Sunteți pe pagina 1din 14

Elaborarea unui REFERAT stiintific Specificul nvatamntului necesita o initiere formala a studentilor n metodologia asimilarii cunostintelor si deprinderilor specifice

elaborarii unui referat. Aceste conditii

ALTE DOCUMENTE RELATII INTERPERSONALE PRIETENIA Eul social 7 moduri naturale de a creste libidoul Elixirul dragostei Evaluarea performantelor resurselor umane Declaratii de dragoste MANAGEMENTUL PROPRIEI PERSOANE SISTEMUL DE SALARIZARE Elemente de psihologie ce influenteaza recrutarea si selectia resurselor umane MEDIUL DE MUNCA

metodologice trebuie sa fie n conformitate cu reglementarile care calauzesc evolutia

nvatamntului superior romnesc contemporan. La nivel procesual, participarea

studentilor la activitatile incluse n programa seminariala presupune, ca operationalitate:

formarea capacitatii de a purta discutii coerente si consistente n jurul unui subiect prestabilit,

realizarea unor asocieri inferentiale si argumentative ntre subiectele zilei si cele 222h717c dezbatute n activitatile anterioare, ntre tematica de curs si cea dezbatuta la seminar,

dezvoltarea

unui a

spirit

critic,

ca n

problematizare contradictoriu,

dezbaterilor

sustinerea si mobilizarea capacitatilor constructive si creative ale studentilor,

deprinderea metodologiei de ntocmire a unei lucrari stiintifice, a unui referat,

familiarizarea cu prezentarea referatului n fata unui public avizat

dezvoltarea capacitatii de a lucra n echipa.

Tocmai pentru a se atinge aceste capacitati studentii trebuie sa fie familiarizati cu premisele formale ale construirii unui referat stiintific.

Regulile de baza ale realizarii unui referat stiintific sunt, din punct de vedere prestructural si initiatic, cel putin trei: Alegerea intentionala a subiectului din cadrul temei de cercetare. n orice referat stiintific exista o parte a intentionalitatii acceptate si de catre student. Astfel, ca tematica, orice curs se descompune ntr-o multime de subiecte, care este indicat a fi vizualizate si urmarite de catre studenti n momentul n care acestia trebuie sa aleaga numai unul (sau cteva) dintre subiecte prognozate pentru a ntocmi un referat stiintific. Alegerea facuta n mod rational1[1] (ma intereseaza subiectul) sau n mod afectiv (mi place subiectul) ajuta la o pornire pozitiva a muncii de constructie a referatului. Schematizarea initiala a subiectului. Ca efect al alegerii unui subiect, este necesar sa se conceapa o reprezentare initiala a subiectului ales pentru a se concepe un plan al cercetarii. Aceasta schematizare initiala a subiectului vizeaza lamurirea problematicii de baza, conceptuale ale subiectului respectiv. Prin raspunsul la cteva ntrebari: Care este subiectul de la care pornesc? Ce semnificatii pozitive are acest subiect? ntre ce limite se plaseaza subiectul respectiv? Definirea explicita a subiectului. Prin aceasta cerinta se observa necesitatea de a formula un titlu al referatului stiintific pe care l-am ales. Uneori se indica titlul de catre profesor, alteori numai tema este indicata iar studentul are posibilitatea sa elaboreze si titlul. Dar trebuie sa se aiba n vedere faptul ca titlul initial al oricarui referat stiintific are un caracter provizoriu, daca este stabilit nca de la nceput. Exigentele elaborarii referatului recomanda ca titlul exact al unui referat stiintific sa fie definitivat doar la sfrsitul referatului, pentru ca ntre titlul si continutul referatului sa existe o legatura nemijlocita, argumentativa si valida. Aceste reguli initiale sunt urmate de cteva exigente ale ntemeierii, planificarii si elaborarii unui referat stiintific. vi.1. Reguli ale structurarii explicite a constructiei unui referat stiintific I. Titlul unui referat stiintific este necesar sa cuprinda, n mod obligatoriu, trei puncte: i. subiectul cercetarii. ii. limitele cronologice ale cercetarii. iii. spatiul la care se raporteaza cercetarea.

