CUPRINS

1. Notiuni generale 2. Clasificarea nulitatilor actului juridic civil 2.1. Criterii de clasificare 2.2. Categorii de nulitati 2.2.1. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa 2.2.2. Nulitatea partiala si nulitatea totala 2.2.3. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala 2.2.4. Nulitatea de fond si nulitatea de forma 2.2.5. Nulitatea judiciara si nulitatea amiabila 2.3 Cauzele nulitatii 3. Regimul juridic al nulitatii 4. Efectele nulitatii 4.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii 4.1.1. Consecintele aplicarii principiului retroactivitatii efectelor nulitatii. Repunerea partilor n situatia anterioara 4.1.2. Situatia contractelor cu executare succesiva 4.1.3. Situatia debitorului de buna-credinta 4.2. Efectele nulitatii fata de terti 4.3. Modalitati de inlaturare a efectelor nulitatii

1. Notiuni generale
Etimologia termenului ,,nulitate provine de la termenul latin ,,nullitas si de la termenul frantuzesc ,,nullite`, avand trei sensuri: primul se refera la o lipa totala de valoare sau talent, al doilea la o persoana fara competenta iar al treilea la ineficacitatea unui act juridic din pricina nerespectarii unei conditii de fond sau de forma. Traian Ionascu si E. Barasch definesc nulitatea ca fiind o sanctiune aplicata in urma incalcarii prin act juridic a unei dispozitii legale, inca de la data cand a fost intocmit actul. Legislatia noastra civila nu ne ofera o definitie a nulitatii si de aceea definirea ei, asemeni altor institutii, apartine doctrinei. O definitie care s-a impus prin precizia sa este aceea care defineste nulitatea ca fiind acea sanctiune de derpt material " care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila ". Art.1246 din Noul Cod Civil (NCC) prevede ca (1) Orice contract ncheiat cu nclcarea condiiilor cerute de lege pentru ncheierea sa valabil este supus nulitii, dac prin lege nu se prevede o alt sanciune. Observnd maniera de redactare a art. 1246 NCC, deducem c legiuitorul nu a fost preocupat de oferirea unei definiii legale a nulitii, ci a unui regim general, complet, al acesteia. Att art. 1246, ct i dispoziiile legale urmtoare, reflect concepia modern asupra nulitii, de a fi o sanciune ndreptat nu mpotriva contractului n sine, ci mpotriva acelor efecte ale contractului care contravin finalitii dispoziiei legale nclcate.1 Din interpretarea alineatului (1) putem 2 defini nulitatea ca fiind (doar) una din sanciunile de drept civil care afecteaz un contract ncheiat cu nclcarea dispoziiilor legale reglementnd condiiile de form i/sau de fond ale valabilitii acestuia. Noul Cod civil prevede expres i alte sanciuni care pot interveni pentru nerespectarea cerinelor de
1

L. Pop, Drept civil romn. Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1998 2002, vol. II, p. 442 2 I. Albu, Drept civil. Introducere n studiul obligaiilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984

valabilitate ale unui contract, i care, spre deosebire de nulitate, se caracterizeaz prin meninerea sau, mai exact, prin salvgardarea relaiei contractuale 3: adaptarea contractului n caz de eroare (art. 1213 NCC), reducerea prestaiilor n caz de leziune, daune-interese i reducerea prestaiilor n caz de violen i dol (art. 1222 i art. 1257 NCC). Pn la apariia noului Cod civil era doar implicit recunoscut opiunea victimei erorii sau dolului ntre aciunea n anulare sau n despgubiri, fr s fie consacrat, n mod expres, domeniul sanciunilor permind prezervarea contractului. Sanciunile menionate n art. 1213, art. 1222 i art. 1257 NCC apar ca msuri alternative nulitii, prevzute n cazul vicierii consimmntului i care nu trebuie confundate cu acele mecanisme innd de nsui regimul nulitii: refacerea contractului nul, validarea nulitii, confirmarea anulrii. Totui, sub aspectul tehnicii de reglementare nu exist ntotdeauna o demarcaie net ntre toate msurile alternative nulitii i efectele nulitii, ntruct reducerea prestaiilor n caz de violen i dol este reglementat n art. 1257 alturi de posibilitatea adugrii daunelor-interese la cererea de anulare n cadrul seciunii Efectele nulitii. Explicaia const n coninutul complex al art. 1257, stipulnd att dreptul la daune-interese n caz de anulare, ct i dreptul de opiune ntre aciunea n anulare i meninerea contractului. n celelalte cazuri de sanciuni alternative nulitii, demarcaia respectiv a fost posibil, ele fiind reglementate independent de efectele nulitii permind meninerea contractului (refacerea contractului nul, validarea nulitii, confirmarea anulrii) i anume, n seciunile aferente viciilor de consimmnt. Doctrina francez4 denumete n mod generic sanciunile tip msuri alternative nulitii drept regularizare a contractului i susine necesitatea diferenierii lor de confirmare (unul din efectele inerente nulitii), dei diferenierea poate aprea, uneori, dificil, dar rezolvabil din perspectiva persoanei care invoc respectiva msur; de exemplu, dac victima leziunii renun la invocarea viciului, fr a solicita reducerea prestaiilor, asistm la confirmare, dar dac cealalt parte pledeaz pentru meninerea contractului prin reducerea prestaiilor, asistm la regularizare 5, adic la aplicarea noului
3 4

M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Romneasc, Bucureti, 1921; D. Alexandresco, Explicaiunea teoretic i practic a dreptului civil romn n comparaiune cu legile vechi i cu principalele legislaiuni strine, tomul V, Tipografia Naional, Iai, 1898 ; G. Baudry-Lacantinerie, L. Barde, Trait thorique et pratique de droit civil. Des obligations, troisime dition, t. 1, Librairie de la Socit du Recueil J.-B. Sirey et du Journal du Palais, Paris, 1906; 5 Fr. Terr .a., Les obligations, edit. Lumiere, 1995, p. 396

art. 1222 n dreptul nostru. ns o parte a doctrinei romne are o concepie restrns asupra regularizrii, limitnd-o la acele situaii de complinire a unor lipsuri privind cerinele de valabilitate ale contractului. 6 De observat c noul Cod civil nu opereaz cu noiunea de regularizare, astfel c doctrina va stabili oportunitatea, ct i sfera acestei noiuni. Se impune meninerea demarcaiei ntre sanciunile cu titlu de msuri alternative nulitii i mecanismele inerente regimului nulitii, chiar i independent de faptul ncadrrii primelor n noiunea de regularizare (n concepia larg a acestei noiuni). Att in vechiul Cod civil (CC) ct i in noul Cod civil (NCC) lipsete o definiie a nulitaii. Cu toate acestea, din reglementarea nulitaii se poate desprinde c aceasta reprezint acea sanciune de drept civil care lipsete actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru ncheierea sa valabil. n noul Cod civil, spre deosebire de cel anterior, apare o reglementare unitara a nulitaii, in cadrul Sectiunii a 4-a din Titlul II intitulat Izvoarele Obligaiilor, Capitolul I Contractul. Se face vorbire asadar despre clasificarea nulitatilor si regimul lor juridic, cauzele de nulitate, efectele nulitatii precum i modalitatea de validare a contractului lovit de nulitate. Conform Noului Cod Civil, nulitatea contractelor este reglementata unitar, cuprinzand o clasificare principala a nulitatilor, regimul lor juridic, principalele cauze de nulitate, efectele nulitatii si nu in ultimul rand, problemele validarii contractului lovit de nulitate. Chiar si in noua reglementare exista lacuna definitiei nulitatii, astfel, literatura de specialitate a definit acest concept ca fiind o sanctiune de drept civil ce consta in desfiintarea retroactiva, in totalitate sau partial, a efectelor unui act juridic, ca urmare a nesocotirii dispozitiilor legale prevazute pentru incheierea lui valabila.

2. Clasificarea nulitatilor actului juridic civil 2.1. Criterii de clasificare

6

L. Pop, op.cit, p. 459.

Clasificarea nulitatilor se realizeaza dupa urmatoarele criterii: a) Dupa natura interesului, care poate fi general sau individual, protejat prin dispozitia legala incalcata la momentul incheierii actului, avem: nulitate absoluta si nulitate relativa; b) Dupa intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi partiala cand desfiinteaza doar o parte din efectele actului juridic, celelalte mentinandu-se deoarece nu contravin legii, si totala -cand desfiinteaza in intregime efectele actului juridic. Clasificare a nulitatilor decurge din conceptia despre nulitate 7, care a evoluat de la teza nulitatii totale i iremediabile la teza proportionalizarii efectelor nulitatii in raport cu finalitatea legii, fiind considerat8 ca trebuie sa fie inlaturate numai acele efecte care ar contraveni scopului dispozitiei incalcate, celelalte efecte mentinandu-se (nulitatea fiind, astfel, partiala si remediabila). Noul Cod civil stabileste ca acele clauze ce nu respecta ordinea publica si bunele moravuri trebuie sa fie considerate ca fiind nescrise, astfel acestea nu vor produce efecte juridice. Aceasta este o conceptie moderna, care pastreaza regula ca celelalte clauze care sunt legale sa-si produce efectele, actul juridic fiind ferit de sanctiunea nulitatii totale. Conform art.1255 Noul Cod Civil, (1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului n intregul sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, nu sar fi incheiat. (2) In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile. (3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative 9 si sunt considerate de lege nescrise. Aplicarea conceptiei ce vizeaza nulitatea partiala o regasim in mai multe materii dupa cum urmeaza:
7 8

D. Chiric, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1997; D. Cosma, Teoria general a actului juridic civil, Ed. tiinific, Bucureti, 1969 9 Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2006

* Conform art. 19 alin. 2 Noul Cod Civil, in materia publicitii drepturilor,

actelor sau faptelor juridice sunt considerate nescrise i deci, sancionate cu nulitatea, clauzele vizand renuntarea sau restrangerea dreptului de a indeplini o asemenea formalitate de publicitate, precum si orice clauza penala sau alta sanctiune stipulata pentru a impiedica exercitiul acestui drept. * Conform art. 1699 Noul Cod Civil, este considerata nescrisa si stipulatia vizand exonerarea de raspundere pentru evictiune provenita din faptul insusi al vanzatorului sau din cauze anterioare, pe care, cunoscandu-le la momentul instrainarii, acesta le-a ascuns cumparatorului.

* Conform art.1009 alin.1 Noul Cod Civil, este considerata nescrisa clauza
prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea conditiilor sau a sarcinilor. (2) De asemenea, este considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcare obligatiilor prevzute la alin. (1) sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

c) Dupa modalitatea de consacrare legislativa, exista nulitate expresa

(prevazuta expres de lege) si nulitate virtuala sau implicita (nu este expres prevazuta de lege, dar rezulta neindoielnic, din modul in care este reglementata o anumita conditie de valabilitate a actului juridic).

d) Dup felul conditiei de valabilitate nerespectate, exista nulitate de fond

(intervine in cazul nerespectarii unei conditii de fond a actului juridic, cum sunt cele referitoare la capacitate, obiect, cauza, consimtamant) si nulitate de forma (in cazul nerespectarii formei cerute ad validitatem);

e) Dup modul de valorificare, exista nulitate judiciara (opereaza pe temeiul

unei hotarari judecatoresti) si nulitate amiabila (are la baza acordul partilor).

