Sunteți pe pagina 1din 216

rI.

CoNTINUTTATE
pe o

.....-........
.............,.....
.....-.....-:.-.-..

ll,
133 133

Interpretarea grafrcda continuit[fii unei funcfii, continuitatea intr-un punct gi Operalii cu funcfii continue

mu[ime

Proprietatea lui Darboux, existen{a solufiilor unor ecuafii, semnul unei funcfii continue Le gltura continuitate -mdrginire

t37
14t

III. DERIVABILITATE
Probleme care conduc la conceptul de derivat[ Derivabilitatea unei funcfli intr-un punct pe o mulfime, func]ia derivati Derivatele func{iilor uzuale ............:...... Legltura continuitate-derivabilitate, derivate laterale

t45
145

r45
147

152

SffiTffi"ffi",1i1"1'"Iiilf;':*'::::::1111

::::::::

:: :::::: ::::::::: ::::::

:::

:::::::::::

154 156
158

Derivata funcfiei inverse Interpretarea geometric[ a derivatei unei func{ii intr-un punct ........ Derivate de ordinul doi gi de ordin superior ..............

l6l

til

oaplica{ie:R6d[cinilemultiplealeecua{iilorpolinomiale(extindere)................ Puncte de extrem, Teorema lui Fermat Teorema lui Rolle, Lagrange, Cauchy Consecinle ale Teoremei lui Rolle. $irurile lui Rolle Consecin{e ale Teoremei lui Lagrange, monotonia unei func1ii calculul derivatei unei func{ii intr-un punct ....... Regulile lui L Hospital .............. Rolul derivatei int6i in studiul funcfiilor, puncte de extrem, monotonie Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor, concavitate, puncte de
IV. REPREZENTAREA GRAFTCA,L TUXCIILOR Reprezentarea graficL a ecuafiilor, utilizarea graficelor in determinarea num[rului de solulii ale unei ecua{ii Conicele ca locuri geometrice remarcabile Reprezentarea grafici a conicelor Probleme recapitulative de analizl

167

t70
173
175 177
181

186 189

r93
198

201

205 209 213

232

CUPR'NS
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL $I SISTEME DE ECUATII
Noliunea de permutare. inmullirea permutdrilor

"""""""

J J

Proprietilile inmullirii permuterilor .......'... " " Inversiuni. Semnul unei permutlri ...'.".'"'
Nofiunea de matrice. Mullimi de matrice Operalii cu matrice

J 4 9 9
11

III. DETERMINANTI
No{iunea de determinant ........... Proprietif ile determinantilor Calculul determinanlilor'......'....

23 23

l96l
1MI.

rv. sIsrEME DE ECUATTI LINTARE ........... Matrice inversabile in -'/'((A)


Sisteme Cramer Rangul unei matrice Studiut compatibilitdlii qi rezolvarea sistemelor liniare Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor liniare Aplicalii ale determinanlilor in geometria analiticd

25 29 37

)t
40 42 44 48
54 56 59

tung,

Probleme recapitulative de algebr[

)l

I,

ELEMENTE DE ANA LIZ4.. MATEMATICA


r. LIMITE DE FUNCTTI .............:.:........-......... Noliuni elementare despre mu[imi de puncte pe dreapta real6, intervale M[rginire, simbolurile + co gi - co, dreapta incheiata, vecin6t6fi Funcfii reale de variabild real[ ......... Funclii ra{ionale $iruri de numere reale, giruri monotone, giruri mlrginite :""""""""" comportarea valorilor unei funclii cu grafic continuu cand argumentul
.......... qiruri convergente, proprietd{i Limita unui gir cu vecin6tifi, Operafii cu giruri convergente sau care au limiti
se apropie de o valoare

:ala,

63

""""""' :._:...:..:...:.:...:....... 63

65 68

7l
77 80 80 85 88 93

a$t

dati

n,

lu
iti,

Limita girurilor monotone, criteriul de convergenfd al lui Weierstrass Trecerea la limit[ in inegalitSli, criteriile major[rii 9i clegtelui Num[ru] e, girul (l+ a,)i ct an ) 0, an* 0 ......."""' Alte metode pentru calculul limitelor de giruri $iruri recurente ............... Limita unei func,tii intr-un punct, interpretare grafici Operafii cu limite de funcfii. Limitele funcfiilor elementare Calculul limitelor de funclii, caztri exceptate Criterii de existenfd a limitelor de funclii cu vecin[t[!i, cu limite laterale Asimptote 23r
1

94 96
101

105

t07
110 115

t20
123

urma

alizal

ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL 9' STSTEME DE ECUATil LINIARE

1010

iNnnullrRnA PERMUrArulon
Am vizut in clasa aX-a cd o permutarea unei multimi nevide A esteo funcfie bijectivd definit6 pe,4 cu valori in A, iar dacl mulfimea A are n elemente, atunci numtrrul permutlrile sale este z !. Vom folosi nofiunea de permutare pentru definirea, in capitolul ,,Determinan[i", a unei caracteristici numerice, numiti determinantul unei matrice. Pentru acest scop este suficient si considerim permutirile

NOTIUNEA DE PERMUTARE

fl
liturii. utului liturii.

mullimii 11,2, ..., nl, n e N*. Notim mulf;mea acestor permut[ri cu


de

,S, qi o numim mulfimea

permutdrilor

nicu

gradul n. De obicei, o permutare o ,S,

se

o:[o(t)

(t

noteazl printr-un tablou de tipul:

o(2) o(3)

n)
"@)|

renli:
)GAN

ilNU
etare:

Prin aceasti scriere, compunereapermutlrilor (pe care o not[m multiplicativ) se face foarte ugor. Astfel, dac6 o,r e^9, iarq(i) =-1, fi atunci (o.r)(i): (otXr): o(r(i)): o(/): fr, deci

oA:

compunerea se face dupl

urm[toa?,,sche(':

ro$u
terta:

\$oL

2 i* ,)'I f , 2 ... i o,:( t o(2) j k o(n)/ [ (t(t) r(2) [o(l) (t 2 ... i ... n) :lr.
\...
,

n):
...
r(n))

...)

De exempru

dacd

o,r. r,,

(t234\flz34\(t234\ r:r or:l(a I 3 zJ[r _ll. 3 ^ 4 2) t)'' [+ 3 z -lqi (r 2 3 4)fl 2 3 4) (r z 3 4) "":[r 3 4 r)lo r 3 r):1, t 4 3)'

":[1 ? i

, 1) ,r

:(l :

'^ 1) , ,*"t

Datoriti notafiei multiplicative, aceasti operafie se numegte inmulyirea permut5rilor. Deoarece injectivitatea qi surjectivitatea sunt pdstrate prin compunere, rezulti c[ prin inmulfirea a doul elemente din ,S, obfinem un element din S,.

PROPRTETATTLrc iNnnULTrRrI PERM,UTANTT.ON


valoriinl,compunereafunc{iiloresteasociativi,funcfialnl.A-+A
neutru gi orice func{ie bijectivi este inversabill.

-<
l
cu

Am v[zut in clasele a IX-a gi a X-a c6, pe mullimea funcfiilor definite pe o mullime nevidi

cu

lr(x):x, x el

esteelement

in consecinl6, inmullirea permutdrilor are, pe ,S,, propriet6lile:


a) este asociativd, deci (ot)<p

ProI

: o(tq),

Vo,t,q

e S,

'

b) are element neutru, anume permutarea laentica


deci

e:

(t23 [t Z 3

r) ,),

Dgrtl

: . inversabilr, deci pentru o e s, exista o-, e s, astfel inc6t o o-' "u" : o-' ' o: e; peflnutarea o-r se nume$te inversa permutdrii o' din tabloul care observafii. 1) pentru o c ,s,, permutarea o-' se obline schimbdnd locul celor dou[ linii
definegte permutarea o.

oe;':;:'rl;;ir.'

Aur

:f
EegI

Deexemplu,dacdo:[4 o,t
s,

(t23 4\ .,(+312)(1234) o':[, z 3 oJ:[3 4 2 3 I z),at.o,


S,,
care, pentru permutirile

t).
7'o pentru

2) inmullirea permutlrilor pe
e

n > 3 nu este cornutativi, deci, in general, or' * o,t


e

drr,

ln situalia particular[ in

S,, avem or

: to, vom spune cl cele dou6


o e S,, puterile

Ltor

permut[ri comut[. 3) Proprietdlile inmullirii permutlrilor ne permit sd definim, pentru o permutare intregi ale lui o, astfel: [g'o'...'o, Pentru keN*

oo=j e ,
[(o-*;-',
DacS

l.-.----r-.. I kon

pentrut=0
penffu ke

z\N
,
Y k,p e Z'

:l
:d

'3

Din aceast[ defrnilie reztiltdca or


a)

' oP = ok*P qi (oo )o = o@

o,t,g e S, avem echivalenfele:


b)

oq <> r:9 qo <) r:9 : intr-adev[r, o,r oe <] o-'(ot): o-'(oq)

ot: to:

dEtt

e (o-to)t

= (o-ro)q <> e'

^c

:e' I

<) r

:I

$i analog

pentru echivalenla de la punctul b).

qr"
{IJ

Echivalenfele

a) qi b) stabilesc reguli

de simplificare

la

stdnga qi

la dreapta pentru inmullirea

permutirilor.

INVERSIUNI, SEMNUL UNEI PERMUTARI


pentru o permutare o S, , n22, o pereche ordonatd (1,7) cu o(i) > t(7) se numeqte inversiune a lui o.

ii e{1,2,

..., n) in

carc

i <i

qi

kr

De exemplu, inversiunile permutari,


pentru cd o(2)

: 4>3:
o

permutlrile "ur" impar de inversiuni se numesc permutdri impare.


pentru

o(3), 6(2) : 4 > 2 = o(4) 9i o (3) : 3 > 2 : o(4)' u, ,n ,*re. par de inversiuni se numescp ermutdri pare. iar cele

:(l '^ sunt perechile (2, 3), (2, 4) 9i (3, 4)) i i)e So "
care au un

r,r 1 2. a\

numir

tu

,S,, considerlm num6ru1 ralional e(o)

: il g+=ID t<t<Jsd I - J
o'

care. datorita proprietSlilor date

de propozili a ce rtrrneazd, se numeqte semnul permut6rii

ri-

Propozifie

FieoeS,.Atuncie(o):ldacdoestepermutarepardgie(o):-ldacdoestepermutareimpar[. Demonstralie. Deoarece o este bijectivi avem fl(o(;)-o("r))=",,'f]"_,,o,(k_ p)=E U_ p)_flfi_ il.
Atunci ("(o)),
t_l

l3i<,

II.*j(D,_[.+y,.u=.*=y,=l,I=.*#:
i l

_ rr o(r)-o(,r) r : II I I.4#=U*ry=ry#=r,
t9<js1 t-J t3j<i<n l-J
i+j

-=:

deci

le(o)l:

Deoarece o pereche (i, j) cu I <7 este inversiune a lui

erile

"r1" negativi, tezultd din definifia lui e(o), cd semnul lui este dat de numdrul inversiunilor lui o. in concluzie, ,lacd o este pard atunci e(o) : 7, iar dacd o este imparI e(o) : - 1. Comportarea lui e fa!5 de produsul permutErilor este evidenfiatd, de urmitoarea propozi]ie. Propozifie 1o. e(or) : s(o) e(t), (V) o,t e S,. 2". e(o) : e(o-'), (V) o e S,. Demonstralie.lo.Dindefinilia lui e rezulta c5:

o dacd gi numai

dacd,

fraclia

oQ--'(/). t- J

e(ot)

lqggFgx2 = If o(t(i))-o(tU)). o(i)-o(r) = f| t-J l-J t<i<j<n l-J 1.3i<j<n


= e(o)' e(t)

I*.W,-[.*#

:
alog
pirea

determinanfilor din capitolul 3.


I

2". Deoarece permutarea e ilt are inversiuni, rezultd cL e(e): 1 Si in consecinfn e(o) . e(o-r; : e(oo-t) = e(e): 1, deci e(o): s(o-'). Vom pune acum in eviden!6 un tip particular de permutare, necesar in studiul proprietililor Opermutareo e,S,,n)2se nume$te transpozilie dac[existi ij e{1,2,...,n) oui *j astfelinc6t j, o(/): l9i o(k): kpentru orice k e {i, jl. vomnota transpozifia o cu (i7), deci

o{i):
ti'r) =

fi2...i...i...n\"i [r z ... j .. ... ,)",


Deexemplu,ins, avem(2

2 3 4 s) 2 3 4,). r:(:(r 3 2 + sJli(stl-(t (s 2 3 4 t)'

"/

$1

Proprietdlile transpozifiilor sunt puse in eviden!6 de urmdtoarea propozilie. Propozifie Fie o e,S, o transpozilie. Atunci:

4),

lo) o:<r-1.

2')e(o)--1.
Demonstralie.

l.)

(t 2 "' i Da< :a o: (;"'):[, Z ... j


o.

i...n\ S-, atunci t. ... n)le

, ^:l(t 2... i... i ...n\ l: U i): (il): (l 2 ... i ... j ... n) v./

(i+2,i),...,U -

2o)Dacd,i<jattnciinversiunileluio:(17)suntperechile: (i,i+l),(i,i+2),...,(i,j),(i+l,j), 1,7), deci c are2(i -i)-l inversiuni. inconcluzie oeste impar[, deci e(o):- 1.

iEercifii propx
S[ se calculeze produsul ot in fiecare din cazurile:

x,

,": (l Z 'r), '= [l i


o)"=(l ', i),

1);

,:[l i'r), ")": (l i ', i), ':(I 1 ', ;),


0,"=[l

7. Si

tsi

i i i ;),,:(1
3

i ;)
i'^iZ
!)

f7KSe

inversiunile 'Yr.(t precizeze g) z u)[,


se

3.

.(t 2 ,[i ;;:: X),*,u"n eN,n)2; @(l i 2i'^i" i),

S[ se determine semnul permutiirilor: t or5gs*-rsre)

3 z)'r(l

" " ?i iN'r(l ?',i),")(l

9i semnul permut6rilor:

, (l ,'-, ,'-,

...

;), unde n e N, n

2'

S[ se scrie inversele permutirilor:

,(l ',), r(l


,
6h

? N, ,(i ', ) i)' ,(l i',


:::
6x=
tr

i),

r..s
-a

(1 '^ i

;)' , (l n'-, ,'-,

i)'*u' n e N' n 2 2

llt I

Vr":(l i )); i i) '=(l


Sa se rezolve ecualia

in urm[toarele cazuri:

sotutie:scriem

(l ', ?)=(l i "-'=(? ','r):(L 3 ?);atuncir=o-',=[l 3 i)

'r)'

', 'r)' "= [1 ? 'r) /"=(\ (t23 (t23


S[

+) +\ fio:lo 3 l 2), t:l.r 4 z t)'

,":(l i', i ;)'': (l ? i i'r)


,=(l ', i), ,:(l ? N sotuyie.sctiem ",=[? ', i):(: ', f) ut'':[i ', N:(l
se

rezolve ecuatia oxt = 0 in urmltoarele cazuri

,"=(l i

'r),

i i),T*

7.

o-'"':(l ? i)(L ? 1) (l I i):(l ; i) &:(; i)' ,:(l i'^ i), ':(1 i"):" "'o ) i)' ,:(, ? ', i),': (l i" ', i) 0": [l '^
x:
Sd se arate c6 permutarea

este

par[, oricare ar fi permutarea G e

5,,

n > 2 natwal.

t.
9.

56 se arate c6 nu existi permutdri 56 se rezolve

54 astfel incdt
4
3

* : (i ', i i)
3\ o: /' 2 ; t; I

' (l 2 3 qao*:[r ecur 4 2 (t 2 3 [2 3 I


o)

;)
gi toate permutiirile ve so care'

10. Se se determine toate permut[rile xe ^S, care comut[.u


comuta cu

o:

4\
+)

U.

Se se rezolve ecualiile:

=(L 3 ?) /o U.
Se se precizeze

,'=(l

iiN
2.

num[rul de transpozifii din

13. S[ se arate 14.


SA se

c*

(12)(34)

5,, n] Q4)(12)in Sn, n) 4.

verifice ci in ^1, avem egalit6{ile:

a)(ij):(l ,Xljxl ,; ...,n\ ct n>3 Si i*j.


15. Fie

b)(1

iXl,r)(li):(ltXl ,Xlt); c)(,,r):(1 r)(i7)(17),oricarearfriie{2,3,


^1,
se numeStetnchisd

n>2wnumirnatural. O submullimenevidi H alui

dac6or e flpentru

orice permutdi

o,r e H. Consider[m I1o submultime inchisi a lui S,

gi o o permutare din

-FL

a) S[ se arute cd 1C

lf

e N*] c.F/.

b) S[
c)

se demonstreze

cI exist6 numerele inhegi k < l. astfelincdt

d:
:

o/.

SE se arate

cdpentru orice permutare

q S, existip e N* cu d

".

ci e e H. e) SI se arate cLdac[ o e 11, atunci o-t e H. GlSa se calculeze do'o in urmitoarele canti:
d) SI se arate

"r,":[j
17. Fie

',),nt'":(L

(t234 ../ (t23 4\ 9o:[, 3 4 t)t elo:[4 t 2 3


o
Szooo. S[ se arate cd

i i), Ft":(:
5

I
6
5

3 4'\. 4 3)', 78) 6 7)'

f :{1,2, ...,2006} -+ tl,2, ...,2006\, f(i):2007 - o(r) este o permutare

din

^Sroou

, avdnd semnul opus lui o.

Tpsrn

DE EvALUARE

Testul

Rezolvali:

l. Fieoe^s1o,o:[3 5 I z 4 g lo 7 6 g)'
O,tu
se determine paritatea

(tz34s678elo)
lui o.

b) S[ se descompun[ o in produs de transpozifii.

'

(r23 4) I Fieo,t.so,o:[i - (r23 4\$r:[i ; 1 3) ;.3 z.J I


iruse
y'1

,G

tu

se determine cel

mai mic num[r natural nenul &pentru carc

d:

e.

calculeze o6 9i t2.

sa

t" rezolve ecuafia o'* 'x =


uate cdecua{ia

r'*,

xe

,S4.

o* 'x' ='c'*' nu are soluJii in Sa. 3. Se dau numerele reale at l dz < ... < a,o. S[ se determine
d ,n""
10
i=l
l0

permutarea

o e

S1e pentru care

Zo,oor,r, Zr,o,r,r, i=l

oricare ar fi

Sro.

Testul 2

Indicafi r[sptrnsul corect.

l.

c6te inversiuni

(t 2 3 an :permutareao=[, 3 5
d)32.

.].

8 910 152 4

16\

rc)'

@zs; b)2e; c) 3o;


cflte sorufii are in,ss ecuafia o =

(1

i i i ;),
"

@0,
3.
a)

b)

l; 6;

c)

4; 4;

d) 8.

C0te permutiri din Ss comuti cu permutare"

: (l 234 t25 ;),

8;

b)

c)

d)2.

NOTIUNEA DE MATRICE MULTIMI DE MATRICE


in diverse activit6li legate de reprezentare, analiza gi optimizarea desftqurdrii anumitor procese de natur6 tehnicd sau economic6,h studiuf probabilistic sau statistic al unor fenomene, in general in activit[li care presuptn analiza unui numdr insemnat de informa{ii, apare necesitatea concentr[rii datelor in tablouri
numite matrice.

rezolvarea sistemelor liniare, matricele (tablourile coeficienlilor ecuafiilor) vor constitui principalul instrument de lucru. Prin introducerea operatiilor cu matrice, acestea vor putea fi privite ca .,orr-"re generalizate" cu ajutorul cirora vom contoriza soluliile acestor sisteme. Si consider[m urmltorul caz practic: Situalia v6nzirilor de carte lJo anumitd editur6, in patru oraqe, intr-o perioadi de timp determinati, este prezentui6 in trb"Lrl de mai jos, in care sunt specificate oraqul, tipul de carte 9i numdrul exemplarelor vdndute din fiecare tip.

in

Din acest tabel se pot extrage cu ugurin!5 informalii legate de vdnzatea unui anumit tip de carte (prin cirirea tabelului pe coloane) sau dJsitualia general[ a vilnzd1,lor dintr-un anumit orag (prin citirea tabelului pe linii). in cazul in care ordonarea oragelor precum gi ordonarea tipurilor de carte sunt fixate, situalia vAnzirilor poate fi prezentatd sub forma urm5torului tabefmatriceal: (tzo 4oo\ 42

ls lo lqo r lo s ztzl I t, lo zs ll 3o8l [+to tz 14 t7 tez )

numirul 1l este situat pe linia 3 gi coloana 4, deci reprezintl numErul de cd(i tehnice vAndute in oragul C. Definifie Fie C mullimea numerelor complexe qi m,n e N*. Se numegte matrice cu m linii Si n coloane, sau nstrice de tip (m, z) o func{ie

Pozi[iafiecdrui numSr din tabel este fixat6 de num[rul liniei gi al coloanei pe care se afld. De exemplu,

x {1,2,...,n} -+C. Dacda,,eCreprezint[imagineaperechii(r,7)cuie {1,2,.'.,m},ie{1,2,...,n),attncicelem'n imagini ale lui f se aranjeazd intr-un tablo;t de forma:

[: {1,2,...,m}

(',, atz
I

A:l

tt

a., o". -'zt

",, ar.
ar,

" l.
I

(l)

\a^, a.2

Aceastii aranjare

f : {1, 2, ..., m\ *

justifici denumirea funcfiei f de matrice cu z linii gi n coloane. Cum orice funcfie {1,2, ..., n\ -+ IR este perfect determinatd de tabloul imaginilor sale, vom numi matrice

de tip (m, n) un tablou .,{ de forma (1). 1m, | Numerele au crt

l1i

<

< z se numesc elementele matricei A. Cum elementul

a,

situat pe

linia i gi coloanaT ale tabloului A repteztntiimaginea perechii (i, j) reniJti c[ scrierea unei matrice este unicl. inlocuind, in definilie, mullimea C cu una din mu$imile Z, Q sau IR ob{inem noliunea de matrice de
tipr;J (m, n) peste Z, Q. gi respectiv peste IR.

Liniile matricei I sunt mul{imile ordonate scrise ,pe orizontall":

L1: L2:

(a11, a12, ,,.,

a6)

(a21, d22, ..., cl2n)

(a^r, a^2, ..., 0.r), iar coloanele matricei I sunt mulfimile ordonate ,,scrise pe vertical6":

L^:

,c.

l:)
Cz,

Dacl Ly L2, ..., Z. sunt liniile lui A $i Cr,

A:(CuCz, ...,C,).
O matrice de tip (1, z) se numegte matrice linie. O matrice de tip (m,1) se numegte matrice caloand. O matrice de tip (n, n) se numeqte matrice pdtraticd de ordinn sau, mai sarrt, matrice de ordin n. Notiim: -//-,,(C): mul{imea matricelor de tipul (m, n) peste C.

-4 @):

mulfimea matricelor de ordin n peste C.

in mod analog definim mullimile: u//^.,(Z), -//,.,(Q), -,//-.,(R) , -4/,(Z) , ,-/1(Q) $i .-/1(R) . O notafie concentrati pentru matricea Ae -y'/-,,(C) este I : (o)p,g sau, mai scurt, I : (au). in
acest

ultim caz, tipul matricei reztitL din precizarea Ae -/{^.^(C)


Matricele

A:

(ou)5,.2

$iB=

(bu)Ei=g,

suntegaledac[suntdeacelagitip(deci

ffi:P, n--q)$i

oii:bi, V i e {1,2,...,m\, i e {1,2,...,n). Dacd A: (au)e.4"@) atunci mu[imea ordonati (ar, arr, ..., aw) se numegte diagonala principald alui A, iar mulfimea ordonatii (an, azn-r, ...) ant) se numegte diagonala secundard ahli- A.
Suma elementelor de pe diagonala principalE a lui tr A = arrl azz+ ... ! enn Dacd

se numegte

urma matricei A gi se noteazi tr

l.

Deqi

Ae.il.,,(C)

atunci matricea obfinut[ din

prin schimbarea,Jiniilor in coloane" gi invers, A' e -//",^(C)


.

se

numegte fianspusa lui A gi se noteaz[

l'

. Se observl cd

Exrupru:

--(: :'l e 4.,(c). z'r\' [203)

Atunci n'

:l;
10

'r).

*rro,

[_,3)

func!ie
matrice

OPERATII CU MATRICE
1. Adunarea matricelor

ituat pe
mlca.

trice de

Considerlm urm[toarea situalie practic[: gi B, a ciror structurl de personal este prezentati O firm6 de construclii degine dou[ intreprinderi in cele doui tabele de mai jos, pe func{ii 9i categorii de v6rst6:

mgmer
constructor
0
12 10

inginer de instalatii
0

economist
2
11

muncitor

- 25 ani 25 - 40 ani 40 - 65 ani


18

4l
79

4
7

102

inginer constructor
0
8

inginer de instalatii
1

economist

muncitor

- 25 ani 25-40afi 40 - 65 ani


18

I
10

l4
83
81

5
1

Structura angajalilor firmei este date de tabelul:

A+B

mgrner constructor
0 20

inginer de instalatii
1

economist
3 2T

muncitor
55

:lsau
tin n.

- 25 ani 25 - 40 ani 40 - 65 ani


18

9
8

162
183

l4

obfinut prin adunarea numerelor din cele dou[ tabele situate pe aceeagi linie qi aceeagi co1oan6. Pe scurt,

'
).
(ar). in

putem scrie:

(o o 2 4t) fo I I l4') (o I 3 ss'\ ln 4 n zq l+l s s 10 83 l=l20 e 21 1621. [,0 7 s rcz) [+ | 4 8t) [t+ 8 e t$)
-//,.,(C) , A

:q)$i
ugonala

(a,i) Si B = (b).Matricea Ce.'//.,,(C), C = (ar*b-) se numegte suma matricelor I qi B gi se noteazd A * B. + B se Operafia prin care fiecdrei perechi (A, B)e -/{.,"(C) x -//^.,(C) i se asociaz6 matricea A
Fie A,Be
numeqte adunarea matricelor.

Definifie

a ttri A.

DKEMPLU:

(r 2 -1\ (z s 4\ (z 7

A.Deci
wers, se

[; o rj.[i -r ,):1, -r s)
.

3)

Observalii:

i. Ad*ureu a doui matrice se poate efectua numai dac[ sunt de acelaqi tip (m, n). Suma lor este toto matrice de tipul (m, n) gi, de aceea, .p,rn". c[ adunarea matricelor este opera{ie algebricd sau lege de
compozifie pe mullimea -//.,,(C.)

2.Dacd matricele A,Be-//,.,(Z)


mullimea

afi:rrrci

A+Be.r//^,,(Z). Proprietatea se pistreazd dacl inlocuim

ctrunradin mu$imile Q sau IR'.

Matricea de tip (m, n) ale c[rei elemente sunt toate egale cu zero se numegte matricea nuld de tip

(m, n) gi se noteazd A*,

0, . Pentruomatricel:(ar)e4,,(C),matricea,,-A":(-au)e-//.,,(C) senume$te opusanaticeiA. Propriet[file adun6rii matricelor pe -//,,,(C) sunt imediate gi sunt evidenfiate in urm6toarea
in cazul in care ffi
ft, aceastil matrice se noteaz[

propozi{ie:

Propozi(ie

r)

(A

+B)+

Sunt adev[rate proprieti(ile: C:A + (B + V A,B,Ce-il.,,(C) (adunareamatriceloresteasociativi).

q,

2)A + B : B + A, Y A,Be -//.,,(C) (adunarea matricelor este comutativd). 3)A * @^,,= A,Y Ae -//.,,(C) (matricea nul[ este element neutu al adundrii maticelor). 4)A + (- A) : A*,,, Y Ae -/{^.,(C) (orice mahice are o opus[ fa{6 de adunare).
Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi ln acelagi timp util6. Cele patru proprietiifi rdm0n adevlrate in cazul inlocuirii mullimii C cu una din mullimileZ,Q sau IR.

Fr
isr
Cg Ilr

Proprietiilile anterioare conferd fiec[reia din mullimile -.//_,,(C) , .//.,,(R) , .,//^,,(Q) gi -d,,,(Z), inzestrate cu adunarea, o ,,structur[ algebricE" numiti grup abelian. Regulile de calcul relative la adunarea matricelor sunt, datoriti acestei structuri de grup abelian,
identice cu cele de la adunarea numerelor. De exemplu, asociativitatea adunSrii ne permite ca pentru

FTI

trq
{

I e -/{-,,(C)

qi

eZ,

sE

folosim notafiile:

Ll+ l+...+ A. dacd


t--

ae

N*

pA:1 A^, , dacl p =0 l-f-p{, dacd peZ\N


Urm[toarele egalitiili sunt adevirate: (p + q),4 : pA + qA qi p(qA): (pq)A, Y Ae -,/{,,"(C) , p,qeZ. Dac[ pentru A,Be -r//.,,(C) not[m, ca la numere, matricea A + (- B) cu

Poti

,r
{, ')
A - B,
atunci, intr-o egalitate

matriceal[ putem trece o matrice dint-un membru in altul, cu ,,sernn schimbat". Adic[ (A + B) + (-B) : C + (- B) e A + (B+ (-B)) : C -B A+A^,,: C -B e A: C -8.

A+B=Ce

oF
"D-

2. inmullirea matricelor cu scalari


Considerlm urm[toarea situalie practicl: Un depozit de alimente aprovizioneazd magazinele X gi I, intr-o s[ptdm6n[, cu diverse cantitiili din alimentele a, b gi c exprimate in kilograme, dup6 tabelul de mai jos:
a
b

rcfi

d d

c
300

X
Y

1200 1500

600
840

420

in urma scumpirii acestor alimente consumul pe fiecare din cele trei alimente a sc5zut cu o treime. Noul tabel cu necesarul de aprovizionare al celor dottdmagazine este:
t2

i de tip

x
Y
tcei A.

a
800 1000

400 560

200 280

Ultimul tabel

a fost ob{inut prin

ltoarea

inmullirea ,3 cu

a elementelor tabelului

ini{ial. Scriem pe scurt:

2.(tzoo 600 3oo)_f8oo 4oo 2oo) 3 (1s00 840 420) (1000 s60 280)'
Defini{ie Fie

Ae.4,(C)
l,l

gi ),eC. DacL A = (a,i), atunci matricea Be-,//.,,(C),


se numeSte

B:

(X"ar) se numeqte

prudusul matricei A cu scalarull gi se noteazl)"A. Operalia prin care fiec[rei perechi (t", A)eC,

" -4,,(C)

se

asociazl matricea

tnmulfirea matricelor cu scalari. Daci inlocuim in definilie multimea C cu una din multimileZ,Q sau IR obtinem definifia inmullirii

rimdn

cu scalari a makicelor din

Ereuplu:
L,(Z),
ibelian,

(t (s ro -s\ 5.1 2 -1\ l=l l. (4 0 3) [20 0 ts)

-r'{.,,(Z), -/{^.,(Q), -,//..,(R)

Propriet6file inmul{irii cu scalari


propozifie:

a matricelor din -//^.,(C) sunt evidenfiate de urmtrtoarea

Propozifie
a{iile:
Sunt adev[rate proprietI{ile:

*{ xf,l + B): }uA + 7g, y A,Be .//-,,(C), v },eC. 2f (?" + tt)A : ?"A + $A, Y Ae -//,,,(C) , V )",peC. N )'GA) = (?'$)A, Y Ae -,6,,,(C) , Vl.,peC. 4) I A: A, Y Ae -r'/.,,(C) 5) )'"A: A*, n L: 0 sau A :4.,,
. .

galitate

Demonstrafia este imediatdgireprezint6 o temi util6.

=Ce

Propriet6[ile rdm6n adevlrate dacE inlocuim mullimea C cu una din mulfimileZ,Q sau

IR.

in cazul in

care

este una din mu$imile Q, IR sau

C spunem cI mu[imea -4/^,,(K) inzestrat6 cu

operafia,,interni" de adunare gi cu operafia,,externS" de inmullire cu scalari, este un Dacd Ar, 4., ..., A, . -//^,"(C) gi 1,1, 1,2, ...l,oeC atunci matricea

K-

spafiu vectorial.

tlfi

din

B:?uAr+ ?"r4+ ... + ?upApe-./{..,(C) se nume$te combina{te liniard a matricelor Ar, ,4r, ..., A, ct coeficienfii LtLz,...]"r. in cazil?ncare Ar, $, ..., l, sunt matrice linii, spunem cI matricea B este ambinagie liniard de linii, iar cdnd ,4r, ,4r, ..., Ap sunt matrice coloane, spunem c[ matricea .B este
ambinalie liniard de coloane. Aceste noliuni vor fi utilizate in urmitoarele dou[ capitole.

3. inmulfirea matricelor
treime.

Considerlm urm[toarea situafie practicI: Situafia vdrrzdrii, pe categorii, a biletelor la un meci de fotbal este dati de urmltorul tabel linie:
13

Tribuna 0
2 000

Tribuna I
7 000

Tribuna a II-a
10 000

Peluzi
5 000

LD

Costul unui bilet este dat de urm[torul tabel coloanl:

Tribuna 0 Tribuna I Tribuna a II-a

100 80

3.P

70
50

{E
000:
1 710 000

PeluzI

tr

Suma obfinuti prin v6nzarea biletelor este:

200 000 + soo boo + 700 000 + 250 Scriem pe scurt: f

lei'

5.E

.A

':'"t) (zooo 7000 10000 s000) I ;3 l:20000'100+7000'80+10000'70+5000'50=

II

t';;
1 710 000.

'l
1) peste

a.r
/
(Gxris

(1, in definilia care unneaza vom privi un numlr din C ca o matrice de tip

C'

Derinifie
[o )
1. Fie

IEII

L: (at, az, ..., a,)e .4,,$) o matrice linie qi


... *
an

':lU:lr-'Urt)l
I

o matrice coloan[' Numdrul

sdi
De8!

\b,) ''
co'

LcD

a,

br+ a, br+

b,ec se numegte produsal


( L,c,

dintre matricea linie L si matricea coloand c (in aceast5


Si

ordine) qi se noteazd ZC. 2. Fie Ae .4.,(A) o matrice cu liniile Lt, Lz, ..., L^

fun
ctS

Be ../{,,0(c) o matrice cu coloanele ct, cz' "

L,c,

r,c,l

Atunci matricea

, =l'.:: '.i: .: 'l:le.//^.0(c) se nume$te produsut mu*icetor A si B (in t" ;l L.cr) L.c, Ittl [r,a,
c[ produsul AB se obfine dup6 regula de inmullire ,,linie cu coloan["'

aceastd ordine) qi se noteazd AB.

rL(

opera,tiaprincarefiecSreiperechi(A,B)e-4,,(C)"4,0(C)iseasociazSmatriceaABsenumeqte
tnmuQirea matricelor.
Se spune

tLl

+(
flt

(x ',,)--u,<c) v\

Exrupr,u:

'*n=(1

1)e4,,(c)

u,,=

Atunci

ot
i

^, (d

i): w::;:"; x:1',:i) --{''* f)ly "


v)
putem efectua produsul AB numirul liniilor lui B.

l------>,t

[;

,DrJ

-aw,

[:fu
t"

Observalii

l.

( in aceastl ordine) numai dac[ numIrul coloanelor lui


14

este egal cu

[:f f= IBr

2. 3.

Dacd

(a,i)e -4/-,,(c) $i B

: (b)e.z,,r(a)

atunci AB

= (co). -//-,0(c)

unde

c,o

=Lorbo,
j=1

V i e {1, 2, ...,m} qi V & e {1,2, ...,p!. Retinem: matrice (m, n).matrice (n, p):mafrce(m, p) . Punctul I din definifie este un cazparticular al punctului 2 deoarece am convenit s[ privim un num[r din C ca o matrice de tip (1, 1) peste C.

4. DacE inlocuim 5.
Este posibil

in definitie mulfimea C cu una din mullimile Z, Q


)R.

sau,IR.

obfinem definilia inmullirii

matricelor pesteZ, Q gi respectiv

Ae.zilrl(C) qiBe-4{3,*(C)

irul

aceasta avem nevoie de o lem6, care stabilegte o proprietate a sumelor duble.

Pentru orice doui matrice de ordin n putem efectua produsul lor iar dacd, A,Be.tr@), atunci AB e -r''{C) . Spunem ci inmultirea este opera{ie algebrici sau lege de compozil ie pe -(,(C) . in cele ce trmeazd, vom pune in evidenlI propriet5{ile inmullirii matricelor. Anumite proprieti{i (existenla elementului neutru, inversabilitatea matricelor, comutativitatea proprietdfi .ur. ,..r.ite ffectuaea de produse de tip AB gi BA) nu pot fi studiate decdt in mu[imi de matrice patratice .,/4,@), n N*. Asociativitatea inmullirii matricelor ca gi distributivitatea inmullirii matricelor fa{n de adunare vor fi studiate intr-un context mailatg, gi anume acela in care au sens toate produsele gi sumele considerate. pentru
F

6.

putem efectua produsul A.B, iar produsul BA sd, nu aib[ sens. De exemplu, dacd atunci A'B arc sens, iar BAns,are sens, deoarece numirul coloanelor lui,B nu este egal cu numIrul liniilor lui l. Dacd Ae -,//,*(C) qi Be..r'Q.(C) atunci putem efectua produsele AB Si BA, dar in general AB * BA. Mai mult, ele pot fi de tipuri diferite deoarcce ABe -//.@) Si BAe.4@) .

si

r.emr.

ie

: ( a ) e .4.. (a). Arunci t(*",)=


^S

t [; ", )
iou ,"^lte
'='

Demonstra\ie. Fie
cp.

suma elementelor matricei

l.

Deoarece suma elementelor pe linia Z; este

ci
(in

^S =

,(, \ . Cr- suma elementelor de pe coloana Cy este LlLr, I i=t


\i=t )
rerultr

iau

cr ^9 =

)$te

Propozifie: inmullirea matricelor are urm[toarele proprietdli : tt. (A 'B) ' c: A ' (B 'q,YAe -//.,,(C) , Be -/(.0(C) , ce .//r,r@), (inmullirea matricelor este asociativ6). 2t. A . (B + C): A .B + A .C,yAe -4,,(C), B qi C e -.//,,r(C);
3r. (B +

t(t"r)

ei egalitatea a fost demonstrata.

C)-A= B .A + C .A,yAe-4,,(C),8 sic..do,,(c);

(inmulfirea este distributivi fald de adunare la stanga gi la dreapta). 7"(AB)=()'A)B = A(?"8), Vl, e C, yAe -./{^,,(C) , Be .z(,,(C) . Demonstralie

lt

I).Dac[A:(au), B:(b,1), C:("*); AB:(dft)e4,,(C), BC:(ei,)e..//,.r(C), (AB).C:

(f,,)e .//-.r(A)

iar A(BQ:

(g,)e ..//,,n(A), atunci -fu:fd*"on =


k=l

:Z(?^"u,0)0, =F,F,'uur,=

r| gi / e {1,2,...,

?,t'ubirco,

=?,ou(tu,*r,)=f,auei, = sit, v i e {1, 2, ...,


15

q} Si egalitateaeste demonstrati.

B: (bj), c = (cio), AB = (d*)e-//.,r@), AC = (e)e-//^,r(A) iar A(B * c): : (fo).-//^,r(C). Atunci 7*:for@u+cjk)=Lorln*iou"u= d***, V i e {1, 2, "', z} $i
2). Dacd A: (au),
k e {1, 2, ..., p\, deci A(B *
4). Evident. C) :

j=r

i=r

i=1

AB + Ac.Egalitatea 3) se demonstreazl analog'

Definifie Matricea pdtraticd de ordin n care are elementele de pe diagonala principalI egale cu I iar toate celelalte elemente sunt 0 se numegte matricea unitate de ordinn qi se noteazl In. Aceastl denumire este justificati de propozifia urm[toare care stabilegte faptul cI matricea In are rol de element neutru al lnmul,tirii matricelor p[tratice de ordin n. Propozi{ie. inmullirea matricelor pe .4(A) are proprietatea: A' I': I' 'A: A' V A e 4@)' Demonstralie.Fie 1,=(6,;)unde

=(.
+a

ur={L

DacdA:(a)siA'1,:(b)e-/{,,@)

atunci

..., fl), deci A' In = A' bo:fa*60,:au6r:a,, V i, j e {1,2, "Tiln"=*"


t=l

Analog se demonstreazl

cl

I^'A=4.
Existenfa elementului neutru permite studiul inversabilitifii matricelor Ctrn -//"(A). O matrice Ae4(A) este inversabil[ dacl existi o matrice Be-//^@) astfel incdt AB : BA:1,. Nu avem inc[ instrumentele necesare studiului acestei propriet[fi. Aceasta se va realiza in capitolul ,,Sisteme de ecualii liniare".

F_l t
--

4. Ridicarea la putere a matricelor


Asociativitatea inmullirii permite introducerea noliunii de putere ca exponent natural nenul a unei matrice Ae -//,(A) prin egalitatea: Ak = l'A:...'A, keN*.
/< ori

>2- ^

ex

Tot datoriti asociativitiifii inmullirii mafficelor avem urm[toarele reguli de calcul:

t:(t
=(i

'1t - 1k+t si a7 L,eo)o = Ab , Y Ae -//,(c), v &,peNt.


a)
Ao

Se observl

c[ definilia inmullirii nu permite

ridicarea la putere cu exponent natural nenul dec0t a

matricelor pitratice.

tir,

Oiitributivitatea inmullirii matricelor fat[ de adunare permite calculul unor expresii de forma (A+ B)k, (A+ B + Q&unde A,B,Ce-//,@) 9i/reN*. in calculul acestor expresii trebuie finut cont cI inmu{irea matricelor din ,./4,@) nu este comutativi, deci pentru ,4 ,B e ..//r(A) matricele AB gi BA nu sunt, in general, egale.

tir,

Exrupru: (A+ B)3 =(A+ B\(A+ B)(A+ B)=(A+ B)(A' + AB+ BA+ 821=

1.r)

ABA+ AB2 + BA2 + BAB + 82 A+ B', Y A,Be 4@) . in cazul particular, in care pentru matricele A,Be./{,(C) egalitatea AB : BA este adev[rat6, in calculul expresiilor anterioare se folosesc regulile de calcul prescurtat de la numere, inclusiv binomul lui Newton. in studiul gnor procese cu caracter repetitiv, ale clror date au rtryr'r;?r,Elro.e matriceali, apare necesitatea determinirii, pentru o matrice Ae,-.4,@), a formei generale a matricei AP cupN*. in unele
A3 + A2B +

l6

* c):
,,

*\

determinarea se poate face prin induclie, cu condilia ca, dupd calculul unui num6r rezonabil de puteri (p:2,3 sau 4), s[ fie intuitd forma generald amafricei Ap .
caz111.,

$i

EXEMpLU: Fie

iar toate
l', are rol

=(a+

(a b\ I :l - -, I e 4@) cu ad -bc: 0. Atunci [c d) b(a+d) )= b(a+d)\-(o(o+d)+bc-ad ,r-(a'+bc -lc@+d) ^ d(a+d)+bc-ad) c@+d) d'+bc )- | (a D\ (bc-ad 0 ) + *
D)

r.,J.["- o"- u"_ra)=(a Deoarece A3=A2.A:(a+d)Az=(a+d)'A, rlmine sI demonstr[m prin inducfie cd A" =(a+d)"-tA, nN, n 2 2. in ipoteza Ao =(a+d1k1A rezlultd cd Ak*t =Ak'A=(a+d)AHA2 =

["

d)A-(ad -bc)1,:(a

QA'

:(a

+ d)k

gi proprietatea este demonstratS.

l)

atunci

Observalie:Din exemplul anterior reniltdcl pentru matricea

:(: Ur). -*rr), ^ \c d)

este adevSrat

egalitatea:

teaza ca

A' -(o+d)A+(ad -bc)Ir=@r, rezultat cunoscut sub numele de teorema lui Hamilton
matrice pStratice de ordinul 2.

Cayley pentru

Pentru r matrice
i/em lnca

o matrice Ae -$A), forma generali a mafrcei A" , neN, este datd de urm[toarea

propozilie.

propozifie.

,r" u:(1

ur).-oror

le ecualii

ei l.1,t2ec soluliile ecuafiei x'-(a+d)x+ad


si A'
=

- bc:0. Atunci

A'

.e*x''!i -!''xi .I, =\;-!i Xr-L, Lr-L,


I

dacd [vt + ),.z

n)"'-tA+

+(1

-n)7"1,

dac[

)"t: xz: ]., V n e N,

n> 2.
rul atnei

._,_z Demonstralie.FieB:A-^rrr:(o-^' ,Unl.o.our"". (a;,)(d-)"r)-b":?\?-(a+d)t'1*ad-bc:0, c d_Lr)


din exemplul precedent renltd cL

ff
tr'
rl dec6t
a

=(a+d-2)n)k-t
= ()",1,

B = (7,2

-l,r)r-'B ,Y freN,
nr =
)"i

/r

> 2.Dacd?,"1*X2, atunci =

* B)' = )"i I, +

fcixTr k=r
Q'',-

I,.( " l, '[frfrirTo ()u, - )',)o-'


)

Li

1,.

de forma
=Li

# [;

c:xi-k

^,,-

r,.,,

nu

este

Dacd l.r

f :\uz:

,,

; -xuA-Lt)
=A*
LI r) =
n?"n-t A

=ffi o.WI,,
n))v'

),

= ]'i

1,.

;],,

; - t") B =

neN*.

l, atunci Bk

V keN, k>-2 Si 1' =(\urlr+ B)' =?\iI2+C:X'_18:

:
virat6, in nomul lui
116, apare

1"'

I z + nlu'1 (A

+ (l

Ir

ne

N*,

n 2 2. are solu(iile
1"1

fxrvrpru:

a^ 3,1. r.uullu x'-3x+2=0 ri"d:((-2 -t)

: I qi )'z:2.

degemsolufialr:lgiconsider[mmatricea

. ln unele

a"rn 82=B,rcntltilcd,Bk=8, B:A-rr--('"'rl \-z -z.l j, ;fre N*. Atunci A' =(Iz+ B)' - tr+fClno z t = Ir+[Iq ") = k=l
l"o,

t7

(r o\ : rz+(2, -r;r =[o

Observlm cd in exerci{iu este suficientll alegerea convenabil[ a matricei B 9i nu este necesarl memorarea formei generale a matricei A" .ldeea scrierii matricei,4 sub o formi convenabili poate fi folositl qi pentru matrice de ordin n cron) 3.

r)*{z' -r)[_z _r)=[r1,_r,y t_2,., ).

(t ,)=fr.2'-2 l1z'-t;).neN*.
/i

4 q
I
Fft

Expupr,r
r.

(tz

riez:l o

t l.oacaa=l o 0 I I atunci A=Iz+.B. Deoarece Ir'B = B'It:B,pentrucalculul [, 0 0,l [oo t) (0


1

-1\

(0

z -t\

BI

lui A' =(Ir+ B)'putem folosi formula binomului lui Newton. Cum .B' = | O

02\ 0 oI, B'=0, rezult[c[


00J

ST

[0
,Bu =

&

Or

V&eN, ft > 3 9i in consecin!5, pentru

n)

3 avem:

m
-2n\
Lform[ adevlrati qi pentru n e {1,2}.

A' = I! +c!;aa +clt;-zn' = Iz*nB +n(n:l) 82 =

:[

(r 2 3\ pg: (6)e.-/4@) ei cB :1. Folosind 2. Fie n:l -, ; -u l. ,*n B : (! 2 3) ei c:l -zl atunci [rJ [, 6 s)
asociativitatea inmullirii matricelor, obfinem:

; rJ.[:

'i

IJ.[l :

"t']

n'

[l ;fl) r)

b)

,Ch

1'

=(CB)'=!GW=C(BCIXBC)""'(BC)B=
z ci
(z-1)

ci

, 3') -U"-rCB-6n-tA=6,-rl-2 4 -6 l,n e N*. [3 6 e) (t


Eryfrcifn propuse

Ei

1.

Calcula{i:

, (-', ?).(l i)' ', (l ?).(-;

,,)'

st

,-(l ;
\
catcutali:

--,)-'(l -', i),

,[i i).,|.i i]
(1 i) t?
18

bl

, (? ;) (l ;'), ', (i ;') (? ;)' ,

:)'

,s

-1 !

ecesara

x
i'

,[i r, i][], : j,],",(t ? t)[? ;] ,[i iJ(t ;


^: (L ;)
rr u

t)
2A, 38,

rorositd

,, ,/r*matricere

: (l ]r) t, se carcureze A + B, A - B,

zA-38, A',

AB,
s

BA, B', A'+ AB + BA + 82 qiAz +2AB + 82.