Subiectul cercetarii descrie aria de interes a studentului pentru o tema aleasa. Identificat subiectul (de exemplu o specie sau un subgen al unui domeniu - politici sociale, randament scolar, drept procesual penal s.a.) este necesara o constructie mentala a planului de abordare a acestuia. Nu este indicat ca subiectul cercetarii sa fie un termen general (politica, nvatarea, dreptul) deoarece se considera ca fiind o inadecvare n termini si n constructia prestabilita posibilitatea ca un student sa reuseasca sa surprinda un domeniu vast de cercetare ntr-un referat de dimensiuni reduse cantitativ. Subiectul cercetarii trebuie sa nu depaseasca limitele pe care le presupune cercetarea realizata si sa fie definit ntr-o modalitate explicita. De exemplu, Comunismul n Romnia, Dreptul constitutional European comparat, Drepturile omului, sunt titluri gresite de referat deoarece ele sunt prea ample, prea mari, prea ntinse pentru o constructie de referat de dimensiuni mici sau chiar mijlocii.
Limitele cronologice ale cercetarii descriu ancorarea necesara a subiectului ntr-un interval temporal. n absenta acestora subiectul este fie prea vast, fie prea vag. n primul caz, se refera la abordarile diacronice, ceea ce este imposibil, n cel de-al doilea caz se refera la ntemeierile sincronice. De exemplu, nu putem vorbi despre politici sociale la modul general ci trebuie sa le ancoram ntr-o analiza istorica, periodica, socio-culturala, altfel, ar trebui ca referatul nostru sa trateze subiectul respectiv de la nceputurile umanitatii, sau cel putin de la aparitia termenului-subiect respectiv. Spatiul la care se raporteaza cercetarea. Este o cerinta subtextuala. Datorita acestui fapt, n multe titluri de referate se considera a fi o redundanta identificarea locului (tara, regiune s.a.) dar nu este o repetitie inutila. De exemplu, analizele facute constituie exercitii metodologice ale unor studii de caz, care se considera a fi subntelese. (Politicile sociale n Romnia postdecembrista - cazul persoanelor defavorizate social) Spatiul indica locul concret al cercetarii iar timpul perioada la care se raporteaza subiectul respectiv. II. ntinderea spatiala a referatului este un criteriu cantitativ al constructiei unui referat stiintific. n functie de acesta referatul stiintific poate sa fie de mici dimensiuni - tipul de lucrari realizate de catre studenti n timpul anilor de studii, si care sunt realizate pe o structura de 2000030000 de semne grafice (aproximativ 7-10 pagini dactilografiate), sau referatul stiintific poate sa fie de mari dimensiuni - cazul lucrarilor de absolvire, sau de licenta, care sunt realizate prin utilizarea a aproximativ 1400000 de semne grafice. III. Descrierea formala a continutului unui referat stiintific. Elementele care compun un referat a. Introducere succinta. Se explica sau se ridica probleme pe care domeniul respectiv le cere a fi cercetate si clarificate. Introducerea poate sa cuprinda: motivatia alegerii temei de cercetare (ca premise obiective si/sau subiective prin care studentul si justifica tema aleasa) ; delimitarea subiectului supus cercetarii -

