Sunteți pe pagina 1din 11

Renasterea in muzica

Ca si in arta si in literatura , renasterea in muzica reprezinta o reinviere a vechilor valori.Nu numai ca se straduie sa ofere placere , dar de asemenea sa miste ascultatorul atat moral cat si spiritual . Marea trezire a artei si a invataturii inceputa in secolul al XIVlea a tinut pana in secolul al XVI-lea . A fost o perioada importanta , perioada in care arta , stiinta si arhitectura au trecut prin schimbari dramatice . Atunci a avut loc o renastere care a initiat schimbarea de la o lume medievala la una moderna . Muzica si compozitia au prins o noua vitalitate incantatoare . Conform umanistilor ( savanti renascentisti care studiaza culturile vechi ale Greciei si Romei ) compozitia muzicii a fost un lucru bun iar a fi capabil sa canti bine vocal si la un instrument era un lucru esential daca doreai sa fii considerat un Copil al Renasterii . Nobilii angajau muzicieni ca sa-si invete copiii sa cante si sa intretina vecinii de rang .

Cultura si arta Renasterii in Italia

Cultura Renasterii a aparut si s-a dezvoltat mai intai in Italia prin dezvoltarea impetuoasa a poeziei si muzicii populare de masa.Melodiile populare capata o importanta tot mai mare si in domeniul muzicii instrumentale.Astfel,in piesele instrumentale ale vestitului organist si clavecinist al Renasterii italiene,Frescobaldi,sunt folosite pe scara larga motive si intonatii de cantece populare,luate pana si din cantecele care se executau printer altele,la spectacole date cu ursi si maimute dresate.Aceasta legatura cu creatia populara a asigurat muzicii Renasterii italiene un nou character al intregii dezvoltarii melodice. Instrumentele cu corzi au fost preferate , in special cele din familia violei.Viola a fost premergatoarea viorii si a fost cunoscuta din

cauza ornamentelor ( dungi de lemn care traversau suportul viorii ) care ajutau indrumarea degetelor in gasirea notelor . Cand canta , viola producea un ton incet si rezonant , satisfacator pentru adunarile familiale.Primul violinist de seama a fost Giovanni Battista Giacomelli,poreclit Il Violino(Vioara),care a fost vestit pentru maiestria conducerii largi a arcusului si pentru tehnita legato-ului. Genurile muzicii populare erau raspandite la Florenta din timpurile cele mai vechi.Laudele rasunau in piete,erau executate in viata de familie si in fratii speciale,fiind executate la unison de un grup numeros de laudisti condus de un regent. Compozitori cunoscuti din secolul XIV au fost Giovanni da Florenzia,Jacopo de Blogna si Francesco Landino. Cele mai caracteristice genuri ale artei italiene a Renasterii au fost caccia,balada italiana si madrigalul. Cacciile se cantau pe doua versuri sau pe trei voci.Balada italiana era executata de cor si solisti si a derivate din dansurile populare insotite de cantece.Textul madrigalului este format din doua-trei strofe de cate trei versuri repetandu-se pe aceeasi muzica si incheindu-se cu un riturnel din doua versuri pe o noua melodie. Muzica ce rasuna in ambianta intima ,de familie ,dar mai ales in aer liber ,in piete,etc. era extreme de variata si caracteristica.Importantul rol social-politic al demonstratiilor publice care implicau participarea tuturor cetatenilor contribuia la dezvoltarea continua a artei musicale venetiene,nu numai corale ,ci si instrumentale ce se impleteau cu un joc bogat de culori si cu ornamentele florale ale acestui gen de serbari organizate pentru toti cetatenii.La aceste festivitati publice iau parte si ansambluri instrumentale mari. In epoca Renasterii erau raspandite cantece ale meseriasilor din bresle si cantece populare in dialect venetian,cantata cu acompaniament de chiatara si mandolina. La Venetia capata o mare dezvoltare muzica instrumentala atat cea solistica ,de lauta , clavecin , orga , cat si ansamblurile de suflatori si coarde.Mai apoi muzica instrumentala a fost imbogatita prin realizarile polifonistilor venetieni in domeniul scriiturii corale monumentale.

