e noroi i duc cizmele pn la biseric, i s ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amndoi la copila, iar d-ta la tustrei. Iac linitea colibei. mpotriva sfaturilor soacrei, Ghi hotrete singur s se mute la Moara cu noroc pentru a face avere; dei locul e ru, izolat, n calea tlharilor, Ghi hotrete tot singur i i asum toate riscurile. Stabilit la han, prin hrnicia sa, reuete s transforme locul neprimitor ntr-un popas plcut pentru cltori. Ghi dovedete n acelai timp i o capacitate de adaptare. Dup o scurt perioad de mulumire i de prosperitate, Ghi descoper c adevratul stpn al locurilor este Lic Smdul. Primul semn l pune pe gnduri: porcarii lui Lic vin, mnnc, beau i pleac fr s plteasc; Ghi nu este un om slab, el intuiete ce-l ateapt i se pregtete de rezisten moral, cumprndu-i pistoale, aducndu-i cini i tocmind o slug. Chiar de la prima ntlnire cu Lic i d seama de adevratele intenii ale acestuia i refuz orice colaborare: Eu nu stau aici ca s in seam despre cei ce vin i trec i aa nici nu-i prea tiu. Este ns repede redus la tcere i silit la colaborare de Lic Smdul, care i ia toi banii sub form de mprumut; lui Ghi nu-i rmn prea multe posibiliti, pentru c denunndu-l pe smdu i-ar putea pierde banii. Prima greeal a lui Ghi este acceptarea grsunilor trimii de Lic. Treptat, crciumarul face tot mai multe compromisuri; el ajunge astfel la ncruciarea unor motivaii puternice, dar opuse: pe de o parte dorina de a rmne om cinstit, dar srac, iar pe de alta tentaia ctigului uor, dar care nseamn pierderea cinstei. Crciumarul ncepe un joc al disimulrilor: pe fa l informeaz pe Lic, dar n ascuns ia legtura cu jandarmul Pintea. El i propune s-i fac acest joc 2-3 ani, pn strnge ceva avere. Socoteala sa este greit: el nui d seama c Lic cere totul, o supunere deplin i necondiionat. Asocierea cu rul nu se produce uor, ci are consecine profunde asupra crciumarului, care-i pierde linitea sufleteasc, bucuria ctigului cinstit i senintatea. Crciumarul este chinuit de remucri; zbaterea sa este cu att mai dramatic, cu ct el este contient de decderea sa. Crciumarul opune smdului o rezisten susinut reacionnd puternic mpotriva umilirii: mi iai banii! Si fie de bine! Mi-ai luat linitea sufletului i mi-ai stricat viaa: s-i fie de bine! Dar s nu crezi c m ii legat, s nu crezi c te prinde s m iai n btaie de joc!; Lic, nu crede c poi s m ii de fric. Dac eti om cuminte, caut s te pui la bun nelegere cu mine. Ghi i d seama de propria sa degradare moral prin asocierea cu smdul; n discuiile cu acesta rzbate un fel de revolt neputincioas mpotriva celui mai tare: Nu te juca dar cu mine. Gndete-te c tu m-ai fcut s nu mai am multe de perdut i bag de seam s nu mai perd i cele ce am! S-i fie fric de mine! Devenind tot mai mult omul lui Lic, Ghi se schimb radical: dintr-un om sociabil, deschis, devine un om nchis n lumea propriilor sale gnduri, venic preocupat de propria sa familie. Din dorina de ai opcroti familia el o ine pe Ana departe de problemele i gndurile sale; armonia, senintatea, veselia dispar treptat din familia sa. Ghi accept s schimb banii murdari ai lui Lic i s-i dea informaiile necesare; el prinde gustul banului nemuncit i drept rezultat lcomia sa se amplific tot mai mult. Prima lovitur moral o reprezint luarea banilor de ctre smdu; a doua implicarea sa n procesul mpotriva lui Lic i a oamenilor si. Ghi este nevinovat, dar apariia la proces alturi de porcarii bnuii de crim, l descalific. Reputaia sa de om cinstit, autoritatea sa moral se prbuesc; nstrinat de propria sa familie, condamnat la dispreul oamenilor, umilit de repetate ori de smdu, Ghi ncearc o aprig sete de rzbunare mpotriva smdului. El i d seama foarte bine, c datorit lui Lic a pierdut totul: mulumirea ctigului cinstit, linitea i fericirea familiei, rescpectul oamenilor; gestul su din final, abandonarea Anei n braele smdului este n fond o ncercare disperat de rzbunare.

Din nou, socoteala sa este greit, creznd c femeia va rezista pn cnd el va aduce pe jandarm pentru a-l prinde pe smdu cu dovezi compromitoare asupra lui: Tare om eti tu, Ghi, gri Pintea pe gnduri. i eu l ursc pe Lic; dar n-a fi putut s-mi arunc o nevast ca a drept momeal n cursa, cu care vreau s-l prind. Uciderea Anei este pe fond o expresie a iubirii profunde pentru c viaa lor din acest moment ar fi fost imposibil. Sfritul lui este o ilustrare a eticismului ardelean nsensul c Ghi a greit trdndu-i tradiia i prsind munca cinstit de dragul ctigului uor, al banilor. Lic Smdul este un personaj la fel de complex i complicat. Fr ndoial are cteva caliti: inteligent, temerar, bun cunosctor al oamenilor, autoritar, voluntar, dar aceste caliti sunt puse n slujba rului. Este un om tare, al crui scop este puterea, prin care s-i supun i s-i manevreze pe ceilali. Fa de Ghi adopt o adevrat tactic a domesticirii: i obosete adversarul prin ateptare prelungit, lsndu-l pe crciumar s se frmnte, s se macine n gol. Ca o demonstraie de for, i trimite oamenii, care mnnc, beau i nu pltesc. Cnd apare la han, intr pe ua din dos, sugernd astfel c el este adevratul stpn al locurilor: Aci, la Moara cu noroc, nu putea s stea nimeni fr voia lui Lic: afar de arnda i afar de stpnire mai era i dnsul care stpnea drumurile i n zadar te nelegi cu arendaul, n zadar te pui bine cu stpnirea, cci, pentru ca s poi sta la Moara cu noroc, mai trebuie s te faci i om al lui Lic. Chiar de la prima discuie Lic i pune n vedere lui Ghi c trebuie s colaboreze cu el: Ori mi vei face pe plac, ori mi fac rnd de alt om la Moara cu noroc. Lic se autocaracterizeaz, dezvluindu-i brutalitatea i cinismul: Eu sunt Lic, smdul tu vezi un lucru: c umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de ar i nimeni nu m oprete n cale, c m duc n ora i stau de vorb cu domni". Bun psihlog, Lic intuiete slbiciunea crciumarului: Te tiu om, care ine la bani. Pentru a paraliza orice intenie de nesupunere, Lic ia toi banii crciumarului sub form de mprumut. Faptele lui Lic sunt: nelciune, furt, crim. El se conduce dup un cod moral propriu n afara legilor i a statului. n raporturile cu Ghi i calculeaz cu atenie fiecare lovitur, lovind n demnitatea omului, n mndria brbatului, n autoritatea sa de so i printe, de stpn al hanului; i nu n ultimul rnd n imaginea sa de om cinstit. Lic urmrete o subordonare total; treptat, el nltur toate elementele pe care s-ar putea sprijini crciumarul, nelsndu-i dect o singur posibilitate: colaborarea cu Lic. O demonstraie de for este crima i procesul, care urmeaz; printr-o singur lovitur, Lic i realizeaz mai multe scopuri: scap de martori nedorii (femeia, Buz-Rupt i Sil); l implic pe Ghi, care dei este nevinovat, prin apariia sa la proces alturi de porcarii bnuii de crim, se descalific (pierde stima i ncrederea celorlali); scap nepedepsit, protejat de marii proprietari de turme de la ora. Lic este un om crud pentru care a ucide un om este o fapt obinuit: Acum sngele cald e un fel de boal, care m apuc din cnd n cnd pentru c tu nu tii nc ce grozav e plcerea de a lovi pe omul care te supr Pentru a-i realiza scopurile, Lic este n stare de orice. Pentru a-l lipsi pe Ghi de sprijinul familiei, i atrage la nceput pe copii, i apoi pe Ana. Ana face i ea parte din planul de supunere total a brbatului prin femeie. Aceeai trie de caracter o dovedete i n final, cnd dndu-i seam c nu mai are nici o ans, se sinucide. Personajul exercit permanent o fascinaie diavolic asupra celor din jurul su, acest lucru este intuit de Ana: e om ru i primejdios; asta se vede n ochii lui, din rnjetul lui i mai ales din cuttura ce are, cnd i roade mustaa cu dinii. E om ptima, Ghi, i nu e bine s te dai prea aproape de el. Ana i iubete familia (soul i copii) i sufer, cnd Ghi nu-i mprtete gndurile lui. Neglijat, ea iese treptat de sub influena soului pentru a intra sub fascinaia lui Lic. Dei la nceput l evit pe Lic, intuind fondul ru al acestuia, traptat este impresionat de caracterul puternic i brbia lui. Ea este o victim nstrinat de so, abandonat de Lic Smdul. Moara cu noroc - rezumat I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu intentia ginerelui sau de a lua in arenda carciuma numita Moara cu noroc, de langa Ineu:"-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum va trage inima." Ghita ii raspunde:"sa ramanem aici, sa carpesc si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea

colibei". Si se decide sa arendeze carciuma. II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind despre locurile rele, ea il vesteste ca a scapat norocos, iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur mai departe." In plus fata de situarea favorabila, clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor". III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci date porcarilor la pascut. De obicei este un "om aspru si neindurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si din oala cu varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei.") iar lui Ghita oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara. IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga si doi caini, pe care ii invata sa fie rai. Dar isi schimba si atitudinea fata de sotia sa:"Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe ganduri, dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela: acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai harjonea cateodata cu dansa, isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere carciumarului, printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de baut porcarilor sai si sa isi opreasca drept plata cinci porci din acea turma. Ghita refuza la inceput, apoi, la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi opreasca porci, pazitorii lor ii spun ca nu au primit de la Lica ordin sa ii dea. Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al dependentei sale de bunavoia Samadaului. V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de carciuma pe un drum laturalnic, dar este latrat de cainii cei rai ai lui Ghita pe care ii imblanzeste. Vazandu-l pe Lica sosit astfel, Ana il trimite pe Laie, sluga lor, sa astepte ascuns in spatele unor rachiti de langa Moara, pentru a putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da lui Ghita insemnele turmelor de porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca forma, ii cere sa observe deplasarile turmelor si sa il informeze despre aceste deplasari. Dupa care ia de la carciumar, sub amenintarea ca nu il va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca imprumut. Iritat de niste cuvinte josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii ("Asa-i ca teai facut bland ca un mielusel?"), Ghita il avertizeaza pe Samadau:"Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti". Afland de la Ghita despre trimiterea lui Laie, Lica accepta sa il trateze pe carciumar ca pe un prieten. VI. "Ana se simtea tot mai parasita. De cand se imprietenise cu Lica, Ghita parca fugea de dansa, parca-i ascundea ceva si se ferea sa nu ramaie singur cu dansa". Ghita primeste de la Lica sase porci, dar nici unul dintre ei nu avea insemnele turmelor Samadaului. Acesta il intreaba pe carciumar, in timpul unei vizite la Moara, prefacandu-se a vorbi in soapta, dar de fapt vorbind in asa fel incat sa il auda cei din preajma, despre ziua cand vine arendasul evreu pentru a-si lua banii de arenda de la Ghita. Dupa care, profitand de sosirea unor lautari tigani la carciuma, Lica ii pune sa cante si joaca cu Ana. "Incetul cu incetul, ea prinse voie buna; se cam tulbura cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca s-o invarteasca; dar asa era acum, si altfel nu putea sa fie, si ea se dete din ce in ce dupa par"; atitudinea ei trezeste gelozia sotului. VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de la Ineu, "Pintea caprarul, om scurt si indesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o taietura pe frunte, dar mai presus de toate om asezat si tacut la fire". Situatia economica a carciumarului si a familiei sale este infloritoare, caci "avea porci la ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, ca sa poata trai un an, doi dintrinsii". Lica ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghita, trezit de latratul cainilor priveste afara si are impresia ca vede sosind, pentru a-l vizita pe Lica, un barbat insotit de o femeie cu umeri largi. Din nou trezit de caini si privind iarasi afara, lui Ghita i se pare ca vede plecand un alt barbat, ce parea a fi Lica, insotit de aceeasi femeie. Sosit la carciuma, Pintea il informeaza pe Ghita despre faptul ca arendasul evreu fusese "batut de anevoie se mai poate pune pe picioare" si jefuit acasa la el. Totodata ii marturiseste ca a fost tovaras de talharii cu Lica, a fost prins impreuna cu el, inainte de a deveni jandarm, dupa care precizeaza:"Ghita, sunt de treizeci si opt de ani: ma spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt si altii ca dansul. Mi-a facut una, pe care nam sa i-o uit toata viata". Dupa care merge cu Ghita si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti, la Ineu, pentru cercetari asupra jafului de la arendas.

VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura cu o femeie tanara in doliu, cu un copil de cinci ani, insotita de vizitiu si de feciorul din casa. Discutand cu feciorul, Ana afla ca sotul femeii s-a sinucis cu trei saptamani in urma si ca femeia, se zice, are turme de porci in padurile din preajma Morii cu noroc. Discutand intre ei, feciorul si vizitiul, primul ii spune celui de-al doilea ca banuieste o intovarasire intre Lica si femeie, ca unul fura bijuterii si celalalt le vinde. Femeia plateste Anei cu o hartie careia ii lipseste un colt, Ana cere sa i-o schimbe ceea ce vizitatoarea si face. IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de la Marti ca "Ghita are o veriga de sarma, pe care sunt insirate semnele turmelor lui Lica, de la care a primit in mai multe randuri porci, si ca luni, ca ieri, Lica a stat cu Raut, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in taina despre arandasul si ca in amurgul serii Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre Ineu, Raut a luato pe vale in sus la padure, iara Lica a ramas pana dimineata la carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa el, Marti, a iesit afara si, vazand un om si o muiere, a intrebat cine-i. Raut a raspuns atunci:. De cu zori insa el iar s-a desteptat, fiindca iar se miscau cainii: a iesit si a vazut ca Raut se duce cu muierea aceea". Marturia lui Ghita difera de cea a lui Marti, el afirmand ca nu Raut fusese cel care a venit cu "o muiere" si ca cei doi, "omul" si "muierea" au plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa miezul noptii. Dupa depunerea marturiilor, Ghita este eliberat pe garantie, o garantie scrisa si semnata de un var preot. Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe Uta, om de-al sau menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze. Revenind la Moara cu noroc impreuna cu Pintea, doi jandarmi si noua servitoare, pe drum gasesc o trasura fara cal, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura primita in cap. Cu toata impotrivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face apoi o perchezitie acasa, Ghita pleaca la Moara cu noroc, impreuna cu Uta, pentru a vedea daca s-a intamplat ceva rau acolo. Prezenta servitoarei in caruta alaturi de Ghita o face pe Ana sa aiba o violenta reactie de gelozie:"nu mai simti in ea decat o singura pornire patimasa: sa mearge la femeia aceea si sa-i traga cu ghearele pelea de pe obraji". Apoi, pe acelasi fond de enervare, isi acuza sotul de colaborare cu Lica in jefuirea arendasului, atitudine ce starneste mania lui Ghita ("-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care poate sa mai traiasca cu un om, precum tu ma socotesti pe mine, zise el, si iesi din casa cu amandoua mainile in cap."). X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei tinere femei, imbracata in negru, deja intepenit. Ea murise sufocata de carpa cu care fusese legata la gura, iar mainile ii erau prinse la spate cu un bici, al lui Lica. Dupa aceea Pintea il gaseste pe unul dintre jandarmi, Hantl, impuscat si injunghiat cu un cutit ramas in rana, dar inca in viata, pentru scurt timp. Cutitul, spun jandarmii care umblasera sa-i prinda pe Saila si pe Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila, iar la casa lui Buza-Rupta au gasit ascunsa o parte din argintaria furata de la arendas. Pintea il aresteaza pe Lica, in casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului, Samadaul declara ca biciul era al sau si l-a uitat probabil la Moara, iar cutitul era al lui Saila. Lica este eliberat la interventia unui proprietar de turme de porci. XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul are loc la Oradea. In timpul audierilor, Lica neaga sosirea lui Raut cu o femeie la el si spune ca Raut a venit, dar singur, sa il anunte despre disparitia unei parti din turma de porci din padurea de la Fundureni. Dupa cum spune ca nu isi aduce aminte sa fi vorbit la Moara cu noroc despre arendas, ori ca Saila si Buza-Rupta sa fi plecat in noaptea jafului spre Ineu. Cum exista declaratia lui Marti facuta anterior, judecatorii inclina sa creada ca Lica neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neaga plecarea lui Saila si Buza-Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca Saila si Buza-Rupta sunt autorii jafului de la arendas si ai uciderii copilului, femeii si jandarmului. Pintea insa afirma in fata judecatorilor "ca nu-i crede pe Buza-Rupta si pe Saila vinovati, ca argintaria arandasului a fost ascunsa de altii la casa lui Buza-Rupta, ca cutitul lui Saila a fost lasat dinadins in trupul lui Hantl". Buza-Rupta declara ca nu a fost in perioada jafului si a crimelor la Ineu, ci cu Raut si Saila la Salonta, iar Saila spune ca s-a inteles cu Raut sa fure o parte din turma de la Fundureni, iar apoi s-a dus la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca si Pintea, ca nu ii crede vinovati pe Saila si pe Buza-Rupta. Prin verdictul judecatorilor, Lica si Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul condamnati la inchisoare pe viata. XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase cu imprumut, specificand, in urma intrebarii carciumarului, ca sunt din cei furati de la arandas si de la femeia ucisa. Despre femeie marturiseste, intrebat de Ghita, ca a ucis-o pentru ca si-a pastrat pentru ea un lant de aur pe care el i l-a lasat pentru a-l vinde in conditii sigure, putand astfel sa-l dea de gol. Isi expune totodata starea psihica ce il cprinde atunci cand devine violent:"sangele cald e un fel de boala, care ma apuca din cand in cand". XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita, Ana recunoaste intre bancnote hartia rupta la un colt pe care i-o schimbase cu o alta intreaga femeia ce sosise cu un copil. Dupa cum recunoaste si banii noi,

dintre care femeia a luat hartia buna spre a o schimba pe cea data inapoi de Ana. La intrebarea ei asupra provenientei banilor, Ghita raspunde ca intr-o zi ea va afla de unde sunt banii, si pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea despre bani. Acesta ii cere sa ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i propune sa-i schimbe banii furati, orice suma, si sa faca schimbul la arendasul evreu jefuit, pana cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui Lica la carciuma cu bani la el. XIV. Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al Anei, un bici, "iara Ana statea in dosul lui si privea peste umarul lui cum lucreaza, si cum stetea asa, ea se rezema cu dreapta de masa, iara stanga o tinea pe celalalt umar al lui". Vazand scena, Ghita are un mic soc, dupa care se linisteste:"Nu! isi zise el, de asta nu m-am temut niciodata si nu ma tem nici acum". Lica merge din ce in ce mai des pe la Moara cu noroc, dar Ghita "cand vedea pe Lica invartindu-se pe langa Ana ori pa Ana tragandu-se la Lica, el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era greu sa vaza si-l durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau". La rugamintea soacrei, Ghita ii trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu, dar Ana refuza sa plece fara sotul ei, ramas pentru o intalnire cu Lica. Inainte de a pleca cu copiii la Ineu, batrana ii avertizeaza pe soti:"Ii bine sa-i crezi pe oameni buni, fiindca asa te bucuri mai mult de dansii; Lica e insa om rau din fire." Profitand de sosirea unor tigani lautari, Lica organizeaza o petrecere in timpul liturghiei, iar Ana joaca cu placere cu el; apoi Lica ii cere lui Ghita sa-l lase singur cu ea. Carciumarul accepta pentru a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe Lica cu banii din jafuri asupra sa, caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita. Lica isi motiveaza cererea prin faptul ca doreste sa il lecuiasca pe carciumar de dependenta sa de femeie:"-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici inainte esti lecuit pe vecie". Dupa purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului dar se motiveaza:"Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barabatesti, ba chiar mai rau decat asa". XV. Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu el, ceea ce Samadaul refuza. Pentru ca incepuse sa ploua pe drum Lica se adaposteste in biserica de la marginea satului Fundureni. In bisetrica are revelatia atotputerniciei lui Dumnezeu, a faptului ca "este o putere tainica ce lucreaza prin oameni si le lumineaza mintile, ca toate vin de la aceasta putere, pe care nimic nu o covarseste"; dupa aceasta observa ca si-a uitat chimirul cu bani la carciuma si rosteste:"unul dupa altul, om cu om toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se stinga, caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte". XVI. Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la Moara cu noroc, si se opresc pe un deal inaintea ei; vazandu-l pe Lica plecand, pornesc toti in urmarirea lui, cu exceptia lui Ghita, care merge la Moara, cu intentia de a-si ucide sotia. Inainte de a o injunghia, Ghita isi precizeaza vina:"Acu vad ca am facut rau si (...) ca eu te-am aruncat ca un ticalos in bratele lui, pentru ca sa-mi astampar setea de razbunare". Sosesc Lica si Raut, iar acesta din urma il impusca pe Ghita, care era aplecat asupra Anei. Cu ultimele forte, "Cand Lica se apleaca asupra ei ea tipa dezmierdat, ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei"; apoi Lica pleaca spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun sa dea foc Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se prabuseste de oboseala. Lica il abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din fuga, cu capul de un copac. Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, isi spune ca totul se datoreaza unui fulger ce a aprins casa. Moara cu noroc: Ghita, om ciubotar, impreuna cu sotia sa Ana si soacra lui se muta la Moara cu noroc unde se face hangiu deoarece cistiga mai bine. Dupa o vreme oamenii din zona s-au obisnuit cu hanul nou. Intr-o zi a trecu pe acolo Lica samadaul, de care oamenii ziceau c este foarte ru. El l-a rugat pe Ghita sa-l ajute. Vrea sa stie ce fac oamenii care pazasc turmele de porci, deoarece el era raspunzator de aceste turme. De atunci au venit zile grele. Ghita ia luat doua pistoale si doi ciini. De atunci el nu se mai ocupa asa de mult de sotie si de copii lui. Intr-o zi a venui Lica si inca 2 oameni de-ai lui si au incercat sa-l infricoseze pe Ghita, dar nu au reusit. Lica nu-i placea Anei, care a incepu sa banuiasca ce face Ghita. Intr-o seara Lica a poposit la han, seara in care Ghita si Ana se sculara deoarece au auzit latratul ciinilor. Ei au zarit la fereastra doi oameni. A doua zi Ghita a aflat de la prietenul sau, jandarmul Pintea, ca a fost batut si jefuit arendasul. Ghita si-a dat seama ca au fost cei 2 oameni ai lui Lica. Jandarmul Pimtea si Ghita au plecat la Ineu. Intr-o seara ploioasa s-a oprit la han o caruta din care a iesit o femeie imbracata in negru. In timp ce Ana vorbea cu aceasta femeie, feciorul care a venit impreuna cu caruta, pe o capra, si cu vizitiul, au stat vorba. Ei banuiau ca aceasta femeie face tirg cu Lica. Dupa ce ploaia s-a oprit femeia a mers mai departe spre Ineu. La Ineu Ghita si cele doua slugi ale lui au fost interogate de comisar. Pintea incepuse sa-l banuiasca pe Ghita. Ghita a fost lasat acasa pe

