Sunteți pe pagina 1din 1

Astfel tot la rmuri nou mpini calea ne-ncetat, Dui ctre vecinica noapte, napoi fr-a veni, n oceanul

de vrste noi nu vom putea vrodat O zi ancora-a-ntri? O, lac! abia-i sfri anul drumul ce iar i-l gtete, -aproape de drage valuri unde ea era-a veni, Pe piatra unde-ai vzut-o, aci, iat, m privete, Viu singur a...m-odihni! Astfel tu mugeai n gemt sub aste stnci afundate, Astfel vntul a ta spum pe picioare-i arunca i te sfrmai tot astfel sub coastele-i deirate, Unda-i plesnind se vrsa. Ti-aduci aminte-ntr-o sear cnd noi pluteam n tcere i n-auzeam de departe pe und, sub cer lucios, Dect sunetul lopeii ce despica cu plcere Valul tu armonios? Cnd, un glas strin cu totul pe tcere, fr veste, Dintr-un rm ce-aducea farmec ncepu a detepta. Unda sttu s asculte, i glasul ce scump mi este Cu-aste vorbe rsuna: "O, vreme, oprete-i zborul! ceasuri blnde,-asculttoare, Oprii cursul vostru, stai! A zilelor mai frumoase plcerile fugtoare Lsai s gustm, lsai! Destui ticloi v strig, ce necazu-i mpresoar; Curgei, pentru ei grbii; Luai cu ale lor zile grijile care-i doboar i uitai p-i fericii... Dar ce cer? deart rug! minutele trec, n-ateapt, Vremea-mi scap, s-a pierdut; Eu zic nopii s-ntrzie, aurora se deteapt, O-mpratie... a trecut! S iubim, s iubim dar, de secunda ce grbete Grbii s ne bucurm; Vremea este fr rmuri, omul liman nu gsete; Curge, i noi naintm!" Timp gelos! e cu putin aceste ceasuri sfinite, Cnd amorul n lungi unde ne revars fericiri, S zboare de noi departe, asemenea de grbite Ca i n nenorociri? Cel puin nici a lor urm, i ea nu st, piere, zboar? Ce! de tot le-avem pierdute? mai mult nu le vom afla? Vremea care ni le dete, vremea care le omoar Mai mult nu ni le va da? Trecut! Nimic! Vecinicie! Abisuri negre, noptoase! Unde sunt zilele noastre care-n veci ni le-nghiii? Spunei, ne vei mai ntoarce aste plceri fioroase Pe care ni le rpii? O, lac, i voi, stnci tcute, peteri i pduri umbroase, Voi, ce vremea v pstreaz sau v poate re-nnoi, Pstrai inerea de minte acestei nopi prea frumoase Cel puin a v-nsoi. Fie cu tine-n repaos, fie i n vijelie, Frumos lac, i n privirea dealurilor ce-asudez, i-n aste slbatici rpe, i-n brazii ce cu mndrie Malul tu ncoronez; Fie-n zefirul ce sufl, ce tremur n verdea, n sunetele din vale ce vile le rspund, n steaua d-argint n frunte ce albete a ta fa Cu raze ce-abia ptrund; i vntul ce tare geme, i trestia ce suspin, Miroasele rsfirate din aeru-mblsmit, Tot ce se vede, s-aude, toate ele ce n-au vin, Tot zic: ei s-au iubit!