Sunteți pe pagina 1din 7

Geto-Dacii

n urma procesului de Indoeuropenizare s-a format n Europa poporul trac aezat n Peninsula Balcanic iar din ramura de nord a acestora se trag cei mai vechi strmoi ai notri, geto-dacii, aezati la Nord de Dunre, furitorii civilizaiei din Epoca Fierului.
Aceast ramura a tracilor, cea a geto-dacilor, a fost pentru prima dat atestat istoric n scrierile lui Herodot din timpul campaniei regelui Darius mpotriva sciilor la Nord de Marea Neagr dintre anii 514 i 512 .Hr.. ntre secolele I .Hr. i I d.Hr. este atins apogeul nfloririi civilizaiei geto-dacilo. Odat cu accentuarea mpririi sociale are loc i apariia statului dac, o monarhie militar cu caracter teocratic. Primul stat dac a fost ntemeiat de Burebista, rege ntre anii 82 i 44 .Hr.. A unit triburile i uniunile de triburi, a stabilit un centru al statului n Munii Ortiei. n perioada sa statul a avut cele mai ntinse hotare, de la Carpaii Pduroi n nord pn la Munii Balcani n sud i de la litoralul Mrii Negre( de la Olbia n nord pn la Apollonia n Bulgaria) pn n vest pe teritoriul Slovaciei de astzi. n paralel cu creterea puterii dacilor are loc apariia n sudestul Europei a romanilor. Astfel Burebista se implic n rzboiul civil de la Roma de partea lui Pompeius, astfel explicndu-se planurile militare ale lui Caesar mpotriva dacilor. Moartea celor doi conductori, Caesar i Burebista n acelai an, amn confruntarea dintre daci i romani. Dup moartea lui Burebista are loc destrmarea regatului dac, doar un nucleu rmne n Munii Ortiei, nucleu ce a fost condus pe rnd de Deceneu, Comosicus, Coryllos( Scorilo), Duras i Diurpaneus. Pe fondul creterii pericolului roman din secolul I d.Hr., Duras cedeaz conducerea statului dac nepotului su Diurpaneus, cel care dup ctigul rzboiulul din anul 87 d.Hr. mpotriva romanilor i ia porecla Decebal, nsemnnd cel puternic. Acesta reface unitatea statului dac, statul are hotare mai restrnse ns este mai puternic i mai bine organizat economic i militar. Centrul statului rmne n Munii Ortiei iar capitala este aezat la Sarmizegetusa. Poart rzboaie cu romanii n anul 87 d. Hr. cnd l nfrnge pe generalul roman Cornelius Fuscus la Tapae i

n 88 d.Hr. cnd este nfrnt de ctre generalul Tettius Iulianus. ncheie pace cu mpratul Domiian iar statul dac devine client al Romei, primind astfel bani, meteri i instructori militari. Ultimele confruntri dintre daci i romani au loc ntre anii 101 i 102, respectiv 105 i 106. n rzboiul dintre 101 i 102 armata regelui dac Decebal se confrunt cu armata roman condus de mpratul Traian. Rzboiul se ncheie cu o victorie parial de partea romanilo i cu o pace nefavorabil pentru Decebal. n contextul n care amndoi conductorii au nclcat pacea impus dup rzboiul din 101-102 iar mpratul roman dorea anexarea Daciei la imperiu, are loc un al doilea rzboi ntre anii 105 i 106, acest rzboi terminndu-se cu o victorie decisiv de partea romanilor i cu moartea lui Decebal, care s-a sinucis. n urma rzboiului din 106, o parte din Dacia a devenit provincie roman( Oltenia, Banatul, centrul Transilvaniei i o fie dn Cmpia Munteniei) iar capitala a fost stabilit la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O a doua partea a intrat n componena provinciei Moesia( restul Cmpiei Munteniei, sudul Moldovei i Dobrogea) iar restul a rmas teritoriu locuit de dacii liberi( nordul Moldovei, Maramureul, Criana). Pentru a-i impune autoritatea romanii au adus n provincia Dacia dou legiuni, Legiunea a XIII-a Gemina i Legiunea a V-a Macedonica, cu numeroase trupe auxiliare ce au fost staionate n castrele din Alba Iulia i Potaissa.

Organizare Aflai din punct de vedere al organizrii sociale n faza democraiei militare, geto-dacii erau mprii n triburi (burii, ratacensii, tirageii, carpii), fiecare dintre acestea era condus de un ef militar cu reedina ntr-un centru ntrit dava (Argedava, Piroboridava, Tamasidava, Pelendava). n anumite mprejurri istorice, mai multe triburi nrudite i nvecinate s-au organizat n mari uniuni de triburi, cum a fost aceea condus de regele Dromichaites.