2.2. Categorii de nulitati 2.2.1. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absoluta este aceea care sanctioneaza nerespectarea, cu ocazia incheierii actului juridic, a unei dispozitii legale imperative, care ocroteste un interes general, obtesc10. In acest sens, art. 1246 N.C.civ. prevede: este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Nulitatea relativa este aceea care sanctioneaz nerespectarea, cu ocazia incheierii actului juridic, a unei dispoziii legale care ocroteste un interes particular sau individual. In acest sens, art. 1248 N.C.civ. prevede :contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil. Concluzia ce reiese din textele de lege mentionate anterior este aceea ca, sub aspect terminologic, se face distinctie intre nulitatea absoluta si cea relativa pentru ca, in timp ce in cazul celei dintai, contractul este nul, in cazul celei de-a doua, contractul este anulabil. Legiuitorul, prin art. 1252 N.C.civ., instituie prezumtia de nulitate relativa, astfel, daca natura nulitatii nu este determinata sau nu poate fi dedusa din lege, contractul este lovit de nulitate relativa. Din dispoziiile art. 1246 alin. 2 NCC reiese c nulitatea poate fi absolut sau relativ. Aceasta distincie se pastreaza aceeai ca i in vechea reglementare 11, nulitatea absolut fiiind cea care sancioneaz nerespectarea, la incheierea actului juridic civil, a

10 11

J. Ghestin, Trait de droit civil. La formation du contrat, , LGDJ, Paris, 1993 C. Hamangiu, I. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. III, Ed. Naional S. Ciornei, Bucureti, 1929

unei norme care ocrotete un interes general, pe cand cea relativ sanctioneaz nerespectarea unui interes particular, individual. Din punct de vedere terminologic, NCC face o distincie ntre nulitatea absolut i cea relativ, art. 1247 alin. 1 stipulnd c este nul contractul ncheiat cu inclcarea unei dispoziii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, respectiv art. 1248 alin. 1 contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil

2.2.2. Nulitatea partiala si nulitatea totala

In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi totala sau partiala. Nulitatea totala desfiinteaz actul juridic n ntregime, pe cand cea partial desfiinteaza doar acele efecte ale actului juridic care contravin legii, celelalte meninndu-se. Dei s-a apreciat n doctrin i n jurispruden12 c n sistemul nostru de drept nulitatea parial constituie regula iar cea total excepia, NCC vine si reglementeaza expres aceasta concepie moderna13 despre nulitate, art. 1255 (1) statund urmatoarele: Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunlor moravuri i care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului in intregul sau numai daca sunt, prin natura lor, eseniale sau dac, n lipsa acestora, contractul nu s-ar fi ncheiat. (2) n cazul n care contractul este meninut n parte, clauzele nule sunt nlocuite de drept cu dispoziiile legale aplicabile. Dispoziiile alin. (2) se aplic n mod corespunztor i clauzelor care contravin unor dispoziii legale imperative i sunt considerate de lege nescrise. Asadar, celelalte clauze care nu contravin legii ii vor produce efectele 14, actul juridic fiind astfel salvat de la sanciunea nulitii totale.

12

Tr. Ionacu, Ideea de aparen i rolul ei n dreptul civil romn modern, Universitatea din Bucureti, Facultatea de Drept, 1943 13 M. Nicolae, Codex iuris civilis, t. 1, Noul Cod civil. ediie critic, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012 14 Idem

a. Nulitatea total, care desfiineaz actul n ntregime, nepermind ca acest act s produc nici un efect15 (de ex. nulitatea unui contract de donaie pentru nencheierea lui n forma autentic cerut obligatoriu de art. 813 C. civ., ca o condiie ad validitatem); b. Nulitatea parial, care desfiineaz numai o parte din efectele actului juridic sancionat16: cele care contravin scopului normelor juridice nclcate la ncheierea actului. Astfel, de ex., ntr-un contract de vnzare-cumprare pot s fie nule numai anumite clauze accesorii (cum sunt, de exemplu, pactul de rscumprare, clauza de arvun), clauzele principale fiind ns valabile; n asemenea situaii, dac clauzele lovite de nulitate nu au fost eseniale17 pentru pri (n sensul c prile ar fi ncheiat actul chiar i fr aceste clauze nevalabile) actul juridic va fi meninut, nlturndu-se doar clauzele contrare legii; dac ns clauzele nevalabile au constituit motivul determinant18 al voinei de a contracta, n aa fel nct prile (sau una din ele) n- ar fi ncheiat actul, dac ar fi tiut c acea clauz nu este valabil i nu-i poate produce efectele dorite, atunci ntregul act va fi declarat nul (sau, dup caz, va fi anulat). Se consider, uneori, c - ntr-un anumit sens - este parial i: - nulitatea actelor cu executare succesiv, care opereaz numai pentru viitor, meninnd efectele produse pe trecut; - nulitatea cstoriei putative, ale crei efecte se menin, pn la pronunare, fa de soul care a fost de bun-credin la ncheierea ei, ignornd cauza nulitii; - nulitatea oricrei cstorii, ale crei efecte se menin fa de copiii rezultai din cstorie (n sensul c ei i pstreaz situaia juridic de copii din cstorie, dei aceasta este desfiinat - n privina soilor - cu efect retroactiv). n schimb, nu poate fi considerat parial, ci total 19, nulitatea care afecteaz numai unul din mai multe acte juridice care, mpreun, alctuiesc un act complex. De exemplu, testamentul este un act complex, cuprinznd nu numai legate, dar putnd
15

Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria general a dreptului civil, Universitatea din Bucureti, Facultatea de drept, 1980 16 L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaiile, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012 17 C. Sttescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, ed. a IX-a, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008 18 I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligaii. Art. 1164-1649. Comentarii i explicaii, ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2011; 19 Cornelia Munteanu, Ovidiu Ungureanu, op.cit. pag 98

cuprinde i o recunoatere de filiaie, o instituire de executor testamentar etc.; dac un legat este nul - ca fiind fcut, de pild, n folosul unei persoane incapabile de a primi cu titlu gratuit - nulitatea acestui legat este total, chiar dac celelalte legate rmn valabile; chiar dac testamentul n ntregime este nul, el poate produce - prin conversiune - unele efecte ce nu depind de valabilitatea legatelor: de ex. revocarea unei oferte de vnzare, prin testarea bunului oferit n favoarea unui alt legatar dect destinatarul ofertei, cci aceast testare nvedereaz intenia testatorului de a nu mai vinde bunul legat; etc. Un alt exemplu de act complex este contractul de hotelrie, care implic un contract de nchiriere a unui spaiu locativ, un contract de depozit, unul de prestri de servicii etc.; dac, de pild, clientul nu a predat la recepie obiectele de valoare deosebit aduse n hotel, este nul n ntregime numai contractul de depozit (i deci hotelierul nu va rspunde de pierderea sau sustragerea acelor obiecte), dar rmn valabile celelalte acte cuprinse n coninutul contractului de hotelrie (i hotelierul va rspunde, de pild, de pierderea sau sustragerea bunurilor obinuite ale cltorului, care nu trebuiau depuse la recepie: mbrcminte, bagaje etc.) dup cum rmn valabile - n ntregime - i celelalte acte din coninutul complex al contractului de hotelrie: nchirierea spaiului de locuit, prestarea unor servicii etc.

2.2.3. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala

In functie de modul de consacrare legislativ, nulitatea poate fi expres sau virtual. Nulitatea expres20 este prevazut ca atare intr-o dispoziie legala, pe cand cea virtual rezult neindoielnic din modul n care este reglementat o anumita condiie de validitate a actului juridic civil. In privinta nulitaii virtuale NCC prevede in art. 1253 ca n afara cazurilor n care legea prevede sanciunea nulitii, contractul se desfiineaz i atunci cnd sanciunea nulitii absolute sau, dup caz, relative trebuie aplicat pentru ca scopul dispoziiei legale nclcate s fie atins, aceasta conceptie fiind unanim admisa i in doctrina si jurisprudenta anterioare adoptarii Noului Cod. - nulitate expres (sau textual, sau explicit) cnd este anume prevzut, n mod expres, de un text de lege;
20

P. Vasilescu, Drept civil. Obligaii, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2012

10

- nulitatea virtual (sau tacit, sau implicit), cnd sanciunea nu este prevzut expres de lege, dar nevalabilitatea actului rezult nendoielnic din caracterul imperativ al dispoziiei legale nclcate sau din scopul urmrit de legiuitor prin instituirea anumitor condiii de validitate ale actului.21 De pild, art. 67 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (republicat, cu modificri, la 5 ian. 1998)prevede expres c n toate cazurile de dobndire, prin acte juridice ntre vii, proprietatea dobnditorului nu poate depi 100 ha teren agricol in echivalent arabil, de familie, sub sanciunea nulitii absolute a actului de nstrinare (deci o nulitate expres); n schimb, acelai art. 67, n alin. 1, prevede doar c "terenurile ... pot fi nstrinate ... prin acte juridice ntre vii ncheiate n forma autentic", fr a stabili expres sanciunea nulitii pentru actele care n-au fost ncheiate n forma autentic; sanciunea rezult ns implicit din caracterul imperativ al textului, din interesul general al societii urmrit prin instituirea obligativitii formei scrise, ca i din principiul general acceptat al nulitii absolute a actelor care nu respect cerinele de form impuse de lege (este vorba, deci, de o nulitate virtual). Tot astfel, art. 19 din C. fam. prevede expres c "este nul cstoria ncheiat cu nclcarea prevederilor art. 4, 5, 6, 7 lit. a, 9 i 16 din acelai cod. Nici o dispoziie a Codului nu sancioneaz cu nulitatea - i nici mcar nu instituie expres condiia ca actul juridic al cstoriei s fie ncheiat ntre persoane de sex diferit; cu toate acestea, este indiscutabil c o "cstorie" ncheiat ntre doi brbai (sau ntre dou femei) nu poate fi valabil, cerina diferenierii de sex rezultnd nendoielnic din nsi natura i scopul instituiei juridice a cstorie22i, iar nerespectarea acestei cerine neputnd fi sancionat dect cu nulitatea (nevalabilitatea) actului cstoriei ncheiat n dispreul ei. n sfrit - pentru a nu lungi lista exemplelor - se admite unanim c i actul juridic al nfierii (adopiei) - pentru care legea nu reglementeaz dect sanciunea desfacerii, iar nu i pe aceea a nulitii - poate fi lovit de nulitate, ca orice alt act juridic, "aplicndu-se n constatarea nulitii nfierii dispoziiile dreptului comun privitoare la nulitile absolute sau relative"23.