Cultura muzicala a Frantei

Reprezentantii de seama ai artei inceputului Renasterii in muzica franceza au fost Philippe de Vitry si Guillaume de Machault. Philippe de Vitry a fost reprezentantul tipic al acelei intelectualitati burgheze pariziene care, detinand un rang bisericesc indeplinea in acelasi timp o functie la curte si imbina studiul scholastic cu creatia poetica si muzicala.El a fost nu numai teoretician muzical ci si compozitor de seama. Guillaume de Machault provenea dintr-o familie burgheza de provincie si dupa un obicei al timpului ,s-a pregatit pentru cariera eclesiastica.In lucrarile sale literare vorbeste frecvent despre muzica,se intalnesc si elemente de retorica galanta,dar foloseste si instrumente musicale. Cel mai important compozitor al Renasterii franceze a fost Clement Janequin,iar muzica lui se remarca prin realism,optimism si dragoste de viata.Acesta in afara de cele 200 de cantece ale sale,a scris si motete si misse. In Franta viora reuseste sa cucereasca un loc de frunte in randul instrumentelor muzicale.Lauta , un alt instrument favorit , avea de asemenea ornamente si era populara pentru acompaniamentul de voci in aceeasi masura in care o face chitara astazi . Un loc important in cultura muzicala a Frantei l-a avut in secolul XVI,muzica hughenotilor.Principala forma de manifestare muzicala a lor era executarea vocala monodica a psalmilor,iar textul se canta pe melodii populare larg raspandite. Cei mai mari compozitori hughenoti ai Frantei au fost Goudimel si Claude Lejeune. Un gen realist , cu un profound continut de viata , cel mai characteristic pentru umanismul muzical francez a fost asa-numitul chanson ,care este o forma de cantec polifonic cu text laic si de obicei , cu o melodica populara de lume.In acest gen s-au remarcat cel mai stralucit trasaturile Renasterii.Cantecul polifonic francez din secolele XV-XVI constituie un fel de enciclopedie muzicala a vietii poporului francez din acea epoca. Un rol nu tocmai neglijabil l-au avut psalmii hughenoti care au capatat o mare putere de influenta datorita faptului ca melodiile lor fusesera supuse de-a lungul veacurilor unui process lung de cizelare.

Cultura muzicala a Spaniei

Muzica din timpul Renasterii corespunde varstei de aur a polifoniei.Genurile cele mai frecvente sunt messele,motettele, madrigalul si cantecele cu acompaniament instrumental.Din punct de vedere teoretic ,importante sunt scrierile compozitorului flamand Iohannes Tinctoris in care prezinta si sustine tendindetele innoitoare in muzica. E greu de gasit o tara in care muzica vocala si instrumentala sa fie atat de strans legate cu dansul,ca in Spania.Muzica era insotita de o mimica deosebit de expresiva si o gesticulatie abundenta,foarte caracteristica pentru dansurile populare spaniole.Inca din vechime dansul spaniol era indisolubil legat de viata poporului ,el se impletea cu toate evenimentele vietii,luand nastere in chip spontan in conditiile cele mai diverse. Dezvoltarea muzicii instrumentale in Spania este legata de viuela,iar mai tarziu de chitara.Viuelitul executa introducerea , interludiile si postludiul, folosind colorarea, adica incadrand in figuratii ritmico-melodice melodia vocala,care ramanea neschimbata. Cel mai mare organist al Spaniei a fost Antonio de Cabezon,avand lucrari pe doua sau trei voci , care ofera un exemplu remarcabil de conducere polifinica libera a vocilor,bazata pe principiul imitatiei,pe o expresivitate concentrate si retinuta ,pe tehnica variatiunilor. Cel mai important eveniment din istoria Spaniei a fost Reconquista ,adica recucerirea,la care a luat parte intreg poporul spaniol.Destinele poporului spaniol s-au reflectat cel mai fidel in romanta,ce se remarcau printr-un caracter popular plebeic autentic si fiind un cantec solistic cu refren si cu acompaniament instrumental. In activitatea muzicala democratica a Spaniei a fost raspandit in secolele XV-XVI genul villancico,caracterizandu-se printr-o mare varietate a subiectelor si a atmosferei:saerioasa si glumeata ,amoroasa si moralizatoare ,trista si potimista ,ironica ,uneori chiar si religioasa,prin care se stravede clar un continut laic ,pamantesc, ce se canta cu acompaniament instrumental.