:arcurur

It'"': [l Z l] u'-'*"eaunitate t:[i : ?]


56 se calcul eze
A2

rultd

cL
5.

, A' , I r+ ,4 qi (t,

+ ,1,)'

Consider6m matricele

A gi B pentru

care existd AB Si BA gi,

in plus, avem AB

BA. Sd se arate cd

matricele A qi B sunt de acelagi tip.

14)

6.
,2).

Considerim matricele cu elemente reale A:(q

a2

a,)

uir =l ? l, *0. n eN*. U,J


'BA

;/Calculali
rolosind

AB si BA.
t2@5
.

b) Notdnd t = arbr+ arbr+ ...+ anb,, justificafi egalitatea (BA)'oou =

BA,B=

il
6.

consideram

rt r: (1 ') ^: (\ l)

*,r"r

incdtAB

: BA. Ana[ix $i.v.

Ft.r

y dacl A2 + A= (-', i) .. [] i) 4(z).Ana{i a

,b A:
{

(l

1). -^(z).

Afla\i a,

dacd

n' n'

=(1

3)

'l ,"o:(;
Slsearate
12. a) Sr
se

))..^(c).Afiafi

x,y,zdacd

n*u'=(1

1o)

/ ,r. Fie matricele A e.ffi,,(C) ti B e "2,g1(C), n,r,p e N*.

ca(i,b)'=B'A'.

,4ggLu,h

verince egaritatea

(f i)' =(1, tZ) wr' I , ^


"u

/)t '*
At

'

I //y \ - 'r? t(n(,/n'o',


.

'9*

b) SI

se determine toate

matriceleX e -4$)cu proprietat

x' =( l -

u5

19) 22)'

l3.

Se se arate

c[ existl

o infinitate de matrice

ce satisfac egalitatea

A' - Ir.

19

i.1,

se determine matricele

si

Betiind

cr

ru-, =(l
oricare ar

0r)

ot

e-zn

=(f, ?)

rs. sesearate

7^ o-)'= f+^en .4n \ "e( \-9 -5) [ -9, ,/I =1_rrno cosct,/
fi
cr,,P

fi z e N'

'-Ur)'

16.\Considerlm R"

co.scr sino),

G e ]R. sr se arate c[:

i)

,R"

.&

= &*p , oricare ar
ar

IR;

ii) R; = R,o, oricare

fi

cr e IR gi

n e N*.

o, u-\. -qQR), tl.gie A: ( \-b a) )

cu az +b2

*0.

i) Sr se arate cdexisti cr e [0, 2n) astfel incdt

A=J;\u' I t:,t-1 coscI,/ :11:]


[-smct,

ii) S[

se demonstreze cL

A'

*::: =(Jr\f)" ' ( cosna) f-sinna :::)

iii)

sr,".ur.,r",. (

rr

ll ,' [f ;)',n e N*
X e -4 B)cu proprietat ea AX
@) care verific[ X2 = A.
care = XA.

18. Fie

l:

[_" l)
-4

i) S[

se determine matricele se afle matricele X e

ii) S[

iii)

SA se afle

matriceleX

e.4(R)

verific[ Xs = A.

,] ,* n:(1
a)56

i)
si
A'N6 .

secalcrrleze A2.

b) S[ se calculeze A'*'

20. Fie

n:(;

_:)
-5A.

a) S[ se verifice cd A2 =

b) S[ se calculeze

l' , n e N*.

20

2l.Fied:lt r olqi B=A-It. [t I t)


a) Si se calctleze

(t o o)

82 Si 83 .

b) Sd se calculeze

l',

n N*.

22. considerdm matrice u o:


bn

('" l), ,ro.

a + d Ei b,c e IR*. Dacd

u' =(or',

u;,),, N*, ardtali cd

=", bca-d

=or-dn

1.6 23. Fie e: __+t22


l',n
calculeze ?A. Fie A e

(t 1 1\ l. SE se arate cd o rldScini cubicl a unit[tii $i A: L , "' t' ,)


[,
Calculaqi

Aa

=9Iz gi sE se

e N*.

l\' 25. Fie A e..{(C) ct A= A2.Sese arate cd (1,-A)': I,-A.


..2,(C) cn A2 = A3 .
.

(,1-

26. Fie

A e..2,(A) cuproprietateacdAX: XA,oicare arfi X A=aIn.

e./(C).

Sdse aratecdexistia e C astfel

inci.J

27. Considerimmulfimile:Xt: {0, 1,2\, Xz: {2,3,4\ qifi: {1,3,4,5). a) Si se construiasci maticea A cu trei linii qi trei coloane cu elementele

a4: lXinll

,unde

Ml

reprezintl numdrul elementelor mullimii finite M.

b) Explicafi de ce matricea A este simetrici, adicd aii


c) Ce reprezintd urma maticei A?

ctii,Y

i,

j e {1,2,3\.

2t.

Considerdm mullimlle Xy, X2

Si

X3 din exerciliul 27.

a) SI se construiascd matricea B cu trei

linii
zero.

gi

trei coloane cu elementele

b,i:

lx,t4l, i,i e {r,2,3).


-B este

b) Explicali de ce urma matricei matricei A + B sunt egale.

c\Dacd A este matricea din exerciliul27, calculafi A + B. Explica,ti de ce elementele de pe fiecare linie 29. ConsiderlmmulfimileXyXz$iXzdinexerciliul2T
a) S[ se arate cdX: {xr,xz, ...,xe).

qiX:XrUXzUX3. Fie xi=

i-

1, I e {1,2,...,6}.

b) S[ se construiasc6 matricea C cu hei linii gi


!

gase coloane cu elementele

i
I

"' to

ll

daca
aaca

x,eX,

i, e x,'i e {l'2'
Si

3} si'r e

ll'2'

3'

"''

6}'

c) Calculafl C

.Ct

explicafi de ce C -C'

A,vnde A este matricea din exercilittl}T.

2l

Trsrn

DE EvALUARE
Testul

Rezolvali.

1. ri",a:lo

(t 1 s\

t -2]|.'q@). [o o t)
A'A'

a) S[ se calculeze

b) Sd se calculeze
o 0 0

l'rneN*

o 4a \ f2 O I 0 Fie,4(a):l 2. l,oeCqiB:10 \-l [ -o o t-za)


(t+za
a) S[ se calculeze

4\
0 I. -2)

B'

, n)-2.
A(b): A(a * b),Y a,b e C'

b) Si se arate cd A(a)'

(tt o 2o)' c)SlsecalculezeIo , o l,zeN*' [-s 0 -e) (z -l -1\ (t I 3. Seconsider'matricerer: [_i _?, ,r,J,r: [l I
a)

1)

,rs:ft+78.
l,,l

Si

se arate cdAB

BA-

b) Si se calculeze A" qi Bo, n e N*.

c) Si se calculeze

C,

z e N*.

Testul 2
Indicali r[spunsul corect.

l.

Elementul situat la interseclia liniei


a)

I cu coloana 2 din matric !u(


f)

', ;l)* r) \-r

"u"'

0;

b)

1;

c)2'*t;

-2'*t'
.

z. cate solufii are ecualia ,' = [l \), , e 4@) d) o infinitate. c)25; b) 5; a) 0;


3.
c6te elemente are mutflm."
a) 4

ur)lr,u,"e

{(:
c)

{0,1,

r,

rr}

t;

b) 3

!;

16;

d) 64.

NOTIUNEA DE DETERMINANT
Vom asocia fiecirei matrice p[tratice Ae -(,(C) o anumit[ ,,caracteristici numeric6", mai exact un uumdr complex numit determinantul matriceiA Sinotat deL4. Cu ajutorul acestei nofiuni vom caracteiza maticele inversabile din .4(q, in sensul discutat in cryitolul precedent. Determinantul unei matrice p[tratice din -./(,(Q se nume$te, pe scurt, determinant de

ordin n.

l.

Determinan{i de ordin 2
Consider[m matricea A

(a ",1.4@). :1" b\ Am vlzut ci inversabilitatea lui ,4 presupune existenla [c d) (l) unei matrice Be l(C) astfel incit AB : BA: Iz. (ad-bc 0 (a y ad-bc u - \ a L-.A u -b\ +0,atunct AC:9r'=1" vvDvrv@wo nv \-'-' --/-z' FieC:l l.Seobservdcd l:(ad-bc)Ir.Dacd .."--(._" ad_bc)
o )."' I o
matricea B
I :--:--C

ad-bc

verificl relafia (1). DacS ad

- bc:

0, atunci AC

A :A,

: :,- -a--^ ,,-^' ^-,i^r^-+^l unei gi ^-existenlei in ipoteza

matrice B cu proprietatea (1) reanlti cit BQaQ:Oz


Obfinem:

(BA)C:Oz

e Ir' C:@, + C =A, + A:A*

Ir:

AB

:ArB:6l,

fals, deci nici o matrice B

inversabil6 dac[ gi numai

e .,,//r(A) nu verificl relalia (l). tn concluzie matricea,'4 este dac[ numirul ad -bc :este'nenul. Aceasta ne conduce spre urmdtoarea definilie:
e

Definigie
Fie

A:(a" a") ['''

o''l

-/(,@). Aflrnci

det

A:

orozz- orzoz,
gi notalia

Pentru determinantul matricei

[4" (o,

o''
ar,

Reamintim

cI am notat cu ,S, mulfimea permut6rilor de gfadul n iar cu e(o)

) folo.i* )

'"1. 14" arrl lart


semnul permutSrii

6 S,. Deoarece

sr: {e, t}

unde

r:[;

(t 2\
;)

$i

r:U

(t

2\

i),^,

e(e): I si e(t) - - I

atunci

a-, ,-t' A:t


ului

a,"l u"l=orrorr-arzozt=e(e)ar"rr.,az"p1+e(r)arr(r)azr(z)=

Azzl

oeS2

e(o)aro(1)az6(2).

Aceast[ scriere a determinan-

de ordin 2 sugereazl definilia determinantului de ordin

n, n eN*.

2- Determinanfi de ordin z

i i i

lhfinifie
pie

A: (a)e4@).

Atunci

det

A:

oe5,

le(o)a1"1r1dzo(z)'..-'o,c(,i unde simbolul


.

oeS,

reprezintd

fosun area dupi toate permut[rile de gradul n.


23

Pentru determinantul matricei


dtz
ozz

A: (a,,) .,-//,@) folosim 9i notafia:

aln
a2n

sau; pe

t.ffi, lrrlil;.;

a12

don

produsul 41o(r)42o(2)....-dno(n) Se nume$te ternten al determinantului de ordin n' El Printre cei n factori ai apare in insumare cu seilrnul .+" dacl o este par6 $i cu serlnul-,,-" dacdo este impar6. n reptezitrtd unui termen nu existe doi situa,ti pe aceea$i linie sau pe aceea$i coloane. Determinantul de ordin
Pentru

oes,

suma (cu semnul corespunzetor) a tuturor celor semnul

n ! termeni posibili. in aceasti

srrrrdl

termeni apar cu

,,*"

n!
$i

termeni apar cu semnul

,,-"

Observagii

1. 3.

2. .Defini1ia
det

Determinantul se atageazl numai matricelor pitratice' se poate aplica gi pentru determinan{i de ordin

l. Astfel, dacdA: (art)e e-/4,(C), atunci


IR'

A:

arr.

DacilAe

4g)

atunci detA e R. proprietatea rlmdne adevdrathdac6 inlocuim mullimea

cu una din

mu{imile QsatZ.

f(t 2 3\ (r 2 3\ (r 2 3\ (t 2 3\ (r 2 3) (r 2 3)l &=il: ; ;,J,[, ;;),1;; ;,J,[; ;;1,[i ,),1, , 3)1, de ordin 3 rezulta: iar primele.";r"*l*: r#,;: uir,1,,lr. trei impare, din derinilia determinantului

Analizdmacum cazul determinan{ilor de ordin 3. Deoarece

lq, 4z

q,l
4<tloz<zlas<3)= art azz

ar2 orl = I"(") l*, l166S lq, 4z q,l


Sarrus.

attr

arz azr

atzr

drz

aB a3t- aB

a22

a3t- att azt atz- aD a2t a$ '

putem calcula direct un determinant de ordin 3 folosind regula expusl mai jos, numiti regula Scriem sub determinant

lui
3

liniile

I qi 2, in aceast[ ordine. Obfinem

urm6torul tablou cu 5 linii 9i

cotoane.

lor. otz -arrl | \o;,''' o*l

l''-x

1rr1:r;-r*-\orrl

ai, )4-}4,,

a;', arlan
pentru calculul determinantului se aplici o regulE asemdn[toare determinantului de ordin 2: se adunl pe cele trei produsele de pe cele trei ,diagonale principale" ltiniite continue) gi se scad produsele de artazzazs, anoztatz, arza23 ar, 9i se ,diagonale secundare" (liniile punctate). Astiel, se aduni termenii: scad termeniil. a* a, o3t, a, ozt dzz, arz a2r a31 .
putem calcula un determinant de ordinul 3 gi dupl aga numitd ,seguld a triunghiului" Se formeaz[ triunghiurile din figurile a) qi b). Se adun[ produsele d9 tr.ei mrmere calculate figura b). regula din figura a) qi se sJad produsele de cdte trei numere calculate dup[ regula din

,,;
figura a) f,IGMPLU

iffi
figura b)

lin n. El
factori ai
eprezintd

Si calculim determinantul

r2-1 321 201

Raolvare.Aplicdnd regula lui Samrs obfinem:

I apar cu

una din

PROPRIETATILE DETERMINANTILOR
Pentru calculul determinanfilor de ordin n, cu n 4, folosirea definiliei este practic imposibili datoritn numIrului mare de termeni care apar in sum[. Vom stabili in cele ce urmeaz[ cdteva proprietSfi ale determinanfilor care vor facilita acest calcul.

Proprietatea
Dacd

Ae

.4W),

atunci

det

A:

det

At, adic6 determinantul unei matrice este egal cu determinantul

nlJtd:
azt ozz'

transpusei sale.

Demonstrayie. Dacd

A : (a)
=

atunci
oeS,

At

Qu) unde b,,:a,,, Y iie{|, 2,

n).

Avem

MA:
GS,

oeS,

)e(o)a,",,rozoe).....ano1n1

le(o)a"-,,"(r))o(r)4o-r(o(z))c(2) ...'4o-,1o1,;;o1,i =

ryula lui

:)e(o)a".s1taou1z1z'...'a6-t(n\n, deoarece {o(l), 6(2), ..., o(n)}:{1, 2, ...,n}. Cum


Gzuke

e(o): e(o t), Voe

'S,

linii 9i 3

cd

det A

: L
c-leS,

elo-l

o,

1ryta

c,
.

1z1z'

...' a a @)n=
t

teS,

e(t)a",

t)to 1(2)2'

...'

"(n),

:I

-s.

"(")4,r

,)br,(r). ....b,,(,) = det A'

srt
se adund

O consecinfd foarte importantd a acestei propozilii este aceea c[ toate proprietifile referitoare la linii valabile qi pentru coloane, gi invers. Deci liniile gi coloanele joacl acelagi rol in calculul unui
2

&erminant.

hoprietatea
cele trei ar, 9i se

Dacd matricea B se obline din matricea Ae

-//"(A) prin

schimbarea a dou[

linii

(coloane) intre ele,

&nci detB: - detA. Ibnonstralie.Fiel<k<p<nqimdtriceaB:(b)obfinut[dinmatriceaA:(o,i\.e-//,(C)pnn rtimbarealiniilorkgipintreele.Atunci bi:a,i,Vle {1,2,...,,?}\ {k,plSiVTe{1,2,...,fl\,bn=ao,$i


bi = ad, V7e {1, 2, ..., n). Not6m cu t transpozi\ia(kp). Deoarece t este imparS, atunci e(ot): e(o)e(t): - e(o), Voe S,. Mai mlt, din faptul c[ funcfia f : S, -) E definiti prin f(o) :ot, oe S, este bijectivd, rez;ultd cd S.: {ot I o. S, }, deci atunci cdnd o parcurge mullimea S, qi or parcurge mulfimea S,.
25

late dupd

in consecinld,

det

B: I t(o)4" (r)bro(r)' ...'bro$)' o.S,

...'bpo(p\' .--'bno(,) =

: I e(ot)b,(c)(r)bz(o)(z)' ...' br{*xr)' ...' b p(dtil' ...' 4(*)(,) = fiS,


: I t(*)4c(t1r)Azc(r1z)' " buo(,(o)\' " b po("(p))' " " b,o("(')) -" " ce4 : f e(ot)b, a(t)bza(z\ . .... boo@)' ...'bpo<r,t ' ...'b*(,) =
oeS,

: I e(or)a b(\a2a(2)' oteS, : - I e(o)arorrraroe) o=S,


,

...' a

po(p)'

...' a rcG)' ...' a,o(,) =


-

Iln

!Eo

.... d*o(*)' ...' d po(p)' ...' ana(a\ = -det A

hD
Lini

Consecinftr. Dac[ madcea Ae.//r@) are doue tnii (coloane) egale, atunci detA:0' Demonstralie. Schimband locul celor dou[ linii egale obfinem tot matricea A. Dn proprietatea anterioarl rea;/itl det A: det A, deci det = 0.

Itac

Proprietatea 3 Dac[ o linie (coloan[) a matricei Ae

k{1,

-fl(A)

este o combinalie

liniarl

de forma aP + PQ unde P 9i

a det Ap + p det Ag unde Ap qi Aq sunt matrice linie (respectiv matrice coloan6) iar o,BeC, atunci det cu linia sunt matricele oblinute din prin inlocuirea liniei (coloanei) respective cu linia (coloana) P, respectiv

A:

(coloana) Q.

'-Fie ( oo[

Demonstrafie. Dacd
Q = (qrp
Qk2,

A:

cu crp
at,

pQ unde P=(pn,prz,..,pu)

gi

"',qr)

atunci

gi proprietatea se scrie:

lb=

Wrr+FQ*r Wn*\Qrz
i

Pu,

+Plq*,

Qrz
det Aq.

Qu

h
I
I

Anl

q*l
det Ap qi

lan d,2
respectiv
=

am

din stinga este

intr-adever det A

:)

e(o)a,",,, dzc(z)' ...' o *oG) "..'

o *(n)

: f e(o)a," oe&
oeS"

1t1azo1z1'-""

(*r*-,

+ 9q*"(*l

)""

' a,o1n)

=)e(o)(oa,,o)aza(z)'...'p*o,)'...'arc(n\*9ar,(r)aro(21'...'Qrcg4'...'an o))=
=

crf

e(o)q ae)a2a(2)....'prcGt'...'drc(n)+FIs(o)q oo)dzo(z\'...'Q*oG)'...'a*{o)=

:crdetAp+$detAg. Se observl cI proprietatea se pestreazd dacd linia (coloana) /r este o combinagie de mai multe linii (coloane). Adic6, dacl linia (coloana) /c este egall cu arPr+arPr+...+a,\ cu {, Pz,-..,P,matrice linie (coloan[), t>2,attxrci detA=o,detl, +ardetAr+...+o,detA,unde,{ estematriceaoblinuttrdinlprin inlocuirea liniei (coloanei) & cu 1, ie {1, 2, ..., t). Consecin(e. Fie I : (ar)e -d/,@) , n)-2. 1". Dac[ matricea B se obline din,4 prin inmulfirea unei linii (coloane) fixate cu un numdr oeC, atunci

detB: crdetA. Zo.Dacl maticea A are dou6 linii (coloane) proporfionale atunci
26

det

0.

f.

Dac[ o linie (coloani) amafrcei A are toate elementele egale cu 0, atunci det A:0. {e. Dac[ o linie (coloand) a matricei este combinalie liniar[ de alte linii (coloane) din,4, atunci det A: 0. Dac[ C este matricea oblinutd din prin adunarea unei linii (coloane) cu o altl linie (coloand) din A

f.

inmulfiti, eventual, cu un num[r, atunci det C:

det A.

Danonstralie t". Aplicim proprietatea 3 matricei .B unde P este linia fixat6 din I gi F : 0. Atunci A, = 14 9i, in consecin{l dr*B: a det A. Datorit[ acestei propriet{i, in calculul unui determinant, putem da,,factor comun" pe o linie f,tu pe o coloan6.

fierioarl

lePqiQ
Ap qi Ae

in determinantul lui r4 scoatem o factor comun pe linia fr gi obfinem un determinant cu liniile k 9ip cgale. Deci det A:0. : 0. 3o. Linia nu[[ este proporfional[ cu orice altl linie alui A, deci detl f- Dac[ linia k este combinafie liniar[ a liniilor p $i q atunci 3cr,BeC astfel incdt arj=Mpj+Ba* V7e{1, 2, ...,n}. Aplicim proprietatea 3 matricei I unde P este liniap alui A gi Q este linia q alui A. I)ooarece matricele A, qi 4 au, fiecare, doud linii egale, rezdtd cd detAr: det4:0. in consecinp,

MA:adetA"+BdetAn:0.
5". Fie C matricea ob{inut[ din ,4 prin adunarea linieip cu linia q inmultiti cu creC. Rezult[ cdlinia p a lui C ese combinafia liniari P + aQ unde P este liniap abti A gi p este linia q alui A, iar restul liniilor lui C sunt Aplic[m matricei C proprietatea 3 unde Ar: A iar An are liniilep 9i q egale. Cum irlentice cu liniile lui

'cu linia

,Pt)

9i

l.

4:0

rezulti

cI

det C

det

A+

det An

det

A.

Aceste proprietifi gi consecinf e faciliteazd, in anumite caz:uri, calculul determinanfilor.

Dreupr.p:
ninantul

lt ll 2 e
4 | 13 6 7

3l
11.

r)FieA:l? -'----

tt 1584tzl

9l

*r.-dafactorcomun2pe

coloana2 9i 3 pecoloana4.

I a tt L)FieA:l x
ulte

De altfel, faptul

b y

c[

A:

0 rezult[ direct din proporlionalitatea coloanelor 2 qi 4.

c z

l.Observdmcdlinia3estecombina{ieliniar[aliniilorlgi2,deciA:0. reztlti
cdl.

linii

Nu este necesar sI folosim consecinfa 4o. Din proprietatea 3 qi consecinfa lo (mai ugor de folosit)

llo+z* 3b+2y 3c+2zl b cl

ice linie inl prin

la b clla
egale.

la b cl la b

cl

^:1,yrl.l,yrl:rl,yrl*rl.yrl:odeoareceultimiidoideterminaliat,fiecare, lto 3b 3"1 lz, 2y zrl la b "l lx y zl


fudlinii
Vom stabili acum, in doi pagi, proprietatea principal[ legatd de calculul determinanfilor. In urma de ordin n - 1. -estui rez:ultat, calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul unor determinanfi

27

A: (au)e.r//,@), fl22 Si iie{|,2, ..., n\ frxate. Not[m cu A, determinantul matricei obtinut[ din I prin suprimarea liniei i gi coloaneiT. Determinantul A, are ordinul n - 1 gi
Considerdm matricea
se numegte

minorul elementului au inmaficeaA-

Proprietatea 4
Fie

A: (ar)e -4@) Si iie{|,2,


detl:(_l)'*t
ou Lu

...,

r}

fixate. DacI toate elementele liniei

altli. A cu excepfia,

eventual, a elementului

a, sunt egale cu zero, atunci

Demonstralie. Analizdm, pentru inceput, cazul particular:

i:j :

n.

Atunci a,t:dnz:

...:on,_l:0.

Cum

pentruoriceoe S" cuo(n) +navem a,c1n1:0,rezlolt} c[termenul


in determinantul lui A este zerc. Oriclrei permut[ri oe S, cu o(n)

arcg.s.azo1z1.....ana(n)

corespunzitorluio

o(i), Vie {1, 2, ..., n-l|. Mai mult, cum o(n) : n>o(i), Vie {1, 2, ..., n-L} reniltd c[ nici o pereche (i, n) w I < n nu este inversiune a lui o. Atunci o gi permutarea r asociatd lui o, au exact aceleagi inversiuni, deci gi aceeaqi

: n ii asociem o permutare rc S,_r definit6 prin t(i) :

paritate.Esteevidentc[asociereao+resteofuncliebdectivldelamullimea{oeS,
in consecinld
det

lo(z):n}inS,-,.

A: f, e(o)a," ces'

1r1azo1zy.

.... d,o(,)

=I
;[ji=,

a(6)arc1r,azo(z). ....on-to(n-t)an

:an Z e(o)arorrraro(2).....dn-tc(,-t1 oeS,


o(n)=n

= a,n

o.S,_r

e(o)ar",, )azo(z).....an-tc(n-r)=

a*L^= (-l)'*'an L,,.

Analizim acum cazul general. Schimb[m in matricea A linllle i gi i + 1 intre ele. in noua matrice
ultima matrice schimb[m intre ele coloaneleT gi7 + 1. Apoi schimblm coloaneleT + I gi j + 2 'gi repetlm operalia p0n6 cdnd elementul a, ajunge'pepozilia(n, n). Fie B aceast6 ultimi matrice. Cum.B s-a oblinut din

schimb6mintreeleliniilei+1qii+2.Repetlmoperafiapdnlcdndliniaiamatriceildevineultima.in

prlln n - i schimb[ri de linii $i n -7 schimblri de coloane rentltl cd det A: (-l)2n-(i+i)detB= :(-1)'+idet,B. Deoarece, cu excep{ia liniei i gi coloanei j, restul liniilor gi coloanelor l.ui A gi-au pistrat succesiunea rezt;Jtl c[ minorul L,n din ,B este minorul A, drn A. Cum linia n a bi ^B este

(0 0 0

0 au),dincazulparticulari:i:ndeducemc[detB:orA'decidetl:(-l)'*touLr. Numirul (-l)"'A, se noteazd f, $i se numegte complementul algebrie al elementului a, in


FieA:(a*)e-//,@)
gi

matriceaA. Proprietatea 5

le{1,2,...,n\ fixat.Atunci detA: o,rT,t+a,rI,r+...+a,oT,,. Demonstralie. Consider[m matricele linie Pr : (a,,0, 0, ..., 0), Pz: (0, a,r, 0, ..., 0), ..., P,: (0,0, ...,0, a,,) gi notlm cu{ matricea obfinutl dinl prin inlocuirea liniei f cu linia Pi, je{I,2, ..., n}. 56 observ[m c[ linia
ialttriA este(a,,,di2,...,

an):Pr*Pz+...

+Priarcomplementulalgebricalelementului a, inmakicea

coincide cu complementul algebric al elementului

a, in maticea Ai, v7 e { 1, 2, ..., n}. Dinproprietefile3 Si4rcnlJtlcd detA:detA1+detAz+... + detA,: o,tf,t+a,rf,r+...+a,,1,,.

Observagii

1.

Egalitatea din proprietatea 5 se nume$te ,dezvoltarea determinantului dupl linia f'. Datoriti acestei propriet[fi calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul a cel mult z determinanfi de ordinul

2.

n-1.
Datorite faptului c[ determinantul unei mahice este egal cu determinantul tanspusei ei rezulti ci ,deztroltateaunui determinanf' se poate face dupi o coloan67. Deci, dacLA: (ar)e .//.@) giTe {1, 2, ..., nl este fixat atunci det A: Ai.frt+qi.f ,i +...+ar.l*
28

Proprietatea 6 Dacd A,Be -4@), atunci det(AB): det A - det B. Demonstralie.FieA:(a,i), B:(b,),AB:(c*).NotdmcuBy82,...,B,liniileluiB9icvLyL2,...,L,
liniile lui,,4.B. cum

ri :

(c,r, ci2, ...,

c,,):(truu,r,firuu,r,
b22, ...,

,trrur)=

:
). Cum

a,r(b11, brr,

br,) + a,r(br*
....,

br,) + ... + a,,(b,1, b,r, ..., b,n):

f/")

rluio
{ie{1,
nu este rceeagi

: d,rBr+ a,rB,*...+ a*8, =forB,,

j=l

iarAB:l

:' l, rez.,lthcd

[r,,l
Zo',,,8,,

s,-,

lor,,B,,l

[8, )

r ""

"' ''*l;;,";,.1

u a,ia,j,'...'anj. o.rl 1""'Bt'l: t<i'jz""j'<n


t

" ;;,,l
I

natrice

-1;=il eDet[m

iutdin driarh'...'a,j,'uol "'l: detAB: I ti'i2'"'inl=11'2"'n' letB: l""l [;;,J pdstrat \a'' ) (8r,,) B este f ',) 8"" Lii. :Zaro<rora(2t....-dno(n).a.,1 r(")'d"tl 4 l: l:Zo,,rroro12t.....ano1nt oes' a, in oer. t;,'] [r;,,,l : I e(o)a," o)azo(z)'...'ara(n\'detB = detB') e(o)a,",,, ozo(z)' ...'a,or,r:detA'detB . Gt
.

(r,, I r' B"l:o,U"our.cedouiliniisuntegale.obfinemastfel o.tl


I

Daci pentru o alegere a numerelor

jvjr,...,i,e{7,2, ..., n) existd printre ele, doui egale atunci


rr
f

oeS,

0, o,,) c[ linia
mtricea

CALCULUL DETERMINANTILOR
Am v6zut c[ datoriti posibilitlfii de dezvoltare a unui determinant dup[ o linie sau coloanl putem reduce calculul unui determinant de ordin r la calculul unor determinanfi de ordin n - 1. Mai mult, aceasti poprietate ne lasd libertatea de a alege linia sau coloana dup[ care dezvoltlm determinantul.

'rlr'
acestei

Exeuplu:
Considerdm determinantu, O

ordinul

ulti ci
,,i'l,i
.

:l;

r o2l lz 16 3 7 6l
tt 142s4l
; 0
;1.
29

Deoarece pe coloana 3 dou[ elemente sunt egale cu

0. dezvoltim determinantul dupi aceastd coloan[. Astfel, rlmdn de calculat doar doi minori de ordin 3.

lzt zl lzt zl l'scoatemfactor oblinem:A:0.rr:*7.12:*0.r:r*5.r*:7.(-l)'l; -4 "l.t t-rl'li 3 ls 4lil l+ 2 4l


e

,l

3 pe linia 2 a celui de al doilea determinant' comun 2 pe linia 3 a primului determinant qi factor comun

' lzt zl lzt 2l dou6linii A: - 14 .l; ; Rezult' - ,t l, | 2l= 0, deoarece fiecare din cei doi determinanfi au rwzur*o lt -4 ril E 1 "l egale' cit mai simplu determinan[ilor, putem concepe o ,,strategie" pentru a calcula Utiliz6nd proprietitile ^ pagt: un determinant de ordin n. Aceasta constl in urmatom
l.
2.

daca este posibil chiat n - I zerouri' C[ut6m s[ ,,formim" cit mai multe zerouri p" o iiri" lcoloanl), *r,nit" numere la alte coloane (linii)' Am o coloani (linief fixag, inmultitE pentru aceasta, "r, "O,rravdzatcdacesteopera,tiinumodificdvaloareadeterminantului. format zerouri, ajungind astfel la determinan{i Dezvolt6m determinantul dup[ linia ("oloa"u) pe care am

I-s -z pe linia atreia. Rezult6 l: zo. l+ I

4l
11. Form[m zero,ri pe linia 3, fix6nd coloana 3 pe care

l-r . adun[m coloanelor I 9i 2. obtinem A: 20 I 5 2

l,i-,1 ,
lo
rrr- 2 ol

ol
ultimul determinant dup[ linia

ll. in fine, dezvoltdnd o -il


to)

3, rcnrrti,A =

20.

(-l). (-,)"'

Etapele prin care am trecut le putem scrie prescurtat astfel:

l-r' xl:

: 240'

o:l_.

li

-i z 3l+ri l-s -lo 8 -J

t,

\ :, t66 l; 'l

; ;ll :lj i ; :l:,,_,,,1; :l: 10

i:l

tz

-4i

n factor

l-s -z 4l l-t :zolq I ll:zols


lo

minant.

rui linii

care nu sunt numerici aceast6 strategie este dificil de folosit. Vom prezenta, fo continuare, dou[ tipuri de determinanti particulari qi doul aplicafii ale lor in calculul unor determinanfi.

, -il i i) I' r__H


in cazul determinan{ilor
Spunem

,o t-'r

r-'r'l-i xl:-'o

(-rz\:z4o

I)eterminanfi supradiagonali (subdiagonali). isimplu


zerouri,

ci

matricea

A:

(a,i)e

4@)

este

supradiagonald dacd d,j:0,Yije{1,2, ..., n) cn i

>

j,

di). Am
rminanli

rdic6 are toate elementele de sub diagonala principall nule. Matricea I se numeSte subdiagonald dacd a.:0,Yije{\,2, ..., n\ cu i < j, adicd toate elementele de deasupra diagonalei principale sunt nule. Si

dservim ci transpusa unei matrice subdiagonale


?ropozitie Dacil

este o matrice supradiagonald. Determinantul unei matrice

nryradiagonale se numeSte determinant supradiagonal. Analogpentru determinantul subdiagonal.

A: (au)e-//r@)

este supradiagonal[ atunci detA:ano22.....d,,, deci un determinant

s4radiagonal este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal[. Danonstralie. Pentru n : I proprietatea este evidentl. Presupunem proprietatea adevilrat} pentru orice &terminant supradiagonal de ordin n - l, n > 2. Prin dezvoltare dupi coloana I oblinem:
dr,
dzn

azz azs
=

42,
o3,

nmulfim

a--

a3n

em face
0 4""

arr'?l)2

'

o o*
00d,,

Cum ultimul determinant este supradiagonal gi ordinul s[u este n det A : arrar2' ...' drn .

- I reztltd cd

popozilia rimdne adeviratl


reia gi 2 Aplicafie:

Deoarece determinantul unei matrice p[tratice este egal cu determinantul hanspusei sale, renfltd cd gi pentru determinanfi subdiagonali.

e care o

abb bab...b Fie A: bba bbb...a

-//"@). Observ[m c[ suma elementelor

pe fiecare linie (coloani) a

upi linia ratricei I este aceeagi, anume (n l)b * a. Pentru calculul determinantului lui I putem aduna toate liniile (oloanele) la prima linie (coloan6). Aceastl operalie este posibild deoarece adundm, pentru inceput, linia {coloana) 2lalinia (coloana) 1, apoi in noul determinant adunlm linia (coloana) 3 la linia (coloana) I qi cmtinu[m procedeul. Vom aduna toate liniile la prima linie. Obfinem:

n-l)b+ a (n-l)b+ a (n-l)b+a

{n-t)o+

al

bab...

bA:

bl:

b
31

al

=l1n-t)b+

)b+ a b
b

00 a-b 0 0 a-b 00

0 0 0

:( nQ \t<i.7<r-t
= [(n - r)b+al(a-b)"-'
,

Refinem: I

a-b

deoarece ultimul determinant este subdiagonal'

Y(a. a* a,

Determinanfi Vandermonde

It la,
Fie n> 2

I 1
a2 a3

I
an

si

a'ar,..,an

C'oeterminantU
I I

a,' a" al
.-.

a!'

se

noteaz[ V(a,a2,...,an) $i

Aplicafie:1

lri' o;' ai'

a:'

Ne propunt

se nume$te

determinant Vandermonde de ordinul n'

Valoareaunuiastfeldedeterminantestedatideurm[toarea: Propozifie pentru orice n e N, n>2 sipentru or/lce apa2,...,an ec este adevdratd egalitatea:. V(a,ar,...,a, ): n (oi -o,)'
egale' atunci determinantul V(o"a""''a- ) este Demonstralie.Dacdprintre numerele at,az,...,an sunt dou[ (", - a,) =0 , deoarece unul din factori este 0' zero, deoarece zre dou6 coloane egale. cum, in acest caz, fl
1<i<i<t

l3i<j3n

A: | , ta

t:

lu"

egalitatea din enunf este adev[ratii vom demonstra egalitatea prin inductie' tn cazul numerelor o12a22...ta,e C distincte doud cdte dou[,

t: :
b'

lo' b3
b2

pentru n

z, v(ar,

: Ir ll or-ar $i egalitatea este adev[rat[' "r, l;, )rl=


-

presupunem egalitatea adev[ratd pentru n


dou6.

cate 1 qi consider[m numerele 01,c12,"',ctne C distincte doul

E,
S[
se

I ... 1 x I o, az 'n-t o1. x' l r? a] '. .:. Fie frrncfia f : C -+ C cu f(x): | l"i-' a;-' ai-? x'-2
It
1

,ll ,ll
l,
Ir

loi-' a;'

f Dezvoltand determinantul dup[ coloana n deducem coeficientul dominant (coeficientul lui x'-t ): L,,, = v (a, ct2o ..., ct n-1)=,=,f1,_, (o, - a,) * 0 .

x'-' ":-i c[ este funclie polinomialI cu gradul n -

SE se G

"l
1( i<n_|

lo lo

f(4,)cu Deoarece f(a,): ['(o,):...: t@,_,):0(infiecare caz,determinantuldindefinilialui are dou[ coloane egale) rezultdcd (x at) [(x) : V(ap a2, "', o,-1) @ - a,-r)(x - an-r)' "" in consecinl d V(a'a2,...,a,): t(a,): V(a' a2, "'t an-t)(a,-an-r\a,-a*)""'(a'-4):

Ir

"l

lo lo

:(,

<i<j<n- t

(o, - o,)\.(an-an-,){a,-a,r).....(a,-q): II (oi - o,) 1<i<i<n |

R.e{inem: V(a, a, or) :

lo\ az 14 111
a4

, rl Ir or,
asl
ato

orrl= @,

- ar)(ar- ar)(ar-

ar)

alaid
4 a]
..,a,)
gi

a2 a3

= (ao

ar)(ao

ar)(ao

ar)(a,

ar)(a,

ar)(a,

ar)

(t r r l) I b c d Aplicafie: Fie A:l " z b2 c, ;, | "" a,b,c,d e C*.


I

lu"a acd abd ou")


Ne propunem s5 calculim det,,4. Folosind propriet6tile determinanfilor oblinem:

Ir
d, ) este ri este 0,

M.A: | , ta
lu"o
1

t,

I
b
b2

I d
d2

Ir 1 1 l, b c
lo' b2 c'

d
d2 r

>la b c
b2

d
d2
d3

c'
abd

acd

abc

l, r r t_
l" b c
c'

I l"' -11", b3 ct

c'

11

Ll, r r

{l* *

c' d2 c' d3 cd

lli
ouE cite

b3 b2

1l cd ct d3 c' d2

lt: ll;

I
b
b2
b3

1l cd : V(a, b, c, A. c' d2 d3

trXsrcilii prorye

1, av6nd

,ll '^1, ,li ;l' ,ll ll' ,ll il' ,l:. 1,1, , l? ll' ,ll ?l' r l,1 il, ,= -+.,+
SI se calculeze determinantii:

Sd se calculeze determinanfii:

'I
3i<n-t,

lr l rl lt ool lt o ol bl, a,b,c,d e R; al lo r rl r ?l' "|3 i rl' "|3 i dl loorl ' Ir 231 lr ool lz ol lz o rl
Ir ool
1

?l'

'l; I !l'
33

rr -1
3.

'[3

S[ se calculeze determinanfii:

'ril' lzo4l
,,

zt

li '- -ll,

o ll,
l-r
lt

-1 -il

-r
a

z -rl,
zl
o'l

qi-i l+i r-;1. -, r-i r*il


lr

It+i

t-i t-;l
b

S[s

,I
I

la o

'li
"',

ol lo a ul f,u 2l' 'l-; -'" ;l'


cos'b

1,.1, 'l"o.'o

.*, ,J',1; o l,J',


"o.'rl
h)

'll " "'l rl I


sin2 D

u'l;

oll

lo
I

It+" c+a

I'

a+bl

,li
S[

,io'rl;
c+a
I

lcosla
|

cos2b cos2cl

sr

I zab Zbc 2ca | st I a+D b+c "*o l; (b + c)2 (c + g'l + n1' l1a
Justificafi egalit{ile urm[toare

la'+b' b'+c'
la' +

a+b b+c b'


b' +

c'

c' +a'1, unde a'hc e c' + a'l

IR"

,E
,11
S[

(fir[ a calcula

determinan]ii):

'li .fli i il' 'li r il)+ + +l' 'll i :, il ** olo ':" rl*\lll I
Ir
,

ool lttttl rol lolool o rl=lo o I ol' r rl looo ll

se

a,b,c

*o;

lu"

l+

1l

,ll

I a dla+b
lobcl

c llob"l b b+c c+a [=lu c a+b+cl lc a a+b+c la+b+c


a3 +b3

al,unde a,b,c e
bl

]R.

Stabiliti identitatea:

+ct -3abc=(a*b+c)(a2 +b2 +c2 -ab-bc-ca), calculand determinantul

d) a,

l, a al in aooe moduri.
S[ se arate c[:

lu""l

10.

Fiel

11. Fie 12. Fie

A,

It , lr y ")

vrl

.A

Ir r tl ul l, y ,l=i1v-x)(r-y)(z-x)(x+ Y+z); lr' v' ,'l


I

lrrvl

ol=(.v-x)(z-y)(z-x);

13. Fie A,

a) A'
14. Fie A

aritrnr 15. Fie a,

z It-*-y z x l-y-z .)l x l=1x+Y+z-l)2; l-y-xl z , | l* f z'


Ol

I )z
lf

*s I +z' I *y'l

ry l=11+y'+*\x+y+z)(v-x)(z-x)(z-v),

unde x,v,z

eF.'

16. Fie 17. 18.

4i

SE se

Fiel

7.

,ll

SI se calculeze determinanlii: I

li -ll, "l;: lr3s-{ li


lrllrl
t
I
I
4 9 0

It o l zl

lz

-2: J 2t 2
L.

1a J

,lr i i
&

rl
sl

lr r r

il,
:l

.,li
l+

J 6
8

nl;
-I )l

l l rl 0anl a o "l b c ol

ls

lq -4 4 rl'
-8

It l t rl lz -2 2 tl.

8rl

SI se arate c6:

,l2i"a lacb"l
orl(

lobcal

(a+b+c+d )(a+b -c- d)( a- b+ c--d)("-b-c+d);


rl

lot 3a2 3a

ll 9. Si

(*'i za;r'::;

il=,,-r)6,
rl

unde a,b,c,d en^.

se calculeze determinan(ii de ordinul n:

l? urlr

hii ,l l,;;
a,=l t

ll:ll ;:;l ll ;)'S li ; r o rl' ,li ; ;.:. .;a.=li ;


;1,

a)

lr x+2 3 ... ,l
2 x+3

lx+l 2

nl

.:1, t;t;:l' l-'-n l;

10. Fie

ef,*r(c)
e4@).
.4@)

lr

II r......1

,l,,rrden>ZsixelR..

2 3

**rl
A:-A,.

omatriceantisimetricd,adicd

11. Fie A,B


12. Fie

sdse aratecd detA:0. _.8):2detA+2detB. S[se aratecd: det(A+ B)+det(A

A=(or),.,=a omatricecuelementecomplexe si7=(4),.,=r.S[se arutecddet?=detA.


ct AB

13. Fie A,B e 14' Fie

: BA. Sd se arate cI:


det

a) A2 + B': (A + iB)(A -iB); b) det(A2 + 82y> O. A e ,//l(R) o matrice cu proprietatea ci pe fiecare din primele trei linii elementele sunt in progresie

aritmeticS. Sd se arate

cd

A:0.

15. Fie a,b,c e Z, a impar gi b, cpare. Sd se arate cd

lobcl lc a tl * O.

lorol

16. Fie a,b,c e

Z.Sdsearutecdo^"rli"

i
2.c

il=o,atunci a :
"l

t7.

lru
A e ../((R) cu det (U)

c-0.
(l).
I sau 1.

Se se afle valoarea maximd a unui determinant de ordin 3 avdnd toate elementele egale cu

18. Fie

:8

qi det (311 :27 . Afla[in e N*

qi det

TESTT DE EVALUARE
Testul
Rezolvali:
1

1. ri"r,: '

:l u,o,: lj' I ,'l ll bt l"' lo'

tl
B. -4,
care 10. Per

b2. c'l, ,,b,c e C.

Definil

b3 ,'l

doul c0te dou6, pentru b) S5 se glseasci o infinitate de triplete (a b, c) e C3 cu a, b, c distincte


Ar

a) SI se calculeze Ar 9i Az.

Ohsen

: Az:0.

e f sl o h,l. -h0il -i -j 0l
3.
a) 56 se calculeze in dou6 moduri determinantut

b cdl

hda MA
P.
nversl

Da

*ly,

lx vzl

,rl, ,,r,,

o.

&sprir

tlopo:

b) Sr se aratecL

x'+ yt

z' -3ry2

=lr: * y+z1lQ- y)'+(v- ')'+(z-fl'f '

(deci s goprir

Testul 2

Demot

1.

Numerele complexe xl, xz,.r3 s,nt

rldicinile ecua{iei

5x3

x' -1

= 0 . C6t este determinantul matricei

111 xr x2
A_

rlrnini &mer nafic,


egale

d)s' pentru oiceii e {l'2'3'4\'Ciltestedetl? Seconsider6 maticeaA:(au)e-//-@) crl oii:min{i7}


a)

x2 x3 xr 111 x3 xr x2 a)1; b)-1;

111

x3

Icorer
Demot

&terr

c)0;
- 1;

(e).t

o;

b)

1;

C6t este determinantul

,:):. "r", sin(a+x)) matricei,4 = sinb cosb sin(b + x)


| b)sin2(a

c)

Notiir

a)sin(a

+b+c);

+b+c); c)0;

[sinc cosc

sin(c +

x)/

l?

d)2+sin(a+ b+c)'

ompl

(&zv(
36

MATRTCE INVERSABILE
Dcfinitie
O matrice Ae

tN -//"@)

../((C)

se numeqte inversabild

Be.//,(C) lbcmafii:

astfel incAt AB

BA

: 1,.

in -4"(A)

(pe scurt inversabild) dac[ existl o matrice

Ae,/((A) existii cel mult o matrice Be -/{,(A) cu proprietatea din enun}. intr-adevlr, &AB:BA:I,siAC:CA:I,ctrB,Ce.//"@)atunciB:B'1,:B(Aa:(BA)C:Io'C:C'Deaceea,
Pentru o matrice

[l

UA este inversabili, matriceaB din definifie este unic[. Ea se noteazd A-t qise numeqte inversa luiA. t. Dacd inlocuim, in definifie, mu[imea C cu una din mu[imile IR., Q sau Z obqinem no{iunea
Q gi respectiv Z. Rezultatul care unneazd caructeizeazd mafrcele inversabile din &sprinde metoda de determinare a inversei unei matrice inversabile. Avem nevoie, mai intii, de urm[toarea propozilie.

de

iversabilitate pentru matricele p[tratice peste

IR,

-d,@\, iar din demonstrafie vom

Itbpozitie Dacd,A: (ar)e


a,rT

4@)

atunci, pentru orice

i li

aYem:.

matricei

este zero, (deci suma poprietate adevdratd gi pentru coloane). Ibnonstralie. Consider6m matricea B ob{inutii din ,,4 prin inlocuirea linieiT cu linia i a matricei A,lida i inindnd aceeagi. Deoarece matricele A Si B difer[, cel mult, prin liniaT atunci complemenfii algebrici ai fuentelor corespunzltoare de pe linia 7 din cele doul matrice sunt aceeagi. Dezvolt6nd determinantul

i, = 0 $i ayl r, + ayl r, + ... * anl, = 0, produselor elementelor unei linii gi complemen{ii algebrici ai elementelor altei linii
r, + a,rl r, + ... + a,nl

ffiiceiBdup6liniaToblinem: detB:ai1l7+a,2liz+...+arlin.Pedealtdparte,matriceaBareliniileigi

jgle.Atunci
ftoremtr

det B

:0 gi demonstra{ia este incheiati. Pentru coloane demonstralia


..Q(A)
este inversablldin

se face analog.

O matrice Ae

-./((C)

dacd 9i numai dacd det A + 0.

Ibnonstralie. (+).Deoarece A.A-t=1, rez;u/rtd cd det(A.A-')=detl,=1. Din proprietatea &errrinanfilor oblinem det A.det A-r = 1 , deci, in particular, det A + 0. (e). Fie A: (ar).
c detA?

