NIVELURILE COMUNICARII UMANE Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte: Comunicarea intrapersonala este comunicarea

n si catre sine. Fiecare fiinta umana se cunoaste si se judeca pe sine, si pune ntrebari si si raspunde, astfel ca aceasta comunicare cu propriul forum interior devine o sursa de echilibru psihic si emotional. Comunicarea interpersonala este comunicarea ntre oameni. Obiectivele acestei comunicari snt extrem de multiple si complexe: cunoasterea celor de lnga noi, crearea si ntretinerea legaturilor umane, recunoasterea valorii personale, satisfacearea nevoilor afective, de control si dominatie etc. Comunicarea interpersonala directa presupune initierea de contacte personale nemijlocite si interactive ntre oameni, pe cand cea interpersonala indirecta are nevoie de mijloace si tehnici secundare de punere n contact uman (scrierea, nregistrarile magnetice sau transmisiile prin unde sau fibra optica). Comunicarea de grup se deruleaza n colectivitati umane restranse, de maximum 11 persoane echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii de munca, etc. La acest nivel se asigura schimburi de idei si emotii, se mpartasesc experiente si se cauta solutii de rezolvare a problemelor, se iau decizii si se aplaneaza conflicte. Comunicarea publica si are radacinile n retorica antica. Discursul public nu viza doar transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea opiniilor si actiunilor publicului, influentarea sentimentelor acestora. Eficienta unei astfel de comunicari se afla deopotriva n minile oratorului si ale publicului sau. Marcus Fabius Quintilianus a fost primul profesor public de retorica la Roma si, totodata, dascalul fiilor si nepotilor mparatului Domitian. La retragerea sa din activitate a scris un compendiu n 12 volume, intitulat Institutio oratoria ("Formarea vorbitorului n public"), din care transpare clar idea ca oratorul, pe lnga calitatile unui om al legii, ale unui filosof si ale unui poet, trebuia sa mai posede si pe acelea ale unui bun actor. Cu alte cuvinte, n antrenamentul unui orator erau studiate nu numai inventia, compozitia si stilul, dar si emisia discursului, prezentarea statica (postura) si dinamica (gesticulatia) vorbitorului. n zilele noastre, "orice gen de cuvntare, expunere sau prezentare sustinuta de catre o persoana direct n prezenta unui auditoriu, mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o forma de discurs public sau comunicare publica" (ex. conferinta, pledoaria, prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de cuvnt, prezentarea unui raport sau a unei dari de seama, expunerea n fata unei comisii de examinare, prezentarea unui spectacol etc.). Comunicarea de masa se refera la "producerea si difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public variat si numeros". Motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice vizeaza informarea, construirea identitatii personale, integrarea si interactiunea sociala si divertisment. Iata diagrama propusa de Van Cuilenburg pentru a ilustra varietatea derutanta a motivelor care necesita abordarea tipologica anuntata: Motive Descriere Informatie Intentia de a fi la curent cu ceea ce se petrece n lume Prestigiu social Recreeare Ocupatie Ritual Siguranta Emulatie Contact social Instrument Intentia de a stapni subiectele de discutie Evadarea din lumea obligatiilor zilnice Intentia de a da un sens timpului liber Consumul mediatic (lectura ziarului) ca ritual sau ceremonial Absenta stirilor si informatiilor despre actualitate ar provoca nesiguranta sau dezorientare Necesitatea de a trai evenimente palpitante Largirea sferei personale de viata Utilizarea cu scop precis a informatiei (stiri de bursa sau anunturi)

COMUNICAREA CU CELE PATRU TIPURI DE PERSONALITI Nevoie ridicat de putere Dictatorial Executiv

Eu sunt bine, tu nu eti bine Dogmatic, are ntotdeuna dreptate Egoiti Pot lua decizii Agresivi, deseori ostili Accetueaz caracteristicile care le Satisfac nevoile lor de apreciere independen Cnd sunt necjii, pune ntrebri rezumat. Nevoie slab de afiliere Birocratic Eu nu sunt bine, tu nu eti bine Nu are ncredere n agenii de vnzri Pasiv / agresiv Un slab om de decizie Deseori se plng/ returneaza marfa Nevoie puternic de securitate Nu iau decizii uor

Eu sunt bine, tu eti bine Se ndreapt ctre un scop Pot lua decizii

Accetueaz beneficiile finale Implic- te n luarea deciziei Fii prietenos i sritor Concentreaz-te pe problem Vinde friptura , nu mirosul ! Nevoie puternic de afiliere Social Eu nu sunt bine, tu eti bine Vorbre Reactiv/ pasiv Calzi, prietenoi Nu iau decizii cu uurin Caut aprecierea grupului Caut siguran i popularitate