Societatea Treptat, n cadrul societii geto-dace s-au accentuat diferenele dintre clasa nobililor(tarabostes, pilleati) i oamenii liberi de rnd (comati). Sclavia la geto-daci a avut mai mult un caracter patriarhal. In vremea statului, Dacia nu mai era o furnizoare de sclavi lumii greco-romane decat, in cea mai mare
2

parte, sub forma captivilor facuti de armatele romane expeditionare la Dunare. Societatea geto-dacica atinsese un nivel al dezvoltarii sale economice si sociale, care sa-i permita valorificarea locala a aparentului surplus de forta de munca, iar din punct de vedere spiritual sa duca la inlaturarea practicii vanzarii ''conationalilor'' ca sclavi. Prezenta sclavilor ca o categorie sociala integrata in economia Daciei este o realitate atestata de izvoare istorice OCUPATIILE Ocupaiile de cpetenie ale geto-dacilor erau agricultura i creterea vitelor. O anumit importan n asigurarea bazei economice a societii geto-dacice o aveau albinritul, pomicultura, viticultura, precum i felurite meteuguri ca prelucrarea lemnului, olritul, extragerea i prelucrarea metalelor. Geto-dacii fceau comer intens cu lumea grecoelenistic i mai trziu cu cea roman, importnd vin, untdelemn, obiecte de sticl i bronz, ceramic superioar. Ofereau n schimb produse vegetale, animale, lemn, sare, pete, miere de albine etc. Una dintre activitatile cele mai interesante ale getodacilor este cea legata de ceramica. In ansamblul asezarilor dacice predomina, nu obiectele de metal - oricum destul de rar, scump si pretios in prelucrare, ci cele de lut ars. Din lut se facea o gama larga de obiecte, incepand cu greutatile de la razboaiele de tesut si modestele fusaiole (acele garnituri de la fusele primitive servind la ingrosarea tijei si la lestarea ei pentru a usura miscarea de rotatie) sau jetoane de joc, continuand cu cateii de vatra (suportii folositi in vetrele deschise pentru asezarea lemnelor de dimensiuni mari in asa fel incat sa se asigure tirajul focului), calapoadele pentru confectionat ceramica, tiglele si caramizile. Un alt mestesug practicat in Dacia, certificat de existenta uneltelor si a produselor respective, este cel legat de prelucrarea metalelor neferoase (aur, argint, plumb), de obtinerea si prelucrarea bronzului. De asemenea, este atestata obtinerea si prelucrarea sticlei, producerea mijloacelor de transport (mai multe tipuri de carute), a tot felul de obiecte de uz cotidian (cutite, frigari, caldari, cazane, crampoane pentru incaltaminte) si a podoabelor. Un loc aparte il constituiau fauritorii de arme. Se confectionau scuturi (din lemn, de regula, doar cele de parada fiind din metal), lanci, sulite, sageti (cu varful in forma de frunza sau in trei-patru muchii, cu toc sau peduncul de inmanusare), sabii de tot felul, romane, celtice, dar si tipul curb (falx), considerat, desi era

raspandit in toata lumea tracica, tipul de sabie specifica dacilor, apoi pumnale curbe (sicae), cutite de lovit.

MEDICINA Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba latina, dacii fiind unii din cei mai mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea plantelor medicinale . La Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit chiar o trusa medicala. ECONOMIA ncepnd din a doua jumtate a sec. III .Hr. au emis moned proprie, inspirat din cea greceasc i macedonean. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au ncetat n primele decenii ale sec. I .Hr., cnd denarul roman a devenit moneda de schimb. La Tilica (jud. Sibiu), Ludeti (jud. Hunedoara), Grditea Muscelului (Sarmizegetusa Regia) au fost descoperite tipare monetare care copiau fidel o serie de denari romani. n acelai timp, n Dacia a ptruns o mare cantitate de monede romane originale, care ilustreaz intensitatea schimbului practicat cu negustorii romani nc din sec. I .Hr. Schimbul de produse nu putea sa lipseasca intr-o societate atat de prospera, activa, deschisa spre exterior, avida de a face, a sti si a avea. Forma dominanta, a schimbului intracomunitar si intre comunitatile apropiate era cea bazata pe troc, aspect care s-a pastrat in societatea romaneasca, mai ales in mediul rural, pana aproape de zilele noastre. Societatea geto-dacica a folosit insa de timpuriu moneda ca element al echivalentului produselor si al schimbului.

