Zona Zoster, contagioasa si dureroasa

Herpesul Zoster este o boala infecto-contagioasa, determinata de virusul varicelo-zosterian, acelasi virus care provoaca varicela.
Afectiunea se caracterizeaza prin inflamatia unuia sau mai multor ganglioni si a radacinilor nervoase senzitive respective, iar clinic printr-o
eruptie eritematoveziculoasa, insotita de dureri vii, cu topografie limitata (de unde denumirea de zona zoster).

Virusul varicelo-zosterian persista timp indelungat (probabil toata viata) in organismul persoanelor care au
suferit de o varicela tipica sau de o infectie inaparenta. Se realizeaza astfel o infectie persistenta, localizata
in ganglionii nervosi spinali sau cei omologi ai nervilor cranieni.

Dupa varicela, sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a impiedica o recidiva, dar insuficient
pentru a suprima persistenta virusului in ganglioni sau radacinile nervoase. De aici, in conditiile scaderii
imunitatii (stres, efort fizic mare, intercurente respiratorii, traumatism), infectia se poate reactiva realizand un
tablou de herpes zoster. Herpes zoster reprezinta deci, o reactivare a unei infectii latente cu virus varicelo-
zosterian (si nu o reinfectie), varicela fiind raspunsul clinic primar, iar herpes zoster manifestarea tardiva a
infectiei latente.

Contagiozitatea herpesului zoster este sigura. Bolnavul cu herpes Zoster poate declansa o epidemie de
varicela, daca se afla in contact cu copii receptivi la varicela. Frecventa bolii este mai mare la adulti si
batrani (90%), iar la copii apare foarte rar (5% din totalul cazurilor).

Tabloul clinic
Debutul bolii este variat, de obicei cateva zile este precedat de oboseala, cefalee, febra. Simptomul
principal este durerea, foarte intensa, resimtita ca o arsura sau ca o intepatura pe traiectul pe care va
aparea eruptia. Durerea puternica precede aparitia eruptiei, ceea ce poate duce la erori de diagnostic
(apendicita, pleurita) si poate fi insotita de durere la atingere. Durerea poate persista saptamani si chiar luni,
mai ales la varstnici la care poate determina si tulburari psihice. Inflamatia ganglionilor regionali poate
preceda, de asemenea, eruptia.

Cand apare, eruptia este delimitata la o arie cutanata, iritata de nervii ce apartin unei radacini nervoase
senzitive sau grup de radacini nervoase (distributie radiculara). Eruptia se opreste la linia mediana, leziunile
fiind unilaterale. Initial apar niste pete rosii, care se transforma ulterior in vezicule. Continutul veziculelor se
tulbura, apoi se usuca, transformandu-se in cruste. Acestea persista 10-14 zile, apoi se desprind lasand o
depigmentare centrala si o hiperpigmentare periferica.
Caracteristica este topografia radiculara a eruptiei in forma de benzi (aspect zonal, in centura sau in chinga)
suprapusa pe suprafata de inervare senzitiva cutanata a radacinii sau radacinilor afectate de virus (de
exemplu toracic, cervical, abdominal, in zona membrelor). Evolutia zonei zoster dureaza intre 2 si 4
saptamani, pana la vindecarea leziunilor cutanate.

Complicatiile pot fi locale (suprainfectare bacteriana) sau sistemice - pneumonie zosteriana, laringotraheita,
manifestari digestive (colici, pareze intestinale, sindrom pseudoocluziv), encefalite.

Prognosticul in ceea ce priveste vindecarea este favorabil mai ales la copii si la adult. Persoanele in varsta
pot ramane timp indelungat cu dureri suparatoare, iar persoanele cu rezistenta scazuta (neoplasme,
corticoterapie) pot face herpes diseminat. Recidivele sunt rare.

Metoda de tratament
Tratamentul este simptomatic si urmareste:
• Calmarea durerilor – sunt recomandate antiinflamatoriile, antialgicele, vitaminele din grupul B;
• Prevenirea suprainfectiilor bacteriene - atingeri cu solutii mentol, antiseptice locale.
Pacientii trebuie tinuti in repaus si izolati pentru primele 7 zile de boala. Se recomanda o dieta hranitoare.
Tratamentul oftalmic al zonei zoster oftalmic este stabilit numai de catre medicul oftalmolog.

Masuri profilactice
In cazul zonei zoster sunt indicate aceleasi masuri profilactice ca la varicela. Orice pacient trebuie izolat de
persoanele receptive la varicela (in special copii). Pentru copiii receptivi si pentru persoanele “cu risc” (stari
de imunodeficienta) se recurge la administrarea de imunoglobuline antizoster preparate din plasma
recoltata de la convalescentii de herpes zoster sau de varicela la 1-2 saptamani de la debutul eruptiei