chezasie. In timp ce mergeau spre Moara cu noroc Ghita, Pintea si Uta au observa o trasura in mijlocul drumului. Cind au ajuns la trasura au vazut pete de singe si un copil mort. Pintea a mers sa caute urmele ucigasilor, iar Ghita si Uta au mers la han. Cind au ajuns acasa Ghita s-a certat cu Ana deoarece ea a spus ca banuieste. Pintea a gasit in padure o femeie moarta. Laie, omul pe care Pintea l-a lasat linga caruta, a fost speriat si a fugit la han. Alti 2 jandarmi au plecat de la han sa-l caute pe Lica. Cind au ajuns in padure ei s-au despartit. Pintea l-a gasit pe unul din jandarmi geav ranit. A doua zi Lica a fost prins de Pintea, dar a fost eliberat pe chezesie. Tocmai cind iesea Lica a venit Ghita cu inca 2 jandarmi. Au fost judecati Lica, Ghita , Raut si alti oameni ai lui Lica. Buza Rupta si Saila Boaru au fost condamnati la inchisoare pe viata, iar Lica si Ghita au fost eliberati. Ghita cind a ajuns acasa si-a cerut scuze de la Ana. Intr-o zi a venit Lica si a dat bani lui Ghita. Din discutia celor doi reiese ca Lica a fost cel care a comis aceste crime. Ghita a vrut sa se mute de la Moara cu noroc, dar Lica il ameninta ca-l baga in puscarie. Ana si-a dat seama ca acei bani au apartinut femei in negru si i-a spus lui Ghita. Acesta mers la Pintea cu banii, el sustinind ca-i poate schimba. A doua zi a venit iar Lica, care dupa ce i-a facu lui Petrisor un zbici, i-a mai dat bani lui Ghita. Acesta a mers si i-a schimbat banii la Pintea si a promis ca-l ajuta sa-l prinda pe Lica. Lica de la un timp a devenit foarte vesel. Ghita a planuit ca s-o trimita pe Ana la sarbatori, iar el sa plece de la Moara cu noroc. El l-a intrebat pe Lica daca nu are sa-i imprumute bani. Acesta a spus ca-i va imprumuta suma ceruta. In ziua cind trebuia sa plece familia la sarbatori, Ana nu a vrut sa plece deoarece stia ca vine Lica. Acesta a venit si s-a distrat toata ziua. Seara Lica l-a rugat pe Ghita sa-l lase singur cu Ana. Ghita a profitat de ocazie si a mers dupa Pintea, dar cind dimineata ei au ajuns la han Lica a reusit sa fuga. Pintea a mers dupa el, iar Ghita a intrat in casa si a omorit-o pe Ana. Mai tirziu a venit Lica cu Raut, acesta din urma omorindu-l pe Ghita. Cei doi au dat foc la han. Cind Pintea a ajuns la han, a inceput sa-l urmareasca pe Lica, acesta pentru a nu fi prins se sinucide.

Ultima noapte de dragoste.prima noapte de razboi & INTRODUCERE K Camil Petrescu reprezinta in literatura romana , pe creatorul romanului de analiza psihologica de tip subiectiv, scris la persoana I unde autorul se identifica cu personajul. Eu nu pot vorbi onest ,decat la persoana I si nu pot scrie decat ce am trait. K Influente : A fost inflentat de scriitorul francez Marcel Proust ,de Stendal , scriitror din secolul XIX, si de Henri Berson, filozof francez. 1. Stendal: l-a influentat pe Camil Petrescu in felul de a prezenta razboiul, reliefand tot ce are oribil , fara patriotism, bravura , sau stralucire. 2. Marcel Proust : Camil Petrescu a imprumutat: ` Memoria involuntara: Procedeul prin care faptele sunt prezentate in ordinea fluxului memoriei si nu in ordine cronologica. ` Anticalofilismul stilului --- Camil Petrescu este impotriva stilului frumos ,artificial plin de inflorituri , de figuri de stil. El adopta un stil sclipitor , intelectualist, vrea autenticul vietii. 3. Henri Berson: ` Intuitionismul: Adevarul vietii nu poate fi surprins rational , ci prin intuitie. Nu intereseaza stiinta existentei reale , ci faptele. & TEHNICA ROMANULUI In volumul sau de eseuri Teze si antiteze,intr-o serie de articole ca Noua structura si opera lui Marcel Proust ,dezvolta punctul sau de vedere cu privire la crearea romanului de tip subiectiv: 1. Prezinta realitatea cu luciditate, in spiritul adevarului absolut si al autenticitatii faptelor.

2. Literatura trebuie sa se racordeze cu filozofia epocii. ` Introspectia : modalitate specifica romanului de analiza , prin care personajul isi sondeaza starile sufletesti. Introspectia se realizeaza cu ajutoul monologului interior. 3. Relativizarea personajului : se creaza odata cu inaintarea romanului. Abial la sfarsit , putem avea imaginea concreta a personajului. 4. Tehnica perspectivismului: prezentarea faptelor , dintr-o perspectiva unica, acea a naratorului- personaj (perspectiva actoriala). Perspectiva in romanul de analiza este interioara , psihologica si personala. 5. Conceperea timpului ca durata ,in care el este vazut ca o curgere continua in care sunt permise abaterile , revenirile , rememorarile, contrazicerile. Inglobeaza in prezent atat trecutul cat si viitorul. Nu mai apar evenimentele in ordine cronologica, liniar. & STRUCTURA ROMANULUI Romanul este impartit in doua parti: Partea I : roman de iubire. Aici apare o radiografiere extrem de amanuntita a sentimentului de iubire si gelozie , care e vazut ca o rasfrangere a iubirii. Aceasta prima jumatate a romanului este o opera de inventie, imaginata de autor. Partea I I : roman inchinat razboiului. Descrie senzatile combatantului in fata ororilor si grozaviilor razboiului. Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi -Drama intelectualului Caracterizarea lui tefan Gheorghidiu

tefan Gheorgidiu face parte din familia personajelor lui Camil, fiind i el un intelectual orgolios, interiorizat, un spirit lucid i absolutizant. tefan Gheorgidiu aplic absolutul iuburii, cunoaterii oamenilor din jurul su. Acetia nu corespund exigenelor sale i rezult drame ale incompabilitii ntre: el i Ela, el i societatea monden, el i realitatea tragic a frontului. Trind o profund dram a cunoaterii, Gheorgidiu descoper caracterul relativ al sentimentelor umane. El aspirase la o simbioz sentimental, vznd n iubire un sentiment unic, irepetabil: Simeam c femeia aceast era a mea n exemplar unic, aa ca eul meu, ca mama mea, c ne ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile amndoi i vrem s pierim la fel amndoi. Spirit lucid, inflexibil, personajul triete profund drama incertitudinii (nesigurana) (l chinuie mai mult c nu tie adevrul), a geloziei chinuitoare. Neputincios asist la tranformarea femeii iubite: dintr-o tnr sensibil, atrgtoare, ntr-o femeie avid de ban, de lux i de distracii: Vedeam cum femeia mea se nstrina de zii i zii n toate preocuprile i admiraiile ei, de mine. Suflet hipersensibil, Gheorgidiu sufer din cauza schimbrii Elei, oscilnd dramatic ntre sperant, tandree, dispre, chiar ur. ncearc s se comporte la fel, chinuind-o pe Ela cu bnuierile i reprosurile lui. ncearc i rzbunri penibile ca de exemplu: o nlocuiete pe Ela cu alt femeie. n sfrit crede ntr-o ultim iluzie: chemat de Ela el triete frenezia viitoarei ntlniri la care descoper profund dezamgit c soia l-a chemat pentru a-i asigura viitorul printr-o donaie. Dup discuiile cu colonelul la ntoarcerea la front, Gheorgidiu triete deziluzia toatal. Experiena dramatic a frontului, i aduce adevrata vindecare sufleteasc. Suferina personajului provine din faptul c el este un inadaptat pe plan social i sentimental, din faptul c se raporteaz mereu la o ierarhie spiritual i nu una social, bazat pe avere i bani, ca ceilai din jurul su. Alturi de drama intim, Gheorgidiu mai sufer i drama omului superior, dominat pe plan social de indivizi inferiori. Exigenele personajului sunt absolute, pentru c n fond viaa este alctuit dintr-o sum de mici compromisuri, care i fac acceptabil. n fond personajul trece prin dou procese opuse: unul de mistificare, mai exact de automistificare i unul de demistificare. Din roman aflm numai varianta lui Gheoghidiu care este subiectiva. Elei nu i se ofer aceast posibilitate. i n acest roman exist tehnica perspectivist, deii n mai mic msur dect n Patul lui Procust. Astfel toate frmntrile lui Gheoghidiu pot fi puse pe seama inclinaiei sale recunoscute spre exagerare. n ai doilea rnd personajul este contradictoriu: pe de o parte i cere femeii iubite inteligen, pe de alt parte l deranjeaz orice manifestare de ndependen sau de maturitate, care devin incomode pentru orgoliul brbatului. Ignoran fermectoare a femeii place brbatului: Aa o doream rzbrtind fermector, lacom pachetele de la bcmie. Brbatul i etaleaz superioritatea n lecia de filozofie. Idealul lui Gheoghidiu este egoist i

acapator. Cnd Ela intervine ntr-o discuie de familie Gheoghidiu observ: cu un fel fe maturitate care m jignea oarecum. Intelctualul obsedat de lumea ideilor pretinde femeii o pasivitate de obiect de lux: A fii vrut-o mereu femenin, deasupra discuiilor aceea vulgare, plpnd i avnd nevoie s fie ea protejat, nu s intervin att de energic, interesat. Ela din aceast perspectiv ar trebuii s dovedeasc supunere, dociditate continund s fie un spectacol minunat. Feminitatea ar nsemna n aceast variant o poart amorf n minile brbatului. Din momentul n care se declaneaz criza sufleteasc, paginea se ncarc de note negative privind transformarea fizic a femeii i lipsit de intelectualitate. n rzboi Gheoghidiu particip la o experien colectiv din dorina de a nu se simii inferior generaii sale: N-ai vrea s exist pe lume o experien definitiv de la care s lipsesc. n rzboi Gheoghidiu i reconstituie atitudinea fa de lume, f de Ela, fa de sine nsui. Drama sa individual i se pare minor comarativ cu drama colectiv. Pe front el descoper sentimentul solidalitii umane n suferin. Astfel referindu-se la prietenia cu Orican, Gheoghidiu noteaz ntre noi e o prietenie definitiv, ca viaa i ca moartea. Revenind de pe front, Gheoghidiu l viziteaz la spital pe fostul su camarad de lupt Nicolae Zamfir. Desprirea de Ela nu mai produce nici o suferin: n ambele experiene (iubire i rzboi) personajul triete nite revelaii dureroase, descoperind contrastul dintre imaginile preexistente (teoretice) i propriile imagini rezultat din experiena direct. Drama rzboiului nu e numai ameninarea continu a morii, mcelul i foamea, ct aceast permanent verificare sufleteasc, acest continuu conflict al eului su care cunoate altfel ceea ce cunoate ntr-un anumit fel. La captul acestor experiene, al unor dureroase clarificri interioare, tefan Gheoghidiu nu este un nvins, pentru c revana sa este n spirit. El adepit nite experiene care l-au marcat profund, dar i pstreaz disponibilitatea pentru noi experinee. Drama sentimental nu se rezolv n drama colectiv, ci se anuleaz. Prezentarea rzboiului

Partea a dou a romanului este un jurnal de front, scris din perspectiva participantului direct la prima conflagraie mondial. Ca i n cazul iubirii i acum se confrunt dou imagini total diferite despre aceeai realitate: prima cuprinznd ceea ce personajul cunotea nainte de la alii, cnd spera chiar ntr-o afirmare de sine, acoperit de glorie, de eroism; imaginea a doua rezult din cunoaterea proprie, direct, personal prin care rzboiul i se dezvluie ca un fenomen tragic, absurd, iraional, care aniliheaz personalitatea uman. nc de la nceputul romanului Gheoghidiu reine mistificarea adevrului de ctre oficialiti, de ctre gazete, i politicieni. Ajuns pe front el descoper o realitate tragic, total opus limbajului bombastic, demagogic din pres i din parlament. Astfel fortificaiile de care s-a fcut de attea caz sunt ca i inexistente. Ordinele se contrazic; unii superiori dovedesc o nepricepere tactic incredibil. Lupta n sine nu are nimic eroic. Referindu-se la prezentarea rzboiului, Gheoghidiu se detaeaz att de idealizarea luptelor, ct i de exagerarea grozviilor rzboiului care falsific adevrul: Crile care exagereaz masacrele sunt tot att de duman ale adevrului, ct i cele care idealizeaz luptele. Discuia din tren cu Predescu dezvluie mistificarea adevrului i lipsa de responsibilitate a oamenilor politici, care susineau c armata romn este capabil s ctige rzboiul fr tunuri, fr mitariere, fr cartue numai prin moral. Contribuia lui Camil n proza de rzboi este remarcabil prin imaginea nefalsificat a rzboiului lipsit de eroismul de parad, de orice exaltare nepotrivit. Gheoghidiu este preocupat nu att de prezentarea luptelor, ct mai ales de surprinderea realitii interioare, a strii sufleteti, a participanilor rzboiului. Semnificative sunt n acest sens paginile care noteaz starea sufleteasc a lui Gheoghidiu nainte de a intra n lupt: este un moment al ntrebrilor chinuitoare, al incertitudinii. Proximitatea morii esenializeaz gndurile personajului: el nu mai are timp s se gdeasc la frmntrile sale intime, pentru esenial devine instinctul de supravieuire. El nu are timp nici pentru speculaii filozofice; este preocupat exclusiv de problema fundamental a vieii i a morii. Camil Petrescu surprinde depersonalizare individului (pierderea individualizrii) anonimarea lui n masa combardanilor confruntai cu mizeria, caosul, spaima de moarte. n aceste condiii personajul descoper valoarea prieteniei, a solidaritii n suferin cu ceilali. nstrinarea de familie, de femeia iubit sunt nlociute n partea dou printr-o adevrat terapie a nelegerii i apropierii umane: Ai devasta un muzeu, ai jefui o biseric, pentru cei pe care-i vd cu ochii lor frumoi i credincioi de chini osndii lng mine.;cci oamenii acetia, convoi cu mine, camarazii mei, sunt singurul spirit acum pe lume, pentru mine i orice gest a lor m nduioeaz ca gestrurile unui copil drag.- Suntem mori de foame i de sete. - Vreau s provoc admiraia sfioas a camarazilor, singurii care exist acum real pentru mine, cci tot restul lumii e numai

teoretic. Cel mai semnificativ capitol pentru prezentarea rzboiului este Neacoperit pmntul lui Dumnezeu. Capitolul cuprinde trei momente eseniale: discuia dintre ofierii naintea luptei; al doilea moment prezint retragerea armatei din faa inamicului, i este realizat vizual i auditiv; al treilea moment surprinde imaginea unui om care merge nc dup ce i s-a retezat capul. Camil Petrescu reuete s foloseasc un limbaj plastic, pentru a fixa ecoul interior puternic al fenomenului exterior: Ne prbuim Nervii plesnesc, pmntul i cercul se despic, sufletul a ieit din trup ca s revin imediat, ca s vedem c am scpatdeasupra ta ntia explozie i sparge urechile, te nucete, a doua te acoper de pmnt animalic oamenii se trngunii lng aliinu mai e nimic omenesc n noi Gheoghidiu este preocupat de ecoul interior pe planul contienei. El mbin notaia rapid de jurnal cu introspecia, dar de data aceast ea este mult mai redus dect n prima parte. Din aceste pagine se desprinde idea c rzboiul este drama personalitii. n acest sens paginile redau tramatismul moaral al soldatului, pe care nu-l ajut nici lozincile din pres, nici discursurile parlamentarilor: La orice atac nu se pornea cu discursuri, soldaii nu chinuiau de bucurie cnd primeau ordin de lupt. i pe front Gheoghidiu rmne intelectualul lucid i sensibil, strin de demagogia patriotard a politicienilor. El nu rmne un simplu observator, ci triete intens o experien asumata (acceptat) i consumat total. i n aceast parte contiina personajului este interogativ. Dac n prima parte ntrebrile obsedante vizau aflarea adevrului, dac Ela neal sau nu, n partea a doua ntrebrile se refer la rzboi ca experien adevrat, la absurditatea suferinei i a morii la posibilitatea supravieuirii. Descrierea luptei propriu zise se realizeaz printr-o aglomerare de verbe, prin imagini vizuale, prin folosirea timpului prezent i a persoanei nti: nervii plesnesc, sufletele rupte, coborm speriai, mprtiaii, nu ndrznim s dezlipim obrazul de pmnt, ne aruncm jos. Introspecia: nu pot gndii nimic; creierul parc mi s-a zemuit (strors), nervii de atta ncordare s-au rupt ca nite sfori putrede; numai mi dau seama dac oamenii au obrazurile murdare de pmnt, sau de funingime Romancierul trece de la persoana nti plural, al colectivitii, notaia interioar, la persoana nti singular. Sentimentul dominat este cel de groaz. Oamenii evoluieaz de la depersonalizare pn la animalitate. Imaginea este apocaliptic. Sentimentele sunt de groaz, de laitate sau de solidalitate. Frazele sunt alctuite din propoziii scurte, principale. Imagini auditive: trsnete de obuze prbuesc; exploziile se succed; uiernd groaznice ca ceva arpe de fier; exploziile ca prbuiri de locomotive mi nfig cu lovituri de baros cuie n timane i cuite n mduva spinrii; o explozie de obuze e ca o ciocnire de trenuri. Drama lui Gheoghidiu se consum pe fundalul unui societi mediocre, animat de scopuri meschine (necinstite). Romancierul realizeaz imaginea de ansablu unei societi dominate de instinctul de parvenire. n prezentarea acestui societi romancierul face concesii metodelor clasice, tradiionale: ntlnim adevrate personaje caracter - btrnul avar Tache, afaceristul i politicianul Nae Gheoghidiu, milionarul analfabet Vaisile Lumnaru, mondenul Grigoriade. Nae este tipul afaceristului n stare de orice, pentru a-i mrii veniturile. Lipsit de orice moral vinde aram nemilor, cu care ar va intra n rzboi. Abil politician este n relaii bune i cu guvernul i cu opoziie. tie s fac avare, s fac bani, manifestnd un dispre profund pentru cultur: Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant, al al dumitale, i cu Schopenhauer nu faci n afaceri nici o brnz. Eu sunt mai detept de ei cnd e vorba de parale. Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi - Comentariu Romanul a aprut n anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul nsui spune c: A fost o ardere continu, mistuitoare, n care rndurile se chemau unele pe altele, fr nici un fel de rgaz, sfrit dup luni i luni de trud a condeiului, odat cu cderea ultimelor frunze n bltoacele ploilor de toamn, lsndu-l pe autor bolnav n pat pentru mult vreme. Criticul G. Clinescu, nelegnd cel mai profund noutatea romanului l caracterizeaz drept o proz superioar. Stri de contiin legate de rzboi i personaje de front, abia schiate n Ciclul morii, sunt reluate, n dimensiuni mai ample, n romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi, n care gsim precizarea c: drama rzboiului nu e numai ameninarea continu a morii, mcelul i foamea, ct aceast permanent verificare sufleteasc, acest continuu conflict al eului tu, care cunoate astfel ceea ce cunotea ntr-un anumit fel. innd s ajung la maximum de veridicitate i autenticitate, C. Petrescu sondeaz sistematic straturile profunde ale contiinei. Exprimarea adevrului, fie el ct de crud, devine o norm moral fundamental. Romanul este alctuit din dou cri aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitic a