mai ales daca subiectul respectiv este controversat sau problematizant (ca abordari critice sau ca raportare narativa la subiectul vizat); definirea conceptelor esentiale si mai putin uzuale (prin care se lamureste att studentul ct si lectorul referatului n legatura cu conceptele de baza utilizate si cu modalitatea de ntelegere a acestora); indicarea ipotezelor de lucru de la care porneste cercetarea si enuntarea schematizata a modalitatilor de confirmare /infirmare a ipotezelor. n formularea ipotezei se tine seama de caracterul inferential al cercetarii, astfel nct, ca premise logice si implicative, ipotezele pot sa fie formulate prin conectorii: "Daca.atunci..": "Daca si numai daca...atunci": "Sau..sau..": "Cu ct..cu att." s.a. Elaborarea ipotezelor de lucru este esentiala n orice referat. n practica elaborarii referatelor s-a observat faptul ca multe lucrari au ipoteze implicite care nu sunt prezentate nca de la nceput ca ipoteze explicite. Spus mai simplu, este indicat ca ipotezele sa fie identificate pentru a obisnui studentul cu metodologia cercetarii. Spus si mai simplu: nu trebuie sa se mai accepte referate fara ipoteze explicit formulate. Acestea au menirea sa directioneze cercetarea nspre o structura, cel putin demonstrativa sau argumentativa. n absenta lor, referatele se reduc la rezumari, la plagiat explicit, la sinteze neelaborate care nu definesc conceptual de referat stiintific. Exemple: Desi puternic criticata dupa caderea comunismului, birocratia are nca un rol important n functionarea administratiei publice locale din Romnia. sau Daca putem identifica un nucleu de premise procedurale care fac posibila coruptia legislativa, atunci putem defini si elimina prin ncadrare legislativa fenomenul coruptiei. Urmeaza enuntarea schematizata a modalitatilor de confirmare/infirmare a ipotezelor. Enuntarea schematizata face trimitere numai la precizarea de la nceput a metodelor si ale metodologiilor utilizate pentru a analiza ipoteza elaborata (explicatie, comprehensiune, comparatie, metode calitative sau cantitative, argumentare sau demonstratie s.a.m.d.). Dezvoltarea efectiva a metodelor si metodologiilor are loc n continutul referatului. Se raspunde la ntrebarea Cum vreau sa confirm/infirm ipoteza de lucru? b. Continutul referatului.

A explica (explicare (lat.) - nseamna a derula, a desfasura) presupune a prezenta sistematic, pas cu pas, toate momentele demonstratiei pe care vreti sa o faceti. Prin argumentare puteti familiariza cititorul cu un subiect nou sau cu o modalitate noua de abordare a unor probleme cunoscute. Nu uitati sa prezentati toate ideile pe care le considerati utile n sprijinul demonstratiei pe care o faceti deoarece astfel evitati semnele de ntrebare sau nelamuririle pe care auditoriul le poate avea (nu considerati ca o idee este banala si nu merita sa fie exprimata cel putin nainte de a o prezenta si altora - cunostinte sau prieteni de familie - si de a le cere parerea). Argumentarea presupune trei etape: enuntarea ideii pe care o sustineti prin ea nsasi (ce reprezinta pentru sine), enuntarea celorlaltor argumente care sustin si justifica ideea prezentata, folosirea ideii ntr-un exemplu concret, ntr-o situatie data. n plus, argumentarea presupune si a nu afirma nimic din ceea ce nu se poate demonstra si a respinge tezele care se opun ideii care este promovata de vreme ce finalitatea ei este sa convinga, sa influenteze, sa inspire sau sa schimbe credintele, convingerile auditoriului. Continutul referatului reprezinta partea cea mai extinsa a lucrarii. n analiza unei ipoteze si pentru dezvoltarea unui continut se pot utiliza: Surse directe ale continutului: livresti - prin utilizarea bibliografiilor, a bibliotecilor, a bancilor de date. anchete - prin utilizarea interviului, a sondajelor de opinie sau a chestionarelor. personale - prin utilizarea interogatiilor interioare, ntelegerea punctelor de vedere etc. Modalitatile de pregatire a ideaticii necesare unui plan al expunerii textului - presupun: lectura - n limita timpului, a bibliografiei gasite, a materialului specific abordarii subiectului vizat (cititi ct mai mult posibil); analiza si sinteza acestuia (surprindeti ideile esentiale si rezumati-le) ; folosirea unor fise de lucru (scrieti - este mult mai sigur - aceste idei si chiar detalii - exemple, citate - va vor ajuta n argumentare). Planificare. De ce este necesar un plan al textului continutului? Deoarece prin acesta se exprima posibilitatea de a prezenta si de a transmite ideile expunerii ntr-un mod ct mai eficient lectorului. Ca tipologie, planurile se pot clasifica n functie de subiectul tratat si de obiectivul discursului n:

