Sunteți pe pagina 1din 6

COMENTARII ŞI RECOMANDĂRI ANEXA B – STRUCTURI DIN BETON ARMAT

CB.1 Domeniu de aplicare

Comentariile privesc câteva chestiuni deosebite referitoare la aplicarea prevederilor din volumul de bază al codului la specificul structurilor de beton armat.

CB.3 Criterii pentru evaluarea calitativă CB.3.1 Lista de condiţii de alcătuire a structurilor de beton în zone seismice

Una din normele care are în vedere considerarea de seturi de criterii de ordin calitativ la evaluarea construcţiilor este FEMA 178.

În codul naţional de evaluare seismică, aceste condiţii sunt adaptate la practica din ţara noastră privind tipologia structurilor de beton armat şi tipurile de soluţii pentru alcătuirea elementelor de beton armat, ambele destul de diferite de cele din SUA.

Condiţiile avute în vedere în evaluarea calitativă sunt adunate în liste de condiţii specifice diferitelor tipuri de structuri şi tipurilor uzuale de elemente: grinzi, stâlpi, noduri, pereţi, grinzi de cuplare.

În mod firesc, lista de condiţii este mai scurtă şi mai puţin precisă pentru metodologia de nivel 1, faţă de celelalte două metodologii. Sunt două motive: informaţiile sunt mult mai sărace şi sunt şi mai puţin precise, în acest caz verificarea rezumându-se la câteva criterii esenţiale.

Pentru metodologiile de nivel 2 şi 3, listele de condiţii sunt comune.

Se atrage atenţia că, de la caz la caz, unele sau altele dintre condiţii au relevanţă şi, funcţie de tipul particular de construcţie, poate fi necesară şi considerarea altor condiţii pe care expertul trebuie să le identifice.

Pe baza analizei atente a alcătuirii unei anumite clădiri, expertul poate da alte ponderi, mai potrivite punctajelor propuse în lista din anexa B.

CB.5 Valori admisibile ale eforturilor unitare medii în cazul aplicării metodologiei de nivel 1

Este totdeauna indicat ca la construcţiile în cadre slabe de beton, conlucrând cu zidăria de umplutură a compartimentărilor şi închiderilor, construcţia să fie verificată nu numai ca structură în cadre pure, ci şi ca structură cu pereţi de zidărie cu elemente de întărire din beton armat.

CB.6 Coeficienţii de reducere pentru elemente structurale în metodologia de nivel 2

Criteriile pentru estimarea factorilor de comportare q pentru diferitele tipuri de elemente, aflate în situaţii diferite din punctul de vedere al alcătuirii şi al stării de sollicitare, au fost determinate plecând de la valorile propuse în normele americane, în speţă ASCE 41 -06, ajustarea lor

C-19

făcându-se apoi pe baza analizei unui număr limitat de cazuri de construcţii specifice practicii de la noi din ţară.

Valorile q din tabelul B 2 au fost obţinute din convertirea şi ajustarea valorilor rotirilor capabile în articulaţiile plastice ale elementelor de beton armat din ASCE / SEI 41-06 (tabelele CB 1 & CB 2).

În normele americane, comportarea elementelor de beton armat este schematizată sub forma diagramei „schelet” din Fig. CB 1.

/// y Fig. CB 1.
///
y
Fig. CB 1.

reducerea rezistenţei intervenite la un anumit prag al deformaţiei (C,D) şi rezistenţa reziduală, disponibile pentru susţinerea încărcărilor verticale.

Exemplicativ se reproduc din documentul evocat mai sus (ASCE/SEI 41-06) tabelele cu proprietăţile de deformare ale elementelor de beton încovoiate (grinzi) şi solicitate la compresiune excentrică (stâlpi), funcţie de armarea transversală şi de valoarea eforturilor normalizate de compresiune şi de forfecare.

CB 1. Parametrii de modelare pentru grinzi de beton armat

 

Condiţii

 

Parametrii modelului

 

Rotiri plastice (rad)

Rezistenţa

(ρ ρ’) ρ bal

Armătura

V/(b wd d

' f c
'
f
c

)

a

B

reziduală c

transversală

0

 
  • c 0,025

3

 

0,05

0,2

0

 
  • c 0,02

6

 

0,04

0,2

0,5

 
  • c 0,02

3

 

0,03

0,2

0,5

 
  • c 0,015

6

 

0,02

0,2

C-20

0

nc

3

0,02

0,03

0,2

0

nc

3

0,01

0,015

0,2

0,5

nc

6

0,01

0,015

0,2

0,5

nc

6

0,005

0,01

0,2

S-a notat:

ρ, ρ

coeficienţii armăturilor din zona întinsă şi, respectiv, comprimată

ρ bal

c, nc

coeficientul de armare în zona întinsă a elementelor de beton simplu armate, corespunzătoare situaţiei de balans

armătura transversală este conformă, respectiv, neconformă; condiţiile de armare transversală privesc distanţa dintre etrieri

V

forţa tăietoare

b wd , d dimensiunile secţiunii

f c

rezistenţa (caracteristică) la compresiune a betonului

Observaţii:

(1)

(2)

Se aplică interpolarea liniară între valorile date în tabel;

În expresia V/(b wd d

' f c
'
f
c

), valorile V şi

'

f sunt exprimate în unităţi anglo-saxone. Dacă

c

această relaţie se înlocuieşte cu relaţia din codurile româneşti, V/(b wd df ctd ), în care f ctd este rezistenţa la întindere a betonului, iar unităţile de măsură sunt cele din SI, coeficienţii 3 şi 6 devin aproximativ 1 şi 2.

CB 2. Parmetrii de modelare pentru stâlpi de beton armat

 

Condiţii

 

Parametrii modelului

 

Rotiri plastice (rad)

Rezistenţa

 

N

Armătura

V/(b wd d

' f c
'
f
c

)

a

B

reziduală c

A

c

'

f

c

transversală

0,1

 
  • c 0,02

3

 

0,03

0,2

0,1

 
  • c 0,016

6

 

0,024

0,2

0,4

 
  • c 0,015

3

 

0,025

0,2

0,4

 
  • c 0,012

6

 

0,02

0,2

C-21

0,1

nc

3

0,006

0,015

0,2

0,1

nc

6

0,005

0,012

0,2

0,4

nc

3

0,003

0,01

0,2

0,4

nc

6

0,002

0,008

0,2

N este forţa axială din stâlp. A c este aria secţiunii de beton a stâlpului

Este clar că aceste valori pot fi îmbunătăţite şi numărul de situaţii amplificat în măsura în care vor fi disponibile studii suplimentare cu acest obiectiv.

CB.7 Valori de calcul utilizate în cazul aplicării metodologiei de nivel 3

CB 7.1 și CB 7.2. Expresii empirice pentru determinarea capacităţii de rotire plastică. Model analitic pentru determinarea capacităţii de rotire plastică

Metodele de evaluare bazate pe calculul static sau dinamic neliniar prezintă un grad de încredere al rezultatelor superior metodologiilor de nivel 1 si 2. Din acest motiv utilizarea lor este întotdeauna recomandabilă, dacă se dispune de datele necesare (proiectul sau un releveu complet al structurii). Totusi, pentru utilizarea metodei este necesara experiență în domeniul proiectării neliniare a structurilor.

Avantajul major al acestor metode este că permite evidențierea consecventă a comportării neliniare a structurii prin identificarea mecanismelor de cedare probabile. Prin exprimarea condiției de siguranță în termeni de deplasare, se pune în evidență parametrul cel mai semnificativ pentru răspunsul seismic al structurii, deplasarea laterală și deformațiile corespunzătoare, de care depinde direct nivelul de degradare al clădirii (atât a elementelor structurale, cât și a celor nestructurale). În prezent sunt disponibile numeroase programe de calcul structural care pot efectua acest tip de analiză, atât pentru elementele liniare (grinzi, stâlpi), cât și pentru elementele de suprafață, pereții de beton armat.

Pentru simplitatea interpretării rezultatelor, dar și urmând principiul proiectării capacității de rezistență, modelul structural va lua în considerare neliniaritatea la încovoiere (cu sau fără forță axială), considerând o comportare elastică la forfecare. În acest fel verificările au în vedere doi parametri de bază ai răspunsului seismic. Unele se referă la verificarea încadrării rotirilor în articulațiile plastice sub momente încovoietoare în capacitățile de rotire ale acestora, determinate pe baza alcătuirii secțiunilor de beton armat. Celelalte identifică eventualele cedări fragile din forță tăietoare, în situațiile în care capacitatea la forță tăietoare a elementelor este depășită de valorile înregistrate în răspunsul seismic al modelului descris anterior.

Excitația modelului va fi, potrivit principiilor de siguranță stabilite la 8.4, cel puțin cea corespunzătoare unei fracțiuni de 0.65 din valoarea de vârf a accelerației terenului pentru proiectare conform P 100-1/2006. Bazele metodei de calcul static neliniar și procedeele de verificare ale deplasărilor laterale sunt stabilite in anexele D și respectiv, E din P 100-1, ultima ediţie. Se recomanda utilizarea rezistentelor medii ale materialelor pentru estimarea capacitaților de rezistenta la moment încovoietor.