6a

f,, I,
tr{ot5m cu

I,r
I
nz

l*

matricea

f,, lr, f,, f23 fr, lrn

F,r , ob{inuti din ,4 prin inlocuirea elementului a, cu I

ii

(deci cu

|,n

complementul algebric al elementulai a1,).

DacLA

.A*:

(b,r)atunci

bo:lauf n,Y i,ke{\,2,


j=l

..., z}. Din proprietatea 5 a determinanfilor

(dezvoltarea dup[ linie) qi propozilia anterioarl

renlJtl b,,:
37

det

A, Y ie {1, 2, ..., nl

Si

b*:

0, V i,ke {1,2,

..., n) cu i

*k.OblinemA.A*:

(det

A). I,

gi analog

A*.A:(detA). {.

Deoarece det

A+0rez;ultilcd ,A*
.

n (hr.)=(""+"*^.).n=1,.
Observa|ii: 1. Matricea

in consecinf[, matric eaA esteinversabil[ qi A-t

detA

.l

SIr

d(
A*

se nume$te matricea adjunctii (reciprocl) asociati matricei A. Ea este, de fapt, makicea transpusd a complemenfilor algebrici ai elementelor lui ,4 qi se mai poate ob{ine astfel: se considerl gi se inlocuiegte fiecare element al ei cu complementul s[u algebric. matricea

SIr
a)

l'

2.

DacdAe-4q@) atunci detAelR.gil*e.4@).inipotezac[

esteo detA matrice p[tratic[ peste IR, deci A este inversabild,in -,/{^(R). Proprietatea se pistreaztr dacdinlocuim
det

A+0arrnci

A4=+l*

mulfimea

IR.

cu mulfimea Q. in consecin!5, teorema anterioar[ caracteizeazi gi matricele inversabile din

.//r(R) $i -,4,(Q).
3.

tn cazul matricelor pitratice peste Z este adev[rat urm[torul rcz:ultat:

Ae -./(,(Z) este inversab ildin -//,(Z) dac[ 9i numai daci det A: + 1. intr-adev[r, dacd A este inversabllilin -.//,(Z) atunci, cum matricele

a)

gi A-t au elemente intregi,


Fie Complemenlii Fie

reanlticd detA
Reciproc,daci

eZqi detA-t eZ.Deoarcce detA.detA-t:1, deducemcd, detA:11. det A : * I reztltlci I este inversabil[ in -4.(Q) gi l-r = J- A*:1 l*.
detA

(A' inv
Fie Fie

algebrici ai elementelor lui numere intregi.

sunt numere intregi gi in consecin(5 elementele lui

A*,

deci gi ale

lui

l-r,

sunt

Exnuplu:

/rzo\ tt Fiel :l 0 I Zle


Avem

l@). lt (201)

Vom ar[ta

cdA

este

inversabil[ pi vom determina

l-r.
qia
C.0

(t -2 4\ Calculdm complemenfii algebrici ai elementelor lui ,,4 gi ob,tinem matricea adjunctl A* :l 4 | -2l|. [-z 4 t)
lnversa matricei

"':li i ila l; : ll
I

:(-D'11

?l:'*o

a)I

este A-t

=!.
9

A*

s e el 4t2l e s el e.,l/r@).
__t

2 _t 4\

2 4 _t 1l

Fie

ss
Sd observ[m cd dacl matricea

s)

l(R) A-' . .*1(Q) rezultl c[ l este inversabil[ ?n -/t (R) sau l(Q)
este g0ndit[

in

sa.u
.

.r//r(Q) concluzia este aceeagi. Cum


Determinantul ei nu este
.

a)l

Nu acelagi lucru se intAmpli dac[ privim matricea A in


deci A nu este

./t (Z).

- I sau l,

b)1 Fie

inversabil[ in -/ar@). De altfel, se observ[ cu ugurin{[ cd A-1 e 4@)

IL Fie
38

a)! b)!

rlti

cd

,Eqercifii propue

1.
$ricea siderd

SI

se arate

ci

matricele urrn[toare sunt inversabile gi

si

se calculeze inversele

lor:

,(l ?),,[l i),,(1 3),@(_i;)o[j r),0(] i),,(1, l),"(_,, i)


S[ se arate c[ matricele urmltoare sunt inversabile gi sE se calculeze inversele lor:

tii:
este o

ocuim
ile din

3.
ntregi,

,[l ; I ;,J' '[l


u)lo t 4l;
(tm 2)

'[i (o r r\

; l]'

, [ ft
(t t t)

@[i

il,*[i ii;,

o,,J'**eecsie2+e+r=o

SI se afle valorile lui m e R qtiind ci matricele urm[toare sunt inversabile:

[r -l t)

(t -trn) b)12.3 tl;

+
men{ii
1,

Fie A,B

. -tr,(Q

m tl. ")lt t) o [r [z -r ^)
cu proprietateacd A2

(r 23)

matrice inversabile. SI se arate c[ matricele

Aa

giAB sunt inversabite gi (r4-')-t

- A,
sunt

sunt

(AB)-'- B-'A-' . 5. Fie A e-//"@) o matrice

=0,.

Se se arate

cI matricele

I,+A $i I,-l

a
7.

inversabile. Fie A,B e .//,@) cu proprietatea AB = 1, . SI se arate cd BA =

I,

Fie A = (ou),,,=n o matrice p[tratici de ordin 3 cu elemente complexe. SI se arate c6:

(ne).1-,4=l'"o, A,,+Ar, Lrr' l=(or.). Ir-A.


( -A,, L*
a'rr+ L'rr)

( a,,, +

L*

Lr,

-A., )

(z l r\ & ConsiderdmmatriceaA:ll Z tl:

gi apoi

si

se

verifice egalitatea: ,a' -1a,11..a2 +1t A*1.A-(detA).13=q.

1
g.
i. Cum

[r tz)

(z -t -t\ b) Si se arate cdl este matrice inversabil[ Ut i 3 -i , ,-' = ]l o[_, _r z)

a) SI se arate cd A2 -5A*4Ir=0r.

rie,l:lt o :1. [z 3o)


a) S[ se verifice egalitatea At = O, . este inversabilI qi calculali inversa.

(orz\

-l4A-121,

sau

l,

b) Deducefi cd A 10. Fie A,B e cu proprietateaA + B

4$)

AB.

a) S[se aratecd

(1"-A)(1"-B)=1,.
cdAB

b) Sn
11. Fie A

se demonstreze

: BA.

e.,ft(A). S[ se arate cb dac[ minorii

tuturor elementelor sunt egali, atunci

detA:0.

ECUATII MATRICEALE
Numim ecuasie matricealdorice ecuafie in care necunoscuta este o matrice (nu neap[rat pitratic[). De obicei, ,,coeficienlii" necunoscutelor sunt matrice pltratice inversabile. Propozifie Fie n,zeN* , Ae ecualiile matriceale:
are solufie unic6

fr

Slser

l(C\,
.

Be

-/((C)

dou[ matrice inversabile qi Ce -.4p(C). Atunci fiecare din

,(l (o ,[l
L

l")AX:C; 2o)XB:C; 3")AXB:C;


in

4,,(C)

Demonstralie. 1". inmu[im la stanga at A-t qi obfinem solufiaX: Al C'. 2'. inmullim la dreapta cu .B-r gi g[sim solufiaX: C B-t . 3". inmu[im la stdnga ct A-t qi la dreapta ct B=1. Obfinem X: A-t C B-t

Siser

3.

Rie A
demor

ExrprplB:

tt)-f2 -'),, ed@) ilx.(4 ' (1 3) \o t) (z -l) (+ det B:l*0renilthc[Besteinversabillin.,//,@).Calculsm ti"r:[i ll\ u,a:[; ,'.J.r"our"ce ,.,| : :(3, -l'l ^B* 9i oblinem: B-' B* [-l 4) -'ul. f 3 -1'):f Ecualia se scrie xB : cgi atunci x: c' r-' -(' -[o -t) ' r .J [.-r + J-[-r 4 )'
, Xet,(c) ', [1 ;)":(l)

Rezolvafi:

l.

Fie A,

a)S[t

L 3.

FieA,

ri.,n

(z 5\ :[z
.,)

a)SIt

,r, :f\2) '). cum det A:

ll * 0 renilti cd A esteinversabil[

in ..//r@).

Calculdm

l*

qi

SIser

obtinem:

tr':L 1* :+('^ -"[-'


ll'^ r_ 3')

qi atunci x:A-t A L/?ro]u'vrn C scrie AX e..rutia se r.,DUrrE/71r^5']. 3)'"""o"o

C:L(7 v 1l[-2

-')

f I)\z)

'):

I f-3) :r1

[o):l o

I rrl

I rr J
cddacdx:[') u*r,",
ty

s6observam

-= ce U

(l

5)

;J [;.]:[r)*[r, .,'r):lr)*ti; *iv=2 =


y -1, tt'' = +. 1l

(x) (tt

/3x+5v\ rl)

l3x+5v=l

(r)

Oblinem astfel o metodl de rezolvare matricealI a sistemului (1) care are solulia *
metodd va

Aceast[

fi aprofundat[

?n

paragraful urm[tor.

40

F4rcipii proptse
S[
se

rezolve ecua{iile:

, (l i) .:(1

i)'

ot

(1

o)

3)= fr U

-r'1.

-t)',

,[i ii] " [i 1]' o( i, ,) " i iJ=(l ? i,) [i


L
3.
+Y = Iz
56 se rezolve sistemele vr.rv.v de uw wwuo'.r. ecuafii:
I

,{: ",

r(? l) = (:, l) ' l(? l)";


cd,

,1f;t'

*P
,

;).(; i),=0,

Fie A,B

. -//,,@) doui matrice

cu proprietatea

ABX
.

')".(i
e

'o),

=,,

X, oricare ar fi X

-/\.r(C). Sd se

demonsfreze cd A gi B sunt matrice inversabile Si A4 = B

Tnsrn

DE.EvALUARE
Testul I

f,.ezolvafi: (x

t.

2y x) Fie A: | 2y 0 -x l. ,4@)

l., x

o)

a) S5 se determine valorile lui x

L rie,l:lO 0
ml* )[;):
gi

(032\

gi

y pentru

care

A este inversabili. b) Dac[ x

s[ se calguleze

A-1

3.

a)

Si se calculeze A3 . b) S[ se arate cd B este inversabil[ gi sI se calculeze B-r S[ se determine matricea X e l(R) care satisface egalitatea:

[o o o)

11..4(R)eiB=1.+A. r\-/'-- -3 "'


.

" [j, ', ',)=l:, I -i)


hdicafi rlspunsul

(t

2 3) (-t 5 3)

corect.

Testul 2

L
L

c6testesumaelementelorinverseimatricei,q:lo

r rlr @r, b)-r; c)6; tt (.0 o t)


a A($ =l

(t r

r\

d)-6.

Care este mullimea valorilor lui m e IR pentru care matrice

orice

xe

IR? a) IR;

b)

(- o, -

2l;

c)

(-

co, 0);

[o 2 *) @(;,**)

(x O t\ m I -l I este inversabil[ pentru

3.

catesoruliiareecualia

. (1 ;)=(, l,),,
una;
c)

e-//,(a)?
d) o infinitate.

@niciuna;

b)

dou6;

4l

SISTEME CRAMER
Considerim sistemul liniar (necunoscutele au numai puterea intdi) cu n ecualii 9i n necunoscute
peste C:

(l)

)"'*' t..................
I

larrx, + at2x2+ ..'+ ar,x, = b, * a22x2+ "'+ a"xn = b'


I

la,rx, * anrxr*...* annx, = b, Not6m cu 14 matricea coeficien{ilor necunoscutelor xt, x2 ,

...,

xn, deci

A:

Aplictu( (au)e -//"@). Matricea

dsmuft

se numegte matricea

sistemului.

Definifie
Sistemul

(l)

se numegte sistem Cramer dacl matricea

A a sistemului

t :iy a^^: .7^^Y este inversabili, deci daci

detA*0.

pentru un sistem Cramer not6m cu A determinantul matricei a sistemului gi cu 4, liberi. determinantul matricei ob{inute din r4 prin inlocuirea coloaneiT cu coloana termenilor Cu aceste nota{ii avem urmltorul rezultat: Teoremfl. Un sistem Cramer are solulie unicl (x,,x2 ,...,xo)eC', datl de formulele:

je{!,2, ..., n), "',

,, =i

A. a., x2=;,

,t
,{
SEs

Sic

*= L. ,A

Aceastd metodl de ob(inere a solufiei se numeqte regula

lui Cramer'

matricea coloani a termenilor

aceast[ liberi. Atunci sistemul (l) se scrie AX : B (forma matriceal[ a sistemului). Cum .4 este inversabil[, x,) (x, xr,..', ecuafiematriceala,(decisistemul(1)),aresolufia vnicl x:AtB. .z,,r(c).Dac6 ' cn

,{.

este solufia sistemului, atunci

l-x,Cn vnde C6

C2,

Fier

..., C, sunt coloanele matricei l. FieT e {1,2, ...,n }. Din proprietatea 3 a determinan{ilor reztlticL A,:det(C1, Czo...,Ci-r,8,Ci,...,C,):det(Cr ,C2,

"',C1-,,f'oC1'Ci*t' "''C'):
t=1

Fie
Fie

c=

:ia.,

(Cr, C2,..., Ci-t,xrC*, Ci*r,..., C,):2*rdet(C1, C2,..., Ci-r, C*,


lpl

Ci*r,"', C,):

:xidet(C1,C2, ...,Ci-t,Ci,Ci+t, ...,Cn):xjdetA:x7A, deoareceA:(CtCz, "',Cj-tCi,Ci*r, "'' C') $i p"rtro orice fr * j, det(c1, br, ..., ci-r c*, ci*r,..., c): o fiind determinantul unei matrice cu dou6 coloane
egale.

a)A
c)D

CumA *Orczrrlt|cd

x.=L, i. ,A

{1,2,

"',n)'

a.

S[s
num

Exrrrplu:

S[ se rezolve peste C sistemul:

l**y-z=o

fz*-y*z=3
llx +Zy +22 =13

Matricea sistemului are

determin**l

A: l? ;t lrl: ,, *o deci sistemul este

Cramer. Avem:

l,

ls -r tl:12, :10
1,,

lr2

,l

2 2l

I -{

Lz:ll

lz 3
0

l: rr

rl -tl: zl

z+ si Ar

:lt I

lz

-r

3l
o
|

[2:nl

36.

AplicAnd regula

lui

Cramer ob.tinem:

,=+'=#.=r,

,=|=4:2

9i '=+:#=3'

Deci

solufia

sistemului este (1,2, 3).

Eprcifii prorye
Sd se rezolve sistemele utilizdnd regula

lui Cramer:

lZr-y-z=4 d 43x+4y-22=ll; lZ*-Zy+42=ll

b) ]4x

12*-y+22=-4 l-y+42=-2; lr*y +22=-l

c)

ly+z=5

lx+z:3

|.r*y +52=14

l;::'"+3zr+4t=5 e)lrx *zy*ri'r',1 , 0l*f ';:r':;,':;u a1$riz,i.4-z=e ot _y+32_t=6 l+x+ey+t6z=2, L;; Lr*y _r_;='_;'
SI se determine valorile lui aelR pentru care sistemele urmltoare sunt sisteme Cramer:

l**y*z=3

lz'-v+32+2t=4

a\ lZx+y-z=2

lr-ytz=l

; l***+32=0

U)

l**y*z:l f**y+22=4 .) +oy+z=2; ], lr- y+32=l +y+az=3 lax+4y-z=5 L,


ax+ by *

",

=Lz*

3.

Fie a, b, c numere intregi. S[ se arate cd sistemul

cx + 6y + bz =

Lrt

udmitedoar solufia nul6 (0, 0, 0).

bx+cy**=).,
Fiea,b, cnumererealestrictpozitive,diferitede c'=ab. S[se aratecL xyz-x-y-z=2.
Fie a,b,c e

gi

x,!,Znumererealeastfelincdt

a'=bc,

bv

=ca,

astfelincdt a + b

{i

114

=0

a)Ardtati ca]zc+otr|l+b114=0

la+uall+c114=o
lzu*2" lli

c) Demonstra{i cd a

: b: c:
j=t

*o{f
0.

b)Deduceti

cal}c
lzu

la

cl

a 2c

6l= o;

"l

S[

se arate

ci sistemul fo, *,=0, i=1,2,3,4,

unde

l"rl={l;;

tr,

ou fiindnumere reale, admite

numai solutia nul[.

43

RANGUL UNEI MATRICE


Slconsiderlmmatricea A e -,//..,(C). Daci p N*, p<min(m,n),numim minordeordinpal matricei I determinantul unei matrice pltratice de ordin p formatd cu elementele situate la intersecfia ap linii qip coloane din matriceal.
(

o, orz ort
ar, dzz ozt

a,o

De exemplu, pentru manicea A:l

oro

l.

-4,0(C)

[";;
determinanfii

ot,a o,o o,o)


suntminori de ordin 2,iar determinanfii

arz arrl lr, arz. orol lo, att lo^ azz orrl,lo^ azz orol,lo, dzt
1o,,,

lo., a."l la," a,.l la^. a^"1 "1, I "'"1, I " "l | " azzl lat lan ayl lal anl

orol

arol sunt minori de ordin 3.


orol

lo, atz oul lo, atz orol lo, a*


Deoarece putem alege e

p linii in Cfl moduri gi p


de

coloane

in C!

moduri rentltd cd mafrcea A

-/{-,"(C)

are

Cfl.Cj minori

ordinp. Si observ6m c[ minorul unui element intr-o matrice pdtraticd de

ordin n este un minor de ordin n

- I al acelei matrice. S[ presupunem cd matricea A e -/{-,,(C) este nenul6, deci are cel pufin un element nenul. Attnci A
I

are cel pufin un minor nenul gi anume minorul de ordin

format din acest element. Mu[imea ordinelor minorilor nenuli ai matricei A este, in acest caz,nevidd (deoarece il confine pe 1) gi finitii, fiind inclus[ in mullimea {1, 2, ..., min(m,n)|. in consecinll ea arc un cel mai mare elemnt, adic6 Suntem condugi, in acest fel, c[tre urm[torul concept existl un ordin maxim de minori nenuli ai matricei important.

l.

Delinifie Fie Ae

-4,"(C) o matrice nenuli.

Ordinul maxim al minorilor nenuli ai matricei ,4 se numegte

rangulhiA.
Observayie. Definilia precedent5 aratd cd pentru o matrice nenulS

A e -./{.,,(C) , numIrul

natural nenul

reprezinti rangul hri A dacl gi numai dac[ sunt indeplinite simultan condiliile: 10. Matricea A are cel putin un minor nenul de ordin r. 20. Tofi minorii de ordin r + | u matricei A (dacd existi) sunt nuli, ceea ce este totuna cu faptul c[ tofi minorii de ordin strict mai mare ca r (dacl existii) sunt nuli. Ultima parte a condiliei 2" rezltilti din faptul c[ orice minor de ordinul r ] 2 este o combinalie liniarl de minori de ordinul r * 1 gi, in consecinfE, el este nul, q.a.m.d. Evident, dacd r : min(m, z) atunci maticea A nu are minori de ordin strict mai mare car. Matricea O,,, nu are minori nenuli, de aceea, prin defini1ie, rangulei este 0.

2 6 llel,r(C). II \241046) Ir 2l Rangul lui r4 este 2 deoarece minorul l- .l este nenul gi toli minorii de ordin 3 sunt 4l
l0
nuli avdnd liniile I gi 3 proporfionale. Fie A e.,//-,,(C) o matrice nenul[ $i r > 1 rangul s[u. DacI fix[m un minor nenul de ordin r al matricei A, acesta va fi numit minor principal. Cele r linii (coloane) ale lui I corespunzdtone liniilor (coloanelor) minorului principal se numesc linii (coloane) principale, iar celelalte linii (coloane) ale lui .,{ se numesc linii (coloane) secundare.

tt Exnupru:Fiel:10 4

(t2s-34\

mlnor Cum r

inpal liaap

Urm6torul reniltat este util in cele ce urmeazl. (teorema minorului principal). Orice coloanA flinie) a unei matrice nenule este combinafie efie matricei.

fcoreml

liniari de coloanele (liniile) principale


Deoarece

Ibnonstralie. Fie A
(coloane) in matricea

pimele r

minorii ei ?qi schimb6, eventual, doar semnul, putem coloane sunt cele principale (deci minorul principal, notat Ap, este minorul de ordin

l,

-//..,(C) o matrice nenul[ gi r rangul slu.

la orice permutare de linii presupune cI primele r linii 9i

Sltul

stlinga

sus" al matricei

l).

situat in

Fie 7

e {L,2,...,2} gimatriceacoloan[

Cj.:l

(,,,\ I"^ 1,,)

:.' l.

farrx, + aDx2 + ...+ avxt =

at

j
estechiar minorul principal al

icea A aticl de
\tunci,4 nepe l) nt, adicl
concePt

f,teoarece determinantul matricei sistemului:

)o"''*o"*'+"'+a2rxt=azi t""""""""" laax, i ar2x2 + ... + aftx, = od

micei A,reniltdc[

sistemul este Cramer. Dac[ (cr1, cL2, ..., cr) este solulia lui, atunci:

c): o,
Dacd

(l)

m,teorema este demonstrati, deoarece Cj este chiar coloanaj amafrcei A.

numeqte
I

nenul r

lol =1"'
lat lo,

l",r azz
or2 diz

Dacdr < ra, considerdmi orz ot, d,i

e{r*l,r*3, ...,n}

gi determinantul de ordin

r*

1,

d2,

dzi
.

Adun[m la coloana r + I a lui Ai coloana

inmulfiti cu

d c[ tofi
[e liniarl
nifrcea A

at ai ai, a,j
Gr2,

rrr, coloana 2 inmulfitl cu -

lo, otz dt, 0 lr, ozz o2, o _t -t


lo,, d,2 lo^ aiz
de ordin

..., coloana r inmullitl cu -

crr. Oblinem:

unde 6 =aij-cltait-dzoiz-...-d,oi,. Deoarece rangUl lui

este

qi A; este

an 0i,

0 b

r * I rentltdcl 0 : Li: b. A, deci D: 0. ai = atait+ a'zaiz+...+ drair, din relalia (1) deducem c[
arj
azj att
dzt dtz
ozz

or,
42,

ordin

al

=0r

*02
arl
ait
,1r,,

+... + ctr

re liniilor
le lui r4
se

;,
aii

;_
oi,

aiz

Deoareceultimaegalitateesteadev[ratapentruYie{r+l,r*2,.",2},obfinemcj:cr1c1 (deci * azCz+ ... + cl,C,, unde C, este coloanaT a matricei A $i Ct, C2' "'' G sunt primele r coloane
principale) ale matricei
Observagii:
1o.

*
cele

l.

Demonstrafia pentru

linii

este analog6.

Sdse

de coloanele principale ale lui '4' orice coloan[ principal[ a matricei A este,evident, combinalie liniari De exemplu Cr =l' Cr+ o' Cz+0' q + "' + 0' C'' liniar[ de coloanele principale, nu este > 20. pentru a demonstra c[ o coloanil c, cu7 r este combinalie * 1 sunt nuli ci doar cei ob(inufi din A, prin neapSrat necesar s6 presupunem c6 tofi minorii de ordin r din demonstra[ie notafi A)' adeugarea coloaneiT ii a unei linii i cu i > r (determinafii Aceasti ultim[ observa,tie ne conduce c[tre urmatoarea defini1ie. Defini{ie r), numim bordat allui L Dac6A esteun minor de ordinr almatriceiA e../{^,(C), cu r<min(m, a unei linii qi a unei coloane ,,r6mase in un minor de ordin r + I almatricei,4 oblinut prin adaugarea la A

,(;

,[i
(t
il lo
Io

56 observim c[ num6ru1 bordafilor lui A este (m tuturor minorilor de ordin r + I ai matricei l.

afara" lui A.

r)(n

r), numir sensibil mai mic dec6t cel al

,.

SIse

matrice' Urmatorul rezultat d6 o metoda pentru calculul rangului unei un minor nenul de ordin

,4; [4
9i

Propozi{ie
Dac6 intr-o matrice

A e..//^,,(C) existi

toli bordalii sri (dacd

existS)

sunt nuli, atunci rangul matricei este egal cu r' Deoarece-A estertenul gi toli bordalii Demonstralie. Fie A un minor de ordin r < min(m,n) ca in enun{. gi 2",re,dti cd orice coloan[ a din demonstralia teoremei minorurui pi""ipa qi observafiile lo

lui A' Conform propriet[,tii 3 a ,4 este combinafie liniar[ de cele r coloane ut" t i I corespunzltoare combina{ie liniari de minori de ordin r + I determinan{ilor, orice minor de ordin r + I al matricei A este A. cum fiecare din aceqti minori are cel pu(in forma,ti numai cu cele r coloane ale lui ,4 corespunziloare lui r * I al lui '4 este nul' Rezult[ c[ dou[ coloane egale, ei sunt nuli 9i, in consecinla, orice minor de ordin rangul matricei A este rprocedim astfel: glsim un num[r nenul de Observagie:Din punct de vedere practic, pentru calculul rangului, *li rangul este 11; dac[ existi un bordat ordin 11 (de obicei rt: 2) 9i formam borda{ii sii; daci Pfi t proCedeul p6n[ glsim un minor nenul nenul, acesta are ordinul rz: rt+ 1 gi forrnem bordalii s6i. bontinu[m rangul lui I este rr. de ojin rr ai c6rui bordali sunt nuli (iau nu existi). Atunci
ExEMPLU:

sunt nuri,

lui lui

"'[l
lL

fi

S[se
onoe

{.

Se co

pntn

5.

a) Ma

(z

Fier4:

t,
I

-l 34\
0
1
1

-1

l0
[2
Deoarece

-s
-7

2l e . //^@) 0l
4)

b) Ms
9i r rangul s6u.

5. FieA
S[ se

^:

l, : lt o
sunt

lz -1 4l

lZ -ll: r +o _ reztith ch.r) 2. 2.Bordatii Bordalii lui A sunt: Or : * o,rezlltlcdr> ^, l? ol: ' l; ||
21,1, -: ll 0

; ;
se

jrl,
_;1,

T. Fie A

t ). ll.

lz -1 3l
-ll,

4 reztrltj precedente, nuli qi atunci, inbazapropoziliei

h i ,l'

l, I rl

a*

: Ir 0 lz I

lz -l

FieA caA.
Fie

4l

21.

Dupi un calcul simplu

constati cd tof, acegti bordali

10. Secor

r:2'

Fie A

l1C1

ci cele

trqercilii propse
S[ se calculeze rangul urmltoarelor matrice:

'hti A.
Rr este

U prin

'(i I'j' ,[i i iJ",[i i i] ,li,llil ii], '[i


e
Si
se precizeze

, (l ?)', [; ;), o,(:, l'), 0 [; ,(i l,), D(:,;' 3), ,[i iJ'

2 0). t 2)'

' [+ -t -?,ili t)
afii lui r[ a lui

A; i

rangul urmltoarelor makice, discutdnd dupi valorile parametrului real a.

fi;ljl '[i ;)il''l:i


orice num6r x real-

i (o.eo.:l (ot2( ? l)''[: + 1,lj

il /(tijJ,

,[l + i

ij,

[i3a tr*

!. s[ se determine valorile reale ale lui z astfel inc6t

(z matriceu A=l ,

il pulin

ulti cl
:nul de
bordat
r

ti : ;l "

aibi rangur 3' pentru

nenul

(t -2 -z) (t -z -2 +\ L seconsider[matricele,q=ll r a l,r=li i ; +l.susedeterminenumerelereareasib (3 -r t b) [r -r t)


pentru care rang A = runE B.

5.

a)MafrceaA

e.4(R)

veriric[ relafia

n'
n'

=(L l) ou*, rangul matriceil.


l)
.

b) Matricea Ae ..//r(R) verific[ relafia

=(l

o""*rrnali rangul mafrceiA.

5
T-

Fie

A e./{.,(R) , B e ..y'/r,o(R) doui mahice. A e -//.,"(R)


CL.

caA:

c[ dacl B este matrice inversabiH atunci rangAB : rangA. FieA e-.ft^,(R) omatricederang 1. Sise aratecdexist[matricele C e.,//.,r(R) SiZ e ..r',{,(R) astfel
Fie

S[ se arate cL rang AB S min(rang l, rang B).

,8 e -,/((R).

Sd se arate

l Fie A,B e -4/,,,(C). Ardtafi cd rang(A+ B) <rang(A) + rang(,B). Exemplificafi cazul deegalitate. il. Se considerl mafticele A,B e 4(q asfel tncAt AB = BA Si A3 = Bt = I,.SI se arate c6 rang(A+ B) = n. ll- Fie A e -,fi(R) astfel incdt A' -3A' +3A =0,. sr se axate cd rang(A- I,) = n.

STUDIUL COMPATIBILITATII $I REZOLVAREA SISTEMELOR LINIARE


Forma general[
I

peste mullimea C este: unui sistem liniar cu m eciua[1i$i n necunoscute


b,

arrx, + at2x2 + ..' + arnxn =

)orr*r

a22x2

"' + arnxn = b,

(1)

t.................. I la.rxr+ an2xz+

"'+ arrxn = b^
x1

unde a,, ,c122,-..ra-reC, b1rb2r"'b^eC, inaCestSiStem


X1

l<i <n)Se xnsen,mes. necunoscute,numerele a,reC(l <,.<m' C se numesc tetmeni liberi' numesc coeficien(ii necanoscutelor,iar 4,b2,"'b-e proprietatea cI (1) inlelegem un n-uplu (x1, xz' "'' xn) ' C'cu P11n soluyiea sistemului liniar
,X2,...,
numerele tlLllllgrwrw
respectiv se nume$te sistem linint pdtratic' dou[ matrice: Sistemului lini; (1) ii asociem in mod natural urmitoarele

tx2t"''xneC'

t in canil

...) x2, x1 , *2 *1 , "')

xn verific[ ecuafiile sistemului (1)' e r r , - ---- ^^^--a^ ^i-+^*,.r riniot sistemul liniar cu num[rul de necunoscute, cdnd m : n, adicilnumarul de ecua{ii coincide

fi

ace:

Gate al

lczulti

&mir
numite muticea sistemului qi

J:r.
Xecipr

,1, ace

:lor^ azz
t...'..1

(ou arz

dtn 4) dzn u' a"


b-

torer

lr (.o''

l. 4,,.,(C)

numit[ matricea extinsd (completd)a sistemului'

fuA
mmbir

d'2

sistemului, c[reia Observ[m cf, matricea extins[ provine din matricea liberi.

Iiniare,

ii

adiugrm coloana termenilor

Gompa

termenilor liberi' adic6: Dac[ notEm cu xcoloana necunoscutelor gi cu B coloana

Defini
extinsi

tinon
suficie forma ecuafiei matriceale: observim c5 sistemul liniar (1) se scrie concentrat sub
Egalitatea (2) se numegteforma matriceald a sistemului pulin o solulie, respectiv incompatibil dacl nu Sistemul liniar (1) se numegte compatibil daci are cel
are nici o solulie. cE sistemul in cazul cdnd sistemul este compatibil 9i are o singur[ solufie, spuneT nedeterminat' compatibil determinat,iar dacl are mai multe solu{ii tprrr.n, c[ este oblinem putem inlocui in defini,tiile anterioare mullimea C cu una din mullimile R sau Q'
este

Exem
DacI

AX: B.

(2)

liniar (l).

compatibil
astfel

no{iunea de sistem liniar peste mulfmea R, respectiv Q' sistemului; ecua,tiile care corespund Rangul matricei r4 a sistemului se mai numegte rangul

liniilor

principale (respectiv secundare) ale matricei ,4

se numesc ecualii principale (respectiv secundate);


48

necunoscutele care corespund coloanelor principale (respectiv secundare) se numesc necunoscute principale (respectiv s e c u ndare). Rezultatul cel mai important privind sistemele liniare este urmltoarea teoremL de caracteizare a mmpatibilitnfii acestor sisteme.

- Capelli). Un sistem liniar este compatibil dacd gi numai dacd rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. kmonstralre. Sistemul liniar (1) se scrie sub forma echivalentS: (o,,)
I

Ieoreml (Kronecker

(orr\

(o,,\ (b,\

.,1':,1..,1',.,1..*,lo:.1=lu,

v;,^,)
n)
se

l,;,,)
c[

l,:,..)

[-]

I
ci

o,
matricele

Presupunem mai intdi

sistemul este compatibil gi dovedim

A Si A

au acela;i rang.

Frytul cE sistemul este compatibil inseamn[ cd existi x12x2>...,x,eC astfel incdt are loc egalitatea (3). S[
lea cd

liniar

rotiimcurgi 7 rangurilematricelorl,respectiv 7.D"o-ecelesteo,,submatrice"alui 7,reniltdr<i; fotr-adevEr, orice minor de ordin > i almatricei A este gi un minor de ordin > i almatricei A, decieste nul Eiaceastaimplicl r<i.Aritlmacumc6oriceminordeordin r+l almatricei A estenul,deundeva
care are rangul r, este clar cdA 0; dacl insl A are ultima coloan[ formatil din termeni liberi, din scrierea (3) re;.nlti cE aceast[ coloan[ este combinalie liniarl de coloanele matricei ,4 gi atunci A este combinafie liniar[

&minori deordin r+l aimatriceil, minoricare suntnuli,prinurmareA:0. Dinr<

i Sii <r,renitd

kciproc,presupunem cd 7 : r qi ar[t5m c[ sistemul este compatibil. Fixdnd un minor principal al matricei l, acesta este nenul gi are ordinul r : 7 , pt'rn urmare rim6ne minor principal gi in matric ", 7 . Conform Eoremei minorului principal, coloana termenilor liberi din 7 este combinafie liniar[ de coloane principale fu, A, iar acestea fiind coloane din matricea l, inseamn[ cI aceastl coloani a termenilor liberi este ombinafie liniar[ de coloanele matricei l. Notdnd cu {,x2t...tx,e C coeficienfii acestei combinalii
liniare, inseamn[ cd are loc egalitatea (3), deci sistemul admite solufia

7:r.

(x,

xr, ..., x,), prin

urmare este

ompatibil. Definifie Fie A un minor principal al matricei I a sistemului liniar (l). Bordalii minorului A in matricea au ultima coloand formatl din termeni liberi (daci existi asemenea bordafi) se numesc cxtinsd 7,

"ur" sinori caracteristici. Dac[ matricea A are rangul r, minorii caracteristici au ordinul
nrficientd s[ existe minori caracteristici este r < m, adicd rangul
sE

r * l,

iar condilia necesarl

gi

fie mai mic decit numErul ecua{iilor.

Dmupr,u
ilaci nu
npatibil
m astfel

Daci sistemul liniar: )a"x'


I

larrxr+anx2+arrxr=b, + a"x' * a"x' = b'


arrx, + arrx, + arrx, = b, loor*, * a42x2 + aorx, = bo

are minorul principal o

:l:r',,

:;1,

drnci minorii caracteristici

,*t llr,

l@,

-as
or,

li"-ff u,l lZ^-d


49

I Orl sill"r,

4l

l@,,

2s b,l
orrl
Orl. u,l

alti caracteizare a compatibilititii sistemelor liniar.e'. liniar (1) este < r m (rangar .iri"*"r"i *ui *1" ca num[ru] ecualiilor) sistemul ,""r.-;ii:;il;ilil nuli. dacd qi'num ai dacdto{i minorii caracteristici sunt ""-p"tiUii conform teoremei Kronecker- capelli rangul matricei Demonstrarie. presupune c6 sistemul este compatibil. minorii caracteristici sunt minori de ordinul r + | ai extinse 7 este egal cu rangul r al matrice i A; deoarece ei sunt nuli' matricei A 'renilthci ronterictini srrnf mrli' DacS A este un mmor Irrincipal almafrcei A' nuli. T Reciproc,sa presupunem c[ tofi minorii caracteristici sunt extins' 7 sunt nuli, pentru c[ dac6 sunt el este nenul gi are ordinul r. insl toli borda;ii lui A in matricea r, iar dacdau ultima coloan[ formatS din termenii minori in I finem seama c[ au ordini *ui --. ca rangul nuli conform presupunerii fbcute. in baza unei propriet[ti enun[ate tiberi sunt minori ";;;;i"i;;"g cu rangul matricei '4' Aplicand inc[ o dati anterior, ren]Itilci rangul matricei .'4 este egal cu r, adicd.9q1l teorema Kronecker - capelli renr/rtdc[ sistemul este compatibil.
Rezultatul urm6tor este o

hlulie
ompal
Ieclrno

Rezolvarea unui sistem

liniar

n necunoscute peste C rerultl Din cele expuse anterior, relativ la un sistem liniar cu m ecualli 9i
cdteva observafii
de ecua{ii m, att'rrcirangul -^k:^ 10. Dac[ rangul r al sistemului este egal cu num[rul este compatibil' cu rt gi c[nform teoremei Kronecker - Capelli sislemul. m.qi !o!i minorii caracteristici sunt nuli, sistemul este 2o.Dac6rangul r este mai mic ca rr.r*e*rJ! "crralii cu ,,subsistemul" format doar din ecua{iile compatibil irr bazateoremei lui RouchJ si "rt. echivalent principal, cgnform. tfuiu liniile secundare din principale; acest lucru reiese din teorema minorului sunt'combinafii liniare de linii principale din matricea extins[ (deci ecuafiile secundare din sistemf

utile:

,-

-: -^..--1 matricei extinse este egal tot

,=V=,

matricea extins6 @eci de ecualiile principale ale sistenului). sistemul este O" ecua{ii gi existr un minor caracteristic nenul, 30. Dac[ rangul r este.mai mic dec6t "u-ariri incompatibil, tot in baza teoremei lui Rouch6' urmatoarea strategie de rezolvare a unui sistem

Dlr.. b) A:

corespun ator acestor observafii, putem elabora liniar peste C conlinind m ecualli 9i n necunoscute: (put6nd avet rr: m sa,r < m). I) Calculim rangul r al sistemului 9i il comparlm cu numfuul de ecua{ii mastfel: trecem eventualele necunosII) Dac[ t : fl,ri.t"-"i"rt" compatibil gi'fentru a-l rezolvaprocediem pitratic oblinut, exprimdnd necunoscutele cute secundare in membrul drept gi iezolvam sistemuf

Sunten

principaleinfuncliedecelesecundare(caredevinparametriinC). minorilor caracteristici: III) Dac[ r 1 m,investiglm compatibilitatea sistemului cu ajutorul compatibil este 9i pentru a-l rezolva proced[m sistemui nuli, 1) C6nd toti min;rii caracieristici sunt secundare in
astfel: refinem doar ecualiile principale membrul drept, dup[

giin cadrut.lor.ffecem

funclie de cele secundare (care devin parametri in C)' este incompatibil' 2) C6nd cel pulingn minor earacteristic este nenul, sistemul

"ao.erolrn[rri.irt"*"f

eventualele necunoscute p[tratic obfinut, exprimind necunoscutele principale in

$ngun

Prin ur princip
conclu

Observayii

!---r -^-r r -^ t^x^i -- - n necunoscute -,, aviari existi nenrrnnqcrrte (cilci nu determinat cflnd 1. Este clar cilln cazul unui sistem compatibil acesta este ,e".rrrdure care devin parametri gi dau o infinitate de solulii)' (cu termenii liberi nuli) este clar cE acesta este compatibil al unui iirt"*

2.ln

om*" caztiparticular. null: xr=x?="'=xn=0' A$adar' sistemul este deoarece exist6 cel pufin o solufie qi urrr-" solu(ia omogen pdtratic' daSdt r < n. in cazul unui sistem nedeterminat (adic6 are gi soldlii nenule) dac[ qi numai matricei sistemului este nul' acesta are gi solulii rrerrrle dac[ 9i numai daci determinantul

t,
Y_ |

Renot6

50

fx['.MpLE:

Si a)
,ei A,

se

rezolve sistemele liniare peste C:

- lx+v*z=l
lzxily*52=3

b)

lZr-y+32+t=0 {r+ y+22-Zt=2 l7x+y+l2z-4t=6


I

c)

- l2x-v+32--2
]x+ sy-oz=+

sunt menii
,

*tutie. a)
snpatibil.

l, ,l

Ir ll : , * 0, deci r:2. Suntem in cazul r : n, prin urmare sistemul este


Deoarece minorul principal
este z.

mtate

t datl

*r" o, :

,"rrnu c[ necunoscutele principale sunt x ll ll,

qi

y, iar

-qmoscuta secundar[

It-,
\Zx +ly =3-52

tl

ezlJJdi gal

f,istsmul se scrie echivalent:

lr+y=1-,

gi, aplicdnd regula lui Cramer, oblinem: x =

lr-t, ,l

tot

It r-zl
,=l'
,r'-r?'l =l-32.
Renotdnd z

il

este

ua{iile

: ),. eC rezultii mu[imea solufiilor sistemului este S :

{(2}', | -

3}',

re din [e din
uI este
sistem
m).

Dlr. c).
, o: l,

l; ;l
lz -ll : , + 0; bordafii lui A in matricea sistemului sunt:
,|
3

:0,
rI

runosscutele

t2

l, rl, 7 t-4
d:

f2Jl

0 $i

rezultl c[ rangul sistemului

este

r:

2.

in cazul
rcedlm rdare in ipale'in

m, deci analizlm compatibilitatea sistemului. Minorul principal

.rr. Or:

l2l
i4urul
minor caracteristic este

l?

,'l

U,

rl:o LJ 7 t 6l
t'. -;;-:;;:
Lx+
I

ol

hin urmare, sistemul este compatibil gi este echivalent cu subsistemul ecualiilor principale; aceste ecualii pincipale sunt primele dou6, iar necunoscutele principale sunt r gi y, in timp ce z gi I sunt secundare. In
mctuzie, sistemul
se scrie echivalent:

,,

Apticdndregula lui cramer oblinem:

lz 4z-t | -gr-t -tl rl --------,1_------.ii------i-_--^.. l, 2-22+r,l _tr_T_ --lz-zr+zt --sr+t+2 ,t____e_l__ --r+5t+4 3 3

l,rllrrl : t:
z
?v

e C,

lr e C mullimea solu{iilor

este:

51

l",fr. C)
I
3

s5

: - 25 fiind nenul, reztilth c5 rangul este r :

3. Suntem in

-6
cantl

dE

r < m ;i investigim compatibilitatea.

Minorul principal

111 este Ar: 2 -t


1

gi singurul minor caracteristic este:

, rll, -3

I 1l lr

-6 --'u

0
1

Rezulti cd sistemul este incompatibil.

; l[[ O-t--ru

_:7
^,

1lu il:li;

'ol tn
il:1"

3t

tl=-r+*o

Fi

si

s5

Egrciqii prorye

si

D
a)

{;; :t:;:

:,', I;i:ii,,, J{:l:,:,, {t -it::|:,,1'-,


lli+qv+zf=l
l'+v-32---l

n&

e)

l;;.;*ii=,',, l;i:,=;',') ]':i/;,':;',, lx+ly-42+ttt=5 l;l


l;;;;;_r,=ro
-iy++,=sr

[2*-y+z+t=l
lZ*-y-tz*t=l

l;;;;1r,"=r

n)

lx+l7y+42=0 [, -2y+42-7t=0 13*+2v-22-3t=2 .- lZ*- y+32=0 ., lZ*+3y-z+5t=0


1;;

2.

-ri*r*2,=-a; lz**y-z-3t=4

') 1i;

r)

[x+3y+22=o

l*-y*22-7t=o
l+x+y-32+6t=0
se

Si
a)

se discute compatibilitatea sistemelor

urmltoare gi s[

rezolve in caz de compatibilitate:

lx+ a!+z=l; Lr*y *az:l

l**y*z=l

b){"r+y+z=l;

lr*y*z=l

l**r*z=l
d)

l**oy+azz=a3 c) lr+ by+b2z=b3;

[r*, *z:r

]*

lax+2y +22

+3y +22 =l , unde a,b e lax +2y + 5z =2b-l

=l

IR.

l*-Zr+z-t=0
3.
Si
se determine

ae

IR

astfel incdt sistemul

l'r:-'rl)', ='i=o
lzx(a -l)Y *22

s[ aibl 9i solufii nenule si apoi

s6

+ at = 0

se rezolve.

52

lr-rr*z=0
sd se afle valorile reale ale lui a gtiind cd sistemul,
determinat astfel, rezolv a[i sistemul.

1';;;;:rro=o l*'* y' + 22 =3

are solufii reale. pentru a

Tnsrn DE EvALUARE
Testul I

(t 2 -r 2 r\ tt Fiel:10 2 a l 3l,cr,pelR. [-z4 r p2)


SE se discute

in func{ie de

cr gi F

rangul maticei A.

sd se determine solufiile sistemului:

{!r..'r;i}=o + 4y +92
l-x

=l

x,y,z e c..

Si

se rezolve

in mulfimea numerelor reale sistemul ),2x - y -Zz = -2

lr*y*z=2

lx+4y+mz=8

Discu{ieduplz e
{,1

IR..

TesfuI
i rispunsul corect.

'

(23 4 -l\ tvtatriceall 9 o. f larerangul z.Cilesteo+B? -..--o----.-[s 6 ro B)

a)4; b)0; ,f,

O-;
3x-v+7r=L, -3

Cdte solulii are in mulfimea numerelor intregi sistemul

7x+4y-5r=!, '3
8x

a)2;

b)

1;

+2v +lb '3

:!z
este a?

c)

sistemul

* z = 2 - a este compatibil simplu nedeterminat l, * ry+az=3a+l Lr+y a) 1; b)0; c)-2; d)- l.

f**y*z=l

0;

d) o infinitate.

. cdt

53

METODA LUI GAUSS DE REZOLVARE A SISTEMELOR LINIARE


Vom prezenta o noud metod[ de rezolvare a sistemelor liniare bazati, in esenfi, pe reducerea au un numir succesiv6 a necunoscutelor. Se obfln astfel sisteme echivalente cu cel iniSal dar ale ciror ecuafii qi din ce in ce mai mic de necunoscute. De aceea, aceasti metod5, a lui Gauss, se mai numeste metoda

Deoare

fiunghiult
matrice.

Erupr.u

elimindrii succesiveDefini{ie

t:l

(t

[-r
matrice
atn
azn
a3n

Spunem

c6 o

Ae./t-,,(C) este superior triunghiulard dacd ate

forma

llltima

ma

att atz 0 o, 00a.,

IDefinifie
cste superi

art
azt

UI
arrxl +

ar:

0 0 0...0 0 0 0...0

aro

a*

cu

1<p <min(m,n)Si ar,a22,...,a*

nenule.

a2

0...0

;;
Exo'rpr.u:

o
""*""*

;o

(t' ') ln 2 t

(r 2 3 4) (r 2

-il

[i ;

t,J

Observalii.l. O matrice

A:

;,J'*,superiortriunghiu,are ; [; l,J i [,,

Sbilirear ) dacl p
pincipale

(au)e -4,.,(C)

st aij:0

pentru

>

i,

adicd o matrice supradiagonali, nu este

cobfine:

neapdrat superior triunghiular[.

Deexemplumatricea

(t23\ l0 0 ! | nuestesuperiortriunghiular[pentru

b) daclp .
cL

arr:09i arr*0.

mrl

din

nr

[ooz)

aul
valent ,pdus

2. Orice matrice nenula poate fi ,,adus6" la o matrice superior triunghiulari prin urmltoarele operagii linie inmullitl cu un elementare; schimbarea unor linii (coloane) intre ele gi adunarea unei linii cu o altE
numdr.

lnt-adev6r,
element

fre

e -y'/..,(C,) o matrice nenul[. Putem presupune

ar*

O gi

prin permutarea liniilor

arr* 0 (dacl arr: 0, alegem un gi i gi apoi a coloanelor 1 gi,t, il aducem pe pozi[ia (1, 1)).
; -9L, ..., respectiv -a-1 -gu art att att . tn noua matrice

ecuafir

Adun6m liniile 2, 3, ..., ffi cu prima linie inmu$i1tr ' oJ


notatd

Er

A'toate elementele primei coloane sunt zero' cu exceplia lui a,, . Fie Azmatricea obflnuti dinAt prin suprimarea liniei 1 gi coloanei L Dac[

A2este matricea nu16,

'

pe pozilia atunci,,41 este superior triunghiulara. Daci A2 este nenul[ continulm procedeul pentru A2, aducdnd (2, 2) un element nenul din lz ;.a.m.d. 3. Rangul matricei din definilia matricelor superior triunghiulare este p deoarece minorul de ordin p din .aoo, deci este nenul gi orice minor de ordinulp + 1 (dac6 existii) ,,col[ul stdnga sus" este egal cu arr.dzz. ... are o linie nu16, deci este nul.

l).1.r-yr [rr-0.

