Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU FACULTATEA DE TIINE SOCIALE I ADMINISTRATIVE

Devian i control social n comunitile locale

Profesor : Lect. univ. dr. Nila Stratone Mirela Cristiana

Student: SPIRIDON MIHAELA Master APDC Anul I

2013

Trasaturile delincventei juvenile


I.Notiunea de delincventa juvenila
Termenul de delincventa juvenila desemneaza conduite inadecvate ale tinerilor care n-au implinit varsta majoratului, fiind aplicat celor care transgreseaza legea, dar si celor care se integreaza in anturaje potential delincvente, avand un comportamentul de evaziune, celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul scolar, vagabondand, celor care au tulburari de comportament. Punctul de vedere legal reduce delineventa la raportul cu norma penala urmarile vatamatoare ale actiunilor care sunt sanctionate juridic. Pentru a exclude ambiguitatile generate de utilizarea prea larga a conceptului de delincventa juvenila, unii autori (e.g.7 Banciu, Radulescu, 2002) propun utilizarea conceptului de predelincventa juvenila, pentru a desemna acele abateri nesanctionate penal, cum sunt conduitele de evaziune ale adolescentilor (hoinareala, fuga de acasa sau de la scoala), consumul frecvent de alcool, atitudini agresive sau indecente, indiferenta fata de scoala si educatori etc.1 Prin delincven inelegem: 1. Fenomen social care const in svarirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor savarite la un moment dat, intr-un anumit mediu sau de ctre persoane de o anumit varst. Prin cuvantul juvenil se inelege: care aparine tinereii, tineresc.2 Pentru inelegerea exact a sensului cuvantului juvenil, se face trimitere la un alt termen tineree, care, la randul su, inseamn: Perioad din viaa omului intre copilrie i maturitate.3 Potrivit Dicionarului de sociologie, definiia noiunii de adolescen este urmtoarea: adolescen etap distinct in evoluia individului care se situeaz intre copilrie i tineree, prezentand aspecte caracteristice si plan biologic i psihosocial. Cuprinde dou etape: a) preadolescena (pubertatea), intre 12-15 ani; b) adolescen propriu-zis, situat intre 15 -18 ani.
1

Mircea Adrian Marica, Introducere in problematica delincventei juvenile, Editura Ovidius University Press, Constanta, 2007, p.19-20 2 Dicionarul explicativ al limbii romane. Ediia a II-a - Bucureti: Univers Enciclopedic, 1996, p.240 3 Dicionar de sociologie/Coordonatori: Ctlin Zamfir, Lazr Vlsceanu.-Bucureti: Babce, 1993, p.19.

Absena unei definiii unitare i unanim acceptate a noiunii de delincven juvenil poate determina o serie de confuzii, care pot distorsiona constatrile investigaiilor sociologice i criminologice in acest domeniu. Motiv din care, exist trei tipuri de interpretri ale noiunii de delincven juvenil in acest sens: a) juridic, in sensul strict al termenului minorul sau tanrul are responsabilitate penal, aceptand de la o anumit varst; b) formulat in termeni de inadaptare social diferite categorii de minori sau tineri se confrunt cu o serie de dificulti de adaptare psihic i social; c) formulat in funcie de ameninrile la adresa minorilor acetia pot fi supui unor rele tratamente sau abuzului sexual in interiorul sau in afara familiei.4 Conceptul de delincven juvenil este sinonim in anumite limbi, cum ar fi italiana, germana, franceza, cu noiunea de criminalitate juvenil (criminalita giovanile, criminalite juvenile, juderd kriminalitat). La origine, in limba latin, aceste cuvinte aveau inelesuri diferite. Verbul "delinquere" avea accepia de "a grei", in timp ce prin "crimen" se inelegea "crima" de care era acuzat cineva. in literatura de specialitate anglo-saxon, termenul "delincven" a pstrat semnificaia sa originar (delinquency), care nu se confund cu sfera i coninutul noiunii de "criminalite" (criminality). Prin delincven, in opinia cercettorului I. Pitulescu, urmeaz s se ineleag o serie de fapte ilicite, indiferent de faptul dac au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absena repetat i indelungat de la coal etc.)5 II.Trsturile generale ale delincvenei juvenile:

Din definiiile date delincvenei juvenile rezult c acestui fenomen i sunt specifice o serie de trsturi sau caractere generale, definitorii, care i dezvluie etiologia complex i i confer un loc aparte n cadrul manifestrilor sociale negative6. 1) O prim trstur a delincvenei juvenile este c ea are un caracter social de mas, n sensul c are o anumit frecven i se dezvolt n societate, care poate fi nfiat n cifre, ceea ce justific utilizarea unor metode statistico
4

Florentina Grecu, Sorin M. Rdulescu. Delincvena juvenil in societatea contemporan intre Statele Unite i Romania. Bucureti: Lumina Lex, 2003, p.26 5 Pitulescu I. Delincvena juvenil.- Bucureti, 2002, p.17 6 Maria Mutu-Strulea, DELINCVENA JUVENIL Suport de curs ,Chiinu 2008, p.14

matimatice pentru elaborarea concluziilor referitoare la dinamica i structura delincvneei juvenile, la prognoze i msurri pentru prevenirea i combaterea delincvenei juvenile la scara intregii societi. 2) Caracterul instoricoevolutiv, care exprim ideea persistenei fenomenului delincvena juvenil, dar n structur i dinmaic diferit, de la o epoca la alta, de la o ar la alta sau de la o zon geografic la alta. Delincvena juvenil a nsoit ntreaga istorie a societii omeneti i nu existnpremise pentru a considera c acest fenomen va disprea, indiferent de orduirile sociale care vor succeda. Caracterul istorico evolutiv nu inseamn doar o repetiie mecanic constant, ascendent sau descendent, a fenomenului delincvenei juvenile, ci producrea unor schimbri n structura i dinamica fenomenului, n formele de exprimare, in raport de care trebuie cutate cauzele i remediile. 3) Caracterul prejudiciabil, exprimat n periculozitatea social pe care o are n sine fenomenul delincvenei juvenile pentru valorile sociale i individuale ocrotite de normele dreptului i ale moralei, pentru ntregul sistem de valori consacrate de cultura i civilizaia uman. 4) Caracterul complex al delincvenei juvenile, cu valene predominant bio psiho sociale. Aceast trstur exprim faptul c delincvena juvenil nu exist n afara societii, comportamentului i activitii acestuia. Fenomenul reflect deci iindividualitatea bio-psiho-social a participanilor la comiterea diferitelor nclcri ale normelor morale i de drept, care exprim att caracterul complex al etiologiei comportamentului antisocial al minorilor, ct i diversitatea tipurilor existente. 5) Caracterul variabil al delincvenei juvenile, care deriv din varietateanclcrilor de lege i de moral comise de minori, ct i din varietatea de exprimare concret a minorilor prin aciunile ilicite comise. Aa cum nu exist doi oameni identici, tot aa nu exist nici ncplcri de aciuni ilicite identice7.