Accentueaz soluiile tradiionale i prudente Accetueaz acceptarea, sigurana Folosete ntrebari deschise Descifreaz-le sentimentele ! Folosete ntrebari nchise ndrum cu fermitate

Altman si Cheswick au realizat o clasificare temperamentala, structurata pe noua tipuri distinctive, realizandu-se o conexiune biunivoca inspirata cu lumea animala, fiecare astfel de zoo-tip fiind totodata dublat de cate o recomandare pertinenta relationara optima sau cel putin functionala: 1. tipul luptator/ agresiv (buldogul): energic, curios, implicant, intervenind intempestiv in discutie si contrazicand frecvent. Abordare: nu va lasati antrenat in escaladarea comunicarii, folositi metoda negocierii, nu-l lasati sa monopolizeze discutia, temperati-l prin intermediul grupului. 2.tipul pozitiv (calul): echilibrat si cu bunavointa in tot ceea ce spune, prolific in idei valoroase, de mare ajutor in comunicarea in grup. Abordare: acceptati-i intreaga contributie si stimulati-l tot timpul 3.tipul stie tot (maimuta):convins mereu ca are dreptate, nu suporta opozitia, contrazicand tot timpul fara argumente solide Abordare: faceti in asa fel ca grupul in ansamblu sa-i cenzureze si sa-i modereze opiniile/teoriile. 4.tipul vorbaret (broasca): vorbeste tot timpul, dar spune putine, bate apa-n piua. Abordare: intrerupeti-l cu tact, limitati-i politicos timpul de vorbit. 5.tipul timid (caprioara): retras,, temator de discutiile in contradictoriu, obsedat sa nu spuna banalitati sau neadevaruri. Abordare: atrageti-l cu intrebari usoare, aratati-i increderea dumneavoastra, incurajati-l sa-si exprime opiniile. 6.tipul necooperant- respingator (ariciul): mereu nemultumit de tot ce se discuta, gata sa renunte la comunicare.

Abordare: elogiati-i cunostintele, incitati-l sa-si exprime opinia, oricare ar fi ea. 7.tipul piele groasa- insensibil (hipopotamul): zgarcit la vorba,inflexibil in opiniile proprii, dar nici doritor sa si le impuna, pe motiv ca nu merita Abordare: elogiati-i cunostintele, incitati-l sa-si exprime opinia, oricare ar fi ea 8.tipul aristrocatic/distant (girafa): intervine rar in discutie, cultivand fraze/expresii de efect, cautand sa impresioneze cu ideile si maniera de comunicare. Abordare: nu-l criticati, nici nu-l contraziceti direct, folositi tactica atenuatorilor, genda, probabil, insa 9.tipul interogativ- persistent (vulpea): vaneaza greselile celorlalti, critica intruna, incearca sa-l puna in incurcatura pe lieder. Abordare: fiti precaut si principial in relatiile cu el si transferati, pe cat posibil, interventiile lui tendentioase asupra grupului apartinator. Metode si procedee centrate pe activitatea in grupuri Metodele de lucru in grup isi demonstreaza accentuat utilitatea in formarea adultilor pentru ca: - amortizeaza efectele competitiei - permit valorizarea experientei de viata a cursantilor - favorizeaza interactiuni mai complexe, o mai buna intercunoastere - sunt optime pentru rezolvarea de probleme sau confruntarea de opinii. Metoda/Tehnica 1,2,4,8 Intregul grup primeste o sarcina a carei rezolvare apare progresiv: - cursantii reflecteaza individual la sarcina data (5 minute); - produc in cupluri un raspuns comun (8 minute); - se reunesc cate 4 si 10 minute si discuta raspunsul cuplurilor; - se grupeaza cate 8 si perfectioneaza raspunsul anterior (15 minute); Sinteza finala se poate realiza solicitand fiecarui grup de opt sa noteze pe tabla raspunsul propus clasei. Folosind aceasta metoda se pot obtine interpretari, explicatii ale unor situatii, evenimente, caracterizari ale unor procese intr-o singura ora. Tehnica triunghiurilor sau cvartetelor Cursantii se grupeaza cate 3, respectiv 4, dupa diverse criterii, iar formatorul distribuie fiecarui grup sarcini variate, dar care vizeaza acelasi obiectiv, solicitand un raport final al grupului. Grupurile lucreaza 10-12 minute, dupa care ,in 2 3 minute prezinta produsul activitatii, pentru grupul reunit.Formatorul realizeaza sinteza corectand si intregind sinteza. Tehnica mesagerului Cursantii se grupeaza cate 4-5 si aleg un mesager; el pleaca in alt grup si participa la rezolvarea sarcinii propuse de formator. Apoi mesagerul se intoarce in grupul de origine , prezinta in 2-3 minute ceea ce a invatat in grupul vizitat. Tehnica se poate utiliza in lectii de recapitulare , centrate pe gasirea interactiunii intre procese, evenimente sau proceduri variate. Panelul O metoda care combina activitatea grupului reunit cu activitatea subgrupurilor.Activitatea este mai dificila deoarece impune cunoasterea exacta a unei probleme. Etape ale activitatii: 1. anterior desfasurarii propriu-zise a activitatii (de preferinta cu o saptamana cursantii se divid in: - grupul panel reprezentand un sfert din cursanti - grupul de ascultatori restul cursantilor 2. grupul panel se pregateste pentru a dezbate, a analiza tema fixata; 3. in ziua stabilita pentru activitate , grupul panel se aseaza in semicerc in fata celorlalti si dezbate subiectul anterior stabilit; 4. daca este cazul formatorul intervine pentru a anima discutia sau a tempera discutia;

