Sunteți pe pagina 1din 16

TEMA: CRESTEREA SI DEVOLTAREA COPILULUI DE LA 3 LA 6/7 ANI 1. Caracterizare general a perioadei prescolare 2. Dezvoltarea psihomotorie 3. Dezvoltarea senzorial 4.

Dezvoltarea inteligenei si gndirii 4.1. Dezvoltarea limbajului 5. Dezvoltarea afectiv 6. Dezvoltarea personalitii 7. Jocul si nvarea forme de baz ale activitii copilului ntre 3 si 6 ani 7.1. Jocul definiii si accepiuni 7.2. Teorii psihologice despre joc 7.3. Jocul copilului pn la 6 ani 7.4. Jocul n psihodiagnostic si psihoterapia copilului 7.5. Dezvoltarea social si nvarea 1. CARACTERIZARE GENERAL A PERIOADEI PRECOLARE Perioada prescolar (dup Ursula Schiopu, Verza, 1997, p. 127, si Golu, Verza, Zlate, 1993, p. 77) poate fi mprit n 3 subperioade: prescolarul mic (3-4 ani), prescolarul mijlociu (4-5 ani) si prescolarul mare (5-6 ani). Jocul rmne activitatea dominant a acestei etape, dar el ncepe s se coreleze cu sarcinile de ordin educativ. Prescolarul mic se caracterizeaz printr-o puternic expansiune, copilul trieste frenezia explorrii mediului. Perioada prescolar mic este cea de trecere de la centrarea organismului pe satisfacerea necesitilor imediate spre activiti n care modalitile de satisfacere sunt mai complexe si mai ales de tip psihologic. Prescolarul mijlociu se adapteaz mai usor mediului din grdini, jocul este n mai mare msur bazat pe aciuni, iar active tile obligatorii sunt mai solicitante. Cunostinele despre mediul nconjurtor sunt mult mbogite. Prescolarul mijlociu manifest o maxim receptivitate fa de mediul nconjurtor, fapt ce i dezvolt percepia, care devine un proces orientat, cu sarcini si modaliti proprii de realizare. Reaciile emoionale sunt mai controlate si mai n acord cu cerinele prinilor sau educatorilor. O alt caracteristic este ritmul accelerat al socializrii copilului. Se instaleaz mai evident unele trsturi caracteriale care contureaz viitoarea personalitate. Prescolarul mare 5-6/7 ani. Activitile prescolarului mare sunt din ce n ce mai sistematice, desi activitatea de baz rmne jocul. ncepe pregtirea pentru scoal. Percepia transformat n observaie se exerseaz si devine pricepere, limbajul capt o structur mult sistematizat si nchegat, fiind constituit dup regulile gramaticale; apar primele forme ale gndirii logice, orientate spre sistematizare si observarea faptelor particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atenia voluntar devine de mai lung durat. 2. DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE Progresul psihomotricitii este legat la aceast vrst de progresia achiziiilor relevate de continuarea procesului de mielinizare a legturilor neuromotrice, dar diferenele individuale sunt nc
1

foarte mari, constnd n precizia, fora si coordonarea miscrilor. Dezvoltarea miscrilor poate fi apreciat pe cteva mari direcii: suplee, echilibru si calitatea miscrilor. Cresterea este mai lent ntre 4 si 5 ani (n medie 4-6 cm, dar n perioada 6-7 ani ritmul de crestere se accelereaz nc o dat). n general, de la 3 la 6 ani, copilul creste n nlime de la aproximativ 92 cm la 116 cm, iar ponderal, de la 14 kg la 22 kg. Viteza de crestere a diferitelor pri ale corpului duce la schimbarea proporiilor sale de exemplu dac la 2 ani capul reprezint cca 1/5 din corp la 6,7 ani el va reprezenta cca 1/6. Procesul de osificare continu, dantura provizorie se deterioreaz si apar mugurii noii dentiii, se constituie curburile coloanei vertebrale, chiar dac acestea sunt fragile si postura prescolarului trebui ades corectat. Celulele esutului nervos se difereniaz, cresc sub raport morfologic si si perfecioneaz funciile, de asemenea se mreste volumul creierului, de la 370g, la nastere, si tripleaz greutatea la 3 ani, iar la 6/7 ani reprezint 4/5 din greutatea final, cntrind cca 1.200 gr. n aceast perioad, are loc si un dinamic proces de difereniere al neuronilor care formeaz straturile corticale, un proces de crestere a numrului fibrelor mielinice si a fibrelor intercorticale, precum si perfecionarea funcional a diferitelor regiuni corticale. O alt coordonat a dezvoltrii psihomotorii este lateralizarea. Creierul are o simetrie anatomic, dar o asimetrie funcional. Repartiia funciilor se face n emisfera stng su dreapta si aceasta reprezint procesul de lateralizare. Specializarea relativ a emisferelor nu este realizat simultan, ci se va exprima n copilrie prin preferine care apoi se vor stabiliza. Aceasta este indeterminarea relativ care confer creierului plasticitatea s remarcabil din primii ani de via. Lateralitatea este oscilant pn la 1 an cnd domin iniial cteva forme primare de ambidextrie. Asimetria de dreapta se manifest dup 1 an, la majoritatea copiilor. Aceast lateralitate este dependent de dominaia progresiv a unei emisfere cerebrale fa de cealalt. Spre deosebire de etapele anterioare, cnd segmentele inferioare, periferice ale sistemului nervos erau dominante (fapt care explic caracterul instabil si exploziv al manifestrilor comportamentale), acum segmentele superioare ale sistemului nervos, ndeosebi scoara cerebral, devin dominante. Ele si manifest aciunea reglatorie, uneori inhibitory asupra segmentelor inferioare, ceea ce permite o mai bun coordonare, dirijare si controlare a activitii (Golu, Verza, Zlate, 1993, p. 79). 3. DEZVOLTAREA SENZORIAL n consecina dezvoltrii motorii, spaiul n care se misc copilul este din ce n ce mai vast. Stimularea variat conduce la o accentuat dezvoltare senzorial mai ales n ceea ce priveste sensibilitatea vizual si auditiv. Achiziia limbajului are de asemenea un rol important n dezvoltarea percepiei si reprezentrilor. Acum, cuvintele care exprim caracteristici tactile sunt mult mai stabile ca semnificaie si au un caracter mai evident operaional. Limbajul, arat Wallon, este un suport necesar al reprezentrilor cel puin n momentul n care ele trebuie s se ordoneze liber pentru a face pe copil s depseasc datele imediate si actuale ale experienei, ceea ce constituie nssi condiia gndirii si a cunoasterii (Wallon, 1964, p. 214). Cuvntul poate aciona si asupra restructurrii reprezentrilor. Dac li s-a propus copiilor s deseneze un animal si n acelasi timp li s-a povestit ceva din viaa lui, imaginea rezultat a fost mult mbogit, iar dac n descrierea animalului s-au folosit epitete, acesta a fost redat mai expresiv (Neveanu, 1976, p. 404). Percepiile prescolarilor se formeaz ca urmare a aciunii directe cu obiectele, astfel nct o posibilitate mai mare, nengrdit, de acces la obiecte, manipularea, compunerea si descompunerea lor,
2