Descriptive - planul cronologic, planul comparativ, planul analizei punctelor de vedere, planul descriptiv etc. Argumentative - planul dialectic (teza ca prezentare si confirmare a unei opinii, antiteza ca dezvoltare a unei teze contrare si ca respingere a primei teze si sinteza ca pozitie diferita de teza si antiteza dar care le pune, prin raspunsul dat, n relatie). Demonstrative, de rezolvare de probleme - modelul stiintific, modelul diagnosticului medical etc. (acest plan presupune: formularea problemei, analiza situatiei, cautarea solutiilor, decizia finala). Analiza textului - n redactarea textului trebuie sa se tina seama de cteva elemente importante: Utilizarea optima a aliniatelor. Prin structura lor, acestea releva nu numai o parte estetica ci vizeaza chiar structura argumentativa. De aceea este indicat ca ele sa fie atent utilizate pentru a indica relationarile demonstrative sau argumentative. Utilizarea pertinenta a citatelor. Trebuie sa se tina seama de o corectitudine si de o coerenta interna a citarii. Unde apar citate trebuie sa apara n mod obligatoriu indicatii asupra verificabilitatii citatelor respective (autor, carte, editura, loc, anul aparitiei, numarul paginii). Identificarea tabelelor sau ale figurilor care apar n text si numirea acestora. Fiecare tabel sau figura trebuie sa fie numita. Trebuie sa se precizeze de unde este luat - daca nu este o constructie originala si sa fie identificat printr-un cod (numar). Identificarea rezumatelor si ale naratiunilor preluate din studiile bibliografice. Orice rezumat, orice sinteza sau orice clasificare, orice definire caracteristica unor termeni care sunt proprii unor autori, unor scoli, unor texte scrise trebuie mentionate prin note de subsol sau prin indici de citare. Astfel se observa corectitudinea stiintifica a ntocmirii referatului si, mai ales, contributia originala pe care studentul o aduce n lucrare. c. Concluziile referatului. Este ultima etapa, poate cea mai importanta, a comunicarii n care se permite ca auditoriul sa puna ntrebari n legatura cu punctele neclare ale discursului si care se finalizeaza cu CONCLUZIONAREA a ceea ce a fost expus pna n acel moment si, de aceea, este important sa tineti seama de faptul ca: nu se ncepe un alt referat (gndind ca argumentarea a fost suficienta si ca se

poate folosi ncheierea ca sa se anunte proiectele viitoare).

nu se termina nehotart (daca nu sunteti voi nsiva convinsi de ceea ce ati prezentat cum ar putea fi convinsi ceilalti?). nu se divagheaza (aceasta ar putea duce la nentelegere si la bulversarea auditoriului sau lectorului). nu se folosesc repetitii (ale ideilor) exagerate. n partea finala a discursului este important sa se realizeze concluzionarea prin exemplificarea utilitatii expunerii n ceea ce priveste: actiuni sau fapte, alternative, initiative etc. IV. Aparatul critic Aparatul critic se fundamenteaza pe utilizarea reperelor bibliografice celor mai reprezentative din domeniul respectiv. Din aceasta perspectiva sunt cteva modalitati prin care putem descoperi sursele bibliografice cele mai eficiente prin: Descoperirea surselor bibliografice prin studiu individual. Respectarea surselor bibliografice initiale si initiatice recomandate de catre cadrul didactic. Depasirea si mbogatirea surselor bibliografice initiale prin efortul propriu al cercetarii. Mecanisme de analiza si cercetare: studiul realizat n biblioteci, prin fisare a indicilor care inventariaza autori si/sau domenii fundamentale. Totodata, bibliografie suplimentara poate fi descoperita prin utilizarea recomandarilor bibliografice care se regasesc n cartile de specialitate. Aparatul critic prezinta ntr-o modalitate explicita si modalitatile de citare care pot fi utilizate ntr-un text. 1. Notele reprezinta aparatul critic al lucrarii. Prin citare si prin notele de subsol sunt

inventariate ideile, citatele, etc. preluate din bibliografia de specialitate. Ori sunt date explicatii pentru diferiti termeni, figuri, clasificari, anexe care nu apar n textul lucrarii. 2. Cum scriem notele de subsol? Exemplu "Comunic, deci exist!". (12)

