Sunteți pe pagina 1din 11

Keynesism si locul lui in gandirea ec. Contemporana (1883-1946) 1. parodigma keynesiana In sinteza, paradigma key.

Inseamna: o noua atitudine fata de stat. Din perspectiva acestora key este asimilat cu interventionismul si chiar dirijismul. Pe fond insa el a fost si a ramas propovaduitorul unui nou liberalism, specific sec XX si care si-a gasit competente din ceea ce numim azi ec mixta. O noua conceptie despre echilibru. Aici dimensiunea sociala (psihologica, sociala, filosofica, etc) are o pondere insemnata in analiza. In plus echilibrul este acceptat si la un nivel de subocupare a fortei de munca. Predilectia pentru analiza multidisciplinara O atitudine de neutralitate fata de ideologie, atunci cand in discutie e pus gradul de stiintificare al analizei economice. 2. modelul ec. Keynesian avand suport o econonomie in plina criza si sintetizand el ajunge la concluzia ca ec. Engleza sufera de: o insuficienta a cererii efective o lipsa acuta de bani ambele cu consecinta intr-un grad f mic de ocupare al fortei de munca: somaj foarte ridicat. Marx a analizat ciclul clasic al crizelor (4 faze). Cefectiva=comsum+investitii I=Celectiva I= comsum+investitii I-C=S (economisirea) ->>>S=I Inaintea lui keyns era somajul voluntar. Keyns ne spune ca este posibil ca intotdeauna S=I, datorita multiplilor factori si astfel apar probleme intre c si o. Problema crizei este somajul (vazut ca un pericol social) CO in forta de munca deoarece natura umana este subiectiva. Economia fiind factorul obiectiv. Populatia vine cu o oferta care nu se muleaza exact cu ceea ce ofera economia so trebuie sa admitem un somaj natural de 4-5%. Se poate vorbi de echilibru si in conditiile unui somaj de 4-5%. Keyns constata o insuficinta a consumului si investitiei. El isi propune sa gaseasca factorii cauzatori pentru a stimula consumul si investitiile. Consumul la keyns este o functie devenit. Pe masura ce Y creste, creste si consumul dar nu in aceeasi proportie si invers. Cefectiva C inclinatia spre consum => C=f(Y) - I inclinatia spre investirie => eficacitatea marginala a key: funtie de :perspectiva invstitionala Densitatea key (starea economica) rata dobanzii: preferinta ptr lichiditate cantitatea de bani din economie venitul poate scadea la 0 dar consumul nu poate atinge 0 deoarece trebuie sa mancam. In afara de venit, factor principal in acceptiunea lui key, consumul mai depinde de: A. Factori obiectivi: 1. Nivelul preturilor 2. Modificarile prevazute de key si neluate in calculul venitului net (Vnet=Vglobal-ch cu k) 3. Modificari det de variatia ratelor dobanzii 4. Modificari ale raportului de schimb intre bunurile prezente si viitoare determinate la randu-le de schimbari ale puterii de cumparare a bunurilor, a ratelor dobanzii si a perspectivelor de viata. 5. Mutatii la nivelul politicii fiscale (a fiscului ca atare, cat si a instrumentelor de distribuire si redistribuire a veniturilor) 6. Modificarea asteptarilor si a anticipatiilor relative la raportul dintre nivelul actual si cel viitor al veniturilor. B. Factori subiectivi: de doua categorii I. Care ii determina pe indivizi sa se abtina de la cheltuieli si anume: prudenta, prevedere, calcul, sete de propasire, independenta, spirit de afaceri, mandrie si avaritie.

II. Valori care stimuleaza apetitul pentru consum: sete de satisfactie, miopia(snobismul), generozitatea, nechibzuinta, ostentatia si risipa. Eficacitatea key = rata sperata a profitului. Perspectiva investitionala = increderea/neincrederea investitorilor =>> stabilitate. Preferinta pentru lichiditate desemneaza dorinta de a pastra averea sub forma de bani lichizi, este pusa de key pe seama: 1. Mobilul tranzactiilor: nevoia de numerar, pentru efectuarea unor schimburi curente 2. Mobilul speculatiei 3. Mobilul precautiei (intelepciunii antreprenoriale) grija ca o parte a averii sa fie sub forma lichida in conditiile in care economia intra intr-o criza de lichiditati). Diferenta de marime intre eficacitatea marginala a key si rata dobanzii explica alternanta fazelor de boom si regresie. Criza ->> e<d ->depozit e>d -> investitii e=d -> la alegere Banii de credit-> cambia Masura lui key => Q+q => invita statul sa rupa traditia veche a etalonului aur si sa produca bani de hartie pana la punctul in care e>d, incurajeaza investitiile si productia -> creste gradul de ocupare, scade somajul. Conditia fiind ca sa creasca atat investitiile cat si consumul. 3. terapeutica keynesiana Obiectiv: reducerea somajului Cale: stimularea cererii efective prin consum si investitii Mijloace: reducerea ratei dobanzii (+Q => un plus de bani) cresterea cheltuielilor publice (inclusiv neproductive) cresterea fiscalitatii inchetarea salariilor =>> Cresterea rolului statului Cresterea puterii de cumparare prin reducerea costurilor si preturilor si mentinerea fixaa salariiilor nominale. 1958 apare dilema inflatie-somaj intotdeauna un procent din inflatie necesara pentru combaterea somajului. 1970 stagflatia = inflatie+somaj s-a apelat la calea monetarista si apoi prin doctrina ofertei. 4. doctrina ofertei contra-reactiei in timp la consecintele aplicarii keynesiene Obiectiv: reducerea inflatiei Cale: stimularea ofertei (intoarcere la J-B. Say) Mujloace: reducerea chelt publice Cresterea ratei dobanzii Reducerea fiscalitatii Emisiunea monetara moderata in ritmul cresterii PIB (4%) politica banilor scumpi pentru stoparea inflatiei trebuie umblat la politica salariala si la politica creditelor, (facand accesul la bani mai greu, ridicand rata dobanzii). Se adopta pozitia statului minim, interventionismul de factura dirijista face foarte mult rau. DESEN I. Tendinta de crestere a nivelurilor socotite normale pentru fiscalitate. II. Tendinta de descrestere corespunzatoare nivelurilor confiscatoare. Mesajul lui Laffer este sa nu incadram in primul cadru: o rata unica -> impoz -> crestere si dezv afacerii -> se largeste baza -> cresc veniturile la stat. Maximul depinde de imprejurari si poate varia la stanga sau la dreapta. Reducerea fiscalitatii opereaza cu factorul timp. Politica banilor scumpi aplicata de M. Teodor in Anglia Efecte: pozitive pentru SUA, reusind sa elimine inflatia.