Pentru determinarea cerinței de deplasare se recomandă însă folosirea spectrelor inelastice construite pentru un set de accelerograme compatibile cu spectrul elastic de accelerații din

C-22

amplasament. Folosirea valorii spectrului elastic de deplasări corectată cu factorul de amplificare

„c” din anexa E a P 100–1/2006 este descoperitoare pentru structurile care au o rezistenta la forte

laterale mai mica decât cea prevăzuta in codul P 100-1/2006.

Verificarea cedărilor fragile din forță tăietoare sau compresiune excentrica trebuie făcută la

valorile asociate mecanismului de plastificare (local sau global) și nu la cerința de deplasare, în

general mai mică decât deplasarea corespunzătoare atingerii mecanismului de plastificare.

Anexa B propune două formule de evaluare a capacității de rotire plastică preluate din EN 1998

– 3:2005. Prima dintre acestea se bazează pe integrarea curburilor în lungul elementelor, în timp

ce a doua este pur empirică determinate din teste experimentale.

O primă observație necesară este că relația (B1.b) din codul de evaluare și reabilitare este

incorectă. Forma corectă a expresiei este:

um

=

4

'

0,3

0,2

f

c

L

V

h

0,35

25

f

yw

x

f

c

Expresia a fost stabilita în urma prelucrării rezultatelor unui mare număr de încercări de laborator

de tip ciclic. Studiul a fost întocmit la universitatea din Patras (Grecia), în pregătirea codului

european EN 1998-3, pentru estimarea rotirii plastice la rupere in zonele plastice. Ca urmare a

varietății foarte mari a tipurilor de elemente încercate (grinzi, stâlpi, pereți cu secțiuni și armări

foarte diverse) variabilitatea rezultatelor este înaltă. Prin adoptarea unor coeficienți de siguranță

adecvați (1.8) expresiile furnizează rezultate convenabile pentru proiectare.

Lungimea plastică din ecuația (B.3) nu are o semnificație fizică (nu corespunde lungimii între

secțiunile în care, teoretic, se dezvoltă deformații plastice), ci este calibrată statistic astfel încât,

împreună cu modelul de confinare folosit să furnizeze valori cât mai aproape de mediana

rezultatelor experimentale. Expresia lungimii plastice încorporează termeni specifici fiecărui

fenomen ce produce deformații: termenul proporțional cu înălțimea secțiunii cuantifică

deformata din forfecare, cel proporțional cu lungimea de forfecare cuantifică efectul încovoierii,

în timp ce ultimul termen introduce deformația datorată lunecării armăturii în beton.

Verificarea la cedările fragile, provocate de forța tăietoare se face utilizând un coeficient global

de siguranța egal cu 1.5. Forțele tăietoare capabile se determina utilizând rezistentele medii ale

materialelor împărțite la factorul de cunoaștere. Alternativ, se pot utiliza formule de determinare

a forței tăietoare capabile obținute experimental.

Deplasarea ultima se obține in urma ruperii unuia sau mai multor elemente importante (de regula

verticale) ce provoacă cel puțin o prăbușire locala prin pierderea stabilității la acțiuni verticale.

Ruperile pot fi ductile, prin depășirea rotirilor plastice capabile, sau fragile, prin depășirea

rezistentei la forța tăietoare (sau compresiune excentrica in cazul II). Se recomanda utilizarea

programelor de calcul care pot lua in considerare ruperea elementelor si redistribuirea

corespunzătoare a eforturilor către celelalte elemente. In cazul in care nu se poate modela

ruperea, iar elementele ce ies din lucru nu provoacă prăbușiri (cazul grinzilor) se recomanda

utilizarea modelelor de calcul la care aceste elemente lipsesc, estimând astfel comportarea după

ruperea acestor elemente.

Utilizarea calculului dinamic neliniar se recomanda a se face in paralel cu calculul static neliniar,

pentru depistarea eventualelor erori de modelare, iar in lipsa înregistrărilor accelerogramelor pe

C-23

amplasament se pot utiliza accelerograme artificiale compatibile cu spectrul de proiectare.

Calculul dinamic neliniar se recomanda in special structurilor cu neregularități pe înălțime si in

plan. Determinarea factorului R este dificil de estimat in cazul calculului dinamic neliniar. O

varianta acceptata ar fi ca valoarea lui R sa fie determinata ca raportul intre accelerația spectrala

care produce o prăbușire locala (sau globala) si accelerația spectrului de proiectare pe

amplasament (0.65 din accelerația corespunzătoare construcțiilor noi). Din păcate, aceasta

definiție impune utilizarea IDA (Incremental Dynamic Analysis) dificil de realizat in cazul

utilizării a mai multor accelerograme. Din aceste motive se recomanda ca metodele dinamice sa

fie utilizate cu precauție, iar rezultatele calculului sa fie certificate de ingineri cu experiența in

domeniul calculului dinamic.

C-24