Maria Mutu-Strulea, DELINCVENA JUVENIL Suport de curs ,Chiinu 2008, p.15

6) Caracterul condiional al delincvenei juvenile, constnd n aceea c, fiind un fenomen cu manifestri fizicosociale, delincevnea juvenil nu poate exista n afara unui proces cauzal, nu poate fi de natur necondiionat, acauzal. Toate nclcrile de lege i moral comise de minori sunt favorizate de anumii factori; totodat, este posibil de a aciona pentru descoperirea acestor factori i pentru combaterea lor prin msuri preventive i de represiune penal.8 Svarirea unor aciuni antisociale periculoase pentru individ i grupul social; Violarea unei anumite legi (penal, civil, administrativ, disciplinar, militar) ce atrage sanciuni impotriva celor ce o incalc; Comportamentul deviant este contrar nu numai legii, ci i codurilor morale ale societii9 Un studiu, realizat in statul american Colorado (J.J. Conger, W.C. Miller) in anul 1956, avand in vedere un eantion reprezentativ pentru bieii cu conduite delincvente, reliefeaz c pan la varsta de 15 ani delincvenii pot fi difereniai de nondelincveni atat prin rezultatul testelor psihologice, ca i prin evalurile fcute de profesori, in funcie de indicatori cum ar fi: stabilitatea emoional, impulsivitatea, suspiciunea, egocentrismul sau ostilitatea. Bieii cu conduite delincvente au fost caracterizai ca instabili emoional, impulsivi, suspicioi, cu ostilitate disproporionat in raport cu situaia, egocentrici, anxioi, nefericii i nesatisfcui de experiena lor de via. Ali cercettori (Briar i Piliavin) aduc obiecii pertinente acestor teorii remarcand faptul c biografiile delincvente nu sunt identice, indivizi cu predispoziii identice nu urmeaz acelai itinerariu i o mic parte dintre delincveni posed trsturile modelului. Din categoria teoriilor constituiei criminogene fac parte i mai recentele teorii genetice. Sexul este condiionat genetic de modelul cariotipic, cel masculin fiind 46 xy, iar cel feminin 46 xx. Abaterile de la cariotipul normal sunt mai frecvente la delincveni.10 O prim anomalie este reprezentat de formula 47xxy, respectiv de existena suplimentar a unui cromozom x, anomalie denumit sindromul Klinefelter. Subiecii cu aceast anomalie au o aparen masculin, sunt inali i slabi, au o pilozitate pubian de tip feminin, barba rar sau absent, iar din punct de vedere psihic se
8

Maria Mutu-Strulea, DELINCVENA JUVENIL Suport de curs ,Chiinu 2008, p.15 Maria Sandu, Asistena social a persoanelor delincvente , Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2006, p.61 10 http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile
9

evideniaz prin caracter pasiv, timiditate, tendine spre ipohondrie i depresie, deseori prezint tulburri mentale. Frecvena anomaliei printre criminali este de 5 pan la 10 ori mai mare decat in randul populaiei generale. Faptele comise de aceste persoane sunt diverse, dar se poate observa o tendin spre tematica sexual: homosexualitate, pedofilie, exhibiionism, furt din raiuni fetiiste, voyeurism, etc. Se pare c excesul de cromozomi x nu are drept consecin criminalitatea, ci o personalitate deseori anormal psihiatric, a crei form de manifestare este criminalitate. A doua anomalie este sindromul 47xyy. Sunt indivizi cu alur masculin, deseori inali (peste 1,80 m.); uneori este prezent o anomalie in conformaia urechilor, calviie, miopie. Frecvena anomaliei printre criminali este de 10 ori mai mare decat in populaia general. Antreneaz violen i omucideri, cu o predispoziie general spre crim mult mai net decat in sindromul Klinefelter. Intru-cat ambele anomalii exist i la indivizi perfect integrai, rezult c rolul ei este doar de predispoziie spre criminalitate i nu de determinare cauzal11. In general, astzi, cercettorii sunt de acord asupra faptului c factorii biopihologici au un eventual rolul de element predispozant pentru criminalitate i nu unul cauzal, mediul social jucand un rol important in promovarea sau inhibarea oricrei influene pe care caracteristicile biologice le pot avea asupra unui astfel de comportament. Cu toate acestea, ideea potrivit creia criminalii constituie un tip fizic distinct a continuat s aib adepi. Fr a nega posibilitatea unor predispoziii genetice, analiza etiologic a delincvenei este marcat astzi de dou orientri complementare, cea psihologic i cea sociologic. Abordarea psihologic pune in legtur strict particularitile psihice inscute sau chiar dobandite ale personalitii i comportamentul delincvent; accentul cade asupra comportamentului i particularitilor psihice ale tanrului delincvent, incapabil de adaptarea la mediu datorit unor tulburri de natur psihopatologic.12 Cele mai cunoscute teorii psihologice cu privire la personalitatea delincventului sunt teoria personalitii criminale a lui J. Pinatel, teoria disocialitii a lui R. Mucchielli i teoria autocontrolului, elaborat de T. Hirschi i M Gottfredson. Din perspectiva psihologist, teoria psihopatiei (ce dateaz din sec. al XVIII-lea cand francezul PHILIPE PINEL introduce termenul) este cea mai veche
11 12