dobanda de 24% aplicata dolarului a condus la depozitele in dolari in SUA. pentru tarile emergente fenomenul i-a prins in situatia scadentelor cand aceste state luau imprumuturi care trebuie platite la rata de zi 24% in termen de 4 ani. De aceea s-a vandut tot ce s-a putut. Samuelson Abordarea macro - factura keynesiana Abordarea micro factura clasica Prima replica la liberalismul clasic este socialismul in varianta utopica. Lumea s-a imprtit dupa razboi in doua mari zone de influenta : una capitalista si una socialista (dinspre Moscova) Intrebarea de atunci era: are dintre cele doua doctrine ofera mai mare sansa de reusita? Cortina de fier - care impertea cele doua lumi. In competitia intre cele doua doctrine , in planul faptic a ramas tot liberalismul clasic. libertatea germanului ramane doar in somn Evolutia liberalismului In perioada postbelica liberalismul economic se dezvolta in evantai pe urmatoarele principale directii: 1. In plin keynesism ca o reactie la adresa acestuia dar si a totalitarismului colectivist sau fascist in formula neoliberalismului 2. Intr-o forma pura, ultraliberala gratiei pozitiei intransigente a economistilor filosofi Mises, Hayec si pentru inceput Schumpeter. 3. Ca o replica dura la consecintele practice ale politicii keynesiste sub forma doctrinei ofertei. 4. Ca o reactie la fel de dura la adresa excesului de stat in economie si a birocratismului introductiv prin Scoala Public Choice. 5. Ca o necesitate a reinvierii traditiei unei monede active in formula monetarismului scolii din Chicago. 6. Simtind nevoia extinderii principiului retionalitatii dincolo de perimetrul strict al economiei prin scoala Anticipatiilor rationale si teoria capitalului uman. 7. Dand expresie concreta unor mesaje venite dinspre dizidentii liberali. Walras Barone in formula economiei sociale de piata. 8. Incercand in exces chiar o purificare a liberalismului de toate ingerintele interne si externe in formula liberalismului american (a miscarii peentru libertate) Neoliberalismul In rezumat neoliberaalismul reprez o noua formulare a doctrinei clasice si neoclasice impusa de evolutia factorilor in perioada imediat postbelica. In incercarea de adaptare si primenire, scopul fundamental a fost apararea valorilor fundamentale recunoscute ale liberalismului, proprietate privata, piata libera, interea individual, competitiv, profit, etc. Pentru a reabilita aceste valori, liberalii perioadei interbelice si imediat postbelice au avut de dat o batalie dura pe multiple planuri atat in interior cat si in exterior. In interiror era de raspuns la o intrebare : criza anilor 29-33 era rezultanta unui exces de laissez-faire, sau dimpotriva, neoliberalii vor sustine ca s-a ajuns acolo prin prea putin liberalism? In exterior era de luptat cu keynesismul, socialismul, corporatismul. Din aceasta confruntare liberalismul a iesit mai imblanzit si obligat sa accepte ca: Ordinea naturala poate veni in conflict cu ordinea sociala atunci cand se joaca excesiv si exclusiv pe cartea laissez-faire-ului. Peisajul ec-social si evolutia lui nu-si mai gasesc corespondent si explicatie in stricturile teoretice ale liberalismului traditional, Inegalitatile flagrante de avere si pozitie sociala spre care conduc pozitiile liberale excesive pun in discutie pacea sociala. Liberalismul nu mai detine o pozitie de monopol nici teoretic nici practic.

Realismul pozitiilor adoptate nu se realizeaza la aceeasi amplitudine si cu nuante diferite de la o tara la alta, scoala, economist.... Cu toate acestea exista si se manifesta o nota comuna care caracterizeaza pozitia lor si care da contur doctrinei neoloberale: Caracteristici: Credinta in binefacerile pe care le-a adus si le va aduce lumii sistemul economiei de piata. Refuzul de a crede ca anumite carente in functionarea acestuia duc inevitabil la socialism. Rabatul si amendamentul tot in nota comuna se inscriu la doua rubrici: Recunoasterea nevoii ca ordinea naturala sa fie dublata de o ordine juducuara: mana invizibila a lui Adam Smith trebuie sa-si gaseasca o dublura pamanteana cu grija si unicul scop de a aduce un plus de justitie socaiala. Neoliberalii admit o anumita doza de interventia statala. Indiferent cum si in cetermeni, scopul este acelasi si anume acela de a ajuta piata acolo unde aceasta nmu gaseste solutie si mai ales pentru a evita aparitia discrepantelor mari de avere daunatoare echilibrului social. Pentru a nu lasa nici un dubiu cu privire la natura si doza interventiei statale, neoliberalii lanseanza prin Ludwic Erhard lozinca ec sociale de piata. Prin ea se urmareste a se preciza ca statul cu ajutorul parghiilor cunoscute indeosebi pe calea fiscului este acceptat si de dorit sa intervina pe canalul socialismului. Sa opereze redistribuiri acolo si atunci acestea sunt absolut necesare, dar ca in nici un caz interventia statului nu trebuie sa vizeze mecanismele interne ale pietei. Altfel spus, statul nu trebuie sa afectezere regulile jocului, poate interveni doar in planul consecintelor acestui joc.