{x+2y

sll

mmF

4. Deoarece operaliile elementare prin care o matrice nenul[ este ,,transformat[" intr-o matrice superior triunghiular[ nu modificd rangul, obfinem, in acest fel, o metodi eficienti de determinare a rangului unei
matrice.

(r z -t 3)@ (r z -r 3\ (r 2 -r 3\ t:lz 3 r 214 lrlo -1 3 -4l@.,l o -r 3 -41. 3 4)J o o o) -7 6 lr)?r


[-:
[o -r
Ultima matrice este superior triunghiularl clt p Definifie

Exr*rpr,u

:2.

[o

in concluzie, rangul ei, deci gi al lui

l,

este

r:2.
matricea sa

Un sistem liniar cu m ecualii qi n necunoscute se numegte superior fiiunghiular cste superior triunghiular[, deci dacl are forma:

dacd,

alxr+

aDx2+ aBx3+....,....+ arrx, = b, o22X2 + Anx3 +........ * orrx, = b, a$x3 +..,...... + clrnx, = b,
o

wxp +...+ ao,x, =

bo ctl
bp*r

1<

p < min(m' n) si a,,'

ct22t

"'t aoo nenule'

A:

0=bSabilirea compatibiliti,tii gi rezolvarea unui sistem superior triunghiular sunt imediate: l) dac[ p : ffi, atunci matricea sistemului are rangul p : m gi sistemul este compatibil cu necunoscutele pincipale x* x2, ..., xp. Eventualele necunoscute secundare se trec in membrul drept. Din ultima ecuafie

obline xo,dinpenultima rp_r $.a.m.d.

b)dacdp < m atunci sistemul arem

-p

ecualii de forma

0:

bo guk

e {p+ l,p*2,...,m\.Dacdcelpufin

-l
ralii uun
nun
I

din numerele
au forma 0

Do este

nenul, sistemul este incompatibil. Daci toate numerele 6o sunt zero atunci aceste

)).

0 $i se supriml. Revenim astfel la punctul a). Metoda lui Gauss consti[ in transformarea unui sistem liniar intr-un sistem superior triunghiular divalent cu cel initial. Aceast[ transformare se face prin operaliile elementare prin care matricea sistemului clte ,,adus6" la o matrice superior triunghiular[: schimbarea locului a dou[ linii inseamni, pentru sistem, ddmbarea a dou[ ecuafii intre ele; schimbarea locului a dou[ coloane inseamnl schirnbarea locului a doul Hmoscute, iar adunarea unei linii cu o altE linie inmultiE cu un numlr inseamn[ adunarea unei ecuafii cu o

realii

*i

ecuafie

inmullitl

cu un numEr.

trice

Evident aceste opera{ii transform[ un sistem intr-unul echivalent cu el.

krrupLr:
nul[,

zilia
r din

[x+zy*52=-9 OO f) 1r- y+32=2 <J lo

lx+2y+52=-9 fx+Zy+52=-9 I -3y-22=tt Qpo j -3y-22=tt l3x-6y-z=25+-J l-tZy-162=524 [ -82=8


compatibil determinat gi are solufia

imul sistemeste superiortriunghiular

ist[)

cnp:3 gi ob{inem z:-1, y:-3 Six:2.Deci sistemul ini,tial (2,-3,- I).

l+x+ y-32- t=0 1 l*-2y-22+3t=0@ ?-;Ar+3r=0 2\ ),2x+3y+ z-5t=0 l<+ ),2x+3y+z-5t=0 <l lo I 7y+52-l1r:0 < | [. qy+52-l3r=0

Ltopr

l*-zy-22+3r=01 l+*+y-32-t=0 lx-22-2y+3r=0 -. lx-22-2y+3t=0 lx-22-2y+3t=0 el 5z+7y-llt=Okle I 5r+7y-llr=0e j 5z+7y-llr:0' y-t=o zy-2t=o I I sr+9y-13t=o <l I
+

Obsa

l.s

Ultimul sistem

este superior

triunghiular

cup:3

(,

gi necunoscuta secundari l. 3), 4)"sl .tr=-. 55

LC

Notdnd r:l.ob{inemsistemul

Ix

-22 -2Y = -3)"

Sr*7y=!1}. deundey:iu, z=-

v=r

in concluzie sistemul ini,tial este compatibil simplu nedeterminat cu solufia

'={(+, .,

1,,+,^)l^.o}

AB di

l**y-z=l
12*

I I

+3y -32 =2

" IT...i"i,-i:=il
Ultimul sistem este superior triunghiular. Din ultima ecualie deducem cd el este incompatibil. Deci sistemul inifial este incompatibil.

e(J

Acea

c$trcifii prorye
S[ se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de la exerciliul 1, paragraful anterior.

de ls

APLICATII ALE DETERMINANTILOR iN CTOMETRIA ANALITICA


Condifia de coliniaritate a trei puncte

&ry

h.:'

!r),8(x* yr),C(x., y.)Aceste puncte sunt situate pe o dreapt5 dacd qi numai dacl existd (a, b, Qeff ct a'+b2+0 astfel
Fix[minplanunreper cartezian(O,i, ]')giconsiderampunctele A(xr,
incdt coordonatele lor verifici ecualia ax + by * c = 0 .

trirm

ReF
dEter

in concluzie, punctele A, B, C sunt coliniare, dacd gi numai daci sistemul

laxr+byr*c=0
omogen

Drc
cu necunoscutele a, b, c are gi solufii nenule, ceea oe este ehivalent cu

l*r*byr+c=0

[.*, * byr+c=o

*L
I

lz ll: 0. Am demonstrat astfel, urmitoarea:

\ll

2)El

hrl

li
lr
56

Propozi{ie. Punctele A(x1,

/t), B(x,

yr1,

C(x,y,

lr, lr I l*, lz rl: o.

) sunt coliniare daci qi numai dac[

l', lt
l. L
(a, b, c) avem

tl

Obsemalii Sistemul omogen anterior nu poate avea solulia (0, 0,

a+

0 sau D

c)

crr

0, deci pentru orice solufie nenull

0.

Condifia din propozilie este in mod banal indeplinitl dacd doui dintre puncte (sau toate trei) coincid.

Ecuafia dreptei ce trece prin doul puncte


Considerlm punctele distincte A(x,

, y)

gi

B(x*

yz).

Ut plurrct M(x, y), din plan, apar,tine

dreptei

AB dacdgi numai daci punctele M, A gi,B sunt coliniare,

ceea ce este

Y tl l' echivalent cu lx, lr fl:


l*, lz
tl

in concluzie, ecuafia dreptei determinat6 de punctele ,4 qi,B este

AB:lx, lr

lx v

tl
1l= O.

l*, tz

tl

Dezvolt6nd determinantul din membrul stSng al ecuafiei dupl prima linie oblinem:

l,x+I,7+f,,

=0

(yr- y)x + (xr-

xr)y + x,

!z-

xz

!r:0

(1).

Aceastl form[ a ecuafiei va fi utih in paragraful urm[tor.

Aria triunghiului

!r), C(x, y, ). $tim din clasa aX'a cd distanla cl & la un punct M(x,yo) ladreapta de ecua{ie m+by*c=0 ".," loxo+=b%f (2). Deoarece ecua{ia Ja'+b'
Considerim punctele necoliniare

A(xr, !r), B(xz,

freptei AB este lx.,

lx y
I

tl

lq lz

lr !:
tl

O, din formulele (2) $i (1) deducem

cI

lungimea

inlllimii din C

este

h\

astfel

Ab {("rr, -yr)'+(xr-xr)' -=Ll,*o.o: lr, lt rirmghiului ABC, atuncit S ur, =f,n" n, =


Refinem: Aria triunghiuhti ABC GerminantuI definit anterior.

'h.:+

ll

lll';,

ll,^rnrestedistanfa detaAtaB.Dacd,S-.
tl

estearia

AB = )t ol. + H. at A(xr, !r), B(x2, !z), C(x, yr) este ,S =l.rOl,


.B, C sunt coliniare <+

unde A este

Dreupln: l)

:o<+-3-cr:0<>o:-3. *lj, ; ;l:0o I -2 i ;l :oo li, ll l" 3 il l"-r 2 ol lu-r


Ll

Ir r 1l

Fie

l(1, l), B(- 1, 2) 9i C(o, 3). Punctele l,

Ir r

rl

2) Ecua{ia dreptei AB unde A(1, 2) 9i .B(3,

h v ll

; il:r* li';' {=o* [;',i'l li F -l { l3 -r { r-'


,

lx-3u+l d

- ) este:
1

:0e
57

3(x-3)+2(y+1)=0

e 3x+2y-7 =0

t
E

,)Ariatriunghiului ABCcuA(t,z),8(0,
Deci Srr.

l)$ic(-1,3)esteltot*ur^=lj j

jl

:[j j jl :

=t i'="-- ' '22

t_1

ts
I

cFwrcifii propse

l.
2.

Consideram punctele

A(- 1,0),

.B(0,

5), C(2,0). Arltati c[ punctele nu sunt coliniare

9i calculati aria

LS

(- 1, 5), (6, 0)' 3.Consider[mdrepteledeecuafii2x+y=l,x+3y=59i3x_!=l2.SSsearatecddreptelenusunt

triunghiului lBC. SI se afle aria patrulaterului cu vdrfrrile (2,l), (3, - 1),

3.a

4.

concurente gi sI se afle aria triunghiului determinat de acestea. Fie A, B, C puncte necoliniare in plan avdnd coordonate intregi.

Si

se arate cd alia

triunghiului ABC este

i t

mai mare sau egall.r,

I' 2

+l
Trsrr
Rezolvafi:

DE EvALUARE
Testul

5.! (.

1. Pentru ce valori ale lui a e iR, punctele A(1, - l); B(a,2); C(0, a) sunt coliniare? 2. Fie l(0, - 1), B(1, 3), C(x,l). S[ se determine valorile lui x e IR. pentru carc at'ra triunghiului ABC este

3.

2.

1) qi B(0,2). S[ se determine locul geometric al punctelor C din plan pentru care ana triunghiului ABC este egal[ cu 1.
Fie A(1,

Testul 2
Indicafi r[spunsul corect.

7apa4in

':

l.
2.
3. 4.

Fie A(1,

2), B(0, 3), C(a, 3 - a), D(2a, a). Pentru ce valori ale lui a e IR punctele C Si D
b)

simultan dreptei AB? a)

1;

0; l;

c)

{1,3};

d) R.

Considerdmmullimea

M: {A,(3n-1,2n+5)lr e N}.

C6te drepte trec prin cel pulin dou[ puncte din mul,timea d) 4. c) o b)

Abscisele varfurilor unui triunghi sunt numere intregi pare, iar ordonatele vdrfirrilor sunt numere naturale. Daci S este aria triunghiului atunci:

a)2;

infinitate;

I4

a)SeN*; b)SeQ\Z;
a)

c)SeR\Q;
d) 4.

d)SeZ\N'
iryae
este:

Valoarea minim[ a ariei unui triunghi avOnd v0rfurile in puncte de coordonate inhegi

1;

u)

1; 2'

rg2;

PnogLTME RECAPITULATIvE DE ALGEBRA

1.

S[ se determine toate permutiirile o e &, z

3 astfel incdt numerele

I + o(1),

2 + o(2),

..., ft * o(n) s[ fie in aceastl ordine:

a) in progresie aritmetic[;

b) in progresie geometrici.

2.
3.

l= S[sedeterminepermutirileoe S,,n23pentru.ur. - - r------ ---a) Fie n e N un

?,-...- t' o(l) o(2) a(n)'

numlr impar. Si

se arate

c[ pentru orice o e ,S,, exist[

ie

{1, 2, ..., n) cu proprietatea cd i + o(l) este num[r par.

b) Fie

z e N* un numlr

par. S[ se determine numirul permutirilor

o e S, pentru

care

i + o(l) este impar

oricare

arfti e {1,2,...,n\.
3 cu proprietatea

4.

Fie

o e 5,, n2

c[ or

ro, oricare ar fi o e &.

Sisearate cd"o:e.

5. 6.
ste nia

S[ se cE H
Dacil

i9 '_z t=l L

pentru orice >.+ ^ = HL k=l ,t

o e S,.

A e -//,@), notiim cu C(A): {X e .,4,@) l,qX

: XA\. SLse arate cd:

a) dacdB, C e C(A)atunci B + C e C(A) si BC e CQ4);


b) Ak

e C(A), oicare ar fi k e N*;

c) dac[ Xk =

A cuft e N*,
Si

atunci

X e C(A).

7.

Fie A, B

e./4,@)

a,b e C* astfel incitaA Mvnde

* bB :

AB. Sdse arate cd AB dennitii astrer:

: BA.

r. Fie tuncria f : c +
f(a
a) f.(2,

,:

{(:u

1)1,,u. R},

+ ib\: ( t, '). ru se arate cr: \-a a) +


zz)

tpr) + f(zr), oicate


oricare ar

ar

fr z' z, e C;

b) f.(2,
c) f

zr): [(zr)tkr),
bijectiv[.

fr z*z, e C;

este

9.

S[

se

rezolve ecualiile:

a) za =-7

+24i, z e C;
59

b) xo = =(

[-ro

-7 24)
-;

)'

x e. e 4(R)'

15. Fie

10. Fie A,B e ,-4r@) astfel incdt tr


pe diagonala

A:

tr B Si t (A') = tr(Bz), unde pir- tr A s-a notat suma elementelor de

a)s

principali alai A.
det

Si

se arate

cd

A:

det B.

b)s

11. Fie A e -.//r(A) astfel incdt tr


det(A"

A: t4A2):0. S[ se arate c[:


pentruorice n e N*.
astfel incdt

c)s

+Ir)+det(An

-Ir)=2

d)s p.nto ori.. t=(o: d") \c, !)


^

12.Fie

Ael(R)

gi qirurile

(r,),rr, (b,).rr, (",),.r, (d,),r,

17. Fie

n e N*. S[ se arate ci dacl cele patru giruri sunt convergente gi det(l) > I atunci A

: Iz.

(-t 2 2\ (222\ 13. Fie ,q:l z -4 z l,s=lz 2 2l $ic: aA+bB. (.2 z -4) [z 2 z)
I
I

a)s

b)s
d)s

a) Si se calculeze determinantul matricei r4 qi s[ se determine rangul lui r4.


U) S[ se demonstreze cdrang(aA

I '
::

+ bB):3 daclgi numai dacl ab + 0.

c) Si se arate cd A2 =
e) SI se calculeze A"

-6A

Si Bz = 68

d) S[ se arate cL AB

: BA.
a)s

(t r -r\ I I l. 14.FieaelR9i,l:l-t ' [, o t)


a) Sd se calculeze

, B" $i C'.

c)s

det(A-alr).
IR astfel

IlL
incdt A- aI, s[ aib[ rangul minim.

Strr

b) SI se determine a e

c) Sr se determine toate

matric*

" [jJ

4.,(R)cu

proprietate a cd AX

2X.

, :l^'l

I
.

(tt
15. Fie

n:ll I I t^'l
ultt)

1l\
ll..u^fnl.
Io-A
sr
se arate ctr:

lr.

se

sist

a) A2 =4A. b)

esteinversabil[$i (10-

A)-'=r^-ln.

D- Fie
a)l

(orz\ 16. Fie ,q=lo o l [ooo)


I

a) S[ se calculeze det

9i s[ se determine rangul lui,4.

b) Sn se arate cL det(.I, + zA) c) S[ se arute cd A3 = 0s.

=1

oricare ar fr z e C.

d) 56 se arate cilmatricea Ir+

este inversabil[ gi

si

se calculeze inversa sa.

l-, -) -) -rl B=A+Iq. 17. Fie n=l .1, _; ; _; I ui


[+ 4 4
4)
a) S[ se calculeze det ,,{ qi sd se determine rangul lui

(t

l\

l.

b) SI se calculeze A2 d) Si
se

c) SI se arute cd 82 = 28

- I q.

calculeze

B',

n e N*.

(a b c
rr. Fie n=12

[a

ic :

-il.*rn,
b) S[ se calculeze

d')

-b -r)
la.t,l
I.

a) SE se calculeze

,q'(,4').

c) S[ se arate cd A este inversablld

e A*

Oo

lax+by+cz:l
l9.
.{cx + ay Se se discute compatibilitatea sistemului

+bz

=l

cua,b,c e IR*.

lbx+cy+az=l
lax+by+cz=rx
20. SI
se

rezolve sistemul I p* * qy + sz = ry wde a,b,...,t e Z l** +ny + tz = rz

Si

r e Q\2.

21. 36 se determine o, B, y astfel inc0t matricea sistemului


sistemul s[ fie compatibil.

lx+9y+w+3t=3
l5x 6Y

lZx-lY+42-t=-l

s[ aibi rangal2,iar

+l0z +Bt = Y

in acest caz s[ se rezolve sistemul.


.

(o1o\ 22. Fie,l =l O 0 I I e -//,(R) [r oo)


a) S[ se calculeze A2

;i

A3

61

b) Sd se arate cd dacLx e.,4(R) gi AX : XA afinci existi a,b,c e IR. astfel inc0t

x=1" a bl. [a"o)

(a b c\

c)

SE se ar:ate

cLdacdX e,.//"(R) cuAX: XA gi X2 = 0r atunciX: 0:.

d) SI se arate cddaclX

e,./|r(R) cnAX: XA $i X2N6 - 0, atunciX:

03.

23. Fie M mullimea matricelor cu 3 linii gi 3 coloane formate cu elemente distincte doui c0te dou[ din mu{imea {1, 2, 3,..., 9}.
a) C0te elemente are M?

b) Si se arate cdorice matrice din Marerangul cel pufin 2.


c) S[ se arate cL dacd X e M

EUtn
EUnre

Si

det X

0, atunci

X-t e M.

24. Fie Mmulfimea matricelor cu doud linii gi dou[ coloane cu elemente din mul{imea {0,1,2}.
a) Cdte elemente are mulfimea M.

wm
- 4 < detX
< 4.

din

b) SI se arate cdprodusul elementelor hti M, indiferent de ordinea aleas[ este 02. c) SI se ante cd daclX e M at;.lnci

lnl.ol
g9om

d) S[ se determine matriceleXdin Minversabile,

at X-t e M.

binec

25. SA se arate cI orice matrice A e -//,(Z)


rest numere pare este inversabilI ir,

cu elementele de pe diagonala principal[ numere impare qi in


.

If,Ecu

-//,(Q)

26. Se consideri matricea

, = (l l)

ui

ui*r lui Fibonacci

(4),*

,Irfop definit prin:

Fo=

Fr=1,

Fn*z= Fn*r+ Fn, Vn e N.

lo(

a)

Si

se calculeze determinantul gi rangul

maticei A.

PT
3" :l
n

b) S[ se determine termenii F, qi Fr.

c)SIsearatecI A2=A+lr gi A'*t=A'+A'-t, Vn eN,


d) S[ se demonstreze prin inducfie egalitatea:

>2.

10v

5"(

5"r
=

A' =( 5 ). v, (.4 F*r)'


e) Utilizand egalitatea

Fv'

x'.

TA
lPa }V
lor

det(A"):(detA)",

sd se arate

cd FnrF,-r- F2 =(-1)', Vz e N'.

f)Utilizdndegalitatea A'.A^ =An*-, sdsearate cd Fn*-=Fn*rF-*FnF,a, Vn


g)
SE se demonstreze

eN, VzreN'.

iCtf.' =+, "6 Tr FrFu, Fn*t

vn e N..

3ox 1ox 5"r 5ox


62

Tx

ELEMENTE DE ANALIil MATEMATICA

NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE MULTIMI DE PT]NCTE PE DREAPTA REALA, INTERVALE


Analiza matematicS, pe care o dezvoltlm in liceu, studiaz[ funcfiile reale de variabill real[ (func{iile rrmeriss), adic[ acele funcfii in care domeniul de defini{ie gi codomeniul sunt submullimi ale mulfimii iR a mnerelor reale. De aceea, reamintim citeva lucruri fundamentale privind numerele reale. Suntem familiarizafi incl dln clasele gimnaziale, cu scrierea zecimald a numerelor reale, in care numerele rafionale sunt fraclii reimale periodice, iar cele ira{ionale sunt frac{ii zecimale neperiodice. O construcfie riguroasl a conceptului de num[r real ar depIgi cu mult cadrul programei qi de aceea

re $i in

Repreaentarea geometricd a numerelor reale prin punctele unei drepte ne este, de asemenea, Unecunoscutil. Dreapta pe care s-a fixat o origine, o unitate de mlsuri gi un sens pozitiv, care este imaginea geometrici a mullimii numerelor reale, se numegte qxd reald sau dreaptd reald. Ne vom limita la a semnala ,propriet[file" numerelor reale legate de adunarea gi inmu[irea acestora, lrecum qi de ordonarea lor.

o vom face.

intr-un context mai elevat, in care mullimea ,gopriet[fi" constituie in fond oxiomele sistemului.
Exist6 trei grupe de axiome:

IR.

se introduce printr-un sistem axiomatic, aceste

x+ y = !* x,Y x,y e IR (adunareanumerelorreale este comutativ6) 3P I0 e lR.cu r*0= x,Y x e IR (adunareaare elementulneutru0)

lo t

(x + y)+ z = x

f) Axiomele structurii algebrice *(! + z),Y x,y,z IR (adunarea numerelor reale este asociativ[)

{P Vr e IR,I -x
5P (xy)z
= x(yz)

e lR.cu

x+(-.r)=0 (oricex e IR areunopus)

,Y

x,y,z e IR (inmulfirea numerelor reale este asociativl)

ry = yx ,Y x,y e R (inmullirea numerelor reale este comutativi) ?o 3 1 e IR cu x.l = x, V x e IR. (inmullirea are elementul neutru l)

lP x(y + z) = xy + xz ,Y x,y,z e IR (inmullirea este distributiv[ faln de adunare) !f V x e IR \ {0}, 1 1 . m ",r r.1= l (orice x e \ {0} are un invers). xx
IR.

lo t ? # ? *<y=.r+ z<y+z,VzeRl ' (relafia ( este compatibil6 cu operafiile algebrice) <z C ,<y gi 0 =xz<yz j| '
63

II) Axiomele structurii de ordine x1x, Vx e IR (relafia(estereflexivl) x<y Si.y <x ) x: y (relafia ( este antisimetric6) *<ygiy<z +x( z(relafia(este traruitivd) x <y sau/ < x,Y x,y e IR. (relafia ( este totall)

IIf) Axioma

de completitudine (Cantor-Dedekind)
IR'

in Orice submul.time nevid[, mdrginitd saperior, are marginea superioard

9i orice submul{ime

nevid[, mdrginitd inferior, arc matgine inferioardinR' mu[imi mlrginite 9i (inlelegerea acestei axiome este posibild abia in lecfia urmitoare despre marginile unei mulfimi). dour operafii ,*" $i ,,.'', precum 9i Dac[ in loc de ]R consider6m o mu$ime arbitrari K, inzestrat[ cu
cu o relafie notatd,,3", atunci: corp comutativ. a) c6nd K verifica grupa de axiome I), spunem c[ este Canaf verificl grupele de axiome I) LII), spunem ci este uL cotp i complet ordonat' cara K verifica g-pere de axiome I), II) qi III) spunem cr este ui corp c[, de fapt, IR' este ,,singurul" corp Aqadar, lR esle an corp complet ordonat. Se poate demonstra XII-a' cdnd vom are un sens mai larg, ce va putea fi infeles in clasa a

Estt

tt

tj .j

ordonat'

rm:

b)

Est

lm

complet ordonat (cuvdntul ,,singurul" studia structurile).


ordonat.

c) Est Ilmf{

Dacilu6mK:Q,constatiirncssuntverificategrupeledeaxiomel)9iII),deciQesteuncorp
al numerelor rationale este tocmar ceea ce ,diferentiazii" corpul IR al numerelor reale de corpul Q

ric.

axioma de completitudine

III) pe care lR o verifica

9i pe care Q nu o verifica.

rrrnE

remarcabile, pe care, din Din faptul c[ ]R. este un corp complet ordonat, reniltd dou[ proprietifi le accept6m intuitiv; de altfel, justificarea lor motive de spafiu, nu le vom demonstra, ci ne vom mu$umi sE este posibild abia dupl lecfia urm[toare'

nic. tsmt EeA


dmitr

Proprietifi remarcabile

ale numerelor reale

pentruoricexeIR,existiiununicneZastfelincatn3x<n*l;num[ru]intregnsenume$tepartea
intreagda numlrului real x 9i se noteazi n: lx)' Re,tinein: [x] < x < [x]+1 sau, echivalent: x-1 < [x] < x'

Ihce rin.f, Dctrr


Are Are

<q<y(sespunecEmullimeaQ este densdinlR')' Pentru oicex,ye IR, cux<y, existiq e Qastfelincdtr incheiem cu urm[toarea simPl[: n2lxl+l ' obsemafie.Dacu,x e iR qi n e z,atunci are loc echivalen{a: n> x Q > e N*. De obicei, aceastS observa{ie vafi:utllizatain contextul x 0 9i r
Intervale ale drePtei reale
inegalit5li.
reale IR, definite cu ajutorul unor Reamintim cd intervalele sunt submu[imi ale mu$imii numerelor Mai exact dacd a,b e IR, a < b, definim urmatoarele tipuri de intervale:

dem

cileme

Ltaltl

reir
Tcon

(- o, (-

o): R;
{x e Rlx>a};

(- -,

*, af: {x e IR lx < a};


{.r e

[a,+o):
lo,b): la, b):

a): {' IR lx < a} (a,*m):{riRlx>a} (a,b):{xeR.la<x<b\


(a, b7: {x e
IR

l" Itt t14

IR.la<x<b\;

la<x<b\

{x e IR la<x<b\. : b, fiind redus in acest Ultimul tip de interval se numeqte interval cornpactgi are sens 9i in cazul o caz la w singur punct (interval,degenerat")' reale, fie rmei semidrepte, Din punct de vedere geometric, un interval corespunde fie intregii drepte fie unui segment, fie unui punct (este o mullime ,,conex6")'
64

tm

l"m

MARGINIRE' SIMBOLURILE *o $I -o, DREAPTA iNCnnrATA, VECINATAII


rte gi rm
$r

Notim cu D o submu[ime nevidtr


Spunem c[ mulfimea D (E IR):

mu[imii reale ]R..

Este mdrginitd superigr dac[ exist[ un numdr real

ctt proprietatea

M)
m

x,Pentru oicex e D;

un astfel de numdr Mse numegte maiorant pentru mulfimea DEste mdrginitd inferior dacd existl un numdr real m cu proprietatea

1x, Pentru oice x e D; un astfel de numir n se nume$te minorant pentru mullimea D. Este mdrginitd dacleste mIrginitd superior gi inferior, adicd dacd exist6 numerele reale m, Mastfel incOt mlxl M,pentruoricex e D. Dac[ o mu{ime D, mdrginitil superior, are un majorant care aparfine chiar mu[imii D, acesta se cel mai mare element al mulfimii D (maximul lui D) gi se noteazi max D; dacd exist[, max D este

Dac[ o mullime D, m[rginit6 inferior, are un minorant care aparfine chiar mul,timii D, acesta se cel mai mic element al muQimii D (minimul lui D) Si se noteaz[ min D; daci exist[, min D este
(a, b) qi Dz= la, bf,ande a,b e IR, a < b. Intervalul Dr este o mu[ime mlrginiti care nu are maxim iminim; intervalul D2 este o mu[ime mfuginiti care are maxim gi minim, mai precis max D2: b, min Dz: a.

Dt:

WeO: {a' a2,..., a,} rinD: at,maxD: o,.


Spunem

este o mullime

finit[, unde

a,

1a22.--,a,e IR.9i dr

az

-..

'

ctn, afunci

ci mulfimeaD (g

R.):

Arc margine superioard in iR. dacd este mdrginit[ superior, iar mullimea majoran{ilor s[i are cel mai mic dement, notat sup D. Are margine inferioard in IR. dac[ este mdrginitl inferiot iar mullimea minoran{ilor s6i are cel mai mare
dement, notat

rEzultii imediat urm[toarele caructeizdi pentru marginea superioarl, respectiv pentru marginea inferioar[ a

infD. findnd seama de nofiunile de majorant, minorant, cel mai mare element, cel mai mic

element,

nei

mullimi.
Fie D

lboremi

t" t

Urmitoarele afirmalii sunt echivalente: Mo: sup D (adic6 Mo este marginea superioari a mullimii D). Moverificd urmdtoarele doui condi,tii: i) Uo>x,Y x e D (adicd Meste majorant) li) lM e iR cu M) x, V r e Dl + lM> Mol (adici Ms este cel mai mic majorant) afirma{ie caxe se
IR, Si Mo

D+A

IR..

mai scrie: [V

> 0, 3 x" e D ct Mo
IR,

< xr].

Iboremtr
Fie D

D+O

Si mx

IR.

Urm[toarele afirmafii sunt echivalente:

f,

lo

inf D (adic[ mo estemarginea inferioarl a mullimii D). moverificd urmStoarele doud condifii: i) mo < x, Y x e D (adicd m0 este minorant)
mo

65

i t r ,. i

3.

Demonstra{iile sunt imediate (in fond, aceste teoreme transpun in limbaj formalizat tocmai definiliile marginii superioare gi marginii inferioare) gi pot constitui teme simple gi utile. In teoremele precedente,

ii)lmeiRcurzSr,VxeDl=lm<ms)(adicdmgestecelmaimareminorant)afirmafiecarese maiscrie: [Ve>0,3x. e Dcu mo*e>x"f.

Atu

notafia.r. aratdcLelementulx depinde de e. problema existenlei marginii superioare, respectiv a marginii inferioare a unei mullimi este extrem de delicati; rispunsul la aceastii chestiune este dat axiomatic prin: Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind) a) Orice mullime D c IR, nevidl qi m[rginiti superior, are margine superioard in

Atl
AE

lR.

b)

Orice mulfime D

IR, nevidd gi mdrginitS

inferior, are margine inferioar[ in

]R.

Din punct de vedere didactic am preferat


exprimate prin punctele a) qi b).

si

enun{6m

in

axioma precedentl dou[ propozilii,

in realitate, punctul b) se poate deduce din a), deci axioma poate punctul b) devenind astfel o teorem[.
ExEMPLE
ce1 mai mic element, atunci inf D : min D. 2. Dacd D: (a, b) unde a,b e lR, a < D, atunci inf D:4,

fi

enun{atd doar prin punctul a),

1.

Dac[ o mullime D g

]R are cel mai mare element,

atunci sup D: mtx D; analog dac[ mu{imea D are


sup

D:

b.

Fi

3.

Dacd D

={"*t l, = x-}

ln I

, atunci sup

D:

2 $i inf

D: l.
M:Zeste
celmai mare

!.

Fi

intr-adev[r, V n e N*

element al mullimii D, deci sup D : max D : 2. Ar[tlm acum c[ numdrul tno: I verific[ cele doul condilii din teorema ce caracterizeazd marginea

= nn

n+l

= 1+1<

1+1 =2,ceeaceinseamni cEnumlru]

a)

c)

inferioar[.

n*l i)Eclarci l<


n

e)

,pentruoricen e N*.
astfel incdt

ii) Fie e > 0 oarecare; luim n" e N*

n"r+ t

(de exemplu,

n"=[:].r)

qi avem

"d
il iC'

1+e>l+f = n'*l eD.Apdar,infD:1.


ne
ne

al

Defini{ie

FieDcR.,D+4.

a) b)

Daci mullimea D nu este mdrginitl superior, spunem cd are marginea superioard plus inlinit gi scriem sup D: * o. Daci mullimea D nu este mdrginitd inferior, spunem cd are margine inferioard minus inftnit gi scriem inf D: - oo.

IT

ExBupr.p

1.supN:*rc. 2.supZ:*a; infZ:-@.


Definifie Mullimea IR.: IR U
reale se mai numesc numere

3.supIR.:*o; inflR:-co.
In aceasfil multime numerele

tr

{- *,
ftnite,

o}

se numegte dreapta reald tncheiatd.

iar -l @ $i - @ se numesc numere gi intervale ale dreptei reale incheiate. Se pot defini imediat

infinite.

in fine, avem urmltoarea:


IDefinifie

Fie xo e IR. qi a) Atunci c0nd xo e

,'gR.

IR,

Mulflmea zse numeqte vecindtateapunctului xo dac[: exist[ e > 0 astfel incdt (.r, - t, xo+ e) s V.
V.

b) Atunci cdnd xo: o, existi e > 0 astfel incdt (e, ql e V. c) Atunci cdnd ro: - @, existi e > 0 astfel incdt [- a, - e) c.

(roLtii,

Notim cu V(xo) mullimea vecinltiifilor punctului ro . Practic, a lucra cu vecinEtiifile unui punct finit x* revine la a lucra cu intervalele de forma e, ro* e) cut > 0; alucracuvecindtiifile lui mrevine la a lucra cuintervalele de forma(e, *], e > 0, iar

e lucra cu

vecinitifile lui

- o revine la a lucra cu intervalele de forma [- *, -

e), e > 0.

a),

E4crcilii yopuse

l. L

Demonstrafi proprietatea lui Arhimede: oricare ar fr x,y e (0, oo), existl

z e N* astfel incdt nx > y.


astfel hcdt

Fie m

e N*.

Ardltali cd pentru orice

xe

IR.,

exist[ un unic n e

intdmplE pentru

m: I ?

L<*.n*1. mm

Ce

se

3. Fiex e lR.. Demonsha{icdx> 0 dac[ gi numai dac6 x+ e > 0, pentru orice e > 0. 1. Ardta{i c[ urm[toarele mulfimi sunt mirginite: a) D: [- 5; - 3] U (9; 10); b)D: {sinxlx e IR.}; c)D: {cosxlx e R}; d)D: {sinx+"orrlr e IR};
e)D:
{x2 +5x

l- f <r< 1};

,":i#1,.*.),

so:{rn 1,.*-}
mai jos:

Calcula{i, in mulfimea IR, marginea inferioar6 gi marginea superioarl pentru fiecare din mullimile de

a) D

=(-l; l)t.r(JZ;.,6)

b) D = {r'
d) D=

lr.

m};

c) D
E)

={r' lr.R};
Q;

{r'+*+f lreR};
s)

D:

D={:v.x-};

D={*1,.^.}
iR

G
7-

Fie a, b numere reale distincte.

Arltati c[ existi V U c

vecinlt{i

ale punctelor a, respectiv b, astfel

incdtVffU:O.
Fie a, b numere reale cu a < b. Aritati c[ intre a gi b existii cel pufin un num[r rafional gi cel pulin un numir ira{ional. Fie oeR\Q. sesearatec[pentruorice e>0, exist[ pN*, qez'astfelinc6t:

t.

lro+q1."
(teorema lui Dirichlet).

67

FUNCTII REALE DE VARIABILA REALA


Reamintim c[ prin funcfie reald de variabild reald (funcfie numericd) se in{elege orice func,tie f : A -+ B, unde A s IR,,B c IR. Dintre aceste funcfii, cel mai frecvent intdlnite sunt funcfiile polinomiale, funcliile .ra{ionale., func{iile: radical, putere, exponenlial[, logaritmicS, funcfiile trigonometrice (directe 9i inverse). In anii precedenfl au fost studiate funcliile polinomiale de gradul I gi 2, precum 9i funcfiile radical, putere, Lxponenlial6, logaritmicl, trigonometrice. Acum vom investiga funcliile polinomiale de grad arbitrar' funcfiile rationale gi vom reaminti pe scurt pe cele deja studiate.

Funcfii polinomiale Definifie o funclie f : lR. -+ lR dat6prin formula [(x):a,x'+a,-rx'-'+...+atx+ao, unde r e N, iar as, a1, .-., d, IR, a,r 0, se numeqtelfzzcfie polinomiald (reald) de gradn. Numerele ao, at, ..., o, se numesc
coeftcienli.
EXEMPLE

da

apb,

lo 2"

pentru

n:

O,

o func(ie polinomial[ de grad 0 este o funcfie constant[ nenulI

IR'

-+ IR,

f(x):

ao,

Ibn
oo+

cuaolR,aol0. pentru n:l,ofunc{iepolinomialide


ao,or e iR, a, # 0.
pentru unde
ao 2a1 ,ct2

grad

este o

funcfiedetipul f : IR'-+ IR, f(x):arx*ao,unde

(q
Fie

un&
este o funcfie

n:2,ofunc{iepolinomialIde grad2
e IR, ar+ 0.

detipul f

: IR'

+ lR, f(x) :a2x2 +afi+ao,

[Im
f
:
IR.

pentru unde
ao 1a1

n:3,o

funcfie polinomial[ de grad 3 este de tipul

-+ ]R, f(x) :cttx3 + arx' + atx +ao

1a2,4, IR, ar*0. Existd gi o excepfie, dat[ de urmltoarea:

Defini{ie

Func(iaconstantlnul6f:R.+lR,f(x):0,VxelR,senumegtefuncliepolinomialdnuldqise
considerd cd are gradul

De obicei, notlm pe scurt funcfia polinomialI nul[ prin 0 (zero)' naturale, in Observagie. Din cele de mai sus rezult6 c6 toate functiile polinomiale nenule au gradele numere

m.

timp ce func{ia polinomiali nul[ are gradul - o. Nota(ie.Not6m cu IR.[x] mul,timea tuturor func{iilor polinomiale reale, iar pentru

f e lR[x], notiirn cu grad(fl

gradul funcliei polinomiale f. ,ornu, diferen{a gi produsul a dou[ func1ii polinomiale reale sunt tot funcfii Este ugor de v[4t "[ polinomiale

n Maiprecis, dac1 [,g e IR.[x], [($:la,x' , g(*)=lb,xi j=0 i=0


m

reale.

,(an*0, b.*0)

atunci:

1o (f tgXx): f(x)tg(r):f{oot.b)xk,unde p:max(m,n)giunde ar:}pentnr k)n,iar bo:0


&=0

pentru

k>

m.

2o

(fgXr)

f(x)g(r)

:Y"o*k,
r=0

unde co =

aobo

+ arbr-r+...+ aobr=

i+i=k

o,b,

68

se face adun0nd (respectiv Cu alte cuvinte, suma (respectiv diferenfa) a doui firnc{ii polinomiale iar inmulfirea se face respectand regula *na6,nd),,termenii asemenea" (avand puteri egall ale variabilei x), dintr-o funcfie polinomiala cu fiecare de distributivitate fa[6 de adunare, aoiia inmritlind fiecare ,,termen" asemenea' termenii ;termen" din cealaltl funcfie polinomial[, dupS care,,reducem" obsemalie.Din cele de mai sus rezult[ c5 pentru orice fg e iR.[.r] avem:

l" Y

gra(f tg)
grad(fS) :

< max(grad(fl, grad@)); grad(0 + grad(g).

Dac6 cel pufin una din func{iile polinomiale este nu16, se face conven{ia

ci

-oI

n, Y n e N,

respectiv-o*(-*):-oo, - @*n:-o,Vn

e N,inacestfelobservaliaprecedent[r[mdndndvalabili' daci 9i numai dac6 au Rezultatul caxe unneazd aruti- ci doul funclii polinomiale reale sunt egale relagi grad, iar coeficienfii termenilor asemenea sunt egali. Mai exact avem urm[toarea: + " ' *btx+bo' cu rboremi. Fie fg Rk], [(x):a,x" +a,-rx'-t +"'+a{+ao' g(x)=b'x'+b'-'x-1+
a,,b, e
IR.,

i:ffi , j :w
=

,iar

a,*0,

b^+ 0. urm6toarele afirmafii sunt echivalente:

1o t: g; Y n:m;i ao:bo, ar:br,..., a,:b,.


Demonstralie. 1o

zo. presupunem

t : g, adic[ f(x) : g(r), v x


]R sau:

IR, ceea ce se

scne

oo+afi+...+anxn =bo+brx+...+b-x', Vx e

(l) (ao-b)+(ar-br)x+...+(ap-b)xo =0, Vx e IR, > pentruj rnde p : max(m,n) gi unde convenim cd a,: 0 pentru i n, b,: 0
t*clst
x +ao
p-re xo 1x1t

> m'

...t rp

fiecare din aceste numere reale distincte doui cdte dou[. Scriind egalitatea (1) pentru =0

rnnere, obfinem ansamblul de egalit[1i:

- b) + (at - b,)xo + ... + (a p - b r)x{ b)+(ar-br)xr+ "'+(ao-b)xf ]t". [


I

@o

=0

Q)

t..................
I

Egise

g - bo) + (a, - br)x o + "'+ (a o - b)xoo = herpretiim (2) ca un sistem liniar omogen pdtratic cu f.(ro

necunoscutele
1:

ao-bo, ar-b1'

"''

o, -bp

+ lleterminantul sistemului este de tip vandermonde de ordinulp

rale, in

srad(0

t:W, de unde n: tn gi ao:bo, at:bt, .-., a,:b,. F = 1o. Evident[. tlbemalie. Rezultatul anterior aratd in fond unicitatea scrierii unei funclii
frp)

polinomiale sub forma

: a,x'

+ an-rx"-t + "' +

afi

+ ao'

bo:

Dcfinifie

ft e IR[x] astfel inc6t t:gh.Scriemglf. (Se mai spune echivalent, ci f se divide cu g Sise scrie f I g)' cu suma gradelor, rcnrJtl cd llbcmayie. Dac[gl f li f + 0 folosind faptul cI gradul produsului este egal
Dacd

f,g e IR[x],

spunem cd g divide

dacS exista

Edk)

< srad(f).

Definifie Fie

f e R[x]. Un numdr xo e IR pentru care

f(

xo

0 se numeqte rdddcind (zerou) pentru funclia


IR, f(x)

polinomial[ f.
De exemplu, funcfia polinomiall de gradul intfli
a

f : IR. +

ax

b (a, b e IR,

a*
:

0) areun

unic zerou real gi anume *, = -b , iar funcfia polinomial[ de gradul doi

: iR -+ IR, t@)

ax' + bx + c

(a,b,c elR, c
-n+JL *r--=#a.

* 0) pentru care discriminantul L,=b2-4ac20

are zerourile reale

,r=-#,

r Lt ,--r:--^--:-1: real[ ^x -oolo zla -^-^,,; reale, exemplu funcfia de gradul ^:Lx zerouri de avat -.. aibd s[ nu E posibil ca o funcfie polinomial[ --^1x

al doilea in cazul A < 0. caracteizare a zerourilor unei func,tii polinomiale este datli de urm[torul rezultat important: Teoreml (Bdzout). Fie f e R.[x] qi xo e IR.. Urm6toarele afirma{ii sunt echivalente:

1" 2"

rddicinl pentru fl. (x - xr) | f (aalca tunclia g e IR.[-r], S@): x -xo divide tunc,tia f)' Demonstralie.Maiintai si observlm c[ pentru orice xo e IR avem: (1) (x -rn ) | (f(r) - f(r, )) inh-adev[r, daca (x) :d,xn +an-rx'-'+-..+afi+ao, atunci
f( xo )
0

(adic[ xo

este

: a,(x" - x[) + a,-r(,'-' - x[-'') + "'+ a,(x - xo) 9i cum :1,n, inseamn[ c[ *o - *t= (r - ro) (ro-' + xo-' xo + .. + xx[-' + rf-' ), k (x -xo ) I (rt -rf ), k:G qi de aici concluzia datn de (1)'
f(x)

f(xo )

lo +Zo.presupunem 1o adevirat5, adic[ f(xo):0.Folosind (1) oblinem (x -xo)l(r), adic[ afirma[ia2o

este adevdrat[.

Zo

-xo)|fu).Folosind (1) rezultii cdx -x, divide diferenta divizibilitate este imposibill din motive f(x) -(,f(x)-,f(ro)) , adic6 (x -xo ) | f(r. ). Dac[ f(xo ) * 0, ultima

>

lo. presupunem

2"

adevdratl, deci @

de grade. Agadar f(xo )

0, adicl 1o este adev[ratil.


9i de

Obsemalie.Dacl
relafia gradelor

f e IR[x] este o frrnc{ie polinomial[ de grad n > 1, findnd seama de teorema lui B6zout la inmulfire, deducem c[ f are cel mult n zerotxireale distincte.

t-

R{

Comentariu metodic De obicei, func{iile polinomiale se studiazl in shflns[ leglturl cu polinoamele. Polinoamele sunt expresiile algebrice de forma a,X'+a,-rX'-t +.-.+arX+ao, unde ast o1 , ..., a, apartin uneia din mullimile Z, Q, R, C, iarXeste o ,pedeterminatl" 9i bineinleles, z este un num[r natural' Func{iile polinomiale sunt asociate unor astfel de polinoame, de exemplu in cazul polinomului a,X' + an_rX"-t +...+ atx +a0 cu coeficien{i reali, funcfia polinomiald reald care ii corespunde este

.f =

f : IR +

]R, {(x) = onx' + an-rx'-t + ...+ afi + ao. Teoria polinoamelor va fi studiati in clasa a XII-a intr-un context foarte general.

70

Funcfii ra{ionale
O tuncfie
lre

[ : D -+lR, datl prin formula (r)

:4!?
Q@)

unde

4p

sunt tunclii polinomiale reale, Q + 0,

numegtelfznclie rafionald reald. Evident,

{x e re10(x) + 0}, adici domeniul de definilie al unei

func1ii rafionale reale este


I

frrrrat din toate numerele reale cu excep,tia zerourilor reale ale funcfiei polinomiale de la numitor. Evident, funcfiile polinomiale sunt cazuri particulare de funcfii rafionale, clci corespund situaliei &d funcfia polinomiai[ Q este constantii nenull (de grad zero). Altfel zis, dacd notlim cu IR.(.r) mullimea funcfiilor ra{ionale reale, avem incluziunea strictl

f[.r] c

IR(x).

Evident, suma, diferenla, produsul qi cdtul (raportul) a dou[ funcfii rafionale este, de fiecare datii, o

frncfie rafionall. Mai exact, dacl f,geJR(x) atunci t + S, t - g, fg e IR(r), iar cdnd g * 0 atunci / e R(r). o 6
Un caz particular interesant il constituie o funcfie rational[ dat5 prin raportul a doul funclii de gradul fotdi. Avem in acest sens urm6toarea:

Ilefini{ie
Funcfiarafionald

*R\ f ' :iR\ {-a} t c)

a,b,c,delR, a +0, c+0,iarL, {g}, cx+d lc)' f(x):**b.,unde

Condifia A

0,

eliminl situalia cdnd funcfia ar fi constanti (mai precis, dacl A : 0, atunci {(*):!,
c

x e m i {-4}). I c)'

Este ugor de observat

ci

funcfia omograficl este bijectiv[, deci inversabili, inversa

acesteia

fiind tot o tuncfie omograficl si anume f-r : IR\lg] "

lc)

*m't{-:}, .f' (*) = #* o' --- -:.. matricea inversabilS ii asociem

De asemenea, cdnd e posibilI, compunerea a doui funcfii omografice este tot o funcfie omografici.

Daci tuncfiei omografice /,R\{-4}-mr{g} . f(x\-9*b t "t -^tl;l, J\x):ffi

lr:(o1).. , d) [, -ft

/{r(R), constatiim cu ugurin!5 r;;tlu c[ aceleiagi funcfii ii putem asocia oricare matrice ],"A, ---t -] r-' z\ ' '

R*, intruc0t fracfia


inverse

poate fi amplificatd cu 1. * 0. fin0nd seama de aceastii observafie, funcfiei cx+cl iiputemasociamatriceainversl Alt,iarcompunerii t"gadoulfuncfiiomografice f qigii

g+4

putem asocia matricea produs ArAs, fapte ce se pot verifica ugor drept teme.

Func{ia putere Definifie Pentru z e N* fixat, func{ia f : iR -+ R., {(-r) Reamintim cdteva proprietiifi imediate.

: r] se nrmeStefunclia
IR.

putere de erytonent natural n.

lo

Cdnd n este impar funclia este strict crescltoare pe

gi verificS egalitatea:

f(-

x)

:-

f(r)

(este tuncfie impar[).

2"

Cdnd n este par funcfia este strict descrescdtoare pe (- oo, 0], respectiv strict cresc6toare pe [0, + oo) gi verific[ egalitatea f(- x) f(x) (este func{ie par6). Graficele in cele doui cazuri sunt reprezentate aldturat:.