La sfrsitul lucrarii sau n partea de jos a paginii se dau explicatii asupra cartii la care se face referire. Se scrie: nti numele autorului, titlul cartii, volumul la care se face trimitere (n caz ca exista mai multe volume), orasul aparitiei cartii, editura, anul aparitiei, pagina pe care o citam prin trimitere: (12) Prvu Ilie, Discursul filosofic al modernitatii, Bucuresti, Editura All, 2000, p. 115. Autorul indica faptul ca se substituie transcedentalul kantian cu competenta comunicativa(13). Deci, daca imediat dupa prima citare se foloseste o informatie din aceeasi lucrare se pune o alta nota, n felul urmator: (13) Ibidem, p.116. n cazul n care informatia este preluata de la aceeasi pagina a aceleiasi lucrari, se foloseste nota: (14) Ibidem. Daca studentul foloseste aceeasi lucrare / text / carte nu imediat, ci mai citeaza un alt autor (15), n conditiile n care revine la autor citat anterior(16) atunci nota este prezentata astfel: (15) Ricoeur, Paul, Metafora vie.. Revenirea la lucrarea anterioara se face dupa modelul: (16) Prvu Ilie, op. cit., p. 167. Cum se procedeaza atunci cnd se foloseste un articol extras dintr-o publicatie de specialitate? Iata un exemplu: (17) Nicolae Balca, "Teologia dialecta si Biserica Ortodoxa", n Revista de Filosofie, Vol. XXIII, nr. 2/1938, p. 160- 185 Modelul de redactare a notelor prezentat este numit sistemul European de notare. Cele doua variante ale sale, notele plasate la subsolul paginii sau notele plasate la sfrsitul textului. Un alt sistem de ntocmire a aparatului critic este cel american. Conform acestuia dupa preluarea unei informatii bibliografice, se trec ntr-o paranteza urmatoarele: numele autorului, anul aparitiei lucrarii si pagina unde se gaseste informatia respectiva. Exemplu:

Limbajul perfect este vazut a presupune "modelul unei structuri cu minimum doua limbaje" ".aceasta varianta a fost recent confirmata" (Lotman, 2005 : 87) Bibliografia finala trebuie foarte atent alcatuita de catre cei care prefera sistemul american. V. Redactarea bibliografiei finale Este ultima faza a redactarii unei lucrari si se poate realiza la nivel procedural prin: a) enumerare exhaustiva, cnd bibliografia cuprinde toate reperele bibliografice utilizate de catre autor; b) enumerarea selectiva, cnd contine doar titlurile cele mai importante folosite; Orice tip de bibliografie se redacteaza prin nsiruirea titlurilor, n ordine alfabetica, dupa numele autorilor. Prin titlu se ntelege: numele autorului, prenumele sau, titlul complet al lucrarii, numarul editiei (daca este cazul), numele traducatorului sau a ngrijitorului editiei (daca este cazul), editura, locul aparitiei si anul aparitiei. n cazul n care sunt enumerate mai multe lucrari ce apartin aceluiasi autor, acestea sunt scrise n ordinea crescatoare a anilor de aparitie. Daca autorul are mai multe lucrari aparute n acelasi an, ele se transpun n ordinea alfabetica a titlului. VI.2. Metode suplimentare care trebuie sa fie cunoscute pentru elaborarea unui referat. vi.2.1. Ce e un paragraf? n redactarea unei lucrari, indiferent de stilul de asezare n pagina (bloc, semibloc, s.a.) a continutului lucrarii trebuie sa se tina seama de faptul ca fiecare paragraf are o structura specifica si aparte. Spus simplu, fiecare alineat al lucrarii trebuie sa fie judecat sub forma unui paragraf. n cadrul acestuia intra un grup de propozitii. Indiferent de numarul propozitiilor care intra ntr-un paragraf, acestea sustin si argumenteaza o singura idee sau un singur subiect. Printr-un paragraf nou se realizeaza urmatoarele functii: Se introduce un subiect nou (sau se dezvolta un aspect al unui subiect) si se dezvolta. Se realizeaza sub aspect vizual (prin redactare) si structural (prin constructie logica) distinctia ntre noul subiect si cel anterior ori fata de subiectul care urmeaza. Se realizeaza o relatie consistenta logic ntre propozitiile care l alcatuiesc. Structura unui paragraf