CURS^6 Ultraliberalismul: Hayeck, Mises, Scheumper, Au mers pe individ => societatea fiind o rezultanta (o suma de indivizi). 1. Ludvig-von-Mises 1.a. Virtutile economice pe piata capitalista Sintetic vb acestea inseamna: Ec de piata se sprijina pe propietatea privata de care, indubitabil este legata civilizatia (material si spitirual) Ec de piata isi propune ca scop mobil suveranitatea consumatorului; aceasta nu inseamna tiranie, aceasta deoarece consumatorul se deosebeste de producator doar in teorie, analiza, numai aici cei care platesc salariile sunt diferiti de cei care le incaseaza; in practica insa, orice consumator trebuie sa-si castige intr-un fel sau altul banii pe care ii cheltuieste. Altfel spus orice consumator trebuie sa fie _apriori un producator. Este un bun prilej pentru Mises de a demonstra falsitatea teoriei salarului lui Marx. Capitalismul prin sistemul concurentei ii asigura proprii stimuli. Concurenta sociala de care vb Mises e diferita de concurenta biologica. Nu se soldeaza cu morti si raniti. Ea doar stratifica, il aseaza pe fiecare acolo unde ii este locul, obligandu-l sa-si uneltele (mintea, mainile) la care se pricepe cel mai bine. In context, de retinut si faptul ca Misese nu crede nici in egalitatea sanselor nici in ipoteza ca oamenii sunt egali de la natura. Ceea ce are importanta in aceasta competitie este votul consumatorului. Pe acesta il intereseaza mai putin daca intreprinzatorii debuteaza in cariera lor in situatii de egalitate. Economia de piata aseaza libertatea la baza edificiului economic si social. Mises este de parere ca asa cum oamenii nu se nasc egali, nu se nasc nici liberi, ei depind de cineva. Ulterior, libertatea e o cucerire de retinut ca in conceptia sa, mai importanta decat toate este libertatea economica, de aici deriva toate. Pe cale libera, economic depinzi de cineva numai in masura in care acel cineva depinde numai de tine. Important este sa nu te afli la discretia unei autoritati. Economia de piata face din profit urmarirea acestuia de catre intreptinzator, forta motrica perpetua. Specific lui Mises este modul in care vede sansa profitului. Dupa el, aceasta consta in capacitatea unui intreprizator de a aprevedea mai bine decat altii ceea ce va fi cerut de catre consumator.

De aici concluzia ca intotdeauna vor fi profituri si pierderi pentru ca intodeauna vor fi diferente in apreciee si anticatie. In plus pentru Mises profitul are o profunda semnificatie sociala el se raporteaza se determina numai in raport cu binele consumatorului. - Economia de piata asigura dinamica si utilitatea printr-un permanent proces de selectie. Piata ii face pe oamenii bogati in saraci, dar nu odata pentru totdeauna. 1.b. Critica socialismului, totalitarismului, interventionismului Din multitudinea de secvente si imprejurari prin care Mises critica socialismul, retinem urmatoarele: Socialismul nu poate fi decat experimentul unei doctrine totalitare asemanabil cu o cazarma unde odata intrat iti pierzi orice drept. Irationalitatea socialismului dupa Mises, nu poate face apel la calculul monetar, singurul care asigura comparabilitati_ pe plan international. I. Etapele ale filozofiei economiei liberale la Hanyek lementele fundamentale pe care se sprijina _edificiul_lui Hanyek sunt individul si libertatea. Individul este cel care a servit drept sistem de referinta atat la clasici cat si la neoclasici. Spre deosebire de acestia insa, Hany a readaptat liberalismul la cerintele secolului XX: dintre punct de vedere sociabil, economic, cultural politic si principal juridic Hany este creatorul unui liberalism original. Hany vrea degjarea si detasarea de formele impuse de liberalism si intoarcerea la origini. Trimiterile _ sale au ca adresa fondatorii liberalismului: J. Lock, D. Aunel, A. _Smith____ Hany este convins ca liberalismul economic economic nu pate fi perceput in afara celui politic. El nu isi modeleaza gandirea dupa principiile dreptului natural si nici nu subscrie la ideea ratiunii dominante. Deviza sa poate fi experienta fundamentala a omenirii. Omul este sinteza unei culturi, daca este cu adevarat liber, isi creaza propria moralitate. Lasat sa se manifeste liber, individul isi creaza reguli de conduita pe care le respecta constient si neconstrans de nimeni spre binele lui si al celorlalti. De aici Hany propune reducerea __presiunii_ politice asupra individului. Specificitatea si originalitatea liberalismului lui Hany rezulta si din faptul ca subictul sau de analiza (individual) nu mai reproduce o entitate abstract rupta de mediul social egoist si rece, este capabil oricand sa se arunce in lupta de concurenta. (homus economicus). Pers principal al lui Hany este un individ social, el apartine Marii Societati si aici se manifesta liber. Hany este original prin ceea ce el intelege a fi ordinea sociala. Nu il contrazice pe A. Smith care gandea ca promovandu-si propriul interes, indivizii ajung la stabilirea ordinii sociale fara ca acest rezultat sa faca parte din intentiile lor. In viziunea lui Hany aceasta este doar una din sursele ordinii dar si cea mai importanta, nu este insa suficienta. Parerea lui Hany este aceea ca pentru ca societatea sa existe trebuie sa apara anumite reguli care sa oblige oamenii sa se comporte intr-o maiera care sa faca viata sociala posibila. Astfel Hany admite si elemente normative. Asadar, pentru ca societatea sa functioneze indivizii trebuie sa accepte si sa respecte si reguli care tin de normativ si nu numai de dorintele sau modul specific in care intelg ei lucrurile. Acestea se numesc reguli de drept si au o origine deliberata si nu spontana. Ar fi preferabil ca elemn normativ al carui corespondent in plan organizatoric este guvernul sa fie minim sau chiar sa lipseasca. Asa ceva ar fi posibil daca indivizii ar urma acele reguli generale care ii privesc pe toti, dar nu in mod direct si pe fiecare