conduce la o mai bun cunoastere si o mai corect formare a percepiilor. Exis cteva caracteristici importante ale percepiei copiilor de la 3 la 6 ani: sunt stimulate si susinute de curiozitatea lor foarte mare; saturate emoional, percepiile prescolarilor sunt foarte vii; explorarea perceptiv este facilitat de transferurile mai usoare de la tact si auz la vz, asa nct chiar dac prescolarul doar vede un obiect poate s se refere si la celelalte caliti ale lui; pot aprea uneori performane discriminative surprinztoare pentru cei din jur, dar n ansamblu percepia rmne global,mai ales cea a structurilor verbale; percepia scolarului poate beneficia de experiena anterioar,dar uneori transferurile sunt deformate; astfel, dac vede un recipient ca un cilindru spune c e pahar, dac vede la grdina zoologic un lup spune c e un cine mare; percepia scolarilor poate fi dirijat verbal de ctre adult, n special de ctre educatoare (Tinca Creu, 2001, p. 147). Reprezentrile copiilor sunt prima instan a transformrii impresiilor senzoriale, apoi reprezentarea copiilor evolueaz si pe msura ntririi reprezentrii prin revenirea la obiectul pe baza cruia s-a format ea devine tot mai schematic si mai puin legat de concret. Formarea reprezentrilor de mrime, form, timp, spaiu are o valoare foarte mare pentru formarea noiunilor de mai trziu. Reprezentarea este un proces reconstitutiv, n care se implic operaii mintale si dac acestea nu s-au format nc, n structura imaginii se impun fie dominante perceptive, fie ceea ce stie copilul despre acel obiect (Tinca Creu, 2001, p. 149). Adaptarea copilului la real si traducerea realului prin percepii si reprezentri a fost urmrit n evoluia desenului copiilor de la 2 la 8/10 ani, clasic pentru acest tip de studiu fiind G. Luquet (1927). El descrie mai multe stadii ale evoluie a desenului pe vrste: stadiul mzglelii, pn la 2 ani, stadiul realismului fortuit, de la 3 ani, stadiul realismului nereusit, de la 4 ani, si stadiul realismului intelectual, ntre 4 si 8 ani, apoi stadiul realismului vizual, ntre 9 si 12 ani. Aceste particulariti ale reprezentrilor exprimate si n desenele libere ale prescolarilor, dup Tinca Creu, pot fi caracterizate prin urmtoarele: nu organizeaz elementele desenului pe o tem dat, putnd aprea si altele care nu au nici o legtur cu ce si-a propus s fac; ceea ce deseneaz este dispus unul lng altul, pe o linie orizontal, existnd si situaii n care copilul deseneaz separate elementele unei structuri (plria plasat mult deasupra capului); nu respect proporiile, astfel nct oamenii pot fi la fel de mari sau chiar mai mari dect casele; nu respect perspectiva, toate sunt puse pe acelasi plan. Motricitatea si aciunea cu obiectele contribuie nu doar la mbogirea si diversificare planului cognitiv al copilului, ci si la nchegarea personalitii sale. Pe msura elaborrii diferitelor conduit motorii independente (igienice, alimentare, vestimentare), copilul se detaseaz tot mai pregnant de mediul nconjurtor, se individualizeaz (Golu, Verza, Zlate, 1993, p. 81). 4. DEZVOLTAREA INTELIGENEI SI GNDIRII Conform teoriei lui J. Piaget, la sfrsitul perioadei senzorio-motorii, apare funcia semiotic si se refer la posibilitatea de a reprezenta un lucru (un semnificat: obiect din realitate) cu ajutorul unui semnificant difereniat si care nu serveste dect pentru aceast reprezentare: limbaj, imagine mintal, gest simbolic (Piaget, Inhelder, 1976, p. 45). Aceast capacitate de a reprezenta un obiect n absena s exist dup vrsta de 1 an si jumtate.
3

Funcia semiotic d nastere la dou tipuri de instrumente : simbolurile sunt semnificaii apropiate de realitatea pe care o desemneaz; semnele nu mai pstreaz nici o asemnare cu realitatea pe care o desemneaz, sunt convenionale, colective, sunt preluate de copil ca niste modele exterioare. Preluarea semnelor colective prin canalul imitaiei este mai mult su mai puin fidel. Au fost puse n eviden 5 conduite ce implic construirea su folosirea de semnificaii pentru a reprezenta un obiect su un eveniment: 1. imitaia amnat imitaia este o prefigurare a reprezentrii, fr ca aceasta s fie prezent n gndire; imitaia amnat ncepe n absena modelului si prefigureaz reprezentarea propriu-zis (la sfrsitul perioadei senzorio-motorie). 2. jocul simbolic la 2,3 ani si 5,6 ani; este descris ca fiind apogeul jocului infantil; lumea adulilor prezint pentru copil dou obstacole la care trebuie s se adapteze: limbajul si regulile pe care nu le nelege; jocul simbolic reprezint exerciiul de familiarizare cu situaiile noi, dificile, problematice, n care, prin folosirea simbolurilor, copilul rezolv mai ales conflictele afective servind la compensarea unor trebuine nesatisfcute, la rsturnri de roluri etc.; jocul simbolic poate evidenia conflicte inconstiente: interese sexuale, fobii, aprarea mpotriva angoasei, agresivitate su identificare cu agresorii. 3. desenul, pentru Piaget, se afl la jumtatea drumului ntre joc si imaginile mentale. Clasificarea n etape, dup cum urmeaz, este realizat figurativ: 1 realismul fortuit, 2 realismul neizbutit, 3 realismul intelectual, 4 realismul vizual (8,9ani). 4. imaginea mintal = imitaii interiorizate, reproductive si anticipative statice, cinetice, de transformare; la nivel preoperator, imaginile mentale sunt statice, dup 7/8 ani apar cele cinetice. 5. evocarea verbal limbajul. Stadiul preoperator debuteaz la 2 ani si dureaz pn la 7/8 ani. Are urmtoarele caracteristici generale: egocentrismul gndirii copilului. Acesta caracterizeaz starea n care propriile dorine si plceri sunt suverane; copilul nu poate nelege faptul c ceilali triesc sentimente diferite sau gndesc diferit, de aceea el este centrat pe sine nsusi, are dificulti n a corela punctul su de vedere cu al altora, proiecteaz propriile senzaii asupra celorlali. Piaget distinge dou tipuri de manifestare a egocentrismului: logic si ontologic. Egocentrismul logic se refer la caracteristicile raionamentului copilului: sincretismul si transducia. Conceptul de syncretism exprim faptul c gndirea copilului nu poate coordona detaliile ca pri ale ansamblului n formula logicii adulte (analiz si sintez), ci confer realitii explicaii confuze, este o form de sintez subiectiv deformat a realitii. Transducia precede apariia conceptelor logice de deducie (de la general la particular) si inducie (de la particular ctre general), copilul procednd de la singular la singular, deoarece el asociaz elemente care nu sunt legate ntre ele dect aparent, procednd ntr-o manier aparent logic. Egocentrismul ontologic exprim modul n care copilul percepe realitatea, ceea ce el nelege despre mediu si despre locul su n mediu, felul n care se reprezint pe sine. Egocentrismul ontologic se manifest prin:
4