sentimentului geloziei, ca element psihic dominant n viaa sufleteasc a lui tefan Gheorghidiu. Nu este o analiz de psihologie general, ci analiza sentimentului trit de personaj n condiii date, cele ale unei societi cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregtirea intrrii n rzboi i de participarea la rzboi. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului mprumutat eroului din roman. Integrarea acestui jurnal n roman i-a schimbat caracterul de notri zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiene dramatice, n care eroul a dobndit nelesurile profunde ale vieii i soluiile juste ale chinurilor din contiina lui stpnit de gelozie. Cele dou cri se mbin ntr-o unitate de compoziie de larg viziune structural; ele sunt dou pri care se altur cronologic, sudura lor nu este o juxtapunere, ci o sudur organic n care problema primei pri se rezolv prin experiena din a doua carte, ca un triumf moral al personajului principal. Aceast unitate compoziional o relev i titlul romanului, care subliniaz c ultima noapte de dragoste este i ntia noapte de rzboi. E noaptea punctului de sudur care unific consubstanial cele dou pri. Aadar n structura romanului distingem dou nervuri fundamentale: una social i una psihologic i ele aparin celor dou planuri: unul subiectiv care vizeaz descrierea monografic a unei iubiri, n toate fazele ei, de genez, de stabilizare i de acord al afectului cu spiritul la cote superioare i de declin, i un plan obiectiv care vizeaz fundamentul pe care se desfoar o lume, un ntreg univers n care se consum experiene. Cele dou planuri se dezvolt paralel i uneori se i interfereaz. n planul subiectiv ca i la Proust, memoria renvie ntmplri trecute, dar la Camil Petrescu contiina selecioneaz acele fapte care vor contribui la dezvluirea adevrului. Retrirea explic i sistematizeaz fapte care vor conduce la opiunea final. Eroul principal, tefan Gheorghidiu, se aseamn cu eroii lui Stendhal, pentru c i acesta i nzestra personajele cu energie, virilitate i loialitate. n contiina sa se deruleaz, ntr-o rememorare dramatic, viaa lui interioar, supus unei autoanalize, pentru a discerne adevrul iubirii lui. E o iubire pur, ideal i absolut care este ptat de infidelitatea soiei sale Ela? tefan Gheorghidiu se cstorise cu Ela din dragoste, - el student la Filozofie, ea student la Litere - o dragoste care aducea n viaa lui de student srac unica bogie spiritual pe care o nzuia. Dar o motenire neateptat, lsat lui de Tache Gheorghidiu, unchiul su foarte bogat, i transform viaa. Atras n lumea marii burghezii, Ela se adapteaz la morala acesteia. Noua sa condiie social o conduce la mondenitate i cochetrie erotic. Dragostea pentru soul ei cade n conformism conjugal, folosit cu iscusin ca s se apere. n psihologia lui tefan Gheorghidiu explodeaz gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant i-l tortureaz. De la nevoia de dragoste absolut la gelozia chinuitoare - iat procesul sufletesc al lui Gheorghidiu. Analiza psihologic, pe care o urmrete autorul, atinge profunzimi neexplorate i ea poart amprenta autenticitii, pentru c este o introspecie ascuit a personajului. De fapt, gelozia lui tefan Gheorghidiu apare ca o alt fa, n fond fireasc, a intensitii sentimentului su de dragoste, a setei sale dup dragostea absolut. Interesant pentru analiza sentimentului este episodul excursiei la Odobeti, organizat de Anioara, care avea mania excursiilor n band. Femeia de lume, Ela, face n aa fel nct s-l aib alturi n main pe G., dansatorul abia cunoscut cu dou sptmni nainte. Gndurile lui Gheorghidiu devin amare, i sufletul lui ncepe s fiarb nbuit. Excursia astfel devine o tortur pentru Gheorghidiu. Fiecare gest al soiei sale lua proporii de cataclism al geloziei n contiina lui. Desprirea a devenit iminent, altfel risca desfiinarea lui ca personalitate. A fost o desprire chinuitoare, cu cutri ndelungi, cu momente de nepsri pariale, cu intenii de mpcare, cu hotrri ntrerupte, cu aruncri orbeti n mocirle instinctuale pentru a se rzbuna. Noua lui experien nu-i scoate din suflet totui dragostea pentru Ela; ea devenise parte component, din fiina lui. mpcarea a fost o beie de dureri amare, transformat n bucurii tari, cum se schimb drojdiile zctorilor n alcool. Totul, trecutul mi aprea acum clar, mai ales dup noi explicaii, mai ales dup fericirea ei, acum nestpnit. Dar fericirea e scurt: concentrat la Dmbovicioara, Gheorghidiu i-aduce soia la Cmpulung ca s-i fie mai aproape. Aici triete ns ultima noapte de dragoste zvrcolindu-se din nou n apele tulburi, ale geloziei. ncepe ns ntia noapte de rzboi. C. Petrescu a transpus n paginile romanului, rzboiul autentic, concret, fr idealizare romantic i fr grotescul naturalist, rzboiul crud i inutil, blamat de cei care l duc efectiv, exploatat de cei care l provoac. Scenele prezentate sunt de un profund realism i ele par a fi notate la faa locului. Strile sufleteti ce preced prima lupt denot o prospeime rscolitoare. Pe front, se ntretaie ordine contradictorii, tragicul ntlnindu-se cu absurdul; eroismul alterneaz cu panica. mpreun cu oamenii din plutonul su, t. Gheorghidiu, n retragerea din Transilvania, trebuie s asigure retragerea batalionului, iar acesta a diviziei. Dar tirul artileriei dumane rstoarn planul retragerii

organizate. Capitolul Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu nregistreaz situaii dramatice, fiind o ilustrare excepional, de nalt realizare artistic, a unei psihologii a groazei i a panicii. Cu aceast experien tragic, la care se adaug altele, ulterior, t. Gheorghidiu acumuleaz o cunoatere exact a rzboiului i a realitii n general, nct contiina lui se limpezete de frmntrile minore care i umpluser sufletul de veninul geloziei. napoiat acas dup zilele de spital, n care i-a vindecat rana dobndit n rzboi, t. Gheorghidiu este cuprins de o linite caracteristic. Un bilet anonim i dezvluie c nevast-sa l neal cu un individ Grigoriade, care e la cenzur, vezi bine. Cnd aceasta vine acas, i arat scrisoarea zmbind. La protestele i explicaiile ei cu platitudini nclecate, i spune cu acelai zmbet binevoitor :- Ascult, fat drag, ce-ai zice tu dac ne-am despri?. A doua zi se mut la hotel i-i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre, la cri... de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul. Cel de-al doilea plan constituie fundalul pe care se desfoar drama lui tefan Gheorghidiu, fundal concentrat pe dou realiti: motenirea i rzboiul. Apoi motenirea genereaz conflictul cu o seam de personaje: mai nti cu familia. Apoi la masa de la unchiul Tache, l va nfrunta pe btrnul avar i pe Nae Gheorghidiu, ntr-o scem i decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din strada Dionisie: cas veche, mare ct o cazarm. Unchiul Tache este i el un personaj balzacian: ursuz, avar, btrn. Locuia ntro singur camer, care-i servea de sufragerie, birou, dormitor. Un alt personaj balzacian, doar schitat, pe care Gheorghidiu reuete s-l cunoasc tot datorit motenirii, este Vasilescu Lumnraru, milionarul analfabet. O lume de negustori i nfieaz lui Gheorghidiu viaa ca pe un imens hipodrom, n care toi joac la ntmplare i ctig la ntmplare. Personaj balzacian este i Nae Gheorghidiu, mbogit prin zestre, ahtiat de a face ct mai mult avere, un Stnic Raiu ajuns n stadiul de a fi considerat unul din cei mai detepi i mai periculoi oameni din ara romneasc. mprejurrile motenirii i-o dezvluie pentru prima dat pe Ela ntr-o alt lumin. Intervenia acesteia i-o releveaz vulgar. Problema rzboiului, a intrrii n rzboi, apare, n prima parte a crii, n gura proprietarului, a avocatului, ltrtor i demagog. Problema rzboiului este dezbtut n tren, la Camer, n ziarele vremii, Discuia din tren, ca i cele de la Camer, renvie spiritul lui Caragiale att prin personaje ct i prin atmosfer. n prima parte a crii, problema rzboiului este dezbtut astfel, nct s justifice psihologic numeroasele motive i detalii care vor interveni n jurnalul de front, cum a fost considerat cea de-a doua parte. Subiectul romanului analizeaz deci ascuit tema csniciei nerealizate, devenit calvar pentru cei doi soi care, neputnd comunica n mod esenial, triesc ntr-un climat de suspiciune, gelozie i minciun. Este o poveste de dragoste cu accese dramatice de gelozie, interpolat n povestea, trit aievea, a unui fragment din primul rzboi mondial. Tragismul rzboiului schimb optica eroului asupra lumii i a sensurilor ei. Personajele. Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, n primul rnd, numai de probleme de contiin. Este un intelectual fin, care i-a fcut din speculaiile filozofice mediul fundamental n care se mic cu dexteritate. Faptul acesta i d o putere spiritual superioar, pe care o dorete unic i netulburat. Este, propriu-zis, o izolare de viaa trepidant a complicaiilor sociale, o evadare ntr-o lume n care domin numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gndi o alt ornduial. n aceast lume vrea s-o ridice i pe soia sa pentru a tri o dragoste eliberat de contigentele comune ale vieii sociale, o dragoste care s fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui St. Gheorghidiu izvorte dintr-o metafizic a iubirii pure i absolute care spiritualizeaz actul erotic i acesta este i izvorul geloziei sale, care l fac s se zbat ntre certitudini i ndoieli. tefan Gheorghidiu este, cu toate acestea, un lucid. Sub luciditatea contiinei sale, ca sub o lup, sunt examinate i faptele Elei, i frmntrile din contiina sa. Singurul adevr pe care l tie, este c o iubete pe Ela; aceast iubire i d comarul geloziei, dei neag c ar fi gelos. Cnd certitudinile sale l apropie de adevr i hotrte desprirea, o face totui sub rezerva unui ndoieli; este motivul ce va determina mpcarea ulterioar, dar i motivul care, spulberndu-se, va pecetlui definitiva desprire. i-a cunoscut t. Gheorghidiu soia, n esena feminitii sale? Desigur. Dar a socotit c o poate aduce n sfera unei puriti a iubirii, care s nfrng obinuitul, comunul, din relaiile sociale curente. Soia sa ns a rmas nuntrul acestor relaii, adaptndu-se perfect. Pe t. Gheorghidiu motenirea ns nu l-a integrat n societatea burghez a timpului su, ca pe soia sa; a rmas un neadaptat, un inadaptat superior pentru c revolta lui izvorte din setea de cunoatere i din credina c nu exist salvare fr curajul adevrului. Este, deci, t.Gheorghidiu un nvins? Este un nvins n cadrul societii burgheze pe care o detest i deasupra creia se ridic. Dar el se desparte de soia sa- i implicit de anturajul acesteia - lsndu-i tot trecutul. Face acesta cu convingerea c nu poate aparine unei

asemenea lumi. Moralicete, eroul nu este un nvins. El a nvins sentimentul geloziei, care l dezumanizeaz; i-a nimicit dimensiunile, pe care le socotea enorme; a pus ntr-un raport just frmntrile din contiin cu frmntrile obiective ale vieii sociale, cele din urm cntrind mai greu n balana contiinei. ntr-un cuvnt i-a nvins trecutul i i-a salvat astfel personalitatea moral. Ela, soia lui Gheorghidiu, nu nelege valoarea moral a acestuia. Este o instinctiv pentru care dragostea este un joc de societate, n condiiile prielnice ale bogiei materiale. Nu sensul dragostei soului ei o intereseaz, n fond, ci averea acestuia, ca platform pentru cochetria ei erotic. Luxul n care triete trebuie s aib pentru ea un atribut sinequa nou: infidelitatea. t. Gheorghidiu i dezvluie lcomia i vulgaritatea i i le alimenteaz lsndu-i cu mrinimie i dispre suveran, o bun parte din avere. n gestul lui e o rzbunare, dar i o eliberare moral. Tnase- Vasilescu- Lumnraru i Nae Gheorghidiu sunt personaje prin crearea crora Camil Petrescu prsete problemele de contiin, rmnnd n planul social. Observaia subtil i exact relev tablouri demne de o larg fresc social. Lumnraru l concureaz pe Nae Gheorghidiu la cumprarea unei fabrici de metalurgie, iar Nae Gheorghidiu. printr-o stratagem bancar, l anihileaz pe Lumnraru i-l scoate din concuren, umilindu-l. Asociaia lor, este o asociaie banditeasc, pus sub egida deteptciunii politice a lui Gheorghidiu. n curnd devin rechini ai rzboiului, fcnd afaceri necurate cu dumanul, n defavoarea rii. Cei doi asociai sunt tipuri balzaciene, pe care ns a utorul nu le dezvolt pn la capt, dar le reia n romanul Patul lui Procust.

Aceasta a doua jumatate , este un document autentic si consta in jurnalul de campanie al lui Camil Petrescu, ca fost combatant in I razboi mondial. & TEMA ROMANULUI Autorul urmareste d.p.d.v. psihologic, evolutia lui Stefan Gheorghidiu, eroul, legata de iubire si de participarea lui in razboi. Tema: eroul traieste o DRAMA ,a intelectualului superior care nu se poate adapta la tot cea ce il inconjoara. Stefan Gheorghidiu este un inadaptat. & EVOLUTIA CUPLULUI :STEFANELA Ela si Stefan sunt doi intlectuali , foarte saraci. Cei doi invatau in aceasi facultate, si la inceput Stefan se intalnea cu Ela , doar pt a putea o vedea pe colega ei , de care ii placea. ` Stefan accepta relatia cu Ela , pt ca era cea mai frumoasa fata din facultate si orgoliul sau viril il face sa cedeze. ` Ela era foarte indragostita , si nu il lasa o clipa singur . Chiar mergea cu el la cursuri pe care nu le suporta , pt a fi langa el. Ela este foarte posesiva, iar acest lucru este interpretat de Stefan ca o dovada a dragostei. Stefan incepe sa o indrageasca, vazand cate face pentru el , si cat de de iubit. ` Cei doi, acum indragostiti , se casatoresc. Stefan Gheorghidiu , vizeaza la casnicia perfecta , la cuplul ideal. Isi doreste o dragoste neconditonata , fara restrictii ; o dragoste absoluta, totala. l Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilant l Simteam ca femeia aceasta era a mea , in exemplar unic ,asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii peste toate devenirile, amandoi si aveam sa pierim, la fel, amandoi . l Lipsit de orice talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred in Dumnezeu , nu m-as fi putut realiza decat intr-o dragoste absoluta . DRAMA eroului provine tocmai din aceasta dorrinta si aspiratie a lui la o casnicie model, la o iubire absoluta , casnicie care nu va fi deloc asa cum viseaza, si Gheorgidiu va suferi datorita acestui esec. I. Dupa casatorie ,Stefan crede ca visul sau s-a indeplinit, simte cuplul implinit , asa saraci cum erau. Insa, intre timp , un unchi foarte bogat, moare, lasandu-i intreaga averea nepotului, Stefan. Dupa ce primesc aceasta monstenire statulul lor social se schimba: devin de la studentii saraci, oameni

instariti. Comportamentul Elei se schmba radical, devenind o persoana materialista , care se preocupa mult de bani, se transforma intr-o negustoreasa. Acest fapt ii creaza mari neplaceri si indoieli lui Stefan. Dupa ce este dat in judecata de rudele sale, Gheorghidiu renunta dezgustat, de buna voie la o parte din avere , spre disperarea Elei care scade mult in ochii lui Stefan. Dupa ce Ela simte gustul banilor, se schimba, incepe sa mearga la petreceri mondene, in restaurante , sau excursii , care pentru Stefan sunt o corvoada. Odata ce au bani , isi pot permite un alt standard de viata. El nu ce poate adapta acestei noi lumi , unde adulterul e considerat un lucru banal. Incepe sa aiba indoieli in legatura cu fidelitatea sotiei sale. Ela il cunoste pe domnul Grigoriade , avocat, si dvine amanta lui , fara jena sau retineri.Stefan banuieste , si se simte uluilit si badjocorit de catre sotia sa. Frivolitatea si adulterul ,sunt legi are acestei lumi. Este o lume in care oamenii sunt subjugati banului. DRAMA: Stefan vede cu groaza ca este casatorit cu o femeie care il insala ,fara nici o decenta sau jena, sub ochii prietenilor. Drama eroului continua , pentu ca el vrea sa afle tot adevarul , sa stie cu certitudine daca este inselat sau nu. Se framanta si se chinuie singur , pentru ca vrea dovezi iar situatia este incerta. Pana la finalul roamnului el nu paote afirma sigur daca a fost inselat sau nu. I I. Stefan se inroleza in razboi ca voluntar, nu din patriotism, ci pentru ca vroia sa mai traiasca , la cotele absolutului, o experienta definitiva la fel ca cea a dragostei. l Nu pot sa dezrtez, caci mai ales , n-as vrea sa existe pe lume ,o experienta definitiva , ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fat de mine, cei care au fost acolo , osuperioritate care mi se pare inacceptabila. Ar construi pentru mine o limitare. Stefan o aduce pe Ela la Campu-Lung, pentru a putea fi mai aproape de ea, si pentru a putea o prinde cu amantul ei , domnul G. Gheorghidiu vrea sa se duca inopinant la ea , pentru a o surprinde cu amantul , pentru a avea certitudinea ca este adevarat ca a fost si este inselat. Insa nu ii prinde si nu afla nimic concret. Ela incearca sa il convinga sa ii lase o parte din avere , in caz ca moare in razboi. Stefan se simte cumplit de rau, umilit. In acest moment in sufletul eroului, tot ce tine de iubire, se destrama. Plecand inapoi la Rucar, in armata , comandantul ii confirma lui Stefan faptul ca , amantul sotiei sale era in Campulung. Cu toate aceste dovezi el tot nu este sigur si nu vrea sa creada. Pe front: il chinuie foamea , frigul , confuzia in care lupta si spaima de maorte care duce la : DEPERSONALIZAREA FIINTEI. ISI PIERD IDENTITATEA l Drama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea cat si aceasta permanenta verificare sufleteasca ,acest continuu conflict al eului tau care cunoaste altfel cea ce cunoscuse in alt fel. DRAMA RAZBOIULUI: diferenta dintre cea ce stia din carti si citise despre razboi ,si cea ce traise pe viu. & STRUCTURA PERSONAJULUI Stefan este un intelectual rasat, student la filozofie. D.p.d.v. psihologic este un inadaptat ,la viata mondena si banii nu il preocupa. Eroul sufera pentu ca gandeste si analizeaza--- isi introspecteaza trairile.Analiza personajului la persoana I se face cu ajutorul monologului interior --autoanaliza. l DRAMA lui Gheorghidiu este este una a incompatibilitatii , a imposibilitatii de comunicare : inte el si ela ,intre el si ceilalti . drama se consuma in interior, deoarece neconcordanta dintre lumea ideala , a absolutuluivisata de erou si cea reala provoaca mari dezastre in sufletul sau Ultima noapte de dragoste intiia noapte de razboi: Romanul a aparut in 2 voluma in noe. 1930. Inca din 1929 scriitorul anunta aparitia unor nuvele si romane de evocare a razboiului. In revistele Vremea" si Facla" au aparut opere ca Romanul capitanului Andreescu", Ultima noapte de dragoste intiia noapte

de razboi" sau Proces verbal de dragoste si razboi". Drama razboiului prim mondial traita de sublocotonentul Camil Petrescu, ranit in luptele de la Tirgoviste va sta la baza eroului sau Stefan Gheorghidiu caruia ii imprumuta jurnalul sau. Expresia aceleasi evenimente este si volumul de versuri "Ciclul mortii". In aparenta romanul este lipsit de unitate dar intregul roman se desfasoara in jurul unei drame de constiinta a eroului principal. S.G. este obligat mai intii sa traiasca o drama a incertitudinii in iubire si apoi acea a razboiului. Romanul are 2 parti care cuprin povestea inceputului si destramarii iubirii dintre S.G. si sotia sa Ela pe fundalul evenimentelor premergatoare intrarii ROM in razboi. I-parte: relatarea iubirii; II-parte: jurnalul eroului aflat pe front. Structural avem 2 planuri: unul subiectiv prezent in ambele parti a romanului si unul obiectiv. Carac. Lui Stefan Gheorghidiu: S.G., personajul primcipal al romanului Ultima...", este un student sarac la filozofie, casatorit cu o studenta in litere, de aceeasi conditie materiala. S.G. se imbogateste peste noapte printr-un surprinzator testament lasat de unchiul sau Tache. Cei doi, Stefan si Ela, realizeaza o viata conjugala intensa armonioasa. Necontenitele atentii, nenumaratele dovezi de iubire ale sotiei sale sunt pentru Stefan ca un inceput de asezare a lumii. Sublocotonent in armata ROM de la intrarea tarii in primul razboi mondial este in primele rinduri in campania din Transilavania; eroul este un alter ego al scriitorului, spirit nelinistit, lucid si polemic. Drama lui G. se consuma in doua directii: a) o drama a iubirii inselate, nu a geloziei ci a setei de certitudine ( Nu, nu, nu am fost nici o secunda gelos desi am sufeit atit din cauza iubirii"). b) o drama a integrarii intr-o existenta cotidiana in care se include si razboiul, dictata de forte si ratiuni exterioare care nu coincid cu idealul eroului. S.G. ca si alti eroi ai lui Camil Petrescu este un inselat de absolut. Drama eroului provine si din incercarea de a suprapune un ideal cu o realitate. Eroul traieste o drama a incompatibilitatii dispersata in tendinte si realtii. Pentru Stefan lumea inseamna dragoste, permanenta generare sau autodistrugere prin ea, dar neaparat pe principiul sentimentelor comunicante. Peste drama incertitudinii se va suprapune drama combatantului, drama individului se estompeaza fata in fata cu razboiul. El descopera o alta realitate, razboiul in care nu sunt atacuri vitejesti la baioneta asupra tancurilor germane.

La Tiganci & INTRODUCERE: MIRCEA ELIADE a fost unul dintre cei mai importanti istorici ai religilor . Deasemena a mai fost si etnolog,dramaturg, sociolog, folclorist,nuvelist si romancier. Proza sa marcheaza o noua varsta a fantasticului, fiind impregnata de spirit contemporan. A scris numeroase romane ca : Domnisoara Christina, Sarpele, Nopti de sanziene,Intoarcerea din rai. Titluri de nuvele fantastice : Nopti la Seranopore,Strada Mantuleasa,Cazul doctorului Hoingberger, si La tiganci!. Maitreyi jurnal intim al lui eliade despre experienta personala din India. Fortat de regimul comunist el a emigrat in Paris si apoi in America. & POVESTIREA NUVELEI In nuvela se imbina doua plane: planul sacru (fantastic, imaginar) planul profan (real) Planul sacru reprezinta tot cea ce se petrece pe domeniul tagancilor ,unde exista fiinte initiate. Planul profan reprezinta realitatea obisnuita , exterioara de zi cu zi. Planul profan (real): Accentul autorului cade pe caldura torida(element fantastic) care face trecerea de la planul real la cel sacru ,imaginar. ----Personajul principal , profesorul de muzica Gavrielescu, se urca in tramvai pentru a merge acasa. El intra in vorba cu persoanele din tramvai. De aici reiese o rima trasatura a eroului: dorinta de a comunica cu oamenii. ----Tramvaiul trece pe langa casa unor tiganici, vestite ca find malefice, iar locul unde traiau era stiut drept un loc famat. Casa ii atrage atentia lui Gavrilelscu , si mai ales umbra deasa a nucilor din curte. ----Profsorul isi aduce aminte ca si-a uitat servieta cu partituri in casa unei eleve si coboara din tramvai. Doborat de caldura el se odihneste pe o banca, in apropierea casei tigancilor.