in parte. Istoria faptelor a dovedit ca Marea Societate nu poate _exista_ decat daca exista_ cu guvern care sa isi asume sarcina de a face sa fie observate regulile pe care ordinea spontana este stabilita, si de a realiza alte sarcini pe care ordinea spontana nu le poate furniza in mod adecvat. La rubrica alte servicii se includ: crearea conditiilor pentru care efectele concurentei sunt cele mai eficiente posibile, inlocuirea concurentei acolo unde ea nu este eficinta, furnizarea de servicii publice. Intr-un asemenea registru Hany ajunge la concluzia ca nu exista sistemul econ in care statul sa nu poata face nimic. Statul de drept Hayekian este un stat prezent si activ observat sa intervina acolo unde ordinea spontana nu duce la armonie sociala. Specificitatea liberalismului lui Hany rezulta si din conceptia sa despre libertate. In conceptia lui Hany omul nu este liber pentru ca el este apt sa-si ia destinul in mana si pentru ca in mod rational nu poate sa un proiect colectivist cu sanse de reusita (Drumul catre servitute). Statul este dupa parerea lui Hany o inventie umana care prin logica existentei sale dezvolta potentialul coercitiv (constrangator).

Liberalismul american 1. Contextul aparitiei 2. M. Friedman si scoala de la chicago. Pozitia liberala a lui M. Friedman in Capitalism si libertatesau Liber sa alegi. De aici reiese ca pentru Friedman, la fel ca si pentru Hayek si Mises, din care el recunoaste ca se nutreste, exista o ordine naturala. Pentru a trai sub imperiul ordinii naturale, trebuie facute doua lucruri: a. Redusa puterea statului b. Exprimata optiunea clara pentru viata In excesul de stat el vede sursa insuficientei si-a marilor distorsiuni in structurile de pret. Dusman al oricarei forme de colectivism lui Frideman ii repugna orice idee de egalitate. Gandeste si scrie in acest sens ca o societate care plaseaza egalitatea (si are incredere in principial egalitatea rezultatelor) in fata libertatii va sfarsi prin a nu avea nici una din acestea 2. Optiunea deschisa pentru piata deriva dupa Friedman, ea este si ramane cel mai eficace regulator lasand pe seama preturilor fata de semnal cu posibilitatea de calcul economic rational si de afectare optima a resurselor. Semnalul cel mai bun vine si la el de la consumator si are rolul unui buletin de vot. In functie de el, productia va aloca resursele de asa maniera incat sa obtina cat mai multe voturi. din aceasta perspectiva protectia consumatorului pe calea unor masuri politice i se pare un mare non sens. Acestea pentru ca, socoteste el, cea mai buna protectie e asigurata de libera concurenta interna si externa. Cu o conditie, neavizata el: Libera concurenta sa se produca in cadru legal si sa nu transforme economia si societatea intr-o jungla. Militand pentru proprietatea privata, apararea acesteia prin lege, neinterventia statului, Frideman se dovedeste a fi un liberal la fel ca Hay si Mises. In ceea ce priveste atitudinea fata de Keynes prin Frideman, americanii ofera proba care l-au inteles mai bine pe marele economist englez decat europenii. Acestea in sensul mesajului liberal cu care vine in fond Key. In plus Frideman preia de la Key (el si nu post keynesienii sau neokeynesienii) o idee si anume cea a anticipatiilor rationale careia ii da extensie si pe care el insusi il construieste. Inainte de toate interpreteaza aceasta idee in cazul conportamentului consumatorului, aspect inedit dar absent in analiza Keynesiana. Analiza pe aceasta directie il conduce pe Frideman la constructia unor concepte originale cu care va opera si in teoria monetarista.: venit permanent si ciclul vizual al economiei. Aici la scarea economica nationala se constata o mare stabilitate in ceea ce priveste repartitia valorii nou create in consum si economie. Aceasta pentru ca, crede el, comportamentul colectiv nu se identifica cu suma comportamentelor individuale. Dar, chiar de ar fi sa privim lucrurile la nivel individual, inclinatia marginala spre consum spune ceva doar pe termen scurt. Pe termen lung, fiecare are un plan de viata in functie de care anticipeaza o evolutie medie a venitului functie de factorii endogeni sau exogeni. Plecand de la acest plan de viata fiecare calculeaza si in functie de nivelul preturilor si al unor factori, afla, deduce ceea ce are caracter de permanenta in venitul sau. Ideea existentei acestor planuri individuale de viata il conduce pe Frideman in a sustine ca economia este nu putin supusa fluctuatiilor ciclice decat se vede. Ca atare cu aceasta baza de plecare, evolutia economiei in linii mari poate fi anticipata, iar ca acest aspect sa fie realizabil nu trebuie decat sa asiguram o indexare generalizata a preturilor salariilor, ratelor dobanzii si ala variabile economice cu scopul de a pune moneda la adapost de orice perturbatie economica. Principiul autencitatii rationale este extins de Frideman si pe piata muncii, fapt de nu ii permite sa combata concluziile renumitelor curbe Philips, si sa sustina ca nu se poate lupta oricand si oricum prin inflatie impotriva somajului. Admite ca, doar pe termen scurt, inflatia e o arma impotriva somajului. Pe termen lung insa, efectele unei astfel de strategii sunt perverse, conducand la stagflatie. In plus, Friedeman crede ca exista o rata naturala a somajului compatibila cu orice ritm al inflatiei Este explicat tot pe seama anticipatiilor rationale. Astfel, salariatii dupa ce au fost angajati masiv intr-o faza de boom, inflationist anticipand cresterea viitoare a preturilor, solicita salarii nominale, nu mari. Acesta descurajeaza cererea de munca din partea intreprinzatorilor, ca urmare se revine la rata normala a somajului dar intotdeauan cu pretul unei inflatii mai mari. Acesta este motivul pentru care Fridman si Edmond Phelps propun indexarea generalizata a veniturilor in raport cu preturile ca salariatii au sansa de a reusi impotriva inflatiei.