Definifie
Pentru

t(x):

(n

impar)
9
R*, t@):

t@):

(npar)
putere de exponent intreg

n e N* fixat, funclia f : IR*


se

*-'

se numegtelfznclia

negativ

Proprietiifile
respectiv n par.

-n.

citesc imediat pe grafrc, care este redat mai jos

in fiecare din cazurile n impaq

f(x): x-"

(z impar)

impar)

t@): x-' (n par)

fut ba

Defir

Funcfia radical Definifie Fie n> 2 un numlr natural. 1o Dacdnesteimpar,funcf;a f :lR.-+lR,

buu

f(x):(/i

r" mtmestefuncliaradicaldeordinimparn.
se numegte.,/z

rcspc

2"

Dacd n este par, funcfia

f : [0, oo) -+ [0, co), t@): <li

nclia radical de ordin par n.

Proprietiifile se citesc imediat pe grafrc, redat mai jos in fiecare din cazurile n impa4 respectiv z par.

(r): t6' (z impar)


2'.

f(r): di

@par)

Obsemagii.lo. Cdnd z este impar funcflile putere de exponent n gi radical de ordin n sunt fimctii inverse. Cand n este par fimcfiile putere de exponent n (definit5 pe [0, o) cu valori in [0, o)) gi radical de ordin n

sunt de asemenea func{ii inverse. Dup[ cum gtim din clasele precedente, nof;unea de putere se poate extinde gi la cazul exponentilor ralionali sau chiar reali, in cazul cdnd baza puterii este un numdr strict pozitiv.

o)

qi

in acest fel, daci cr e R este fixat, putem defini funcfia

f : (0, o)

+ (0, o), f(x):x"

utmitdfunclia putere cu exponent real a.

F'uncfia exponenfialtr Definifie senumeqtelfzncfia*ponenlialdcubaza a. Aceast[ func]ie este o bijeclie strict monoton6, mai exact strict crescitoare pentru a ] l, respectiv strict descresc[toare pentru 0 < a < 1. Graficul funcliei exponenfiale este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > 1, respectiv 0 < a < I'
Pentru

a)0,a+l,frxat,funcfla {:R.-+(0,*),

t@:d

weg
rpar,

t@):d(a>1)

f(x):d (0<a< l)

Comentariu metodic. Atragem aten{ia asupra unui fapt ce diferen{iazd intre ele funcliile putere 9i exponenfialS: in cazul unei func1ii putere baza este variabili iar exponentul constant, in timp ce in cazul unei
func1ii exponenfial e baza este constantii, iar exponentul variabil.

Funcfia logaritmicl Reamintimclpentru a)0,a+ I gix>0,unicasolufie realdt aecua{iei at =x senumeqte logaritm fut baza a al lui x qi se noteazd log" x . Definifie Pentru at0, a+ l, fixat, funcfia f : (0, co) -+ IR., f(r): loga.r se numegtefunclialogaritmicd cu
baza a.

Func{ia logaritmicl ctbazaa este o bijec{ie strict monoton[, mai precis strict cresitoare cdnd respectiv strict descrescltoare cdnd 0 < a < l. Funcliile exponenlialI gi logaritmicl av0nd aceeagi bazd a sunt funcfii inverse. Graficul functiei logaritmice este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > l, respectiv 0 < a < l.

a]

l,

f(x): log, x (a> l)


Funcfiile trigonometrice directe gi inverse

f(x):1og,r (0< a<l)

Cele patru funclii trigonometrice directe sunt: sinus, cosinus, tangentii, cotangentd. Anumite restricfii ale acestor func$i sunt inversabile, iar funcliile trigonometrice inverse sunt respectiv: arcsinus, arccosinus,

arctangent[, arccotangentS.
73

Si le reamintim pe scurt. Definifie lo Funclia f : IR -+ [- 1, 1], f(.r) 2" Restricli"


acesteia fiind

sin x se numegtefunclia sinus.

r,l-;,;1

- [- 1, 1J, f(x): ,'(.r):


arcsin

sinx

este

o tuncfie inversabilE (bijectiv[), inversa


aresinus.

fa: [- 1, l] -l-;,;),

x,ntmitifunc{ia

(Pentru simplitate, atiit frrncfia sinus definitil pe IR, cdt gi restricfia acesteia la intervalul fost notate cu aceeagi liter[ impar6

--l- nn1 l-i,i),

^"

fl.

Reamintimc[sin(-x):-sinx,VxeRgisin(x+2n):sinx,VxelR.adiclfuncfiasinuseste gi are perioada principall T:2n.


De asemenea, avem arcsin(- x)

jos redlm graficul funcfiei sinus pe intervalul

: - arcsin(x), V x e [- 1, l], adicl funcfia arcsinus este impar[. Mai


f- n, nf, respectiv graficele
funcfiilor sinus restric]ionat5 la

l-;,;)$i

al inversei sale, func(ia arcsinus, care sunt simetrice fap de prima bisectoare.

restrit
Ream

este n

f : [- n,7r] -+

[- l, l], f(r):

sinx

,,1-;,;)-rf-,:
t-1,
1l

1, 11, r(x): sinx


irnpqu

-+

l-;,;),

.f- (x):

arcsinx

Definifie

f : IR -+ [- l, l], f(x) : cos x se numegtefuncgia cosinus. 2" Restricfia f : [0, n] -+ [- 1, 1], f(r) : cos.r este o funcfie inversabil6 (bijectivl),

l"

Funcfia
1, 1]

inversa acesteia

fiind,

f-t: [-

-+ [0,

TE], .f' (r):

arccos x,mtmitdfuncgia arccosinus.

(Tot aga, pentru simplitate, func{ia cosinus definitii pe IR gi restricfia acesteia la intervalul [0, fost notate la fel).

r],

au

Reamintimc[cos(-x):cos x,Y x e
par6 gi are perioada principalE T:2nDe asemenea, avem arccos(-.r): fi

IR

gicos(x*2n):cos x,Y x e IR.,adic6funcf;acosinuseste


x,Y x e

arccos

[- 1, 1].

Mai jos, redlm graficul funcfiei cosinus pe intervalul l- n, n], precum gi graficele fimcfiilor cosinus restricfionat5 la [0, r] gi al inversei sale, func1ia arccosinus, care sunt simetrice faf5 de prima bisectoare.

74

l'
I
.

uu

f : [- n, n] -+ [-

1, 1], f(x)

cos.x

f-' ,lR, f(r)

f : [0, n] -+ [1, 1l

1, 1], f(x)

-+ [0, n],

f'(*):

cos.r arccos.r

este

Defini{ie
1o

Mai

Funclia f : m r{tzr.
Restric{i

t); k.z,}+
I

: tg x se rutmeqtefunclia tansentd.

*h la

2.

'/-': R

--rl

,/\ -+,2]|, f' (x): arctg x,numitdfunclia \.22)' * I* 2'2) \ -],

,(-;,;)^t

iR, f(x)

tg x este o tunclie inversabilE, iar inversa sa este tunclia


arctangentd'
9i

(Pentru comoditate,
restricfia sa la intervalul [

fu1tia tangentl defrniti pe domeniul s5u maxim de defini1ie, precum


fost notate la fel).

Reamintim
este raportul

cdtgx:H,ts(-x) =-tEx,tg(x+

Tc):tsx,Y

x.

mr{tz+rl;lo.4,adicdtunc{iatangentd

funcfiilor sinus gi cosinus, este o func{ie impar[, respectiv are perioada principalS T: NDe asemenea, s[ menfionim cI arctg(- r) : - arctg x, V x e R, adicS actangenta este funcfie

impge.

Al[turat, reprezentlm grafic funclia tangentl pe intervalu,


arctangentS, graficele lor

(-;,;)

tt

inversa acesteia, funcfia

fiind simetrice fati

de prima bisectoare.

steia

t,(-;,;)

-R,

r(x)

:tsx;

! l, -f' '/-' : R -+ I\ -+, 2'2)'"

/ _ _\

(x)

arctg

Delinifie
1" Funcfia

2" Restricfia

/-':

IR.-+(0,

f : (0, n) -+ IR, f(x) : ctg x este o funcfie inversabili, it), .f' (x): arcctg x,ruxritdfanclia arccotangentd.

f : IR \ {lar,l*eZ)-+

IR, f(x)

ctgx se numegtelfz nclia cotangentd. gi inversa acesteia este func,tia

(Am notat cu aceeagi la intervalul (0, r)).

liter[ func{ia cotangentii definitl pe domeniul ei maxim

de definilie gi restric{ia

Reamintimegalitiifilectgr:!osr,ctg(-x):-ctgx,ctg(.r*a):ctg x,Y x e IR\ {krlk.V,y,"*" sm.r


aratii respectiv cE funcfia cotangent5 este raportul dintre funcfiile cosinus gi sinus, este funcfie impard gi are perioada principalI T: fi. De asemenea, reamintim egalitatea arcctg(-

x): x -

arcctgx, V x e

iR.

Mai jos, reprezentdm grafic funcfia cotangentd pe intervalul (0, n), precum 9i inversa acesteia" func(ia arccotangenti, graficele celor doui func1ii fiind simetrice fa\d de prima bisectoare.

(""

: (0, m)

+ IR, f(x) :

ctgx;

.f-t

, IR

-+ (0, n),

f'(x):

arcctgx

Comentariu metodic. Din motive de spafiu, in definiliile date funcfiilor: putere, radical, exponenfial[, logaritmic[, sinus, arcsinus, cosinus, arccosinus, tangenti, arctangenti, cotangenti, arccotangent[, am presupus cunoscute din clasele precedente semnificafiile numerelor reale x" , d; , a* , logox, sin r, arcsin x, cos ,, arcos x, t$ x, arctg x, ctg x, arcctg x. Aici am reamintit doar semnificafia num[rului log, x .

este o1

cste o1

qncifii
a)

propse

1. Determinafi domeniul maxim de definilie al funcfiilor urmltoare:

Defini

+r+Jf .f(x)="f-f
f(x)=!F'-*1,

-r;

b)
d)

f(x)=ur"rin$

'

I I i!o,

a) cre

,-" xq'a)V 2. Se se arate cd funcfia f : R. -+ IR, -f(x) = x' +3x este injectiv[.
b) S[ se afle valorile reale ale lui a pentru care funclia

c)

trl

f(x)=log,(t-r').
f
: IR

.. L -7o a.rx.-4c

b)
injectiv[.

dea

-+ ]R, ,f(r) = x'

+ar

este

c)
gir.

,tu

strict t

3. 4.

Fie

r:.-{i}

-+rR-

f . f. b) Demonsha[i cL f este inversabili 9i calculaf i ft . a)Considerlmofunc{ie f : IR +IR.avAndcaaxedesimetriedrepteledeecuaflix:-0gix:1.Arita{ic6


a) Calculali

{tl, rat=#

Obset

calcul giruri

periodicI. b) Dafi un exemplu de firnc{ie cu proprietatea de mai sus.

este

$IRURI DE NUMERE REALE, $IRURI MONOTONE, $IRURT nnAncrNrrn


mctia O succesiune de numere de forma at

, a2 2 ct3 t ...t

dn

, ...

este numitd

in mod obignuit

Sir de

numere

[icfia
, care gi are

nale.
De fapt, vorbind riguros, avem urmltoarea:

Defini{ie Orice func{ie definiti pe N* cu valori in

IR se numegte gir de

numere reale.

O astfel de funcfie asociaz[ fiecirui num[r natural n e N* un unic num[r real an e IR numit trmenul de rangn al girului savtetmenul general. $irul se poate scrie,desfEgurat" sub forma o1,eta3,...,o,t...,iar,,concentrat" sub forma (r,),.*. eau (a,),r,. Uneori funcfia ce definegte girul este definit6 pe N gi atunci girul incepe cu termenul de rang zeto, edic6 se scrie desfEgurat Cg1a1t o2t...7 an7..,; iar concentrat sub forma (o, ),.* sa, (r, ),,0 .
in mod frecvent utilizlm pentru qiruri 9i notafii ca

(b,),,r, (",),rr, (*,\,.r, (y,),rr' (o, ),r, , (F, ),r,

Un mod ,,explicit" de a defini un gir esteprin tennenul sdu de rang n. De exemplu, girul (a, ),=, av6nd termenul general on = Ji se scrie desfdgurat: ,17,Jr,.6,..., Un mod,,implicit" de a defini un qir esteprintr-o relafie de recurenld. De exemplu, reamintim c[ un gir (o,),.r, definit prin relafia de recurenfl

J;,...

$al6,
)resu-

sin x,

ar+r:an* r,Y n e N* (r e IR) de o progresie aritmeticd; numIrul r se numegte ralia progresiei aritmetice. De asemenea gitul (o,),rr, definit prin relafia de recurenf[
an+t:a,. e,Y n e N* (4 e IR.) cste o progresie geometricd; numirul q se numeqte ralia progresiei geometrice. Un gir (o,),., cuproprietateacL a,= a,Y n e N*, unde a e IR este dat, Definifie
Un qir de numere reale

se numegtegir

constant.

(a,),,, se numegte:

t)
b)

crescdtor (respectiv strict crescdtor) dacd d,1 a,*1 (respectiv a,< an*t), V n e N*;
descrescdtor (respectiv strict descrescdtor) dacd

a,) a,*r

(resPectiv on) on*t), V n e N*;

c)
s..

monoton (respectiv strict monoton) dacd este cresc[tor sau descrescitor (respectiv strict crescdtor sau
descresc[tor).

sict

Remarclm cd monotonia unui gir este, in definitiv, monotonia funcfiei numerice care definegte acel

Obsemalie. Pentru a studia monotonia unui gir c6nd cunoagtem termenul siu general, procedlm astfel: ulculdm diferenla d,*t-a, Si o compardm cu zero (adic[ studiem semnul acestei diferen[e) sau, pentru

tli cd
Einrri cu termeni pozitivi, calculdm raportul

!,t
an

Si tl compardm cu unitatea.

77

ExEMPLE

SI studiem monotonia girurilor de termen general:

l.a,=n'-3n+1,neN*;

,.

u,

=T..

Rezolvare.l. Pentru qirul (a, ),r, calculim diferenfa on+t- a, gi avem:

an+t-an:((n*t)2 -Z(n+1)+1)-(n'-3n+l)=(r'-n-l)-(n2 inseamnd a,3d,*r,Y n e N*, adic[ girul (a,),r, este crescltor.
2. Pentru girul (b, ),r, , cu termeni pozitivi, calculdm raportul

-3n+l)=2n-2>0, V n e N*, ceea

nel
Mi,
(l

Ibn * avem:

b.,

2n+t n!

bn (n+l)l 2' n+l


descrescltor.

Defini{ie Un gir de numere reale (a,),,,

se numegte:

a) mdrginit superior dacd mullimea


incdt an< M,V n e N*;

termenilor

sli

este mdrginitd superior, adicd dacd existd

M e IR

De

b)

mdrginit inferior dacd mul{imea termenilor sii este mirginitd inferior, adici dacd exist6
incdt

IR

a)

a,) m,Y n e N*;

c) mdrginit dac[ este mlrginit superior gi inferior, adicddaclexistAm,M e IR astfel incdtm3a,S M, V n e N*. Avem in mod evident urmltoarea observa{ie, care reprezintd totodatE o metodi de a stabili
mlrginirea unui gir:
Obsemalie.

o
o

$irul (a,),,,

este

mlrginit daci gi numai dacd exist[ M>

astfel inc6t

D( a)

lo^lSM,Vn
ExEMPLE

eN*.

1. Orice gir cu termeni pozitivi este mtrrginit inferior,


sii.
$irul cu termenul general o,

fiindcl 0 este un minorant pentru mu[imea termenilor

o
I}
i) c)

2. 3.

Orice gir cu termeni negativi este mlrginit superior, 0 fiind un majorant pentru mu{imea termenilor s[i.

=(-l)'"i,nn ,y n) l, este mlrginit, n

intrucat:

la, l=

lsinn

nn

3!31, v n e N*.

De asemenea, facem urmitoarea observafie simpl6, ce poate fi utilizat[ drept metodd: Observafie Orice gir descrescltor cu termeni pozitivi este m[rginit. 2o Orice qir cresc[tor cu termeni negativi este m[rginit.

d
Il

l"

Demonstralie.
ce aratl

l"

Dacd

(o,),r, este descrescltor

gi are

cI girul este mlrginit. 2" Dacd (o,),r, este cresc[tor


XERCTTIU rezolvat

gi are termenii negativi, atunci arSan< 0, V n

e N*, deci qirul

este

mirginit.

al

Seconsider[girul (a,),,, definitprin


monotonia gi mlrginirea acestui gir.

a,:.6, o,*r:"[Q,y
78

n e N*,undeo>0. Slse studieze

cI

a'S

Monotoaia. Observim

ci or- ,{i+ q , .6 :
am gi

at

, ceeace
deja.

ne conduce la ideea

cI qirul ar putea fi

,or.

Ne vom convinge de acest lucru, demonstrdnd prin inducfie inegalitatea p(n) : d,1a,*1, V n e N*.

[)p(1) ; ar< a, este o propozilie adevdrat[, dupl cum W)p(k): + p(k+ 1), V k e N*. Presupunem 4r I Q*r

v[rut

arltim cd ao*r< ao*r.

hrt-adevlr

oo*r1,,[*;o..JiliJ:oo*r 9i demonstra{ia
(r,\,r,
cr

prin inducfie se incheie. Agadar lnlan+l,


2:

Y z e N*, ceea ce inseamnl c[ girul

este strict crescltor.

b) Mdrginirea. Folosind relafia de recurenfd gi monotonia deja stabilit4 avem pentru oice n >

4:

o + a,-r1a. * a,. adici a3-

o,-

< 0. De aici rezulta

r,.(,P,tfJ,

o,

22,

ceea ce

foseamn[ c[ qirul

(o,),r,

este

m[rginit.

E4crcifii prorye

l.

Demonstrafi cI urmltoarele

;iruri (o,),.,
'

sunt monotone:

u)

r,:L; n

b)
e)

a,=n+l
n

c) an=

2n+

5
;

^ n+5

d)

a,=#* ;

an+B a,=Y,undecr,F,y,6)0,cr *0,y+09icr6-Fy*0; yn+o

j o,=!; n!
L
Der.nonstrafi

lll " n+l n+2


cI girurile (o,),r,

2n

de mai jos nu sunt monotone:

a) an =(-l)'

b) a,

=+,
e)
n2

c) a, -- sinff

d)

a,=n'-zoon+10000;
5nz ctn=h;
a,=
b)

(-l)'-' o,=t-!*!-+....+ "234n


c)

3.

Demonstra[i cI urmltoarele 9iruri sunt m[rginite:

a) e)

+n+l o,=L#;

o,=Jfr-n; d) a,=#,
r) o,=
I

u+ ,"+"'+ n@+D; z+l+tl* zt *t+*.+ z\l; sinn sin2 I h) a,:,sinl I I I +...+1;; +,z g) a,=l!*r*t*...*;.;
t)

llll^11

..

1 I I o,=ml+m,+"'+f,F=;
^r,

J)

lnn ., a,=7"r,'
n -23 a "n=I*-*-+...+-' ''3'5""'2n-l'

4.

Demonstrafi cI girurile (o,)

de mai jos sunt nem6rginite:

a) dn=n3 -n; a)

b)

a,=(-l)'.n;

c)

a,=r#-r;

d)

d.=(:)'

.e)' . .(:)'; r) o.=t*)*!*....:.

COMPORTAREA VALORILOR UNEI FUNCTII CU GRAFIC CoNTINUU cANo ARGUMENTUL SE APROPIE DE O VALOARE O,TA
x2. Graficul acestei funclii ne este cunoscut din clasele precedente gi este reprezentat de o ,parabol6" avdnd vdrfill in originea axelor ( desenul al[turat). Curba-grafic este ,,continu[" adic[, intuitiv vorbind, nu prezintii nici o intrerupere sau altfel zis, poate fi ,,desenat5" |atd a ridica creionul de pe
hdrtie. Se vedem ce se intdmpli cu valorile f(x) atunci cdnd valorile lui x se ,,apropie" de valoarea fixat6 0. Deoarece conceptul de gir ne este in parte familiar, s[ incerclm o ,,apropiere secvenfial6" citre 0 a lui x,

Si consider[m funclia

de gradul

doi

f : IR. -+ IR, f(x) :

adici sd-i atribuim lui x valori din girul urmitor:

\=li xz=-l; 1 xq:-ii 1 *t=it ,1 I *u I ...i xzn-t=;t 1 *r,=-;t... *t=ri =-rt


Constatim cL

f(xr)- t(xr): l;
t(xz,-r):

f(xr)

: t(xor:|,
Urmdrindvalorileluixpeaxaabsciselor, iarcelealelui
valoare

f(xr): (rr):;;...,
(-f

t(xr,):1;.... n' :

Dennit

f(x) pe axa ordonateloq constat6m c[ atunci c6nd termenii girului (*,),rr, se ,,apropie" de 0, termenii girului

(*,)),.,

se ,,apropie" de valoarea f(0)


a

0. Asemenea ,,apropieri" ne vor interesa de acum incolo gi ceea

a)

este

ce deocamdatl exprimim la nivel intuitiv va

cipita treptat

unui gir", ,,limit[

unei funcfii", ,,continuitate" a unei funcfii.

o exprimare riguroas[ prin conceptele de ,,limit6 a

b)

este

timitu).

unicita

LIMITA UNUI $IR CU VECINATAIT, $IRURI


,CONVERGENTE, PROPRIETATI
Si incepem printr-un exemplu cumva asemdnitor celui de dinainte. Considerdm girul cu termenul
general o,

Propoz

Demon

distinc,

=Q n

,V n e N*. Termenii acestui gir

se

reprezinti pe axarealdastfel:

s[ fie c Cum r

Cum r

Dar att

a3 as ... de o+ a2 Observdm ci pe misur[ ce rangul n al termenilor cregte, acegtia,,se apropie" din ce in ce mai mult de valoarea 0 (zero). Aceast6 ,,apropiere" are urm[toarea accepfiune: daci vom considera vecinitatea h : (- 2, 2) e'//(0), toli termenii girului incepind de la rangul I aparfin l.ui V; dacl vom considera
vecin[tatea

ar

urm[tc
este

/ t r\ V^ =l -a,a eT(O), tofi termenii pirului incepdnd de la rangul 2 apa{n hi Y2; dacl vom " \. 3'3)I
nr=(-+,!r).frO>,tofi
termenii qirului incep6nd de la rangul 3 aparfin hti
V3

Teorel

echiva

considera vecindtatea
g.a.m.d.

1" [li Ln2" fli

Ln-

profileaz[ ideea c[ oricum al alege o vecin[tate a originii (a lui zero), fie ea oricit de ,"rnic[", toli termenii girului incepdnd de la un anumit rang aparfin acestei vecinltili sau, echivalent spus, tofi termenii girului se glsesc in aceast[ vecin[tate, cu excep{ia unui num[r finit din ei.
Se

3. [li L"gdndit

intr-adevlr,dac6lulmovecindtatearbitrariVe^/\0\,existdun6>0astfelinc6t(-e,e)cVqidacd

1., oicen) ''r-'----------' nypttemscrie: n 11 t = n = lCUl<r Le-l I n I - = (-l)' ((-l)' e V, ceeace inseamn[ incepdnd c[ de la rangul ny,tolitermenii girului se gisesc = e, e) =
xv=n"=[1-.|.1e N*, atuncipentru / E
hvecindtatea Ilefinigie
V.

Suntem condugi la urmitoarea importantS:

Fie (a,),.,

i,

gir de numere reale, iar

e IR.. Spunem cd

girul (o,),r, are limitu

l.

dacd

oice

lr3",:/(secitegte: qald cu /) sau an-+ L (se citegte simplu: a, tinde la l).


Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenla: llima, = lf e lV V eftl),=r7 N* astfel incdt Y n )
L'+6 )

recinitate a l:ui l. conline toli termenii qirului incepdnd de la un anumit rang (se mai spune: conline tofi rmrenii girului de la un rang incolo sau, conline toli termenii qirului cu exceplia unui num6r finit din ei). FaptulcSgirul (o,),,, arelimita/sescrie: limitdcdndntindelsinfinitdin a, este

nr)

a, e

Vf-

lui ilui
eea

Remarclm cu ugurinfi, pe baza acestei definilii, valoarea comuni a termenilor girului. Definifie
Spunem cd un qir

c[ un gir constant

are

limiti

qi aceasta este tocmai

(o,),r,

de numere reale:
;

a)

este convergent dacd are

limita gi aceasta este un numdr finit (lima, e R)

lEa

b)

este divergent dac6 nu este convergent

(adic[ fie are limiti gi aceasta este egalS cu * m sau

- oo, fie nu are

limita).

Un prim rezvltat referitor la girurile care au limita


unicitatea limitei.

il

constituie cel de mai jos care stabilegte

Propozi(ie. DacS un gir are limit[, atunci aceasta este unic6. Demonstralie.
distincte

Fie (o,),rrq

IR

un qir care are limit[. S[ presupunem prin absurd cd exist[ doul limite V'e7/(1,')SiV" eT(l")care

l',l" e IR. aleacestuiqir.Deoarecel'*l!,putemg[sidoulvecin[tifi

n) n'1 sn I I/'. Cttm a,-+1",1Fl" N*, astfel incdt Y n) n" 3 s, I l/". Dar afunci, Y n> max(n', n') avem a, e V'n V": A, contradic[ie.
de
'EA

si fie disjuncte, adici V'n V": A. Cum a,-+ l',1n ' N*, astfel incdt: Y

ra

Teoremi (de caracterizare ct e a limitelor de giruri). Fie (a,),,, un gir de numere reale. Atunci existd
echivalenfele:

Rezultatul ce rrmeazd este foarte important, prin aceea ci d[ o caracteizare pentru fiecare din urmdtoarele trei situafii posibile pentru un gir care are limit6: limita este finitd (girul este convergent), limita este * o, respectiv limita este - o.

," lI$""= / eR] e [V e ] 0,1 n"e N* astfel inc6t V n) n,) la,- l. l< el. ," ll4o, - **] e [Ve ] 0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"3 a,> a!. 3" llima," = -*l e [Ve ] 0,1n, e N* astfel incdt V n) n"] a,< - sf. fr+o
--J

Facem precizarea g6ndit oricdt de mare.

c[ la 1o num6rul pozitiv e este gdndit oricdt de mic, iar la 2'gi 3" acest e este
81

Demonstralie.

1' (+)

Presupunem

IlX

o,:

1,, ceea ce inseamn[

cI orice vecin[tate a lui (, conline tofi

termenii girului de la un rang incolo. Atunci, V e >0, vecinitatea

giruluiincep0ndde

(l - e, l, + e) eV(l) confine tofi termenii launanumitrang, adicl f nu e N* astfelincdt Y n2nu+ ane (l - e,l. + t),deci L- e<
!a,-l.l<e.Textulsubliniatestetocmaimembruldreptal

l dn l,*e,sau-r 1ao l<t,sauinc[


echivalenfei.

(e)

Presupunemc[ V e >

0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"*lan- (.1<e.FieV eI/(l\ovecindtate

,,

in

oarecarealui/.Aceastainseamnlclexist[e>0astfelinc6t(!.-a,l+e)gZ;conformipotezeiincare lucrlm, f nu:nr e N* astfelincdt Y n2ny+la,- l,l<e adicl a,e (1. - e,l,+ e), sauindefinitiv %{Textul subliniat aratl clvecinltatea arbitrar aleasi V
fi,y, QaEd ce inseamn[

alti /

conline tofi termenii girului incepdnd de la rangul

ol

1,

a,: l. "e ]rjg 2'(=) Presupunem llg o,: * @, ceea ce inseamn[ ci orice vecinltate a lui + o confine toli termenii girului de la un rang incolo. Atunci, V e > 0, vecin[tatea (e, *] e Z confine termenii girului incepdnd de la un anumit rang, adic6 f nu e N* astfel incOt Y n> n") dne (e, o], deci a,>::-8. Textul subliniat este tocmai
membrul drept al echivalen{ei (e) PresupunemcE V e > 0,1n"e N* astfelincit V

$,

n)

fie

an>

t.

FieY e'W.q\ovecindtatearbitrardaluicr.Aceastainseamnlc[exist[e > 0 astfel incdt (e, *f gV; conform ipotezei in care lucr[m, ] nu = nZ e N* astfel incdt Y n2ny+ an> e, adic[ ane (e, m], deci cu atit mai m1g1lt a,EJ. Textul subliniat arati clvecinltatea arbitrar aleas[ V ahri o confine toli termenii qirului de la
rangul ny, caed ce arati tA 3o Analog cu 2o.
aratd cd aceste numere nafurale depind de num[ru] pozitiv e, respectiv de vecin[tatea Y. De acum in colo vom intdlni des asemenea notafii qi

ryot ttop
qM

lg

an: *

@.

l"D

Facem ptecizarea

c[ notafiile n, Si ny:utllizate in teorema precedentd

nu le mai coment[m.

2"D 3"D a"D


knl

Subgiruri Definifie

, a2 , ..., a, t... este un $ir, numim sabgir al siu, orice gir de forma on,, dn,, ..., ant, . .. unde n11tx2t...;fik, ...este un gir strict crescitor de numere naturale; un astfel de subgir al girului (o,),-, s.
Dacd a,
noteazdconcentrat sub forma (o*) u,

3" Er 2" Fi

DacI
DacE

De exemplu, subgirul

o1

, a3, o5,...,

o2n-t,... care se noteazdpe scurtprin


a27 a4, a6,

(ar,-,),r,

este

subgitul prin

cste ( DacE

termenilor de rang impar al girului (o,),rr; la fel, subgirul

..., ct2, ,

..

care se noteaz[ pe scurt

(or,),r,

este

subsirul termenilor de rang par al girului (o,),.r.

0<
n":

Urmfltorul rez-tltat surprinde o leg[tur6 dintre limita unui qir gi limitele unor subgiruri ale acestuia. Teoremtr. Fie (a, ),,, un qir de numere reale. 1o Dacd 1,4

a" Fi z >t(

",:

(., at:unci orice subgir al

2"
3"

Dacdexist[ dou[ subqiruri


DacE girul (a,

lui (a, ),=, ur" limita 1.. ale lui (o,\,., care au limite distincte, atunci girul (a,),,,
doui subqiruri ale sale care au o limit6 comunl
82

hr-r
nu are limitd.

),,,

este ,,reuniunea" a

l, afinci lig ",: l.

DacI

e> I

toS

renii

-t<
pt al
'?Ltate

Demonstralie.l" inorice vecinitate a lui / se glsesc tofi termenii girului, cu excep{ia unui numdr finit, prin unnare acelagi lucru il putem spune despre termenii oricirui subgir: reniltd c6limita oric[rui subgir este l. . 2" Dacd, prin absurd, girul ar avea o limit6 egalS cu / , conform cu 1o cele doul subqiruri ar trebui s[ aibi aceeagi limite /, contradicfie. 3o Sd presupunem c[ qirul (a,),., este reuniunea subqirurilor sale (r'^r)orr li ("1-)o=,, i, sensul ci orice
termen al girului este un termen al unuia din cele dou[ subgiruri. DacI aceste dou6 subqiruri au aceeagi limit[ t , in afara oriclrei vecin6ti{i a ltri l. se afl6 cel mult un numdr finit din termenii fiec[rui subgir gi, prin

urnare, cel mult un numir finit din termenii qirului dat; rezulti .5
EX.EMPLE

carc

lg a,: l.

eY.
ngul

l. L

$irul cu termenul general on: (- l)' nu are limit6; intr-adevdE subgirul termenilor de rang impar este constant egal cu - 1, deci are limita - 1, in timp ce subqirul termenilor de rang par este constant egal cu 1, deci are limita l. $iruI

rului

I 1 I -1 1,0,i,0,:,0,=,0,),..., 2345n

l 1,0,...arelimita0;intr-adevir,subgirultermenilorderangimpar

alm
;mai

are limita 0 (deoarece V e > 0, avem

Ir I

e pentru ,>l: l+l ), iar subgirul l:-91< ln I LnJ

l-rl

termenilor de rang par

are, de asemenea, limita 0 (fiind girul constant nul).

Exemple semnificative de giruri care au limittr


lorm

mai le la

Utilizdnd teorema de caracterizare cu e a limitelor de giruri, putem determina cdteva limite


imFortante, care ne vor fi de folos apoi la calculul altor limite. Propozifie. Pentru a e IR dat, consider6m girul cu termenul general xn

an, n N*, pe care il numim gl'rzl

aponenlial cubaza

a. Atunci:

1o Dacd a 1- l, qirul (x,),,, nu are limit6.

2" Dacd-l<a< 1,qirul (*,),r, arelimita0,adic[

I*o':0.

3" Dac[ a = 1, girul (r, ),r, este constant egal cu I , deci ]1g l" Dac[a> 1,girul (*,),r, arelimitaoo,adicl

,, :

1.

l*o":*.

Demonstralie. Procedlm in ordinea 3o,2o, 4o, lo . 3o Evident. 2" Fie e > 0 arbitrar; ariltdm ci existl n, e N* astfel incdt

Dacda:0, inegalitatea (1) este adevdratlpentru oice n > l, aqa cE putem htan,: L Dacd a * 0, logaritm0nd in (l) 9i {in6nd seama cd func}ia logaritmic[ debazd 0<lal<1
este descrescitoare, oblinem: n >logrore

n2n,=la' - 0 l< e, adic[ lal'<e. .

(l)
(2)

Daci e > 1, atunci log,,,e< 0, deci (2) este adevlratd pentru oice n ]

l, a$a cd putem lua n":


+

1; dac[

< 1, atunci log,,e> 0, deci (2) este adev[ratd +:fiogue]+1.


0<e
{o Fie e > 0 arbitrar;

pentru oice n > [ogr,re]

1, aga cd putem lua

aritimc[ exist[2" e N* astfelincdt: Y n2n") sn ) g. (3) ht-adevar, logaritm6nd in (3) gi lindnd seama ci funcfia logaritrnic[ debazda > 1 este crescdtoare, oblinem:
(4)

z>1ogoe.

Dac60<esl,atuncilogoe(0,deci(4)esteadev6rat[pentruoicen)l,agaclputemluanr:1;dacd e> 1, atunci logo e > 0, deci (4) este adev[ratEpentru oicen > [og, s ] + l, agaclputem luan,: [1og" e ] + 1.
83

a: - l, amvdztlt deja c[ girul x, = (-l)' nu are limitl. Dacd a . - l, findnd seama de punctul 4" deja demonstrat, renrltd c[ subgirul
1" Dac[
xzn = a2n

termenilor de rang

=(o')'

are limita

o, in timp

ce subgirul termenilor de rang impar x2,-, = o2n-t

- !.(r')'
oo

are

li

- o. (Din teorema de caracteri


ExruplB

zaxe cne rezult6 ugor

c[ dacd y,-+ o gi ), < 0, atunci , r,3-

gi acest

a fost folosit pentru limita subgirurilor termenilor de rang impar).

in concluzie, girul (.r, ),>r nu are limit[.

1. ,+@ ri,, [3]'= o, m [-f)'=0; ]5g (;)" \5/ ,, =(;)' ,caxe are limita o. 2' lig 5': *; lS 1,17 :n* ({r)": *;
lr-Ig

=0, pentru cr eirur

.,=(;)"

este un subsir ar

si

3'2+n

- o pentru c[ qirul x, =3n'*' este un subqir al gi

a)

!, 3.

=3" , cate are limita o.

Fi

girurile

(-2)'

Si

(-.rE)', n e N* nu au limiti.

s:

Propozifie. Pentru a e IR. dat, considerlm girul cu termenul general x, = /to, n e N*, pe care il numim puterc de eqtonenl a. Atunci: 1o DacS a < 0, qirul (r,),r, are limita 0, adic6 ,.:0.

(r, ),-, este constant egal cu 1, deci lig 3o Dacda > 0, girul (*,),rrare limita o, adici r" : *.
0, girul

2" Dacd a :

lr*

,,: l.

llg

Demonstralle. Procedlm in ordinea 2o,3o, lo. 2o Evident. 3o Fie e > 0 oarecare; ar6t5m c[ existd n" e N* astfel incit Y n)_

n"a

n">
a

s.
n

(l)

intr-adevir, ridic6nd in relalia (1) ambii membri la puterea pozitivd

r1 1, oblinem

n,:le" )+1.
loFiee>0;arrtimcdexistr
Lu6nd
ra"e

l- -Ll

";,

aga

cI putem

lua

N* astfelinc0tv n)-

n"=ln'-01<e,

adicd

n'<e.

(2)

o:-b,cuD>0,inegalitatea(2)sescrieechivat.rt

{<rsau not-

nu

r!,iardup[oridicarelaputerea
si in

pozitivd

se obtine

r r(:),,

asa

cdputem

tlua

n"=[(i)'].1.

Aici,la acestpunct lo, putem justifica

felul urmltor: din teorema de caracte izare qt e renilthugor

ci !, ) a,afunci -1-+

!,

0; lu6nd

y,

= nu

avefi.

>0
lim(,
H

Toon

!, )

@conform cu punctul 3o deja demonstrat gi atunci x, = no =

:f 4 ny^ -

O.

Exoupr,r

furu
H

I 1. I*":*; l,* n':*; l5g ..16-:1113 n2: @. 32 l1 2. lim l:lim n-,:0: lim _*:lim n -':0t lim l-:lim
n+@

lim

Deofl

n ,+@

n+* ntln

z+@

n+6 ntr

n+@

n2-n:0.

Irao{

84

Eferciln

propuse

1. Aflafi c6!i termeni ai girului cu termenul general o,:U*,


n

n 2l ramin in

afara vecindtalii

a r.,i +. =(2.9) \2s' 2s )

2. Folosind teorema de caracteri zare cve a limitei unui gir, demonstra(i ' 3.
1.
S[ se arate cI urmdtoarele giruri (o,),r, nu au limitii: a)

!^2!=+l 1 i^4' n)* 9'4' = 9 . Determinati rangul de la care termenii qirului aparlinvecinatrlii (+-+r1.+) ' \q 64'9 64)a lui ]. e

"d

a,=l+(-l)';

b)

an=sinT;
!..

cr

r,={rrl
;i
(ar,*r),r,
au aceeagi limitd
1..

Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea c[ subgiruril" (or,),r,


S[ se arate c[ girul (o,),r, arelimita

OPERATTT CU $rRURr COIIVERGENTE SAU

CARE AU LIMITA

Operaliile lurluale ce se efectueazd cn giruri provin din cele corespunzitoare cu funcfiile care definesc girurile. De exemplu, suma girurilor (o,),r, $i (4),, este girul (a,+b,),rr.

in cele ce urmeazl vom vedea legltura dintre operaliile uzuale ce se efectueazd cu qiruri (adunlri, sclderi, inmulliri, impe{iri etc.) gi limitele acestora. mai precis, vom vedea c5 limita ,,comutd" cu aceste operafii, fapt ce ne va fi de un mare ajutor pentru calculul limitelor. Studiem mai int0i ce se int6mpl6 in clasa girurilor convergente (care au limite finite).
Operafii cu giruri convergente
incepem prin a face urm6toarea rernarcd simpld: in teorema de caracterizare crt e a limitelor de inegalit[,tile carc apar in membrul drept al fieclrei echivalenfe, se poate inlocui r cu or, unde cr > 0 in Eiruri, este fixat (deoarece dacd e > 0 este arbitrar, la fel este gi cre). De exemplu, punctul 1o din teorem[ poate fi transcris astfel: e [V e ]0, 1n" e N* astfelinc6t V n) n"+la,- (.1< cre,pentruunanumit flima-=/eR] '
Lz+o

c > 0 fixatl.
Teoremi. Dacd lim a,= a e IR.9i

lyb":

b e IR, atunci:

H(",

* b,)

=a

b=

I!*o,

*!y12b, (limin sumei este egald cu surna limitelor).

Dernonstralie.Utilizilm teorema de caracterizare cu e. Fie e > 0 ales arbitrar. Deoarece nle Nastfelincdt: V n> n:+la,-al<L

Hr,-a,1

Ileoarece Luend

I!*b": b,1 n! e N astfel incdt: V n 2 n! +lb,* bl.e.

n,:max(n'", n!),avempentru ortcen) n":


85

(a,+b,) -

(a + b)

: | (o,- o) + (b,-D) I <


(ao*b,):
a + b.

an-

ol+ lb,-

l.

e* e<2e.

Aceasta inseamn[

"A ]rg

Rezultatul se menfine pentru o sumi cu un numdr finit de giruri. Ddm acum un rezultat preg[titor, care este ins[ important gi In sine, intrucflt reprezinti o condifi necesar[ pentru convergenfa unui gir. Propozifie. Orice qir convergent este mdrginit. Demonstralie. Fie (a,),,, un gir convergent c[tre o limit[ / e IR.. Lu0nd o vecinltate mlrginit[ V alimitei
aceasta conflne

tofi termenii girului, cu excep,tia unui numlr finit din ei. Dar aceqti termeni, in numdr (rlmagi in afara lui Iz) pot fi gendifi ca aparfindnd unei atte vecinltifi mirginite alui L, fie aceasta IZ.

c[ mu[imea m[rginit6 VU
este mErginit.

W (care este tot o vecin[tate a

lui l) con{ine toli termenii girului (o.),rr, deci girul

Reciproca acestei propozilii este falsl (condilia de mlrginire nu este suficientd pentru dupfl cum rezlultl din urm[torul contraexemplu:

girul a, = (-l)' , z e N*, este mlrginit, dar nu este convergent.


Teoremtr. DacE

lim

a,: a e IR qi limb":

b e IR, atunci:
ca

(limin lim(a,b,) produsului este egald = ab =lima,.limb, \ \ r ,+@ n 4/ n)@ n n+@ n


Demonstralie.Fie e >0arbitrar.Deoarece

produsul limitelor).

astfelincdtY n> I

=la,-al<egiV n> n:=lb,*bl<e.$irul


la, b,- ab | < (M + I a l)e. Aceasta inseamn[

Iy*",:"qi

bo:b,existi n',,n!e N*astfelincdt:V n2n'" l53 (b,),r, fiindconvergent,estemtrrginit,deciexistl M>0

+lb,l3M.Lutnd n":max(n'", n!)avempentru oicen2 n": la,b,-abl:l(a,b,-ab,)+(ab,-ab)l <l4l.l a,-dl+lal.lb,-bl<Me+lale, adic6V n2


se menfine pentru un produs cu un num6r

n")

Rezultatul Consecin{tr

(a, b,): ab. "[ ]r*

finit de giruri.

a) Dacd
b) Daci

IIX

o":

a e IR qi 1. e IR, atunci lim().a,) =),a a


IR

=^I!X",,
limitelorl.

I!* "":

$i lr13

b,:

b e IR, atunci

lgl@"-b,)=a-b=I*""-ligb,
qi

fa) o constantd iese tnfala limitei;b) limita dderenlei este egald cu diferenla Demonstralie. a) Se consideri b,: L, V n e Nt gi se aplicd teorema.

b) Lu6nd l.

lrg e4 ) -lim D, atunci : : : + ( llg ",- 4 ) lg ( a, (- b,) lrjl ", * l*(- 4 ) lim o " - Ilg b" . Teoremi.Daci lim on:a. R, lrg b,:b e IR,b+0Si 4*0, Vn N*,atunci:
1, conform cu a) avem

:-

o'*

lrm! =+ =lr,y",'
bn b limb,

(limita cfrtului este egald cu eatul fimitelor).


ideile, putem presupune cd b > 0 (stabilim proprietatea pentru
D

Demonstral,r. b < 0 avem

iiraoa

> 0 gi, atunci pentru

^vecinrtatea (b.)"r, de la un rang incolo, deci exist[ noe N* astfel incdt: Y

IXn:

-l53

*,: -3=*,

, =(r,+) ,lui b se gisesc termenii sirului


n>
no

t2
bb" -. b' -(
86

* b,.(r,+) = ;.1 =

e>0oarecare.cum
Y

n> n! + lb,-

l:Xo,:o$i
n":

1113

bn:b,exist5 n!,,nie N*astfelinc6tv n>

n:+la,-al<egi

l.

t,. Ludnd

max(no,

ni, n!)

avem pentru oice

n) n,:

E,s=w=W=}olan_ol+lallu_t,|).}{o,*|a|e)=z(b!lal),.
)i

l,

^t$adff

n2 n. *

lim n-*

an

ffi
ult[
irul

b,=a b

*oremtr.Dac[ lim d,:a>0,unde on)0,Vn e N* $i

E"';:ab
Fcriil.
I)DacE

}rg bn=b elR,atunci: =(lgr,)Hn(cdnd calculSm limita unei puteri, limita,,se distribuie'la

baza Ei exponentul

{n)

I)anonstralie. Pentru a nu lungi expunerea, acceptim

ftr[

demonstrafie, urmltorii doi ,B&gi" preliminari:

1* ,,:0,

atunci

II) Dac[ Itr) Dac[

I* y,: l, atunci li*ley":


I!* *,:
x, atunci

l,1g

10': I :10JT".
0

: le(]I* /, ).

ni

>0

: : ]rg 10" 10' l0,rl14 . .10"-') : l0'lg 10',-': lY . I : tY. fotr-adevlr: 1g 10":(10' kbaza pagilor I), II), III), lindnd seama de celelalte proprietlli ale limitei
demonstrafia teoremei

Rezulte imediat, folosind pasul I) un rezultat general gi anume:

incanil

stabilite p6ni acum, putem face

general. Avem:
1g6(0+rga)=

Hrt;=1ip1grc(,ft)=6111g4re+ =16,r*(D,reo,l=rr,'*"(E?*'")= Consecin(i. Dacd


Ir]:.

lgus,

-1g*@b)

-ot.

o": a )

0, unde

a,) 0, y n e N*, iar fr e N, k > 2 este dat, atunci:

E*lq = *li = {M

Qimita radicalului este egald cu radicalul timite).

Demonstralie. Aplic[m teorema precedent[, in rolul girului

(b,),.,lu6nd girul o, = l, v a e N*. 'k Menfionlm cI pentru & impar, consecinfa enunfati se menfine gi fErI condi{ia ca a gi pzitive.

a,

sd fre

Iboremi.Dacd lim

o,:a

$i

1113

bn:b,unde

a,)0, o, *1, b,>0,Vn

e N*, a)0,a+0,b>O,atunci:

$(tog,, b,)=log,b=logr*,,(lgD,)

(cdnd calculSm limita unui logaritm, limita ,,se distribuie,, la buza

Si argumentul logaritmului). Demonstralie. Avem succesiv, findnd seama de propriet[lile logaritmilor qi de pasul

nr

Eoremeiprecedente:
l,g(rog,.

II) din

demonstrafia

ui

b,)=t-iry_'=r*'r!*"u o-*lEon ,-a

lg%*lgo

--o :lEl =tos,b. O+lga

87

OPERATII CU $IRURI CARE AU LIMITA OPERATII iN R, NEDETERMINARI


Am vizut cd in clasa girurilor convergente, limita,,comut6" cu operaliile uzuale. Vom incerca acum s[ extindem acest comportament al limitei la clasa mai larg[ a tuturor girurilor care au limite. Pentru aceasta vom defini in mullimea m. 1in care se glsesc acum limitele girurilor), opera]ii care le extind pe cele din mullimea IR. (in care se glsesc limitele girurilor convergente). Vom vedea insd c[ anumite
operafii nu pot fi definite in R (nu au sens). Defini{iile ,,noilor" o.pera}ii din R se fundamenteazd,peanumite -Este tez]u,ltate teoretice simple. Vom da un singur exemplu in acest sens, pentru a nu lungi expunerea. vorba
de urm6toarea:

Propozifie. a) DacI

l,g b,: a, atunci I!X@,* b,): a. b) Daci *,: o $i I!* y,: o, atunci 1g (r, * y,): *. IIX
IIX
a e IR $i

o,:

Demonstralie.a)Fie e>0,e>-calesarbitrar.Deoarece

=la,-al< s+- t1a,-a1e> an> a-e.Deoare." lg bn:a,exist[ nie N*astfelincdt: Y n2 n! ) b,> 3e. Ludnd n,: max(n',, n!) avempentru orice n ) nu: a,* b,> a- e + 3e : 2e + a : E *(e * a) > e,
ceea ce

y I!*",=a,existi nje N* astfelinc6t: n2

ni

inseamnd.i

lgg

(an*b,): o.
oo,

b) Deoarece
Y n > n!