2.2.4. Nulitatea de fond si nulitatea de forma

21 22

C. Sttescu, C. Brsan, op.cit. pag.250 M.B. Cantacuzino, op.cit. pag.132

23

Plenul Tribunalului Suprem, dec. nr. 16 din 20 iul. 1955, n J.N. nr. 5/1956, p. 878-880.

11

Dup felul condiiilor de validitate nclcate la ncheierea actului juridic, nulitatea acestuia poate fi o nulitate de fond sau o nulitate de form (atunci cnd forma nerespectat era cerut de lege ad validitatem sau ad solemnitatem, iar nu numai ad probationem, cci n aceast din urm ipotez actul este n sine valabil, chiar dac nu poate fi dovedit n faa organelor de justiie prin alte mijloace de prob).

2.2.5. Nulitatea judiciara si nulitatea amiabila

Dupa modul de valorificare, nulitile pot si amiabile i judiciare. Astfel, dac prile se neleg cu privire la nulitatea actului ncheiat de ele i lipsesc actul de efecte prin voina lor, fr a se mai adresa organului de jurisdicie competent, nulitatea este amiabil, aspect acceptat sub imperiul VCC si consacrat expres prin art. 1246 alin. 3 NCC Dac prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatat sau declarat prin acordul prilor. Cu toate acestea, alin. urmator al art. citat vine si statueaz c Prin acordul prilor nu pot fi insituite i nici suprimate cauze de nulitate. Orice convenie sau clauz contrar este considerate nescris. Aceasta semnific faptul c prile nu pot institui ele nsele cauze de nulitate a conveniilor incheiate altele dect cele prevzute de lege. Dup felul n care opereaz, distingem ntre: - nulitatea de drept, care lovete actul de plin drept, de la sine, ope legis, instana de judecat nefiind chemat dect s o constate n caz de litigiu ntre pri; i - nulitatea judiciar, care nu opereaz de plin drept, ci numai dac este pronunat printr-o hotrre judectoreasc. De regul, nulitile absolute opereaz de plin drept, iar cele relative opereaz numai dac sunt pronunate prin hotrre judectoreasc, la cererea persoanei ndreptite a le invoca24 (pn la rmnerea definitiv a hotrrii, actul juridic fiind considerat valabil, dar din momentul rmnerii definitive a hotrrii de anulare el fiind desfiinat retroactiv).
24

Cornelia Munteanu, Ovidiu Ungureanu, op. cit. pag. 120

12

n cazul nulitilor care opereaz de drept, dac prile sunt de acord n privina sanciunii (i nici una din ele nu pretinde executarea actului, sau fiecare este de acord s restituie de bun voie ceea ce a primit n temeiul actului nul), nu mai este nevoie s se fac apel la instana de judecat; aceasta va interveni numai dac exist nenelegere25 (litigiu) ntre pri, constatnd nulitatea i dispunnd restabilirea situaiei anterioare ncheierii nevalabile a actului.

2.3 Cauzele nulitatii

Cauzele nulitii sunt acele mprejurri care nvedereaz lipsa unui element structural al actului juridic sau nclcarea unei condiii legale de validitate a actului, adic: - lipsa consimmntului sau vicierea lui; - lipsa capacitii sau insuficiena ei; - lipsa obiectului sau caracterul lui ilicit ori imoral; - lipsa, falsitatea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei; - nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem; - frauda la lege sau fraudarea intereselor unui ter. Dat fiind diversitatea cauzelor care le determin, nulitile pot fi clasificate, n funcie de diferite criterii. Astfel: Avnd drept cauz nerespectarea la ncheiere a unei sau unor dispoziii legale care reglementeaz condiiile sale de valabilitate, nulitatea, n funcie de calificarea acesteia n absolut sau relative, intervine n urmtoarele cazuri:

a. Cauze de nulitate absolut: lipsa capacitii de folosin a persoanei juridice (VCC i NCC) iar conform NCC, nerespectarea principiului specialitii capacitii de folosin doar n privina persoanelor juridice fr scop patrimonial26
25 26

I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op.cit. pag.130 Ibidem

13

spre deosebire de vechea reglementare, conform NCC eroarea obstacol nu mai este considerate cauz de nulitate absolut, prin dispoziiile art. 1207 alin. 1 prevzndu-se c eroarea esenial, care poart asupra naturii, obiectului contractului, identitii obiectului prestaiei sau asupra unei caliti a acestuia ori asupra unei alte mprejurri considerate eseniale de ctre pri n absena creia contractul nu s-ar fi ncheiat, cat si in cazul n care poart asupra identitii persoanei ori unei caliti a acesteia atrage anulabilitatea actului

in ceea ce privete nevalabilitatea obiectului, att VCC ct i NCC prevd ca sanciune nulitatea absolut atunci cnd obiectul este nedeterminat sau ilicit. n privina lipsei cauzei, NCC prevede expres anulabilitatea ca sanciune, spre deosebire de vechea reglementare, sub imperiul creia se conturase orietarea potrivit creia cauzele lipsei de cauz determinau distincia ntre regimul nulitii aplicabile. Se pastreaz ins sanciunea nulitii absolute pentru situaiile in care cauza este ilicit sau imoral. (art. 1238 alin. 2 NCC)

att VCC ct i NCC sancioneaz nerespectarea formei ad validitatem cu nulitatea absolut. Cu toate acestea, n privina formei instituite de ctre pri ca condiie de valabilitate i care nu a mai fost ulterior respectat, NCC prevede, n cuprinsul art. 1242 alin. 2 c actul va fi considerat valabil.

b. Cauze de nulitate relativ att reglementarea anterioar27, cat i NCC sancioneaz cu nulitatea relativ nclcarea dispoziiilor referitoare la capacitatea de exerciiu a persoanei fizice, cu precizarea ca in concepia actual nu se cere s se fac dovada existenei unei vtmri pentru a atrage anulabiliatea. Conform NCC, nerespectarea principiului specialitii capacitii de folosin atrage sanciunea nulitii absolute doar n cazul persoanelor juridice fr scop patrimonial, n privina celorlalte sanciunea fiind nulitatea relativ. lipsa discernmntului
27

Gh. Beleiu, op.cit. pag.119

14

viciile de consimmnt

3. Regimul juridic al nulitatii

Regimul juridic al nulitatii reprezinta regulile28 carora le este supusa nulitatea absoluta sau relativa. Deoarece regulile aplicabile sunt diferite, de aici rezulta si importanta calificarii si incadrarii corespunzatoare a nulitatii n una din cele doua categorii. Regimul juridic al nulitatii absolute reiese din dispoziiile art. 1247 i 1249 N.C.civ. dupa cum urmeaza: * conform art. 1247 alin. 2 Noul Cod Civil, nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de aciune sau de exceptie. Deci, oricine pretinde si reclama un interes(deci nu numai partile si avanzii lor cauza, dar si procurorul, autoritatile publice competente, alte tere persoane prejudiciate prin actul incheiat si deci, interesate sa obtina desfiintarea actului) poate invoca nulitatea. * instanta are obligatia de a invoca din oficiu nulitatea actului. Aceasta obligatie a instantei rezulta din functia organului jurisdictional de a restabili ordinea de drept incalcata, fara sa reprezinte, astfel, o nesocotire a limitelor investirii sau o depasire a principiului disponibilitatii. * nulitatea absoluta nu poate fi confirmata decat in cazurile prevazute de lege. Aceast regula reiese din natura interesului ocrotit de norma a carei incalcare atrage nulitatea absoluta. Inadmisibilitatea confirmarii nulitatii absolute nu trebuie sa se confunde cu validarea actului prin indeplinirea ulterioara a cerintelor legale, nerespectate n momentul incheierii actului, validare care decurge din conceptia despre nulitate, dar si din regula potrivit careia conventiile trebuie sa fie interpretate in sensul in care sa produca efecte juridice, iar nu n sensul de a nu produce nici unul. * nulitatea absoluta poate fi invocat oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, daca prin lege nu se prevede altfel.
28

Idem, op.cit. pag.121

15

Rezulta, deci, functionarea regulii imprescriptibilitatii in ce priveste nulitatea absoluta, indiferent de calea procedurala folosita pentru valorificarea ei (actiune sau exceptie), cu rezerva situatiilor expres prevazute de lege, cand nulitatea absoluta poate fi prescriptibila. Regimul juridic al nulitatii relative reiese din art. 1248 i 1249 N.C.civ., dupa cum urmeaza: * conform art. 1248 alin. 1, nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata, astfel, de principiu, nulitatea relativa poate fi pretinsa sau opusa numai de catre partea interesata, prejudiciata prin incheierea respectivului act. Exista si situatii in care, in afara persoanei interesate si tocmai in ideea asigurarii unei reale protectii a acesteia, nulitatea relativa mai poate fi invocata si de catre alte persoane, cum ar fi: creditorii chirografari, pe calea aciunii oblice; reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu; ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exercitiu restransa sau consiliul de familie; succesorii partii ocrotite (cu exceptia ipotezei in care ar fi vorba despre actiuni strict personale). * conform art. 1248 alin.2, nulitatea relativa nu poate fi invocata de catre instanta din oficiu, deci, daca persoana protejata de norma incalcata nu invoca nulitatea relativa, instanta de judecata nu va putea sa intervina. * conform art.1248 alin.4, nulitatea relativa poate fi invocata, invocare care se poate face de catre de catre persoana interesata sau succesorii ei in drept, expres sau tacit. Ultima modalitate de confirmare poate rezulta, de exemplu, din executarea actului anulabil sau din neinvocarea nulitatii inauntrul termenului de prescriptie. In ambele ipoteze insa, cel in cauza trebuie sa fi cunoscut cauza de nulitate pentru ca astfel, atitudinea lui sa valoreze confirmare a nulitatii. * conform art. 2517 N.C.civ., termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar momentul de la care ncepe sa curga este diferit, in functie de cauza de anulabilitate invocata. In ceea ce priveste prescriptia extinctiva, nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de actiune numai in termenul mentionat anterior.