Monetarism Produsul prim si cel mai slefuital scolii din Chicago este monetarismul. Fruct al unei dezvoltari ]n nota si traditie liberala, monetarismul a fost definit pt prima data in 1968 de Carol Brumel prin trasaturi: 1. Impulsurile monetare sunt determinate si responsabile pt variatiile productiei, folosirii mainii de lucru si preturilor. 2. Evolutia masei monetare este indiciul cel mai sigur pt a masura impulsul monetar. 3. Autoritatile monetare pot controla evolutia masei monetare in cursul ciclurilor economice.=>pt monetaristi moneda este totul, prin ea se poate stimula, crea, controla. Manifestarea monetarismului ca doctrina damna de interes tine de anii `70 ai secolului trecut. Pana atunci ea si-a avut predecesori in Jean Bodin (mercantilism), David Ricardo, Keynes, Mises, Hayek, Fisher etc. De la o asemena zestre, ec. Scolii din Chicago pleaca si prin Milton Friedman, considera ca moneda reprezinta componenta de baza a ec. si ca actionand asupra ei se pot obtine efectele scontate in ceeea ce priveste preturile veniturile si crestrea ec in general. Friedman este nevoit sa constate, la nivelul anilor 70 ca fen crest ec nu mai poate fi nici stimulat si nici controlat prin manipularea masei monetare si a ratelor dobanzii. Dimpotriva, oscilatiile masei monetare influenteaza in mod direct niv preturilor si pe aceasta cale se produc efecte nedorite asupra ciclului economic. Friedman accepta intuitia statului dar numai intr-un singur domeniu: cel al emisiunii monetare. Spre deosebire de Keynes, nu mai invita statul sa puna in functiune tiparnita si sa furnizeze ec. moneda pe indestulate, dimpotriva il obliga la o politica de emisiune temperata intr-o cadenta a cresterii de 3-5% anual in consonanta cu ritmul de cresterre a PIB-ului. Ca sa ajunga sa prescrie o asemenea masura, Friedman se foloseste de cele doua inventii metodologice amintite: venit permanent si anticipatii adoptibile. Pornind de la venitul permanent daca fctia consumului si cea a preerintei pt lichiditate. Cu ajutorul anticipatiilor adoptive: combate teoria keynesiana a inflatiei ca si cunoscuta teorema a lui philips privind dilema inflatie-somaj. Urmarindu-i rationamentul care pleaca de la venitul permanent, de retinut distinctia pe care o realizeaza intre ceea ce inseamna relatia venit monetar->venit permanent->consum, petermen scurt si aceeasi reletie intre aceleasi variabile pe termen lung. El considera ca detinatorii de moneda pers fizice sau juridice isi stab planul de chelt sau economii nu in fctie de nivelul curent al preturilor si veniturilor ei in functie de venitul permanent, adica de trendul evolutiei sinuoase a veniturilor pe un interval mare. Daca pe un orizont de timp sufucient de indelungat diferenta intre venituri curente, masurabil statistic si venitul permanent este insesizabila, nu acelasi lucru este vlabil si pt o per scurta de timp. Intr-un interval scurt, in faza de expansiune a ciclului ec este pos ca venitul real sa creasca sensibil mai mult decat venitul permanent. Comportamentul individual si cel colectiv in actul de consum nu se stabileste insa in fctie de oscilatiile ciclice ale venitului real, ci asa cum s-a precizat in fctie de evolutia in perspectiva a venitului, adica de venitul permanent. Studiind impreuna cu Ana.... , istori monetara a SUA intre 1867-1970 ei constata si retin tendinta de crestere a preerintei indivizilor si comunitatilor de a mentine moneda sub forma de lichiditati pe masura ce venitul real creste. Dupa opinia lor, explicatia e urmatoarea: venitul real in crestere se traduce intr-un standard de viata tot mai ridicat, in atare circumstante se produc mutatii serioase in structura consumului, in principal scade ponderea chelt pt consumul curent si creste ponderea chelt pt bunurile de consum durabile. Aceasta inseamna ca, daca pe termen scurt cresterilor devenite reale nu le corespunde o crestere pe masura consumului si a masei monetare detinute pe termen lung, cresterea venitului real inscriindu-se in aceeasi tendinta de crestere a venitului permanent, poate influenta disponibilitatile detinatorilor de moneda spre a mari dimensiunile dar a creste si consumul. In baza unei astfel de analize, Friedman ajunge la urmatoarele concluzii: 1. Oscilatiile sezoniere ale veniturilor monetare infl f putin comport in anul de consum. Consumul este infl numai in masura in care aceste variatii inseamna ceva asupra rezultantei, adica a venitului permanent singurul in masura sa dicteze asupra dimensiunilor si evolutiei consumului. 2. Cea mai mare parte a consumului curent este inelastica la nivelul real, el isi castiga chiar o anumita anatomie. Din perspectiva aceasta, ec este mai stabila decat se crede. Teza keynesiana a dependentei consumului de oscilatiile tranzitorii ale veniturilor este pusa serios in discutie.