---Tramvaiul trece pe langa el iar acesta il lasa sa plece , fara a se urca in el fapt care demonstreaza ca zapuseala de afara ,face trecerea de la planul real la ce imaginar . ----Gavrielescu se hotaraste sa mearga pe jos. Ajunge in fata casei tigancilor. Acesta repeta de trei ori prea tarziu atunci cand pierde si cel de al doilea tramvai. Mana destinului il indeamna sa intre la tiganci. El este ademenit de umbra nucilor ,si starea lui de spirit se schimba , atunci cand sta la umbra lor. ----In curte apare o tigancusa tanara care il pofteste inautru , la tiganci. Acesata ii atrage atentia sa nu bea prea multa cafea, pentru a nu ramane treaz. La intrare statea o baba , care ii ofera trei fete : o tiganca, o evreica si o grecoaica, pe care trebuia sa le ghiceasca, in schimbul a trei sute de lei. Simbolul babei: poate smboliza cainele cu doua capete care pazea intrtarea in Infern ( din mitologia greaca). Cand intra , baba il intreaba cat este ceasul ,de aici putem deduce ca ,la tiganci, timpul are alta acceptiune. (element fantastic) ----Cand se indreapta spre camera unde se aflau cele trei fete , dupa ce intra in planul sacru ,eroul isi aduce aminte de Hildegard, o nemtoaica pe care o iubise cu 20 de ani in urma, se simte din nou tanar , ii este frica , inima ii bate tare. Prin rememorare ,revine la drama, la tragedia vietii sale. Este obsedat esecul in dragoste, de faptul ca nu e cu Hildegard. ----Ajuns fata in fata cu cele trei femei , acestea ii cer sa le ghiceasca pe fiecare. Acesta nu reuseste sa ghiceasca nici care-i tiganca sau evreica sau grecoaica. Fetele spun ca ii e frica si ca pedeapsa il introduc intr-un dans, ca un ritual : o hora a ielelor. Fetele reprezinta cele trei parce ursitoare, cele trei gratii , asemeni ca in mitologia greaca. --- Gavrielescu , continua sa isi aminteasca de Hildegard, iubirea din trecut si sa le povesteasca fetelor. Eroul se rataceste in trecut . Tot cea se petrece in casa tigancilor poate fi o posibila initiere, dar datorita fricii sale si a faptului ca s-a ratacit in trecut, acesta nu este apt sa se poata initia. Motivul labirintului ----Dupa un moment , fetele dispar si Gavrielescu ramane singur in camera obscura. El se zbate sa iasa . Se afla intr-un labirint printre paravane si oglinzi. (element fantastic) Labirintul este un motiv obisnuit la Eliade, fiind deasemenea un motiv mitologic grec de initiere,in lumea mortilor. Gavrielescu nu reuseste sa iasa din labirint. Caldura revine si este un factor esential. P Drumul de la intuneric la lumina, reprezinta triumful spiritualuilui asupra materialului dar si al vesniciei asupra perisabilului Draperia este o premonitie a morti, aceasta il strange din toate partile , il sugruma(element fantastic). Se petrec lucruri iesite din comun. ----Naucit, el pleaca de la casa tigancilor, pentru a-si lua servieta uitata la o eleva. Iese din planul sacru si revine inapoi in cel profan. In jurul lui se petrec numai lucruri stranii :banii pe care ii avea in portofel se devalorizasera , pretul biletului se dublase in aceasi zi. ----Ajuns la casa Otiiliei, unde uitase partiturile, chiar in acea zi ,afla ca aceasta se maritase si plecase din acea casa. ---Ajuns acasa , cheile de la usa nu i se mai potrivesc, afla ca alcineva locuieste acolo. Intra intr-un bar , si afla de la barman ca sotia lui plecase in Germania, dupa ce l-a cautat . Trecerea brusca din planul sacru in cel profan: trecusera 12 ani. Timpul din nuvela: Timpul se rupe: in planul sacru trecusera 3 ore pe cand in planul profan ,real trecusera 12 ani. ( element fantastic) Actiunea nuvelei se desfasoara pe parcursul a 12 ani , cea ce echivaleaza cu un an cosmic. ---Gavrielescu realizeaza ca nu mai are nimic in comun cu lumea reala , nu se mai incadreaza, si hotaraste sa se intoarca la tiganci , sa afle ce s-a intamplat. ---Pe drum Gavrielescul se intalneste cu un birjar , care il pofteste in caruta , dar el nu urca deoarece nu

avea bani . Birjarul il urmareste, si cand eroul ajunge la tigancii, birjarul ii spune ca il asteapta afara. N Semnificatia birjarului Acest barbat fusese in tinerete dricar. Ii traversa pe cei morti de pe taramul acesta pe celelant taram. Este un mesager al mortii. ---Intra la tiganci, baba ii cere o suta de lei , spunandu-i ca este treaza doar nemtoaica care se afla la a saptea usa , pe dreapta. Gavrielescu nu nimereste din prima cea de a saptea usa. Baba il trimite singur pentru a vedea daca este initiat,capabil, dar el nu e pregatit. ----El intra in camera si o vede pe Hildegard , la fel de tanara ca in urma cu 20 de ani (element fantastic). Timpul nu trecuse pentru ea , insa Gavrielescu apartine spatiului profan.Ii spune ca il asteapta de mult. Finalul nuvelei: drumul spre moarte (element fantastic) ----Cei doi plaeaca din casa tigancilor, se urca in trasura, si pornesc spre o padure. Ii spune ca daca nu o auzea vorbind cu birjarul ar fi crezut ca viseaza. Hildegard spune ca toata viata e un vis . Trecerea pe celalant tarm a celor doi iubiti regasiti se face firesc, senin, ca intr-un vis. Nuvela apare ca o alegorie a mortii, sau a trecerii spre moarte. Gavrielescu, proiectat pe alte coordonate , rataceste,e confuz pt ca nimereste in alta lume, & ELEMENTE FANTASTICE 1) domeniul tigancilorin care lucrurile se desfasoara inalt timp 2) prezenta labirintului 3) cifra trei: primul nr. fundamental ,considerat perfect, expresie a totalitatii, a desavarsirii. In traditile iraniene ,aceasta cifra apare dotata cu caractere magico-religioase. Are sensuri secrete, constituie un tot indisolubil. 4)draperia: moment prevestitor al mortii 5) ruperea planului temporal 6) prezenta lui Hildegard, la fel de tanara 7) finalul neobisnuit, drum spre moarte & INTRAREA IN ALT TIMP Eliade introduce un nou tip de fantastic in literatura, viziunea sa constand in prezenta unor universuri paralele. In spatiul realitatii comune, logic si rational ,exista un alt spatiu ,ilogic si ireal, nesesizat de personaje, aflat ulterior, ori necunoscut niciodata. Eliade demonstreaza existenta constanta a sacrului, camuflat in profan, prezenta perceputa fantastic, inexplicabila prin recursul la logica ratiunii. & PUNCTUL DE PLECARE Eliade pleaca de la o experienta personala; nuvela s-a cristalizat subconstient pe o experienta individuala. Realitatea a devenit halucinanta si-a pierdut contururile stiute, este ireala. Personajul principal, Gavrielescu ,este o enigma el se pierde, intra in alt timp. Caldura ,lumina alba , orbitoare fac trecerea de la real la ireal. & STRUCTURA COMPOZITIONALA Naratiunea este organizata pe 12 episoade distincte: 1) Calatoria cu tramvaiul 2) Convorbirea cu batrana 3) Italnirea cu cele trei fete 4) Cautarea labirintica 5) O noua intalnire cu batrana 6) Calatoria cu tramvaiul 7) Popas la locuinta doamnei Voitinovici 8) Ultima calatorie cu tramvaiul 9) Popas in fata propriei locuinte 10) Discutia cu patronul carciumii 11) Intoarcerea cu trasura,la tiganci 12) Intalnirea cu Hildegard

Divizarea actiunii in 12 segmente nu este intamplatoare. Numarul 12 , este simbolul plenituninii, reprezinta un ciclu incheiat, inchis. P Pe plan fictional , cele 12 secvente sugereaza proiectia in timp a unei existente mediocre: Gavrielescu, profesorul de muzica , isi retraieste ca intr-un vis ,intreaga viata. El trece din real in ireal fara sa stie ca a parasit lumea comuna de aicipentru lumea vesnica de dincolo.

& UNIVERSURI PARALELE Eliade creaza doua universuri paralele, utilizand alte modalitati narative decat cele obisnuite. In primul segment narativ, semnele universului sacru se contureaza din elementele realului. " In tramvai pe una din strazile Bucurestiului, profesorul de pian, ce tocmai parasise casa unei eleve,discuta cu ceilalti calatori In conversatia aparent banala , apar cateva cateva obsesii: casa tigancilor, apoi gradina. Amandoua , frumoase si enigmatice, incita curiozitatea. In discutie se insinueaza apoi un motiv funebru: umbra si racoarea nucilor din curtea tigancilor. Gavrielescu tanjeste dupa umbra si racoarea nucilor , nu numai din cauza caldurii excesive, ci dintr-o chemare nedeslusita inca, spre moarte. Aceasta chemare mai este sugerata si de legatura sa cu colonelul Lawrence. El nu stia cine este dar auzise vorbnduse despre el in statie. Acesta traise cu exactitate acelasi senzatie de caldura insuportabila suportata si de Gavrielescu ,in aceea zi: arsita aceea teribila a Arabiei, l-a lovit ca o sabie. La lovit in crestet ca o sabie, amenintandu-l. " Gavrilelescu isi motiveaza intrarea in casa tigancilor prin dorinta de a gasi si infrunta aventura. El asculta de un glas venit de dincolo, o voce care il chema staruitor sub umbra imbietoare a nucilor. Acolo il intampina o neasteptata si nefireasca racoare. Raceala pamantului ii va primi curand tot trupul. " Toate semnele exterioare duc spre acelasi sfarsit: istovirea trupului, senzatia caldurii apasatoare, limbajul ambiguu,oprirea timpului. Limbajul: repetarea propozitiei Prea tarziu! Prea tarziu! ,rostita identic la intrarea si la iesirea de la tiganci rasuna ca un ramas bun adresat realului. Oprirea timpului: odata cu intrarea in casa tigancilor , mecanismul ceasului s-a oprit. " Constatarea o face batrana si limbajul sugereaza stingerea mecanismului constiintei. " Observam ca toate actiunile eroului sint in numar de trei: se urca de trei ori in tramvai, il intampina trei fete, persoanele cu care vorbeste sunt tot trei . Acest numar are valente simbolice, sinonim cu inceputul unei noi existente, sugerand tot odata nivelele fundamentale ale existentei : trecut , prezent, viitor. & CONFLICTUL EPIC Nuvela intemeiaza un univers fictional inedit, in care actioneaza altfel de legi decat cele specifice realitatii cotidiene. Orice incercare de a gasi o explicatie rationala evenimentelor, esueaza. Tot ce putem afirma cu siguranta este ca din clipa in care intra in gradina enigmatica, Gavrielescu patrunde in alt timp, ce se dezvaluie la sfarsit a fi o etapa distincta a trecerii din viata in moarte. & Relatia naratorpersonaj Naratorul isi interzice orice interventie subiectiva in text. El nu poate da nici o explicatie intamplarilor , inainte de a fi gasita chiar de catre personaj si cum acesta nu intelege ce i se intampla autorul sugereaza prin cuvintele lui Hildegard ,semnificatia scenariului oniric. De aceea textul este ambiguu. Mircea Eliade : La tiganci Mircea Eliade recunotea nc din adolescen mi-a plcut s scriu nuvele, povestiri i chiar nuvele fantastice. Aceast nclinare spre fabulos se va accentua n urma vastelor sale lecturi i a numeroaselor clatorii. El va fi atras mereu de spaiul romnesc i de oraul Bucureti: pentru mine Bucuretiul este centrul unei mitologii inepuizabile. i n nuvela La ignci aciunea se petrece n Bucureti avndu-l ca protagonist pe profesorul de muzic Gavrilescu. Nuvela ilustreaz o alegorie a morii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfoar n opt secvene care alctuiesc nuvela construit cu echilibru i armonie clasic. Alterneaz planul real cu cel ireal. Secvena I (expoziiunea) prezit eroul n tramvai, este vorba de Gavirescu care se ntorcea acas de la

leciile de pian date domnioarei Otilia. n tramvai se discut despre bordeiul igncilor, de existena cruia se prefac c se scandalizeaz brbaii. Pentru profesor acesta este un palat cu grdini i nuci pe care el l vede de trei ori pe sptmn. i aduce aminte c a uitat servieta la meditaie i coboar repede ca s ia tramvaiul n sens invers. n aceast prim secven autorul introduce cteva leitmotive: cldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spaiul misterios), Elsa. Ateptnd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amrui al frunzelor de nuc i de nefireasca rcoare nc fr s-i dea seama s-a aflat n faa porii. Secvenele II, III i IV ale naraiunii dezvolt intriga marcat de ptrunderea lui Gavrilescu la ignci. Desfurarea aciunii se face prin nararea ntmplrilor eroului n acest spaiu, visul lui. Intrnd la ignci este ntmpinat de baba care-i cere trei sute ca s l lase la bordei, s-i aleag o fat. Se ntlnete cu trei fete, trebuind s identifice pe cea de a treia dar nu reuete. Pic ntr-un vis i apoi se trezete cu gndul c trebuie s-i recupereze servieta i se duce la tramvai. Acest nucleu conine mai multe mituri mereu aprofundate n lucrrile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre via spre moarte. Este un spaiu al iniierii n ritualurile morii. Trecerea prin bordei este o trecere dincolo. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele l supun pa Gavrilescu unor ncercri pe care el nu le poate trece, danseaz n jurul lui, i cer s o ghiceasc pe iganc dar el le scap mereu. Personajul alunec mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard i Elsa. El nu reuete s ghiceasc iganca nici dup ultima ncercare. Trebuie s interpretm acest lucru n sensul c profanul rateaz intrarea lui n domeniul sacrului. Apare o nou tentativ de intrare n real prin muzic. Secvena IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaz c ncearc s ghiceasc fetele, se pierde n camere ciudate cu tavane scunde i neregulate, cu pereii uor ondulai, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rtcete mereu n sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaz. Visul se termin cu o scen a luptei lui cu o draperie simbolic. Visul are mai multe semnificaii. La nceput el apare ca o aspiraie a eroului sprea o alt realitate alturi de Hildegard. Apoi n secvena IV visul devine simbolul comarului traversrii materiei de ctre spirit a vieii spre moarte nsoit de spaime i sufocri. Draperia i aprea ca un giurgiu i-l ngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept prob ghicitul, simbol al riturilor de iniiere n taina morii, o vam luat sufletului ca o ultim ans de desprire a condiiei umane. Cifra trei i multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaz momente semnificative. Secvena V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentndu-nil pe Gavrilescu n ncerecarea de a-i recupera servieta cu partituri. n strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoate pe nimeni, n locul doamnei Voitinovici gsete pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alf c plecase acum 8 ani dup ce se cstorise cu inventatorul Frncu. Se ntoarce spre cas i n tramvai revin aceleai obsesii (portofelul, cldura, etc.). Secvena VI (punctul culminant) se petrece acas unde surprizele continu. Elsa, soia lui, plecase n Germania la familia ei n urm cu 12 ani, cam de cnd aflase c el a murit. Murise i madam Trandafir i foarte dezamgit se hotrete s se ntoarc la ignci. Secvena VII descrie drumul de acas la ignci. Cltoria lui se realizeaz ntr-o atmosfer fantastic, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu l simte un vistor, o fire de artist. Acesta ca un mesager al morii l ajut pe profesor s ajung dincolo trecnd prin locuri impuse de tradiie cum este biserica. Secvena VIII ncepnd cu intrarea definitiv a eroului la ignci unde nimic nu se schimbase. Baba l ateap, l recunoate, i ia vama, i arat din prag casa cea mare rostind nite cuvinte oraculare: vezi s nu te rtceti, s te ii drept pe coridor i s numeri apte ui i cnd ajungi la a aptea s bai de trei ori i s spui: eu sunt, m-a trimis baba. Sleit de puteri trece prin coridor i se ncurc iar, o gsete pe Hildegard care l ateptese ca s-l conduc pe ultimul drum i i spune vino cu mine. Pornesc spre pdure alunecnd dinspre veghe spre vis, spre moarte du-i de birjarul enigmatic i de porunca lui Hildegard: Ia-o spre pdure, pe drumul la mai lung i mn ncet. Nu ne grbim.. Deznodmntul nuvelei nu aduce ieirea din ambiguitate. Eroul se explic echivoc se ntmpl ceva cu mine i nu tiu ce, dac nu te-a fi auzit vorbind cu birjarul a crede c visez.. Fata l consoleaz la fel de echivoc toi vism, aa ncepe, ca ntr-un vis.. Nuvela ntr-o alt interpretare poate sugera aventura artistului case aspir s-i depeasc condiia sa profesional i social a omului care poate atinge absolutul, eternul. i atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoaterii. Condiia material precar l mpiedic s-i depeasc condiia, n lupta sa ar trebui s fie tnr dar el este btrn, ar trebui s fie curajos dar lui i e fric mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toi care l-au iubit au disprut. Din aceast perspectiv nuvela prezint drama artistului ratat.

La ignci: Mircea Eliade recunotea nc din adolescen mi-a plcut s scriu nuvele, povestiri i chiar nuvele fantastice". Aceast nclinare spre fabulos se va accentua n urma vastelor sale lecturi i a numeroaselor clatorii. El va fi atras mereu de spaiul romnesc i de oraul Bucureti: pentru mine Bucuretiul este centrul unei mitologii inepuizabile". i n nuvela La ignci" aciunea se petrece n Bucureti avndu-l ca protagonist pe profesorul de muzic Gavrilescu. Nuvela ilustreaz o alegorie a morii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfoar n opt secvene care alctuiesc nuvela construit cu echilibru i armonie clasic. Alterneaz planul real cu cel ireal.Secvena I (expoziiunea) prezit eroul n tramvai, este vorba de Gavirescu care se ntorcea acas de la leciile de pian date domnioarei Otilia. n tramvai se discut despre bordeiul igncilor, de existena cruia se prefac c se scandalizeaz brbaii. Pentru profesor acesta este un palat cu grdini i nuci pe care el l vede de trei ori pe sptmn. i aduce aminte c a uitat servieta la meditaie i coboar repede ca s ia tramvaiul n sens invers. n aceast prim secven autorul introduce cteva leitmotive: cldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spaiul misterios), Elsa. Ateptnd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amrui al frunzelor de nuc i de nefireasca rcoare nc fr s-i dea seama s-a aflat n faa porii. Secvenele II, III i IV ale naraiunii dezvolt intriga marcat de ptrunderea lui Gavrilescu la ignci. Desfurarea aciunii se face prin nararea ntmplrilor eroului n acest spaiu, visul lui. Intrnd la ignci este ntmpinat de baba care-i cere trei sute" ca s l lase la bordei, s-i aleag o fat. Se ntlnete cu trei fete, trebuind s identifice pe cea de a treia dar nu reuete. Pic ntr-un vis i apoi se trezete cu gndul c trebuie s-i recupereze servieta i se duce la tramvai. Acest nucleu conine mai multe mituri mereu aprofundate n lucrrile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre via spre moarte. Este un spaiu al iniierii n ritualurile morii. Trecerea prin bordei este o trecere dincolo". Cele trei fete amintesc de ursitori, ele l supun pa Gavrilescu unor ncercri pe care el nu le poate trece, danseaz n jurul lui, i cer s o ghiceasc pe iganc dar el le scap mereu. Personajul alunec mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard i Elsa. El nu reuete s ghiceasc iganca nici dup ultima ncercare. Trebuie s interpretm acest lucru n sensul c profanul rateaz intrarea lui n domeniul sacrului. Apare o nou tentativ de intrare n real prin muzic. Secvena IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaz c ncearc s ghiceasc fetele, se pierde n camere ciudate cu tavane scunde i neregulate, cu pereii uor ondulai, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rtcete mereu n sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaz. Visul se termin cu o scen a luptei lui cu o draperie simbolic. Visul are mai multe semnificaii. La nceput el apare ca o aspiraie a eroului sprea o alt realitate alturi de Hildegard. Apoi n secvena IV visul devine simbolul comarului traversrii materiei de ctre spirit a vieii spre moarte nsoit de spaime i sufocri. Draperia i aprea ca un giurgiu i-l ngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept prob ghicitul, simbol al riturilor de iniiere n taina morii, o vam luat sufletului ca o ultim ans de desprire a condiiei umane. Cifra trei i multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaz momente semnificative. Secvena V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentndu-nil pe Gavrilescu n ncerecarea de a-i recupera servieta cu partituri. n strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoate pe nimeni, n locul doamnei Voitinovici gsete pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alf c plecase acum 8 ani dup ce se cstorise cu inventatorul Frncu. Se ntoarce spre cas i n tramvai revin aceleai obsesii (portofelul, cldura, etc.). Secvena VI (punctul culminant) se petrece acas unde surprizele continu. Elsa, soia lui, plecase n Germania la familia ei n urm cu 12 ani, cam de cnd aflase c el a murit. Murise i madam Trandafir i foarte dezamgit se hotrete s se ntoarc la ignci. Secvena VII descrie drumul de acas la ignci. Cltoria lui se realizeaz ntr-o atmosfer fantastic, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu l simte un vistor,

o fire de artist. Acesta ca un mesager al morii l ajut pe profesor s ajung dincolo" trecnd prin locuri impuse de tradiie cum este biserica. Secvena VIII ncepnd cu intrarea definitiv a eroului la ignci unde nimic nu se schimbase. Baba l ateap, l recunoate, i ia vama, i arat din prag casa cea mare rostind nite cuvinte oraculare: vezi s nu te rtceti", s te ii drept pe coridor i s numeri apte ui i cnd ajungi la a aptea s bai de trei ori i s spui: eu sunt, m-a trimis baba". Sleit de puteri trece prin coridor i se ncurc iar, o gsete pe Hildegard care l ateptese ca s-l conduc pe ultimul drum i i spune vino cu mine". Pornesc spre pdure alunecnd dinspre veghe spre vis, spre moarte du-i de birjarul enigmatic i de porunca lui Hildegard: Ia-o spre pdure, pe drumul la mai lung i mn ncet. Nu ne grbim.". Deznodmntul nuvelei nu aduce ieirea din ambiguitate. Eroul se explic echivoc se ntmpl ceva cu mine i nu tiu ce, dac nu te-a fi auzit vorbind cu birjarul a crede c visez.". Fata l consoleaz la fel de echivoc toi vism, aa ncepe, ca ntr-un vis.". Nuvela ntr-o alt interpretare poate sugera aventura artistului case aspir s-i depeasc condiia sa profesional i social a omului care poate atinge absolutul, eternul. i atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoaterii. Condiia material precar l mpiedic s-i depeasc condiia, n lupta sa ar trebui s fie tnr dar el este btrn, ar trebui s fie curajos dar lui i e fric mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toi care l-au iubit au disprut. Din aceast perspectiv nuvela prezint drama artistului ratat. Hanul Ancutei & Tehnica operei Opera epica construita prin procedeul pov. in povestire. Autorul este insasi personaj al nuvelei, dar nu are un rol prea important , fiind martor la intamplarile povestite. In povestirea cadru se fixeaza momentul, locul, si circumstantele ce i-au adus pe toti calatorii la han. & Hanul este situat pe malul Moldovei , la o rascruce de drumuri si de destine, in afara orasului. Actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XIX. Pe aici treceau mai multi calatori , cu carutele ,si poposeau la hanul Ancutei pentru a se odihni , pentru a manca si mai ales pentru a-si povesti viata plina de peripetii,in jurul focului. Dorinta arzatoare de comunicare este un element unificator. Deasemenea in povestirea cadru sunt povestite noua intamplari, de catre diversi calatori. Hanul este vazut ca o cetate ,este umanizat , personificat si reactioneaza la miezul noptii ,cand da tarcoale Satana. Hanul este mitic, fabulos ;el apartine legendei. Momentul din nuvela este prezentat intr-un timp mitic, atunci cand tara era de un belsug nesfarsit , cu toamne extrem de bogate: rod in podgoriile din Tara de jos ,de nu mai aveau vierii unde sa puie mustul... Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice , fabuloase: taberele de cara nu se mai istoveau,lautarii cantau fara oprire ,...cadeau doborati de truda si de vin... si la focuri oamenii si mesterii frigeau hartane de berbeci. Toata actiunea si atmosfera nuvelei sunt proiectate intr-un timp si spatiu mitic. Sadoveanu porneste de la un modul deja existent: bogatia si belsugul nesfarsit al unei tari binecuvantate de Dumnezeu. & PERSONAJELE (portrete) Sunt de un timp si spatiu mitic, pare ca nimic nu se schimba indiferent de cat timp trece si trasaturile lor se transmit la urmasi. Faptul ca nimic nu se schimba da o senzatie de PERMANENTA. Permanenta asemanare extrem de tulburatoare da senzatia de arhetip (omul vesnic). In viziunea lui Sadoveanu natura e neschimbata si trasaturile fundamentale ale oameniilor raman la fel , indiferent de cat timp ar trece. El creaza arhetipuri, oameni nemuritorii, ce nu se lasa schimbati.el vrea sa exprime permanenta sufletului moldovenesc. 1. Ancuta copie fidela a mamei sale. Era o fata tanara , sprintena , muncitoare, vicleana si descurcareata. Are aceasi infatisare cu a mamei si acelasi comportament ; are aceleasi reactii cum avea si mama ei in tinerete.