Bocancea, C.; Neamu, G., Elemente de asisten social, Editura Polirom, Iai, 1999, p.164 http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile

tentativ de explicare a delincvenei. Un inventar al trsturilor de personalitate care ar corespunde profilului psihopatului i, prin extensie, al delincvenei de mare periculozitate este obinut de un grup de psihiatri canadieni. Profilul psihopatic al delincventului s-ar caracteriza prin: - neputina de a profita de experiena altora; - lipsa responsabilitii i a sentimentului de responsabilitate; - imposibilitatea de a inter-relaiona cu semnificaie i de durat; - un slab control i chiar absena controlului asupra impulsurilor; - sim moral puternic diminuat sau chiar absent; - imaturitate emoional; - egocentrism puternic; - purtare pregnant antisocial i distructiv; -lipsa de semnificaie a pedepsei, ca element de modificare a comportamentului.13 Printre relaiile sociale favorizante n formarea potenialului delincvent minor se enumer a fi: - conflictele frecvente cu prinii, familia nefavorabil; - conflictele cu nvtorii, nereuita colar; - neacceptarea poziiei adultului, atitudine de neplcere, neglijare, atitudine critic fa de aduli; - necesitatea exagerat n comunicare cu semenii ca mijloc de compensare a nevoii n autoafirmare; - n grup de semeni fac diferenierea semenilor n funcie de simpatie, n poziia de lider sunt agresivi, n poziia de izolare social manifest conformitate mrit, tendina de izolare n relaii interpersonale.14 Teoria disocialitii a lui Mucchielii interpreteaz delincventul in context social, caracterizand delincventul prin discialitate, distan sau divergen fa de mediu social exprimat prin:15 neacceptarea colectivului falsa percepie social a celor din jur lipsa aprofundrii i evalurii adecvate a consecinelor actelor comise
13

http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile Svetlana Rjicova. Seminarul pentru avocai privind acordarea asistenei juridice minorilor n conflict cu legea, Chiinu, noiembrie 2003. 15 http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile
14

respingerea rolului social ce i s-a acordat inainte de a deveni delincvent i pe care i-l pretindea colectivul. Unii dintre specialitii in problema delincvenei pun accentul pe deficitul maturizrii sociale i implicit pe deficitul dezvoltrii personalitii. G. Canepa enumer ca trsturi ale imaturitii psihosociale: -toleran sczut la frustrare; -autocontrol deficitar, impulsivitate (68% dintre delincveni) i agresivitate (72% dintre delincveni); -egocentrism (41% dintre delincveni); -subestimarea gravitii greelilor i actelor antisociale comise; -nedezvoltarea sentimentelor morale, a motivelor superioare de ordin social (invare, munc); -evitarea efortului voluntar, dorina realizrii uoare, fr munc, opoziie fa de normele juridice, morale, etc. Analizele de orientare psihanalitic atribuie tanrului delincvent o structur nevrotic manifest prin conflicte intra- i inter-personale generate de eecul rezolvrii complexului Oedip. Carenele afectivitii materne, sau absena identificrii cu tatl, ar genera un traumatism care reapare la varsta adolescenei sub forma crizei de identitate generatoare de acte impulsive i agresive, proiectate asupra celor din jur. Infracionalitatea apare ca produs al sublimrii frustrrilor. Frustrarea i agresivitatea sunt originate in pulsiunea morii, in Thanatos, care face un cuplu indisolubil cu pulsiunea vieii, cu Erosul. Din perspectiv psihanalitic deviana in general i delincvena in particular a putea reprezenta mecanisme de aprare ale eului. Conceptul de mecanism de aprare desemneaz diferite tipuri de rezolvri aparente a problemelor care au determinat o tensiune emoional i care au ca efect diminuarea suferinei psihice. Mecanismele de aprare funcioneaz la nivel incontient pentru protecia eului de realitatea amenintoare, distorsionad-o. 16 Printre principalele mecanisme de aprare, literatura de specialitate include: - negarea - refuzul recunoaterii i uitarea problemei -reveria-evaziunea evadarea intr-o lume imaginar in care trebuinele sunt satisfcute - raionalizarea justificarea faptei prin reinterpretarea normei sau situaiei in scopul
16

