Sunteți pe pagina 1din 2

Oamenii Oamenii sunt niste fiinte fragile precum frunzele uscate toamna. De ce spun asta?

? Pentru ca adevarul nu poate fi ascuns. Bine, pot face lucruri marete si originale daca isi pun mintea la contributie, dar in spatele aparentelor sta fragilitatea cu care usor o viata poate sa se stinga. Sa se stinga, fie natural, fie accidental, fie intentionat. Cat ai pocni din degete si gata, ultima suflare iese din trup, iar corpul cade. Caldura care a fost odata prezenta, se diminueaza treptat pana ajunge la fel de rece precum pamantul care urmeaza a fi inhumat. Imi placeau mai mult ritualurile mortii din trecutul indepartat, cand defunctii se intorceau inapoi in pamantul care i-a nascut. Ce alt mod mai direct de-a fi una cu tarana mai poate fi decat acela in care oasele isi continua somnul in praful de dedesubt? Hmm, poate incinerarea si imprastierea cenusei. Dar mie mi se pare o modalitatea artificiala, atata timp cat, de mana omului are loc incendierea cadavrului. Pe cat de fragile sunt oamenii, pe atat de inventivi, incat au creat cateva feluri de a celebra trecerea in infinit. Cel mai mult mi-au placut vechii daci, sau geti cum li se mai spunea pentru modul invertit de a-si exprima regretul pierderii celor dragi. Cand murea un geto-dac, oamenii faceau petrecere mare si se bucurau, si radeau, si beau si dansau pentru cel atins de mana Mortii. Se bucurau pentru ca a parasite o lumea plina de peripetii si greutati, se bucurau pentru ca pasea intr-alta superioara. Si, cand se nastea un copil, plangeau, caci urma sa aiba de-a face cu vitregiile vietii dinaintea sa. Nu pot nega si ritualurile egiptenilor sau ideea stralucita a capucinilor dea expune intr-un mod atat de intelligent frumusetea Mortii insesi. Nici celorlalte popoare nu le reneg inventivitatea festivalul zilei mortilor din mexic , dar cele precizate m-au atins pana in maduva oaselor batrane. Merg prin lume si ma uit la oamenii pe langa care trec, grabiti, stresati, fericiti, speriati, ocupati si imi spun Nici nu se gandesc ca moartea poate fi dupa colt. Doar un moment de neatentie si zbum, o masina te poate arunca in mainile spintecatorului. Trecerea mea prin lume este din timpuri imemoriale. Atat de indepartate incat nici nu mai tin minte cum a debutat totul. Atat de departe e inceputul, ca treaba mea a devenit obisnuinta. De un lucru toata lumea este sigura nimeni nu poate opri moartea.

Da, nimeni nu ma poate opri sa ofer sarutul rece si sa iau sufletele celor vii, care mereu incearca sa inoate departe de mine prin fumul, ca o apa, in care se ineaca, la despartirea de trup.