!l**,:I*y,:
yn>
e.

pentru orice e > 0 existr

ni,nle N* astfel incdt: v n> n: + x,>


2e gi aceasta arata cd,

e gi

Atunci Y n ) nu: max(ni,

n!)

avem:

x,* !,>

Din dorinla de a extinde la clasa girurilor care au limita proprietatea ,,limita sumei este egal6 cu suma limitelor", rezultatele din propozilia precedentI devin:

Il3e,i

yn): *.

,)
b)

1,g

"^*IiX

lg

b,:Il5(an* b,) e a* @ : o, V a e iR. ,, * lr* y,:l*(x,* y,) <+ oo * o = @ .

in felul acesta am definit doud operafii in pe rezultatul teoretic dat de propozilia precedenti.

lR gi anume cele din membrul drept; definiliile

se bazeazd

Exist[ insd situafii in care nu putem defini unele operafii. Aga de exemplu, dacd

I!* b,: poate

IIX

o,:

oo $i

@, nu putem afirma

nimic precis despre girul-sum[ a,+bn: acesta poate avea diverse limite sau

si nu aibi limit6. Concret, s[ urmlrim exemplele de mai jos: 1o dacd a,: n, bn: - n * l, atunci I : 1; I1E:*(a,+D,):lim
dacd

Exnupr

2"
3o

an: ft, b,:

ff + 2, atunci

dac6

a,:

termenilor

Iy o,: oo (deoarece subgirul termenilor de rang par qi subgirul de rang impar au, fiecare, limita + o), lig bo: - oo, dar a,+b,: (-1), nu axe limitl (dup6 cum
fi + n, atunci

(-l)', b,: -

!!X@,+b,):lim2:Z;
a) Folosi

am mai vdntt).

frptul

cE

Concluzia care se desprinde este nedeterminare salun caz *ceptat.

ci

operafia @ -

co nu are serrs; se mai spune cd este o

:3.o+

flri

Red6m in continuare tabelul care confine operafiile care au sens, respectiv nedetermin[rile (operalii sens) din IR. Peste tot a este un numdr real.

^= mKopl
b) Procer
n+a $nz de calcu

-. lffi

-----:

5i

88

I
E

*o:@*4:69 - @:-oota:-@ *oo:o


@-@:-@

tipul
.@;

co

co)

l1iri, impn4iri

.@:oo.ct:@tdacda>0 . @: oo a,dacd,a<0 . (- *) : (- *) . a : - a, dacd a> 0 . (- *) : (- -) . a : @, dacl a < 0


..@:@

@.0;0.(-o); (-*)'0

@@-@ )r, @-@@

.(- *): (- m). co: -

:0,dac6-l<a<l : a, dacd a> I --:0, dacla> |


!:0,dacda<0
-wrugwqqz \

S[ refinem, in mod special, cele qapte tipuri de nedeterminlri uzuale:


@-@

o.0

@ @

I
0

1-

-o

00

Calculul efectiv al limitelor de giruri


Vom incepe cu un exemPlu simPlu' EXEMPLU. S[ se calculeze:
( a) -' rim ,n'

;;; [-

*r, -'

.,-

?l'l ; \S) )'


f

rim -E!A !) ' n+* $nt +l0n +100

a) Folosind faptul

ci limita comutl

faptutcll;17n:co,oblinem:153[fr'*S,
:3 . oo*

(,.fZIl

cu operafiile uzuale care au sens

in

IR. precum 9i

co* o + 10: co* 10 : oo. Constatlm cI pentru calculul limitei am,,inlocuit" pe n ss oo (,,valoated'lacare tinde) 9i am efectuat in IR operaliile oblinute; se spune c[ am calculat limita pintnlocuire directd.

o*

10 + 0

\S))

:3.o.2+5.o+ro+[2)'= -- ^(Si

b) Proceddnd analog ca la punctul a), oblinem, prin inlocuire direct6,

5'o2 +o+6 tu'" este o nedeterminare' va trebui s6 invent6m un "artificiu 8n'+ 10n + 100 8.o2 + 10.o + 100 ] au de calcul", in aga fel incat sd ,,elimin[m" nedetermitarea, adic[ sd ne men[inem in sfera operafiilor care

-. il

5n2

+n+6

89

sens

in

IR.. Rstfel dac[

dlm factor comun ,,for!at" pe

n' la numlr[tor 9i la numitor, avem: '.*.*


= - *

),\i

n'(s*:.*) 5n2 +n+6 ,:.___-:[m --7-----:-=--:r[Ir llfll -,:s,z

+ton+roo

l'1s

Dup[ modelul acestui exemplu, lindnd seama de faptul c[ limita comutl cu operafiile unrale,ori de cite ori limitele gi opera,tiile care apar au sens in IR , desprindem urmltoarea important[: Obsenalie.Atunci cdnd calculim iimita unui gir dat prin termenul slu general procedlm astfel: 1o Mai intdi efectu[m ,,inlocuirea direct[" aiui_ n cu m (de regul6, oral) 9i oblinem o succesiune de operalii

ffi ;ffi;Try Wry$:\x


--;;-=E

t*!*4

5+0+0

o- 8'

^= rn lK.

2" Dacdtoate opera{iile ob{inute in IR au sens, ,,rezultatul" final este valoarea limitei. 3o Dac6 prin ,,inlocuire directl" se obtine o nedeterminare (gi aceasta se va intdmpla cel mai adesea!)

incercim anumite ,,artificii de calcul'; care si ,,elimine" nedeterminarea, adicd toate operafiile ce apar sl aibl sens in IR . Metode de eliminare a nedetermin[rilor sunt diversificate 9i vor fi intdlnite treptat pe parcursul manualului. La punctul b) din exemplul precedent am luat cunoqtin!5 cu metoda ,rfactorului comunforlat". conjugata unei expresii ira{ionald' 9i este ilustratl in primele O alt[ metod[ este ,,ampfficario "n doul din exercifile rezolvate care urmeazl.

Exrncrlrr

1.

rezolvate S[ se calculeze:

a) rim

(J7

*s"-");

b)

l,e (41"i-4;)o. Pentru limita


de la
5n

Solulie. prin inlocuire directl deducem cI ambele limite con{in nedeterminarea @ punctul a) amplificlm cu conjugata de ordin 2 9i avem:

ba
lim

55 :-=-.

,Em
2

=m:ffi:l'sffi:

b) Pr

+n lim
l..x

Pentru limita

de la b) amplificlm cu conjugata de ordinul 3 li avem: 16 (ffi-15;= n+l-n ' :lim -A -r'.-;+* ns@ (11 + t *(4i)' (1t,* r)' * 4i . 1,[r, + t *(1til' t +l\' * {i . trl-n
S[ remarcdm ci la punctul a), dupi
amplificarea cu conjugata, a reapirut o

1+1

Ciinc

alt[ nedeterminare qi anume

@
co

C6nt
,

pe care am eliminat-o prin metoda factorului comun

fo{at.

C6nt

2.

S[sedeterminea,b e

IR

astfelincit lim
r+@

(ttil"n+IO+bn):5.

Solulie. S[ not[m cu

limita din membrul stdng. incercOnd, pentru inceput, metoda factorului comun forfat

Dacdb+

| *0,

rezult6

l.:*

a,

ceea ce nu convine.Agadartrebuie

s[ avem b+

L:0,

deunde

b: -

l.

Calculul limitei nu mai ,,merge" ins[ prin metoda folosit[, fiindc[ ob{inem nedeterminarea o ' 0. tnlocuind ins6 b : - I li utilizdnd metoda amplificlrii cu conjugata, urmatii de factor comun fo4rq avem:

90

, :1,* Q7 + m+ro-n):1g
Deoarece trebuie ca [, =

ffi:m
1:
S, de unde

an+I0

Jrf *""*to*"

:tim
n;@

nl

/a+-ro\
\ n)

:9
2

eiR.

rez;ultd 5, ,2

a:

10.

in concluzie, valorile clutate pentru parametrii din

probleml sunt a :10, b - - 1. 3. SI se arate ci a) Dac[ f e IR[x], t: oo*o + au-rxo-' + ...+ afi + ao (ao* 0), atunci:
]r1g f(n)

ak .

@:

r!)
se

la , dacd au>O t_*, dtacd ao < o


dacd dacd

b) DacI
atunci

f,g e R.[-r], t:aoxu +ao-rxo-'+...+atx*as,g:br*'+br-rxo-t +..'+brx+bo,(ar*0, br*0),

rul

0,
ak

k< p k= p

:le

y^f(n)"'*
g(n)

br'
'o

bP l--, dacd ?.0 tbp

[-.daca aozg bP .*=)

dacd

k> p

Solulie. a) Folosim metoda factorului comun forlat:

|g f(n)
lim
n+@

:\*(ono+ao-,no-'+-.+afi+ao):lg

o('r*T*"'+#i*#):* '-:{:',*:iu:rrl<l
(l)

b) Proceddnd analog, atdtlanumdritor cdt qi la numitor, vom avea:

.r(n) -r,^ g@- :':t

l('r-.T. .#.?) * (u,.T * * h. #)


... nk

Cdrdk<p, simplificdndin (1) prin

,rezvltlin final: \i\ry:+= n-- g(n) *.bo


lui n se simplificd:

too

?o =O '

Cdndk: p,rezultddin (1), dupi

ce puterile

I*#:

Cdndk> p, simplificdnd in (1) prin np ,rez:ultd:.

[- - aace an 2g ,r*-f(n):@'ao=o*.-:] ,-* g(n) be be


bp

l__o.

Rezultatul din acest exercigiu rezolvat poate fi refinut drept ,,regul[" generalE pentru determinarea limitei unei func{ii polinomiale in n 9i a limitei unei funclii rafionale (cdt de funclii polinomiale) in n, cdnd
1.

tbp

daci 9tag

n-+@.

nd

,Erercifii
1.

?rorye
b) o, =2'+n3
d) a,

+5n+6; c) a,=!***rc0;
a) a,=n2 e) an=
2.

Calcula,ti limitele girurilor urmitoare:

+l}n-l;
+snJi +t2'
;

:Jti+,
:--J--

/rY 'l-'+t; ,f +n+r+lr)


nt +5n2

f) a,

IJ;
n2

nl'

+l'
+(n+DJi

Calculali limitele girurilor de mai jos: Z) an:=7----

+l

on'+n+4
n

b) an= d) a,=

nJrr+t

o,.
e)

J71+4Jn\n+r =
12

"Ji
n
13

a,=

+22 +32 + ...+ n?,

n'
.

--n------a-,
h) a,=

+23 +33 +...+n3 n

s) ar=

1.2+2.3+...+n(n+l)
1' n'

1.3 3.5

lll ' -!

' t...r

(2n-t)(2n+t)'

^ _(n+t)o 0 ",-@1Ff;,
.

-(n-l)o

i)a.=(,j)(,i)
Yl

(,-;),
(n +l)3
.

o\ a_

','n

3.

-l "' (n+l)3+I 23 +l 33 +l
23 33

-l

-l

Sd se calculeze

limitele girurilor urmEtoare:

- Jn+Jn Z)dr=-T, an=J"\n;l-JrLrnt; , Jr\6-J7 n i)dn=m-m;


c)
t>t-n-l

b)

a,=J7+n+l-n'

d) o, =1tn

.t

-{7;.
3n2

Don=(+)^'
h) a, = Ji+t
J) an=
+

Y-{; I \rl4n" +5n+2 )


---l

"llrn*,
(*

Jii

-zJi

i) o, =
k) a,
m)

"Ji

("[rn t * J r, -

- zJi) ;

..

3'+4n +5' 3\4h\SNt;

=-.*#
n3

> 0, F > o);

t)a.="(F"*-E),
n)

a,={;kltu.f -G),
+6n +l)-logr(Sns

a,=42\3\+'

o) a. =la

n'+n'+n+l'
ns

q) a,=logr(

+l);
;

s) d, =ln(ln(z + t)) - h(lnn)

freN*, fixat.

LIMITA $IRURILOR MONOTONE, CRITERIUL DE coNvERGENIA ar, LUI wETERSTRASs


Vom vedea cd orice gir monoton are limit6, respectiv orice gir monoton gi m[rginit este convergent (are limiti finit[). Agadar, monotonia este o condilie suficientd pentru existenfa iimiteiunui qir, in timf ce monotonia dublati de mlrginire este o condifie suficienti pentru convergenta unui gir. Mai intdi studiem cazul girurilor monotone gi nemirginite. Avem in acest sens urmltoarea: Ieoreml. Orice qir monoton gi nemlrginit are limit6, mai precis: a) Orice qir cresc6tor $i nemdrginit are limita + o; b) Orice gir descresc6tor qi nemdrginit are limita co.

Demonstralie. a) Presupunem

ci

girul (a,),,, este cresc[tor gi nemirginit, ceea ce inseamnl cd

este

nemlrginit superior. Fie e > 0 arbitrar. Cum (o,),r, este nemirginit superior, existl n" e N* astfel inc6t a,j e. Cum (o,),., este crescitor,rez:utltd" c[ pentru orice r 2 nE avem a,2on", deci cu at6t mai mult a,]_g. Texful
zubliniat ardtd,cd
li3.r

o"= *

@.

b) Dacd (b,),r, este crescdtor gi nemirginit (inferior), atunci girul (-0,),>r este cresc[tor qi nem5rginit (zuperior). Conform cu punctul a) vom avea lim (- b,): oo deci -llg b": o, de unde lim bn: - @.
Studiem acum cazul girurilor monotone gi mirginite. Avem in acest sens urmitorul important criteriu lui Weierstrass: Teoremtr (weierstrass). orice gir monoton qi mrrginit este convergent, mai precis: a) Orice qir crescdtor gi mdrginit este convergent c[tre marginea superioard a mullimii termenilor sdi. b) Orice gir descresc[tor gi mlrginit este convergent citre marginea inferioarl a mullimii termenilor sdi. Demonstralie. a)Fie (o,),r, un qir cresc[tor gi mlrginit. Si notim /: sup{ a, Conform teoremei de
de convergen{i al

lreN*}.

aracteizare a m[rginirii superioare, !. veificdurmdtoarele doui conditii:

i){.>a,,VneN*; ii)V*0,J a," astfelincdt !. -ez- an,.

Atunci, pentru e > 0 arbitrar, {indnd seama de i) gi ii), precum gi de faptul

existi n-e N* astfelincdtpentruoricen 2,r. avem: {,-t1a,"<1.< l,*e,deunde / _t1o,<l*e,adicd : sup{ a, I n e N*}. b) Analog. - t 1 an- I < t, tuu l!:_--ks.Textul subliniat aratd cd

ci

girul este cresc6tor, deducem c6

Exrncrlru rezolvat
Si
se arate c5:

lr3:.

"":/

a) girul cu termenul general

o,
O,

=1a!a!*...*: =t+*++.
o,

are limita +

o.

b) girul cu termenul general

+)

esteconvergent.

blulie.a) Avem d,*t- on:


Vom ardta

*,

y n e N*, deci girul

(a,

),,,

este strict cresc[tor.

cI

acest gir este nemlrginit superior, de unde, inbazaprimei teoreme,

varezulta.a

s[ ar[t[m ci are un subgir nem[rginit superior. Un asemenea subgir este cel format din termenii avdnd rangurile puteri ale lui 2, adicd:
At, A2, A4, Ag, Q16r..,, Arn;..,

Pentru

ardta

c[ $irul (o,),r,

]g

ar: * a'

este nemirginit superior, este suficient

Pentru a ne convinge de aceasta, ardtilmprin induclie inegalitatea: p(n)


93

"r,r1,,

v n e N.

I)p(0) : ar> 0<> I > 0 este o propozilie

adevnratd.
,I2r

Il)p(k) + p(k+

1), V

f e N. Presupunem

,f;

liaritim cd

arru-+
tmmi

2r

temmi

2*

:azr*2k

.fi=orrl
cI

;rt,.+=+

qi demonstrafiaprin induc{ie se incheie.

b) Evident Vom ar6ta

b*r-b,:] ,-r " (n +l)'


acest gir este

0,Y n e N*, deci girul

(b,

),,,

este strict crescdtor.

mlrginit superior, de unde, inbaza teoremei Weierstrass, varcntlta cd girul

convergent.

intr-adev6r: b.= t

+).i* .i. r *L**. . r+:,.(i-i).(+-1). .(*-r=


2.

<b,

=2-1<2,Y
n

n>

Da
Da

Limita acestui gir (marginea superioar[ a mullimii termenilor s[i) se determin[ prin metode ce
cadrul acestui manual gi este egal6 cu

f frr*rl.

his

TRECEREA LA LIMITA iN TNBCALITATI, CRITERIILE MAJONAruT $I CLE$TELUI


Vom vedea acum cd limita plstreaz6 inegalit{ile, sau echivalent spus, intr-o inegalitate se poatc trece la 1imit6. Mai exact, avem urmltoarea:

Propozifie. Dacd o,'=liE:. b,'

(a,),,, qi (b,),.,
lim an: a e IR gi !* a>

sunt giruri convergente astfel inc6t an{bn,

Y n G N*,

atunci:

le

I*

Demonstralie. Fie

t,:

De

IR.;

arlt[m

cd a 3 b-

tu el/(o)
qi

Presupunem prin absurd cd

b; exist[ atunci vecinlt[{ile disjuncte

l:

U Y VeKb)astfelincdtYxeU,YyeV+x>y. n)n'= ane U$i V n2n"= b,e V' Deoarece \*o,:rSi l* bo:b,exist[ n',n" e N* astfelincdtV Atunci, Y n>max(n', n'); a,e (ISi b,e Y,deci a,>0,, contradiclie cu ipoteza.
Observagii

1o Din propozilia

precedentil rezurlt},, in particular, negativi) are limit[ pozitivd (respectiv negativi).

cI un gir convergent cu termenii pozitivi 11

(respectiv

2o Prin trecere la limiti inegalit{ile stricte pot deveni nestricte, de exemplu:

0, Vn e N*, dar

lig 1:

"*n

O.

a$r
corrsl

Criteriul majorlrii. Fie (c,),.,, (b,),r, doul qiruri de numere reale, iar / un num5r real, astfel incdt:

lo la,Atunci,

(,

<

b, , V

r e N*; 2" llg b,:0.


a, -+ (,).

trr m

llxn

o,: l. (Mai simplu, scriem astfel: lo,- ll3b, -+0=


94

Demonstralie. Din

l"

renlJtd

4:0,exiSl4-4S_Ai1astfelincdtY n2 q>lb,l:b,1egiatunci,cuat6tmaimult,
Textul subliniat aratAcL

"d

(b,),r,

este

un qir cu termeni pozitivi. Fie e > 0 arbitrar.

Deoarece

!a,-Ll<e.
are urmitoarea

I* "": l.
intilnit
este acela cdnd,

Obsentayie. Cazil cel mai frecvent

{,:0, cazin care criteriul majorarii

Exrvrpr,u. S[se calculeze: lim


Avem
Ca

scriere simplificat6: la,13 b, -+ 0 + a, -+ 0. sin(n !)


,+@
.

lt&91.1n I n I

0 9i, aplicand criteriul "E

majorrrii, re,,oltdti-

n)@

ti'('!) :0.
n

tem[, l[s[m de demonstrat urmltorul rez;ttltat simplu: Propozifie (criteriul comparatiei la infinit). Fi" (r,),r,, (b,),r, doui giruri de numere reale astfel incdt

an3b, pentru orice n e N*. Atunci:

I:* o,: a,rezlltd !!* b,: *, 2o Dacd b,: - @, rez;ttltd o,: - @. I:X li3:1o DacE (Mai simplu, scriem: b,2 a, --) @:> b, -+
EXEMPLU. Si se calculeze lim (n + sin n).

a,

respectiv an Sb, -+ -oo

a,

-->

-a

).

Avem: n

sin

n) n - I -+ + o, de unde rezlultd. (, + sin n) : o. 1rj3


de numere reale astfel inc6t:

Criteriul clegtelui. Fie (a,).,r, (b,),rr, (",),r, trei giruri

lo b,1ao1cn,Y
Atunci

ne

N*.

2"

lr3g

b,:Ii*

c, =

/ e IR

= a, -+ l. ). Demonstralie. Considerim trei canti, dupl cum / e lR, l: *, sau l: - q. i)/ e 1R..Avemla,-b,l: o,-b,3cn-b, -+l-(:0qiinbazacrirte1raluimajordriirentltdcd an-b, -+0. :lg (o,-bn) *lr3g b,: e a 4: 4. Dar atunci: IX "":1rg (r, -b,+ ",) ii) l: oo. Din an2b,-+ o, deducem cI ail-+ a. iii) l.: - o. Din a,3c,e - @, deducem cd a,-+ - a.

l* ",:

/. (Mai simplu, scriem: b, 3 an 1 c,, bn -) l, c, -+ l.

3+@ n

Avem:
Deoarece

nn- | <lnnl<nx,deunde,
li^[nn] :
n.

prin inmullire

girurile,din margini" au limita n, conform criteriului clegtelui reztltd c6 qi cel ,,din mijloc,,

11 0,rez;lrrth:n-!.[nn) ( r, v n e N*. ", nnn


are

aceeagi limit6, prin urmare

incheiem o r"*oilu r!*pm:in toate rezultatele anterioare, inegalitifile dintre termenii de rang n "u ai girurilor care apar, pot s[ aib6 loc de la un rang incolo gi nu neapirat pentru orice n e N*; aceastl constatare este valabili gi pentru monotonia unui gir, care se poate ,,instala" incepdnd de la un anumit rang. Explicalia comun[ a acestor fapte consti in aceea cd,,tnldturarea" unoi numdrfinit din termeniiinui
sir nu modificd limila acestuia sau proprietatea acestui sir de a avea timitd.

95

E4srcitii propse

1.

Utilizand criteriul majorlrii sau criteriul clegtelui, calculafi limitele girurilor urmdtoare:

)'n!-n' b)a,=fi; c)an:ffi; a)a,=1,; llll2n " Jn' +l Jn' +n _fll f) a,=---+---+...+-+; ln'+l tl n'+2 r*l*l*...*I h) a,=n'*7*?"-'*i;
i) un = ---T-----7...?----,
a) Sd se arate cd

Jn'

+n

E, u, = 1-1=-T...T----:-. -t-

rt |

n'

+2

n'

+n'

g)

o,=fl-

arctgn:

'.ln'+n

i)

a,={J7;\.

<l-

2.Seconsider[qirulcutermenulgeneral,,=ffi,n)l.Secere:
o,.--l-Jzn*1, pentru orice n > 1;

b) SI se calculeze

I4

o".

3.

Se

consider[giru] (s,),r,,unde s, =1a1-.,.1 k l+:,


1

*...*:.

S[se arutecd:

a) sr* 2

pentru orice &>

l;

b) s, >

4.

")

lg

,(t+tosrn) ,s,: * @.

, oicarc ar ft n>

l;

Fie (a,),r, ungirculimita0$i (4),r, unqirmirginit. S[searate.6 1r*

a,b,:0.

NUMARUL e, gIRUL

(t+a,)i CU ao)0, a,*0


I:

Definim acum un numtrr real extrem de important, care apare ca limitd a unui anumit gir.
Teoremtr. girul cu termenul general
sa este un

,,:(t.:)

,n e N*, este un qir strict crescdtor gi mdrginit, iar limi .

num[r real notat ct e, acbrui valoare aproximativd este 2,7 I 8. Aqadar: , = ]* (t

:)'

2,7 18 .

n*\

(.r

Demonstralie.Dezvoltdnd dupl formula binomului lui Newton, avem:


an

tralq

!Irt1 : + C', + C). * ...+ CX nnnn'l,n(n-l) '7I ,n(n-l)(n-z) I I _,,ft ,n(n-l)(n-2).....3.2.1'7= :'-1';:
I + C).
.
-

r-[

n-[

3l

nl

:r+r+1.[,_1) *!{r_1) [,_?')* ..*L{r_1) [,_?) l,,_4') 2!\ n) 3!\ n)\ n) n!\ n)\ n) [ n )
tnlocuind in ultima expresie pe n cu n +

Es'll
Fesul

an+t . -_t+r+1.[,_--1_)
2! \

t ) [,__2_)+... + *!.(r_ ( n+l) 3! n+l) \ n+l)

I obfinem:

.*(,-*) (,-*) (,-#).#(,-*)


Se observ[ ugor

(,*) (,-#,)
il reprezinti pe a,
este mai mic sau egal (iar

c[ scriind astfel, fiecare

termen din suma care

cu al treilea este mai mic strict) decdt termenul corespunz6tor din suma care plus, in scrierea

il reprezintl pe a,*r;in

lui a,*, mai apare un termen pozitiv qi anume ultimul (c[ci in dezvoltarea lui a, sunt n * 1 &mreni, iar in cea alrti a,*, sunt n + 2 terrneni). Conchidem cL an(4,*r Pofltru orice n e N* adic[ $irul {o,),r, este strict crescltor. Atunci: a,2.ar:2,Y n e N*. (1)
Pe de

altl

parte, dacdne folosim de scrierea ob{inut6 pentru an

<r+t a -a
bi
Din

1.3, 1 *...* 1, *1*1*...* 1 <1+l+ I * 2'3 =1+l*!-1*1-1*...*--l--1=3n-l n n (n-l)n I2 2 3 l'2 2l'3t'"''n!


N*,
(2).

, avempentru oice n>

2:

a,<

3, V n e

(l)

gi (2) avem 2

3a,<

3 pentru oice

n N*, deci girul (o,),r,

este mdrginit. Conform teoremei

lui

Weierstrass acest gir este convergent. Limita sa, notatii cu e, se calstleazl prin metode ce nu vor fi expuse dci, obfin0ndu-se valoarea aproximativl cu 3 zecimale exacte e x 2,718. Reamintim ci logaritmulinbaza e se nume$te logaritm natural gi se noteaz[ ln. Num[ru] e este iraf,onal gi chiar mai mult, este transcendent, adicdnu verifici nici un polinom nenul cu coeficienfi rafionali. O prim[ utilizare alui e in analizil este in calculul limitelor unor giruri. Ne bazlm aici pe urmltorul
rgzt:/rtat important:

Tmremi. Pentru orice gir (o,),., de numere reale nenule


ll

." lrg d,:0, avem:

)r1gtt*
Pasul

an)o' = e. (Mai simplu: an

-+0

+ (1+ a,)q -+ e ).
=e.Fie m [r.+lt b" ) \
u+@

Demonstra1ie. Stabilim doi pagi preliminari, care sunt in fond doud cazuri particulare ale teoremei.

1:

Dacd

(b,),,,

este

un gir de numere naturale nenule., lr11 bo: @,atunci n+@

nl, >l('.;)'-'1" > l[r.il -rl.r. proprietatea:Y ea:V n> n2 n'" existl nie N* cu proprietat rim [r*1)'=e,, exist[ e> 0 oarecare. Deoarece z+o

Deoarece

lgb,: o, existd. nle N* cu proprietatea; Y n > n! + bn> n'". Prin urmare existi '' f'*l)'' -"1.r. Textul subliniat aratd cd n: E- max(n'.. nl\ N* astfel incdt Y n 2 n- = ll b")
l(
|

\ n)

*fr.;=H I b,)
Analog se poate ardta cd daca

(b,),,,

este

un gir de numere intregi nenule

.,

lrg bn:

- o, atunci

ri- [r*l)'' =r. H I b,)


Pasul

2:

Dacil

(c,),,,

este un qir de numere reale


acest lucru se

cu

I ,+@ [rJ^ I* ",: o, atunci m \. cr)

=e. Evident, putem


gi

presupune

cn) l,Y n e N* (oricum,

int6mpll de la un rang incolo). Not6m bn: lcn] e N*

in felul acesta (b,),.,

este un gir de numere naturale nenule

"" l53

bn: @.Avem succesiv: b,3cn<bnt I

#.*=+= ('.#)'
Rerinem inegaritatea'

. (,.*)' .
[,

(,.*)" . (,.*)'' = (,*f)'".'


. (, . *)".'
sunt respectiv:

(, .

#)'

t)'

Folosind ins[ pasul

l, limitele girurilor,din margini"

('.+)'.':l* [' .+)^ [,.+) :e ,:e


"+@ (

Conform criteriului cleqtelui,,,girul din mijloc" are aceeagi limit6, deci lim cn: - e,atunci

frJI:, cr)

Analog,

se poate

F.l1cai

cd dacd(",),r,

este un gir de numere reale

",,

1113

lU

(f

.f)q -,
ii inl[tur[m
pe acegtia gi
gi avem

Trecem acum la demonstrarea teoremei in cazul general. Dac[ acum (o,),r, con{ine un numlr finit de termeni negativi (respectiv pozitivi), putem presupunem

h11 *\
l)

Deo

c[ girul (o,),.reste un gir cu termeni pozitivi (respectiv negativi). Notdm


1r1g

",:+ an

r-. o
ffim

Iy

",:m

(respecti"

c,---c').

(l

Apliclm atunci pasul 2 ei avem:

lg

(1

* o)+

:I.lg,lr*]1"' :
,+@ \ C")

r.

Dac[ qirul (o,),r, confine un numlr infinit de termeni pozitivi gi un numlr infinit de termeni negativi, tot
astfel se intdmpl[ gi cu girul

(",),rr,

unde

",:+,Y an

n e N*. Notim cu (a',),,r, (o|),rrsubqirul termenilor

pozitivi, respectiv subgirul termenilornegativi ai girului (o,),.r; corespunzfltor (c',),,r,

",,:*

si ("lLr,,
.

l"

lix

D+

,I =) , reprezintd subgirul termenilor pozitivi, respectiv subgirul termenilor negativi din qirul (",),., "i, on
Dar atunci

2" ht n)
'J

lH

"',:
n+@

-F

oo,

l,:*

o aplicdnd "i= - $i

pasul2 avem:

3" lir
Demo
I

lim (t +o',\i=tim
u+@

[t*+]'': cr)
\

e $i lim (l +oX\*:um [r*1)'': r. ' n+a n+@\


c;)

inbaza punctului 3o al primei teoreme de la subgiruri reniltd


demonstrat[.

"6

lg

(l+ a,)%: e Si teorema

este complet

2" No
Atunc

Consecin{I. Fie

(a,),.r, (b,),r, qiruri de numere

reale astfel incdt

an* 1, V n e N+, l*o,:

Iryb":

@ sau

IlXb,: -

@.

Dac[ existd
")'*{+-rtt"
.

IX @,- l)b,: ]. eiR, atunci existii /:14aj"

9i avem

egalitatea:

l.:

3" Nc

eL, adicd limab; =

se scr

Demonstralie. Folosind teorema precedent[ qi propriet[file limitei, avem:

{:lim

t 1ra,-r)0, t t .__l_\,lTt,"-tia, o';=ty-(1r*1r,-l))*) :[gtt+(a,-l))'t)

=eL

'

pentru eliminar-ea obsertalie importantd. Teorema precedent[ gi consecinla acesteia constituie o metod[ in egalitatea din ca o scriere xdetermin[rii 1-. C6nd apare aceast[ nedetrminare, e recomandabil si incercdm ini1ial6 1' este adusi la consecinf6 (se spune cdirganizdm numdrul e). in felul acesta, nedeterminarea inl[turat' redeterminarea 0 . oo (care apare la exponentul lui e), de regull mai ugor de DGRCITIU rezolvat S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:

( n'+3n*s)# .) o,:l'+ | ,n
\ n +L /

e N*;

b)

b,=(r*.rfi*r -JD-t, r
qt ltm
..

e N*

blulie.

a) Deoarece
'1

. -. ,,* n'+3n+5 =, S *,

n2t-t :
n

tr+@

@, avem nedeterminarea

1'. Organizlm numdrul

(adicd aplicIm consecin,ta) 9i ob{inem:


n2

+_3n+5)_ n!*--i@a . n^(n, = "t H\ ";,a(ffff.)# n'+l ) I + 0 : I $i 15g (Jil:b) Deoarece ri- (r+Jr+r -J;\:1 *l1g

(3u+4X22-l)

#.G:

@' avem nedeterminarea

l-*.Organizdm numirul e gi oblinem:

(,+J;+r

-Jil-t =):a(J;a-n)(-J;) - ,-)'xffi=r


x,:0,

"*'(tE.') ='-i

ri*--4-

=+
* *

Urm[torul rezultat,prezinti
unele limite.

cdteva limite remarcabile, utilizate

in eliminarea nedetermin[rit

Propozifie. Daci lim

atunci:
xn

,'
),,, ,

trn+@

ln(l+ x') = 1 . (Mai simplu: xn


xn

-+
a*"

o=

ln(l-+
xn

I') ,,

,.

lima' -1 =yta,(sau: x, -+ 0 + 2o n+@

-l

-->lna), unde a) 0, a+ 1, este dat'

xn

,.

,r*(1+x,)" n+@
xn

-l

=cr, (sau:

x,-)0=

(1+r,)"
X,

-1+

o ) unde o e

R. este dat.

Demonstrayie.

lo lim

ln(l

+*,\+:r'(rintr*',)O) =lne=r'
logo(l
+

^T':fim
gi rezult

2o

Not6m

!,:e*,-

L a',: | * ln de unde x,:

y,r:1(#,

cu lim yn:ao

- 1: O'

Atunci:

lin #xn n+@

:1i^ ,--

r'tr.a
rez;ultd

ln(l + -y,)

:trra't:lna' :tna m U*,;


h
|

3o

Not[m

y,:ln(l

+x, ) qi

*x,:st' ,

xn:'n

1,

cu

lX y,: 1n(1 + 0):0. Atunci, limita iniliald

se scrie:

99

eoY"

-l
.o = lne .cr = o lne -1
.

Fol

(l + x')" ,rn-+@ Xn

cr:lim n+a "? gf,

-1

-l :ti^ !y" n+a gf,

or,

bi
ArE

EXERCITIU rezolvat S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:

a)

a,=rt(t.#),

ne

N*;

b)

b,=r@i-t), neN*, n >2;

c)

c,=6((r* J"+t-J;)'o -1), n e N*.

sotutie.")

lg..6r,[r.+,):m S
I
b)
15g

f +4 J;

rn[r*l)

:m

r"[r*l)

+".n-i= J;

: 1 .o:0.
c) Deoarece

:rnr. "klr-l):1,* '' l'


;

jg

(.,/7. r - J,

):1g

#=

o , avem:

:ilm- (t +Jrr+t-,..fi)''-t

;s

,.

acest exercifiu confi nedeterminarea oo . 0. Prin scrieri convenabile, ele au fost aduse la nedeterminarea 0 , a fost elimi
cu ajutorul propozifiei

E bine si remarclm faptul c6, ini,tial, toate cele trei giruri din

J,r.|-J;

.^ I -lU.-:_r. -' Jr,+t+J;--" 2

J;

)a.

ll

tr

precedente.

"ur"

lim .{

Eryrcifii

propuse

1. Calculafi:
"r1,s

(+)-; m(fi]\,
n2

+l

b)

d)ts
2.

(+)'";
cI ;irul

e,

l*(##)(;)

,
u,

(#)*, Dls (9*)'


")ls
gi are limita e.

a) Demonstrati

+=(r.))' , n2l este strict descrescator (,.*)' . r.(, -:) #

b) Deduceti inegalit{ile'

<h@+r)-rnn a!,oicarearfi z e N*.

100

Folosind exercitiul precedent

gi

teorema

- 1 I *1-tnn ar=l+-+-+"' n

lui Weierstrass, ardtali c[ girul cu termenul general


Ste

este convergent

c[tre o limitd c e (0; 1). (numErul c se nume

constanta

lui Euler qi are valoarea aproximativd c - 0,57).

lim Ar6tatic6 ---'---'- -- ;t;

(t*t*...*!') \n +l n+2

2n)

:h2.

ALTE METODE PENTRU CALCULUL LIMITELOR DE $IRURI


Prezentim in continuare trei metode utilizate in calculul unor limite mai dificile.

Griteriul raportului. Fie (a,),,, un gir cu termeni strict pozitivi, pentru care exist[ l.:limdz+t.p-. n-a An
Atunci:

r)DacI
b) DacE

l.

< l,rezultd lim

a,:0. (Mai simplu scriem:

a'+t
an

--s

l.

<l=

a, -+O).

(.> l,rentltd

liy1o,:

* o. (Simplu scriem: a'+1 1(.>l>


a,
cu

an

-+a).

ogl
l,adicl

Demonstralie. a)Fie

V: (a,F\ .K0

/ < B < l.

Ileoarece 1i^a'+r
n+@ An

=/,exist[ nre N* astfelinc6t Y n> no+ -

n> ro= ?< ?eV,deci/ An


Cln

a.)o,*t,Y n2no.Aceastainseamndc6girul (o,),r, estestrictdescresc[tordelarangul


meil
inaE

zo incolo.

Fiind un qir cu termeni pozitivi gi descresc6tor, este un gir m[rginit (fiindcl termenii at, az, ..., ano-., in numlr

fnit,

nu ,,afecteazd" mdrginirea). Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r., este convergent. SI not[m a
IR..

:Ho,e
dicd

Trecand la limit6

in egalitatea evident[

o,*r:T'a,,
0, adicl

obrinem
0.

]* o,.r:]* T'I*o,,
ipoteza

a:

l,a sau (l
I

- l)a:

0. Cum

I - (, > 0, rezult[
bn "*

a:

\!X o":

b)SInot6m bn: ,Y n eN*.Avem 11n+@ '


a,'

b:":11^ on
ar*l

(b,),,, verificl =l.l,prinurmaregirul {'

& lapunctul
Facem mdonare

Rezult[.[ ]rg b,: O,deci lim an: @. menfiunea cI punctul b) nu exclude situalia l. : a
a).

(pe dreapta real6 incheiatl se face convenfia de

<.r < oo pentru orice x e

IR.).

E)GRCTTIU rezolvat

Daci

cr,

> 0 qi a >

sunt date, sd se arate

c[: n+@ lim ):

O.

An

fuluyie.Not[m

*,:5,
I

, Y n e N* gi aplic[m criteriul raportului girului cu termeni pozitivi (*,),rr. Avem:

66
'l!'+

I'+t
J(n

=ti,n n+@

('1,1)"
A""

.o:=Lrirn [r*1)"=l.t.DeducemcE a a n+@ n) n*


\
101

tim xn:0.
n+@

l, au limita @, se spune Degi at0t girul putere no , ct) cr ) 0, c6t gi girul exponenfial o' , ctl girul exponenlial tinde mai repede spre @ (c6ci raportul dinfie girul putere gi cel exponenfial tinde lazero).

a)

Lema lui Stolz-Cesaro. Fie (a,),,, , (b,),rrdou[ giruri de numere care satisfac ipotezele:

1" $irul (b,),.,


Atunci: tm

este strict monoton gi

nemlrginit; 2" Lrg-?+: / e IR. 'tn bn*t - bn

nx fir'

9z:

Demonstralie. Tratilm trei cazuri dup[ cum

Cum

: e, respectiv I : - q. 1) / e R. Sd presupunem c[ ( b, ) este strict crescdtor, deci ]g 4: *. FieV e'W,l\oveciniltatearbiriar]a, deci exist[o> 0 astfel incdt((,-d, l+ o) g V.Fiep e IR, cu0< F <, a-'t-(" e ( (+P),adicd(.-B lim 1-'*t-?-n- l,,existdft e Nastfelincdt Y n> 113
/
e
IR,

,-- bn*t-b,
D,

b*t-b,

-g,

.1*'-?' . / + B qi cum b,*, -b,) 0, aceasta se mai scrie (/ - FX4., -bn)1an*t-a,< (l - $)(b,*r-b,
Dn*t

Y n>

k.

(1) 2, ..., n

Scriem inegalitilile

(l) hend in rolul lui n valorile k, k+ l, k+ (l - p)(bo.r- bu) < ar*r- ao < (l + P)(bk*t- bk) (l - 9)@o.r-bo*r) 1ao*r-a**r<(L + 9)@k.2-bk.r)

1 (pentru

n> kfrxat)

gi avem:

blulie. Stolz{

(l -

F)(bo.r-br*r) 1ar*3-ar*21((. + F)@r*-bo*r)

(l - P)(b,-b,-r) 1o,-a,-r< (.( + 9)(b,-b,-r)


Adundnd toate aceste inegalit{i, obfinem:

lim *bo
de mare

4"

(l - p)(b,-bo) <a,-ao< (l + B)@"-bo) C* li13 b,: @, de la un rang incolo termenii b, sunt pozitivi, deci putem presupune n suficient
pentru ca b,> 0.

imp64ind urtima inegalitate

pin b,

caresescrie: Deoarece

(/-ill

;.(*+G-

[). ; - t [r f,) t)b)<7,.n*g.Ln{rr-g+t)b)


f

rez.,tth: U

- Oll-

Ol

Confol
(2).

b)Notr astfel incdt

lg+.(rn-* Dn

+(B-l)bo)=O

ti ,-* 1g*.(rbn

-(B+l)br)=0,

existd un rangp

e N*

pentru

oicen>psduu"

f,.(r*+(F

-t)bo)

(B-o, ct-B)ut;

(ro-(B

+l)b) (B-G, cr-p).


(3).

** !,

x. -lrm J

Agadar pentru orice n

>p avem inegalit{ile:

Lu[m m
(.

Iar+(B-t)b)>F-crli
max(k.

p\ gi atunci pentru orice n ) z, prin combinarea


V.

Iar-@+/)D*)<o-B

inegalitii{ilor (2) gi (3), rezlultir:

< ( + a,a&ce ! e U - a, (. +cr,), deci ?. - a<L bn b, bn

102

|ed
).

Textul subliniat arathcd hm

n--

%': l.
b,

Fie V e|/(a) o vecinltate arbitrar6, deci existd cr > 0 astfel incdt (cr, *) continul aproape ca gi in canill) 9i il l[sdm drept tem6. trI) l.: - m. Analog cu II) gi in acest fel lema Stolz-Cesaro este complet demonstrat[.

il) l:

oo.

Z. Rafionamentul

Obsemafie. Mai simplu, lema Stolz-Cesaro se scrie:

-+ L satt ff a' lillo'+tb) in ipoteza (b,),r, strict cresc[tor gi nemdrginit, avem egalitatea: fim9L n+a $, ,-* br*t b, a) Dac[ (b,),., este strict monoton 9i nemirginit, atunci :

ffU

-+

(,

<(L

p<

qi Aceast[ scriere, ugor riscantl, trebuie in,teleas[ astfel: daci limita din dreapta exist[, atunci existl din dreapta nu 9i cea din st6nga qi ele sunt egale. Se poate ins[ intAmpla ca limita din stinga s[ existe, iar cea adevlrat[). este rtrrnci egalitateanu mai este valabilI (,,reciproca" lemei lui Stolz-Cesaro nu in fine, degi rezultat interesant in sine, lema Stolz-Cesaro se foloseqte in demonstrafia teoremei lui I'Hospital.

b,\
EXERCITTU

rezolvzt

Si

se calculeze:

a) lim ',lt

*Ji

*"1-!* --.*Ji

sotutie.-;;1",rlim
tJ@

'u,:rt ,)++Ji+Ji+ *;,


(b,),r,

; b) li^loEn',

unde a

>I

9i cr > 0.

vn

eN*. verificam

ipotezele

din

lema

Stolz-Cesaro. E clar ce

este strict cresc[tor 9i nem[rginit, iar:

dr*r- ar : lim

t*-u,

)lli

@+1)J;+1

n+l "'-'

-"Ji

=lim

J" +t(@

+gJi.l + "Ji) (n+l)3


-n3

=,,*n il;

E("(.^:)n
3n2

+3n+1

E*t)
?=lim ,+@ .,lI+Ji*.6* ...+Ji

Conform lemei Stolz-Cesaro, avem lim n-* b,


b) Not6m

x,:Logo1,

ln:fi'

,Y n e N. Evident $irul (-y,),r,


ru

"Ji

este strict cresc[tor qi nemdrginit. Apoi, avem:

- x, :6_ log,(n + 1) -log, 1i* )ii !,*, - ln n+@ (n +l)" - n"


x,*r

:lim -;'l'i
t

h[,*'' rog.[r*1) , \,,u/:l.li* -: -\-;J ;'$ lna ty -,"[(r.;)"_,) "L .l.o: o.


C[

I :-.16

-.

l11g ,+*

1l 44) ;--l* lna no 1 Ir*1'I -r \n) --l1

Conform lemei Stolz-Cesaro, rezultii lim

&=lim
!,
n-+@

logon
n
o

:0.

103

Se spune c[ girul-putere de termen general general x,:log,n.

n"

tinde mai repede

la o

decdt Sirul logaritmic de

Criteriul radical (Cauchy-d'Alembert). Fie (a,),,, un qir cu termeni strict pozitivi pentru
yry 9'^.: n-* A,

care

/ e IR . Atunci \X *ln: 9^
dn

(Mai simplui

'+

l.+ dq

-+

sa:u

\leJ-o,' n+@'

=\4y, nt* 0n

cu aceeagi menfiune

cr dac[ existi limita

membrul drept existi gi cea din membrul stdng gi sunt egale).

Demonstra|ie.Putemscrie:},g(r,ttr):},gY:.;:":ff:},*W:Ixt:ln(,
menfiuneacldac[l:Oinlocdelnlscriem-o,iardacll.:ooiolocdeln/scriem-).A

Exrncrlru rezolvat
S[ se calculeze:
a1

7n <li;

b)

1,g

6I;
n-*

h limit

qyI*#,.
an n

recuno!

DreNC

Solulie. a) Luind a, :

n,

avem

1i*a'+r:t*'*l: zJ@

qi atunci, conform criteriului radical,

l.

Se

an+t-1i^E+:fim(n + 1) o gi, b) Ludnd a,: nl,avem lim = conform criteriului radical, rezulE ,-* n+@ r+.'
0n nl.

mtE-:m lli:t'

aral

tuluSie.

ryoi

1,g

{E:}g

c)Avem

+:lL.Lu6nd 4lnl I nt

1l-nt:*. f;

oonverl
4,+r (n +l)'*r.4:lim @+l)":um o-:L,avem:1i=6* " o-* n+@

n!'

d,

(n +

l)!

n'

n+@ n'

[t*1)':r. r+n
\ )

H,"

t:E
condili

Aplic6nd criteriul radical, deducem

ci lim *ln:l:*

alnl

2.

Se

trarcilii prorye
1.
Sd se calculeze

co

Soluli( al[tura

limitele girurilor (o,),r, de mai jos:

este cr

d)

a,=n'sin"[;
o,=
n!
(n

a)

o,=l;

. n!2n c)a,= ,,;

nl3' -. d)o,= "; n'

adicI

az-4

e)

+t)(n+2)...(2n)'

g)q=-24-, lnn
i) a, = <lnA;
104

I -11 l+-+-+...+-

$ipee Demo I) Prol


se

t+J2 +.6+ ...*Ji h) a,= l+Ji+.6*... +,fna1'

i)

o^

II) Da

ind

k) a,= Fiep e N*. Calculafi lim


-l

(lo+2'+...+nP 1 )

\.

,'*'

+l )
xn

Fie (x,),,, un gir de numere reale avdnd jrlg (x*, -Zx,*r+r,)= 1. S[ se calculeze lim 2' n
---

$IRURI RECURENTE
Pentru girurile definite prin relafii de recuren!6, unde de reguli nu putem determina ,,expresia" trmenului general, folosim cele doul rez;ultate importante: girurile monotone au limit[, respectiv qirurile mnotone gim[rginite au limit[ finiti. De obicei, in studiul monotoniei sau chiar al mirginirii acestor giruri, uilizlm metoda inducfiei matematice. Pentru giruri definite printr-o recurenfd de tipul a,*r=f(a,), unde este o funclie numerici

onoscut[, multe informafii le oblinem din studiul func{iei f. Dac[ ne-am asigurat cI un astfel de gir definit recursiv are limit6, pentru oblinerea acesteia se ,,trece ts limit6" in relafia de recurenf[, intrucdt limita ,,comut6" cu operaliile vztale; se obline astfel o ecualie cu necunoscuta l. (limitaqirului), care se rezolvd. Vom da dou[ exemple pentru a ilustra aceste afirmafii.

f,xrncrlrr

rezolvate

t.

Se considera
arate cd

girul (o,),r, definit pirn

ar:.6, o,*r:r{@,,Y

n e N*, unde o > 0 este fixat. 56

se

qirul (a, ),,, este convergent gi sd se calculeze limita acestuia. hlulie. intr-un exerciliu rezolvat am arltat, utilizdnd inducfia, c[ qirul (o,),r, este strict crescltor. Folosind apoi monotonia, am stabilit cE girul este mdrginit. Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,

),,, .tt.

onvergent gi fie

-lim ane

IR. Trecem

la limitl in relafia de recurenli gi obfinem (linem

seama cd

:Jffi H o,*,:Ii*o,: l) ecualia' 2


f

(l).