animism se refer la faptul c fenomenele si obiectele din jur sunt privite ca fiind nsufleite, vii si constiente. ntr-o prim etap toate lucrurile sunt animate, apoi, de la 3 ani si jumtate, doar jucriile sunt vii, iar dup 5 ani, mai persist doar unele rmsie ale animismului. artificialism const n faptul c posibilul si imposibilul se suprapun, personajele fantastice pot interveni n via; abia dup 5 ani copii ncep s decid asupra realitii personajelor. Pn la 5 ani gndirea copilului este stpnit de magism, process n care se stabilesc legturi stranii ntre fenomene, iar evenimentele din jur au legtur cu aciunea copilului. realismul gndirii copilului aceasta se refer la materializarea elementelor de factur spiritual, datorit nediferenierii ntre fizic si psihic. Gndirea egocentric este o gndire prelogic, intuitiv si preconceptual. Gndirea intuitiv este nc foarte legat de aciune si percepie. Gndirea preconceptual se afl la jumtatea drumului ntre scheme si concepte. Punctul de plecare este constituit de schemele senzorio-motorii, care se transform la finalul stadiului senzoriomotor n scheme verbale. Schemele verbale devin ele nsele preconcepte, adic cuvntul se detaseaz de aciune si de percepie, chiar dac rmne nc foarte atasat de reprezentarea concret. n concluzie, ceea ce lipseste gndirii egocentrice a copilului este un plus de mobilitate care i-ar permite s se decentreze si s examineze simultan toate punctele de vedere. Substadiile stadiului preoperator sunt: 1. substadiul gndirii simbolice si preconceptuale (2-4 ani); 2. substadiul gndirii intuitive (4 - 7/8 ani). Declinul gndirii egocentrice prin de centrare are loc ctre vrsta de 5-6 ani, cnd raionamentul copilului se modific, observndu-se o diminuare a rspunsurilor egocentrice cu o acomodare mai puternic la realitatea exterioar obiectiv (Tourrette si Guidetti, 2002, p. 114). 4.1. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI La nceputul acestei perioade, ctre vrsta de 3 ani, limbajul este n plin expansiune si au loc progresele spectaculoase privind construcia frazei. Dac dezvoltarea fonologic este aproape ncheiat, vocabularul va creste exponenial si se va dezvolta sintaxa, devenind din ce n ce mai complex. Importante pentru nvarea limbajului sunt cel puin trei secvene de dezvoltare interdependente: dezvoltarea cognitiv (capacitatea de a recunoaste, identifica, discrimina si manipula), dezvoltarea capacitii de a discrimina si nelege vorbirea pe care o aude de la ceilali din apropiere si dezvoltarea abilitii de a produce sunete i succesiuni de sunete ale vorbirii care corespund din ce n ce mai exact structurilor vorbirii adulilor (Carroll, 1979, p. 47). Se dezvolt latura fonetic a limbajului, desi, datorit unor particulariti ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor si ale celui auditiv, pronunia nu este nc perfect. Sunt posibile omisiuni (cnd este vorba de mai multe consoane alturate), substituiri (loc n loc de joc su sase n loc de sase), inversiuni de sunete (se refer la schimbarea ordini fonemelor din cuvinte: pentru n loc de pentru) (Golu, Verza, Zlate, 1993, p. 87). La intrarea n scoal, copiii pronun aproape toate sunetele, erorile fiind din ce n ce mai rare. Volumul vocabularului creste de la un vocabular mediu de 700-800 de cuvinte la 3 ani, la 1.000 de cuvinte, la 4 ani, pn la 2.500 de cuvinte, la 6 ani (W. Stern), si creste preponderena vocabularului activ fa de cel pasiv. Din punctul de vedere al dezvoltrii codului lingvistic se arat c acum limbajul copilului se mbogeste nu numai cu substantive, ci si cu verbe, adjective, pronume. Utilizarea corect a diferitelor elemente ale frazei are loc progresiv. Pronumele personale si posesive sunt cele care
5

faciliteaz dialogul, ele sunt achiziionate ntre 2 si 4 ani, mai nti n forma lor de singular si abia apoi n forma de plural, ctre vrsta de 5 ani. Primele sunt achiziionate prepoziiile si adverbele ce exprim posesiunea, apoi, ctre vrsta de 3-4 ani, cele de loc, iar cele de timp par s fie ultimele achiziii, ntre 4 si 5 ani (Tourrette si Guidetti, 2002, p. 102). Tatiana Slama Cazacu evideniaz c n utilizarea verbelor se fixeaz mai nti timpul prezent, contaminnd celelalte timpuri verbale construite mai trziu, mai ales perfectul compus care este la nceput format dup structura prezentului. Pe parcursul perioadei, copiii folosesc din ce n ce mai corect acordul gramatical al cazurilor si timpurile verbale. Privitor la intonaie, copilul o foloseste chiar din primii ani, pentru a da frazei sensul interogativ, afirmativ sau imperativ. Intonaia ascendent sugereaz o ntrebare, cea descendent un ordin, iar o intonaie egal una informativ. Negarea este exprimat, de asemenea, devreme, prin cuvinte, iar de la 4 ani, integreaz negaia n enun. Exprimarea interogaiei se perfecioneaz prin achiziia pronumelor si adjectivelor interogative, iar spre vrsta de 6/7 ani se deprinde vorbirea indirect. ntre 3 si 6 ani, copilul produce fraze din ce n ce mai complexe, ncepe cu cele construite prin juxtapunere, apoi este achiziionat subordonarea propoziiilor si, n final, deprinderea folosirii circumstanialelor (Tourrette si Guidetti, 2002, p. 102). Sintetic spus, pentru aceast perioad, indicii dezvoltrii normale minimale a limbajului sunt: 3 ani si 6 luni copilul este capabil s redea pn la 2 strofe; 4 ani este uzual folosirea pluralului n vorbirea curent si a pronumelui (eu, tu, noi, voi); 5 ani sunt folosite cel puin dou adverbe de timp (azi, mine); este capabil s relateze despre 3 imagini cu detalii; 5 ani si 6 luni foloseste 3 adverbe de timp (ieri, azi, mine); recit poezii lungi cu intonaie 6 ani 3 adverbe folosite corect; relateaz despre 3 imagini; recunoaste corect 3, 4 litere. Pn spre vrsta de 5 ani se dezvolt si limbajul intern. Limbajul intern este un limbaj interior, structurat pe baza mecanismelor vorbirii sonore, cuprinde componente auditive si vizuale, kinestezice, precum si componente eferente motorii. Vorbirea interioar are o funcie cognitiv, dar si de reglaj (Ana Tucicov-Bogdan, 1973 p. 266). Dezvoltarea limbajului intern se face prin eliberarea vorbirii de legtura ei nemijlocit cu aciunea concret. La nceput, limbajul intern este mai puin automatizat, restrngerea lui are loc n consecina activitii scolare. Concomitent cu dezvoltarea limbajului are loc si dezvoltarea celor mai importante funcii ale sale, si anume: funcia de comunicare, de fixare a experienei cognitive si de organizare a activitii (Ursula Schiopu, 1963, p. 240). Privitor la funcia de comunicare a limbajului, au puse n eviden conduite precoce de comunicare (Tatiana Slama-Cazacu, 1966). Observaiile arat construirea timpurie a competenelor de comunicare prin limbaj, iar concluziile cercettoarei se refer la exersarea precoce a funciei de comunicare a limbajului si la faptul c formele de comunicare se modific o dat cu vrsta, n msura n care ele sunt tributare cunostinelor, motivaiilor, obiectivelor, care sunt, de asemenea, n dezvoltare. Desi monologul este extins n aceast perioad, el nu reflect, n concepia cercettoarei, egocentrismul, ci este o premis a unui limbaj interiorizat, pregtind activitatea social ulterioar. Examinarea mimicii si gesturilor copilului indic utilizarea acestora n scopul exprimrii dorinelor, cunostinelor si nevoilor.
6