16

Conform art. 2529 alin. 1 N.C.civ., prescriptia curge: a) in caz de violenta, din ziua cand aceasta a incetat; b) in cazul dolului, din ziua cand a fost descoperit; c) in caz de eroare sau in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel in drept, reprezentantul sau legal sau cel chemat de lege sa ii incuviinteze sau sa ii autorizeze actele, a cunoscut cauza anularii, dar nu mai tarziu de implinirea a 18 luni din ziua incheierii actului juridic. Conform art. 2517 alin. 2, cand nulitatea poate fi invocata de o terta persoana (creditor chirografar, reprezentant, ocrotitor legal, etc.), prescriptia incepe sa curga, daca prin lege nu se dispune altfel, de la data cand tertul a cunoscut cauza de nulitate. Daca invocarea nulitatii relative pe cale de actiune este supusa prescriptiei extinctive, in schimb, atunci cand este vorba de valorificarea pe cale de exceptie, anulabilitatea actului poate fi opusa intotdeauna de cel caruia i se cere executarea actului. Astfel, dispoziiile art. 1249 alin. 2 N.C.civ. prevad: partea careia i se cere executarea contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare. Indiferent ca interesul ocrotit este general sau particular, actul nul este lipsit de efectele juridice pentru care a fost edictat, de unde rezulta ca nu exista deosebiri de efecte intre nulitatea absoluta si cea relativa. Deosebirile dintre cele doua tipuri de nulitate sunt de esenta regimului lor juridic, dupa cum urmeaza: * nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, nulitatea relativa poate fi invocat numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului; * nulitatea absoluta trebuie sa fie invocata din oficiu de instanta de judecata, nulitatea relativa nu poate fi invocata de instanta din oficiu; * nulitatea absoluta nu este susceptibila de confirmare, decat exceptional, in cazurile prevazute de lege, nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare de catre partea interesata; * nulitatea absoluta este imprescriptibila, putand fi invocata oricand, pe cale de actiune sau de exceptie, in schimb, nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de actiune

17

doar inauntrul termenului de prescriptie si numai atunci cand este opusa pe cale de exceptie invocarea se poate face nelimitat in timp.

4. Efectele nulitatii
Consideraii generale. Efectele nulitii unui act juridic sunt aceleai, indiferent dac este vorba de o nulitate absolut sau de o nulitate relativ (ceea ce le deosebete fiind, aa cum am artat, doar regimul lor juridic). n esen, efectul nulitii const n desfiinarea actului juridic i a raportului juridic creat prin act. n consecin: a) dac actul juridic lovit de nulitate n- a fost executat i deci n-a produs efecte juridice, sanciunea nulitii va face ca actul s nu mai poat produce efectele n vederea crora a fost ncheiat. Astfel, n cazul cnd una din pri ar cere celeilalte executarea unei prestaii la care s-a obligat prin actul lovit de nulitate, debitorul se va putea opune pur i simplu la executare, invocnd excepia de nulitate; b) dac actul juridic lovit de nulitate a fost deja executat, n tot sau n parte, aplicarea sanciunii nulitii va avea ca efect obligaia prilor de a-i restitui reciproc prestaiile svrite i primite; c) dac, n urma ncheierii actului lovit de nulitate, prile au ncheiat alte acte juridice, cu tere persoane (pe care nu le-ar fi putut ncheia dac n-ar fi ncheiat mai nti actul nevalabil), aplicarea sanciunii nulitii acestui act va atrage, n principiu, desfiinarea i a actelor subsecvente, ncheiate n temeiul lui cu alte persoane. n legtur cu aceste trei categorii de consecine ale sanciunii juridice civile a nulitii actului juridic, se vorbete n literatura juridic de cele trei principii ale efectelor nulitii, i anume principiul retroactivitii, principiul repunerii n situaia anterioar i principiul desfiinrii actelor subsecvente ("resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis"), principii la care ne vom referi sumar n cele ce urmeaz. Principiul retroactivitii efectelor nulitii. n regul general, nulitatea desfiineaz actul juridic ncheiat cu nclcarea cerinelor de validitate prevzute de lege, cu efect retroactiv, din chiar momentul ncheierii actului, ca i cnd acesta nici 18

n-ar fi fost ncheiat. Caracterul retroactiv al sanciunii se justific prin necesitatea restabilirii ordinii de drept nclcate i a mpiedicrii producerii unor efecte contrare legii. De la principiul retroactivitii exist ns i unele excepii, adic situaii n care unele efecte produse de actul juridic lovit de nulitate sunt recunoscute i meninute , pentru a se putea da astfel satisfacie altor principii de drept care vin n conflict cu principiul retroactivitii. Principalele excepii sunt: - n cazul cstoriei putative, adic al cstoriei n care cel puin unul dintre soi a fost de bun-credin la ncheierea ei, ignornd cauza nulitii (netiind c se ncalc legea, sau mai exact, necunoscnd mprejurarea de fapt prin care se ncalc legea), efectele desfiinrii cstoriei se produc, pentru soul de bun-credin, numai pentru viitor, tocmai pentru a se ocroti buna sa credin. n acest sens, art. 23 alin. 1 din Codul familiei dispune c "soul care a fost de bun-credin la ncheierea cstoriei declarat nul sau anulat, pstreaz, pn la data cnd hotrrea instanei judectoreti rmne definitiv, situaia unui so dintr-o cstorie valabil "29. De pild, un brbat se cstorete cu o femeie, netiind c, n realitate, aceasta este sora lui, de care a fost desprit ndat dup natere, neavnd cunotin de faptul c ar avea vreo sor sau c sora lui este tocmai femeia cu care se cstorete, i nclcnd astfel interdicia cstoriei ntre frai. - n toate cazurile de nulitate a cstoriei, copiii rezultai din cstoria nul sau anulat pstreaz situaia de copii din cstorie, n raport cu ei desfiinarea cstoriei neopernd retroactiv (pentru trecut), ci doar pentru viitor, asemenea unui divor (art. 23 alin. 2 C. fam.); - n cazul nfierii (adopiei) ncheiate n absena consimmntului prinilor fireti ai nfiatului, dei sanciunea ncheierii actului cu nerespectarea acestei cerine legale ar trebui s fie nulitatea (cu consecina desfiinrii retroactive a nfierii), totui legiuitorul a prevzut n art. 80 C. fam. (abrogat ulterior) c efectele nfierii se menin, aceasta putnd fi doar desfcut, dac este n interesul minorului ca el s se ntoarc la prinii si

29 De reinut c buna-credin trebuie s existe doar n momentul ncheierii cstoriei; faptul c ulterior soul afl de existena motivului nulitii nu-l priveaz de beneficiul pstrrii situaiei de so dintr-o cstorie valabil pn n momentul rmnerii definitive a hotrrii.

19

fireti (or, desfacerea nfierii - spre deosebire de nulitate - opereaz numai pentru viitor)30; - n cazul contractelor cu executare succesiv n timp, constatarea sau pronunarea nulitii desfiineaz actul numai pentru viitor, meninnd efectele pe care actul desfiinat le-a produs ntre momentul ncheierii sale nevalabile i momentul rmnerii definitive a hotrrii care constat sau pronun nulitatea sa. Mai constituie excepii la principiul retroactivitii nulitii i situaiile pe care le vom examina mai jos ca excepii de la celelalte principii ale efectelor nulitii (excepii care, implicit, derog i de la principiul retroactivitii). Principiul repunerii prilor n situaia anterioar (restitutio in integrum) impune ca tot ceea ce s-a executat n temeiul unui act juridic lovit de nulitate s fie restituit. i acest principiu decurge din cel al retroactivitii, cci numai prin restituirea reciproc a prestaiilor eventual svrite prile pot fi puse n situaia n care se aflau nainte de ncheierea actului, ca i cnd nici nu ar fi ncheiat niciodat actul nevalabil. Temeiul restituirii prestaiilor efectuate n executarea unui act lovit de nulitate l constituie i un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice mbogirea unei persoane n dauna alteia, fr o cauz legitim. Tocmai de aceea, aciunea n restituire poate fi introdus i judecat separat de aciunea n nulitate, ea fiind ntotdeauna supus prescripiei extinctive (spre deosebire de aciunea n constatarea nulitii absolute, care este imprescriptibil). i de la principiul repunerii prilor n situaia anterioar ncheierii actului lovit de nulitate exist cteva excepii de reinut. Astfel: - potrivit art. 485 C. civ., cel care a posedat cu bun-credin un bun frugifer pstreaz pentru sine fructele culese , chiar dac - n cazul desfiinrii actului prin care a dobndit acel bun - el trebuie s restituie bunul nsui;

30 Pentru detalii, a se vedea I. A l b u, I. R e g h i n i i P. A. S z a b o, NFIEREA, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 170-231. Menionm c, n 1997, art. 80 din C, fam. - la fel ca toate celelalte articole referitoare la adopie sau nfiere - a fost abrogat prin Ordonana de urgen a Guvernului cu nr. 25/1997, care prevede, n art. 22 alin, 1, doar c Adopia este supus, potrivit legii (adic n condiiile dreptului comun, fr derogarea prevzut anterior), nulitii sau desfacerii.

20

- potrivit art. 1164 C. civ., minorul al crui act este anulat pentru leziune (prin aciunea n resciziune) nu trebuie s restituie cocontractantului ceea ce a primit "dect dac se probeaz c a profitat de ceea ce i s-a dat". n practica judiciar s-au mai ntlnit i alte situaii n care s-a refuzat restituirea prestaiei efectuate n temeiul unui act nul, fie cu motivarea c restituirea (prin echivalent bnesc) ar echivala cu nsi plata prestaiei , deci ar nsemna o executare a actului lovit de nulitate, iar nu o desfiinare a sa, fie cu motivarea c partea vinovat de cauza nulitii n-ar trebui ncurajat s obin avantaje invocndu-i propria sa culp31, etc. Majoritatea situaiilor concrete n care s-au pronunat asemenea soluii i-au pierdut actualitatea, aa nct nu insistm32. Principiul desfiinrii actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis) este, i el, un corolar (o consecin) a principiului retroactivitii. Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinat actul juridic prin care cineva a dobndit un bun (i, deci, dobnditorul este considerat a nu fi fost niciodat proprietarul acelui bun), este firesc s se desfiineze i actele juridice ulterioare prin care acest aparent dobnditor a dispus de acel bun (cci el nu putea dispune valabil de un bun care, juridicete, nu devenise al su); altfel spus, desfiinarea actelor subsecvente constituie o aplicare i a principiului potrivit cruia nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) sau, mai nuanat, nimeni nu poate da mai mult dect are el nsui (nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet). i de la principiul "resoluto jure dantis..." se impun cteva excepii, ca de pild: - cel care a intrat n posesia unui bun mobil cu bun-credin (adic ignornd nevalabilitatea titlului prin care a dobndit) devine proprietar al bunului i nu mai poate fi silit s-l restituie (dect n cazul cnd lucrul fusese pierdut sau furat i vndut de gsitor sau ho, situaie n care adevratul proprietar l poate revendica n termen de 3

"Aciunea n restituirea prestaiei nu este ns admisibil n cazul n care reclamantul a urmrit un scop antisocial i vdit imoral prin ncheierea contractului potrivnic legii i regulilor de convieuire social..." , cci "altminteri ar nsemna ca reclamantul s se bazeze pe propria turpitudine ... ceea ce nu poate fi admis" (Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1416 din 6 oct. 1981, n R.R.D. nr. 6/1982, p. 88). 32 A se vedea, pentru detalii: O. C p n , n TRATAT DE DREPT CIVIL ... (1989), p. 243-245, precum i doctrina i jurisprudena acolo citate.