Cultura muzicala a Angliei

Mostenirea muzicala a poporului englez este veche si bogata.Baza dezvoltarii muzicii in Anglia ,ca si in toate celelalte tari ,a fost creatia populara si activitatea artistilor profesionisti progresisti ,legata de arta populara.

Dunstable a fost cel mai mare polifonist din Anglia in prima jumatate a secolului XV,se numara printre umanistii eruditi ai acelei vremi si a fost nu numai musician , ci si mathematician si astrolog.Lucrarile lui se remarca printr-o melodica stralucitoare si plina de prospetime la vocea superioara conducatoare, dezvoltata dupa principiul variatiei.Pricipalul merit al lui Dunstable este bogatia melodica a vocilor si aplicarea principiului dezvoltarii in variatiuni a materialului. Cel mai mare reprezentant al liricii vocale a Renasterii engleze a fost John Dowland , un muzician remarcabil ,avand legaturi trainice cu tara sa si cu cultura ei umanista.Cantecele lui Dowland cuprind o sfera de imagini tipica si pentru alti poeti si compozitori englezi contemporani cu el.Prin continutul lor aceste lucrari au in parte un character lirico-filozofic si in special liric de dragoste.Mai gasim la el si melodii appropriate ca factura de cantecul popular.In ultima lui culegere ,capata un rol important incadrarea in ornamentatii a melodiilor , varietatea ritmului , un nou timp de acompaniament :lauta acompaniata de instrumente acute cu coarde. Umanistii englezi au ajuns la realizari importante si in domeniul muzicii pentru virginal. Bird ,parintele madrigalului englez, a fost si primul creator de muzica pentru virginal. Un alt reprezentant important al muzicii pentru virginal,John Bull a creat un stil scanteietor , plin de efect , utilizand cu precadere posibilitatile coloristice ale facturii virginalului.Folosind muzica populara in mai mica masura decat Bird ,Bull se aproprie totusi in cele mai bune piese ale sale de cantecul popular. Virginalistii au acordat o preferinta deosebita genului fanteziei.Principiul variatiunilor a fost aplicat de virginalisti si in genurile muzicii de dans ,cand dansurile bipartite in masura para si impara mergeau pe aceeasi melodie ori erau variate repetarile melodiei dansului, formand succesiuni de doua sau trei variatiuni melodice. Un produs timpuriu ,insa totodata extreme de desavarsit ,al polifoniei populare este Canonul de vara , pe sase voci. Teatrul englez a fost din timpuri vechi o sursa importanta a muzicii populare.In repertoriul lui intrau si moralite religioase si piese de tipul pastoralei si interludii dar mai ales comedii populare cu muzica,un fel de teatru al muzicantilor populari ambulanti.