2. Ionel, comisul om bogat, (reiese din felul in care era imbracat) ,om trecut prin viata experimentat ,om ce nu poate fi inselat ,aprig .El rade cu tristeta ,om cu multe necazuri in viata , nefericit. Era un om nestatornic , pribeag si treburile il purtau pe multe drumuri. Era un justitiar, vroia sa i se faca dreptate, tenace , merge pana la capat cand vrea sa obtina ceva. Are simtul umorului, cand vorbeste cu Voda. 3. Iapa - animal mitic , pentru ca este comparat cu un cal din basme. Intregeste portretul lui Ionel. Este un pretins animal de vita nobila dar foarte slab , numai piele si os. Portretele personajelor sunt realizate dintr-o perspectiva admirativa. Autorul este unul subiectiv iar toata nuvela este vazuta prin prisma sa. & LIMBAJUL Tot limbajul din nuvela este protocolar, ceremonios, chiar ritualic:stimate fete, domnilor, cinstiti prieteni. Toate personajele imprumuta acest limbaj (inclusiv Sadoveanu). Intre limbajul personajului si cel al autorului nu este nici o diferenta adancirea ideii de arhetip. Cele noua intamplari din povestirea cadru 1. Iapa lui Voda povestita de comisul Ionita El povesteste o intamplare din tineretea sa cand a trebuit sa mearga pana la Voda pentru a i se face dreptate , pentru niste pamant. 2. Haralambie - povestita de preot Acest preot se ducea la moastele sfantului si a facut popas la Ancuta. Intamplarea pe care o va povesti, se intampla in copilaria sa, cand tatal sau, Haralambie, a fost ucis chiar de unchiul sau. Haralambie fura iar domnitorul a dat ordin sa fie omorat . Acesta este omorat chiar de fratele sau , care lucra in slujba domnitorului. Indiferent ca este vorba de fratele sau acesta isi face datoria, insa cu un pret imens. Gheorghie, unchilul peotului se retrage in munti si duce o viata de razes. 3. Balaurul povestita de mos Leonte, zodierul Era un boier Nastase Bolimir, caruia ii murisera deja doua neveste. Acesta se hotaraste sa se recasatoreasca, cu o fata foarte tanara si extrem de frumoasa. Dar care era malefica, diabolica si avea cornite. Boierul afla ca fata il insela si vrea sa o omoare. Tatal lui mos Leonte ii spune fetei iar cand boierul vrea sa se razbune pe fata cerul se intuneca si un balaur, forta malefica, il omoara. Fata dispare. Felul in care a fost omorat boierul si disparitia fetei sunt doua enigme. 4. Fantana dintre plopi povestita de capitanul Neculai Isac Intamplarea se petrece in tineretea sa, cand poposea la han, cu vin. Cand se plimba prin padure, ajunge la corturile unor tigani. Aici o vede pe Marga, o tigancusa frumoasa si ii da un banut. Acesta se indragosteste de ea. Ei aveau ca loc de intalnire fantana dintre plopi. Barbatul este inselat, pentru ca fata erea pusa de tigani sa se intalneasca cu Neculai deoarece aveau de gand sa il jerfuiasca. Fata insa ii spune ce aveau de gand. Nu apuca insa sa plece pentru ca tiganii il ataca. Acesta este ranit in ochiul drept, dar reuseste sa ii alunge pe hoti, 5. Cealanta Ancuta Ianache coropcarul, martor implicat Povesteste cum un razes Tadrita Catana, aflat in slujba vornicului Bobeica se indragosteste de sora acestuia. El fuge impreuna cu Varvara, dar este prins si luat pentru judecta, pentru apoi a fi omorat. Pe fata vroiau sa o inchida intr-o manastire. Barbatul reuseste sa evadeze. In acest timp Ianache, care pleca din targ, se intalneste pe drum cu fugarul. Todrita il obliga sa il duca la Hanu-Ancutei, unde planuia sa se ascunda. El concepe un plan cu Ancuta si astfel barbatul reuseste sa o ia pe Varvara de la boier si sa fuga cu ea. Ianache nu este de acord cu fugarul si este indignat de comportamentul sau si de faptul ca Ancuta il ajuta. 6. Judet al sarmanilor povesteste ciobanul de la Rarau Barbatul povesteste cum a aflat ca nevasta il inselasa cu un boier din sat. Acesta a batut-o, dar a doua zi boierul, amantul femeii l-a batut ingrozitor, chiar torturat si l-a izgonit din sat. Acesta s-a retras in munti Rarau, dar dupa un timp el a revenit in sat si si-a facut dreptate, omorandu-l pe boier. Crima savarsita, pare la acea vreme o judecata dreapta. 7. Negustor lipscan povesteste un negustor Acesta facea comert si calatorea in occident, pana in Germania sau Franta. El le povesteste ascultatorilor de

la han toate noutatile pe care le vazuse: trenul, strazile asfaltate, casele cu etaj sau mancarurile specifice. 8. Orb sarac povesteste un orb Orbul, le povesteste cum , ramas orb de mic , s-a hotarat sa pribegeasca prin lume, pentru a se redescoperii pe sine , pentru a putea intelege viata. Mai intai se intovaraseste cu niste ciobani care il invata sa cante la cimpoi, apoi intra in breasla unor cersetori care se prefaceau a fi orbi pentru a castiga bani, apoi pleaca din tara cu niste tatari. Dorul de tara l-a facut sa se intoarca inapoi si sa revina la o viata stabila. 9. Istorisirea Zahariei ,fantanarul Zaharia a fost chemat de un boier, Dimache Marza, sa ii faca o fantana, intr-o poiana deoarece acolo avea sa se organizeze o importanta vanatoare domneasca si era nevoie de apa. Barbatul a facut fantana si apa fost gustata chiar de Voda, care venise la vantoare. Boierul Dimache Marza avea o fata, Agalita, care era indragostita de un mazil. Tatal nu era de acord cu aceasta iubire si fata, ii marturiseste lui Zaharia ca ar vrea sa se omoare, dupa ce se mai intalneste odata cu iubitul ei. Zaharia ii ajuta pe cei doi indragostiti, care se roaga lui Voda sa ii ajute si sa ii ierte. Cei doi tineri se casatoresc, iar nas este chiar Voda. In viziunea lui Sadoveanu, civilizatia Ardealului este o civilizatie net superioara celei din Occident, pentru ca oameni sunt niste arhetipuri ce nu sau lasat schimbate de vreme. Este o lume de legenda, care desi primitiva, este un ascendent asupra tuturor civilizatilor europene. Prezenta autorului in nuvela, da unitate. Povestea lui Harap-Alb Fara indoiala o capodopera, Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice. Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat. Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata. Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul SfanteiDuminici care il va ajuta sa?si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu?i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca experienta tatalui, pe care calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele doua forte, simboluri ale binelui si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sa?l piarda, il supune pe Harap?Alb la diferite incercari. Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului din padure si pe fata imparatului Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea de?a treia incercare presupune la randul ei alte trei probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare. Incercarile la care este supus sunt menite a?l pregati ca viitor conducator, mostenitor al unchiului sau, dar si in vederea casatoriei, prin stapanirea farmazoanei cumplit care era fata imparatului Ros. Toate obstacolele sunt depasite cu bine cu ajutorul: furnicilor, albinelor si a lui Gerila, Setila, Pasarila?Lati? Lungila, Flamanzila, Ochila. In final, Harap?Alb, ajutat de calul nazdravan, este repus in drepturi, iar Spanul este demascat si pedepsit. In desfasurarea epicului, personajele sunt puternic umanizate, ceea ce permite individualizarea lor si creare unor psihologii complexe, pe care nu le intalnim in basmul popular. Harap?Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase (cum se intampla in basmele folclorice), ci prin extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric, plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea primele probe de curaj si barbatie. Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolistic al fortelor binelui. Prin ele isi face ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al devenirii il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii sale morale. Eroul individualizat si prin nume are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de conducator intelept, receptiv la durerile si suferintele celor multi nu s?ar fi implinit.

Lui Harap?Alb ii este opus Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul. Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul isi mentine atitudinea realista. Prefacut, schimbandu?si infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sa?l determine pe fiul de crai sa?l tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns sluga, el isi construieste un plan minutios de supunere a stapanului sau. Prin viclenie si stratagema diabolica, reuseste sa?l subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de crai. In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindu?l pe erou in orice fel posibil. Neindurator, il supune pe Harap?Alb unor incercari menite a?l duce la pieire. In final, este demscat si pedepsit, in numele dreptatii si al demnitatii, aspiratii etern umane. Cei 5 nazdravani care il insotesc pe Harap?Alb se inscriu tot in sfera umanului, reprezentand un portret grotesc?caricatural in care o trasatura dominanta este ingrosata pana la limita absurdului si capata dimensiuni fantastice. Fiecare il ajuta pe crai sa treaca probele la care il supune imparatul Ros, drept rasplata pentru omenia sa. Prin ei, Harap?Alb constata ciudateniile firii omenesti, avand astfel prilejul sa cunoasca mai bine psihologia umana si sa constate ca tot omul are un dar si un amar. In Povestea lui Harap?Alb Creanga a retopit structuri epice traditionale, intr?un stil puternic individualizat care poarta amprenta modernitatii. Astfel, de inspiratie folclorica sunt: tema (triumful binelui asupra raului) si motivele (calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbanda mezinului, casatoria), personajele (Craiul, Verde?imparat, Imparatul Ros, fata acestuia, Spanul, Harap?Alb), ajutoarele eroului (Gerila, Setila, Sfanta Duminica, regina furnicilor, si cea a albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moarta), fuziunea dintre real si fabulos (se trece de la real la fantezie fara sa se faca distinctie intre cele doua planuri), limbajul caracterizat printr?o aparenta simplitate si oralitate (determinata de prezenta exclamatiilor, interjectiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetitia formulelor tipice basmului, precum si frecventa dialogului si monologului). Dar elementele populare nu exclud pe cele care confera povestirii o certa nota de originalitate. Referitor la specificul artei literare, scriitorul individualizeaza cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog. La nivel fantastic, personajele sunt umanizate, nu numai prin comportament si mentalitate ci si prin limbajul ce permite o localizare. Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc. Alta dominanta a scrisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul. Pentru a obtine o veselie contagioasa, Creanga apeleaza la o variata gama de mijloace artistice: exprimarea poznasa, mucalita (Sa traiasca 3 zile cu cea de?alaltaieri), ironia realizata prin folosirea diminutivelor (buzisoare, bauturica), zeflemisirea (Tare mi?esti drag ! Te?as baga in san, dar nu?ncapi de urechi), caracterizarile pitoresti, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea unor porecle si apelative caricaturale (Buzila, mangositi, farfariti) sau a unor vorbe de duh (Da?i cu cinstea sa peara rusinea). Nota de originalitate a basmului este conferita si de eruditia paremiologica. Creanga citeaza la tot pasul proverbe, zicatori, vorbe de duh, pe care le ia din tezaurul de intelepciune populara si le introduce in text prin expresia : vorba ceea. Procedeul are o mare frecventa si, datorita lui, Creanga a fost comparat cu Anton Pann si amandoi cu marele scriitor francez Rabelais. O alta nota distincta o da libajul folosit: majoritatea cuvintelor sunt de origine populara, unele cu aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme, in timp ce neologismele apar foarte rar. Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creanga ramane insa exprimarea locutionala ce creaza un relief unic al frazei romanesti. Ca si in Amintiri din copilarie, autorul se implica in poveste, limbajul capatand o puternica tenta afectiva exprimata prin interjectii, exclamatii sau dativul etic. De asemeni, metaforele lipsesc cu desavarsire, lasand locul comparatiilor (de fapt, figurii de stil generalizate, devenind expresii consacrate de uz). Sintaxa frazei este orala, deoarece cuvintele curg dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului. Povestea lui Harap-Alb Cei patru mari clasici ai notri, att de diferii ca formaie, viziune asupra lumii, manier stilistic, au mai multe puncte comune dect se crede ndeobte. Concepia despre art, religiozitatea cu care abordau problemele scrisului, respectiv pentru limb, cultivarea valorilor morale moderne etc. sunt doar cteva dintre ele. Fapt e c au cunoscut deopotriv fascinaia basmului. Fr ndoial, Povestea lui Harap-Alb poart n sine schema general a basmului, dar, mai ales, e evident geniul verbal al lui Creang, tiina lui de a-i subjuga asculttorii / cititorii, povestea fiind tot o amintire. Motivele basmului sunt cele cunoscute: mpratul fr urmai pe linie brbteasc, motivul alegerii fiului

vrednic de a fi mprat, prima prob, sfaturile date de Sfnta Duminic fiului milostiv, alegerea calului (cu proba jratecului), trecerea primei probe de ctre Prslea (mezinul), cltoria, supunerea prin vicleug i ameninri (motivul spnului), motivele ncercrilor / probelor diferite, motivul prieteniei i al ajutoarelor, dragostea, pedepsirea celui ru, cstoria. Predomin ns motivul omului bun i milos, menit s aib o via fericit dup ncercri dure, pe care le depete ajutat fiind de divinitate (...puterea milosteniei i inima ta cea bun te ajut, Harap-Alb...), de oameni, de animale, de gze, de elemente magice. Harap-Alb e un tnr obinuit (plnge, se lamenteaz, e nervos, lovete calul, e supus, i respect cuvntul dat, se sperie, e gata s renune, se ndrgostete, e cinstit, fr nici un fel de putere magic). Pe deasupra se i amuz grozav ca un copil n compania uriailor cu care se va mprieteni. Nu e nimic schematic n cuprinsul motivelor, totul decurge ca n gndirea ranului (ca dealtfel i n poeziile lui Goga, Cobuc, Sadoveanu). Ce e strict popular n Povestea lui Harap-Alb? La o lectur grbit s-ar prea c totul, din moment ce motivele impun derularea aciunii / naraiunii. Se adaug tema cunoscut: binele va izbndi n lupta cu rul, chiar dac sunt necesare, pentru iniierea eroului, probe de inteligen, vitejie, agerime, nelegere, rbdare. Personajele sunt alese din lumea satului / a basmului, ajutoarele au aceeai sorginte, limbajul poart marca oralitii (a unei oraliti trecute prin filtrul lui Creang), totul e tipic, tiparele se vd pretutindeni. Originalitatea lui Creang. Basmul e teritoriul copilriri, presupune ieirea, prin real, n imaginar, orice situaie avnd rezolvri imediate, pozitive. Imaginarul e la Creang un prilej de a hiperboliza i de a aeza n plin lumin comicul i consideraiile implicate spontan: accentele morale, credinele, superstiia, dar i trimiterile spre cotidian. Chiar din introducere dup clieul iniial ni se relateaz despre rzboaie i primejdii ce pot mpiedica pe oamenii aflai la mari deprtri s intre n contact. Deschiderea e ca i n Amintiri... spre actualitate, de aceea Creang (cenzor, autor, narator, martor, personaj) oprete digresiunea: Dar ia s nu ne deprtm cu vorba i s ncep a depna firul povetii. Nu e tot o amintire din copilrie? Mentalitatea specific ranului htru, prins de nevoia de a evada din tipar, dar ntorcndu-se la acesta. Sfnta Duminic l susine pe Harap-Alb, fiindc-i tie soarta, i cunoate firea, e altfel dect al tatlui care-i refuzase ntoarcerea acas n cazul unui insucces. Omul trebuie s nvee totul temeinic i pe ndelete, pltind nesbuinele i pripelile. Tatl l pune n gard n ceea ce privete inconsecvena, ispitele, relele lumii, reduse, pentru Harap-Alb, la spn i omul ro. Este o anticipare a tot ce va fi, ntruct btrnul mprat tie preul tinereii, dar i ce pot face singurtatea i urtul drumului lung. Calul nsui ar putea atenua suferinele eroului, dar n-o face, fiindc Harap-Alb trebuie s-i merite darurile de la captul unui deert ce nu pare s se mai sfreasc. i aa Harap-Alb nva lecia omeniei, a dobndirii propriei experiene, condiie sine qua non, n concepia popular, dar i a lui Creang, pentru echilibru i dreapt judecat, lecie sintetizat tot de Sfnta Duminic: Cnd vei ajunge i tu odat mare, i cuta s judeci lucrurile de-a-fir-a-pr i vei crede celor asuprii i necjii, pentru c tii ce e necazul. Dar pn atunci mai rabd, Harap-Alb.... Sunt realizate conexiuni neateptate, Sfnta Duminic i d lui Harap-Alb armele lui Statu-Palm-BarbCot, fiindc autorul consider folclorul un bun public, la care oricine poate apela pentru imagini, semnificaii, personaje sau mijloace. Apare monologul interior. Pe alocuri basmul, condus de un autor omniscient, dar jovial, are tonaliti de roman modern: Dar ia s vedem ce se mai petrece la mas dup ducerea lui Harap-Alb. Eroii fabuloi se despart cu greu de Harap-Alb, fiind cuprini de farmecul prieteniei. n basmul popular fantasticul presupune o alt realitate, ordonat dup anume criterii: trmul cellalt (local zmeilor, balaurilor, al zgripuroaicelor, etc.). Aceti mesageri ai rului n-au chip, n-au identitate, ci doar comportamente tipice. Fiind abur, cea, plsmuire..., zmeul, balaurul in de vrjitorie, de magie, produc spaima subcontientului. Nimic din toate acestea n Povestea lui Harap-Alb. Apar, desigur, elemente magice, calul, Sfnta Duminic, dar acionnd credibil. Creang d via, contur precis unor hiperbole populare: un mncu (Flmnzil), un mare butor (Setil), unul care vede totul (Ochil), etc. Ei sunt nite rani, uriai n felul lor, depindu-i concetenii, fiindc sunt cu un picior pe trmul realului i cu unul pe trmul imaginarului. Reprezint fantasticul, dar o fac doar pe jumtate, pentru c, de fapt, sunt nite oameni: se ironizeaz, au sentimentul prieteniei, le place viaa. Sunt proiecii, creaii, dorine ale ranului care crede c viaa a impus destule limite omului. Sunt n acelai timp prietenii lui I. Creang din clipele de reverie, constituie rspunsul pe care i l-ar da fiecare n momente grele. Creang restituie povestirea funciunii ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil de a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta peste nelesul abstract al lucrurilor comunicante. (T. Vianu)

POVESTEA LUI HARAP-ALB: Povestea lui Harap-Alb este un basm cult in care sunt valorificate teme si motive de circulatie universala. Aici sunt urmarite dificultatile cu care se confrunta fiul cel mic al craiului, dificultati care contribuie la pregatirea lui pentru viata. Spre deosebire de fratii sai, mezinul infrunta cu vitejie incercarea la care il supune tatal sau, precum si pe cele la care il va pune Spinul, care ise substituie: aducerea salatilor" din gradina ursului, a capului de cerb si a fetei imparatului Ros. Numai dupa toate aceste incercari ajunge pe tronul unchiului sau, Verde imparat. Izvor de inspiratie al povestirii este folclorul ROM. Asa se explica existenta unor elemente de factura populara: tema (triumful binelui asupra raului) si motivele (calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbinda mezinului, casatoria); personajele (Craiul, Verde-Imparat, Imparatul Ros, fata acestuia, Spinul, HarapAlb), ajutoarele acestora (Gherila, Setila, Flaminzil, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Sfinta Duminica, apoi calul, regina furnicilor si apoi cea a albinelor, turturica) si unele elemente miraculoase (apa vie, apa moarta, cele trei smicele). Dialogul are menirea de a dezvolta actiunea si a caracteriza personajele. Eroii din Povestea lui Harap-Alb amintesc de personajele din Amintiri din copilarie, prin comportare, mentalitate, gesturi si limbajul lor. Harap Alb plinge cind il dojeneste tatal sau, este slab de inger, se lasa inselat de Spin pentru ca este inca boboc in felul lui la trebi de aiste", se bate cu palma peste gura". Omeneste se comporta si tovarasii sai nazdravani: cind fata imparatului Ros se preface in pasare, Ochila ii spune lui Pasarila: Mai, fetisoara imparatului ne-a tras butucul!". Un element absolut nou in povestea lui Creanga este localizarea fantasticului din punct de vedere istoric si geografic. Personajele sunt niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc. Rolul proverbelor, al zicatorilor este sa sporeasca rapiditatea povestirii si sa produca efecte hilare. Creanga este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor folosite sunt de origine populara. In legatura cu stilul putem spune ca Creanga este singurul scriitor din literatura noastra care nu intrebuinteaza metafora". Expresiile locutionale, proverbele, zicatorile confera frazei rominesti o structura unica, aproape imposibil de redat in alte limbi. Povestea lui Harap Alb este nu mic roman de aventuri cu un subiect fabulos care are un pronuntat caracter etic, didactic. Baltagul - Referat Romanul este opera epic n proz, de foarte mare ntindere, cu o aciune complex, desfurat pe mai multe planuri, cu un numr foarte mare de personaje, personajul principal fiind exemplar. Tema romanului este cutarea i cunoaterea adevrului, iar aciunea se petrece spre sfritul sec. al XIXlea, i sfritul secolului al XX-lea nfind lumea patriarhal a satului moldovenesc de la munte i schimbrile ce ncep s se produc prin ptrunderea unei alte noi civilizaii. Opera literar Baltagul, este structurat pe 16 capitole, ntmplrile mbinndu-se armonios, evideniindu-se un fir rou care strbate romanul de la un capt la altul. Romanul are un moto foarte sugestiv: Stpne, stpne, / Mai cheam -un cne, care face trimitere la sursa de inspiraie a romanului Baltagul, la balada popular Mioria (motivul mioritic). Aciunea este ampl, i are toate momentele subiectului: Expoziiunea nfieaz locul i personajele, i ncepe cu imaginea Vitoriei Lipan, care st singur pe prisp, i se zbate ntre gnduri apstoare. Femeia i d seama c s-a ntmplat ceva ru cu soul ei, i trimite vorb fiului ei Ghiorhi s vin acas, i neavnd ncredere n autoriti, pleac n cutarea adevrului despre soul ei, mpreun cu fiul ei. Acest moment constituie intriga povestirii. Vitoria face rost de bani, i pleac la drum, la Borca ntlnind o cumtrie, iar la Cruci o nunt. Ea afl c Nechifor era nsoit de ali doi ciobani, i c soul ei a disprut ntre Sabasa i Suha apoi reface drumul dintre cele dou localiti. ntre timp, Vitoria gsete i cinele lui Lipan, cu ajutorul cruia descoper osemintele soului. Aceste ntmplri constituie desfurarea aciunii. Vitoria l nmormnteaz pe Lipan cum se cuvine, i las autoritile s fac cercetrile necesare. La praznicul de nmormntare reface punct cu punct momentele crimei, iar criminalul, Calistrat Bogza, atacat de cine i lovit cu baltagul, i recunoate vina. Momentele acestea constituie punctul culminant al romanului. Deznodmntul o prezint pe Vitoria Lipan fericit c i-a atins scopul, pregtindu-se de plecare, pentru a duce la ndeplinire noi treburi presante. Romanul Baltagul are un numr foarte mare de personaje (principale: Vitoria; secundare: Ghiorghi; episodice: Minodora, printele Danil, cei doi criminali; figurante: Nechifor Lipan; personaje colective: portretul muntenilor).