31

21

ani, chiar i de la posesorul de bun-credin, care ns are aciune n regres contra celui de la care l-a dobndit33); - nu se vor desfiina nici actele subsecvente de conservare i de administrare (de ex. convenia prin care dobnditorul ar angaja lucrri de reparaii necesare la imobilul dobndit printr-un act lovit de nulitate, sau contractul prin care el ar fi nchiriat o parte din acest imobil unui ter, rmn n vigoare, chiar dac, n temeiul nulitii actului de dobndire, imobilul trebuie restituit fostului proprietar); - de asemenea, se pstreaz (nu sunt desfiinate) i actele de dispoziie ncheiate, cu titlu oneros, cu un subdobnditor de bun-credin (care nu tia c dispuntorul dobndise printr-un act nevalabil, sancionat apoi cu nulitatea); n acest caz dispuntorul (al crui drept s-a desfiinat retroactiv ca urmare a nulitii actului prin care el nsui dobndise bunul) urmeaz s-i ndeplineasc obligaia de restituire a bunului nu n natur, ci prin echivalent; - tot astfel, se pstreaz, i nu mai pot fi desfiinate, actele prin care bunul a fost transmis, subsecvent, unui subdobnditor care, ntre timp, a dobndit proprietatea bunului prin uzucapiune, n condiiile legii. Meninerea efectelor actului lovit de nulitate, n temeiul unor principii de drept. Dei nulitatea unui act juridic are ca urmare desfiinarea efectelor acelui act, exist totui situaii n care nulitatea nu produce acest efect distructiv, ci permite meninerea n ntregime a efectelor actului juridic nevalabil, ca i cnd el ar fi fost valabil. Neaplicarea, n aceste situaii, a consecinelor fireti ale nulitii actului juridic se explic i se ntemeiaz pe aplicarea unor alte principii de drept, care impun aceast soluie. Astfel: a. Principiul conversiunii actului juridic nul ntr-un alt act juridic, ale crui condiii de validitate sunt integral ndeplinite. Potrivit acestui principiu, manifestarea valabil de voin exprimat ntr-un act juridic lovit de nulitate poate avea valoare de sine stttoare, independent de soarta actului juridic n care ea s-a manifestat iniial. De exemplu, consimmntul exprimat de vnztor la nstrinarea unui teren (chiar dac actul de vnzare-cumprare nu s-a ncheiat n form autentic i deci nu este valabil ca atare) are
33

A se vedea n acest sens dispoziiile art. 1909 C. civ.

22

valoarea unei revocri a legatului prin care terenul fusese testat n favoarea altei persoane; sau - un alt exemplu - acordul de voin al prilor de a vinde i respectiv de a cumpra un teren, dei este nul ca act de vnzare-cumprare, dac nu este exprimat n form autentic (cerut expres i imperativ de legea n vigoare la ncheierea contractului) poate fi privit ca un acord de voin valabil pentru ncheierea unei simple promisiuni sinalagmatice de a vinde i cumpra acel imobil, prin ncheierea ulterioar a actului de vnzare-cumprare cu respectarea tuturor condiiilor cerute de lege. S-a admis, de asemenea, c actul juridic de nstrinare prin dare n plat a unui teren, n contul stingerii unei datorii bneti - dei n spe, ca act de nstrinare, era nul pentru vicii de form - avea totui valoarea unui act juridic unilateral de recunoatere a datoriei respective34. Pentru a se putea produce conversiunea unui act juridic nul ntr-un alt act juridic valabil, trebuie s fie ndeplinite cteva condiii: - actul nul i actul n care el se convertete trebuie s aib aceleai pri; - ntre cele dou acte s existe un element de difereniere (fie natura actului, fie coninutul, fie efectele, fie forma35); - actul iniial (lovit de nulitate) s fie desfiinat n ntregime; - actul nou n care se convertete cel nul s fie valabil, adic s ndeplineasc toate condiiile de fond i de form cerute de lege, potrivit naturii sale (fr s fie nevoie de refacerea sau de validarea lui ulterioar); - din actul iniial s nu rezulte voina contrar a prilor (imposibilitatea conversiunii), cci regula de interpretare a conveniilor prevzut de art. 978 C. civ. (potrivit creia clauzele conveniei trebuie interpretate "n sensul ce poate avea un efect, iar nu n acela ce n-ar putea produce nici unul") nu are caracter imperativ, ci dispozitiv, aplicarea ei putnd fi nlturat prin voina prilor. ndeplinite fiind aceste condiii, actul nul convertit va produce totui efecte juridice (chiar dac nu cele urmrite de pri prin actul iniial, sau nu cu titlul izvort din acel act) i anume va produce efectele actului n care actul iniial s-a convertit.
A se vedea, n acest sens, Trib. jud. Maramure, dec. civ. nr. 12 din 13 ian. 1986, n R.R.D. nr. 5/1986, p. 77. Credem ns c, atunci cnd un act juridic, nul pentru vicii de form, ca act autentic, rmne valabil ca act juridic sub semntur privat (forma autentic nefiind necesar, ci aleas doar de pri, fr a fi fcut din ea o condiie esenial de validitate), nu poate fi vorba despre o conversiune, fiind vorba de unul i acelai act juridic (privit ca negotium), diferenierea existnd numai ntre "instrumentele" probatorii n care s-a materializat actul unic i rmas identic cu el nsui.
35 34

23

b. Principiul rspunderii civile delictuale (consacrat de art. 998 C. civ., potrivit cruia "orice fapt a omului care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greeal s-a ocazionat, a-l repara") justific uneori meninerea efectelor unui act juridic nul, dar nu cu titlu de efecte ale actului, ci cu titlu de reparare n natur a prejudiciului cauzat prin nevalabilitatea actului (atunci cnd cea mai bun reparaie a prejudiciului suferit prin nulitatea actului este tocmai meninerea efectelor acestuia). c. Principiul validitii aparenei n drept (exprimat de adagiul latin "error communis facit jus") poate justifica i el, uneori, meninerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate. Astfel, de pild, cstoria ncheiat n faa unui ofier de stare civil necompetent trebuie meninut ca valabil, dac acel ofier a exercitat n mod public atribuiile respective, aprnd n ochii prilor i n ochii publicului n general ca fiind competent a le exercita. (n acest sens, art. 7 al Legii cu privire la actele de stare civil, nr. 119/1996, prevede expres c Actele de stare civil ntocmite de o persoan care a exercitat n mod public atribuiile de ofier de stare civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dac acea persoan nu avea aceasta calitate). Tot astfel, ntr-o spe rmas celebr, cineva a cumprat un autoturism nou de la persoana care ctigase acel autoturism la pronosport, i creia autoturismul i fusese nmnat n "cadru festiv", n pauza unui meci de fotbal, pe un stadion arhiplin; ulterior, sa dovedit c biletul de loterie ctigtor fusese falsificat, i deci vnztorul nu fusese proprietar legal al bunului vndut i nu-l putea vinde, aa nct ar fi urmat s se anuleze i contractul de vnzare ncheiat de el cu cumprtorul. S-a considerat ns c dreptul acestui cumprtor trebuie meninut, buna lui credin bazndu-se pe eroarea comun i invincibil creat prin nmnarea public a autoturismului ca fiind ctigat la pronosport. (Evident, vnztorul falsificator a fost sancionat penal pentru fapta sa, iar pe planul dreptului civil a fost obligat s restituie ntreprinderii Loto-Pronosport, nu autoturismul primit fr drept, ci echivalentul bnesc al acestuia). Scurt privire comparativ ntre nulitate i alte sanciuni civile. Nulitatea actului juridic civil nu este singura sanciune civil care afecteaz eficacitatea actului juridic; o serie de alte instituii juridice cu rol de sanciune civil au, de asemenea, drept consecin lipsirea de efecte a actului juridic mpotriva cruia se ndreapt. Aceste insti-

24

tuii vor fi studiate mai amnunit n cadrul teoriei generale a obligaiilor sau la materia succesiunilor. O scurt prezentare a lor, comparativ cu instituia nulitii, va contribui ns la mai buna conturare a specificului acestei sanciuni i la evitarea confundrii ei cu alte sanciuni. a. Rezoluiunea este sanciunea civil care const n desfiinarea, cu efect retroactiv, a unui contract sinalagmatic cu executare imediat (dintr-odat), la cererea uneia dintre pri, ca urmare a neexecutrii obligaiei celeilalte pri, din cauze imputabile acesteia36. Dei are acelai efect (desfiinarea retroactiv a actului juridic), rezoluia se deosebete radical de nulitate prin: a) Domeniul de aplicare: rezoluia se aplic numai contractelor sinalagmatice cu executare dintr-odat, pe cnd nulitatea se aplic oricror acte juridice; b) Cauzele care o determin: rezoluia intervine pentru cauze ulterioare ncheierii valabile a actului (neexecutarea culpabil a obligaiei uneia din pri), pe cnd nulitatea intervine pentru cauze anterioare sau concomitente ncheierii, constnd n nerespectarea condiiilor cerute de lege pentru valabilitatea actului; c) Modul de aplicare: n cazul rezoluiunii, judectorul, chiar dac se dovedete neexecutarea culpabil a obligaiei, nu este obligat s pronune rezoluiunea, putnd acorda mai nti un termen de graie debitorului, pentru a executa contractul, pe cnd n cazul nulitii judectorul n-are nici o putere de apreciere, fiind inut s pronune sau constate nulitatea, dac sunt dovedite cauzele ei; d) Rspunderea pentru daunele pricinuite prin desfiinarea actului este, n cazul rezoluiunii, o rspundere contractual (fiindc a existat ntre pri un contract valabil), dar n cazul nulitii este o rspundere delictual, pentru c actul (contractul) este desfiinat retroactiv tocmai datorit faptului c, de la nceput, el n-a fost valabil. b. Rezilierea este sanciunea civil care const n desfacerea, pentru viitor, a unui contract sinalagmatic cu execuie succesiv n timp, ca urmare a neexecutrii obligaiei uneia dintre pri, din cauze imputabile acesteia 37. Rezilierea este identic, n esena ei, cu rezoluiunea, de care se deosebete doar prin domeniul de aplicare (contracte sinalagmatice cu execuie succesiv n timp) i prin lipsa caracterului retroactiv al sanciunii. Aa fiind, rezilierea se deosebete de nulitate prin aceste trsturi i prin cele artate mai sus n legtur cu rezoluiunea. Precizm ns c, n cazul
36 37

A se vedea M. M u r e a n, n DICIONAR ... (cit.), p. 469. I d e m, p. 468.