Cuvintele cu predominan afectiv sunt emise n acelasi scop, si anume, a atrage atenia asupra s, a se face ascultat, a convinge. Cu toate acestea, coninutul informativ este srac, argumentarea apare ca fiind aproape inexistent, iar marea mobilitate a temelor abordate de ctre copil antreneaz o structur lax a dialogului, care se caracterizeaz prin fraze ntrerupte si producii eliptice. Aceste inconveniente sunt surmontate prin mimic, intonaie si gesturi, care precizeaz ntoarcerea constant la context. Concluziile sunt c foarte devreme (cercetrile au fost fcute pe un lot de 360 de copii, cu vrste ntre aproape 2 ani si pn la 6 ani) copiii simt nevoia de a vorbi pentru ceilali, de a intra n relaie cu ceilali prin limbaj, de a utilize limbajul pentru a comunica gndurile proprii si chiar de a folosi limbajul pentru a coopera. 5. DEZVOLTAREA AFECTIV Comparativ cu perioada anterioar, cnd emoiile erau nedifereniate, fiind implicate stri afective confuze (copilul plngea si rdea n acelasi timp), acum are loc un progres care face ca emoiile s fie mai profunde, mai complexe si s apar stri emotive deosebite, cum ar fi cea cunoscut sub numele sindromul bomboanei amare n care se manifest o stare afectiv complex, rezultat din primirea unui recompense nemeritate deplin. Copilul este capabil acum s sesizeze neconcordana ntre gratificare si faptele proprii. Aceasta pune n eviden prezena unor elemente constitutive ale unei atitudini critice, corecte fa de sine nsusi, ca si prezena unor normatori morali cu rol de sancionare n constiina copilului perscolar (Ursula Schiopu, 1963, p. 245). n prescolaritate, se face trecerea de la emoii la sentimente, ca stri afective stabile si generalizate. Se contureaz mai clar unele sentimente morale (rusinea, mulumirea, prietenia si dragostea). Conduita negativist ntr ntr-un proces de involuie, devine evident adncirea si nuanarea tririlor afective. Imitaia din ce n ce mai pregnant are rolul de a dezvolta stri afective noi, iar treptat se constituie memoria afectiv. Se dezvolt, de asemenea, capacitatea de a-si stpni reaciile, cum ar fi situaia cnd se loveste, dar reuseste s nu plng. Apariia sentimentelor este si un indicator al dezvoltrii constiinei (Ursula Schiopu, 1963). Curiozitatea manifestat din plin n perioada prescolaritii mijlocii faciliteaz, de asemenea, dezvoltarea unor sentimente intelectuale reflectate n plcerea de a descoperi su de a cuta. Pentru aceast perioad, psihanaliza semnaleaz trecerea copilului n stadiul falic, stadiu care survine celui anal si este caracterizat de o predominan a zonei genitale. Se manifest n jurul vrstei de 3 ani si se ntinde pn aproape de 5 sau 6 ani. Stadiul falic aduce cu sine problematica complexului oedipian si teama de castrare. Tot acum, arat psihanaliza, se dezvolt la copil curiozitatea fa de propria sexualitate, teoriile infantile privitoare la sexualitate si descoperirea diferenelor de sex. Interesul copilului fa de sexualitate priveste mai ales problematica nasterii copiilor si relaiile sexuale ntre prini. Aceast curiozitate se naste sub influena pulsiunii si a dezvoltrii cognitive de ansamblu ce explodeaz n aceast etap. Teoriile sexuale infantile in de elaborrile intelectuale ale copilului, rspunznd ntrebrilor ce deriv din ceea ce copilul cunoaste despre sexualitate. Aceste teorii sunt constituite plecnd de la elemente contingente, intuiiile copilului si informaiile oferite de anturaj. Copilul interpreteaz n manier proprie fenomenele si formuleaz propriile construcii imaginare. Caracteristic pentru toi copii la aceast vrst, spune Freud, este necunoasterea anatomiei sexual feminine si masculine, precum si a fiziologiei actului sexual, conducnd la elaborarea de teorii eronate si ncrcate de nesiguran si tensiune afectiv. Constiina diferenelor ntre sexe se construieste n
7

perioada falic si este caracterizat de convingerea eronat a copiilor asuprea existenei unui singur sex, si anume, cel ce se prezint posesor al falusului (Bideaud, Houde, Pedinielli, 2002). Declinul complexului Oedip pentru biei si a complexului Electra pentru fete semnaleaz ntrarea n stadiul de laten. Complexul de ambele tipuri, arat psihanaliza, joac un rol determinant n construirea personalitii, n orientarea dorinei umane, n construirea limitelor (structurarea superego- ului), n disciminarea ntre dorinele proprii si cele ale prinilor. Relaiile familiale au un impact major asupra dezvoltrii affective a copilului. Constana atitudinilor, frecvena interaciunilor si calitatea lor contribuie n primul rnd la acest proces. Atasamentele afective ale copilului mic se transform n relaiile afective stabile, consistente si de durat. Interrelaiile din triunghiul copil-mam-tat plmdesc matriele afectivitii pentru ntreaga via (Tinca Creu, 2001, p. 177). Ca o concluzie, putem spune c dezvoltarea afectiv a copilului n aceast perioad este dependent de calitatea relaiilor pe care copilul le stabileste cu adulii din mediul su, aceasta fiind o perioad de maxim receptivitate emoional. 6. DEZVOLTAREA PERSONALITII COPILULUI Dup H. Wallon, dezvoltarea personalitii copilului n perioada 3-6 ani corespunde stadiului personalismului. n cursul acestei perioade se pot distinge mai multe substadii: perioada de opoziie, de la 3 la 4 ani, perioada de graie, de la 4 la 5 ani, perioada de imitaie, de la 5 la 6 ani. Caracteristica stadiului este n continuare centripet, copilul fiind nc centrat pe sine. Perioada de opoziie face parte din nevoia afirmrii personalitii ce se naste acum. Copilul, bazndu-se pe relativa independen si autonomie nou cucerit, cstig prin opoziia fa de ceilali, constiina de sine, ca fiind diferit de ceilali. Perioada de graie este cea n care eu-ul copilului tinde s se valorizeze, el caut acum aprobarea. i place s se dea n spectacol si se vrea seductor pentru adultul din preajm si pentru propria s satisfacie. Este o perioad de narcisism. Perioada imitaiei corespunde momentelor cnd copilul consacr mult timp imitaiei adultului, nu doar la nivelul gesturilor, ci si la nivelul rolurilor, personajelor, atitudinilor. n perioada precedent, imitaia era aproape simultan producerii atitudinii, acum ea devine progresiv amnat, construind imitaia propriu-zis. Imitaia este un concept cheie n gndirea wallonian, ea fcnd legtura ntre inteligena situaional si inteligena discursiv. 7. JOCUL SI NVAREA FORME DE BAZ ALE ACTIVITII COPILULUI NTRE 3 SI 6 ANI 7.1. JOCUL DEFINIII SI ACCEPIUNI Majoritatea teoriilor psihologice consider jocul ca avnd implicaii majore n dezvoltarea psihologic a copilului. Teorii contemporane apreciaz jocul ca form fundamental de activitate, acordndu-i o importan la fel de mare precum activitilor de munc su de nvare. Aceast form de activitate caracterizeaz toate vrstele, diferena aprnd legat de funciile jocului. Pentru perioada copilriei, pn la tineree, jocul are funcii formative complexe. Pentru perioada de tineree, precum si la vrstele adulte si chiar mai trziu, jocul si modific funciile ndeplinind roluri complementare celorlalte activiti. Ca activitate complementar, jocul are funcia de antrenare psihologic sau de preambul al activitilor de munc propriu-zise, respectiv exersarea de strategii, antrenamentul pentru activitate, adaptarea la dificulti. Dinamica rolului jocului
8