Personajele sunt caracterizate prin procedee diversificate, att direct, ct i indirect, ele devenind viabile. Personajul principal al romanului este un personaj excepional, pus n situaii excepionale. Vitoria, soie de oier, este personajul principal al nuvelei, un personaj exemplar, care reprezint binele i adevrul, fiind o femeie foarte puternic, care, n drumul ei spre Dorna urmrete s descopere adevrul despre soul ei. Drumul Vitoriei Lipan are o semnificaie profund att pentru ea, ct i pentru fiul ei Ghioghi, semnificnd i cele trei momente importante din viaa omului naterea, nunta i moartea. Avnd o aciune ampl, prezentnd diverse aspecte ale satului moldovenesc de munte, romanul Baltagul se bazeaz pe trei mituri: mitul mioritic, care face trimitere la sursa de inspiraie, mitul drumului Vitoriei Lipan, i mitul soarelui. Se mbin toate modurile de expunere: naraiunea (folosit n nararea faptelor i ntmplrilor), dialogul (folosit ntre personaje),care imprim autenticitate i dinamism aciunii, i ajut la caracterizarea personajelor, descrierea (folosit n descrierea locurilor ntlnite n drum, n prezentarea personajelor) i monologul interior, care are un rol important n evidenierea gndurilor i temerilor Vitoriei Lipan. Datorit acestor trsturi, putem spune fr teama de a grei c opera literar Baltagul, de Mihail Sadoveanu, este un roman. Baltagul M. Sadoveanu ne-a ales o oper vast cu o tematic divers: viaa celor muli i necjii. Aprut n 1930, romanul Baltagul red monografia satului moldovenesc la nceputul secolului XX. Acest roman preia nucleul epic al baladei Mioria, pe care-l transform ntr-o naraiune dens, cu 16 capitole, avnd n centrul ei tema cutrii i a cunoaterii adevrului. I Romanul debuteaz cu o povestire parabolic. Aciunea e localizat n Moldova, M-ii Tacului, satul Mgura; n care locuieta Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, soul Vitoriei, plecase, toamna , la Dorna s cumpere nite oi i nu revenise la timp. Fiul su, Gheorghi, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acs rmseser Vitoria i Minodora, fiica acesteia, care avea o relaie de dragoste cu fiul dasclului din sat.n somn femeia are un semn ru despre soarta soului: l vede clare, cu spatele ntors ctra ea, trcnd spre asfinit o revrsare de ape. II Se produce un alt semn: cocoul cnt pe prispa casei ntors nafar, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama i anun fiica de intenia de a o cstori cu un romn aezat cu cas nou i cu oi n munte. III Vitoria se adreseaz printelui Daniil pentru sfat, iar preotul o ndeamn s atepte, cci el crede c soul ei ntrzie dintr-o pricin oarecare. La aceasta, femeia spune c Nechifor poate zbovi o zi ori dou, cu lutari i cu petrecere, ca un brbat ce se afl; ns dup aceea vine la salaul lui. IV Soia ncearc s afle ceva despre cel disprut cu ajutorul babei Maranda, vrjitoarea satului. Btrna i ghicette n cri: una cu ochi verzi i cu sprncene mbinate l reine lng ea pe brbat, dar Vitoria nu prea crede. V Vitoria nu ascult vorbele rutcioase ale btrnelor din sat, i este hotrt s-l caute pe disprut oriunde ar fi el. Ea i plnuiete cu de-amnuntul plecarea, i pregtete sufletul, innd post i rugndu-se. De asemenea i pregtete casa i i gndete drumul pe care l va urma. Dup boboteaz primul drum l face la mnstirea Bistria pentru ca Sf. Ana s-i lumineze mintea i s-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o pvuiete s mearg la Piatra i s se adreseze stpnirii pmnteti. Sfnta Ana are s puie cuvnt la scaunul mpriei cele mari.() Du-te la poliai i la prefect i spune-le ntmplarea, ca s fac cercetri." VI Vitoria i Gheorghi au plecat de diminea la Piatra unde au oprit la un han pe care l cunoteau; acolo au ntrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului c soul ei plecase s cumpere nite oi de la Dorna i nu s-a mai ntors dei trecuser aptezeci i trei de zile. Prefectul o asigur c o s cerceteze i c trebuie s scrie o plngere (o jalb). Acas femeia se rug de printele Daniil s-i fac jalba, iar n jalb l rug s scrie de toate necazurile ei. Ea plnuise s plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora s o duc la mnstirea Varaticului unde e o sor de-a mamei clugri, iar casa o va lsa pe mna printelui Daniil. La 27 februarie o duse pe fat la mnstire iar pe drum i spuse:

- Fat, a vorbit ea fr suprare; tu s nu fii proast i s nu te boceti pe tine. Astzi e o sfnt luni i ncepem mplinirea hotrrii. VII n 9 martie ntr-o zi de iarn cu soare printele Daniil a fcut o slujb important. Vitoria i Gheorghi au dus la biseric multe daruri. Dup ce munteanca ajunse acas nici nu apuc s-i dea de mncare biatului cci deja la poart erau preotul Milie, domnul Iordan, negustorul i muterul lui Nechifor, domnul David. Deoarece stateau mai prost cu banii; Lipanii, au trebuit s vnda nite marf; cel care o cumpra era negustorul. n acea sear ddu-se o dihanie la vite dar d-l Mitrea rezolv problema. n dimineaa urmtoare pregtir cai i baltagul fcut de fierarul satului i blagoslovit de preot. Gheoghi purt aninat n lan,(),baltagul. Vitoria potrivise i legase puca cea scurt dinapoia tarniei. VIII Gheoghi, Vitoria i negustorul David plnuiau drumul pn Vatra Dornei. n drumul lor fcur un popas pe malul Bistriei lng o topli; de acolo au pornit de-a lungul Bistriei pn ce i-a prins noaptea lng un han la Donea. Acolo munteanca se preface c-l caut pe Lipan pentru nite bani i afl c acesta nu a mai fost vzut pe-acolo din toamn. Cei trei au pornit iar la drumeie, urmtorul popas fiind casa lui David la Clugreni lng Piatra Teiului. n acea sear Vitoria a nceput s depene amintiri cu Lipan. n dimineaa urmtoare merser pn la Farcaa unde se oprir din nou.Vitoria l judeca pe Lipan. Avea ea s-i spuie multe;()i I le spunea din luntru, cu bnuieli i suferine vechi. IX n Farcaa i gzduiete un fierar, mo Pricop, de la care Vitoria afl c soul ei oprise acolo, pentru potcovirea calului su, n drum spre Dorna. X Pe drum, la Borca, Vitoria i Gheorghi ntlnesc un botez la care au fost nevoii s participe; ceva mai departe, pe gheaa de pe apa Bistriei, i oprete un alai de nuntai, care au ntins plosca i au ridicat pistoalele.Ori beau () ori i omoar acolo pe loc; iar ei se conformeaz. Ajuni la Vatra Dornei afl de la un slujba c n noiembrie Nechifor cumprase trei sute de oi; din acestea vnduse o sut de oi altor doi gospodari, mpreun cu care plecase mai departe. XI Vitoria Lipan afl de la un crmar c soul poposise acolo mpreun cu doi ciobani. Vitoria indicnd semnalmentele soului ei, mai ales ccuila brumrie pe care el o purta, merge din crcium n crcium. Mama i fiul fac din nou un popas, dup ce trec de satul Sabasa peste muntele Stnioara, n satul Suha,unde crmarul, d-l Iorgu Vasiliu, i aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar nsoit fiind numai de doi stpni, fapt confirmat i de soia lui; pe unul dintre oieri l chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disprut ncepe s se fac lumin. La Sabasa, fuseser trei. Dincoace,(), Nechifor Lipan nu mai era.. XII Soia d-lui Vasiliui i spuse Vitoriei c pe cellalt l cheam Ilie Cuui i ambi sunt locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discut cu cei doi ciobani, ei spunnd c i-au pltit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Revenii n Sabasa Vitoria i fiul ei opresc la crciuma d-lui Toma dup care l recunoate pe Lupu, cinele soului, ntr-o gospodrie. XIII Gospodarul care-l inuse pe Lupu i-a cutat stpnul nainte de a-l lua. Dup ce pltete o recompens, ea l ia cu sine. Era deja primvar i Vitoria mpreun cu cinele, care o nsoea, asemeni fiului, ii conducea stpnii intr-o prpastie. Nechifor era acolo, ns impuinat de dinii fiarelor. Iar craniul uman purta urm de baltag. XIV Privind resturile pmnteti ale tatlui, Gheorghi plngea ca un copil mic, dar mama lui era ferm i se duse in sat dup ajutoare. A treia zi sosete subprefectul Anastase Balmez care constat moartea violent a lui Lipan, care i sugereaz s ntrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza i Cuui s duc oile de la Dorna dac tiu de vnzarea de oi. XV n timpul timpil interogatoriului la care-i supune, n Suha, pe Bogza i Cuui, subprefectul primte rspunsurile date Vitoriei n timpul discuiei cu ei de la primrie. Femeia invit pe subprefect i pe cei doi ciobani la nmormntare. Rmiele pmnteti ale lui Lipan sunt ngropate n cimitirul din Suha. Eu,

(), am trit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu i-am fost mulmit i nflorit cu dnsul. Iar de-acum mi mai rmn puine zile, cu nor.. XVI Are loc praznicul de dup nmormntare, la casa d-lui Toma. Vitoria i cere lui Bogza s-i dea baltagul su lui Gheorghi pentru ca flcul s-l admire. Apoi spune cum a fost ucis brbatul ei: urca muntele Stnioara impreun cu doi tovari din care unul l-a lovit cu baltagul n cap pe la spate i l-a impins n vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, cci se simea nvinuit (- Destul! rcni omul, destul!), iar Gheorghi l lovete cu baltagul n frunte i d drumul cinelui, ce-l muc de gt. Simind c va muri, ciobanul recunoate crima sa i a lui Ilie Cuui. Vitoria i spune fiului c va plti tot ce trebuie pentru a recupera turma furat, de asemenea o vor lua pe Minodora de la mnstire; dar mama tot nu este de acord cu relaia ei cu feciorul dasclului. Baltagul - comentariu literar Prin capodopera Baltagul, aprut n 1930, Sadoveanu realizeaz o nou interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicnd sursa de inspiraie: Stpne stpne,/ Mai cheam -un cne. Subiectul este simplu, pstrnd elementele baladei: un cioban este omort de doi tovari ai si pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprig i inteligent nu are linite pn nu afl fptaii i nu-i pedepsete dup legea nescris a comunitii. Intriga, dup modelul romanului poliist, pune n lumin vocaia justiiar a eroinei, descoperirea asasinilor i demascarea acestora. Faptele din Baltagul se petrec spre sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea, ns ntr-o societate patriarhal, arhaic, strpuns de zorii unei civilizaii, de noi relaii sociale, capitaliste. Titlul romanului este simbolic. n sensul basmului vechi, baltagul este unealta magic i simbolic nsuit de rufctori i cucerit de erou, unealt care rmne pur, neptat de snge. Compoziia e determinat de semnificaia crii: nfiarea unei societi de tip arhaic i un individ reprezentativ al ei, o lume esenial, lumea oamenilor de la munte i Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi. Romanul ncepe cu prezentarea sintetic a vieii pstorilor (vechimea, felul de via, psihologia), fixat ntro cosmologie popular: Domnul Dumnezeu, dup ce a alctuit lumea, a pus rnduial i semn fiecrui neam.[] La urm au venit i muntenii -au ngenunchiat la scaunul mpriei. [] - Apoi ai venit cei din urm, zece Domnul cu prere de ru. Dragi mi suntei, dar n-am ce v face. Rmnei cu ce avei. Nu v mai pot da ntr-un adaos dect o inim uoar ca s v bucurai cu al vostru. S v par toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; i cel cu butura, i s-avei muieri frumoase i iubee. Naraiunea simpl, ar putea fi delimitat schematic n trei pri: partea nti de la nceput pn la plecarea Vitoriei n cutarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea i a lui Gheorghi, cobort la vale, cu oile, asinii i dulii la iernat, ntr-o balt a Jijiei, n apropiere de trg; nelinitea Vitoriei pentru ntrzierea brbatului ei, peste obicei, cunoaterea i citirea semnelor naturii; mersul femeii la printele Dnil, la biseric, s-i ceteasc; mersul la baba Maranda, care avea unele tainice tiini i meteuguri; drumul la Piatra, popasul la mnstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autoriti pentru a-i spune necazul. Partea a doua, ncepnd cu cap. VII, cnd Vitoria are ntr-nsa tiina morii lui Nechifor Lipan i crncen durere, se vzu totui eliberat de ntuneric; printele Dnil i scrie jalba ctre autoriti; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la mnstirea Vraticului, la clugria Melania, sora a mamei Vitoriei; lsarea gospodriei n grija lui Mitrea; pregtirea de plecare. Firul naraiunii urmeaz popasurile Vitoriei Lipan n cutarea adevrului despre brbatul ei (itinerariul se sfrete prin gsirea rmielor lui Nechifor ntre Sabasa i Suha). A treia, i ultima parte, st sub semnul actului justiiar; prezint aciunile Vitoriei pentru ndeplinirea datinei cretine i cinstirea mortului, cercetarea despre vinovai, n Sabasa i Suha; ntoarcerea acas, la Magura Tarcului pentru rnduirea praznicului, a celor cuvenite pentru mort, dovedirea i pedepsirea vinovailor. Romanul construiete pe parcursul su imaginea unei lumi esenializate. Spaiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile i oamenii. Ritmul existenei pstoreti este dirijat de fenomenul transhumanei, iar acesta urmrete micarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trsturile ce definesc aceast colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fr lirism: Locuitorii acetia de sub brad sunt nite fpturi de mirare. Iui i nestatornici ca apele, ca vremea; rbdtori n suferini ca i-n ierni cumplite, fr griji n bucurii [], plcndu-le dragostea i beia i datinile lor de la nceputul lumii, [] mai cu sam stau ei n faa soarelui c-o inim ca din el rupt: cel mai

adesea se desmiard i lucete - de cntec, de prietenie. Aa era i acel Nechifor Lipan care acum lipsea . Ei au o existen simpl, dar grea: Munteanului i-i dat s-i ctige pinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caa. Gospodria Lipanilor arat oameni cu ndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri n care se practic nc schimbul de produse: Avere aveau ct le trebuia, poclzi n cas, piei de miel n pod, oi n munte. Aveau i parale strnse ntr-un cofiel cu cenu. Fiindu-le lehamite de lapte, brnz i carne de oi sfrtecate de lup, aduceau de la cmpie legume. Tot de la cmpii largi cu soare mult aduceau fin de ppuoi. Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugrvind o civilizaie pastoral milenar. Evenimentele fundamentale ale acesteia, ceremoniile sunt i ele prezente n roman: cumtria de la Borca, la Cruci nunt, n care tradiia e plin de strlucire. Dar Baltagul rmne, n ultim analiz, romanul unui suflet de munteanc, vduva Vitoria Lipan. Ea este din Mgura Tarcului i triete viaa aspr a oamenilor de la munte. Figur reprezentativ de erou popular, Vitoria ntrunete calitile fundamentale ale omului simplu, care se nscriu n principiile etice dintotdeauna ale poporului romn: cultul adevrului, al dreptii, al legii strmoeti i al datinei. Scriitorul dezvluie nelinitea eroinei datorate ntrzierii (aptezeci i trei de zile) peste obicei, a lui Nechifor Lipan, dragostea ei de douzeci i mai bine de ani, plecat la Dorna s cumpere oi. Ateptarea se transform n bnuial, bnuiala n nelinite, nelinitea n presimire i de aici decurg aciunile ei. Munteanca i cunoate brbatul aa cum tie semnele vremii. n aceste ceasuri de cumpn, de cutare a adevrului despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei rmne ns pstrarea tinereii iubirii. Tema fundamental, axul romanului n jurul cruia sunt polarizate timpul i spaiul, este cutarea adevrului n labirintul su interior. Vitoria pare aceeai, n exterior, dar viaa ei interioar se adncete. Acolo, n sine, se hotrte totul. ntreaga strategie a Vitoriei are la baz dou coordonate fundamentale ale cunoaterii: tiina semnelor, i deplin acord experiena moral. Primele semne ru prevestitoare sunt visele: cel dinti vis, care a mpunso n inim i a tulburat-o, i-l arat pe Nechifor clare cu spatele ntors spre ea; alt dat l-a visat ru, trecnd o ap neagr Era cu faa ncolo. Vitoria nu msoar vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea nelege semnele firii. Elementele naturii ndeplinesc o funcie simbolic. Mai ales vntul d semne: trecu uuind prin crengile subiratice ale mestecenilor. Vitoria este o sintez de spiritualitate strveche romneasc, ea respect neabtut datina motenit din vechime, manifestat n viaa cotidian, sau la evenimente cruciale (nuni, botezuri, nmormntri). Toate aciunile ei poart pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria i las fata la mnstire, se mrturisete preotului, ia sfnta mprtanie, sfinete baltagul pentru feciorul ei. nelepciunea, inteligena i luciditatea i dirijeaz comportamentul: cere bani mruni negustorului, s-i aib la ndemn , i leag ntr-un col de nfram. Cuvintele cheie n jurul crora se concentreaz discursul narativ al romanului au valoare simbolic, definind eroina: rnduial, semn, ntuneric, lumin. ngroparea brbatului dup datin marcheaz momentul reintrrii n linitea i ordinea vieii de la nceput. Descoperind adevrul, Vitoria verific implicit armonia lumii: afl ceva mia mult dect pe fptuitorii omorului i anume c lumea are o coeren pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o.(N. Manolescu) n comportamentul eroinei se cuprinde o ntreag filozofie de via (ca cea a banului din Mioria), un echilibru i o msur n toate, fr nici o tnguire, motenite din asprimea vieii din vremuri imemoriale. Caracterizarea lui Gheorghita Lipan In caracterizarea lui Gheorghita este abordata tema educatiei .Prntru Gheorghita ,cautarea tatalui este un moment formativ ,ce ii aduce maturizarea .Trecerea de la starea de inocenta la experienta se face greu si personajul isi descopera propia natura dupa un exercitiu indelungat ,coordonat de mama ,cu tenacitate . Mai intai educatia sa a insemnat consonanta cu ritmurile naturii :Parul cu bulboane au fost ale lui .Potecile la zmeura si mai sus la afine , cand ocolea asa ,umbland dupa turmele taranilor .Povestile la stana ,sara ,cand invaluie focul limbi sub spanceana padurii .Stia sa cheme in amurgit ieruncile si capriorii.Toate acestea i le aducea aminte mirosul de fan in care plutea vara si copilaria . Noua structura a patruns la Gheorghita tine condica ,calatoreste cu trenul ,dar mama vrea ca acesta sa nu iasa din randuiala .Isi da seama cu parere de rau ca feciorul nu este maturizat si din aceasta cauza nu se poate sprijini pe ajutorul sau :-Esti inca un plod ,care ai sa cunosti de acu inainte supararile vietii .El nu este pe deplin convins de necesitatea calatoriei care are un scop cognitive si justitiar :m-oi duce ,raspunde Gheorghita cu indoiala .Vitoria il privi clipind .Il vazu sfios si nesigur .apoi Ofta cu naduf.