25

contractelor cu execuie succesiv, nici nulitatea nu opereaz retroactiv, ci tot numai pentru viitor, ca i rezilierea. c. Inopozabilitatea (n sens restrns) este sanciunea civil care face ca un act juridic (sau situaia juridic creat prin acest act) s nu produc efecte i s nu se impun respectului terelor persoane, ca urmare - n principal - a nerespectrii de ctre pri a formelor de publicitate cerut de lege pentru ca actul s fie opozabil terilor 38. Inopozabilitatea se deosebete, deci, de nulitate prin faptul c: a) se aplic numai actelor pentru care legea prevede necesitatea respectrii unor forme de publicitate (n general, actelor constitutive sau translative de drepturi reale), pe cnd nulitatea se aplic oricror acte juridice; b) inopozabilitatea sancioneaz nendeplinirea unor condiii de publicitate, pe cnd nulitatea sancioneaz nendeplinirea unor condiii de validitate; c) inopozabilitatea presupune existena unui act juridic valabil i eficace ntre pri, dar lipsit de eficacitate fa de teri; d) actul lovit de inopozabilitate poate fi ratificat de ctre terul ndreptit a-i opune sanciunea, n timp ce actul lovit de nulitate (relativ) poate fi confirmat de ctre partea ndreptit a cere anularea lui. d. Revocarea este i ea o cauz de ineficacitate a actului juridic, constnd - dup caz, n funcie de domeniul n care se aplic - fie n retractarea consimmntului la ncheierea unui act, (de ex. retragerea unei oferte, revocarea unei renunri la succesiune), fie n contestarea opozabilitii unui act de ctre o ter persoan (de ex. aciunea revocatorie sau paulian), fie n rezoluiunea sau rezilierea unui contract prin consimmntul prilor (mutuus dissensus), fie n desfiinarea judectoreasc a unui act cu titlu gratuit (donaie, legat) pentru nendeplinire de sarcin, ingratitudine etc.39. n toate cazurile, ns, revocarea presupune existena unui act juridic valabil ncheiat, ceea ce o deosebete radical de nulitate, care presupune, dimpotriv, un act juridic care n-a fost ncheiat valabil, ci cu nclcarea cerinelor legale de validitate. Pe de alt parte, cauzele care permit revocarea unui act sunt ntotdeauna posterioare ncheierii valabile a actului, pe cnd cauzele nulitii sunt ntotdeauna anterioare sau concomitente. e. Caducitatea este sanciunea civil care const n lipsirea de efecte a unui act juridic, datorit unui eveniment independent de voina sau de culpa prilor, care survine ulterior ncheierii valabile a actului i care mpiedic, n mod obiectiv,
38 39

I d e m, p. 370. A se vedea termenii respectivi n DICTINAR DE DREPT CIVIL, citat.

26

producerea efectelor acestuia (de pild, oferta devine caduc dac, nainte de a fi acceptat, ofertantul moare sau devine incapabil - deoarece acceptarea ofertei nu mai poate duce la ncheierea contractului, ne mai existnd una din pri; legatul testamentar devine caduc, neputndu-i produce efectele, dac, la data deschiderii succesiunii, legatarul instituit este predecedat testatorului; etc.)40. Aa fiind, caducitatea se deosebete de nulitate prin faptul c ea intervine pentru cauze ulterioare ncheierii valabile a actului, cauze care sunt independente de voina sau culpa prilor (cauzele de nulitate fiindu-le, de obicei, imputabile), iar efectele caducitii nu retroactiveaz, desfiinnd actul, ci se produc numai pentru viitor, lipsindu-l de eficacitate. f. Reduciunea liberalitilor excesive (sau reduciunea succesoral) este sanciunea civil care const n desfiinarea total sau parial, cu efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii, a legatelor i a donaiilor fcute de defunct, la cererea motenitorilor rezervatari, n msura necesar rentregirii rezervei lor succesorale. Reduciunea se deosebete de nulitate (de care o aseamn caracterul retroactiv al desfiinrii actului) prin faptul c: reduciunea afecteaz numai actele juridice cu titlu gratuit (donaii i legate testamentare), pe cnd nulitatea afecteaz orice fel de acte juridice civile; legatele i donaiile sunt desfiinate total sau parial, numai n msura necesar ntregirii rezervei succesorale, actele gratuite privitoare la cotitatea disponibil rmnnd valabile; reduciunea poate fi cerut numai de motenitorii rezervatari, (ocrotii prin dispoziiile legale privitoare la rezerva lor), care sunt teri n raport cu actul a crui reducere o cer, pe cnd nulitatea (relativ) poate fi invocat de cei ocrotii, care sunt pri n actul juridic anulabil, iar nulitatea absolut poate fi invocat de oricine; n fine, reduciunea presupune existena unui act juridic ncheiat n mod valabil i ea intervine pentru o cauz ce poate fi privit ca fiind posterioar ncheierii valabile (cci abia n momentul morii se poate aprecia dac donaiile fcute anterior sau legatele testamentare depesc sau nu cotitatea disponibil, n funcie de raportul valoric dintre bunurile rmase i cele donate sau legate). Efectele nulitatii reprezinta consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii, respectiv urmarile survenite in cazul desfiintarii in totalitate sau partial, a unui act juridic lovit de nulitate.
40

Ibidem.

27

Efectul nulitatii se exprima in adagiul quod nullum est, nullum producit effectum (ceea ce este nul nu produce niciun efect) si aceasta, indiferent ca nulitatea este absoluta sau relativa. Daca in vechiul Cod civil nu existau texte de principiu referitoare la efectele nulitatii, in noua reglementare efectele nulitatii sunt definite prin dispozitiile art. 12541265. 4.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii se refera la fatul ca efectele actului incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale sunt inlaturate nu numai pentru trecut, de la momentul realizarii acordului de vointa, ci si pentru viitor, ajungandu-se sa se considere ca, de fapt, actul juridic nu a fost niciodata incheiat. Principiul este consacrat prin dispozitiile art. 1254 N.C.civ., potrivit carora contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodata incheiat. Principiul amintit trebuie pus in legatura cu principiul legalitatii, ce presupune sa fie inlaturate toate efectele produse in temeiul unui act pentru restabilirea ordinii de drept incalcate la momentul intocmirii actului, altfel sanctiunea ar fi doar formala. 4.1.1. Consecintele aplicarii principiului retroactivitatii efectelor nulitatii. Repunerea partilor n situatia anterioara Urmeaz a se distinge dup cum actul juridic a fost executat sau nu. a) Daca actul nu a fost executat, eficacitatea lui inceteaza, asa incat nu se mai poate cere indeplinirea prestatiilor rezultate dintr-un asemenea act. Datorita efectului retroactiv al nulitatii, se considera ca intre parti nu a existat niciodata vreun raport juridic generator de drepturi si obligatii, pe temeiul caruia sa se poata pretinde executarea prestatiilor. b) Daca actul a fost executat in tot sau in parte, problema este mai complicata, datorita situatiilor de fapt si de drept care au putut aparea intre momentul incheierii

28

actului i acela al anularii, punandu-se insa problema restituirii prestatiilor, care raman fara temei urmare a anularii actului. Conform art. 1636 N.C.civ, dreptul de restituire apartine celui care a efectuat prestatia supusa restituirii sau, dupa caz, unei alte persoane indreptatite, iar in ce priveste modalitatea de restituire a prestatiilor, aceasta se face prin natura sau prin echivalent (in acest din urma caz, valoarea prestatiilor apreciindu-se la momentul in care debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie. 4.1.2. Situaia contractelor cu executare succesiva Conform art.1254 alin.2 Noul Cod Civil, restituirea prestatiilor trebuie sa aib loc n vreuna din modalitatile aratate (in natura sau prin echivalent), chiar si n cazul contractelor cu executare succesiva. Pentru ca inainte nu existau aceste prevederi legale, se considera ca in cazul contractelor cu executare succesiva (ex.: contract de locatiune, de prestari servicii) exista o imposibilitate obiectiva de restabilire in natura a situatiilor anterioare, deoarece serviciul procurat (de exemplu, folosinta bunului pentru locatar) pana la momentul anularii contractului, nu mai poate face obiectulrestituirii. Se considera ca, intr-un asemenea caz, nulitatea opereaza ca o simpla reziliere, producand efecte doar pentru viitor. Conform Noului Cod Civil se prevede si pentru o asemenea situatie posibilitatea restituirii prin echivalent astfel, contractele cu executare succesiva nu se mai pot constitui in exceptie de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii, asa cum se considera anterior n doctrina si jurisprudenta. i primul care comenteaza! Noul Cod Civil instituie principiul retroactivitatii efectelor nulitatii si pentru contractele cu executare succesiva. Noul Cod Civil aduce modificari substantiale in materia nulitatii, instituind principiul retroactivitatii efectelor nulitatii si in ceea ce priveste contractele cu executare succesiva. In acest sens, art. 1254 (3) din Noul Cod Civil prevede ca, la desfiintarea contractului, partile vor fi tinute sa restituie, in natura sau prin echivalent, prestatiile

29

primite, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. Acelasi text prevede ca restituirea se va face in conformitate cu dispozitiile art. 1639 1647 privind modalitatile de restituire a prestatiilor. In regimul vechiului Cod Civil, contractele cu executare succesiva constituiau exemplul clasic de exceptie de la principiul restabilirii situatiei anterioare (restitutio in integrum) si, implicit, de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii. Principalul argument care statea la baza instituirii acestei exceptii l-a constituit imposibilitatea obiectiva de restabilire a situatiei anterioare, ceea ce determina ca efectele nulitatii sa se produca numai pentru viitor (ex nunc). Cu titlu de exemplu, in cazul unui contract de locatiune desfiintat pentru cauza de nulitate, folosinta bunului era considerata definitiv executata si nu putea fi restituita locatorului, iar acesta din urma nu era obligat la intoarcerea chiriei primite deoarece s-ar fi produs o imbogatire fara justa cauza a locatarului. In prezent, in baza art. 1645 din Noul Cod Civil, cel obligat la restituire, chiar daca a fost de buna-credinta, datoreaza o indemnizatie pentru folosinta bunului, daca aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei sau daca bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide. Cu toate acestea, debitorul de buna-credinta nu va intoarce fructele bunului supus restituirii sau folosinta bunului in alte cazuri decat cele doua mentionate anterior, si anume in situatiile in care folosinta bunului nu a fost obiectul principal al prestatiei sau bunul nu era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide. Debitorul obligatiei de restituire care a fost de rea-credinta va restitui, insa, in toate cazurile fructele dobandite sau pe care ar fi putut sa le dobandeasca, precum si folosinta bunului. Astfel, in exemplul mentionat anterior, al contractului de locatiune declarat nul sau anulat, locatarul va datora o indemnizatie pentru folosinta bunului, chiar si in situatia in care a fost de buna-credinta (deoarece folosinta este considerata obiect principal al prestatiei), in timp ce locatorul va fi tinut sa restituie chiria primita. Probleme in practica si posibile solutii Este de asteptat ca solutia promovata de Noul Cod Civil sa ridice probleme, in special in ceea ce priveste modalitatea practica in care se va face restituirea prestatiilor in