Civilizaia n funcie de factorii geoclimatici, i construiau att case de suprafa, din lemn i lut, sau bordeie (n regiunile de cmpie), ct i locuine mai impuntoare, avnd mai multe ncperi cu temelii lucrate din blocuri de piatr (la Sarmizegetusa Regia) sau acoperite cu igle i olane (Popeti), acestea din urm aparinnd desigur fruntailor politici i religioi.

Religia geto-dacilor era politeist, dominat de un zeu suprem. - Herodot nc din sec. V .Hr. scriedespre Gebelizis (Nebelelzis) i despre Zalmoxis. - Zeul cel Mare, Derzelas (sau Derzis) reprezint ca o divinitate tracic dar cu trsturi greceti. - el apare n mrturii epigrafice, numismatice n izvoare arheologice de la Histria i Odessos (Varna). - la Varna i Limanu (jud. Constana), Derzelas este reprezentat clare (cavalerul trac) ca i n teracota de la Rctu i ceramica de la Zimcea, plastica de la Crlomneti, tezaurele de la BucuretiHerstru i Surcea (jud. Constana), matria de la Moineti.

Vergilius (7919 .Hr.) scrie n Eneida c Zeul cel Mare este Gravidus tatl,/ Cel care vegheaz geticele arini. Ovidius (43 .Hr.17 d.Hr.) amintete pe getul care se nchin lui Marte, corespondent local al divinitii agrare l rzboinice (Ares, Marte) din lumea greco-roman. Falerele de argint descoperite la Lupu (jud. Alba) reprezint o zeitate feminin i una masculin: - zeitatea lunii i renaterea naturii - Bendis. - zeul suprem al cerului dar i al pmntului Gebeleizis suprapus de Zalmoxis zeul carpatic al nemuririi. (C. Daniel) - cutume magico-religioase sunt confirmate de cercetri la: Raco (jud. Braov), Piscul Crsani (jud. Ialomia) i Coneti (jud. Bacu) - sanctuare de piatr i lemn, altare de lut, ofrande atest cultul vetrei, al focului, al apelor, al pdurilor, al locurilor n general - totul este n legtur cu ideea nemuririi zalmoxiene, reflectat n etica tinerilor rzboinici ( lupii tineri) - doctrina zalmoxian promitea iniiailor o postexisten fericit dup moarte - un sacrificiu uman realizat periodic pstra legtura adepilor cu Zalmoxis PORTUL Este stiut faptul ca taranii nostri mai poarta si azi, in multe zone ale tarii, aceeasi imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori si diferite motive stilizate pe poale si maneci, cojocele - pe care romanii nu le aveau) .Femeile dace erau net superioare celor romane ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote, basma elemente de imbracaminte, pe care femeile romane nu le cunosteau). Insusi cuvantul imbracaminte, este de origine dacica Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta inca taranii nostri, ca mostenire din timpurile stravechi.

CUNOSTINTE STIINTIFICE. SCRISUL LA GETO-DACI Multa vreme geto-dacii nu au cunoscut si nu au folosit scrisul. Pentru vremea respectiva insa analfabetismul nu era ''semnul infailibil al unei subdezvoltari'', cum sublinia H. Daicoviviu, si nici una din cauzele acesteia. Se putea ajunge la un grad suficient de inalt de dezvoltare fara a simti nevoia scrisului, societatea geto-dacica fiind o dovada elocventa a acestui lucru. Numai ca de la un anumit moment a fi in istorie si a face istorie inseamna nevoia scrisului. Acest moment este resimtit si de lumea geto-dacica. Contactele cu lumea greaca si romana, cu statele din ''noua confederatie daca'', stadiul dezvoltarii sociale, economice si culturale, angrenarea in marile evenimente politice ale antichitatii europene de la Dunarea de Jos, au impus cunoasterea si folosirea scrierii in societatea dacica. Daca in vremea lui Burebista si imediat dupa el preponderenta era folosirea scrierii grecesti, in secolul I d.Hr. preponderent, in scrierea geto-dacilor, era alfabetul latin. Chiar daca in lumea dacica se cunostea scrierea, fireste, ea nu a fost niciodata la indemana oricui. Exemplele de folosire a scrierii sunt rare, cele pomenite in izvoarele literare se refera la conducatori, iar descoperirile arheologice in acest domeniu sunt aproape in totalitate la Sarmizegetusa. Scrierea a ramas, la getodaci, un apanaj al curtii regale si al preotimii inalte.