Pentru a deveni barbat a trebuit sa strabata cu mama sa drumul labirintic al mortii care este in acelasi timp un drum de viata si de renastere .Tot un act initiatic este veghea din rapa a osemintelor tatalui sau ,act ce se configureaza intr-o renastere simbolica si asigura continuitatea intre parinte si urmasi ,insemnand si dobandirea unei personalitati :Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupre lui in pasi ,in zboruri ,in chemari . Maturizarea se implineste cand manuieste baltagul impotriva asasinului tatalui sau .Rolul fiului in pedepsirea ucigasului constituie un exercitiu initiatic de virilitate In copcetia Vitoriei ,actul educativ inseamna dezvoltarea capacitatii de a se adapta randuielii ,datinii,legilor nescrise ale coloctivitatii arhaice .Ucenicia lui Gheorghita a trecut de la starea de inocenta la cea de experienta descoperindu-si propia natura si pe cea a lumii ,regasinsu-si tatal shi numele Gheorghita iese din dificila calatorie initiatica ,intarit .La sfarsitul actiunii ,fiul este capabil sa isi assume rolul de urmas si descopera lumea careia ii apartine ,incepand ,alaturi de mama sa ,sa-I descifreze semnele .Astfel ,el este capabil sa restabileasca circuitul existentei .Un nou ciclu incepe . Mihail Sadoveanu : Lumea Baltagului Criticii literari au considerat acest roman o parafraz modern a baladei populare Mioria. ntr-adevr romancierul a pornit de la cunoscuta balad popular romneasc, pe care l-a apreciat ca cea mai nobil manifestare spiritual a neamului nostru. Mihail Sadoveanu a mai folosit elemente din alte dou balade populare romneti Dolca i Salga. Dup propria mrturisire a autorului, la baza romanului st i un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban i despre posibilii fptai. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente i a elaborat o construcie epic, riguroas, plasnd n centru o psihologie feminin complex. Din balad a reinut ideea conflictual: doi ciobani se neleg s-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile. Distana de la balada popular la roman este mare, trecnd prin talentul, imaginaia, ptrunztoarea observaie sicual i psihologic a romancierului. Mihail Sadoveanu nltur descrierea i pune accentul pe aciune i pe psihologie. Fa de resemnarea ciobanului moldovean, Mihail Sadoveanu creeaz o psihologie feminin, ieit din comun, prin setea sa de dreptate i de adevr. n fond romanul poate fi considerat o continuare a baladei populare. Prin umanismul su profund, prin valorile etice pe care le propune, Baltagul este o capodoper a creaiei sadoveniene, dar i o remarcabil creaie a literaturii romne moderne. Firul epic central l reprezint ncercarea Vitoriei Lipan de a descoperi i de a pedepsi pe ucigaii soului su. Drumul ei este urmrit pe fundalul unei comuniti specifice, aceea a oamenilor de la munte cu legile, datinile, obiceiurile lor specifice. Astfel alturi de psihologia complex i compicat a Vitoriei Lipan, romanul se constituie ntr-o monografie a satului moldovean. Existena Vitoriei Lipan se desfoar pe fundalul unei existene pastorale de specific naional, cu aezri sociale, economice i cu deprinderi specifice oierilor. Spaiul romanului este mioritic, cuprinznd aezrile oierilor din partea dinspre munte a Moldovei. Existena pstoreasc este urmrit mai ales prin familia Vitoriei Lipan. Monografia satului: descrierea satului, a caselor, a ocupaiilor, conservatorismul, psihologia oamenilor de la munte, credine, superstiii, calendar, obiceiuri (botez, nunt, nmormntare) Rnduielile gospodreti sunt dup datin: brbatul cu oile, femeia cu problemele casei. Casa are ograd cu adpost pentru vite fiind construit cu toate cele de trebuin: iei de miel n pod, fin de porumb i lemne adus de la cmp n desagi. Satul are ulicioare lungi i cotite cu crri printre grdini, are crm i biseric. n sat viaa se desfoar calendaristic ntre plecarea turmelor la punta i ntoarcerea lor la iernatic. Vremea este neleas dup semne. n viaa oierilor nimic nu iese din tradiie. Obinuina, datina sunt singura lege. Oamenii nu tiu carte, ei se adreseaz preotului pentru citirea i scrierea scrisorilor i a actelor. Satul este izolat astfel nct oamenii abia au auzit de pot i de tren. Mihail Sadoveanu evoc o lume arhaic, departe de binefacerile civilizaiei. Izolate de lumea din vi, rnduri dup rnduri de generaii, n sute dup sute de ani, se veseliser de creterea zilei i nceputul anilor; toate urmai ca pe vremea lui Boerebista, craiul nostru cel demult; stpnii se schimbaser, limbile se prefcuser, dar rnduielile omului i ale stihiilor struiser; aa nct se cuvenea ca i copii s-i aib partea lor. Oamenii sunt conservatori; cred n superstiii: vise semne. Astfel cnd Vitoria Lipan i-a visat soul, tecnd

clare peste o ap neagr cu spatele ntors spre ea, i-a dat seama c soul ei a murit. Dei s-a schimbat calendarul, oamenii l urmeaz tot pe cel vechi. Vitoria Lipan ine post negru dousprezece vineri la rnd i i cere preotului s fac slujb pentru soul ei. Vitoria o ceart pe Minodora pentru c vrea s-i schimbe portul i pentru c-i place dansul. Dup rnduial ea ar trebui s poart cma alb, catrin neagr i prul mpletit cunun. Dei este convins, c soul ei a murit, Vitoria se duce la baba Maranda ca s-i ghiceasc. Cere sfatul preotului i se adreseaz stpnii pmnteti, dei nu crede in eficiena acestora; - Atunci de ce s mai scriu jalba? Aa, ca s fie. n roman Mihail Sadoveanu insist mult asupra tradiiilor i obiceiurilor legate de momentele importante ale vieii: botezul, nunta, srbtori religioase, normntarea. La Borca, Vitoria Lipan asist la un botez: Vitoria a trebuit s supuie, s descalece, s intre la lehuz i s-i puie rodin sub pern un cotei cu bucele de zahr i pe fruntea cretinului celui nou o hrtie de douzeci de lei. S-a nchinat cu paharul de butur ctr nnai, a srutat mna preotului... Obiceiul locului era ca toat lumea s participe la bucuria familiei. Vitoria pune rodin (dar) sub capul copilului (o pung cu bucele de zahr) iar pe frunte o hrtie de 20 de lei, apoi nchin paharul ctre nnai i srut mna preotului. Un alt eveniment surprins este nunta de la Cruci: La Cruci a dat de nunt. Fugeau sniile cu nuntaii pe gheaa Bistriei. Mireasa i drutele cu capetele nflorite; nevestele numai n catrini i bondii. Brbaii mpucau cu pistoalele asupra brazilor, ca s sperie i s-alunge mai degrab iarna. Cum au vzut oamenii strini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni i le-au ieit nainte cu nfrmile de la urechile cailor flfind. Au ntins plosca -au ridicat pistoalele. Ori beau n cinstea feciorului de mprat i a slvitei doamne mirese, ori i omoar acolo pe loc. Nunta s-a abtut ctr drum. Vitoria a primit plosca i a fcut frumoas urare miresei. Mireasa i drutele aveau capetele nflorite, nevestele earu mbrcate n catrin i bondii, brbaii mpucau deasupra brazilor iar vorniceii ieeau naintea srinilor cu plosca plin. Nuntaii coboar cu sniile pe gheaa Bistriei. Vitoria oprimete plosca i face o urare frumoas mirilor. nmormntarea lui Nechifor Lipan este un bun prilej pentru a prezenta obiceiurile de la nmormntare specifice zonei: Mortul este pus ntr-un car cu cetin, tras cu doi boi; carul este nsoit de trei preoi, de trei brbai cu buciume i patru bocitoare. O btrn are sinuri de pnz pentru datina podurilor. Rmiele mortului sunt stropii cu vin, iar peste groap se arunc o gin neagr. Dup nmormntare se face praznic i apoi parastas la trei, nou i patruzeci de zile. Mihail Sadoveanu este foarte atent i la psihologia i comportamentul moldovenilor: Locuitorii acetia de sub brad sunt nite fpturi de mirare. Iui i nestatornici ca apele, ca vremea; rbdtori n suferini, ca i-n ierni cumplite, fr griji n bucurii, ca i-n ariile lor de cuptor, plcndu-le dragostea, i beia, i datinile lor de la nceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri i de oameni de la cmpie i venind la brlogul lor ca fiara de codru - mai cu sam stau ei n faa soarelui c-o inim ca din el rupt: cel mai adesea se desmiard i lucete - de cntec, de prietenie. Mihail Sadoveanu: Caracterizarea Vitoriei Lipan din Baltagul n tot ce face i spune este dragoste i inteligen nativ i o vitalitate care este a naturii nsi. Vitoria Lipan este exemplar prin trie i perseveren. Conform unui calendar natural ea i d seama c ntrzierea soului su are o singur explicaie: moartea. Ea se adreseaz preotului, face vrji, apeleaz la autoriti, dar experiena o nva c trebuie s se bazeze pe ea nsi, pentru c la ea e durerea. n adncul sufletului ei e convins de moartea soului, dar dragostea, omenia, datoria nescris i dicteaz c trebuie s-l caute i s-i dea ultima cinstire cuvenit. Dragostea ei este profund, pstrat de-a lungul anilor, dup propria mrturisire: ca banul cel vechi. tie s-i rnduiasc treburile gospodriei, nainte de a pleca la drum. nzestrat cu o inteligen nativ, ea i stabilete opririle n locuri, unde tie c va primi ct mai multe informaii. Vitoria tie s ntrebe, s scoat adevrul de la oameni, s lege faptele i s reconstituie mental drumul soului ei. tie s fie prietenoas, la nevoie umil, chiar s mint i s nvrjbeasc pe cele dou femei, soiile lui Bogza i Cuui. n discuiile cu cei doi simuleaz naivitatea i netiina, cnd n realitate este convins de vinovia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: n ntuneric, ncepea s i se fac lumin. La Sabasa fuser trei. Dincoace, peste muntele Stnioara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era aici, ntre Sabasa i Suha trebuia s gseasc ea cheia adevrului. n descoperirea crimei ea intuiete c rolul decisiv i va reveni cinelui pe care din fericire l gsete.

La nceput Vitoria se poart prietenos cu cei doi ciobani, pentru a le adormi bnuielile. Tot timpul ea dovedete o stpnire de sine ieit din comun: Avea de cutat, de gsit i de rnduit. De plns a plnge mai pe urm, acuma n-are vreme. Vitoria este neobosit i necrutoare n descoperirea vinovailor. Trsturile femeii reies i din secvena final a romanului, aceea a dezvluirii crimei i a pedepsirii vinovailor. La nceput Vitoria se poart frumos, invitndu-i pe Bogza i Cuui s mnnce i s bea. Treptat ns vorbirea ei devine aluziv: spune despre baltagul lui Bogza, c e mai vechi, tie mai multe despre trecut; mai trziu vede pe el pete de snge. Vitoria tie c cei doi sunt ucigaii dar nu-i numete din prima clip, ci i supune unei tensiuni psihologice, care i determin s-i mrturiseasc vinovia. De la insinuri, aluzii, Vitoria trece la povestirea faptelor i numirea vinovaiilor. i n aceast scen dovedete inteligen nativ, isteime i stpnire de sine. Vitoria este o foarte bun cunosctoare a oamenilor, ghicind adevrul din gesturi, vorbe, din expresia feei. tie s desfoar o gam larg de atitudini pentru a-i atinge scopul. Este o femeie autoritar, voluntar, pe care nu o nfrnge nici drumul lung i greu, nici oboseala, nici informaiile rare i puine. Ea i pregtete drumul cu un adevrat ritual pn n cele mai mici amnunte. n afar de inteligena nativ i este de mare ajutor o bogat experien de via. n hotrrea ei de a-i cuta soul este nu numai iubire ci i un aprig dor de dreptate, de pedepsire i de rzbunare. Ea reconstituie cu ochii minii itinerariul soului i crima care a avut loc. Prin energie fizic i moral, prin intelogena ei practic, hotrre ferm i consecvena cu care-i urmrete scopul, Vitoria este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte. Nechifor Lipan : caracterizare In caracterizarea lui Nechifor Lipan se utilizeaza procedeul mastilor .In acest sens se pune accent pe descrierea aspectului exterior ,a imbracamintii(purta caciula brumarie .avea cojoc in clinuri ,de miel negru,pana la genunchi si era incaltat cu botfori ),dar si pe stilul vorbirii sale (mester la voce).Este vrednic roman,cinstit,prietenos,amator de petreceri,fara teama de hoti.Nechifor Lipan face parte din categoria oamenilor puternici si indrazneti,avand atributele eroilor :de oameni rai spunea ca nu ii pasa ;are pentru ei pistoale incarcate in desagi.In caracterizarea sa si numele are rolul de a da relief, Nickephoros insemnand purtator de biruinta ,lumina victoriei . Desi este un personaj absent ,el devine o prezenta printr-un act de sinteza ,infaptuit de cei care l-au cunoscut ,revine la viata prin restituire . Nechifor Lipan este un personaj emblema ,reprezentand lumea din care face parte :locuitorii acestia de subt brad sunt niste fapturi de mirare.Iuti si nestatornici ca apele,ca vremea ,rabdatori in suferinti ca si in iernile cumplite ,fara griji in bucurii ca si inarsitile lor de cuptor ,placandu-le dragostea ,si betia si datinile lor de la inceputul lumii ferindu-se de alte neamuri Prima propozitie a textului este un enunt-definitie .Astfel termeniilocuitori si fapturi intra in relatie de sinonimie .Un rol important in sesizarea trasaturilor definitorii il are fragmentarea .Relatia sintactica dintre determinat(locuitori)si determinanti (iuti si nestatornici,rabdatori)este intrerupta prin intermediul punctuatiei.Aceste trasaturi sunt evidentiate prin enumerare . Pentru Vitoria mustata acea neagra si ochii aceia cu sprancene aplecate suntdragostea ei de mai bine de doua zeci de ani .Detaliul portrestic inlocuieste persoana .Sinteza se obtine si prin procedeul de sinonimizare contextuala ,mustata si ochii,apoiinfatisarea toata intrand in raport de egalitate cu termenul abstract dragostea Spunem ca Nechifor Lipan revine la viata prin restituire .Inmormantarea este actul supreme al acestei restituiri .Prin infaptuirea dreptatii si implinirea ritualului ,echilibrul cosmic este restituit.Eroul este readus in prezent ,intorcandu-si fata spre soare si spre noi . Enigma Otiliei -subiectul romanului Subiectul operei este axat pe istoria unei moteniri . Costache Giurgiuveanu, un btrn zgrcit, agonisete de-a lungul vieii o avere, care intr printr-un concurs de mprejurri n mna escrocului Stnic Raiu. Conflictul este aadar declanat de goana dup averea lui Mo Costache a clanului Tulea i a neobositului aventurier, Stnic Raiu, avocat fr proces, o canalie simpatic i lipsit de scrupule. Personajele prind contur nc din debutul romanului, n ambiana aparent calm a unei reuniuni familiale din casa btrnului Costache. Sunt prezeni membrii familiei Tulea ( mai puin Olimpia i Stnic ) i

moierul Leonida Pascalopol, prieten al btrnului i admirator al Otiliei Mrculescu, pupila lui C. Giurgiuveanu. Cel care ne introduce n acest univers este tnrul Felix Sima, proaspt sosit din Iai cu intenia de a-i continua studiile la Bucureti. El va deveni martor i actor la toate ntmplrile, un fel de ochi al naratorului. Liniile de for ale romanului se vor desfura pe dou coordonate fundamentale: ascensiunea unei clase noi, aflat n plin avnt; tribulaiile sentimentale ale cuplului Felix Otilia. Scriitorul Scriitorul urmrete, treptat, cum cei din clanul Tulea pndesc moartea btrnului i se vd deja motenitorii acestuia, pn cnd i provoaca acestiua, la propriu, moartea prin furtul banilor. Felix va continua s-i desvreasc cariera, dei sufer fiindc n-o nelege pe Otilia, care de va cstorii cu Pascalopol i va pleca din ar. ENIGMA OTILIEI -comentariu La apariia Enigmei Otiliei, n 1938 (n dou volume), romanul, ca specie a literaturii avusese o evoluie extrem de rapid, dominnd literatura romneasc interbelic. Liviu Rebreanu fusese cel care deschisese ferm drumul romanului romnesc, prin Ion (1920) impunnd romanul obiectiv. S-a observat, la vreme, c aceast perioad a fost deosebit de fertil n domeniul literaturii, i n special al romanului, care se afirm puternic, racordndu-se i integrndu-se valorilor universale: 1920 - Ion; 1922 - Pdurea spnzurailor ale lui Rebreanu; 1930 - Baltagul - M. Sadoveanu; 1930 - Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi - Camil Petrescu; 1932 - Rscoala - Liviu Rebreanu; 1933 - Patul lui Procust Camil Petrescu; 1935-1942 Fraii Jderi M. Sadoveanu. Aria tematic a romanului se lrgete substanial, dup ce Rebreanu fundamentase stilul obiectiv, romanulfresc prin Ion i Rscoala, ntemeindu-se romanul de evocare istoric prin Mihail Sadoveanu, trecnd din lumea satului, trecnd din lumea satului n cea a oraului. Formele epice tradiionale coexist cu tehnici artistice moderne (Marcel Proust); se abordeaz i se afirm romanul de analiz psihologic - Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evolund astfel de la formula obiectiv spre cea subiectivist. Enigma Otiliei - 1938 (al doilea roman al lui George Clinescu, dup Cartea nunii) constituie o revenire la formula obiectiv de roman, la metoda balzacian. Romanul lui Clinescu devine astfel unul polemic, replic literar la cultivarea asidu n epoc a formulei proustiene, dar i o ilustrare a concepiei sale despre curente literare. George Clinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Prin Enigma Otiliei el aduce o viziune original, modern. Pivotul firului narativ va fi clanul familial, urmrindu-se mai multe destine umane: al Otiliei, al lui Felix, al lui Stnic Raiu, al Olimpiei, al lui Pascalopol, al lui Titi, al Aurici. Familia ca contura relaiile sociale, economice, viaa burgheziei bucuretene la nceputul veacului al douzecilea. Un prim-plan al romanului prezint cele dou familii - Costache Giurgiuveanu - Otilia i Tulea. Mobilul principal al tuturor aciunilor care se desfoar este motenirea, averea lui Costache Giurgiuveanu, pe care o vneaz clanul Tulea, la care se raliaz inventivul i rapacele Stnic Raiu, ginerele Aglaei, sora lui Costache (i ceilali membri ai familiei Tulea: Simion Tulea, soul Aglaei, i copiii acestora: Olimpia, Aurica i Titi). Eforturile lor sunt canalizate statornic spre nlturarea Otiliei, fiic vitreg a lui Costache Giurgiuveanu, fata celei de-a doua soii, crescut de acesta fr acte de adopiune filial legal. Alt plan al romanului prezint destinul tnrului Felix Sima, rmas orfan, venit s studieze medicina n Bucureti i dornic de a face carier, care triete prima experien erotic. Aceasta constituie fondul liric al romanului: iubirea romantic, adolescentin a lui Felix pentru Otilia, pe care o cunotea din corespondena ntreinut. Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Felix, trebuia s-i fie tutore i s-i administreze bunurile lsate de tatl su, care murise. n casa lui mo Costache, unde va locui, l cunoate pe Pascalopol, moier, cu maniere alese, i clanul Tulea, ce locuiete n vecintatea casei lui Costache. Felix o iubete pe Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezen nelipsit din preajma Otiliei i necesar, prin generozitatea, experiena i cavalerismul omului rafinat. Otilia l iubete pe Felix, dar vrea s-l ajute s se realizeze n cariera lui tiinific, intuindu-i cu maturitate i luciditate ambiia, dorina de a ajunge cineva. Plimbrile cu trsura la osea mpreun cu Pascalopol, capriciile i luxul satisfcute cu generozitate subtil

i discret de acesta, instinctul feminin precoce, inteligena i discernmntul practic, izvorte dintr-o experien timpurie nesigur, toate acestea o fac pe Otilia s-l accepte pe Pascalopol drept so. Nenelegnd aciunile Otiliei, Felix se consider pe sine o enigm. El va studia cu seriozitate, va deveni medic i profesor universitar, fcnd o cstorie strlucit. Otilia va rmne o amintire, o imagine a eternului feminin. Pe cellalt plan, al luptei acerbe pentru motenire, atacnd-o pe Otilia cu infinite i inventive ruti, clanul Tulea cunoate declinul familial: Aglae nu reuete s pun mna pe banii lui Costache, pentru c-i furase Stnic de sub salteaua btrnului, provocnd moartea acestuia, la al doilea atac cerebral ce-l suferise; Stnic renun la Olimpia, care-l plictisea i nu inea pasul cu ritmul su alert i imprevizibil de arivist, prefcnd-o pe Georgeta, femeie uoar, dar prezentabil, inteligent, care-i va nlesni relaii nalte, n lumea Bucuretiului; Titi va divora de Ana, evolund psihic spre o idioenie vizibil (se legna din ce n ce mai mult); Aurica va rmne tot nemritat i nerealizat erotic. La sfritul romanului aflm c Pascalopol, i-a redat libertatea Otiliei, care va ajunge n Spania, America, nevasta unui conte, aa cava - va spune Stnic Raiu. Privind o fotografie recent a Otiliei, Felix va vedea o figur strin, o Otilie maturizat, chipul ei de acum spulbernd imaginea enigmaticei adolescente. Ea a rmas o iluzie a tinereii. O lume ntreag se cuprinde n acest roman, dovedind un creator epic remarcabil, punnd n lumin aspectele sociale, economice, familiale, ale vieii bucuretene din anii de dinaintea primului rzboi mondial. Enigma Otiliei este un roman situat ntre tradiie i inovaie. Este un roman realist obiectiv de tip balzacian, n primul rnd prin tema abordat: motenirea, care declaneaz i mobilizarea energiei umane ce se nfrunt. Titlul iniial al romanului era Prinii Otiliei (schimbat de editor) i ilustra motivul balzacian la paternitii, concretizat n raportul dintre prini i copii (Costache - Otilia, Pascalopol - Otilia i ceilali), pe fundalul societii bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea. Autorul este omniscient (tie totul), aa cum se observ din primele rnduri cu care ncepe romanul, sitund exact personajele, aciunea, n timp i spaiu Descrierea minuioas a strzii Antim (a cldirilor, a interioarelor etc.), pustie i ntunecat, avnd un aspect bizar, varietatea arhitectural, amestecul de stiluri, ferestrele neobinuit de mari, lemnria vopsit care se dezghioga, fceau din strada bucuretean o caricatur n moloz a unei strzi italice. Exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu e prezentat n detalii semnificative, sugernd calitatea i gustul estetic: imitaii ieftine, intenia de a impresiona prin grandoare, vechimea i starea dezolant a cldirii. Atenia e apoi centrat pe un detaliu al casei, ua, descris amnunit: de lemn umflat i descheiat, imens, de forma unei ferestre gotice. Aspectul nengrijit, degradarea cldirii trimit la conturarea imaginii despre proprietar: nici o perdea la geamurile pline de praf, strvechi; ua cea uria se mica aproape singur, scrind ngrozitor. Teama, fiorul sunt sugerate evident prin aceste amnunte semnificative, n care epitetele (umflat, descleiat, imens, strvechi) i elementele auditive contureaz o atmosfer lugubr i misterioas, cu un aer de ruin romantic. Asemenea descrieri minuioase sunt relevante i pentru conturarea caracterelor. Camera Otiliei o definete pe fat ntru totul, nainte ca Felix s o vad. Prin dezordinea tinereasc a lucrurilor ce inund camera se intuiete firea exuberant: lucrurile fine, jurnalele de mod franuzeti, crile, notele muzicale amestecate cu ppui alctuiesc universul de via cotidian, spiritual, ascunziul feminin cum spune scriitorul. Casa lui Pascalopol, mobilele, obiectele exprim rafinamentul, bunul gust, plcerea confortului, dar i filozofia lui. Mobilele, vestmintele prefigureaz caracterul, exprim o atmosfer de via, de intimitate, educaia i instrucia personajului. Personajele sunt concepute potrivit gndirii estetice a scriitorului, care pledeaz pentru cutarea permanenelor n scopul de a atinge universalul. Tipologia personajelor este de esen clasicist; conturate realist, sunt caractere dominate de o singur trstur fundamental, tipuri general-umane de circulaie universal (avarul, arivistul, baba absolut), aa cum concepea scriitorul: Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesant dect cnd a intrat ntr-un tip. Modalitile de caracterizare a personajelor sunt clasice: descrierea mediului, portretul fizic, caracterizarea prin fapte, prin aciuni, opiniile personajelor, caracterizarea fcut de ctre alte personaje i autocaracterizarea. Scriitorul, omniscient, vorbete n fiecare personaj, face aprecieri asupra lor. Personajul central al romanului, ctre care converg toate energiile, din motive i interese diferite (Otilia i

