Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga ( comentariu literar)

Poezia deschide volumul de versuri Poemele luminii si a aparut in anul 1919, fiind o arta poetica. Lucian Blaga modifica conceptul de act poetic care nu mai este inteles ca arta, mestesug , cuvinte potrivite (Tudor Arghezi) ci ca atitudine subiectiva asumata fata de lume ca modalitate fundamentala de situare a eului in univers. Spre deosebire de alti poeti, in cazul lui Blaga accentul nu cade pe textul care va ramane ci pe participarea subiectiva la existenta mundana, la tainele universului. Poezia nu este inteleasa de Blaga ca rezultat finit, ca opera ci mai ales ca descarcare spontana de energii interioare, emotii care trebuie traite chiar in procesul lor de constituire. Fiind o arta poetica, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii exprima atitudinea lui Lucian Blaga fata e misterele universului, poetul optand pentru potentarea acestora prin contemplarea formelor concrete in care se infatisaza. Aceasta idee este exprimata in titlul poeziei si reluata in incipit. Structura poeziei si semnificatiile lirico- filozofice.

Metafora corola de minuni a lumii semnifica tainele universului, in viziunea blagiana lumea este pentru poet o uriasa floare cu neasemuite petale, palpitand de taine. Aceasta metafora se amplifica treptat pe parcursul poeziei, potentand ideea de mister prin alte cuvinte sau sintagme : taine, vraja nepatrunsului ascuns, adancimi de intuneric, intunecata zare, largi fiori de sfant mister, taina noptii. Nepatrunsul blagian este simtit cu inima, nu cercetat cu privirea scrutatoare a mintii. Neputinta de a cuprinde cu mintea sporeste simtitor capacitatea de a cuprinde cu inima, poetul aspirand la o comunicare afectiva. Conceptia poetica este exprimata printr-o condensare metaforica organizata pe tehnica antitezei dintre viziunea poetului si viziunea altora : eu, altii. Eu reprezinta eul liric, transfigurarea nemijlocita a poetului. Lumina mea simbolizeaza gandirea poetica, imaginatia, intelectul caracteristic cunoasterii luciferice, ce are drept scop potentarea misterelor. Lumina altora simbolizeaza gandirea logica, intelectul rational, caracteristic cunoasterii paradisiace. Poetul se declara adept a ceea ce in sistemul sau filozofic se numeste cunoastere luciferica prin care se realizeaza inlocuirea unui mister cu alt mister. Poetul este preocupat de atitudinea pe care omul trebuie sa o adopte fata de mistere care sunt ascunse in natura (flori), oameni( ochi- ochii sunt oglinda sufletului, iar acesta e omul ), dragoste (buze), in moarte (morminte), cel mai mare mister fiind moartea. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte Mintea cu care ganditorul risca sa distruga misterele : Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns .

In antiteza cu alti ganditori lumina mintii poetului se fereste de o asemenea distrugere cu atat mai mult cu cat misterele au o vraja a lor. Poetul cu lumina lui gaseste o cale de mentinere si sporire a frumusetii : Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina[...]/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister . Poetul procedeaza astfel pentru ca a inteles rostul tainelor ( sfant mister ) si cauta , prin urmare, sa le adanceasca ( nentelesuri si mai mari ). Tot astfel se petrec lucrurile si in natura sub lumina lunii care confera obiectelor un contur enigmatic, straniu : Si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i ne-nteles se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari sub ochii meicaci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte . Aceasta atitudine de protejare a misterelor este exprimata in final prin iubire care nu inseamna numai sentiment ci devine si un instrument de cunoastere. Din aceasta iubire pentru lume se naste poezia care reprezinta pentru om o patrundere intuitiva in esenta lucrurilor, a fenomenelor. Prin aceasta, poezia se afirma ca o deschidere spre poezia moderna, in care elementul filozofic patruns in lirica noastra odata cu Eminescu devine preponderent. La aceasta se adauga si tehnica versului liber pe care Blaga il incetateneste in lirica veacului al XX-lea. In ceea ce priveste lexicul se poate observa ca din cele 76 de cuvinte care compun textul, doar doua sunt neologisme : corola, mister. Aceasta dovedeste o mare grija in selectia

cuvintelor, poetul manifestand rezerva fata de neologisme, preferand cuvintele mai vechi ale limbii. Utilizand cuvintele mai vechi ale limbii, Blaga le confera acestora multiple semnificatii asa cum proceda si Eminescu in secolul trecut. Desi intalnim repetitia, poetul recurge mai ales la repetitie prin sinonime. Astfel pentru cuvantul taina , poetul foloseste sinonimele : nepatrunsul , mister , neinteles , minuni . Lexicul folosit de poet contribuie la intarirea muzicalitatii poeziei determinata in primul rand de ritmul interior care valorifica accentul cuvintelor in cadrul unui vers liber, frant in unitati mai lungi sau mai scurte. In feul acesta Lucian Blaga devine creatorul unor imagini neasteptate cu o putere unica in transmiterea ideilor. Versificatia nu se supune unei scheme prozodice clasice.Versurile fara rima si inegale se caracterizeaza prin ingambament sau enjambament, procedeu care consta in continuarea ideii poetice in versul urmator, fara a marca aceasta prin vreo pauza. Este folosita de asemenea enumeratia prin conjunctia coordonatoare si care solicita receptarea individuala a fiecarui termen: si flori si ochi si buze si morminte. De altfel, Eugen Lovinescu il considera pe poetul din Lancram unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre .
Prof. Ivanoiu Maria Magdalena