relativ la vrstele umane se descrie pe o linie ce este ascendent n perioada copilriei, fiind principala form de activitate; ntrarea n scoal face ca activitatea de joc s treac pe un plan secund, perioada tinereii este o perioad n care activitatea de joc are rolul de consum si canalizare a energiei, iar la vrstele adulte activitatea de joc capt veleiti de activitate recuperatorie relativ la activitatea de munc. H. Piron defineste jocul uman ca o activitate conform unor reguli convenionale, ce presupun ntotdeauna o parte mai mic su mai mare de hazard, fr randament real, dar n care fiecare juctor ncearc si caut s cstige. J. Piaget apreciaz c activitatea de joc const n asimilarea ce funcioneaz pentru ea nssi, fr nici un efort de acomodare. Jocul ndeplineste pentru toate vrstele funcii psihologice complexe, funcii educative, ntre care amintim: asimilarea de conduite, acumularea de experien si informaie, funcii de dezvoltare fizic prin antrenarea sau meninerea capacitilor fizice, funcii sociale n dezvoltarea relaiilor sociale (Ursula Schiopu, 1975). 7.2. TEORII PSIHOLOGICE DESPRE JOC Au fost elaborate la nceputul secolului XX. Acestea ce au ncercat s explice natura si scopul jocurilor sau s descrie si s clasifice n funcie de variate criterii coninutul activitilor de joc, de la cele care considerau c jocul este o extindere a exercitrii instinctelor vieii, asimilnd jocul copiilor cu cel al animalelor, pn la ideile lui Ed. Claparde, care considera jocul ca o satisfacere imediat a trebuinelor, sau ale lui Piaget, care considera jocul ca o form de activitate a crei motivaie este nu adaptarea, ci asimilarea realului la eu-ul su, fr constrngeri su sanciuni. Jean Piaget face legtura ntre dezvoltarea gndirii si felul n care activitatea de joc evolueaz pn n perioada adolescenei. Din teoria sa se desprinde, pe de o parte, c nivelul de dezvoltare al copiilor se reflect n activitatea de joc, iar pe de alt parte, c activitatea de joc asigur n mare msur dezvoltarea cognitiv. n urma teoriei sale, literatura de specialitate a abundat n teorii cu privire la latura formativ a jocului. J. Piaget clasific jocurile n: jocurile-exerciiu, care presupun repetarea unei activiti n scopul adaptrii, jocurile simbolice, bazate pe transformarea realului prin asimilarea lui la trebuinele eu-lui (ncep la 2-3 ani si au un apogeu la 5-6 ani), si jocurile cu reguli, ce se transmit n cadru social, de la copil la copil, importana acestora crescnd o dat cu dezvoltarea vieii sociale. El realizeaz aceast clasificare dup gradul de complexitate si le ierarhizeaz n ordinea evoluiei lor ontogenetice. J. Piaget propune trei momente principale ale dezvoltrii activitii de joc. Primul este cel care corespunde stadiului senzorio-motor al dezvoltrii, stadiu n care esenial este exersarea si controlul miscrilor, explorarea prin observare si manipulare. Jocul cuprinde manipulri de tip repetitiv, care au ca scop producerea miscrii n sine. Acest stadiu se poate numi deprinderea de joc su jocul-exerciiu. Momentul urmtor este momentul jocului simbolic si coincide cu stadiul preoperaional. Jocul propriuzis, domeniul de interferen pentru interesele cognitive si cele afective, apare n cursul perioadei cuprinse ntre 2 si 7 ani, printr-o culminare a jocului simbolic, care constituie o asimilare a realului la eu si la dorinele proprii. Apoi, copilul va evolua n direcia jocurilor de construcie si a jocurilor cu reguli, care marcheaz o obiectivare a simbolului si a sociabilizrii eului (Piaget, Inhelder, 1976, p. 108). Jocul cu reguli este al 3-lea moment care caracterizeaz stadiile operaionale ncepnd cu vrsta de 7 ani. Dezvoltarea cognitiv este cea care ofer copilului posibilitatea utilizrii regulilor si procedeelor de joc. O alta teorie este cea propus de Vgotsky, prin care activitatea de joc este considerat factor al dezvoltrii generale. Vgotsky consider c jocul d posibilitatea copilului de a exersa si opera cu abiliti pe care nc nu le stpneste, de exemplu, executarea pentru prima dat a unor miscri de scriere. Vgotsky descrie o zon de dezvoltare proximal, n care copilul exerseaz acum ceea ce va deprinde mai trziu. Zona de dezvoltare proximal reprezint n fapt diferena dintre nivelul de
9

dezvoltare actual al copilului, la care acesta poate ajunge prin exersri individuale su prin intermediul altor copii (cu condiia ca acesti copii s stpneasc deja nivelul la care copilul doreste s ajung) su aduli. O alta teorie, de asemenea accentund potenialul de nvare al jocului, este cea a lui Jerome Bruner. Psihologul american consider jocul ca principal mijloc al achiziiilor cognitive sau al deprinderilor fizice. Activitatea de joc este bazat pe experimentarea unor aciuni restrnse, care mai trziu vor fi combinate cu o deprindere complex de nivel superior. 7.3. JOCUL COPILULUI PN LA 6 ANI Jocul cunoaste o dezvoltare deosebit n perioada de la 1 la 3 ani. Copilul este centrat pe jucrie, care are un rol de constituire a jocului. Acum, jocul este simplu, de improvizaie, respectiv aciunile sunt de strngere, de aruncare sau de mprstiere. La 1-2 ani, copilul, n jocul su, este dependent de jucrie, caracteristica fiind activitatea concret. Dup 2 ani, copilul poate nlocui jucria cu un simbol al ei, evident fiind emanciparea de sub comandamentul concretului. Jocul copilului acoper aproape 90% din timpul destinat activitii, iar acesta aproape n totalitate este destinat jocului cu obiectele. Elemente de joc sunt coninute n cadrul celorlalte activiti legate, de exemplu, de toalet sau de hrnire. Activitatea de joc favorizeaz corelarea miscrilor, care se subordoneaz unor comportamente precise, fapt ce conduce la o mai bun organizare a conduitei. Copilul pn la 3 ani este captivat de jocul cu obiecte si mai puin capabil de asi corela propria activitate cu a celorlali copii, motiv pentru care copilul de 2-3 ani se joac singur chiar dac este n compania altor copii. Acest fapt a dat nastere la una din cele mai cunoscute teorii, cea a egocentrismului, susinut de Jean Piaget, care explic natura jocului izolat al copilului. Egocentrismul, definit de Piaget n epistemologia genetic, se manifest ca o conduit intermediar ntre conduitele individuale si cele socializate. Aceast atitudine regsit la copilul ntre 3 si 6 ani este explicat de o imitare de perspectiv datorit nediferenierii proporiilor ntre subiect si lumea exterioar. Jocul copilului arat n particularitile sale o determinare n baza percepiei (Ursula Schiopu, 1963, p. 200). Particularitile psihofiziologice ale dezvoltrii copilului n aceasta perioad limiteaz activitatea, care este aproape total determinat si restrns n mare parte la percepia obiectelor. Nu egocentrismul, ca trstur caracterologic, determin particularitile jocului individual (nu individualist) al copilului anteprescolar, ci imposibilitatea s de a corela aciunile, interesele, dorinele si inteniile sale cu ale altor copii, datorit ngustimii si nedezvoltrii unor capaciti psihologice fiziologice. (Ursula Schiopu, 1963, p. 200). Un factor important de dezvoltare a jocului la aceast vrst l are apariia funciei semiotice, n cursul celui de al doilea an de via. Ca urmare a acestor achiziii, jocul copilului la 3-6 ani se mbogeste foarte mult. Chiar dac la 3 ani nc persist jocul de manipulare, apar maniere complexe de dezvoltare a acestui tip de joc. Imitaia predomin, dar funcioneaz ca un catalizator creativ, copilul prelund n comportamentul su conduitele umane simple la care a asistat. La 4 ani, jocurile se complic si se diversific foarte mult, poate merge pe bicicleta cu 2 roi, poate patina, sunt favorite jocurile cu mingea si simte nevoia jocului cu ceilali copii, astfel nct jocul izolat pierde din importan. Se joac mai bine cu un copil mai mare sau mai mic dect vrsta lui, unde exerseaz rolul de lider su de subordonat.La 5 ani, jocul de rol predomin. Copilul preia roluri din familie su societate, acum el devine mama, tata, pompierul, vntorul. Jocul de-a mama si de-a tata este diferit de cel legat de personajele ntlnite n social. Jocul n care apar rolurile parentale su din familia extins au funcii de identificare si de integrare, ce sprijin
10