30

acele cazuri in care aceasta nu poate avea loc in natura. Probleme de acest tip vor fi incidente, in mod special, in cazul contractelor de prestari servicii sau al celor care presupun transmiterea folosintei unui anumit bun. De exemplu, in acele situatii in care restituirea nu se poate face decat prin echivalent, instantele ar putea opta, virtualmente, intre mai multe modalitati efective de restituire a prestatiilor executate in baza contractului cu executare succesiva declarat nul sau anulat O prima solutie ar putea fi ca instanta sa stabileasca echivalentul monetar al prestatiilor datorate de un chirias ori de beneficiarul unor prestatii in raport de pretul agreat prin chiar contractul nul/anulat, urmand ca aceasta indemnizatie sa fie compensata cu sumele pe care cealalta parte, la randul sau, le-ar avea de restituit (chiria, in cazul locatorului, ori pretul serviciilor, in cazul prestatorului). Spre exemplu, in cazul unui contract de locatiune anulat, aceasta solutie s-ar traduce prin stabilirea echivalentului folosintei bunului la nivelul chiriei agreat de parti in contract, instanta dispunand ulterior compensarea echivalentului folosintei astfel determinat cu valoarea chiriei incasate deja de locator. O astfel de solutie ar putea fi, insa, intampinata cu reticenta, intrucat ea presupune sa se dea efecte unui contract declarat nul sau anulat . S-ar putea sustine ca a determina valoarea folosintei bunului prin raportare la vointa partilor exprimata in contractul desfiintat contravine insusi principalului efect al nulitatii si anume, in exprimarea utilizata de legiuitorul Noului Cod Civil la art. 1254: contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fost niciodata incheiat. Pentru a evita o asemenea critica, instantele ar putea adopta o alta solutie: determinarea echivalentului prestatiilor care nu se mai pot restitui in natura nu prin raportare la pretul contractual, ci prin administrarea unui probatoriu minutios, apeland la opinia unui expert . Cu titlu de exemplu, in cazul unei contract de inchiriere de locuinte desfiintat pentru motiv de nulitate, instanta ar putea solicita o expertiza in vederea determinarii valorii folosintei bunului in raport de valoarea chiriei pe piata imobiliara pentru locuinte de categorie similara. Dupa stabilirea valorii folosintei bunului inchiriat in acest mod, instanta va verifica in ce masura chiria incasata deja de locator corespunde valorii stabilite prin expertiza, dispunand, dupa caz, fie ca locatorul sa

31

restituie diferenta incasata in plus, fie ca locatarul sa plateasca o diferenta, pana la nivelul pretului folosintei care ar fi trebuit sa fie incasat de catre locator, asa cum acesta a fost stabilit de instanta. Desigur, problema retroactivitatii efectelor nulitatii in contractele cu executare succesiva se pune si in cazul in care declararea sau constatarea nulitatii intervine dupa ce numai una dintre parti a executat contractul, cazuri in care nu se va mai pune problema compensarii intre parti. De pilda, in situatia in care prestatorul a prestat servicii si, inainte de a primi pretul, contractul a fost declarat nul, se va pune numai problema stabilirii contravalorii acestora pentru ca, prin plata acesteia de catre beneficiarul serviciilor, partile sa fie repuse in situatia anterioara. Si in acest caz, instanta poate opta sa ia pretul contractual drept referinta in stabilirea contravalorii prestatiilor, sau sa dispuna administrarea de probe, inclusiv expertiza, pentru determinarea acesteia fara referire la contract. Existenta mai multor posibile solutii pentru care instantele ar putea opta in ceea ce priveste stabilirea contravalorii prestatiilor ce trebuie restituite este susceptibila de a produce insecuritate la nivelul justitiabililor deoarece, pana la stabilirea unei practici unitare in materie, efectele nulitatii unui contract cu executare succesiva si intinderea obligatiei de restituire nu vor putea fi anticipate. Mai mult decat atat, practica si doctrina sistemelor de drept care recunosc efectul retroactiv al nulitatii fara a distinge intre tipurile de contract, si pe care redactorii Noului Cod Civil le-au folosit ca sursa de inspiratie in aceasta materie, nu sunt nici ele unitare, existand multiple interpretari si teorii referitoare la temeiul de drept care sta la baza restituirii prestatiilor, precum si la modalitatile practice de efectuare a acesteia. De exemplu, s-au retinut solutii in care raportarea la contractul nul a fost considerata valida pe baza teoriei contractului putativ sau cea a imbogatirii fara justa cauza, fie prin considerarea nulitatii ca o varianta de reziliere (caz in care efectele s-ar produce ex nunc), sau chiar prin referire la conceptul general de echitate. In fine, problema restituirii prestatiilor in cazul contractelor cu executare succesiva se va pune in special in situatiile in care contractul este desfiintat pe motiv de nulitate absoluta. In cazurile in care ar fi incidenta nulitatea relativa, art. 1263 prevede ca executarea obligatiei in mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata

32

reprezinta o cauza de validare a contractului prin acoperirea motivului de nulitate relativa. Astfel, in cazul in care contractul a fost executat voluntar, partea interesata sa obtina anularea va trebui sa demonstreze ca executarea contractului nu a reprezentat o confirmare tacita deoarece, in fapt, ea nu a cunoscut cauza de nulitate la momentul executarii, neputand avea loc o confirmare in sensul art. 1263 (2). Notam, in acest context, ca art. 1252 din Noul Cod Civil instituie o prezumtie de nulitate relativa, pentru cazurile in care natura nulitatii nu este determinata sau nu reiese in mod neindoielnic din lege; se poate de aceea estima ca situatiile de nulitate relativa deci, confirmabila vor fi mai frecvente in practica. De asemenea, Noul Cod Civil instituie posibilitatea ca partile sa declare sau constate nulitatea in mod conventional (asanumita nulitate amiabila). Fara a putea crea noi cauze de nulitate, partile pot totusi in lipsa unei interdictii prin lege si cu respectarea dispozitiilor imperative ale legii sa stabileasca si efectele nulitatii. Mai exact, partile pot stabili, in acest caz, si contravaloarea prestatiilor care se restituie, inclusiv prin raportare la pretul contractual.

4.1.3. Situatia debitorului de buna-credinta Conform art. 1641 alin. 1 N.C.civ., daca bunul a pierit in intregime sau a fost instrainat, iar cel obligat la restituire este de buna-credinta ori a primit bunul in temeiul unui act desfiintat cu efect retroactiv, fara vina sa, acesta trebuie sa restituie valoarea cea mai mica dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a pieirii sau, dupa caz, a instrainarii. Se observa ca accentul nu este pus pe ideea de protectie a debitorului de bunacredinta (care sa fie exonerat de obligatia restituirii pe considerente de echitate, pentru a nu i se ingreuna situatia), ci pe ideea reechilibrarii situatiei partilor, buna-credinta functionand doar in sensul luarii in considerare a celei mai mici contraprestatii posibile. Are loc deci, doar o atenuare a obligatiei de restituire si nu inlaturarea totala a acesteia, care ar fi de natura sa greveze situatia celeilalte parti. Pe de alta parte, conform

33

art. 1642 alin. 1, debitorul de rea-credinta, deci cel care a distrus sau a instrainat cu reacredinta bunul primit sau contractul a fost desfiintat retroactiv din culpa sa, este tinut sa restituie valoarea cea mai mare dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a pieirii sau, dupa caz, a instrainarii. 4.2. Efectele nulitatii fata de terti In principiu, intre parti, nulitatea actului semnifica desfiintarea efectelor acestuia pentru trecut si pentru viitor. Chiar daca tertii nu sunt legati in mod direct prin contractul incheiat intre parti, lor nu li se pot impune drepturile si obligatiile ce se nasc din incheierea respectivului contract, acestia au obligatia de a respecta legatura juridica a partilor. Conform art. 1648 N.C.civ., atunci cand bunul supus restituirii a fost instrainat, actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor, sub rezerva regulilor de carte funciara sau a efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile, ori, dupa caz, a aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune. Deci, efectele nulitatii se pot rasfrange asupra unor terte persoane care au contractat cu partile si au dobandit drepturi care depind de actul lovit de nulitate. De exemplu, daca este declarat nul un contract translativ de proprietate, aceasta va avea drept consecinta si desfiintarea drepturilor constituite sau transferate de catre dobanditor asupra bunului n favoarea unor terti (dreptul de ipoteca ar trebui sa inceteze, pornind de la principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi sau cel potrivit caruia desfiintarea actului principal are drept consecinta desfiintarea actului subsecvent). Astfel, ceea ce ar putea paraliza o actiune in restituire indreptata impotriva tertului ar fi regulile de carte funciara (de exemplu, cazul subdobanditorului de buna-credinta al unui drept real imobiliar inscris in cartea funciara, cand actiunea in rectificare produce efecte si fata de terte persoane). Tertul subdobanditor de buna-credinta al unui bun mobil corporal devine proprietarul acestuia fara ca titlul sau sa-i mai poata fi pus in discutie, chiar atunci cand se desfiinteaz titlul autorului sau.

34

Prescriptia achizitiva reprezinta o alta modalitate de paralizare de catre tert a actiunii indreptate impotriva sa, dupa desfiintarea titlului autorului. Conform art. 1649 Noul Cod Civil, celelalte acte juridice, cu exceptia actelor de dispozitie, facute in favoarea unui tert de buna-credinta, sunt opozabile adevaratului proprietar sau celui care are drept de restituire, cu exceptia contractelor cu executare succesiva, care, sub conditia respectarii formalitatilor de publicitate prevzute de lege, vor continua sa produca efecte pe durata stipulata de parti, dar nu mai mult de un an de la data desfiintarii titlului constituitorului. 4.3. Modalitati de inlaturare a efectelor nulitatii Exist situatii in care, desi actul juridic este lovit de nulitate, lui i se poate recunoaste valabilitatea, in tot sau in parte, intrucat sunt principii de drept fondate pe ratiuni mai puternice, care in conflict cu regula conform careia actul nul nu mai produce efecte o anihileaza. Reguli de natura sa elimine efectele nulitatii: * conversiunea actului juridic(transformarea unei operatii juridice intr-o alta operatie juridica, determinata de faptul ca un act lovit de nulitate totala poate produce efectele altui act juridic, ale carui conditii de validitate le indeplineste). Pana la adoptarea Noului Cod Civil nu exista o reglementare de principiu a conversiunii, ci doar aplicatii ale acesteia. Pentru a putea opera conversiunea, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele condiii: - actul nul sa fie desfiintat efectiv si total; - sa existe un element de diferenta intre actul nul si actul valabil; - actul socotit valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate, iar acestea sa se regaseasc in chiar actul desfiintat. * validarea contractului( are loc atunci cand nulitatea este acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege, conform art. 1261-1265 N.Cod Civil).