5. grupul de ascultatori , audiaza ceea ce discuta grupul panel si noteaza eventualele intrebari sugerate de dezbatere; 6. dupa 10 minute, grupul panel sisteaza discutia, colecteaza intrebarile) cu ajutorul unei persoane desemnate) si raspunde la ele ; 7. in final formatorul va realiza o sinteza a problemelor dezbatute. Este o metoda folosita pentru subiecte de mare amplitudine, care comporta fatete multiple de abordare. Phillips 6.6 Este o modalitate de lucru care permite abordarea mai multor teme in acelasi timp sau a mai multor aspecte ale aceleiasi teme. Numele ei indica numarul participantilor -6 si timpul de lucru-6 minute. Etapele activitatii: - se constituie grupele; - se distribuie sarcinile; - fiecare membru isi exprima punctul de vedere, propune o solutie; - dupa expirarea celor sase minute, grupurile se reunesc si purtatorii de cuvant prezinta produsul propriului grup, cat mai fidel; - dupa prezentarea purtatorilor de cuvant, formatorul solicita celorlalti cursanti din grupuri sa completeze prezentarea daca este cazul; - sinteza darilor de seama al reprezentantilor grupurilor se poate realiza de catre formator sau de catre cursant. Turul de sala O modalitate de a consulta rapid cursantii asupra pozitiilor lor fata de o anumita problema, inainte de a incepe efectiv studierea acesteia. Etape ale activitatii: - formatorul va explica modalitatea de lucru sau o anunta daca a mai fost folosita; - fiecare cursant va prezenta scurt, dar complet opinia sa ; - stabileste locul de unde se incepe emiterea mesajelor; - vegheaza ca toti cursantii sa se exprime indicand chiar ezitari, incertitudini, contradictii; - comentariile si reactiile celorlalti nu sunt permise la turul de sala; - discutia se reia, ulterior, cu alta metoda. Aceasta modalitate favorizeaza identificarea reprezentarilor cursantilor asupra unor concepte, metode de lucru aflate uneori in opozitie cu acceptiunea lor stiintifica, fiecare cursant continuand sa reflecteze la problema si la solutia proprie confrutand-o cu cea care se contureaza din predare. Dezbaterea Dezbaterea stimuleaza spontaneitatea , cel putin a unora dintre participanti, productivitatea gandirii, exerseaza spiritul critic. Efectele pozitive ale dezbaterii asupra invatarii sunt ameliorate prin respectarea unor norme didactice: - inhibarea unor cursanti poate fi diminuata prin fixarea unor norme de conduita in grup, prin stimularea participarii celor timizi, putin comunicativi; - studierea temei supuse dezbaterii de catre participanti pentru a evita focalizarea pe informatii empirice, experiente personale limitate, utilizarea dezbaterii la final de capitol poate evita stagnarea in banal, empiric; - crearea unui climat destins, favorabil receptarii perspectivei altora. In conducerea unei dezbateri, instrumentul esential al formatorului este intrebarea, interventia verbala care poate lua forma variate: - intrebarea frontala si intrebarea individuala care se adreseaza intregului grup sau unei singure persoane; - intrebare directa si intrebare redirijata ; - intrebare de releu; - intrebare de revenire; - intrebare de controversa; - interventie imperativa; Prin astfel de intrebari, formatorul intervine asupra dinamicii grupului, conducandu-l spre atingerea scopului.