dezvoltarea identitii. Jocurile de rol, n care copilul preia n fapt profesii ntlnite n experiena sa social, au rolul de a integra informaia privitoare la diverse aspecte ale vieii sociale. Aceste tipuri de joc se mbog esc spre vrsta de 6 ani, coninnd scenarii si prescrieri din ce n ce mai fidele realitii. Simularea n jocul de-a magazinul, doctoral sau de-a scoala/grdinia fac, prin punerea copilu-lui n situaie, s se extind experienele de cunoastere si comunicare, de vehiculare cu noile informaii dobndite din mediul social. Rolul adultului n jocul copilului este important n fiecare etap a copilriei mici, dar se modific de la an la an, pe msur ce copilul creste. Sintetic spus, pn la 4 ani, rolul adultului este de stimulare, de la 4 ani, de acompaniere, copilul fiind cel care iniiaz sau solicit tipul de joc. Ca o recomandare educativ privitor la relaia adultului cu copilul n activitatea ludic, putem spune c este bine ca iniiativa copilului n joc s fie sprijinit, adultul s evite impunerea propriilor idei n legtur cu jocul. Interaciunea cu adultul n joc este important pentru deprinderea autonomiei de expresie, pentru suportul pe care-l ofer, pentru exersarea capacitilor de limit (lucruri pe care le-a nvat de curnd si de care nu este sigur, cum ar fi mersul pe biciclet). Dar cel mai important beneficiu al jocului cu adultul este cel afectiv. Copilul percepe dragostea parental mai usor n activitatea ludic, aceasta fiind asociat puternic cu sentimente pozitive fa de activiti de tip rutin (mncat, mbrcat), care cel mai adesea, pn la 4 ani, sunt asociate negativ, de obicei pentru c ele ntrerup jocul. 7.4. JOCUL N PSIHODIAGNOSTIC SI PSIHOTERAPIA COPILULUI Pe de o parte, vorbim de dezvoltarea copilului n exersarea jocului, pe de alt parte, jocul este si un excelent diagnostic al dezvoltrii. Psihanaliza are meritul de a fi acordat nsemntate jocului infantil folosind datele observate, pentru a depista complexele ascunse. Studiul activitilor copilului n jocul cu marionetele, n desen, n construcii, n compunerea de povesti su alte activiti ludice s-a artat eficient. Psihanalistii s-au ocupat preponderent de jocurile simbolice pentru a sprijini activitatea diagnostic. Prin calitatea si creativitatea jocului spontan se pot identifica dezvoltarea normal sau, dimpotriv, unele tulburri. Cum se joac copilul, cu ce se joac, care sunt formele sale de expresie, gradul de activism, performana, nivelul de dezvoltare cognitiv, capacitile adaptative si creativitatea n rezolvarea problemelor simple (de exemplu: folosirea jucriilor cu intenia atingerii unui alt scop dect cel pentru care a fost destinat jucria iniial), relaia cu copiii, relaia cu copii nou ntlnii, reacia la persoane necunoscute, agregarea sau participarea la activitatea de grup, observarea afinitilor, dar si a antipatiilor, comportamentul empatic, agresivitatea sau lipsa ei, toate sunt elemente care se manifest n jocul spontan al copilului (coord. Iolanda Mitrofan, 2001). Observaiile asupra copilului n interaciune cu membrii familiei sau cu mediul su social sunt extrem de importante, deoarece copilul, n special pn la vrsta de 6 ani, nu are posibilitatea de a verbaliza complet sau adecvat tririle, sentimentele, gndurile, atitudinile sale fa de experienele cu care se confrunt si nici dorina de a se face neles. Jocul este poarta de acces cea mai potrivit, spun autorii citai, ctre tririle afective ale copilului: fie prin jocul spontan, jocul condus sau jocul simbolic. Desenul liber, desenul familiei, modelajul, jocul cu nisip, marionetele sau dramatizarea unor povesti, colajul si alte tehnici provocative experieniale sunt indispensabile n evaluarea psihodiagnostic a copiilor, ele acionnd simultan si ca mijloace de suport a efectelor terapeutice. Prin aceasta, ele sunt mijloace provocative si catalizatoare ale procesului terapeutic analitic si restructurant (coord. Iolanda Mitrofan, 2001). 7.5. DEZVOLTAREA SOCIAL SI NVAREA
11

Dezvoltarea social a copilului, dintr-o perspectiv behaviorist, const n asimilarea de conduite care acoper dou cmpuri: cel al actelor sociale observabile si cel al experienelor personale intime (Mead, 1963). La reaciile la stimuli interni si externi, se adaug semnele si simboluri semnificative care devin treptat prevalente. Semnificaiile devin baza comunicrii, care impregneaz mediul social. Actul social este reusita unui proces de comunicare, pe care sinele individual l construieste prin interiorizarea unui ansamblu structural al rolurilor asumate n realizarea sarcinilor sociale. Sinele este, din perspectiva behaviorist a psihologiei sociale, un dat social care se construieste dea lungul a dou stadii. Primul stadiu reprezint interiorizarea atitudinilor celorlali la adresa sa si a rolurilor care se joac n situaii interactive particulare. Al doilea stadiu adaug integrarea atitudinilor sociale ale grupului de apartenen. Sinele devine o reflexie individual a comportamentului social al grupului, adic a procesului de generalizare a reprezentrii celuilalt (faz ulterioar momentului discriminrii ntre sine si ceilali) (Bideaud, Houde, Pedinielli, 2002, p. 387). Expresia sinelui n conduita fa de ceilali, spune Jean Stoetzel, este un rol; cnd copilul acioneaz, el joac roluri, adic el acioneaz n felul n care simte c se asteapt de la el s o fac, ba mai mult, n felul n care copilul crede c se asteapt de la el s o fac. Este important de subliniat c toate aceste roluri sunt mediate de limbaj. Conform teoriilor psihologiei sociale behavioriste, copilul nc de la nastere este expus stimulilor socioculturali, asa nct el se dezvolt ntr-o reea de interaciuni caracteristice grupului din care face parte, interaciuni care pe msur ce copilul creste se vor intensifica, diversifica si amplifica n complexitate. Din mediul social n care se dezvolt, copilul construieste roluri, mai nti pe al su personal, apoi pe cel al celorlali. Preluarea de roluri relev construcia intelectualizat a celuilalt prin mecanismele identificrii si imitrii. n concluzie, la aceast vrst este dominant nvarea social. Astfel, nvarea social este acel tip de nvare prin care copilul, prin intermediul experienei si interaciunii, dobndeste o serie de semnificaii sociale, valori sociale, stiluri comportamentale, roluri, comportamente interpersonale. Copilul, la 4-5 ani, este stimulat n dobndirea acestor achiziii de o serie de nevoi si trebuine psihosociale noi (nevoia de apreciere, de reciprocitate relaional, de statut, de integrare n grup), dar dac, de exemplu, comportamentul observat este si ntrit el va fi asimilat cu o si mai mare usurin (Golu, Verza, Zlate, 1993). ntre factorii ce conduc la o mai mare ntrire a comportamentului menionm aprobarea, recompensa si sanciunea moral. Imitarea, observarea, implicarea si participarea direct ofer copilului posibilitatea de a asimila noi comportamente, constituind prin aceasta baza nvrii sociale. nvarea didactic ncepe o dat cu ntrarea copilului n grdini. n cadrul acestui tip de nvare, caracterul spontan al activitii nvrii sociale este nlocuit cu caracterul dirijat, organizat si sistematic al acestui nou tip de nvare. Experiena direct cu realitatea pe care o posed copilul este organizat de adult pe cale verbal. Totodat, copilul exerseaz astfel atenia, memoria, nelegerea, exprimarea verbal. Caracteristicile nvrii depind de particularitile de vrst ale prescolarilor. nvarea, pentru a fi eficient si pentru a respecta particularitile de vrst (3-5/6 ani), trebuie organizat sub form de joc didactic. Pentru a sprijini aptitudinile copiilor n cadrul jocului, Ecaterina Vrsmas arat c educatoarea, sau mama care se joac cu copilul, trebuie s aib n vedere urmtoarele: s aleag acele activiti care corespund nivelului de dezvoltare a copilului; s aib o mare flexibilitate n alegerea metodelor de interaciune cu copilul, urmrind de fapt independena acestuia si nu tutela modelului; s laude si s ncurajeze pozitiv eforturile copilului si cnd el nu reuseste;
12