http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile

conservrii stimei de sine , negarea responsabilitii n-a fost vina mea, negarea rului fcut i alii fac, negarea victimei a meritat-o, acuzarea acuzatorilor nici voi nu suntei mai buni, regresia la a fi din nou copil i uneori fixarea la u anumit stadiu al evoluiei: stadiul oral cu dependen de mediul matern, refuz efortul i caut securitatea, egoiti ce doresc s fie satisfcui imediat; stadiul anal tradus prin agresivitate, agitaie, violen, indisciplin, dezordine, vilen; stadiul falic care se traduce in incapacitatea de astabili relaii, tendina ctre gandirea magic, reverie, imaginaie. Plecand de la concepia originar a lui S. Freud, E. Erikson i J. Lacan completeaz aceast perspectiv cu una cultural-istoric asupra genezei personalitii i dependenei sale de mediul social i cultural. Dintr-o perspectiv care ar putea fi numit psihopedagogic, unii analiti (H.J. Eysenck, B. Skinner) pun accentul pe erorile educaiei i socializrii morale ca eec al asimilrii i internalizrii normelor de conduit. Ignorarea motivaiilor personale ale tanrului, sistemul defectuos de sanciuni, interdiciile severe, impiedic dezvoltarea autonomiei morale intrind motivaiile negative ale conduitelor care violeaz norma moral. Analiza psihologic se extinde asupra factorilor generatori de tensiuni i conflicte, dintre care cei legai de familia tanrului sunt considerai cei mai importani. Copilul recepteaz ca o cutie de rezonan conflictele i tensiunile intrafamiliale dobandind tulburri psihomotorii i sexuale. Carenele funciilor principale ale familiei (subzisten, protecie, afeciune, socializare) explic de ce peste jumtate dintre delincveni provin din familii dezorganizate.17

III.Studii de caz
17

http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile

I.Minorul D.W. in etate de doar 15 ani i jumtate, sancionat pentru comiterea infraciunii de talhrie, impreun cu doi majori, prin devalizarea unor magazine i autoturisme. Provine dintr-o familie organizat, cu o situaie material bun, nelipsindu-i cele necesare creterii i educrii. Din nefericire, mama sa a avut o atitudine de protejare excesiv a minorului, ocrotindu-l de toate dificultile i satisfcandu-i toate poftele. Atras de mirajul aventurii, a incercat la un moment dat s plece in alt ar, ins fiind minor, a fost readus in ar i incredinat unui colectiv de munc i supraveghere. Intr-un interval de numai ase luni, minorul a schimbat trei locuri de munc pentru a i se pierde urma, ajungand, in final, s comit fapte de talhrie in complicitate cu doi prieteni majori.

Istoricul familiei
D.M. i D.B., romi, de religie romano-catolic, s-au cunoscut in urm cu 27 de ani, in localitatea Craiova, unde isi terminau studiile superioare. Dup terminarea studiilor sau cstorit i au fcut o nunt ca in filme. Locuiesc intr-o cas frumoas i mobilat adecvat, cu aparaturi electronice performante de tot felul care le uureaz viaa de zi cu zi, au tot confortul, cu condiii materiale care le asigur o existen civilizat, plcut, comod i igienic. Dar viaa pe care o duc ei, o via modern, confortabil i cu toate plcerile pe care i le pot satisface avand posibiliti materiale, nu compenseaz dragostea i afeciunea pe care trebuie s o ofere prinii in cadrul familiei. Acest confort, nu este de ajuns pentru creterea i educarea copilului, ca el s se poat forma psihic i social. Tatl copilului, fiind cpitan pe un vas (navigand in jurul lumii), i meseria nepermiandu-i s fie in mijlocul familiei aa cum ar fi normal i benefic pentru creterea fiului lor, ajunge in cursul unui an doar de 3-4 ori s-i vad fiul care ar avea nevoie de autoritatea tatlui pentru a nu continua s se comporte ca un infractor i chiar svarind acte aberante. Deci, copilului i-a lipsit autoritatea tatlui, D.W. fiind crescut de mama, care a avut o atitudine sufocant asupra copilului exagerand prin protejarea acestuia de orice problem, isi rsfa i ii druia copilului tot ce acesta cerea. Dar copilul fiind pasionat de aventur, i stul de atitudinea excesiv a mamei, intr intr-un anturaj cu caracter delictual, ajungand s comit fapte de talhrie, de furturi din maini i altele in complicitate cu doi prieteni majori.18 In concluzie, situatia economic nu este esenialul in creterea copilului, dei ajut destul de mult in posibilitatea de a-i oferi aproape orice (o coal bun,
18