Ridicdnd la pltrat oblinem 12

: a*

./, de unde (1), o

L) 0, deoare ce an> 0,Y n e N* (de altfel, cdnd rezolvim ecuafia iralionali J'j condilie ,de compatibilitate" este / > 0) gi atunci refinem doar solufia pozitivi: ,:'* 2 ^
.Dar
.

:l*Fd 2'

2.

Se considerd

(o,),r, definitprin: a, e [0, l], d,*r:-{+2an, V r e N*. S[

se arate cd

girul (a, ),,, este

convergent gi s[ se determine limita acestuia. Sotulie.Avem an*r: t(a,), unde f : IR + IR, f(r)

:-x'

+2x .indesenul

al[turat am reprezentat graficul acestei funcfii de gradul doi. Aceastl funclie este cresc6toare pe intervalul [0, 1] gi transform[ acest interval in el insugi, adic6 f([0, l]): [0, l]. Compar[m at cv a2. Avem: : az - dt: t(ar)- ar - a? + 2 ar - ar: - al + ot at (l - ar) > 0 (de altfel, se vede
gi pe

grafic ce f(x) > x pentru x e [0,

l]. Rezult[

cd

atla*

: o,1a,*r, V n e N*. I) Propoziliap(l) este adevdratd, fiindci se reduce la arlar. tr) DacI presupunem ao3ao*r, de aici rentltd t@) < t(ro*), adic5- ao*r3ar*, qi demonstralia prin inducfie
Demonstrdm prin induc,tie inegalitateap(n)
se incheie. 105

Inegalitatea stabilit[ aratil cd girul (a,

),,,

este crescItor.

Deoarece

are f0, l] gi a,*,: t(a,),Y

, e N* deducem

rapid (eventual prin inducfie) cd

a,e [0, I
a)

V n e N*. Aceasta araticd girul (a,),,, este mirginit.

si

I :IlXa, e IR. Trecdnd la limitii formula de recuren{[, obfinem: l.: 12 + 2l sau 12 - l,:0, de unde l.:0 sat l,: l.
Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r, este convergent gi fie

s-

Ebines6observimcddac[ at:O,girul (a,),r, estegirulconstantnulgi,inacest caz,l,:0.Dac[


girul (a;),-, este strict crescitor gi cum 1,2 ar) 0, vom avea l, : l.

q>

ri
s

Erercitii ?rorye

1.

Studiafi convergenfa qirurilor de mai jos.

in cazde convergenlL, aflalilimita:


b)

z) an,t=i,o,+l c)

,n21

gi a, =
n

-l;
(f,),r,

a,*z=ry,nz
fr=fz=l L
b,

l si ar = l, ar=Z;
qi at=Ji.

. o,*r=rlo"* 1( Z\ n),
f'*'
-f,

9i ar=3i

d)o*r="l2Tq,n
definit pt'rn

>l

2.

considerim girul lui Fibonaci


calculeze 1i*

$i -f*r=.fn*rt_[, perrtru n >

l. sd

"t*

3.
4.
5. 6.

$tiind

cA,

(L+Jr)'

= d,

*b,J, , cs ao t4 .

Q, calculafi fim

Fie 9iru1

o,*r=y+,n2.1,
an+s

ar>Lti 4= *,n) an+l

l.Sisearatec[giru] (b,),rresteoprogresie

geometric[ gi apoi si se calculeze lim an.

Fie (4,),,, un gircuproprietateacd ar> 0 gi a,(l


qi sd se afle limita sa.

-an*r)rl,n> 4

1.

S[se arate

cE qirul este convergent

Fie (a,),r, ,rgirdefinit pin

ar>0li un+l - --at+a2+"'+an ,n) n,

l.S[searatec6qirulesteconvergent

qi s[ se determine limita acestuia.

7. 8.
9.

Slsecalculezelimitagiruluidefinitrecurentprin r, =1, xz=2 qi


se dau girurile

xn+2=J--r*,,n21.

(o,),,rsi (4L.,

astfel incdt

o*r=!iL
oy

$i 4*r

=ry

pentru n >

I gi ar>b, sL

se sfudieze convergenla celor doud giruri.

Fie (a, ),,0 un gir definit prin


a) SE se arate cd a,

ao =

I gi a, = | +
Vn e N.

,_r1, Vz e

N'.

L2 )

=l+llogr(n+l)f,
n

p G'E

b) SI se calctleze fim9u.
n--t6

riq

105

Tnsrn DE EvALUARE
Testul
Sd se calculeze:

I
c) lim
n+@

a) rim ' n+a JnqT

4+;
*

b) lim (
n)@

J"'+".r-n-t);
"e ]rg

<|ffi::f,
- w, 10 , oricare
ar

S[ se determine numerele reale a 9i D qtiind

(J4r' +6"+1-an-b) =g.


ft n e N*. SI
limita
sa.

3. Fie (x, ),r,


se arate

gir de numere reale strict pozitive astfel incdt (n+ 1)x,*,


este convergent gi

c[ girul (r, ),r,

s[

se calculeze

Testul 2
trndica{i r[spunsul corect.

r- ,-li,o iftl*ft = nt + k
uk_,

a)

o; ul 1; q l;
4;
b)

d)

1;
6;

e)2.

a)

1,5;

c)

2;

d)

e) 3.

3.

I* ('-+) ('
,),
ri- [3.)'

+) ('-i):
r)m. =
c)

b)o; c)l; d)*;

t-

''-

lJn'+2 )

a)e; q J;;

I
e
)

d)

l;

e)

o.

LIMITA UNEI FUNCTII iNTN-UN PUNCT,,


INTERPRETAiTE
Am vizut
cd"

GRAFICA
/

dacd un Sir de numere reale

(a,),r, are limita

e IR , inseamnd cd termenul

a,

se

qtropie oricdt de mult de numdrul l, atunci cdnd rangul n este suficient de more, adici atunci cdnd n se ryropie de o. Dupi cum gtim, girul (o,),r, este o funcfie definiti pe N* cu valori in IR.. Prin urmare, este natural si nepunemoproblemlde acelagi tip, intr-un contextmultmai general: dacd f : D -+ R(DSIR) este o funcfie oaxecare, ce se intdmpl[ cu valorile f(x) in momentul in care x se apropie de un anumit numlr xo (fhri a atinge neapirat acest numlr xo )?

107

Exnupr.u
Consider[m func]iile:

IR,

-+ IR, f(x)

-x+

3; g

IR.

\ {0}

_+ IR, g(x)

il
lnlxl.
es

Graficele lor ne sunt cunoscute din clasa a IX-a, respectiv a X-a gi sunt desenate mai jos.

rcarlt
Graficul funcliei

m4firl
Graficul funcfieig
Ht

lim

S[ consideram numdrul real xo: 0. observrm pe grafice c[ atunci c6nd.r se apropie foarte mult de ro: 0, f6rd a atinge ins[ acest numfu, valorile f(.r) se apropie oricdt de mult de numirul lt: 3,iar valorile g(x) se apropie oricdt de mult de lz : rc. Aceastii apropiere intuitivd a lui -r cdtre xo , respectiv a lui f(x) ('1 cdtre sau a lui g(x) citre 1.2, o vortT descrie matematic cu ajutorul noliunii de limitil de gir, bine cunoscutii deja'intr-adevar,putemluamaiint0iovaloare x:at apropiatlde xo,apoiovaloare x:a, simaiapropiatii de xo , apoi o valoare x :43 9i mai apropiat[ de xo gi tot aqa, la nesfrrgit. Se contureazi existenfa unui gir (o,),r, care sE aibd limita xo .
Sd considerlm agadar un gir oarecaxe

ft)t+t

ttul

Oka
ro
frDcfi

es

(o,),rr, format

cu termeni an* o,astfel incdt

l,i* o,:

0 gi

sl
inedit

vedem atunci ce putem spune despre limitele girurilor (-f

Avem:

liylt@"):lrg (a,+3):0 + 3 :3,

to,)),rr, respectiv (s@)),rr. respectiv rimg(a,):lr* lo,l: -o, (deoarece pentru

hopr

e>0arbitrar,"r,,

Atmc

lr*

a,:O,existii z"e N*astfelinc6t y

n) n"+la"l<

e-"

+lnl a,l<-e).

l"

Da

concepte.

0 apartine domeniului de definifie al acestei func{ii, in timp ce, in cazul func{iei g, punctul ,o: 0 nu este din domeniul de defini1ie. Totugi, in ambele caz:rtn, ne-am putut ,,apropia" de xo cu valori ale lui .r situate in domeniul de defini1ie, mai precis girul (a, ),r, cu limita xo a avut termenii situafi in domeniul de definilie al ambelor funcfii. Suntem condugi in acest fel la urmitoarele

in cazul funcfiei f punctul

Io:

2"Da

Emr

t.

Fr

Defini{ie' a) Fie D

o submulfime nevid5. Un punct ,o . N se numegte panct de acumulare penta mullimea D,dacd, existiunri. (o,),=, cD\ {.ro} (adicd a,eDsi a,*xo,v n e N*)astferinc6t ,o:I* o,.
IR

b,

h na

b) Mullimea D'
ExBupr,o

lR. formata din toate punctele de acumulare pentru mullimea derivatd asociatd mulfimii D.

se numeg te mulfimea

LN'

1. Dacd D: 2. Daed, D:

(a, b) ot a,b e IR, a < D, atunci (a, @), atunci D,

D,:

fa, bl.

fa, af.
108

3.

in general,

dacd

este un interval inclus

in

IR.,

respectiv o reuniune finit6 de intervale reale, atunci

D'

este intervalul inchis asociat, respectiv reuniunea intervalelor inchise asociate.

Exemplu concret:D:

IR.

\ {0} = (- *,

0) U (0,

o)

1. Dacd D: N, atunci D': {*}. 5. DacdD:Z,atttnciD': {- @, @}.


Dacd intr-o mullime nevid[
spunem cd xo este pynct izolat pentru mullimea D.

= D,- [- -,

0] U [0, o]:1R..

D q R existd un punct .r0

care nu este punct de acumulare pentru D,

De exemplu, mullimile N gi Z sunt formate numai din puncte izolate.

Definifie.Fie f :D-+lRofunclie(DglR), ro.R unpunctdeacumularepentrumullimea D,iarleR.. Spunem cdfuncgia f are tn punctul x, limita 1., dacd pentru orice qir (o,),rrq D \ {xo }, cu l,!go,:*0,

!r;11t@,): t. Faptul cI funclia f are in punctul x, limita l. se noteazd: lim (r) : l, (citim: limiti cdnd x tinde la xo din f(x) este egald t+lo
rezultd

cu

/)

sau

le
le

f(r) '-'o > I (citim: f(x) tinde cdtre 1., cdnd x tinde la xo ).
Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenfa:

r)

,S/(x)

= l, e[V(o,),,,

cD\{xo},

!!g,o,=ro

= lim/(o): l).

Revenind la exemplul considerat, putem scrie: lrr4 (x + 3) Observalie. Este important sI re{inem

3, respectiv lim

tr
fir

ci problema limitei unei funclii intr-un

h lx I : - *. punct ro se pune numai dac[

ro

este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie al funcfiei date. Dar intr-un asemenea punct,

funclia poate avea limit6 (care este un numir din R ) sau poate s[ nu aib[ limiti. findnd seama de definilia limitei unei funclii intr-un punct gi de unicitatea limitei unui gir, rez;ultd
imediat urmdtoarea:

Propozifie. Fie
Atunci:

f : D -+ IR o funclie gi x, e D', adicd xo este un punct de acumulare


}, avdnd limita xo,

pentru mul{imea D.

in

1" Daci funcfia f are limit[ in punctul xo , aceasta este unici. 2" Dacd existl doud giruri (o.),r.,, (b.), , cu termeni din D \
(.f

{ xo

dar astfel

incit qirurile

ff
a le 1l flt

(o,)),r,

;i (f (b,)),r,

au limite diferite, atunci functia

f nu are limita in punctul ro .

ExEMPLE

1.

Functia

f : IR * R, f(x) : sin x nu are limitii in punctul ro: @, inc6t lu6nd girurile an: nrE, b:!+ oo, dar limsina,:limsin mt : 0, iar ,'^z 2nn. v n e N*, avem l*o,:l*b,:
lim

sinD,:lg r*(.; +znn): t.

/\

2.

Nu are sens s[ ne punem problema limitei funcliei

f : [0, @) -+ R, f(r) :G in punctul xo: - l, deoarece acest punct nu este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie D: [0, m).
in fine, o interpretare grafic[ (geometric[) este datd de urmdtoarea:

109

Observafie. Faptul

.u

lS

t@)

: I se traduce grafic prin aceea cl atunci c6nd argumentul

x (urmdrit pe

absciselor) se apropie suficient de mult de xo (IEri a-l atinge pe ro ), valorile f(x) ale funcfiei (urmirite axa ordonatelor) se apropie oricdt de mult de numdrul / e IR .

Eqercila proptse

1. Preciza[i punctele de acumulare pentru fiecare din mulfimile N, z, e, (0; r) si [0; 1] \ e. 2. Arltafi c6: -. I (x + l): g' a) b) lim 1=o; c) llm- =oo:
,tE
r+@ I

x+0

y'^

Da

d)

3.

Interpretali grafi c rezultatele.


Sd se calculeze

"tlq

2'=0;
limitele: + h(.x - 7) .
)

e)

,frg(*'-x-6)=4' f) l,rslogrx=0.
b) d)

lir ,)

u, -'

Vi ,,;-;T

c) r+<\ lim l3'+3+arctg.r l; X


)
I

2x-5 (z\

(r'-*+D.1lzx+A l,s
cos 7[r

1g (2'+5xa +3lnr);
lim ,-r
4

.) lrg (25'+arctgx).g-j

fl '

I{r.
x'
Tcore xoeIR. la

4.

I.rdtati cI urm[toarele func,tii nu au limiti in punctele indicate: a) f(x) : sin x, in xo : - o; b) f(x) : cos .r, in xo : - oo;

c)

, .__rr. xo:0; f(x):cos:, in

r\r/-_\_[l d) f(x):i;,,dac6xee

t"lf(
*
rc, atunci ea este o functle

;;

r.Xre,in

5.

Demonstrafi cd dac[ o funcfie


constantE.

f : IR -+ ]R este periodici gi are limiti

}Iai si

Mno

OPERATII CU LIMITE DE FUNCTII LIMITELE FUNCTIILOR ELEMENTARE


Deoarece nofiunea de limitii a unei funclii intr-un punct se bazeazd in mod esen]ial pe conceptul de limitd a unui gir, vom arita ci aproape toate proprietl{ile limitelor de qiruri se menfin la limiiele de funcfii 9i ca arate limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, intocmai limitelor de giruri. Avem in acest sens urmdtoarea:

1"'ll
Apliq
r+&

lim

Obset

Teoreml. Fie funcfiile t, g: D

t,:l\f(x)e
1o Dacd

+ IR. qi xo e D', astfel incdt existilimitele: R, tr=I*g(.x)e iR.


,111X

Are k Propt

lt+ (2arseflSin R.,afunci: lq (/(r) + g(x)) = t., + !,: /(x) + lq strl 2" Dacd tr- t2arSenSin IR,atunci: ]E (rr'l - g(x)) = t, - t, = llgf tr )- lq st,l
110

Vxe

(limita sumei este egald cu suma limitelor)


cu

Teort

1" g0

(limita diferenlei este egald diferenla limitelor)

3" DacS l/,2

are sens
'

in R , atunci:

(/trl ]ry"
1o
Dacd S@)

s(x)) = t ,t,:
V

]q

,f (x) ' Jlq

st')
, atunci:

(limita produsului este egald


cu

produsul limitelor)

*0,

x e D qi '

!(2

ur"sens

in

IR-

,r^.f(x) =L=]q/(') ,-^ g(x) 1.2 limg(x)

(limin ciltului
cdtul limitelor)

este egald cu

5" Dacd f(x) > 0, i x e D qi 11' are sens in N, atunci: distribuie bazei si tim('= (,', = (lim /(x)\.'T,"'') f G)rt',\ 9Y:^:: -' puterii) exponentului f,)x6 \rrr0 ) 5" Dacd f(x) > 0, f(x) * 1, g(x) > 0, V x e D,1.1> 0,lr*01.2> 0, atunci: lim (logr,,, s(x)) = log,, (, = log ,,, ,,., (lim g(x)) (limita se distribuie bazei si
r+r0

Demonstralie.

1o

argumentului logaritmului) Fie (o,),.rED \ { ro } un qir oarecare cu lim d,-- xo. Atunci:

,{

\.r+r0 I

${f{",
in
IR

)+ s(.a.):}53 f(",) +}5g g@,):

lr*

t2,deci

1113(f(r)

+g(x):

hi lz'

Analog: 2o, 3o, 4o, 5o, 6o. in cuvinte, esen{ialul din teorema precedentl se exprimd prin urmitoarea: Obsemalie. Limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, ori de c0te ori limitele qi operaliile caxe apar au
sens
.

Alte rezultate care se men{in la limitele de funcfii sunt criteriul major[rii qi criteriul cleqtelui. Mai
IR.,

precis, avem:

Tmreml(criteriulmajorlrii). Dac[ f, g:D-+ R suntdoudfuncfii, x,e D' 9i/ e 1" I f(x) - l.l<g(x), V x e Dgi 2" limg(x) : 0, atunci
J+Xo

astfelincdt:

lim f(.x): /.

Mai

simplu: f @)- ll< S@)-:=h--+g* f (x)-:=:!--+(' '


I

Demonstralie. Dacd (o,),.rE

\ {xo} este un gir arbitrar, cu ll_* o,:xo, ipotezele 1o 9i 2o devin: f' I t(a,) - ll < g@.) 9i 2"' lim g( a,) : o. a,) : / qi de aici, conform definiliei rcz;ultd cd Aplicdnd criteriul majorlrii pentru qiruri, deducem c[
D
]jE1.t(
r+ro

i$
xls

de

lim f(x):

/.

Observafie. Cazltlcel mai frecvent este acela cirnd


I

L:
.

0; atunci criteriul major[rii devine:

Are loc, de asemenea, urmltoarea: Propozifie (criteriul comparafiei la infinit).


Vxe

f @)l< s(r)--j:+0 =
xoe D', atunci:

/(x)--i:+0

Dac[ f, g : D -+
IR sunt

]R sunt

doui func{ii astfel incet {(r) < g(x),

D,iar

1' lim/(x)=*=JliStx)=oo

gi

2' limg(.r)=-@::>]1i/{x)=-oo.

Iboremtr (criteriul clegtelui). Dac[ f, g, h: D -+


1" g(x)

funcfii, xo e D' 9i / e R astfel incAt:

< f(r) 3 h(x), V.r e D 9i


xJxo

lim g(x) : lim ft(x) = L, at:ul;.ci 2" r+ft r+r0

lim f(x): /.
111

Mai simplu: g(x) < f (r)<h(x), g(x)-Eb-)(,,h(x)--:=t--+l* f (x)--t=t--+l . Demonstralie. Se utilizeazd giruri gi se fine seama de criteriul clegtelui pentru giruri. Vom ar[ta acum ci pentru funcfii uzuale t : D + IR. gi pentru punctele xo eD
X-+XO

Pen

lim f(r)

f) D'

Pen

f( x, ), adicfl limita se calcdeazAprin ,,inlocuire directit", deci ca valoare a funcfiei f in punctul

Mai int6i avem urm[toarea: TeoremI. lo DacL P : IR. --+ IR este o funcfie polinomiald cu coeficienli reali, iar xn e
r+r0

IR.,

atunci:

lim P(x) = P(xo)


D

2o

Dacd
xo e

: D -+ IR este o functie rational5 (cdtul a doui funclii polinomiale) cu coeficienli rea

D, atunci:

1i*{!'J ={!'.} @ici. D:rR\ {r I o(x) :o}). ''nQ(x) Q@) 3o Dacd f : (0, co) -+ IR, f(x) xo este o
xo

funclie putere (cr

lR. este fixat),

e (0,
r+r0

oo), atunci:

lim x" = xfr


o funclie exponenliald(a> 0,

4"

Dacd

f : iR -+ lR, f(r): leste lima' : a'o r+r0

a* l,a

este

fixat), iar xoe IR, atunci:

5o Daci
atunci:

: (0,0o) -+lR,
xo

f(r):loga

esteo funclielogaritmicd

(o>0,a*l

este

fixat), iar xoe (0,

r+x0

lim log, x =logo

Demonstralie. Se {ine seama

c[ limita comutl cu sumele, produsele, puterile, logaritmii. Considerlm


nr

demonstralia in detaliu poate fi o tem6 util[ pentru elevi. Vom stabili acum comportarea limitei fa{[ de funcfiile trigonometrice.

Lemtr. Pentru orice x

= (n

sinx<

x<tgx.

i)

existd inegalitatea:

Demonstralie. Ne folosim de cercul trigonometric, adici cercul de centru O gi razL 1 . Fie Mpunctul de pe cerc ce corespunde numirului real x, iar N intersectia dreptei OM cn tarryentain A la cerc. Se gtie c[ mlsura (in radiani) a unghiului la centru AOM este egal[ cu x, lungimea (gi m[sura in radiani) a arcului mic

x
r:I

R
ott

r:

AM este l. : x, i
care se scric

lungimea segmentului

. OA.OM.sinx l,.r AO.AN 1.l.sinx x.l 1.tsx _______-:_(__<_i_ <_< succestv: 222222
Observalie.Rezultii: lsin xl < lxl < ltg xl, pentru orice x Teoremii.

lN

este tg

x. Notdnd cu .S aria, avem: Soeoq <

Slsector

ao^o

<

S6o,tr,r1,

<+smx<x<tgx.
!{'

[ma

. f-+, +) \ z',2)'

1"

Pentru funcfia

f : IR -+ IR, f(x) :

sin x qi xo e iR,

avem:

lq rin, : sitlro

II2

Pentru funcfia

f : IR -+ IR, f(x) :

cos.r 9i xo e IR, avem: lim cosx = cosro x+r0

Pentrufunclia f :D-+lR,

f(x):tgxqi
I

xoeD,avem:

r+ro

limtgx=tgxs,

t); k.zl). f Pentru funcfia [: D -+ lR, f(r) : ctgx qi xo e D, avem:


(aici, D: m r

{f*.

,+r0

limctg x=ctgxo,

(aici,

D:
1o

IK\ {Izr I k e Z}).


Avem:

Demonstralie.

fsin.r-sinxot=lzri,r'-lo*r+l=rl.r?l=z.l* -l,t- lx-xol si aplicand criteriul majordrii,


lim sinx: wailtl c[ X+r0
sinxo
.

lim cos.tr = lim sin/' 2" x+xo r+,to lim tg x : lim 3' r+ro ,+ro

\ l;- ):
c9sxo
Sln.fo

sm

In

) xo = cos 'xo ' [7 - J


.

sinx sinxo cosJtr cos.tro

tg ro

4" x)xg lim ctg x:lim r+xo

clsr :
Sln

.I

ctg xo

Urmdtorul rezlultat este deosebit de util in calculul limitelor funcfiilor trigonometrice.

Teoremi. Existi urmdtoarea limit6 remarcabili: limslnr =I. x-+0 X


Demonstralie.Func{ia

esteofuncliepar6,adic6 f :lR.\ {0} +lR, f(x)-sinx x

f(-x):

f(x),Vx e IR\ {0}.

Este suficient deci, s[ presupunem

ci x > 0.

Folosindlema, avem sinx<


Deoarece limcos.r
H
60

x<tgx, deunderezult5: l,

"o.r.ti". x
renilti

1.

r+0 Consecingd. Avem egalit6{ile:

cos 0

aplicAnd teorema clegtelui, -

1irn

sla{
X

r+0

1.

_>

lim x+0

r lim limtB'=1; ,r =1' x+0 r+0 tg I X 5l1y li* u'"tB' : l; lim r =1:
x+o 31ggi11y

=1;

arcsln.r -. lrm= ll ,+0


X

r+0

r lim r+0

41gfg

=1.

Demonstratie.limt8x:[msinx. ' x+0 r+0

(notimx: sin /, unde r+ 0):H m #: ,t 34EI: (not6mx :tEt,unde r+ 0):lir4 .t ,:1. 1t+0 r+0
X
tg

gry=:

I -1. I :l: COS.; COSQ

Celelalte limite se ob,tin prin inversarea rapoartelor respective. Teoremi. 1o Pentrufunclia f : [- 1, l] -+R, f(.r):arcsinxgi xo e [- 1, 1], avem: lim arcsinx - arcsinxo .
x-+r0

113

2" 3" 4"

Pentru func(ia
r+r0

f : [-

1, 1] -+ IR, f(.r)

arccos x gi xo

e [- 1, l], avem

lim arccosx

tlfccosro

Pentru funclia { : IR -+

R, f(r) : lim arctg x = arctg xo. r--) x6

arctg x gi xo e IR, avem:

Pentru funclia
x+xo

f : R. -+ R, f(r)
.

arcctg

gi ro e

IR, avem:

lim ancctg.r : arcctg.ro

Fo

Demonstralie. 1o S[ presupunem > 0. Rezulti:

ci

xo

> 0. Atunci, pentru x suficient de apropiat de


-TC existii, e [*r;,prinurmare

xo , avem de asemenea

-x'
x'

-;=arcsin I

TC

arcsinxo<

arcsinr- arcsinxo<

arcsin

1, 1] astfelinc0t

arcsin x

arcsin xo . Aplic0nd in aceast5 egalitate sinusul, obfinem:

t:

sin(arcsin

x) cos(arcsin.xo) - sin(arcsinxo)

cos(arcsin

r)

adicd:

t=x$-f'-*orlt- r|.

Aqadar,

obfinut egalitatea: arcsin.x

arcsin xo

ur..io

(rffi

- ,rd - r' ) pentru x apropiat de xo .

ur"rir, (rffi - r,.,/t - r' ) : : lim u."rir(rffi-rrJr-r') .(ryffi-,,Jr-,,):1.0:o

De aici, putem scrie mai departe:

Fur

: lq (*..irr, - arcsin ro ) ]lT


x)xo

*JGo - x,Jt- f

i(" -rt

ceea ce inseamn[ .U

]q

arcsin x

arcsin xo

lim [] - ur".irrr):+ 2o lirtarccos x : ,-ro\J r+ro ) Z


3o Ca gi

arcsinxo

: arccos.ro .

la 1", pentru ro
arctg.r0

) 0, x t

0, x apropiat de xo se obline identitatea gi apoi continu[m ra,tionamentul ca la punctul lo.

arctgx4o Ca si

: arctg! l+_rIo

del
pntru

exponenfiale, logaritmice" trigonometrice gi trigonometrice inverse) precum gi cele ce se obfin din acestea prin operalii uzuale (adunI{ inmulliri, impirfiri, ridiclri la puteri) sau prin compuneri, se mai numescfuncfii elementare. Aceste func1ii sunt practic acelea pentru care legea de coresponden![ poate fi redat[ printr-o singuri ,,formul5". Desigur, existl gi flrncfii neelementare, de exemplu cele definite ,pe ramuri" sau ,,cu acoladI".
Concret, fi.rncfiile:

: arcctg.r0 . *"",8, : li1 (I - *",.): ; -arctg.ro De multe ori, funcfiile uzuale (polinomiale, rafionale, puteri,
la
2o, av em,lgo

f :rR +rR,

f(r):l,I:{T',ff";;;3,
seama de toate cele expuse

g:IR

+IR,g(x):{l:

ffi ilR,*

sunt neelementare.

pdnl aici, putem formula urm6toarea: Teoreml. Daci f : D -+R este o funcfie elementarl gi xn e D n D',atunci:

finind

x+XO

lim

f(x):

f(xo).

tl4

rezolYat S[ se calculeze:

liqxsinl; r+0 x

b)

limr'[+l; x+0 x"


L

c)

limx.i,f; r+@ x

m(r+x') ). d\fim(e'-.'* r+r (.


arctgrl x2 + x

+l )

Folosim inegalitatea pdrfii intregi:

\-t

[+]=i

care prin inmulfire

cu

x'> 0

devine:
sau

E'<x'[+]=1. ,'[]]=,
Dacdx -+

Deoarece

1-r2 '-o )1, aplicdnd criteriul clegtelui avem x'[r]*l,


.1
x

o, atunci

l-+
x

0, prin urmare:

,+@

I llm.r sm-:
x

-.

r+@

llm

-t':t
Agadar limita
se
Tc

sm-

Funcfia respectiv[ este elementard iar punctul leazdprin inlocuire direct[ qi are valoarea:
(

ro: I aparline domeniului de defini1ie.

lr(l+ r') h2 * ro * l= - =l*ln2 =t*31r2 (",-,, arctg..lx'+x+l) arctgr/3 :

CALCULUL LIMITELOR DE FUNCTII, CAZURI EXCEPTATE


Am arltat pdnl acum c[ limitele de func,tii comutii cu operafiile lontale, iar in punctele din domeniul funcliilor elementare coincid cu valorile func{iilor respective in aceste puncte. tindnd seama de graficele unor funclii elementare cunoscute, oblinem cdteva limite remarcabile nrcntru astfel de funcfii, in puncte de acumulare care nu aparlin domeniului de defini1ie. De altfel, deducem restor limite se poate face rapid gi cu giruri. Avem urmltoarele limite remarcabile:
de definifie al

rcet

rftL

nlri
ld"_

lig k"orr +ao-rxk-l +...+atx+ao)=ao.a, (as,01,...,dke IR.; ao* 0) .m (as, ct1,..., ak e lR; a* * 0); )H @o*r + ao-rxu-' + ...+ atx + ao) = (-l)ta* lim a': o; (a> l); lim a': 0, r+@ r+< lim a':0; lim a': co, (0<a<1); x+@ r+4
r-t@

lim log,.tr:

@;
@;

lrg log,.r: r+@


Tt -. ltmarctsx:-

r: - @, (a> l); lig log. x: @, (0 < a < l);


lig
log"

r+<
rJ{

lim arcts ,:

-n 2

lip arcctgx:

0;

lim arcctgx:zr.

115

Desigur, pebaza acestor llml [og, o: o;

inde" Itsta

logoo--@;

log,0 - - @; log,0: o;
arctg(-

iilor" (a> l);

se

in

lR

formule ca:

(0<a<l);

arctl*:|;
arcctg

q: -t;
oo)

6:

0;

arcctg(-

n.

defi nilie), procedim astfel

Tinand seilma de toate cele spuse p6n[ aici, desprindem urmltoarea important[: Observalie. Atunci cdnd calculim limita unei funcliiintr-un punct xo (de acumulare pentru domeniul
:

e posibil gi dac6 .r0 nu domeniului de definifie, vezi formulele anterioare), obfin6nd o succesiune de operafii in IR. 20 Daci toate operaf;ile oblinute in IR. au sens,,,rezultatul,'final este limita func{iei. 3o Dac[ prin ,,inlocuire dirgct[" se obline o nedeterminare (ceea ce se intampia murt" frecvent) anumite metode pentru eliminarea nedeterminirii. Reamintim cele gapte tipuri de nedeterminlri: @-@

1o Mai int0i efectulm ,oinlocuirea directii" a lui.r cu xo (ceea ce, formal,

oo. 0

@ @

0 0

C(x Im+{}

l'

oo

00

b) Prin

Metodele pentru eliminarea nedeterminirilor sunt cele pe care le-am vtnfi deja la limite de qinni (factor comun fo4at c6nd x -) @ sau.r -+ o, amplificarea cu conjugata unei expresii iralionale, otganizara num[rului e in cazil 1'), precum gi organizarea altor limite remarcabile. Limitele remarcabile_, se oblin rapid pe baza limitelor corespunzltoare stabilite la giruri, excepfie frcdnd prima, pe caxe am probat-o in acest capitol. Lista lor este urmltoarea: (1)
1irn

fim

ln(

'-{

ln(

k :lm r+0

r+0

lrr: I X
X

(gi toate consecintele)

Q)
(3) (4) (5) (6) (7)

li_ lr(1+r):
r-+0

c) lim t+a
I

liq r+0 " X

-1

ln, o

Nedeterminur.u

9
0

nedeter

(a>

o,

a* l)

6n' -(H-d:1: ,-+0 X


I

(*

e IR)
Nedeterminarea

lim (l+ x)i =e x+0 '


x)a 4x

l'

lim

{:

(cr

> 0, a>

l)
:lim
x-+0

IgY: o

@>t,a>o)

e) Suntr

,+-fr
4

lim (tg

tt6

rezolvat S[ se calculeze limitele urmltoare:

cos2x-cosl0x Ib) _, ,,.-a) -' llm : -'\ ;-ro x' '


d)

ln(l ,! ' +sinx) lrm i--o- 611 +tgx)'

c) lim

x--ra

a' - ao (a>
X

o, a

- A

* l);

ls ry.(n,m
ltu4x

eN,z) 2,m22);

e) lim
,+4

(tg*)n";

f)

ln.r;

B)

fg x';

h)fim(

*x
0

**).
limita remarcabil5 (1), dup[ unele

a) Prin inlocuire directii avem nedeterminareu


i trigonometrice. Avem:
cos 2x

9. Folori-

-cos I 0x _ r._

x'

x+o x,

2 sin

6xsin 4x

:2 imsin6x

;;d 6x 4x 0.-

sin4x

.6*.

x,

!, : Z. t. l. 24 :

4g.

Prin inlocuire directi avem nedeterminarea

9 . folori* limita (2). Avem:

ln(l+sinx) _,,_

h(l+sinx) tgx sinx x+a ln(l+tg.r) sinr ln(1+tgr) tgx sin.r


ln(l+ tg.r)

., .r8* .cosr:1.1.1=1. *ln(l+sinx) r+o


a' -ao ,: -a lima
x+a x-a lnanr
a'-o -l ,. eo (a'-" -l) :fi^a"\a'-"-l):ao litma"-"-l:aolna, x+o x+a

x-a

x_a

unde am utilizat limita (3) pentru inl[turarea

.-..0

-. 0
0

vom folosi limita remarcabild (4) pentru a inlitura nedeterminarea 9 . Avem:


ll

<lt+ x

-<lt-; :,* (l+x)'-(l-x)'-,.*


Xx+0X

lim
r-+0

nm

Suntem in cazul 1', deci organizdmnumirul e. Avem:


\ rd , r lim(tg-r)ts2x-"''i fr \s

lml(tsr-l)tc -

2r

,-

'

=e

--+' o

ri.

,]I;fi t,c,-rlfff ' tg'r-l r+r tgr-l


=e n
tt1

_2J -zl =e ,=e-l

f) Suntem incaztl0. (- *).Siremarc[m cilx> 0 gi atunci,


.r

notind/:- lnr, avem x=e-',cu r-)

Si

se

-+ 0. Rezulti:
fim (-re-' ) = - Itn + ,+@ ,+@

,l
:
et 0, unde am folosit limita (6) pentru a elimina ultima nedeterminare

liq x ln x :
r+0

3
@

lg

g) Suntem
x+0

in

c) lir

cazttl de nedeterminare 00. Putem scrie:


r+0

x1

luq x' - lim eh('-): lim e'h'


x+0

eo

= l, unde am folosit

gi rezultatul de la

(f).
oo. Mai

e)h x-+

h) Deoarece

,[q(r'+5x): a, rezultL c[ prin inlocuire directi avem cazul exceptat o I

(utili
rl

,salionalizdm" numfuItorul, apoi scoatem factor comun forlat,dar mai {inem seama ce
.r

J7 - r l- -x,

a) lit

+ - o. Avem:,gE (.ffi; *,):,Lg

H:,r1E -" lfrtxtrrr+3-x -L-,[,8.,)

:,riq

:-I
2

d) lit
x4

s) lit
rl

qncifii
1.

propue

j)

litr
J+

Calculafi limitele:

-1 a)IS#'
-2

b)lg3
g)

x3 +5x2

+9x
'

x'+x
(*2 _

+x-6 c) ' llm x+2 -:__l yz


x2

-X-2'

d) ' lir4 x+e +; t _./X


ruury -r+0X

o_-

.. J*a1-2 e) llm
x+3
X

_)
o)

rj

-3

0 '

i,-; lirq ,+o


{1 +x,

-l
'

(**2)'=, li^ x+-z


4)' k)

h)rim

E, r+l {y-l

ffi-Jb-+t

,a,b>0: -l

lt

r:,Jx'-4x+ll-4 j) lint "' '*'ii x2 -9x+20

1g

Jj w;
b) e)

-zx+6-\t;'z +zx4

t) \,x 4G7x -17 * x x'-l

ell
5.
Si

2.

S[ se calculeze:

se

") lg

12x3

-6x2 +x+1);

,ls

(4x2

+r-8);

c) ' llm

x+a

d) lim -' ;;;

x2-+x+l
4xz +

x+5'

llm-:ix+1 't* tl x'+4


;

-2x-l Jy'+6x+10' --l


3x2

6.

Calc

-_1

a)

,-*

1I

tl x, _4

s)1,1g(G-S);
j) lim v'iJ1' r+@
2"1

h) rr4 lim (",F * r * zr)

i)rim(ffi-F);

7.

Fie

k) r-+< lim

8. Ar[t

s[ se calculeze limitele, folosind criteriul majorlrii


a) lim x'sin1,
r+U
X
I

sau criteriul clegtelui:

(cr > 0 dat);

b) lim ,o.or1 , (cr > 0 dat); r-t0


X

c) lim x"arctg)-,(cr > 0 dat);


x+U
X

d)

lg5

,(.t*)",

(a > o dat);

") .,is

Y'
l-c-osx

, ls ,[+]' e .rs,[+]'
b) llm
r+0

h) lim 'r+cos'r.
t+@ X

(Utilizarea limitelor remarcabile). Si se calculeze: tg 5x, a) ' lim r+0 2X

3x+sin2x
X

I - cosx c) llm --;-r+0 X'

d) lim

r+0 XSln,

e) - lim x+0

sinr;tg':
Xt

f)
i)

lim x+T

slnmx

,m,n

ez*;
.

g) rrq ,-i 4
r) llm "'

smx -cos.r ---;-; lL


**-4

h) liq - . r+o arctg I

arcsin-r

.'./i*,s, -..[-,s, lir+0


X

-l x+o 6X ;

et'

k) x+o li^*"-oo ,a>oi x_a


e" -cos, n) Iim-;; ' -r-;i
X,

/) lim
r+ll
6

sinr
O-f

l- -!a

7t

,@>o);

eE2' -eE' \ i! m) llm---;-:; x+0 gswzx - esnx '

o) lim -' -*'i6

ln(l+sin.r).

h(l+tgx)
I

'

P)

lg

lffi)
3

/*2r*-t\"

;
I

O lg3tt*sinx)"'s';
I

,) lg3 (cosx),';

+l' ++'\; s) lim (2'

'x+o\

);

0lu4(cosx+2sinx);'
este dat.

5. 5.

Si

se calculeze

I cosx. cos2x..... cosr{r lim , unde n e N* r_+0

Calculafi:

a) lrm

x+@ e'

;;

b) r-t{ lim .r.e';

c) ttS

x.lnx;

d)

ls,';

")

ls ,"".
r.

7. Fie f :lR -+(0;o)otuncfiecuproprietateacr

lir4

r+o

(rc1.+]=2.Demonstra{icd

f-

f(x))

lgf(rl:

&

Aretati cddacd a'2* +b.3'

+c.5'=0

pentru oricex e

lR.,

afunci a

- b - c- 0.

CRITERII DE EXISTENTA .q. LIMITELOR DE FUNCTTT CU yECrNArAlr, CU LIMITE LATERALE


Vom stabili acum condifii necesare gi suficiente ca o funcfie

Teoremtr (de caracterizare echivalenfa:

f s[ aibn in punctul xo limita 1.. cv vecinlti$ a limitelor de funclii). Fie f : D -+ IR., xoe D'Si {. elR. Exi

VeT(l),lUeY(xo)astfelincdtV xeUlD,x*xo flim "r+r0 f(x):/]e[V

f@)eV).

t:

Demonstralie.,,1". Presupunem .U

]q

t@) = !.. SE admitem prin absurd cE

lti
.H

I/o

e"/\l),

astfelinc6t V U eW(xo),1 x, e (l (1D, xr* xo cu [(x) eVo.

C}

Vecinltatea U fiind oaxecare, s[ alegem un gir de vecinlt[{


dac6 xo e ]R, urmare

(U,),rr, construit astfel: n)

U,:(*o-

U,:

(n,

qf

\nn

, ro *-.1

E
(o.

dacd

xr:

co,

respectiv

U,: [- @, -

dacd

oo.

Renot[m xu,=a,,

a,eun(1D, a,*xo gi t@,) ezo.Esteclarcr girul (/(a,)),=, ,, arelimital, Il3:-o,:xo,dar tofi termenii s[i sunt in afara vecin[t[1ii Voe1/(l). Pe de alti parte, din ipoteza lim f(x) : I qi faptul
r+r0

Ytr
Nd

l,* ,,:

xo, rezlttltd, l,:X

t@,)

/, contradictie.

,,". Presupunem ci Y V e%(l),1 U eT/(xo) astfel incdt V x e (J fi D, x *xo + f(x) e V.Fie (a,),r, c D \ { x, } cu Iy ",:.tr, ; vom ardta cL l,yyl t@,) : l. Sd consider[m o vecindtate oarecare Y eZ/(l\. Conform presupunerii in care lucrdm, exist[ o U eT(xo) astfel inc6t V x e U n D, x * xo = f@) e V. Deoarece mo,:x,,3 no N* astfel inc0t V n )fl0 ) o,e U, adic6, a,e (J r'-l D gi de aici rezdf

tG,) e Z. Textul subliniataratd.e l,1g t(a,): t.


Prin urmare, pentru orice gir

(o.

(o,),rreD \

{ xo

.* lH on: xo, rezultd lim f(r, ) : / fi aceasta inseamn[ cl


f :D-+1R., xoeD', xn

Sr
Nol

lim f(x): /. x+xO

Vz

finitqi/ e IR.(/frnit)Existl echivalenla: t,t5n (r) : /l<+[V e>0, 1 6" > 0 astfel inc6t V xeD, x* x* V- xo l< 6, +l f@) - {.1< e].
Teoremtr(decaracterizarecueqi6alimitelordefuncfii).Fie
Demonstralie. (=+). Presupunem

lq

f(r)

: /. Pentru e > 0. arbitrar, luim V eT/(l), V :

(1,-e, /+e) gi

folosind caracteizarea cu vecinlt[1i a limitei, existi U"eY(xo) astfel inc0t V x e(J,l D, x *xo ) f(x) e (l-e,1.+e). Cum U" estevecin[tatepentru xo,existl 6"10.rr(xo-6", ro*6") E(J,,decicuatiit

Tcr

maimultVxe(xo-6",10+6")nD,x*x, >f(x) e(l-e,1.*e).Aceastasemaiscrie:VxeD,x*xs, V-xrl< 6" +lf(r)- ll.r.

acu

@ozilia

(e). Presupunem c[ V e > 0, f *xs, W - *ol < 6" + l(r) - ll. e.Vom ar[ta c[ este indeplinitl caracteizarea cu vecin5tlfi a limitei. Fie, intr-adevir, V e7/(l\ o vecrndtate arbitrard.

din dreapta e adevdrati. 6,> 0 astfel inc6t V x e D, x

tu

lf

tim

(e

Atunci 3 e > 0, astfel incdt (1,-e,l.+e)gV.


120

2o Funclia I : rR + R,

(r)

:{{};,ffi
oi,ce

;:#r*

este continui intr-un punct .ro

lR.

dacs qi numai dacd

f(xo):g(ro).
(xoI
gXr)

hlulie.lo

Se gtie

ci pentru

a,b e IR avem max(a, 61 :a+b+)a-bl


+ u:max(f,rr:f s+)f - sl gi v:

min(a, 61

:a+b-)a-bl

Rezultd imediat, egalit[file de tunclii

min(f

+ - sl ,rr- f s-lf 2

Funcliilefgigfiindcontinue,rez:ultdcaf+g,t-g$ilf-gl
*rnuL, r gi,
2o presupunem

suntdeasemeneafunc{iicontinue'Prin

J. exprim[ cu ajutorul unor funcfii continue, de unde

reniltlcdu

qi v sunt continue.

c[

func{ia I este continu[ in punctul xo . Dac[, prin absurd, am avea f( x, )


IR

* g( xo ), ludnd

(o,),rreQ qi (4),rg

\ Q, cu l*o,:xe, ]* b,:xo, ar tezulta |,lg.'(a,):11j* t@"): f(xo) qi


xo,contradic{ie.Agadar
]r13

mrrb,):]rgs(4):g(xo),adicfllnuaravealimit6in Reciproc,s6presupunemc[ f(xo):g(xo).Fie (4,),,,g]Runqiroarecare*


doar un num6r

f(xo):g(xo)' dn:xo.Dac[ (a,),.rare

finit de termeni iralionali, de la un rang incolo qirul (4, ),r, este qir de numere rafionale 9i deci 1*r(o,) : lTg t@): f( xo ) : t(x); analog, dacd (a,),,, are doar un num[r finit de termeni rafionali. DacL (a,\,,r are o infinitate de termeni rafionali gi o infinitate de termeni ira,tionali, notim cu (ai),r, li subgirul termenilor rafionali, respectiv subgirul termenilor ira{ionali din qirul (o,),rr' Atunci

(oI),.,

\y,("',):lim t@',)= f(xo ):


Dar subqirurile (t(a',)),,,

(xo ) qi

\:*,(oD: limg(ai):
ep;uizeaz[

s(.xo): (xo )'

li

(r(ol))

n,

qirul (t(o,)),rr, ceea ce inseamnl tA ]t* t(a,)

t(xo)'

Rezulti cd funcfia I este continu[ in xo .

tr4ercipii propue FieDcR.gi


xn e R.

S[searatecddacd f :D-+]R.estecontinulin xo
IR este

qi

g:D-+

IR

estediscontinulin

xo, atunci t + g

:D

discontinu6in xo.

FieDclRli

f, g:D-+lR.dou6funcfiicuproprietateacd

f+Sqi f -gsuntcontinue. Sdsearatec[ f qi

g sunt continue.

pentruofunclie
f_(x)

e D. S[ se arate cd dacd f este discontinu[ in xo qi g este continul in xo cu g(xo ) * 0, atunci tg: D -+ iR este discontinul in ro ' Fie f : R. -+ R o func,tie cu proprietatea cI func{iile sin ./ gi cos '/ sunt continue. SE se arate cd f' Fie f, g : D -+
IR.

: min(f(x), 0), V x e D. 56 se arate cd f este continu[ dac6 gi numai dacl f* gi f- sunt continue'
gi
xo

[:D-+

IR,DcIR,definimfuncliile [*,t-:D-+IR.prin f+(-r)=max(f(x),0)9i

este continui.

a)

Si se

arate

c|tunclia f

: iR

-+ IR, f(x)

=U*',;:

ffi, e

, este continui intr-un singur punct'

b) construili un exemplu de funcfie

f :R +

R. continua

in exact douS puncte.

7. Fief :tR->tR.,{('-f l ' xeQ "-t-t,.relR.\Q


a)

S[

se arate

b) S[ se arate

ci f este discontinulin c[ f o f este continuI.

orice punct.

c) Da[i exemplu de fi.rncfie continu[ g : IR. -+ IR astfel incdt g o

8.

Fie f : IR. -+

IR.

o func{ie continui cu proprietatea cL ar rt

[(x):

f s[ fie continul. t(zx), oricare ar fr x e R. SI se arate

c6:

, ,(+):
9.
b) f

"t(a),oricare

ae

IR ei

n e N;

cryete

Ihfini

este constantl. Fie f : IR.+lR.ofuncfiecontinuicuproprietateacd

f(r):

f(x'),oricare arfrx e

IR.

Sisearatec6:

pentru valoar

b) f este constantii.
10. Fie

")

(r+):
f
: IR

f(a), oricare arfrae

IR gi

n e N;

Ram,

+R

otuncfiecontinu[cuproprietateuce

1(*+1): \ n)

f(r),oricare arfrxe R gin e N*. S[

arate cd:-

t mult fund
Teore

t(E)=

a) f(x +

q):

t@), oricare

n frx

IR 9i

q e Q;

de urr

b) f
12. Fie

este constantii.