3. Daca odata cu cresterea venitului real, pe termen lung preferinta ag ec de a detine o cantitate tot mai mare de moneda creste, fctia keynesiana a preferintei pt lichiditati paleste ca importanta. In alti termeni, prin suplimentul de moneda nu se poate satisface foamea de lichiditate pt ca, dincolo de acest pct, o emisiune excesiva sa conduca la reducerea ratelor dobanzii. Dimpotriva, odata cu cresterea venitului real creste si preferinta pt lichiditate iar viteza de circulatie a monedei scade. 4. Daca cererea de consum globala este relativ stabila, exista toate motivele pt a sustineip unei cereri de moneda relativ stabila. Cu alte cuv, pol monetara keynesiana de actiune asupra ratei dobanzii spre a infl activ ec este de asemenea pusa sub semnul ? Plecand de la anticipatii adoptive, Friedman construieste o noua teorie a inflatiei si somajului, opusa Keynesismului si analizei lui Philips. El considera ca pe termen scurt, lumea poate fi pacalita si ca ag ec pot cadea prada iluziei monetare: o crestere a cant de moneda poate stimula chelt si pe calea investitiei, cresterea ec. El admite ca pe termen scurt se poate lupta impotriva somajului printr-o inflatie creatoare, pe termen lung insa, perspectiva se schimba: Intai, cresterea ch determina crest veniturilor pt ca ceea ce repr ch pt un agent se traduce in venit pt altul Crest veniturilor, s-a vazut, conduce finalmente la crest preferintei pt lichiditate, prin urmare, efectele scontate asupra ratei dobanzii sunt nesemnificative Cresterea masei monetare conduce, potrivit th cant a banilor de la care F pleaca, la cresterea preturilor Crestrea preturilor declanseaza fenomenul anticipatiilor adoptive: o crestere de pret sugereaza publicului ca o alta nu va mai veni in viitor. anticipand crest preturilor, indivizii revendica salarii tot mai mari, acestea ins costuri incarcate si implicit preturi de vanzare mai mari. Rezultanta acestui lant segvential de procese este o spirala inflationista. Daca la inc acceptarea unei inflatii suplimentare se repercuteaza, printr-o crestere a cererii efective si a scaderii somajului, pe termen lung salariile inflationiste incarca costurile si descurajeaza ocuparea. In felul acesta se revine la rata naturala de somaj dar cu pretul unei inflatii tot mai mari. In alti termeni, somajul apare ca o falsitate a-l peintampina sau reduce pe calea emisiunii monetare dupa o reteta keynesiana se dovedeste a fi tot fatala. Concluzie: pe termen lung, nu exista relatie intre inflatie si somaj.

CURS 10. Teoria capitalului uman si consumatorului Efortul de rabilitate a gandirii econ liberale, initiale si sustinut prin scoala de la Chicago si mentorul sau spiritual M. Friedeman se realizeaza prin urmat curente: 1. Teoria capitalului uman si a consumatorului 2. Miscarea drepturilor de propietate 3. Scoala public choise 4. Anarho-capitalistii Teoria capitalului uman este ramura analizei economice care isi asuma rolul de a explica cum se formeaza, se dezvolta si se acumuleaza capitalul uman precum si relatiile existente intre distributia sa si diferitele tipuri de comportament economic. Plecand de la ceeea ce in mod obismuit se intelege prin capital uman, o serie de economisti precum Th. Schultz, Gary Beker, demonstreaza ca efortul educational, chelt cu sanatatea, formarea profesionala etc. Sunt si trebuie considerate cheltuieli de investitie asemanatoare celor din intreprinderi. Plecand de aici, arbitrajele rationale pe care le face individul, nu se reduc doar la cele intre consum si economii ci pot fi extinse la toate dimensiunile activitatii uname. Omul este si ramane rational si cauta avantajul maxim si atunci cand alege intre timpul pe care il consacra muncii si odihnei si atunci cand este pus sa decida in domeniul mariajului si atunci cand trebuie sa aleaga intre placerile excesive pe care le produce consumul de alcool, tutun si iesirile nocturne si capitalul de sanatate de care se bucura fara sa achizitioneze medicamente sau sa plateasca servicii medicale.