http://www.scribd.com/doc/124774934/Delicventa-Juvenila

10

alimentaie echilibrat, satisfacerea pasiunilor pentru activitile in spre care copilul are inclinaii etc.), una dintre cele mai importante funcii ale familiei, este funcia formativ-educativ, respectiv modul in care prinii reuesc s-i educe copiii, s-i integreze in viaa de familie i in societate. Familia trebuie s-i inoculeze copilului ideea datoriei sale, s-i cunoasc relaia cu coala, modul cum isi utilizeaz timpul liber, precum i anturajul in care se afl. II. Eecul si abandonul colar ; lipsa de supraveghere a scolii. Aparitia unor manifestari deviante ale minorilor-elevi este strans legata de existenta unor disfunctii educative ale scolii, concretizate in insuficienta cunoastere a conditiilor sociofamiliale in care acestia locuiesc si se dezvolta, nesupravegherea de ctre scoala a elevilor problema, a anturajului acestora etc. Numitul N. F. impreuna cu cei doi prieteni ai si, aveau de mult in gand sa incerce o experienta noua si asfel intr-o zi au hotarat sa-si incerce norocul la fete. Intamplarea a facut sa o intalneasca pe R., o colega cu doi ani mai mica si sa o convinga sa vina cu ei. Prima lor experienta a fost un viol in grup. Istoricul familiei C.E. (fosta N.E.), mama minorului N.F. s-a nscut la data de 27. 01. 1967 in localiatatea Orova, judeul Mehedini, a absolvit 12 clase, fiind de profesie prelucrtor in lemn. La varsta de 18 ani in urma unei relaii intampltoare a dat natere copilului N.F., pe care l-a crescut cu greutate, facand i multe sacrificii (umbland cu el din spital in spital, copilul fiind nscut i prematur, la 7 luni, cu greutatea de 950 g. In anul 1988 s-a cstorit cu numitul C.P., cstorie in urma creia au rezultata 3 copii : C.B., nscut la 7.05. 1995, C.G., nscut la data de 25.10.1988 i C.S. nscut la data de 13.07.1993.19 Soii C. locuiesc impreun cu cei trei copii ai lor in com. Ieelnia, jud. Mehedini, intr-o cas compus din trei camere, un hol i o buctrie, care este proprietatea numitei C.A., mama lui C.P., iar N.F. este internat intr-o coala special, care are un program special pentru copiii cu tulburri de comportament i cei cu deficiene mentale. Situaia material a familiei C. este precar, singurul care aductor de venituri fiind soul.

19

http://www.scribd.com/doc/124774934/Delicventa-Juvenila

11

Din punct de vedere medical intreaga familie (in afara subiectului acestui caz i uneori a comportamentul tatlui fa de copilul soiei, atunci cand este in stare de ebrietate) se incadreaz in categoria persoanelor sntoase clinic. Relaiile intrafamiliale se desfoar normal, cu anumite divergene ivite ca urmare a lipsurilor materiale, fiindc soul este singurul care aduce bani in cas, dar o parte din ei se mai duc i pe plcerea soului de a consuma alcool. Iar aceast plcere o practic mai ales in week-end, cand subiectul N.F. (copilul din flori al soiei lui) este i el acas. Tatl cel vitreg al lui N.F., bea de fa cu copiii, iar pe N.F. isi trateaz ca fiind un intrus in acea familie i devine violent, agresiv, pornete la ceart i cand ajunge la starea de ebrietate face scandal i adreseaz cuvinte jignitoare i inclinaii sexuale mamei i mai ales copilului acesteia.20 In concluzie ar trebui s se acorde evenimentului importana cuvenit, acesta putandu-se constitui intr-un precedent, cazul sa fie indrumat ctre cabinete specializate de recuperare , si s fie instrumentat complex, iar concluziile investigaiei s conduc la un verdict i la o soluie adecvat nevoilor varstei copilului.