Cultura muzicala a Germaniei

Cantecul popular german a ajuns la o mare dezvoltare in conditiile Reformei si ale razboiului taranesc. Daca in crearea lucrarilor polifonice ,Germania a ramas in urma unor tari mai avansate din acea vreme (Franta,Italia ,Anglia),in schimb ,cantecul german se remarca printr-o mare originalitate si varietate.Se intalneau cantece ostasesti,de dragoste ,de drumetie,de pahar, precum si cantece legate de viata satului. Cantecul german patrunde si in muzica de cult.Cantecele de dans,ba chiar si dansurile laice la moda ajung sa determine melodica cantarilor bisericesti. In Germania a luat o mare dezvoltare si arta violonistica bazata pe muzica populara.Importanti solisti profesionali ai viorii apar in Germania pe la jumatatea secolului XVII ,dar i-a fiinta si scoala violonistica germana , legata de practica mzuicala populara, si care si-a gasit expresia artistica cea mai inalta in sonatele si partidele lui J.S.Bach pentru violina solo fara acompaniament. In secolul XVI a ajuns la o dezvoltare considerabila arta asa-numitilor maestri-canatareti(MEISTERSINGER).Cele mai renumite au fost gruparile de maestri-cantareti din Nurnberg,Augsburg,Mainz si alte orase.Arta lor mzuicala se remarca printr-un conservatorism considerabil si avea mai ales un caracter religios. Cea mai importanta si mai reprezentativa culegere manuscrisa de cantece este asa-numita Culegere a lui Locheimer ce continea 47 de cantece monodice si polifonice.Ca subiect ,ele sunt aproape exclusive cantece de dragoste. Poporul german a creat in epoca Renasterii excelente opera literare si artistice umaniste , de un nivel inalt. Dintre compozitorii germani se remarca Hans Leo Hassler,iar cea mai importanta creatie a sa a fost culegerea de cantece germane intitulata Noi cantece germane vesele,publicata in 1601. Coralul protestant a fost la inceput cantatul monodic in cor al unui text religios protestant in limba germana. Cu trecerea timpului , termenul de coral protestant a inceput sa desemneze si psalmii germani ,si cantatul bisericesc protestant luat in intregime.Acesta se baza pe prelucrari de cantece populare germane,de lucrari ale maestrilor-cantareti ,de imnuri si secvente raspandite ale cultului catolic.Intre autorii textelor si ai muzicii coralului protestant trebuie mentionat Martin Luther.

Cultura muzicala a Tarilor de Jos

Muzica Tarilor de Jos a ajuns inca din timpurile cele mai vechi la un nivel inalt in dezvoltarea sa .Baza culturii muzicale a fost ,ca si in toate celelalte tari ,muzica populara. In secolele XV-XVI in Tarile de Jos muzica era mai iubita decat pictura si sculptura,de aceea se raspandesc tot mai mult cantecele polifonice ,de aceea se dezvolta scoala polifonica neerlandeza care a reprezentat perioada clasica in evolutia polifoniei europene.Josquin si Orlando Lassus au fost doi dintre acei maestrii neerlandezi care au atins in lucrarile lor maximum de perfectiune. Cei mai de seama compozitori din scoala neerlandeza au fost Dufay si Binchois in mijlocul secolului XV si J.Ockeghem si S.Obrecht in a doua jumatate a secolului XV. Dufay, adevaratul intemeietor al scolii polimonice neerlandeze a fost un musician laborious,artist format in marele centru al culturii musicale din acea vreme orasul Cambrai din Tarile de Jos, iar genul cel mai monumental din creatia sa sunt missele,find o lucrare de maturitate. Binchois a fost unul din cei mai de seama compozitori din scoala neerlandeza,iar creatiile sale oglindesc intocmai atmosfera curtii burgunde.Continutul cantecelor lui ne ofera imaginea unui om de lume ,vessel care acorda atentie ,aproape in exclusivitate, subiectelor amoroase, ele se reduce ,toate, la exprimarea languroasa a bucuriilor si tristetelor dragostei. Ockeghem a devenit celebru ca un foarte iscusit maestro polifonist si si-a manifestat posibilitatile in muzica de cult ,in missile sale. Obrecht a dus o existenta agitate.Creatia lui este realista si plina de viata,avand un caracter laic ,de aceea foloseste larg muzica populara,utilizand miscarea paralela a vocilor si masura para cu repetarea intentionata , de mai multe ori ,a unor motive scurte.

Cultura muzicala a Cehiei

Poporul ceh a creat vechea si bogata sa cultura muzicala in conditii istorice extreme de nefavorabile.Dar si in aceste conditii de grea robie ,poporul ceh a pastrat trasaturile sale autohtone si a fost in stare sa creeze o foarte bogata cultura muzicala nationala. In cronicile cehe se intalnesc informatii in legatura cu dansurile in cerc care se executau la Praga cu acompaniament de flaute si tobe,sunt

