Dicionar

Cuvintele-s slove rostite-mpreun, Slobozite grindu-le alturate, iruri ce-apoi au coada comun, Formeaz-un poem de cuvinte prin sens nrudite. Pe lume de-a pururi se pstreaz sensul, Obiectul avnd denumire multipl, Campia de spuse devine mai ampl, Iar limba vorbit dezvluie restul. Sentimente, senzaii, mereu neptrunse, De muli filozofi din realitate respinse, Adevrul, minciuna-n esen se schimb, De-o vorb sau slov pe iru-i se plimb. Sensul iubirii nu-i prins in cuvnt, Ceresc e-nelesul lui pe pmnt. Multi oameni confund plcerea banal, Cu dragostea mitic, uor ideal. Iubirea blasfemic rapid se destram, Taifunul de vorbe minciuni mult creaz, Povestea uitat ramne in ram, Mereu invocat de cei ce-o mimeaz. Fiecare obiect ii are cuvntul, Fiecare fapt ii pstreaz verbul, Cuvinte, fraze, poveti i romane, Spaiu, loc, timp, realitate, Toate sunt de la sine-nelese, De Viaa prin slove, pe lume, se ese.