Altfel spus rationalitatea si principiul hedonistic poate fi utilizat cu usurinta si cu folos si in perimetrul familiei, politicii, religiei si al intrigii amoroase. Cel care a facut din stiinta economica o stiinta a alegerilor rationale, asociind principiile microeconomici tuturor domeniilor activ umane este economistul Gary Becker, laureat al premiului NOBEL in 1992. Prin lucrari precum Capitalul uman si teoria economica el initiaza un tip de analiza economica aplicabila unor domenii care pana atunci erau revendicate exclusiv de psihologe, sociologie, drept sau istorie. Punctul de plecare si esenta noii th a consumatorului il constituie premisa potrivit careia consumul nu este un act final ci unul intermediar iar consumatorul nu mai este un simplu beneficiar de sacrificatie ci un producator care isi produce satisfactiile. Prin analogie cu procesul de productie din unitatile economice functia de productie domestica este pusa in legatura cu 3 variabile pe care consumatorul le considera imputuri si pe care combinandu-le isi propune sa-si maximeze satisfactia. U=f(x,t,m) U=utilitatea X= cant de bunuri de consum achizitionate T=timpul M=ansamblul fact care dau contur mediului in care isi desfasoara activitatea Q=f(R,L)=>functia productiei. Luarea in consideratie a fact timp ca resursa rara fara posibilitatea de a-l prelungi i-a permis lui Becker sa realizeze analize inedite cu privire la comportamentul consumatorului si sa ofere explicatii clare cu privire la unele tendinte din consumul modern: 1. Noua th a consumatorului explica aparent irationala pasiune a oamenilor pentru a acumula bunuri. Introducerea in analiza a fact timp a pus problema masurarii valorii acestei resurse, ea este cel mai bine cuantificata prin contul de oportunitate. 2. Noua th a cons explica ipoteza stabilitatii preferintelor. Clasicii si neoclasicii au explicat dinamica consumului prin dinamica nevoilor si a preferintelor. Apritia unei noi nevoi puneau producatorii in situatia de a gasi modalitati pentru a le satisface. Deopotriva G. Becker considera ca nu este nevoie sa se plece de la diversitatea gusturilor si serviciilor. Ceea ce se schimba cu adevarat este pretul timpului. Cum acest pret este un permanenta crestere, consumatorul, pentru a realiza aceleasi preferinte substituie bunurile vechi cu altele noi. Aparitia unor produse noi se bulverseaza prin manipularea si publicitate, nevoile consumatorului, el ramane in opinia lui Becker un agent activ, stapan pe situatie. Th consumatorului in viziunea lui Becker prezinta aspecte si judecati care trebuiesc interzise. Acccentul pus pe factorul timp ca resursa rara, permite intelegerea structurii si tendintelor consumatorului modern mai ales in domeniul bunurilor nemarfare. Se explica astfel cresterea ponderii serviciilor ec dezvoltate. Se da o lovitura punctelor de vedere care vad in publicitate, mijloacele de creare a unor false nevoi. Publicitatea nu este altceva decat o institutie informationala cu rolul de a reduce costul informatiei. Consumatorul recurge la ea din nevoia de a economisi timp. Scoala dr de propr Este asociata unor nume de rezonanta, precu George Stigler, Ronald Cease- laureati ai pemiului nobel. Intreaga constructia aacestei th pleaca de la pemisa timpului ca resursa rara, folosita cu maximum de eficienta, in domeniile care aduc maxima satisfactie posibila. In acest proces de folosire ef a timpului, individul tb sa decida. Decizia pp informatie, inf ins cons de energie, bani, etc. Altfel spus. Toate inseamna un cost. Costul tranzactiei, este notiunea cheie de la care se pleaca pt a se explica traiectoria ce a condus la apartia unor institutii de baza ale soc moderne precum banul, statul, piata, legea si proprietatea. Economistii sus amintiti considera ca toate aceste instiutii (reguli formale sau informale) repr rezultanta unui proces evolutiv de rentabilizare sociala si de natura contractuala. Cat priveste propr in forma ei privat, ac nu mai apare ca fiind produsul unei sporeatiuni pe calea acumularii primitive a K asa cum sustine marxismul. Dimpotriva, ea este rezultatul ev in linie dr a unui contr social, conceput spre a face ec e costuri. Contrar

gandind spre a realiza o tranzitia in timp de la un cadru haotic, colectiv specific Evului Mediu si Feudalismului la unul cu responsabilitati precise si de difuzare a inform proprii K. Dupa opinia repr a acestor sc (sc din virginia SUA) tocmai evol structurilor dr de propr de la forma comuna la cea individualista cu suport intr-o legislatie supa explica progresul societatii. Dintr-o asemenea perspectiva explica ei cum o firma paticulara ofera garantia unei maxime eficacitati, gratie unei maxime motivatii din partea detinatorilor de K, in timp ce firma publica este mai putin rentabila intrucat aici nimeni nu este individuliceste propr rezultatului. Cea mai interesanta concluzie pe care adeptii dr de propr o desprin din propr analiza vizeaza originea cresterii ec. dupa ei, fenomenul si procesul cresterii ec dateaza din sec al XII din tarile de jos, pt prima data gasesc sol la inecuatia lui Maltus. Cu alte cuv,cand adevenit posibila obt unui priso de alimente in con crest demografice la randu-i deosebite. Lucrul a fost posibil in tarile de jos pt ca acestea au fost primele natiuni care au conceput si s-au dotat cu un sistem de institutii si de dr de propr moderne capabile sa angajeze si sa motiveze, si in plus de natura sa sustina interese si sa promoveze idei noi si sa contribuie la alocarea resurselor materiale si nemat spre activ it cele mai utile. Cele mai utile s-au dovedit afi cele agricole si nu cele industriale. In alti termeni, rev industriala initiata in tarile de jos si ulterior de Anglia a fost pefatata de rev agricola si nu invers. Se considera ca revolutia industriala nu este numaidecat rez progr tehnic, ci aunui progrea institutional, mai precis de nastere si afirmare a dr de propr individuala. In baza unui astfel de registru de judeccata cresterea si dezv sunt puse in princial pe seama institutiilor cu statut de reguli (formale si informale) si cu deosebire pe seama dr de propr individuala. Th preferintelor publice James Buchna, Gordon Tuloc