pomenite de asemenea trompele , lirele si orgile ,precum si instrumentele imprumutate direct din activitatea muzicala a poporului (duda,cimpoiul si gaida) .Multe instrumente cehe precum flautul si garniture de clopotei erau vestite si la Paris datorita sonoritatii lor minunate.Secolul XIV a fost pentru Cehia perioada unei dezvoltari economice si a consolidarii situatiei ei politice externe, iar muzicantii cehi erau cunoscuti pana departe,dincolo de hotarele patriei lor. O particularitate a muzicii populare cehe este libertatea in impartirea melodiei.Ea se manifesta prin alternarea frazelor de doua ,de trei si uneori de cinci masuri ,in functie de caracterul textului si al melodiei, fiind cu grija evitate patratele,precum si anacruzele . La baza multor melodii cehe sta dansul,ceea ce confera cantecului o mobilitate deosebita ,dinamism si vioiciune.Alte trasaturi ale cantecului popular ceh sunt ritmul subliniat ,alternarea vioaie a masurilor de doi si de trei timpi , scoaterea in evidenta a timpului slab al masurii. Melodiile colindelor din vremea husitilor ,pastrate pana la noi ,sunt un mare interes ,caci ele ne fac sa cunoastem melodiile populare din acea vreme. Un fenomen characteristic al vietii musicale orasenesti din Cehia secolului XVI au fost Fratiile literatilor.Aceste asociatii burgheze se indeletniceau in zilele de sarbatoare cu executarea ,pentru propria placere ,a unor lucrari polifonice pe text religios.Repertoriul lor era destul de pestrit , mergand de la cantece la unison pana la lucrari vocale polifonice pe trei, patru sau cinci voci, in legatura cu aceasta ,membrii asociatiilor erau impartiti in cantareti corali si interpreti ai cantului figural.Cantecul popular ramanea intotdeauna in centrul atentiei fratiilor literatilor. O realizare importanta a Renasterii musicale cehe a fost inflorirea polifoniei vocale nationale.Polifonia s-a dezvoltat in Cehia incepand din secolul XIII.Cel mai important maestru din pleiada polifonistilor cehi ai Renasterii a fost Krystov Harant.

Cultura muzicala a Poloniei

Izvoarele culturii musicale populare poloneze isi au originitatea in trecutul indepartat ,datand de pe vremea inificarii teritoriale din secolele VIX a slavilor polonezi ,despre care se afirma uneori eronat ca traiau in triburi ,in realitate fiind vorba de cnezate tribale.Polonezii utilizau in vechime aceleasi instrumete musicale pe care le posedau si alte popoare slave.

Marea dezvoltare a culturii musicale in Polonia s-a reflectat in cele mai vechi cronici pastrate pana la noi ,in hotarirele sinoadelor bisericesti ,in bulele papale.Muzicantii populari erau mesteri buni la toate.Ei stiau sa faca rime repede si bine sis a cante la diferite instrumente musicale,ei compuneau pentru cercurile largi de ascultatori cantece accesibile poporului ca continut ,forma si limba. Un exemplu de muzicant popular polonez a fost jonglerul de curte Jorik care s-a priceput sa castige intreg satul prin cantecele si jocurile sale. Dezvoltarea trasaturilor populare nationale in muzica poloneza a fost deosebit de intensa in conditiile dezvoltarii umanismului si a Reformei in Polonia.Tocmai de aceea a dus la formarea , in muzica poloneza din acea vreme ,a unei polifonii vocale originale , a lucrarilor pentru lauta si pentru alte instrumente precum si la marea inflorire si raspandire a muzicii de dans specifica poloneza. Importantul compozitor umanist polonez Mikolaj Cracowski se remarca prin multilateralitatea creatiei sale.El a scris atat lucrari liturgice ,cat si cantece religioase poloneze, a redactat transcriptii pentru orga si a compus preludii pentru orga. Cel mai mare maestru al polifoniei poloneze a fost Mikolaj Zielinski , fiind organist si dirijor al capelei din Lowicz,de aceea in creatia sa sunt concentrate toate trasaturile principale ale polifoniei poloneze autohtone. Abia in secolu XIX , poporul polonez daruieste artei muzicale pe marii compozitori Chopin si Moniuszko.