s creeze o legtur afectiv de comunicare cu copilul, prin atenie si concentrare asupra activitii comune; s ncurajeze jocuri diferite pentru copil; s asigure un mediu pregtit si comod pentru copil; s exprime prin gesturi si mimic plcerea aciunii comune cu copilul; s nu cear copilului petrecerea unui interval de timp prea lung, ci att ct este posibil, cu cresteri ale timpului de concentrare (Ecaterina Vrsmas, 1999, p. 128).

Versiune scurta (Adaptare dup chiopu, U., Verza, E. 1997, Psihologia vrstelor, ciclurile vieii, Editura Didactic i Pedagogic Bucureti.) Generalzare 1. Dezvoltarea somato-fiziologic 2. Evoluia psihologic Memoria Limbajul Gndirea Imaginaia Atenia Afectivitatea Voina Personalitatea Imitarea Identificarea Generalzare Avnd n vedere polivalena ei de fiinare precum i tonalitatea impetuoas i ingenu a tririlor, perioada precolar constituie, pe drept cuvnt, "vrsta de aur" a copilriei. Reperele psihologice fundamentale, ce dau contur i individualitate celei de a doua copilrii sunt: activitatea de baz - jocul i respectiv, tipul relaiilor n care este antrenat individul (concret, se produc nuanri n relaiile interfamiliale i o diversificare a celor extrafamiliale, ceea ce conduce la cristalizarea identitii sale primare). Acest perioad cuprinde urmtoarele etape: a precolarului mic (3-4 ani); a precolarului mijlociu (4 ani); a precolarului mare (5-6/7 ani). 1. Dezvoltarea somato-fiziologic Se produce o cretere a dimensiunilor sale antropometrice, aproximativ de la 14 la 22 kg, iar nlimea de la 92 cm la 116/118 cm, cu o uoar diferen n favoarea bieilor. Continu procesul de perfecionare a sistemului nervos, att pe plan structural ct i funcional; Se contureaz i cteva diferene ntre cele dou sexe, sub raport comportamental: fetele sunt mai cooperante i mai vorbree, n timp ce bieii sunt mai rezervai i mai nelinitii. 2. Evoluia psihologic Vrsta precolar constituie perioada structurrii viitoarei personaliti; n aceast perioad asistm la progrese remarcabile ale sensibilitii tuturor organelor de sim; Cooperarea dintre tact i vz se mbogete aa nct un obiect poate fi identificat fr a fi vzut, doar prin simpla palpare i invers; Sub aspect auditiv se perfecioneaz auzul fonematic, muzical precum i abilitatea de a repera obiectele i fenomenele numai dup sunetul lor; Copilul face progrese i pe plan gustativ i olfactiv, mediul de provenien avnd un rol decisiv n reglarea preferinelor i aversiunilor sale pe acest plan; Sub raport perceptiv apar o serie de achiziii notabile, n sensul trecerii de la forme elementare de percepie la forme superioare, ca observaia;
13

n domeniul reprezentrilor se produc modificri, ceea ce confer mai mult consisten i fluiditate vieii sale interioare, contribuind la dezvoltarea gndirii. Datorit modestei experiene de via, graniele dintre real i imaginar sunt nc labile. Memoria Formele predominante, n aceast etap, sunt cea mecanic, cea involuntar (bazat iniial pe asociaia de contiguitate). Progresele sunt ns rapide i evidente, dovad c dup 4-5 ani, intr n scen i memoria voluntar. Memoria are o puternic amprent afectogen (reine, mai ales, ceea ce l-a emoionat intens, fie pozitiv, fie negativ), dar i intuitiv-concret (se memoreaz mai uor acea informaie care este ilustrat prin imagini plastice). Limbajul Dac debutul vrstei este caracterizat de limbajul situativ, format din propoziii simple, treptat se impune limbajul contextual; Zestrea de cuvinte a vocabularului sporete, la 3 ani este de aproximativ 100 de cuvinte, iar la 6 ani de cel mult 5000 de cuvinte; Sub aspect calitativ progresele sunt evidente: a) se amelioreaz corectitudinea pronuniei, expresivitatea vorbirii i folosirea acordului gramatical; b) comunicarea gestual se estompeaz; c) apare conduita verbal reverenioas (de pild utilizarea pronumelui de politee "dumneavoastr" n relaiile cu persoanele strine); d) se dezvolt i caracterul generativ al vorbirii, n sensul capacitii copilului de a construi cuvinte noi mai mult sau mai puin inspirate (ex. "urlre"); e) Se structureaz i limbajul interior (vorbirea pentru sine), dup B.F.Baiev (1960). Gndirea La 5, ani se formeaz aproximativ 50% din potenialul intelectual al individului (conform opiniei lui W. Jacques). Din perspectiva colii piagetiene, la vrsta precolar, gndirea copilului se afl n stadiul preoperatoriu, cu urmtoarele dou secvene: 1. Pn la 4 ani, gndirea este preconceptual-simbolic, identificndu-se prin cteva particulariti: Egocentrismul (datorit confuziilor dintre planul obiectiv i cel subiectiv, totul este filtrat doar prin pro Sincretismul (nelegerea global, nedifereniat a fenomenelor); Animismul (tendina de a nsuflei ntreaga realitate nconjurtoare); Realismul nominal (copilul consider numele obiectelor ca pe o nsuire intrinsec a lor); Caracter practic-situaional (judecile individului sunt dependente de experiena concret pe care o posed). Dei cunoate caracterul gruprii n fiine i lucruri, el clasific cele patru cartonae (om, car, cal, lup), n dou, dup raiuni absolut pragmatice: omul, carul i calul, pe de o parte i lupul, pe de alt parte. Raiunea: omul folosete carul i calul pentru a scpa de lup. 2. ntre 4 -7/8 ani gndirea este intuitiv din mai multe considerente: Se formeaz i ea sub influena investigaiilor practice ale copilului; Este destinat nu att cunoaterii adevrului, ct rezolvrii unor probleme immediate precum i achiziionrii unor cunotinte elementare de via; Raionamentul transductiv sau preconceptual (de la particular la particular) este nlocuit, mai ales, dup vrsta de 5 ani cu cel intuitiv, care apeleaz masiv la reprezentare. Imaginaia Jocul, n general, i cel cu roluri, n particular, ofer un teren deosebit de fertil pentru dezvoltarea imaginaiei la vrsta precolar . n plus, o serie de activiti organizate (desen, muzic, modelaj) contribuie i ele la stimularea fanteziei precolarului.
14