Paragraful are o structura logica n care intra judecati-propozitii care cuprind: subiectul, dezvoltarea acestei judecati si concluzii. Aceste judecati-propozitii pot fi: vi.2.2. Propozitia-subiect Propozitia-subiect se regaseste, de regula, la nceputul paragrafului si exprima subiectul de baza care va fi dezvoltat n paragraful respectiv. Este forma cea mai usoara si accesibila utilizata n constructia unui referat. Lectorul textului respectiv percepe imediat subiectul care urmeaza sa fie dezvoltat n paragraf.. Exemplu: S-au scris multe despre paradigmele structurale create de analiza semiologica a limbajului n secolul XX. Uneori, propozitia-subiect nu apare chiar la nceputul paragrafului. De exemplu n paragraful introductiv al unui eseu, propozitia-subiect apare ultima n paragraf. Alteori, exista paragrafe care nu au o propozitie-subiect. Este cazul n care prin paragraful respectiv se asigura trecerea la un alt paragraf sau exprima si dezvolta aceeasi idee. vi.2.3. Expansiunea sau reformularea Urmeaza logic dupa propozitia-subiect, daca aceasta este formulata prima, sau naintea ei daca propozitia-subiect apare la sfrsit si semnifica dezvoltarea acesteia. Spus simplu, se ajunge la o reformulare detaliata a primei propozitii. Este un truc stilistic prin care continutul unui referat este dezvoltat prin reformulare. Exemplu: Cu similitudine, aceste paradigme structurale au aparut odata cu repozitionarea importantei studiului limbajului realizata de catre Saussure. vi.2.4. Limitarea O alta strategie comuna dupa formularea propozitiei-subiect este limitarea acesteia, adica imediat dupa formularea ei, propozitia-subiect se limiteaza la un aspect precis al problemei care va fi discutata. Exemplu:

Dintre aceste paradigme, cea mai importanta si discutata este problema autoreferentialitatii limbajului. vi.2.5. Exemplificarea Orice paragraf bine structurat are cel putin un exemplu prin care se sustine subiectul. Prin exemplificare se ajunge la dezvoltarea aparatului critic si la persuadarea lectorului. Exemplificarea poate fi realizata si prin citare sau prin realizarea unor trimiteri la lucrari de specialitate. Exemplu: Cotitura lingvistica pare a fi un efect al cercetarilor realizate prin studiul logic asupra limbajului realizat odata cu dezvoltarea filosofiei analitice. vi.2.5. Analiza Operatia de analiza este necesara deoarece nu este suficient sa formulam, sa reformulam si sa exemplificam un subiect. Prin analiza realizam punctual esential care poate fi utilizat ntr-un paragraf, este vorba despre demonstrarea subiectului propus studiului respectiv. Este indicat ca analiza sa fie realizata n relatie directa cu prima propozitie prin analizarea unor aspecte ale subiectului, expansiunea sau limitarile lui. Exemplu: Problema autoreferintei limbajului este prezenta implicit sau explicit n studiile lingvistice. Unii autori au solutionat-o prin evitarea ei, altii au relationat-o cu procese ale enunturilor atomice elementare, cu functii ale indicarii lor. Oricum, ntemeierea limbajului este prioritara, deoarece la nivel metalingvistic si avnd un suport subtextual, fara ca aceasta sa fie lamurita, limbajul are numai un rol instrumental. Ori, n actualitate, limbajul experimenteaza nsasi gndirea umana . vi.2.6. Concluzia Concluzia trebuie sa fie finalizata printr-o propozitie care reitereaza sau reformuleaza propozitia initiala a paragrafului. Chiar daca apare o suprapunere ntre analiza si concluzie, aceasta este necesara pentru a ntemeia studiul paragrafului. Exemplu:

Este o consecinta fireasca faptul ca studiul autoreferentialitatii limbajului semnifica ntemeierea acestuia ca studiu asupra conditiilor de posibilitate ale functionarii oricarui limbaj. TEM 17 1. REDACTAI UN REFERAT sTIINIFIC PE O TEM LIBER DIN DOMENIUL

