Sunteți pe pagina 1din 4

CURS NR.

13 Radiodiagnosticul in sinuzita maxilara odontogena SINUSURILE FEEI Sinusurile feei sunt n numr de 8, simetrice de o parte i de alta a liniei mediane i se mpart n sinusurile anterioare i sinusurile posterioare. Sinusurile anterioare sunt reprezentate prin: sinusurile maxilare, sinusurile frontale i celulele etmoidale anterioare. Ele se deschid i sedreneaz n meatul mijlociu. Sinusurile posterioare sunt sinusurile s f e n o i d a l e i c e l u l e l e etmoidale posterioare i se deschid n meatul superior. Sinusurile nu sunt dezvoltate la nastere, sinusurile maxilar si etmoidal se dezvolta primele si cele frontale apar intre 5-7 ani, dezvoltarea competa este la varsta de peste 10 ani. Imagistica in sinuzite CT-ul este metoda cea mai buna de vizualizare a sinusurilor paranazale. Este recomandata investigatia CT doar cand este o infectie severa cu complicatii sau cu risc la complicatii. Se recomanda in sinuzita cronica sau recurenta sau in ghidajul din cursul interventiei chirurgicale. Este metoda complementara radografiei si endoscopiei sinusale. Radiografia ; cand nu este acces la CT sau endoscopie este recomandata uzual. Nu poate detecta etmoidita . IRM-ul : nu este recomandata uzual in diagnosticul sinuzitelor, poate face diferenta intre proces inflamator si tumora maligna si al complicatiilor si al afectarilor partilor moi Explorarea radiologic a sinusurilor feei, mastoidelor i a stncilor temporale ne d relaii asupra pneumatizrii, configuraiei i ntinderii cavitilor dar i asupra proceselor patologice care se traduc radiologic prin modificarea transparenei, coninutului cavitii sinusale sau conturului lor osos. In afara de infectiile rinogene, care sunt cele mai frecvente, destul de des procesele septic odontogene determina sinuzite maxilare; sinuzitele au drept cauza procesele

infectioase ale dintilor sinuzali (premolarii si molarii superiori), respectiv parodontitele apicale sau parodontopatiile marginale, sau apar in legatura cu extractia acestor dinti (deschiderea accidental a sinusului, impingerea fragmentelor radiculare in cavitatea sinuzala etc.). Sinuzita odontogena poate fi de regula diferentiata clinic de sinuzita rinogena, in primul rand prin unilateralitatea interesarii sinusului. Alaturi de semnele clinice (dureri locale, hemicranie, cacosmie, scurgeri purulente prin narina resprctiva,stare generala septica), examenele complementare (rinoscopie anterioara, diafanoscopie, punctie) si in primul rand examenul radiologic ofera elemente patognomonice pentru diagnostic. Procesul patologic imbraca un caracter acut (empiem sinusal, sinuzita catarala, sinuzita supurata acuta) sau cronic, fiind intretinut de focarul odontogen cu virulenta diminuata. Iata cele mai caracteristice imagini intalnite: -in sinuzita acuta catarala: radiotransparenta normala a sinusului apare de obicei nemodificata; uneori, la un examen foarte atent, se poate depista o usoara umbrire a sinusului afectat, fie totala, fie localizata, indeosebi de-a lungul peretelui inferior, alveolar, in dreptul alveolelor dintilor cauzali; - in empiemul sinuzal, radioopacitate intensa, uniforma, uneori putandu-se decela un nivel lichidian deplasabil in raport cu schimbarea pozitiei capului bolnavului (imagine hidroaerica). Radiografia este efectuata in incidenta Tcheboul, bolnavul in pozitie vertical. -in sinuzita acuta purulenta radioopacitatea este asemanatoare cu cea din empiem. Se poate observa o intensitate variabila, datorita ingrosarii mucoasei; nivelul lichidian apare mai putin net ca in empiem, iar limita lui superioara are forma concava, cu concavitatea in sus, datorita formei de mensic pe care o ia lichidul si care este mai accentuata datorita consistentei puroiului. Aceasta imagine permite deosebirea intre nivelul de

lichid intrasinuzal de imaginea unui chist al mucoasei, care are forma rotunda cu concavitatea in jos; - in sinuzita cronica voalarea sinuzala este mai putin intensa si mai putin omogena; se observa o radioopacitate mai intensa marginal de-a lungul peretilor sinusali, formand un chenar neregulat, uneori deosebit de gros; acesta traduce ingrosarea mucoasei, care poate prezenta adevarate vegetatii polipoide, tinzand sa umple cavitatea sinuzala. In sinuzita odontogena radiografia confirma unilateralitatea procesului; uneori insa, imaginea radiologica poate arata totusi o opacifiere bilateral, explicata prin supraadaugarea unui proces infectios cu punct de plecare dentar, pe fondul unei sinuzite acute sau cronice rinogene; mai rar se vad sinuzite odontogene bilaterale. De asemenea, examenul radiografic pune in evidenta si focarele cauzale ale infectiei sinuzale; leziunile periapicale, restul radiculare endosinuzale, comunicari buco-sinuzale, radiografia endobucala a dintilor sinusali fiind obligatorie. Chisturile sinusurilor; dup procesele i n f l a m a t o r i i sinusale, unele glande ale mucoasei i obstrueaz canalul de scurgere spre sinus i lichidul de secreie se acumuleaz i destinde glandele progresiv lund forma chistic cu dimensiuni ntre 13cm. Sunt mai frecvente n sinusurile maxilare i au sediul n unghiul diedru inferior al sinusului. Dac se introduce lipiodol n sinus, apare ca o imagine lacunar, bine conturat. Tumorile sinusale benigne . Sunt reprezentate n special de osteom; se dezvolt preferenial n sinusul frontal i, radiologic, se prezint ca o zon de osteosceroz cu contur bine delimitat. Tumorile maligne au ca p u n c t d e p l e c a r e e p i t e l i l u l m u c o a s e i s i n u s a l e i n v a d n d frecvent osul. Radiologic, se evideniaz ca o opacitate intens a sinusului r e s p e c t i v n s o i t d e o st e o l i z a o su l u i d i n j u r . C T

p r e c i z e a z p r e z e n a tumorilor la nivelul cavitilor aerice sinusale. De asemenea, evideniaz mult mai bine relaia cu structurile osoase din jur. EXPLORAREA RADIOLOGICA A COMUNICARILOR BUCOSINUZALE In deschiderile accidentale recente ale sinusului in timpul extractiei dentare nu este indicat sa se faca manopere de explorare instrumentale, care sunt traumatizante si risca sa largeasca bresa sau sa dezorganizeze cheagul. Examenul radiologic cu filme retroalveolare poate pun in evidenta intreruperea peretelui osos alveolo-sinusal. In comunicarile buco-sinusale organizate, examenul clinic, poate fi completat cu examenul radiologic, fie dupa introducerea unei sonde pe traiectul fistulos, fie dupa instilarea unei substante radioopace (lipiodol); se precizeaza astfel daca se patrunde in cavitatea sinuzala sau eventual intr-o cavitate patologica chistica. Antrolit in sinusul maxilar. Antrolit (piatra) in sinusul maxilar. Este format din material calcificat depus pe un focar de infectie cum ar fi un fragment de radacina, aschie din os, obiect strain sau o masa de mucus stagnant in locul inflamatiei anterioare.