Felix - pentru c l iubesc i-l ocrotesc, Pascalopol - pentru c i e mil de el i e tutorele Otiliei; clanul Tulea - pentru c vor s-i ia averea), este Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei i al lui Felix, fratele Aglaei. El ntruchipeaz trsturile clasice ale avarului, care se ntreptrund cu duioia patern. Scriitorul l descrie din primele pagini, n momentul cnd Felix sosete seara, n casa acestuia. Chipul lui Giurgiuveanu este reflectat prin privirile lui Felix. Cobornd cu ncetineal scara ce scria cu prituri grozave, Felix vzu un omule subire i puin ncovoiat. De la aceast imagine global, portretul fizic se alctuiete prin acumulare de detalii, ngroat cu o past dens, alctuind o imagine groteasc: capul era atins de o calviie total; faa prea aproape spn, ptrat. Buzele erau ntoarse n afar i galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dini vizibili, ca nite achii de os; clipea rar i moale, ca bufniele suprate de o lumin brusc, avea glasul rguit i blbit. Btrnul Costache are o comportare bizar, fie din pricina senilitii, fie simuleaz uitarea din team, din instinct de aprare, faa de cei care-i vnau averea; ca i blbiala, care poate fi i un defect de vorbire, dar i un mijloc de aprare, de a ctiga timp. Oricum, dac n-ar fi puintatea trupului, care trezete compasiune, portretul ar fi fost cu totul hidos. Aflat la o vrst naintat, mo Costache manifest i alte bizarerii care-i dau individualitate: i freac minile cu un rs prostesc, are un suprtor glas stins, rguit, dar are duioii i tremurri de suflet: pe Otilia , fe-fetia lui (pe care o iubea n felul su), Mo Costache o sorbea umilit din ochi i rdea din toat fiina lui spn cnd fata l prindea n braele ei lungi. i Felix nelege c avariia este mai mult o manie (mania de a ine banii), dar o iubete mult pe Otilia i se gndete mereu la ea. Contient c sora lui, Aglae, ca i nepoii (Aurica, Titi), la care se adaug escrocul nonalant, abil i jovial Stnic Raiu - vor s-l fure, s-i ia averea, pndindu-l i dorindu-i moartea ct mai devreme, Costache Giurgiuveanu triete drama neputinei proprii, btrn i neajutorat, dar i nenduplecat cnd e vorba de bani. Dei are ndatorirea de a asigura existena Otiliei, el amn tot timpul reglementarea situaiei fetei. Vorbete mereu de inteniile lui - s o nfieze, s-i fac o cas, s-i pun bani pe numele ei -, dar amn mereu, pentru c mania lui de a ine banii e mai puternic. De aici teama, suspiciunea c va fi prdat; i crede n siguran numai sub duumea, sub saltea, i nu se poate dezlipi de ei. El va ajunge victima propriei suspiciuni, fiind prdat de Stnic, cel care-i grbete moartea. Are un sfrit tragic. Otilia vede n papa - un om bun; ns are ciudeniile lui, e cam avar n acord cu zgrcenia lui, btrnul mnca cu lcomie, vrnd capul n farfurie. Iubirea pentru Otilia se manifest i se observ n gesturi, reacii elocvente: mo Costache nu protesteaz niciodat cnd Otilia l mustr, st ca un copil n faa ei. La primul atac cerebral, Pascalopol vzu cu uimire cum btrnul, cu ndragii de stamb i cu ptura pe umeri, inea strns la subsuoar cutia de tinichea cu bani, iar n mini inelul cu chei. Dei Pascalopol ncearc s-l determine s reglementeze situaia Otiliei, aceasta amna mereu. La al doilea atac cerebral, clanul Tulea, mobilizat de apriga Aglae, golete casa lui mo Costache, crnd scaune, tablouri, oglinzi, trecnd prin zpad spre fundul curii de diminea pn trziu. Prin Costache Giurgiuveanu se continu tipologia avarului din literatura romn (Hagi Tudose) i universal (Gobseck, Goriot, Grandet), conturndu-se un personaj complex. n raport cu mo Costache se definesc moral, celelalte personaje, pentru c el deine averea care-i polarizeaz pe toi. Energiile cele mai active n lupta pentru motenire sunt Stnic Raiu, Aglae Tulea. Stnic Raiu este un Dinu Pturic modern, ncadrndu-se n tipologia arivistului. Avocat fr procese, energia lui nu se consum n munc; el circul n diferite medii, afl, tie tot, ateapt ceva, care s-i modifice modul de via peste noapte, s-l mbogeasc; agresiv, fr nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare i de supravieuire, este inteligent i escroc, fanfaron i abject; ideea de familie, pe care o cultiv, nu-l mpiedic s-o prseasc pe placida lui nevast, Olimpia, i s se nsoare cu Georgeta, femeie uoar, ntrezrind un cuplu mai favorabil intereselor sale; este licheaua simpatic (e primit cu bucurie de toate rudele), un artist al intrigii, asculttor pe la ui, cu afaceri dubioase, fr nici un sim moral. Conturat astfel, el a fost asociat personajelor comice caragialeti i lui Gore Prgu din romanul Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale. Clanul familiei Tulea, prin Aglae i Stnic Raiu, este spiritul ru al casei, prin ferocitatea lcomiei lor. Aglae i Aurica sunt cele care muc cel mai tare din bucuria tinereii celor doi orfani (Felix i Otilia), pizmuindu-i i amrndu-le zilele. Portretul Aglaei este fixat de la nceput cu detalii precise ce indic trsturile morale: cam de aceeai vrst cu Pascalopol, cu faa glbicioas, gura cu buzele subiri, acre, are nasul ncovoiat i ascuit, obrajii brzdai

de cteva sute de cute mari, ochii bulbucai, este vulgar i rea, o viper, cum o calific Otilia. Ea dirijeaz ofensiva mpotriva Otiliei, pe care o vrea ct mai departe de Costache, a crui moarte n-o afecteaz deloc, urmrind numai banii. Acreala, lcomia de bani, de avere, spiritul crcota, rutatea sunt trsturile care alctuiesc tipul babei absolute. Aurica, fiica Aglaei, este fata btrn, cu dorine erotice nemplinite, manifestate pn la ridicol, dezechilibrat psihic, pierznd orice decen i bun sim, lipsit de orice atractivitate feminin, invidioas, cu ruti; este o complexat. Titi Tulea, calificat de Otilia drept prost, repetent de cteva ori i corigent, vljgan molatic de 22 de ani, nu citete pentru c lectura i d dureri de cap; este tipul debil mintal, infantil i apatic. i place ordinea militar, copiaz ntruna, se leagn, este ipohondru. Crizele lui de apatie sunt luate de Aglae drept dovezi de cuminenie; are fixaii erotice. Simion Tulea, soul Aglaei, btrn senil, are comportamentul unui degenerat; i pipie muchii, caut prin dulapuri, brodeaz, face crize psihice pn la violen, ce alterneaz cu stri de apatie; are idei fixe, crede c Olimpia nu este fata lui; este izolat de Aglae i de ceilali. Leonida Pascalopol este un personaj nou n literatura romn (Pompiliu Constantinescu), fiind expresia rafinamentului, a bunului sim, a generozitii. Scriitorul i face i lui un portret n care detaliile pun n lumin poziia social, trsturile fizice i morale: un om de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, crnos la fa i rumen ca un negustor; scriitorul remarc fineea pielii i tietura englezeasc a mustii crunte, deci un om subire; un lan greu de aur i atrn la vest, hainele sunt din stof fin; eman un parfum discret asociat cu o nuan de tabac; are o politee i maniere ce dezvluie creterea lui aleas. Pascalopol vorbete despre sine lui Felix, n intimitatea conacului su de la moie, aranjat n stil romnesc. Felix afl c Pascalopol fcuse studii n Germania, apoi la Paris, cltorise prin mai toat Europa, fusese cstorit; afl c-i place s cnte la flaut, c e o fire boem. Pascalopol se consider un ratat i vrea ca aspiraiile lui artistice s le realizeze n Otilia. Ea l consider un brbat chic, un om de mare caracter, care a fost foarte bun cu ea. Fata e cuprins de o cald nduioare pentru c Pascalopol e singur, sracul!, nu are pe nimeni. El vine n casa lui Costache, aa cum el nsui mrturisete, ca s aib sentimentul de familie. Oarecum blazat, prin nobleea sufleteasc, prin discreta poezie a sentimentelor personajul a fost asociat eroilor lui Turgheniev. Chipul adolescentin al Otiliei este i el descris n mod expres de scriitor, din momentul sosirii lui Felix n casa unchiului su, aa cum o observ tnrul: un cap prelung i tnr de fat, ncrcat cu bucle, cznd pn pe umeri. Apoi privirea coboar asupra vestimentaiei, care sugereaz supleea, delicateea, firea deschis a fetei, o apariie romantic tulburtoare. Prezena Otiliei nvioreaz i lumineaz atmosfera lugubr, apstoare a casei. Ea rspndete n jur graie, inteligen, delicatee, tumult de pasiuni cnd cnta la pian, prea c tie multe i intimida pe brbai, nct Mo Costache, Pascalopol, Stnic, Felix nsui n-ar fi ndrznit s contrarieze pe Otilia. Amestec de copilrie i adolescen, cu instinct feminin sigur, naiv, ea are efecte tonice tulburtoare asupra lui Pascalopol, fa de care se manifest cu gesturi materne (i potrivete cu grij acul din cravat), sau srind de pe scaunul lui mo Costache pe cel al lui Pascalopol; ea este feminitatea surprins n procesul ei de formare, remarcabil redat de scriitor. n conturarea Otiliei, cel mai complex personaj a romanului, scriitorul folosete tehnica modern a perspectivelor multiple i a observaiei psihologice. Ea se reflect diferit n cei din jurul su: mo Costache o sorbea umilit din ochi i rdea din toat faa lui spn; pentru Pascalopol este o mare trengri, cu un temperament de artist, o rndunic, nchis n colivie, moare; o fiin ginga care merit ocrotirea, o floare rar, o fat mndr i independent. Firea nstrunic, vistoare i imprevizibil, tumultul tinereii sunt cuceritoare. Vitalitatea, exuberana i sinceritatea deconcertant a tinereii formeaz o imagine pur, de un farmec aparte: l trte n goan pe Felix prin curte, rpie pe scar, fluier, danseaz. Aceeai feminitate i franchee a gesturilor manifest i fa de Pascalopol. Pentru Aglae i Aurica, purtrile Otiliei sunt asemeni fetelor fr cpti i fr prini. Ea nsi se analizeaz cu luciditate: Ce tnr de vrsta mea i nchipui c m-ar iubi pe mine aa cum sunt? Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber!. i fa de Felix are griji materne, dorind ca acesta s-i fac o carier strlucit. Otilia i definete sentimentele fa de Felix: i eu te iubesc n attea feluri, nct nu pot s analizez acum ct te iubesc ca frate i ca iubit. Cltoria la Paris, mpreun cu Pascalopol, o maturizeaz; devine mai sigur, mai contient de ea nsi,

schimbare pe care Felix o percepe. Criza adolescenei, criza erotic n drumul spre maturizare prin care trece Felix este descris prin acumulri succesive. El parcurge drumul de la simpla atracie pn la acuitatea tririi sentimentului iubirii caste: simte nevoia imperioas a prezenei fetei; are insomnii, simurile toate tresalt acut. Neputnd sta cu Otilia, edea cu lucrurile ei; din obiectele, din dezordinea camerei i reconstituia micrile. Se simea mai aproape de Otilia, aici n odaie, dect lng ea nsi. Familiaritatea cu Pascalopol, prezena permanent a acestuia l indispuneau. Numeroase pagini descriu lucid strile psihice i fizice prin care trece Felix, ale primei experiene erotice, ale iubirii dinti, adolescentine: nelinite i incertitudine, adoraie i dezndejde, gelozie i fericire. Chinurile prin care trece cnd Otilia nu-i rspunde la scrisoare sunt relevatoare. ndrgostit, vistor i reflexiv, simea nevoia prezenei ei feminine (lipsit de dragostea mamei care murise de timpuriu). Tcerea Otiliei i umple sufletul de multiple stri: mnie, gelozie, face fel de fel de ipoteze, l cuprinde o frenezie nebun de a merge pe jos, n frig, pn la Bneasa; fericire i nesiguran se zbat n sufletul su tnr i pur. Experiena erotic mplinit fiziologic, prin cunoaterea Georgetei, l maturizeaz pe Felix, privind altfel acum imaginea Otiliei i comportamentul ei. Chipul ei rmne ns, pentru totdeauna, nvluit n mister, o imagine derutant, de vis. Titlul romanului i finalul su exprim esena dilematic a feminitii, natura contradictorie a sufletului omenesc. Elementele romantice se adaug tehnicii balzaciene: personajele sunt grupate antitetic (Felix i Otilia se opun, prin puritatea lor moral, arivitilor i meschinilor din jurul lor; generozitatea lui Pascalopol se opune avariiei lui Costache .a.m.d.); analiza sentimentului iubirii, atmosfera de puritate degajat amintesc de paginile romantice ale lui Stendhal. Descrierea naturii, proiectarea grandioas a Brganului pe un fundal fantastic, folosirea contrastelor n descrierea cmpiei, reflectate n contiina lui Felix, sunt pagini de sensibilitate romantic. Imensitatea cmpiei, plat i ntins, fr nici o margine, puul cu cumpn, un cal ce prea gigantic, iar copilul care-l mna prea un ciclop, totul lsa impresia de ieire din civilizaie i din timp. Felix are intuiia pustietii scitice. Totul era rmas pe loc, n afara oricrei epoci, ntr-o absolut neistoricitate. Scriitorul ilustreaz plcerea grandiosului, o sensibilitate acut la sugestiile de infinit i spaiu aistoric, prin care se apropie de Eminescu i Sadoveanu. Construit n spirit clasic balzacian i cu o viziune realist, Enigma Otiliei asimileaz elemente ale romantismului modern: introspecia, fineea, luciditatea i precizia analizei psihologice; interesul pentru psihologii contradictorii, tulburtoare i derutante (Otilia, Pascalopol), pentru involuii, degradri psihice (alienarea, senilitatea, dedublare contiinei - Simion Tulea), pentru studiul consecinelor ereditii (Titi), toate intr n sfera modernului. Finalul romanului se ncheie simetric, cu imaginea de la nceput: casa lui Costache Giurgiuveanu, i mai dezolant, iar Felix renvie n memorie cuvintele acestuia: Aici nu st nimeni - ce sun dezolant i lugubru. Enigma Otiliei este un roman fundamental al literaturii romne, o creaie original, sintez a clasicismului realist de tip balzacian, cu elemente romantice i moderne. ENIGMA OTILIEI: A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost Parintii Otiliei" scriitorul avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea personajelor: Despre Otilia, autorul spunea: Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o imagine lunara si feminina". Este unul din cele mai complexe personaje feminine din proza romaneasca comparabila cu Sacha Comanesceanu (Viata la tara), cu Olguta (La Medeleni) sau Adela. Otilia este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i infioara corzile inimii, ocrotita de un strain, Pascalopol, ale carui sentimente paterne sunt sub semnul intrebarii, Otilia este totusi fara cuib. Otilia traieste drama singuratatii vitorul ei este ambiguu departe de mult visata fericire. Comportamentul fetei este derutant: capabila de emotii puternice trece brusc de la o stare la alta. Acest copil nestimparat devine fata cu capul prelung si tinar incarcat cu bucle, cazind pina pe umeri, noncomformista, vesnic mistuita de neastimpar, de dorinta de a face ceva, este copilaroasa si in acelasi timp matura dovedind o grija materna fata de Felix pe care-l protejeaza ca pe un

orfan. De ce l-a parasit Otilia pe Felix si apoi pe Pascalopol devenind: nevasta unui conte, asa ceva" de prin Spania sau America? Finalul ramine astfel deschis. Costache Giurgiuveanu o iubeste enorm pe Otilia. Pentru papa" ea ramine tot o fetita care este ca o raza de lumina in casa cu reflexe de plumb si totusi amina mereu infierea si trecerea mostenirii pe numele ei. Pentru rationalul Felix Otilia este o fata superioara, admirabila pe care insa n-o intelege. Pentru Pascalopol este femeia in devenire cu care are rabdare nedestingind ce e patern si ce e viril in dragostea pe care i-o poarta. Pentru Aglae Otilia este o distrata facuta pentru a distra baietii de familie, care stie sa atraga pe barbati. Pentru Stanica Ratiu, Otilia reprezinta spiritul practic care stie sa se descurce in viata. Pentru Georgeta, Otilia este o domnisoara pe care o stimeaza chiar fara s-o cunoasca. Otilia reprezinta o lume, cea care i-a dat viata scriitorului si cine stie in care din noi traieste. FELIX: De la inceputul romanului scriitorul ne infatiseaza portretul tinarului de 18 ani schitat in linii practice fata ii era juvenila, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca". El este fiul lui Iosif Sima, a terminat liceul internat din Iasi, a venit la Bucuresti in casa unchiului sau spre a termina facultatea de medicina. Ambitiosul tinar vrea sa se remarce pe plan profesional, sa devina o celebritate in domeniul medicinei. El se dedica studiului si reuseste sa se remarce chiar din primii ani de facultate ajungind sa publice un studiu de specialitate intr-o revista franceza. Dezinteresul cu care cei din jur privesc stradaniile sale il indirjeste si-i intareste hotarirea de a deveni un nume cunoscut. Dupa razboi el devine profesor universitar specialist cunoscut, scriitor de memorii si comunicari stiintifice. Daca izbinda in cariera de medic este previzibila de la inceput nu acelasi lucru se intimpla cu dragostea pe care o are pentru Otilia. De la inceput, cind ajunge in casa lui Mos Costache, simte pentru Otilia o calda simpatie si mai tirziu isi da seama ca o iubeste. Felix asocia munca sa cu dragostea pentru Otilia, avea nevoie de ea pentru a putea studia si trai linistit. Comportarea Otiliei este derutanta. Felix nu-si poate explica schimbarile ei de la o stare la alta. Plecarea ei la Paris il arunca in deznadejde. In sufletul lui se da o lupta intre inclinatia de a crede birfele clanului Tulea si dorinta de a-i pastra Otiliei o dragoste mereu pura. Pastra in amintire chipul blind al Otiliei si-i se parea ca mai aude pianul la care cinta ea. Cind Otilia il intreaba daca ar renunta la cariera pentru ea el nu da un raspuns pentru ca nu poate concepe ca cineva i-ar putea cere acest lucru. El nu este un om obisnuit care sa faca declaratii de dragoste in mod teatral ci pentru el marturisirea dragostei trebuie sa fie sublima, unica in felul ei. Esecul in dragoste l-a maturizat, l-a facut sa inteleaga ca intr-o societate in care totul este supus degradarii si dragostea a incetat sa fie un sentiment netulburat. In finalul romanului aflam ca el s-a casatorit intr-un chip care se cheama stralucit si intra prin sotie intr-un cerc de persoane influente". ENIGMA OTILIEI A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost Parintii Otiliei scriitorul avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Otilia personajul principal din romanul Enigma Otiliei, ea este fata adoptiva a lui Mos Costache, numele ei de familie fiind Marculescu.Ea este o cantareata la pian foarte talentata,si care doreste sa studieze muzica.Clanul Aglae doreste sa alunge pentru a putea pune mana mai usor pe averea lui Costache Giurgiuveanu.Prima intalnire in roman cu Otilia este la inceputul lui cand Felix intra in casa lui Mos Costache pentru a doua data(prima data mosul spunandu-i ca acolo nu sta nimeni), si ea vine in salvarea lui recunoscandu-l. Despre Otilia autorul spunea: Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o imagine lunara si feminina.Chipul adolescentin al Otiliei este de la inceput o aparitie angelica , descris in mod expres de autor , din momentul sosirii lui Felix in casa lui Mos Costache, asa cum o observa tanarul.Mai intai voce cristalina, auzita de sus, apoi ,un cap prelung si tanar de fata,incarcat cu bucle , cazand pana pe umeri . Parerea lui Felix despre Otilia la prima vedere este: fata parea sa aiba vreo 18-19 ani.Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastrii, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela.Insa in trupul subtiratic , cu oase delicate de ogar , de un stil perfect ,fara acea slabiciune supta si pastrata a Aureliei , era o mare libertate de miscari ,o stapanire desavarsita de femeie. Aglae o vede ca o piedica in luarea averii lui Mos Costache. Aurica este invidioasa pe Otilia si ar vrea la fel ca Aglae sa o alunge. Mos Costache o iubeste dar de zgarcit n-a putut sa-i asigure un viitor fara probleme, nedepozitand decat

foarte putini bani in banca restul tinandu-i ascunsi sub salteaua lui. Pascalopol o iubeste pe Otilia si ii implineste toate poftele ei, Otilia casatorindu-se cu el, dar apoi acesta i-a dat libertate ea casatorindu-se cu un conte din Spania. Otilia este unul dintre cele mai complexe personaje feminine din proza romaneasca, ea este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i infioara corzile inimii , ocrotita de un strain , Otilia este totusi fara cuib.Otilia traieste drama singuratatii ,viitorul ei este ambiguu, departe de mult visata fericire.Comportamentul ei este derutant: capabila de emotii puternice trece brusc de la o stare la alta.Ea este copilaroasa si in acelasi timp si matura dovedind o grija materna fata de Felix pe care-l protejeza ca pe un orfan. Calatoria la Paris o maturizeaza , devine mai sigura mai constienta schimbare pe care Felix o percepe, se simte inferior.Este poate o prefigurare a finalului ,a optiunii Otiliei, care ramane o enigma a feminitatii. Eu cred despre Otilia ca va ramane intotdeauna o prezenta a misterului, a necunoscutului si neintelesului.