METODOLOGIEI CERCETRII N sTIINELE SOCIALE, RESPECND TOATE CERINELE NECESARE NTOCMIRII ACESTUIA! NTINDEREA REFERATULUI S FIE PE MINIM 6 PAGINI. BIBLIOGRAFIE Atkinson, Rita L., Richard C. Atkinson, Edward E. Smith, Daryl J. Bem, Introducere n psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002. Bakhtine, M., Esthetique de la creation verbale, Gallimard, Paris, 1984. Boboc, A., Hermeneutica si ontologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999. Bondoir, Ana, La mthode des tests en pdagogie, P.U.F., Paris, 1972. Buzarnescu, stefan, Sociologia civilizatiei tehnologice, Editura Polirom, Iasi, 1999. Septimiu Chelcea, Chestionarul n investigatia sociologica, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975. Chelcea, Septimiu Metodologia cercetarii sociologice, Editura Economica, Bucuresti, 2001. Cristescu, Gabriela, Regis Roman (coord.), Comunicarea profesionala, Editura Mirton, Timisoara, 1999. Culic, Irina, Metode avansate n cercetarea sociala, Editura Polirom, Iasi, 2004. Lieblich, Amia, Tuval-Mashiach, Rivka, Zilber, Tamar, Cercetarea narativa. Citire, analiza si interpretare, Editura Polirom, Iasi, 2006. Dafinoiu I., Mecanisme si strategii ale persuasiunii, Editura Polirom, Iasi, 1996. Douglas, Mary, Cum gndesc institutiile, Editura Polirom, Iasi, 2002. Dragan. Ion, Nicula, Ioan, Cerecetarea psihopedagogica, Editura Tipomur, Tg. Mures, 1993.

Druta, F., Dialectica si hermeneutica, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990. Durkheim, mile, Regulile metodei sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2002. Goodman, Norman, Introducere n sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992. Vasile Isdraila, Buna-cuviinta si comportamentul civilizat, Ed. Facla, Timisoara, 1988. Jeffrey C. Alexander, Steven Seidman (coord.), Cultura si societate. Dezbateri contemporane, Institutul European, Iasi, 2001. King, Gary, Keahane, R., Verba, S., Fundamentele cercetarii sociale, Editura Polirom, 2000. King, Ronald F., Strategia cercetarii. Treisprezece cursuri despre elementele stiintelor sociale, Editura Polirom, Iasi, 2005. Kuhn, Thomas, Structura revolutiilor stiintifice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999. Mihailescu, Ioan, Sociologie generala. Concepte fundamentale si studii de caz, Editura Polirom, Iasi, 2003. Mihu, Achim, Introducere n sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992. Mucchielli, Alex, (coord.), Dictionar al metodelor calitative n stiintele umane si sociale, Editura Polirom, Iasi, 2002. Andrei Novak, Sondajul de opinii, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1998. Quine, W., V., O., Ontological Relativity and Other Essays, Cambridge, Mass., 1971. Planchard, E., Cercetarea n pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976. Radu, I. (coord.), Metodologie psihologica si analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1993. Roman, Regis, Comunicare si societate. Elemente de sociologie generala, "Vasile Goldis" University Press, Arad, 2006. Rateau, Patrick, Metodele si statisticile experimentale n stiintele umane, Editura Polirom, Iasi, 2004. Rotaiu, Traian, P. Ilut, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1997. Rotariu, Traian, Metode statistice aplicate n stiintele sociale, Editura Polirom, Iasi, 1999. Roth, Andrei, Individ si societate, Editura Politica, Bucuresti, 1986. Sava, Florin, Analiza datelor n cercetarea psihologica, Editura Ascar, Cluj-Napoca, 2004. Socobeanu, Ionel, Iordana Socobeanu, Secretele secretariatelor, Editura Eficient, Bucuresti, 1999.

Trigg, Roger, ntelegerea stiintei sociale, Editura stiintifica, Bucuresti, 1996. Zamfir, Catalin, L. Vlasceanu, (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993. Zamfir, Catalin, Spre o paradigma a gndirii sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2005. Weber, Max, Teorie si metoda n stiintele culturii, Editura Polirom, Iasi, 2001. Weber, Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Editura Incitatus, Bucuresti, 2003. Wright, G. H. Von, Explicatie si ntelegere, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995. ***, Oxford, Dictionar de filozofie, Editura Univers Enciclopedic, 1999. ***Flew, A., Dictionar de filosofie si logica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996.