Mare admirator de basme i de povestiri pe care le ascult cu un viu interes i le triete deosebit de intens, ceea ce atest o mare saturaie afectiv. Capacitatea fabulatorie este deosebit de activ n aceast etap, el povestind cu maxim siguran i dezinvoltur despre lucruri i ntmplri pur imaginare. La 3 ani copilul confund fantasticul cu realul, dup vrsta de 5 ani, fantasticul devine doar o conversaie dictat de joc. Atenia Jocul prin registrul amplu de situaii atractive, solicit i funciile ateniei, mai ales a celei involuntare i treaptat a celei voluntare. Se consolideaz volumul, concentrarea i mobilitatea ateniei. Astfel, concentrarea nregistreaz ameliorri succesive: dac la precolarul mic este de 5-7 minute, la precolarul mijlociu de 20-25 minute, iar la precolarul mare de 45-50 minute. Ascultarea de poveti, diafilme, desene animate, teatru de ppui solicit atenia. Afectivitatea Adultismul (imitaia adultului) constituie i sursa unor noi triri afective (frica de reptile, dezgust fa de unele alimente etc). Se accentueaz fenomenul de identificare n special prin intermediul situaiilor n care precolarul depisteaz diverse similitudini cu adultul (fizice, psihice, de conduit); Uzual, identificarea se produce cu printele de acelai sex. Acest proces are dou consecine: pe de o parte, copilul adopt conduite specifice sexului cruia i aparine, pe de alt parte, i se formeaz superegoul (contiina), ca o sintez de conduite morale; n afara prinilor, fraii i surorile constituie modele pentru copil. Dup vrsta de 5 ani copilul i caut elemente ale identificrii n afara cminului printesc, inclusiv n basme, cri i filme. Identificarea constituie un element important n evoluia personalitii copilului. (R.R. Sears). Afectivitatea precolarului, ca aspect general, se distinge prin caracterul ei exploziv, instabil. Apoi stridenele se mai estompeaz, strile afective devin mai profunde i mai nuanate; La 3 ani apare vinovia i pudoarea (eritemul de pudoare - nroirea feei); La 4 ani se schieaz mndria; La 5 ani apare sindromul bomboanei amare, respectiv starea afectiv pe care o traverseaz copilul cnd primete o recompens nemeritat; La 6 ani se manifest criza de prestigiu, adic disconfortul pe care l triete copilul ori de cte ori este mustrat n public. Voina Apar o serie de trsturi pozitive: stpnirea de sine, ierarhizarea motivelor aciunii; Precolarul va fi capabil s ndeplineasc i activiti care nu i plac, sau i plac mai puin, dac poate procura o bucurie celor dragi sau i pregtete, astfel, teren pentru o activitate mai plcut; Prinii pot contribui la exersarea voinei sale atribuindu-i o serie de sarcini permanente: ters praf, aezat tacmuri pe mas, udat flori etc. Carenele volitive pot prefaa debutul unei maladii, dar evoc de cele mai multe ori deficiene educative (rsf, neglijare, inconstan). Personalitatea La vrsta precolar se pun bazele personalitii; Joaca este important pentru evoluia copilului, permindu-i s se identifice cu adultul i si descarce stresul. Jucndu-se, copilul i folosete mintea i corpul i nva lucruri eseniale despre lumea din jurul lui. Copilul se joac pentru c aceasta l distreaz. Jocul l ajut pe copil la dezvoltarea capacitilor de vorbire, gndire i organizare. Jocul consolideaz cunoaterea i experiena i ajut copilul s-i dezvolte curiozitatea, ncrederea in sine i puterea de a se controla.
15

Jocul l ajut pe copil s-i descarce micile sau marile traumatisme. Atunci cnd copilului i vine greu s depeasc un conflict, el l pune n scen. Acesta este mijlocul cel mai bun de a admite un eveniment neplcut, de a exprima ceea ce i-ar fi greu s transmit prin cuvinte. Pe fondul temperamentului (ereditii) se schieaz primele trsturi caracteriale pozitive: iniiativ, independen, hotarre, stpnire de sine, perseveren etc. Formarea caracterului la precolar are o motivaie practic i presupune, mai ales, adeziuneafectiv dect raional la normele morale: interiorizeaz regulile postulate de familie sau degrdini; Acum apar i primele aptitudini speciale (n domeniul muzical Mozart, Haydn, Chopin,Enescu; literatur Goethe, Goldini; pictur Rafael, Giotto; tehnic Gauss, Pascal, Edison, Vuia). Atunci cnd analizm fenomenul de durat al dezvoltrii copilului observm c acesta presupune un proces de socializare n care copilul nva s se conformeze normelor societii i s acioneze adecvat. Dei acest proces presupune expectane diferite de la o societate la alta, se pare c natura foarte sociabil a copiilor determin o disponibilitate foarte mare de a nva i de a rspunde influenelor sociale. Exist trei modaliti de ncurajare a socializrii la copil: imitare i identificare, educaia direct (pedepse i recompense) i transmiterea expectanelor sociale. Procesul de imitare i de identificare este cel mai important dintre cele trei. Imitarea: Copilul observ i imit persoanele din jurul su; Copilul se joac adoptnd roluri sociale i imitnd adulii pe care i-a vzut n aceste roluri; Copilul nva mai mult prin imitare dect ar reine prin nvare direct; Copilul imit n funcie de ntrirea pe care o primete: ntrirea pozitiv precum lauda sau ncurajarea duc la repetarea comportamentului, n timp ce pedeapsa sau ignorarea scad probabilitatea repetrii comportamentului; Identificarea: nvarea se interiorizeaz rapid, astfel nct copilul ajunge s se identifice cu persoana sau cu rolul respectiv; Are loc ntr-o perioad mai mare de timp dect imitarea, de aceea rolurile de sex se nva prin identificare; prin urmare, prezena modelelor de rol n preajma copiilor este foarte important; modelele de rol i ofer copilului un fir de ghidare, care-l va orienta spre un comportament adecvat n via; Copilul nu imit toate modelele ci numai pe cele similare lor, de exemplu cel de acelai sex (experimentul lui Bandura); Identificarea i imitarea sunt mecanisme importante de nvare pentru copil. Exist ns unele lucruri care sunt dobndite prin intermediul reaciilor directe ale adulilor, acestea fiind o modalitate important de pregtire a copiilor pentru a se comporta conform cu exigenele societii. Printre ele se numar pedeapsa i ncurajarea. Un alt aspect al socializrii l reprezint clarificarea expectanelor adulilor i motivele regulilor. Explicaiile ncurajeaz copilul s se comporte sociabil. Copilul trebuie s neleag ce se ntmpl n jurul su, s dea o raiune regulilor i comportamentelor observate.

16

S-ar putea să vă placă și