35

Confirmarea anulabilitatii actului semnifica renuntarea la dreptul de a invoca nulitatea in termenul de prescriptie si trebuie sa rezulte din vointa certa a partii, expresa sau tacita. Cerinte pentru valabilitatea actului anulabil si pentru producerea de efecte de catre confirmare: - conditiile de validitate a contractului trebuie sa fie indeplinite in momentul confirmarii acestuia; - manifestarea de vointa in sensul confirmarii trebuie facuta de parte numai n masura cunoasterii cauzei de anulabilitate, iar in caz de violenta, numai dupa incetarea acesteia; - in lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata; - actul confirmativ, in cazul confirmarii exprese, trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in nulitate. Confirmarea facuta de una dintre parti nu impiedica invocarea nulitatii contractului de catre cealalta parte, atunci cand fiecare dintre parti ar putea invoca o nulitate una impotriva celeilalte. Altfel spus, actul confirmativ nu produce efecte extensive, de natura sa acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate si de alte parti decat titularul actului confirmativ. * validitatea aparentei in drept (conform art. 17 N.C.civ., atunci cand actul juridic a fost incheiat intr-o situatie de eroare comuna si invincibila, instanta va putea, tinand cont de aceste imprejurari, sa considere ca actul astfel intocmit va produce fata de cel aflat n eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil (cu exceptia situatiei in care desfiintarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu). * raspunderea civila delictuala (in cazul incapabilului minor, daca acesta ar savarsi un delict civil cu ocazia incheierii actului (de exemplu, prin manopere dolosive, cum ar fi falsificarea datei nasterii din actul de identitate, ar crea o aparenta inselatoare ca este major), el nu va putea cere anularea respectivului act, deoarece cealalt parte ar fi prejudiciat. Astfel, principiul ocrotirii incapabilului cedeaza in fata principiului raspunderii civile delictuale, ceea ce inseamna ca in temeiul regulilor executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura si integrale a pagubelor, actul anulabil va fi mentinut,

36

intrucat reprezinta cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicita a minorului. Reguli juridice care nltur efectele nulitii Noul Cod civil prevede urmtoarele modaliti prin care efectele nulitii sunt nlturate: refacerea actului nul; conversiunea actului nul; validarea contractului nul; validitatea aparenei n drept (error communis facit ius); rspunderea civil delictual.

1. Refacerea actului nul (art. 1259 NCC) Conform art. 1259 NCC, contractul nul poate fi refcut, n tot sau n parte, cu respectarea tuturor condiiilor prevzute de lege la data refacerii lui. n toate cazurile, contractul refcut nu va produce efecte dect pentru viitor, iar nu i pentru trecut.

2. Conversiunea actului nul (art. 1260 NCC) n vechiul sistem de drept civil, conversiunea actului nul era sumar reglementat de lege (de exemplu, n materia nscrisurilor autentice nule, care valorau totui nscrisuri sub semntur privat, conform art. 1772 CC), dei practica judiciar a ncercat dezvoltarea conceptului (de exemplu, n materia contractelor de nstrinare a terenurilor nule ntruct nu respectau cerina formei autentice, considerate n jurispruden ca fiind antecontracte). Noul Cod civil reglementeaz, prin dispoziiile art. 1260, instituia conversiunii actului nul. Astfel, potrivit textului menionat, un contract lovit de nulitate absolut va produce totui efectele actului juridic pentru care sunt ndeplinite condiiile de fond i de form prevzute de lege.

37

Rezult c, pentru a putea opera conversiunea, este necesar s fie ndeplinite urmtoarele condiii: actul nul s fie desfiinat efectiv i total; s existe un element de diferen ntre actul nul i actul valabil; actul socotit valabil s ndeplineasc toate condiiile de validitate, iar acestea s se regseasc n chiar actul desfiinat. Nu va opera ns conversiunea dac intenia de a exclude aplicarea acesteia este stipulat n chiar contractul lovit de nulitate sau rezult nendoielnic din scopurile urmrite de pri la data ncheierii contractului, conform art. 1260 alin. 2 NCC. 3. Validarea contractului (art. 1261-1265 NCC) Noul Cod civil reglementeaz i posibilitatea validrii contractului, atunci cnd nulitatea este acoperit prin confirmare sau prin alte moduri anume prevzute de lege (art. 1261-1265). Confirmarea anulabilitii actului nseamn renunarea la dreptul de a invoca nulitatea nuntrul termenului de prescripie i trebuie s rezulte din voina cert a prii, expres sau tacit. Pentru a produce efecte confirmarea i actul anulabil s devin valabil i s produc efecte juridice, trebuie ntrunite urmtoarele cerine: condiiile de validitate a contractului trebuie s fie ndeplinite n momentul confirmrii acestuia; manifestarea de voin n sensul confirmrii trebuie fcut de parte numai n msura cunoaterii cauzei de anulabilitate, iar n caz de violen, numai dup ncetarea acesteia; n lipsa confirmrii exprese, este suficient ca obligaia s fie executat n mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmat de ctre partea interesat; actul confirmativ, n cazul confirmrii exprese, trebuie s cuprind obiectul, cauza i natura obligaiei i s fac meniune despre motivul aciunii n nulitate. O dispoziie special cuprinde legea (art. 1263 alin. 3) pentru situaia actelor minorului, n sensul c, atunci cnd au fost ncheiate fr ncuviinarea persoanei abilitate s o fac, aceasta va putea s cear anularea actului sau, dimpotriv, s-l confirme, dac aceast ncuviinare era suficient pentru ca actul s fie considerat valabil.

38

Pe de alt parte, minorul devenit major poate confirma singur actul fcut n timpul minoritii, atunci cnd el trebuia s fie reprezentat sau asistat. La fel, dup descrcarea tutorelui, el poate s confirme actul fcut de tutorele su fr respectarea tuturor formalitilor cerute pentru ncheierea sa valabil (art. 48 N.C.civ.). n privina efectelor confirmrii, ele se produc n mod retroactiv, de la momentul ncheierii contractului i constau n renunarea la mijloacele i excepiile ce puteau fi opuse pentru a se obine anularea actului. Aceast confirmare a actului poate fi fcut, ns, numai n msura n care nu aduce atingere drepturilor ctigate i conservate de ctre terii de bun-credin (art. 1265 alin. 1 NCC). Confirmarea fcut de una dintre pri nu mpiedic invocarea nulitii contractului de ctre cealalt parte, atunci cnd fiecare dintre pri ar putea invoca o nulitate una mpotriva celeilalte. Altfel spus, actul confirmativ nu produce efecte extensive, de natur s acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate i de alte pri dect titularul actului confirmativ. De asemenea, faptul c este confirmat un contract anulabil pentru vicierea consimmntului prin dol sau violen nu implic renunarea la dreptul de a cere dauneinterese.

4. Validitatea aparenei n drept (error communis facit ius) Noiunea i efectele validitii aparenei n drept i gsesc reglementare n dispoziiile art. 17 NCC. Potrivit textului menionat, atunci cnd actul juridic a fost ncheiat ntr-o situaie de eroare comun i invincibil, instana va putea, innd seama de aceste mprejurri, s considere c actul astfel ntocmit va produce fa de cel aflat n eroare aceleai efecte ca i cnd ar fi valabil (cu rezerva situaiei n care desfiinarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu). O aplicaie a acestui principiu se regsete n materia cstoriei (art. 293 alin. 2 NCC), atunci cnd soul unei persoane declarate moarte s-a recstorit i, dup aceasta, hotrrea declarativ de moarte este anulat, noua cstorie rmne valabil, dac soul

39

celui declarat mort a fost de bun-credin (prima cstorie considerndu-se desfcut pe data ncheierii noii cstorii). Rezult c eroarea i buna-credin a soului recstorit salveaz cea de-a doua cstorie care este, prin ipotez, nul (pentru nclcarea impedimentului decurgnd din bigamie) deoarece prima cstorie era n fiin, din moment ce soul declarat mort era n via, astfel nct hotrrea declarativ de moarte este de la nceput lovit de nulitate absolut. 5. Principiul rspunderii civile delictuale (frauda comis de incapabil) n cazul incapabilului minor, dac acesta ar svri un delict civil cu ocazia ncheierii actului (de exemplu, prin manopere dolosive, cum ar fi falsificarea datei naterii din actul de identitate, ar crea o aparen neltoare c este major), el nu va putea cere anularea respectivului act, deoarece cealalt parte ar fi prejudiciat. Este vorba, n asemenea cazuri, de faptul c principiul ocrotirii incapabilului cedeaz n faa principiului rspunderii civile delictuale, ceea ce nseamn c n temeiul regulilor executrii n natur a obligaiilor i reparrii n natur i integrale a pagubelor, actul anulabil va fi meninut, ntruct reprezint cea mai bun reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicit a minorului.

BIBLIOGRAFIE
1. Cornelia Munteanu, Ovidiu Ungureanu, ,, Drept civil. Partea generala, edit.All Beck, 2011 2. Gabriel Boroi, ,,Drept civil. Parte generala, edit. Hamangiu, 2008 3. M.Muresan, D.Chirica, ,,Contributii la studiul conceptului de sanctiune civila, Studia Jurisprudentia nr.2/1988 4. G.Florescu, ,,Nulitatea actului juridic civil, edit. Hamangiu, 2008

40

5. M. Nicolae, ,,Actul juridic civil. Instituii de drept civil. Curs selectiv pentru licenta , edit.. Universul Juridic, 2009 6. Gh. Beleiu, ,,Drept civil roman. Introducere in dreptul civil , ed. a XI-a, edit. Universul Juridic, 2007 7. I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, ,,Tratat de drept civil, vol.I, edit. Nationala, 1928 8. A. Ionascu, ,,Drept civil.Partea generala, edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963 9. D. Cosma, ,,Teoria generala a actului juridic civil, edit. stiintifica, Bucuresti, 1969 10. L. Pop, ,,Tratat de drept civil. Obligatiile, vol. II, ,,Contractul , edit. Universul Juridic, Bucuresti, 2009 11. Gh. Beleiu, ,,Actul juridic civil, Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, edit.. Academiei, Bucuresti, 1989 12. I. Albu, Drept civil. Introducere n studiul obligaiilor, Ed. Dacia, ClujNapoca, 1984 13. M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Romneasc, Bucureti, 1921; 14. D. Alexandresco, Explicaiunea teoretic i practic a dreptului civil romn n comparaiune cu legile vechi i cu principalele legislaiuni strine, tomul V, Tipografia Naional, Iai, 1898 ; 15. G. Baudry-Lacantinerie, L. Barde, Trait thorique et pratique de droit civil. Des obligations, troisime dition, t. 1, Librairie de la Socit du Recueil J.-B. Sirey et du Journal du Palais, Paris, 1906; 16. Fr. Terr .a., Les obligations, edit. Lumiere, 1995, p. 396 17. D. Chiric, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1997; 18. D. Cosma, Teoria general a actului juridic civil, Ed. tiinific, Bucureti, 1969 19. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2006 20. J. Ghestin, Trait de droit civil. La formation du contrat, , LGDJ, Paris, 1993

41

21. C. Hamangiu, I. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. III, Ed. Naional S. Ciornei, Bucureti, 1929 22. Tr. Ionacu, Ideea de aparen i rolul ei n dreptul civil romn modern, Universitatea din Bucureti, Facultatea de Drept, 1943 23. M. Nicolae, Codex iuris civilis, t. 1, Noul Cod civil. ediie critic, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012 24. L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaiile, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2012 25. C. Sttescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, ed. a IX-a, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008 26. I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligaii. Art. 11641649. Comentarii i explicaii, ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2011;

27. Noul Cod Civil, edit. C.H.Beck, 2011 28. www.juris.ro 29. www.legalis.ro 30. www.euroavocatura.ro

42