Conceptiile de teorie si estetica muzicala din epoca Renasterii

Trasaturi generale In epoca Renasterii diferite tari ale Europei occidentale au marcat realizari extrem de importante in domeniul teoriei muzicii si al esteticii muzicale.Acest fapt a fost legat intr-o mare masura de vantul general al gandirii filozofice ,de interesul sporit fata de problemele estetice ,de formularea unor intrebari in legatura cu esenta si destinatia diferitelor genuri de arta. Reprezentantii avansati ai teoriei muzicale elaborau in acea vreme mai ales notatia muzicala legata de dezvoltarea ,imbogatirea si

10

sistematizarea ritmului in muzica componistica ,in al doilea rand alteratia in limitele modurilor bisericesti ,in al treilea rand problemele transpozitiei si fenomenele associate cu ea ,in al patrulea rand polifonia ,stiinta contrapunctului si in al cincilea rand problemele acordajul instrumentelor. Perfectiunea decisiva in domeniul notatiei muzicale mensurale a fost realizata la Paris si la Florenta in perioada inceputului Renasterii. Inovatiile reprezentantilor Artei noi erau legate atat de invatatura despre consonante si disonante cat si de dezvoltarea mai departe a notatiei mensuraie. Inca din secolul XIV teoreticianul italian Marchetto din Padova declara ca urechea este cel mai bun judecator in muzica si ca modurile bisericesti par antinaturale:el socotea natural tetracordul major ut ,re ,mi , fa. Spre deosebire de reprezentantii conservatori ai artei vechi ,el a utilizat pe scara larga muzica cromatica si a anticipat principiile notatiei mensurale.

Philippe de Vitry Condamnarea muzicii alterate ,care era socotita falsa este combatuta cu o si mai mare indrazneala de compozitorul ,teoreticianul si umanistul cu cultura multilaterala Philippe de Vitry din Paris.In tratatul sau Ars nova declara: Muzica numita falsa nu e catusi de putin falsa,din contra ea este corecta si necesara.Astfel ,Philippe de Vitry,precursor direct al umanismului ,perspicace , a fost in acelasi timp un rationalist dogmatic cu vederi inguste , adept al principiilor calcului mathematic in domeniul teoriei muzicale.

Glarean Acesta a studiat muzica la Colonia si Paris ,fiind un umanist tipic.Principala lui lucrare Dodekachordon a aparut in anul 1547.In aceasta ,Glarean rupe cu scolastica medievala si se ridica impotriva sistemului modal traditional al Evului Mediu ,include intre modurile

11

admise modurile eolian si Ionian, radicand la douasprezece numarul modurilor.Insa si el socoteste ca urechea este cel mai bun judecator al muzicii.

Zarlino Pleiada de teoreticieni muzicali din secolul XV din din prima jumatate a secolului XVI se incheie cu Giuseppo Zarlino ,compozitor sic el mai mare teoretician al Renasterii .Acesta a condus activitatea muzicala a capelei catedralei San Marco si a facut parte din ordinal capucinilor.Zarlino acorda o mare atentie practicii muzicale ,formelor si caracterului activitatii musicale a interpretarii. De aceea ,el cere muzicantului sa nazuiasca in arta sa spre concordanta cuvenita dintre teorie si practica:Muzicantul practician care nu cunoaste teoria sau teoreticianul fara experienta practica pot oricand sa greseasca sis a formuleze judecati eronate in problemele muzicii.

Galilei Acesta a cautat sa reinvie genurile musical-poetice si estetica antichitatii.El se ridica impotriva ingramadirii unui numar mare de melodii care suna in acelasi timp , impotriva prea marii distante dintre vocile extreme ,impotriva abuzului de disonante, intr-un cuvant impotriva a tot ce pune in umbra intelesul textului muzicii polifonice ,datorita repetarii neincetate a diferitelor cuvinte la fiecare voce. In concluzie ,Galilei este ,in evolutia artei muzicale a Renasterii ,reprezentantul unui stadium mai inalt decat stadiul reprezentant de Zarlino ,conceptiile lui din domeniul esteticii muzicale au jucat un rol important in pregatirea operei ,gen muzical-dramatic conducator ,dominant in practica muzicala pana in zilele noastre.

12