Obiectivul esential al acestor sc ararta cum sunt ch banii publici. Plecand de la ac obiectiv, ei pun urm intrebare:->in ce masura si prin ce retete si mijloace deciziile pol det afectarea eficienta sau nu a resurselor? ->ce rel exista intre homopliticus si binele colectiv? -> ce rel exista intre sist pol, modul lui de funct ca sist institutional si optimul ec? -> care sunt motivele democratizarii pol si ec si are este impactul ac proces asupra eficacitatii soc? ->pt ce voteaza cetateanu? Pct de plecare in analiza la care recurg la mijl specifice economistului vizeaza prezentarea critica a statului.este vb de statul bunastarii sociale, interventionist, de factura neo si post keynesista. Relativ la aceasta imagine a statului binefacator si animat doar de intentii bune, legitimat economiceste sa intervina, economistii amintiti se considera abilitati sa intrebe: Cine garanteaza ca statul uzeaza in maniea cea mai profitabila de mijl de care dispune pt a aduce un + de bine colectivitatii? Punand sub semnul intrebarii un rasp afirmativ la acesta intrebare, animatorii cresterii preferintelor socotesc ca statul bunastarii generale este o constructie angelica, o fictiune departe de realitatea faptica. Aceasta imagine a statului individuakis, ei ii impun o alta: a statului insufletit, pamantea, incadrat de funct publ care nu sunt altcva decat oameni constr din acelasi aluat si greu definibili naturii umane. Indivizi supusi pacatelor slabiciunilor, suscepptibili de a se insela sau a se lasa corupti. Homopoliticus nu e altcva decat o specia lui homoeconomicus, rationalis, care odata ajuns sus, invata rpd lectia pietii: pricepe rpd ca interesele personale primeaza celor colective. Ac ipoteza aparent banala a fost de natura sa radicalizeze analiza in sens anti etatist, idea pe care se sprijina acesta analiza este simpla: funct de stat, constienti de propriile lor interese incearca in mod firesc sa le satisfaca. Calea cea la mai indemana este uzul functiilor pe care le ocupa. In acest exercitiu nimic nu-i poate opri. Aflati in afara oricarui mecanism concurential care i-ar putea sanctiona, funct pub decid si consuma dintr-un buzunar colectiv fara nici un risc personal. CURS 12 Anarhia capitalista sau Miscarea pentru libertate reprezinta ultima dintre urmasele scolii din Chicago. Asociata numelui unor economisti ca Murray Rothland, David Fridman, Israel Kirzuer, etc miscarea se vrea o consiliere intre amatorismul net contestatar si capitalismul sprijinit pe principiul laissez-fairului

Cei care inspira ideile grupului libertarian sunt L von Mises, frederch von Aayek si scoala de la Chicago sunt priviti critic pentru atitudinea prea indulgenta fata de Stat. Promotorii miscarii pentru liberatate au un obiectiv de lupta comun: Statul. Acesta indiferent daca este de dr sau de st nu poate fi decat agresiv. Doctrina este asadar antietatista indreptata impotriva unui stat complice la rau. Intrebat ce deosebire vede intre mafie si stat, Murry Rothland, raspunde semnificativ: niciuna, poate cu exceptia ca in pofida tuturor relelor mafia asigura un anumit numar de servicii. Aceasta atitudine antietatista ii conduce pe promotorii miscarii libertariene spre a anticipa si a crea o noua forma de organizare sociala. In aceasta tendinta se inscrie si David Friedman care pledeaza pentru o justitie privata, o politie privata si o aparare privata. Miscarea pentru libertate, ale carei idei sunt difuzate larg prin diverse evenimente anuale si printr-o serie de publicatii proprii, care la acest moment au un rol recunoscut in formarea unor convingeri liberale atat la nivelul academic cat si in randul maselor. JOSEPH ALOIS Schumpeter 1. Th dinamicii economice 2. Criza doctinara 1883 este un an cu valente simbolice pentru stiinta ec: se nasc key si Schumpeter si moare Karl Marcks. De opotriva economist, istoric, statistician si filosof, shump este unul dintre marii ec capabili de a imbratisa intrega istorie a ec. 1. Th dinamicii ec. Istoria doctrinelor ec il retine in primul rand prin teoria dinamicii si aciclurilor ec. Aceasta este construita la nivelul macro ec in maiera keynesista dar cu o logica aparte. In timp ce teoria neoclasica este preocupata de gasirea conditiilor echi general axat pe rel cerere-oferta. Schum arunca prima sfidare: el muta centrul de greutate al analizei de la echi la schimbare. In loc de a cauta cond ech el cerceteaza legile dinamice economice. Le gaseste dar nu in relatia pret-cerere-oferta, ci in inovatii, in combinatii prodcuctive al caror subiecti sunt intreprinzatorii. Facnd din intreprinzatori personajul cheie al vietii si dinamicii ec, Schum se situiaza in opozitie cu th ech general. El constata ca o ec care odata ajunsa la ech face profitul egal cu 0, iar schimbul capata un caracate de pura reciprocitate, nu poate fi decat o constructie iedeatica pur pedagogica. El este de parere ca ec reala este o economie in miscare continua cu suisuri si coborasuri, cu crize de mica amoplitudine si cu rupturi de mare anvergura. Altfel spus,evolutia este ciclica, ceea ce explica miscarea aciclica nu este in opinia sa nici moneda nici populatia si nici modul de organizare pol si soc. Evolutia sinuasa a ec este determinata de inovatii (combinatii productive). Aceasta inglobeaza 5 situatii: 1. Fabricarea unui nou produs 2. Introducerea unei noi metode de priductie 3. Descoperirea si deschiderea unui nou debuseu 4. Cucerirea unei noi surse de matreii prime sau produse semifabricate 5. Realizarea unui nou mod de organizare si creare a unei situatii de monopol Inovatia esteprivita si analizata intr-un sens larg. Ea nu se reduce la tehnica ci vizeaza tot ceea ce poate fi nou intr-un domeniu sau altul al vietii ec . fluxul de idei nu este si nu poate fi continuu, el vine in valuri si asa si evolutia economiei. O faza de boom ec are drept cauza un aflux de idei noi. Difuzarea si generalizarea acestora stimuleaza atat oferta cat si cererea efectiva. Pe de alta parte insa, tocmai genealizarea inovatiri duce la reducerea boom-ului investitional si la recesiune. Ciclicitatea procesului inovational explica astfel ciclicitatea ec. Rolul esential revine intreprinzatorului.