IV. Concluzie
Guvernele, instituiile civile i organizaiile internaionale nsrcinate cu problemele tineretului se confrunt cu provocri speciale n ce privete tinerii aflai n
20

http://www.scribd.com/doc/124774934/Delicventa-Juvenila

12

conflict cu legea. Intr-adevr, analizele au artat c rata delincvenei juvenile, ca, de altfel, i rata general a infracionalitii, a crescut n majoritatea rilor aflate n tranziie, nivelurile cele mai nalte nregistrndu-se n Europa Central i cele mai sczute n Caucaz i n Asia Central. In cadrul delincvenei juvenile, s-a constatat, de asemenea, apariia unor tendine noi i tulburtoare: creterea numrului de delincveni foarte tineri (sub 14 ani), precum i a procentului de fete n rndul tinerilor delincveni; apariia unor noi tipuri de delicte, precum cele legate de consumul i traficul de droguri; delictele care aduc atingere proprietii constituie majoritatea infraciunilor, iar violena este din ce n ce mai frecvent. In Polonia, Bulgaria i Lituania, a crescut foarte mult numrul infraciunilor comise cu violen de ctre tineri. O problem care preocup n mod deosebit rile din regiune o constituie folosirea excesiv a pedepselor privative de libertate, ca rspuns la comportamentul delincvent al unor tineri. Multe ri i-au revizuit modul de abordare a justiiei aplicate tinerilor delincveni, punnd un accent mai mare pe rspunsurile neprivative de libertate i pe prevenire, sau i-au exprimat intenia de a adopta msuri speciale privind tratamentul procesual al tinerilor delincveni. Implementarea acestor msuri nu a avut prea mult succes, datorit, n parte, i lipsei fondurilor financiare i a personalului specializat. Activitatea comisiilor pentru tineret i a organismelor similare nejudiciare trebuie s se desfoare n concordan cu standardele internaionale referitoare la respectarea drepturilor omului i asigurarea garaniilor legale. Una dintre preocupri este legat de competena organismelor nejudiciare de a pronuna sentine privative de libertate pentru tinerii delincveni, fr desfurarea unui proces sau fr acces la revizuire. Inlturarea acestui neajuns ar determina mpiedicarea remarginalizrii tinerilor delincveni i ar reduce n mare msur tendina lor spre recidiv. S-au fcut de asemenea pai pe calea justiiei reintegrative: nfiinarea de servicii psihosociale, creterea numrului de specialiti n cadrul serviciilor de prevenire, pronunarea unui numr crescnd de sentine pozitive neprivative de libertate.

Bibliografie :

13

Bocancea, C.; Neamu, G., Elemente de asisten social, Editura Polirom, Iai, 1999 Dicionarul explicativ al limbii romane. Ediia a II-a - Bucureti: Univers Enciclopedic, 1996 Dicionar de sociologie/Coordonatori: Ctlin Zamfir, Lazr Vlsceanu.Bucureti: Babce, 1993 Florentina Grecu, Sorin M. Rdulescu . Delincvena juvenil in societatea contemporan intre Statele Unite i Romania. Bucureti: Lumina Lex, 2003 Maria Sandu, Asistena social a persoanelor delincvente, Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2006 Editura

Maria Mutu-Strulea, DELINCVENA JUVENIL Suport de curs ,Chiinu 2008 Mircea Adrian Marica, Introducere in problematica delincventei juvenile, Editura Ovidius University Press, Constanta, 2007 Pitulescu I. Delincvena juvenil.- Bucureti, 2002 Svetlana Rjicova. Seminarul pentru avocai privind acordarea asistenei juridice minorilor n conflict cu legea, Chiinu, noiembrie 2003 http://ro.scribd.com/doc/94200140/Curs-Delincventei-Juvenile http://www.scribd.com/doc/124774934/Delicventa-Juvenila

14