11. Fie f, g : lR

+ IR funcfii continue

cu proprietatea

c[ f(r) :

g(x), oricare ar fr x e Q. Aretafi cd


ar fr x,y e
]R..

t:

g.

f : IR. -+ IR. o funcfie

cu proprietatea

c[ f(x + y): f(x) + f(y), oricare

SI se arate c[

If are
Deno
multrr

f este continul in origine, atunci f este continu[ pe R. 13. Fie f : iR -+ R. o funclie cu proprietatea cd f(x + y): f(x) + f(y), oricare ar fr x,y e a) f(- r) : f(r), oricare ar fi x e IR;

IR.

S[ se arate c[:

intrea

(=)-l
Jun Dacl
Pentn

b) f(r)

: nt[), oricare ar fi n e N; , t(;) : ! Kr),oricare arn n e N*;


:.rf(l),
oricare ar fi

d) (x)
e)

e Q;

Daci f

este continui, atunci exist[ a e ]R astfel incdt

t@):

*,

oricare ar fi

x e IR..

I<ir
arati
propr

14. Fie

f : IR. -+ IR. o funcfie cu proprietatea c[ f(x + y): t@)t!), oricare ar fi x,y e IR. a) SI se arate c[ f este identic nul[ sau f este strict pozitivi. b) Dac[ f > 0, ar[tafic[func{iag:lno f areproprietateag(x +y):S(r)+ gO),V r,.y IR 9i deducefictr
existii a > 0 cu t(x)

Ie(
Agadr

t(J),,
fm,

:a',

V.r e

IR.

il

15.SAsedeterminetuncfiilecontinuef:lR-+Rcuf(0):09if(x)-r(;) :.r,oricarearfixelR.
16. Sese arate cddacd

(e).
Evidt intre
propr
Darb,

a,b e

f : IR.-+lR.estecontinu[gi areproprietatea tQx)+ f(3r):

5x,Y

x e IR, atunci

Notitu

t(x):*, Vx
17.

IR.

deoar

SA se determine

funcfiile continue

/:

[0,o) -+ IR cu proprietatea:

t(z')= f (3"), vx e IR.

Darb

PROPRIETATEA LUI DARBOUX, EXISTENTA SOLUTIILOR UNOR ECUATII, SEMNUL UNEI FUNCTII CONTINUE
O proprietate remarcabil[ pe care o au funcfiile continue definite pe un interval, util[ in rezolvarea ecualii sau inecualii, este aga-numita proprietate a lui Darboux sau proprietate a valorilor intermediare. Dacd a, D, c sunt numere reale spunem cd c este tntre a Si b dacd c aparline intervalului inchis cu capetele a Si b.

&

Defini(ie
Fie

1c

IR

un interval qi

f : 1+

IR o funcfie. Spunem cd

funcfia I are proprietatea lui Darboux dacd

pentru oice a, b e I qi orice l" intre f(a) $i f(b), exist[ c intre a gi 6 astfel incdt f(c). Geometric, aceasta inseamni c[ orice valoare ,,intermediar6" ], intre f(a) qi f(b) de pe axa valoare a funcliei intr-un punct ,,intermediar" c intre a Si b, de pe axa OX.

],:

OI

este o

ReamintimcIpentruofunclie

[:D-+

lR

giosubmullime

Ee D notlm

t@): { f(r) l,
o muQimii

E; cdnd

e E} 9i numim aceastl mullime imaginea prin funcyia

E:

D mullimea f(D) se numegte simpluimaginea

funcyiei f. O caracteizare a funcliilor cu proprietatea lui Darboux este dati de urm[torul rezultat: Teoremi Fie f : 1-+ IR. o func{ie (1c IR. intewal). Exist6 echivalenfa:
are proprietatea lui Darboux] <+ [V J interval, J c I f(/) este interval]. Demonstralie.lnainte de a trece la demonstralia propriu-zis6, reamintim c[ un interval este o submullime a

If

mullimii IR, care din punct de vedere geometric se reprezint[ pe dreapta real6 printr-o mullime de tipul:
intreaga dreapt6, o semidreaptE, un segment sau un punct (adicd o mullime format6 ,,dintr-o singud bucati"). (=). Presupunem cI f are proprietatea lui Darboux gi ar[t[m c[ transformd orice interval intr-un interval. Fie

./un interval oarecare inclus in L S[not6m m:inf f(4.R , M:sup f(/1 eR. Daci f nu este constanti, avem m < M. Ardtdmmai intdi incluziunea (m, Mg f(4. Pentru aceasta, fie l" e (m, M oarecare. Daci am avealu < f(x), pentru orice x e J, ar insemna c6 l, este minorant pentru mullimea f(.,), deci tr" < inf t(A: m, contrar faptului cd?'> m. Prin urmare, existi a e J astfel incdt X > f(a). in mod analog se aratd cd existd b e J astfel incdt f. < f(b). Rezulti cd l. este intre f(a) $i f(b). Deoarece funclia are f proprietatea lui Darboux, existi c intre a qi b, deci c e -( astfel inc6t l, : f(c) gi de aici rentltd ),e f(.,|. Cum ?' e (m, lt{) afost arbitrar, rez;ultd incluziunea (m, M c f(4.ins[, deoarece m, M sunt marginile mullimii f(/1, avem incluziunea f(A e lm, M. Agadar, (m, M c f(4 clm, M. Deaici reniltlcdt KA esteunuldinintervalele(m, M,l*, M,(m, M, [m, M. Retinem ci mulfimea f(/) este un interval. (e). Presupunem c5 Y J I, J intewal + f(4 este interval gi arltim cd f are proprietatea lui Darboux. Fie = a,b e I ei l" intre f(a) 9i f(b). Not[m cu -/ intervalul inchis cu capetele a Si b, deci J g I. Evident f.(a), t(b) f(4. Cum f(/) este un interval, iar l. este intre f(a) $i f(6), deducem cd t" e [(J), deoarece un interval conline o dati cu doui puncte gi orice punct dintre ele. inseamn[ c[ exista c e J, adicd, c intre a gi 6, cu I : f(c). Teorema este demonstratl. Rezultatul care unnetvl este foarte important gi ne aratd ci func]iile continue (pe un interval) au proprietatea lui Darboux. Prin aceasta ne asigur6m de suficiente exemple de funcfii cu proprietatea lui Darboux gi anume toate func{iile continue (pe un interval). in acelagi timp putem interpreta proprietatea lui Darboux drept o condilie necesar[ (nu ins6 gi suficienti!) pentru continuitatea unei funcfii pe un interval.
137

Teorem[ (Bolzano) orice funclie continud [ : I -+ IR (l interval) are proprietatea lui Darboux. Demonstralie. Fie a,b e 19i l. intre (a) $i f(D). Fixdnd ideile, si presupunem c[ a < b Si t@) < f(D), deci

<xriF
interval,

calculdr

t@)<I<f(D).Dacil':t@)saul.:f(D)putemluac:arespectivc:bSiamg[situnc?ntreasibw"

proprietatea f(c). Sd presupunem acum c6 f(r) < I < f(D). Considerim


ba mai mult,

I:

{xlx e fa, bl, (x) < I}. EvidentaeA,deciA*AsiAestemtrrginitii,fiindinclusiinintervalulfa,b).Existiatuncic:suple&


mullimeal
Vom arlta cE

ExERC]

c e la, b). X, : f(c), ceea ce inseamni

c[ f are proprietatea lui Darboux.

Pentru fiecare

n e N*, numlrul

c--I

nu este majorant pentru

(fiindcI c este cel mai mic majorant),

ceea ce inseamnl

ci exist[
<

an

eA

ll astfel incdt o,r"-;,adicd c-!<anlc.p1enrlt[ci


Trecdnd la

a,*

0.

lim

o,:

c gi cum

a,e A,avem f(a,)

I,

V n e Nt-

Din (2) qi(2)renftn I: f(c). Observayie. Reciproca teoremei precedente este fals6, mai precis existi funcfii care au proprietatea lui Darboux dar nu sunt continue. Un contraexemplu in acest sens il constituie functia f : IR. -+ R, dat6 prin:

limiti cdndn -+ co gi finand seama c6 f este continu[, oblinem f(c) < I. (l) Cum f(D) > ), 2 f(c), reniltl c * b, deci c < D. S[ consider[m atunci un qir (b,), rg(c, b) 1g b,:c.Deoarece boeA,avem [(b,)>1., vn e N*. Trecdndlalimit[ cdndn-+ogi "" (2) lindnd seama cI f este continul, rez;ultJ f(c) > I.

Hf(,
punctel

7elR,i

2. tui
astl

Solulie,

diferent Deoare

fft):{t*+ ' dacb '*o I a,daclx=0


proprietatea

-b<
3.

,cu ., e

[-

1, 1] rixat.

cela,
S[

Aceastl funcfie nu este continu[

in .ro: 0, fiindc[ nu are limitl in acest punct. Totugi funcfia arc lui Darboux, ceea ce se justifici in felul urm[tor: fie -r s IR un interval oarecare. Dacd J e(0, *)

Solulie
xz= 0,

sau./c (-

0), intrucdt restricfiile func{iei f la fiecare din aceste intervale sunt funcfii continue, deci frrncfii cu proprietatea lui Darboux, rezultii cdt (A este interval; dac[ 0 e J, se aratli imediat (prin dublfl incluziune) egalitatea [- l, 1], deci f(/) este tot un interval.

-,

Stabilil

f(4:

Un corolar important al teoremei lui Bolzano este urmitoarea:

f(-3) f(-1)
f(3)

Propozi{ie. Considerim o funclie continu[ f :1-+ R. (/interval). 1o Dacd in punctele a, b e l funcfia f ia valori de semne contrare, atunci f se anuleaza cel pulin o dat[ intre

aqib.

cu f(c) : ],: 0. 2o Presupunem prin absurd cd f nu are semn constant pe 1, deci exist[ a, b e.lr astfel inc0t f(a) gi f(D) au semne contrare. Aplicdnd punctul 1", rcntltd cd existi c intre a Si b, deci c e d astfel tncdt f(c) : 0. Aceasta contrazice ipotezac[ fnu se anuleazipeL Obsenalie. in propozilia precedentdipotezacl f este continu[ poate fi inlocuit[ cu ipoteza mai slabi c6 f are proprietatea lui Darboux. Dispunem de un algoritm simplu dea a stabili semnulfuncSiei continue definite pe un interval. Dac[ avem funcfia continu[ [ : I + IR (1 interval) rezolvim mai intdi ecualia f(x) : 0; s[ zicem c[ aceasti ecuafie are doar un num[r finit de solufii (numite Si zerouri ale funcfiei fl, fie aceste d xr< x2< ... <
Darboux, exist[ c intre a gi
D

Dacd funcfia f nu se antileazdpe intervalul ea men}ine sernn constant pe acest interval. Demonstralie. 1o Lu[m ], 0 care este intre (a) $i f(D), prin urmare, deoarece are proprietatea lui

2"

f(l): :
f(s):
f(7) =

138

<xn; pe fiecare interval (xo, xo*r) funclia f are semn constant (fiindcl nu se anuleazL), care se obfine calculflnd valoarea funcfiei intr-un punct convenabil din acest interval; acelagi lucru este valabil pentru intervalul 1n (- @, Ir ) dacd xr> inf 1, respectiv pentru intervalul I f1(x,, o), dacl x, < sup .L Pe scurt, refinem cd semnul uneifuncgii continue se obyine prin vulori.
EXERCITTI rezolvate

S[ se arate cE orice firnclie polinomiali de grad impar cu coeficienfi reali are cel pufin o riddcini reald. fululie. Consider[m funclia polinomial[ asociatI: { : R -+ ]R, f(x) :a,xn +a,-rx"-1 +...+afi+ao, unde n e N* este impar, axt t1 , ..., d,e IR' 9i

l.

a,* 0. Fix6nd ideile, sd zicem cd a,)


1g f{D

0. Atunci

cu f(B) > 0. Deoarece funcfia continul f ia valori de semne contrare in punctele cr $i B, rezultl ci ea se antleazl intre cr gi B. Aqadar existi y intre o $i B, deci cu at6t mai mult
oo, deci

,t3g

(, :

-@, deci existi cr e R. cu f(cr) < 0. La fel,

existi F e

IR

IR, astfel incdt f(y)

0.

2. Ar6ta{i c[ orice funcfie continud f : fa, bl +


astfel ca

la, b] are cel pufin un punct fix, adici existd c e fa, bl R., g(x)

t@):

c.

Solulie. Considerim funclia auxiliar6


diferenfa a doui funclii continue. Deoarece f(")> areniltdsia):

g i la, bl

f(x)

- x, cate este o funcfie continu6, fiind

t@)- a>0gi,inmodanalog,dinfaptulc[ f(b) 3brenlJtds(b): f(b)- b < 0. Aqadar, funcfia :continu[ g ia valori de semne contrare in punctele a qi b, prin urmare existl c e la, Dl astfel incdt g(c) 0. Aceast6 egalitate este echivalentd cu t@\: c'
[E
E)

3.

S[sestabileasclsemnulfunc{iei f :lR.-+lR,definit6prin: /(x)=x(x+z)'z(x-2)(2'-16)arctg(x*6). : Soluyie. Funcfia f este continul pe IR (fiind o funcfie elementard), iar ecuafia f(r) 0 are soluliile xr: - 2,

tr
E)

xz:

0, x3:2, xq: 4,

xs:

6.

Stabilim semnul prin valori:

(-3) : - 3 . I . (-s)[;-

(t

t6

\
)arctelg)

> 0, deci f > 0 pe (-

*, -

2).

f(-l) : - I . I . (_3)
f(1)

9' (-1)' (-14) arctg(-5) < 0, deci f <0pe (0, 2). f(3):3 '25't '(-8) arctg(-3) >0, deci f >0pe (2,4). f(5):5 .49'3 '16arctg(-l)<0, deci f<0pe (4,6)f(7) :7. 81' (128 - 16)arctg I >0, deci f >0pe (6, *).
Tabloul de semn al funcfiei f este redat mai jos:

: I'

(t \ > 0, deci f > 0 pe (- 2, 0). t6 [, - )arcte?T)

139

cEeercifii propse

b)
cr

1.

Si

se arate ctr

urmltoarele funcfii au proprietatea lui Darboux:


;

12. Fi(

a) f : IR -+ IR, f(x) = sin.r

b) f :R-+IR,

f(x): x2+l'

x+l

lat

Isinx *-u v+n c) f :lR-+lR, f(x): { x' I t ,.r=o

d) f :R-+IR, f(x)=

le'-l r(0 1x ,
[x+1, x>o

13. Fi(

Dz

2.

S[ se arate c[ urmfltoarele funcfii nu au proprietatea lui Darboux:

14.

SE

a)f :R+rR,

f(.r):{l,ilR,q,
Its.xx*u; ^ l;'0, x=0 [
{;.',X'.H\O

b)f :R+rR,
d) f :R-+tR,

f(.r):{,i,:
f(x): lf

i;3'
i

15. Fi,

(o.x<o

pr

c) f

:R-+lR, f(x):

lx'*-"

_,^

16. Fi

c0

e) f : IR -+ IR, f(x)

17. Fi

18. si

3. 4. 5.

Fie f : IR -+lR o func{ie cu proprietatea lui Darboux astfel incdt t'@)


constantii.

1, V

e IR.. Sl

se arate

cl f este

19. Fi
u

Fie{ -Iintervale
ctr

de numere reale gi

f : I -+ J, g: J -+ IR func{ii cuproprietatea lui Darboux. Si se arate


lui Darboux.

funcfia I o g: I

IR are proprietatea

S[ se stabileasc[ semnul funcfiilor: a)

f(x)=(x-3)(2-

-l),

x e lR; a)

b) f(x)=ln2

x-4,

x e (0, m);
IR.

mt

c) f(x)=xo -17x2 +16, x e

b)n
1;

6. 7. 8. 9.

Sd se arate

clecuafia

x'+x'+mx-l =0 are o solufieinintervalul [x' -gx' +23x -14 = 0


13

l], oricare arfi

i
IR..

c)

m'

S[ se arate c[ ecuafia x3 + 3x -2 = 0 nu are toate solufiile intreg. S[


se arate cd

ecuafia

are trei solugii reale pozitive.

SE se arate

c[ ecua{ia 2' =lx

are cel pufin trei solufii reale.

10. Demonstrali c[ urm[toarele funcfii sunt bijective:

a)f:R.+IR, f(x):x'+3x-l; b)f :R.+lR, f(x):x+e'; c)f:(0;o)+1R, f(x):x*lnr.


11. a) Da{i exemplu de functie crescitoare pe intervalele [0; 1) il
140

[;

2] care nu este crescltoare pe lO;2).

b) Demonstra[i

cFt

dac[

este continu6 qi crescltoare pe intervalele

t0; 1) 9i [1;2], atunci


se arate cd dacd

este

crescdtoare pe [0; 2]. 12. Fie .I

IR

un interval gi

f : 1-r

jR o funclie cu proprietatea

lui Darboux. S[

are limite

laterale intr-un punct .r0

el atunci f este continul in xo '


f(4
este un interval, atunci

Fie

f : 1-t

lR o funclie monotonl. SE se arate c5 dac6

f are proprietatea lui

Darboux.
14. S5 se demonstreze cd o

funclie injectivd

f : I -+ iR. av6nd

proprietatea lui Darboux este strict monotona'


R..

15.

Fie f : IR.+R cuproprietateacA f(f(x)):-x, oricare arfrx e


proprietatea lui Darboux.

SisearatecE f esteinjectivlqinuare

r6. Fie

1g

IR

un interval 9i

f : 1-+ IR o funclie

avdnd proprietatea lui Darboux.

Si se atate cddacA I f I

este

continui, atunci f este continuS. t7. Fie f : [0; 1]


18.

[0; 1] o funclie continuS. S[ se arate c6existd a el0;1]cuproprietatea t@)*

a:

l-

SisearatecSnuexistSfuncliicontinue {:10; 1l -+ [0; 1] cuproprietateacdx

Qe
e

{(-x)

e Q'

19.

Fie

f : [0; 2] +

lR o tunclie continua

cu f(0)

!Q).SE se arate c5 existl u,v

10;21 astfel incdt

-v: I ti f(zr): f(v).


LE

GATURA

ONTINUITATE_MARGINIRE

Defini(ie O funclie
a)

t:

D (elR.) -+

IR se numeqte:

mdrginitd superior dac6 imaginea sa f(D) M e iR. astfel inc6t f.(i < M, Y x e D'

f(r) | x e D}

este o mullime mdrginitS superior, adicd existd

b) mdrginitd

inferior dacl imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitd inferior, adic[ existb m e

]R astfel

incit m < c) mdrginitd dacd imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitl. adicd existd m, M e IR astfel

incdtf(x))m,YxeD.

tk)

<
qi

<M,VxeD.
murginea inferioard

Numerele sup f(D)

li inf f(D) : *I f(x) se numesc respectiv marginea superioard ate funcliei [ : D + lR; in general, aceste numere aparlin mullimii IR :
sup

f(x)

in cazul unei funclii mSrginite, marginile sale sunt numere reale (finite). Ddm mai intdi un reztltatpregdtitor, important 9i in sine. Lema Weierstrass-Bolzano pentru o mullime infinita gi marginitd existd cel pulin un punct de acumulare (adic6: D infinitd mdrginiti * D'* A).

qi

t4t

Demonstralie.Fiea:inf D, D:sup D,cua,b elR,a<b.Demonstrlmciexistidou6giruri (o,),rr,(b,


de numere reale cu proprietifile:

lo anlan*r<b*t<bn, Vn eN*;

2o

b,-a,:#,

vn

e N*;

3o intervalulla,, b,] confine o infinitate de puncte din D, V n e N*.


Construcfia acestor giruri se face recursiv (prin induc{ie). Pentru fost conctruite, vom construi a,+1,
bn+t

ft: l,lulm a,: ct, br: b.DacL oo, bn

in felul urm[tor: impdrfim intervalul la,, bn] in dou6 intervale gi deoarece lan, b,l confine o infinitate de puncte din D reniltd c[ unul din intervalele obfinute are asemenea o infinitate de puncte din D; notim acest interval cu I a,*, , b,*r7 gi astfel le-am construit pe a,u
b,*, . Proprieteflle 1", 2o, 3" se

verific[ rapid.
este crescltor gi mdrginit, iar

Din

l"

rezultd

ci girul (o,),r,

girul (b,),r, este descrescdtor gi mirginit, deci

aceste qiruri sunt convergente. Din 2o reniltl c[ limitele acestor

c)1

doul giruri sunt egale gi fie .ro valoarea lor comun6.

Vn e N*Cum a,Scr,( b,,rentltidinteoremacleqteluice lig dn:xo.Agadar xo estelimitaunuiqir (cr,),r,gD\ \ { xo }, ceea ce inseamni cd xo e D'.
Din3o ren;Jtdclmulfimea
xo,
Rezultatul urmfltor este foarte important Si realizeazd leg[tura dintre funcfiile continue gi funcliile mirginite. Teorema lui Weierstrass

Dila,,

b,] esteinfinitl,deciexistl a,e

Dllan, b,f,cnan*

2. 3.

Fie
ner

Fie

DacI f : fa, bl ->


astfel incdt

IR este o

funclie continui, atunci funclia f este m6rginit6 gi existd r',


f(-r)

x" e la, bl

1. Fie 5. Se 6. 7.

f(I) :,iilEr f(r) qi f(x') :,sup,

sol

(o funclie continud pe un interval compact este mdrginitl qi iqi atinge marginile).

Fi(

Demonstralie.I) Ariltim c[ funcfia f este m[rginiti. Presupunem prin absurd ci f este nemlrginit6 gi atunci pentru oice n e N* exist[ a"ne fa, b] astfel incdt:

a) ne

n. Multimea {o,, In e N*} este infinitE 9i m[rginitI, deci conform lemei Weierstarss-Bolzano, admiteunpunctdeacumulare ro gievident xoefa, b].Altfelspus,exist[unsubqir (o*)o_, allui (o,),-,

lf(o,)l>
cru*

b)

cu

*xo, Y ft e N* gi astfel incdt lim d,r:xo. Din (1) uro"-

lf(o*)l>

no, de unde reniltd

cL

lf{o,-)l: *. Prin urmare, findnd seama ci f : I g f(o* ) l:19 I {(o,- ) l: *, contradic{ie.


|5g
II) Arit6m cI funcfia f iqi atinge marginile. Sinotdm m: i1tf. f(x)SiM: sup f(-r). xela.bl xefu,bl

este continu[, avem:

lf(ro)l:ltt1g o,*)l:

8.

Fi
ol 6

Presupunem prin absurd cE marginea inferioarl lz nu este atins6, ceea ce inseamnl cA f(x)

) m, Y x e la, bl.

9.

Fi

10. D

Atunci putem defini func{ia g :

la,6l -+

lR,

g@:

func{ia g este mlrginit[, deci existS ]" > 0 astfel incdt g(x) S

ll

f(x.l -

],, V x e la, bl. Aceastii inegalitate se scrie -, ) 2 m*t, o x e fa,Dl. Rezulti cd m +l- este un minorant pentru mullimea t([a, b)),
142

flh,

care este o funcfie continuE. Conform cu I)

sE

)"=

mai mare decdt m: inf f([a 6]), contradiclie cu faptul cE m este cel mai mare minorant al acestei mullimi. Analog se arati cL dacd marginea superioari nu este atins6, se ajunge la o contradicfie. Agadar aceste margini se ating (sunt valori ale funcfiei) , adicd existE .r ', x" e M: fa, 6] astfel incdt m :

t@) si

t@\.

an

qfunciln prorye

ple
dc
hI ,

1.

SI se arate c[ urmltoarele funcfii sunt mirginite: a) f : [0, 1] -+ [0, 1],

f(x):x;

b) f

: R.

-+ IR,

f(r):

sinx;
.

ecl

c)f :lR-+lR,

f(x):arctgx;

d)f :R-+lR, f(x):1*1 x'+l


se arate

2-

Fie

f : (0, *) -+ (0, co), f(x) : l. tn x

ci f este m6rginit6

pe orice interval mirginit dar este

nemirginit5 pe (0, o).

3. Fie f : IR -+lR o funcliecontinudav6ndlimite

finite cdtre*@ $i-oo. S[se aratec6" f estemdrginitd.

4. Fie f : [0, l] -+ (0, 1) o funcfie su{ectivl. s[ se arate cE f este discontinu[. 5. Se consideri o funcfie f : IR. + IR. continul gi mlrginiti. SI se arate cd ecualia f(x) : x are celpulin
solufie real6.

6-

Fie f

: lR'

-+

IR.

o funcfie continu[. Dac[ ecua]ia f(x) = x3 nu are

solulii rcale, ardta[i cd f

este

nemirginit[.
este

t
o,

7.

a) Fie

a<

b numere reale gi funclia

t:

(a, D) -+ JR.,

f1r): -l*+. a-x b-x Si se arute cd f

nemirginitl inferior gi superior.


b) Fie

{
5

g: la, bl-+ IR o funcfie continuI. SI se arate cE existE c e (a, D) astfel ca f(x) -

1 *=L. a-c b-c


aratecdfunctia

8. Fie f :lR.+IR.ofuncfiecontinulcuproprietateacd lim f(x):rr- "f(')=0.56se ,-)-@


X
X

g:
9.

f + le este surjectivS.
SE se arate
:

Fie l" e R, l, > e.

c[ ecuafia e" =]vx

are cel pulin dou[ r6d6cini reale.

10. Daci funcliile ,/, g

IR

-+ IR au proprietatea cil/este continuS, g este monotonl qi ,f(x) = g(x), Vx e e,

s[

se arate cL

= g.

143

Trsrp

DE EvALUARE
Testul

I
f
: IR

t. Si se afle valorile

reale ale numerelor a gi

pentru care fi.rnclia

-+

IR.,

xell,2] ,r--r-r,*+b, ",'r\\:;:i)w(2,* (r) :

l;,

*)

".,"

continur pe

IR.

o
b) + (ro

Prob
S

2.

Fie numerele reale a < b. Sdse arate

c[ ecuafia (xz +l)(x -

+2)(x-a)

= 0 are cel pulin o solufie

in intervalul (a, b).


3.

interval) problema mina o dr


determint

S[ se arate c[ func{ia f : IR +

R,

f(x)

x sin x, este nem[rginitii pe

IR.

4.

Slsearatec6funcfiaf :lR+1R.,
aelR.

f(x):{r ""r'*-"

[1.",- 1 v+(r

,pozilie I MqpenL(
acesteia.

determini

[ " ,
f(x),

areproprietatealuiDarbouxpentruoricc

r=o

5.

Fie

:lR

+iR

continul, astfel incdt "f(Lx)=

VxelR, unde ],>1

este

fixat. Si se arate cLf ests

Atunci, p fiind limi

funcfie constantI.

exist[ tar

limit[
Testul 2

est

o
are o infinitate de solufii.

Prot

(
1.

Fie

z e N arbitrar. S[ se arate c[ ecuafia sinx

= cos'.r

rectilinie.
Migcarea

2.

S[ se determine funcfiile continue f : (0, o)

IR cu proprietatea:

tntr-un m
Pentru ac Pe interv

t@): f(x) + f(y), oricare ar fi x,y e (0, o).


3. 4.

S[

se studieze semnul

funcfiei f : (0,

oo)

-+ IR.,

f(x):

(x

- l) .lnx.

mobilulu

Fief:lR+lRofuncfiecuproprietateacif(x)Q<+f(x+l)EQ.SAsearatecifarecelpufinun
punct de discontinuitate.

fiind

toca

Fie

:l0,2nl-+lR. o funcfie continul cuproprietateacd

f(0)=f(2n). S[ se arate clexistl

ce[O,n]

astfel incdt .f (c)=

f (n+c).
cos x.

Determinafi punctul c in cazlul funcfiei -f (x\ = sin x -

I
Definifie

a) Func{i

PROBLEME CARE AU CONDUS LA CONCEPTUL DE DERIVATA


Problema tangentei la o curbi (Leibniz) SI considerim o funclie continui f : 1 + R (1 fiind un interval) gi un punct fixat Ms(x* f(xo )) pe graficul s6u. Se pune problema definirii tangentei in Ms la graficul funcliei f. A determina o dreapt6 ce trece prinh-un punct fixat este echivalent cu a determina panta dreptei respective. Gdndim tangenta in Ms ca o -pozilie limite" a unei secante MsM care se ,,rotegte,, in jurul lui Mopdnd ce puncful Mse,,suprapune" peste punctul fix Ms. $tim sI determinlm panta unei drepte c6nd cunoaqtem dou6 puncte ale acesteia. Prin urmare panta secantei MsM este raportul

!u*!uo _f@\-f(xr). xu - xuo x- xo


Atunci, panta tangentei in Ms la graficul funcfiei f se definegte ca fiind limita acestui raport cdnd x 9 ro . prin urmare vom spune c[

exist[ tangenta in Msla graficul funcliei

t^f(x)-f(xr) f dacl 9i numai dacd exist[ limita r+,0 _


X
Xo

qi aceastl

limit6 este tocmai panta tangentei. Daci limita este infinit[, tangenta are direcfia axei Oy.

Problema vitezei unui mobil (Newton)

considerlm un mobil M ce se miqc[ neuniform pe o traiectorie rectilinie. Fie s(r) spaliul parcurs de mobil pdndla momentul de timp /.

" Migcareafiindneuniformd,sepuneproblemadefiniriivitezeimobiluluiffi
t'r Pentru aceasta sr consider6m un moment t foarte apropiat de 16, cu r >re. Pe intervalul de timp [16, l] migcarea poate fi ,,aproximat6" cu o migcare uniformd qi atunci vitezamedie a
mobilului pe acest interval este raportuf

"

-ta\

intr-unmomentfixattn.

+ o

ilfin

t0)-{(rt)
t-to
/e,

. Vom defini atunc

viteza mobilului la momentul ts ca

fiind tocmai limita acestui raport

cdnd

t)

adicd:

li1;1 t+to

9L*d t _ to

dac[ aceast6 limitd existd gi este finiti.

DERTVABTLTTATEA UNEr FUNCTTT iNrn-ux PUNCT, PE O MULTIME, FUNCTIA DERIVATA


Reamintim cd pentru o mullime D

iR

notln cu D'mullimea punctelor de acumulare.


c6:

Definifie. Fie f : D -+
a) Funcfia

IR.

o funclie gi xo e

D n D,.Spunem

f are derivatd tn punctul xo dacd,exista limita lim f@) - "f(xo)


,+x0

x-xo

t45

Aceastl limita se noteazd f'( ro ) gi


b) Func{ia

se numeqte derivata

funcgiei f in punctul
9i este

.ro

este

derivabild tn punctul

xo dacdexisti

finitii limita ,r^

x+xo

(x) - "f (x')


x

xo

uti
a)

Este bine

sI remarclm cI existenla limitei din definifia de mai

sus reprezintl o problem6,

aceast[ limiti,,con{ine" nedeterminareu punct in care funcfia

}. 0

SU

refinem, de asemenea, faptul cI in aceasti definilie xo este


este un punct de acumulare pentru domeniul de defi

c)

este

definitl gi in acelagi timp

al acestei func{ii.

e)

Exrupr-n
1. Pentru funclia

f :lR+lR, f(r):Vi, si cercetlm existenfa derivatei

in punctele

xo:l gi xo:0. A

2.

S5

f@)-f(l):rif,6):lim t \-'' ;; ;i

f . :1, x-t ;';;1i,;_r;({7*{tr*f) 3' f @)- (o):t* :lim l: *. f,(o) :lim x+0 x+0 X x+0 |i .f 0

.r-1
"f

S-l:fi-

-l

a)

c)

X2

Prin urmare in punctul


cu

xr: I funcfia f este derivabil[,

iar in punctul

xo:

0 frrncfia are derivata

egall
excep!
derivat

(deci nu este derivabill!).

dacd x * 0 2. Funclia f : lR -+ lR, f(x) =]"t';' rr 0 , dac[ x=0 L


mult, nu este nici derivabil[!),
exist[.

1.1

are derivat[ in punctul

ro:

0 (deci, cu atAt

tng,

Propor
constar

.l "*o::limrirrl deoarece: ,rrn 'f(x)-.f(0):6rr r+0 x+0 X r+0 X


-0

li

aceast[

limiti

nu

Demon

No{iunea ,,locali" de funclie derivabil[ intr-un punct se extinde la nofiunea ,,global[" de func1ie derivabili pe o mullime. Caz;ul cel mai frecvent este acela al unei funcfii definite pe un interval sau pe o reuniune de intervale disjuncte. Pentru un asemenea domeniu de definilie D toate punctele sale sunt gi puncte de acumulare, adicl D nD': D.

Propo:

fiir
Sct

Defini{ie Fie

f : D -+ IR o funcfie. Spunem cE funcfia f

este

derivabildpe o muQimeA e D OD'dac6

2o Fu
este

derivabild in fiecare punct xo e

l.
3"

fin
Scr

in particular, cdndA: D, spunem mai simplu ci funcfia I este derivabild. Definifie Fie f : D -+ IR. $iDr : {x, e DnO'l f este derivabilSinpunctul ro }.

Fr

t' : D, -+ IR care asociazd fiec[rui punct xo e D1 numlru] real f'(xo ) se numegte derivatafuncliei f, iar domeniul de definilie D1 al funcliei f' se mai numegte domeniul de derivabilinle al funcfiei f. Observagii. 1o Efectudnd substitulia t : x -xo, derivata funcfiei f ?n punctul xo se mai poate scrie:
Func{ia

de:

Scr

f'(xo):li*MTM
Vom folosi frecvent aceast[ scriere, in care limita se calculeazi in origine. 2o Trebuie s[ facem distincfie intre nofiunea de derivatd a unei funclii tntr-un punct (care este un numir din

4o

Fr

t'

R ) gi noliun ea de derivatd a unei funclii (care este o funclie).

Scr

146

E^fercilii ?rorye

l.
r--r
4

Utilizend definilia, ardtati ci urmitoarele func1ii f : IR. -+ R sunt derivabile in punctele indicate:

(x): c) (x) :
a)

l*

:.

; 2* in ro:3 ; l r.l x+0 ^ rn.r,:u; Ix'sin-. e) t(x): J x I o ,x=o


xo

in xo: |

b)

f(r): Vi

in xn:

d) f(r)

sin2xin xo:

fl f(x) = )*','*'q,
b) f
: lR

^ in xo:0. l-x"xelR\Q
u

SE se arate cd urmbtoarele

funcfii sunt derivabile in origine:

a) f : IR -+lR,

f(-r;:rlrl;

+lR, f(x):lrlrirr;
e
IR.

c) f :lR.-+lR,cuproprietateaca

lf("r)- I l<x2, Vx

DERIVATELE FUNCTIILOR UZU ALE


Vom vedea acum cI funcfiile vzuale au derivatS in toate punctele in care sunt definite gi, cu c6teva :xcepfii, sunt chiar derivabile pe tot domeniul de defini1ie. in cantl tuturor acestor firnc{ii vom determina Jerivatele lor. Cind vom calcula derivata in fiecare punct, vom face apel la limitele remarcabile de funclii.

Propozifie. Func{ia constantd


:onstantd nulS

f
.r0

IR.

iR, f(x)

c (c e

IR.) este derivabilS,


.

iar derivata sa este funclia

f' : iR. +

IR,

f'(x):0. Mai simplu, scriem c':0


elR.avem: f'(xo)

Demonstralie.infiecarcpunct

*rr^ f(x)-f@):lim c-c :0.


r+r0 x-xa
x4xo x

Propozifie. 1o Funclia putere cu exponent natural

fiind funclia f' : IR. Scriem:

-+ lR, f'(x) :

: IR.

-+ R, f(x) :

x'

- xo (n e N) este derivabilS, derivata sa

nx"-t

("')' =nx'-t
: IR.

(n e N*, x e

1R).

2o Funclia putere cu exponent intreg f : R

fiind funclia f' Scriem: (x^)'

\ {0} -+ iR, f'(x) : mx'-'

\ {0} -+ R, f(x) :
.

x'

(m e Z, m < 0) este derivabilS, derivata

sa

=**'-'

lm e Z, x e IR.\ t0)).
(n

3o Funclia radical

f : D +R, Kn:d;

eN, n>2,

D:

IR.

pentru

n impar,D

[0,

oo)

pentru n par) este

derivabilipeD\ {0},av6ndderivata f':D\ {0} -+lR, f'(r)


Scriem:

-#,iarin nlx

xo:0arederivata*oo.

(Vx)=--=I
n
1l

, _.t

x'-'

(rze N.

__

n>2.xeD\{0}).
f
: (0, oo) -+ IR,

4o Funclia putere cu exponent oarecare

f(x):;r"

(cr e

1R.)

este derivabilS, av6nd derivata

f' : (0, co) -+ IR, f'(x): cr;o-'.


Scriem:

(ro)r-..r4-r

(cr e

R,

x >o).

147

Demonstralie.l" infiecare
f'(
xo

xo

lR.

avem:

x+xo

$ 4{@ X-XO
IR

: 6r, I1-'Jx-+xo

X-XO

yrn = ,+ro

(x-

xo)(x'-t + x'-'xo + X-XO

"'+ m;-' +

4t) = *t-,

lo

2" in fiecare xo e

\ {0} avem, dacinotiim fr: -fi,cu n e N*:

lim
,-$

f,(ro
3o

f (x)- f (x) ) -rr^ x+xO x-xo

in fiecare

*t : lim x" -'t - t)xo x xo x"xt : -*t-t X #: -nx-n-t: (x): rrr, J:-6-: xo e D\ {0}, avem: f'(xo ): lim f @)- f Jro x- xo ,*" (iE)' _(4f,-I
XO

*' :li* _ l)16

l1

mxt-,

I)emon

: lim

,-" (*l; _ <li

I
n

\l*l'
+
co, unde am

:lim
,-+0

in punctul ro: 0 avem f'(0) :1g3

3#:IS
1

r'-r>0(clcidacdn

9:m #:+=
r'-')0,

finut seama

hopoz
Scriem

esteimpar, atuncin

estepardeci

,>0).
4o

iardac6nestepar, atunciD: [0,0o)

in fiecare ro ) 0 avem: f'(xo )

:l,lj$
.o. l= 0r;..
'ro

:m h*C=r,*

't('.*)" -x[

Demon

:,f

1,,$

+-.*:
n

[,*a)" -,

: :lim ,-+0
Propoz
definif;r

xo ,r

Obsemalii.l. Toate cele patru formule de derivare din aceastli propozifie pot fi relinute intr-una singuri gi
anume

(r")'=Go-!,cumenliuneacdludndperind cL:n N*,respectivcf,: m eZ,m<Igiinfinec

::,
1

(
I
(.

n e N, n > 2 gi modificdnd corespunzitor domeniile de definifie, se oblin gi celelalte.

xeD

2. Punctul 3o al propozi{iei precedonte arati cE exist[ funcfii elementare care nu sunt derivabile pe tot
domeniul de defini{ie, de exemplu funcfia radical. Agadar, aici nu se int6mpl6 ca la continuitate, unde am vdant cd toate funcfiile elementare sunt continue pe tot domeniul de defini1ie. Propozifie. Funclia exponenfialS : IR R, t@):a. (a > 0, a*1) este derivabili, avdnd derivata

Demoru

=lim

t+0

t(

f':lR-)lR, t'(x):a'ln
(e')'=e'
(x e IR).

a.Scriem (o')'=a"lna (a>0,a*l,xelR).inparticular,cdnd

a:e

avem:

Propozl

defini,tir

Demonstralie. in fiecare punct xo e


f,( xo

IR.

avem:

) =\iX

l@+frn

=ri# f

Propozifie. Funcfia logaritmicd

: (0, oo) -+ IR., f(x) :logo

+! =\ig 4?

(xeD=
a". tna .
avdnd derivata

x (a> 0, a * l) este derivabild,

Demoru

f':(0,0o)-+lR,
I

(log,x)': f(r):;!.Scriem: ,' (o>0, a+1, x>0).inparticular, xlna xlna

cdnda:eayem:

=lim

,+0 ,S

([n-r)'=' (x>0).
x
148

)emonstralie.Pentrufiecare xo>0avem:

f'(xo):l,r$ f@o+tl-f(x):*log(xo+0-lo&xo0,1.,.1)

r"g,f,.l) r"[r*1)
t)0 t t+$ tlna f
:
iR.
iR.).

l1.a

-li

Propozifie. Funclia sinus

-+ R, f(x) : sin x

t 4

xo \ha
este derivabild, avdnd derivata

f'

: IR -+ IR,

f'(r)

cos.r.

Scriem (sinx)'=cosr (x e

:t^ f Demonstralie.infrecarc xo e lR avem: f'(xn ) r+o u'

(xo+t)- f (x) t

sin(xo +r)-sin'xo -rr* ',;o t

,
Propozifie.Funcliacosinusf:lR.-+lR.,f(x):cosrestederivabilS,avAndderivataf':lR.-+lR,f(r):-sinx.
Scriem:

(cosx)'=-sinx (x e R).
IR

Demonstralie.infrecare xo e

avem: f'(xn) v'

:1i^f,Gt-|t):J-&)--rrr,
,+0 y

cos(xo+r)-cosxot

t+0

=1g

..

-2sin1,,,[*.i) , .i,f .( r) s,n[xo . -i,S ; -_|-l-:: ;)=-sinx,.


,
f : R \ {rrO t

Propozi{ie. Func{ia tangenta

*r:lf .Z}-R,
lR,

f(x)

: tg xeste derivabild pe domeniul sau de


tg2

definilie

D,

avdnd derivata
o

f' : D -)

I f'G):-+: cos- x

r.

Scriern: (tg

x1'=J_
cos"

=l+tg2x

-r\)
xo

Demonstralie. Pentru xo e D avem: f'(


.:
= rii-u

:1i^ I@t!-2:J@)-:1i,,
r+0 t

tg(ro + r)

tg xo

t+0

,.

sinl

r+o I ggg(vo + /) cos

xo

1 ---------:- = r _r t-D g-.L^ --o '

cos'

xn f

Propozi{ie. Func{ia cotangentd definilie D,avdnd,derivata (x e D: -:


IR

: R. \

{knlk e Z} -+ jR, f(x) :

ctg x esre derivabild pe domeniul sdu de

f' : D -+lR. f'(r):-.+=

sln-x

-(l+ctg2x;. Scriem: (crgx)'=.+=-(l+ctg2x) sln"x

\ {kn ltt = 21. *sin/

Demonstralie.Pentru xoeDavem:
r+o I sin(ro + r) sin

ctg(rr+l)-ctgxof'(xo):rr^"f(xo+t)-f(x)-r',+0 t+0 t
t
ctg2xo)
.

ro

-+-=-(1+ sin2
-rn

Propozifie. Funcfia arcsinus

f : [-

1,

l]

-+ lR, f(r)

arcsin

este derivabill pe

(-

1,

l)

avdnd deri

f' : (-

1, 1) -+ IR, f'(r)
I

:+,
...ll

- x'

iar in punctele xo:

1 gi xo: 1 are derivata

co. Scr

(- I <.r < l). x, "ll_ Dernonstralie. in fiecare ,o e (- 1, 1), folosind identitatea obfinutl intr-o teoremi de calculare a limi
valabil[ pentru x ,,apropiaf' de xo , putem scrie:

(arcsin.r)'

f(x)-"f(n): f,(xn- ) :rr^


r+r0 x-xo

arcsinx-arcsinxo ,r,, x+rb x - xo

: rr*
r--)rs

,.rio(rffi-rrd-r')
xxo

:-lir

x-

Obset

;5il *rlv*l-*r$4 .r'(t - xi )- r3 (t - r') = ,,*


[npunctul .ro: I avem:

_,._ *"rin(rr[-ro'-r'.,/i-r') .*Jd -*oJt4:1

x-xo

.lim ,rlt4, -*o'lt4 r+& x-xo

expor

defini
arcco

'-* (r-ro)(rJr-r; *roJt-*')

,.- r+ro

(r-xo)(.r+xo)

2*o_l
2x0,fi

gale

(x-xo)(x.E*

*,Jta)
X-t

xl-dT

arcsinx-arcsinI :rr,, f'(1):lim r+l r+l X-l


ruu

.TE uttt'n"J:rr*
x+r

-u""o":
X-l

-arcsin -(1 - x) Asemlnltor se obline


' UUI

..

:-+r

*"rir.,E "lL= .. r+r


,!l_ ,,

Jl-,C
1- x

lllrl

x+r

f'(-l): -.
f :: [- l,
r/1- x'

Propozifie. Funclia arccosinus

1]

f': (-

1, l) -+ IR, f'(x)

: -+,
-

av6nd derivata + eR, IR, f(x) {(x) : arccos x este derivabild pe (- 1, 1) avdnd iar in punctele I gi xo: I are derivata -c-. Scriem:

.t (arccosx)'

ll-

x'

(- I <r< l).
c (1, 1), avem:

Demonstralie. in orice ro

r'(xo )
unde

:rq

*T#*
IR,

:g

g : (- 1, 1) -+
1

g(r)

arcsin.r. findnd searna de propozilia precedent[, pentru ,o

W:rq

ffi

: - g(xo)
(1, 1) rezulE

f'(xo)
'lr

*6

,iarpentru

ro:t lrenlJt[ f'(xo):-@.

Propozi{ie. Func{ia arctangentb


Scriem: (arctgx)'

f : IR. -+ R, f(r):

arctgx este derivabil[, avdnd derivata

f'@:#.

=#

(,r e R.).

Demonstrafie. findnd cont de o teoremi de calculare a limitelor, valabili pentru x ,,apropiat" de xo, avem in
fiecare punct xo e IR: f'(xo

):,lgn

arctgx-arctgxo

x-xo

: rr_ x-+xo
150

uttt9,

x- x^

x- x^ *d:16 *t'8ifr.

x-xo

r+ro x-xo
l+xxo

l+xxo l+xfi

l _

Propozifie. Funcfia arccotangentn f : IR -+ IR, f(x)


Scriem: (arcctg *)'

arcctg x este derivabild, av6nd derivata

f'(r)

-i .

(x e

IR).

rrr0

x_xo

x+ro

x*xo

: - lim arctgx' - arctgx : -:x-xo l+.xo


'rro

,unde pentru ultima egalitate am folosit propozifia precedentl.

toate funcliile uzuale considerate (puteri, radicali, gi inverse) au derivath in toate punctele in care sunt definite. Unele dintre ele nu sunt insfl derivabile pe tot domeniul de definilie (radicalul, arcsinusul gi
arccosinusul). care ele sunt adevdrate (domeniul de derivabilitate al funcfiilor care se deriveazd).

Observayie. Din propoziliile anterioare rezult[ exponenfiale, logaritmice, trigonometrice directe

ci

Redim actm tabloul formulelor uzuale de derivare si malfimea valorilor argumentulai pentru
Mul{imea valorilor lui
IR

Formula de derivare

Carui particulare
(x")' = nxn-' (n N*)

pe

care este adevdratd

':0
(*")'=

(c

e R) (x')'=mx'-t
(m e Z,m

<o)

R\

{0}

cr"r"-l (cr e

IR)

(d;)'

=#
I x

(neN, r>2)

R\ {0}, nimpar (0, o), n par


/0oo)

(a')'

= a* 'lna (a > 0, a

* l)

(e')'=e'
(ln.r)'=

R
(0,

(a>0, a+l) flogx;'=,lxlna sin x)' : cos'r


COS

*)

R
]R

X)' =

Sin X

tgx)'

:--\- =l+tg2x cos-r

mr
ctg2x)

ctgx)':-, li

{rzr

.$|.2}
1,

sln- x

-(l +

R\{ftnlt .Z1
(r)

(arcsinx)'=#
(arccosr)'=
'.arctg

-#

(-

1,

l)

x)':#o
,)': -#

IR

arcctg

IR

151

E4ercipii propse

b) Funcl
xo

l.

Calculali derivata funcliei f in punctul din func{iile gi punctele specificate:

, ca valoare a func{iei derivate in acest punct, pentru

exis

a)(x):i?o'o6ixo:li d) f(r): logrx i xo : logre ;


e)

b) f(x)
e)

Uli ; xo

t6;
1

c) D

f(x): lff;

xo

:-

fun'
1
;
',

Deri

f(x): sinx ; xo :

f(x):tsx;

-r:ry;
i
xo

h) f(x):arcsin

!! 3' *; *o:

f(r):cosr ; xo:-!6'

f;(0)=
Teorem
echivalr

i;

i) (x):

arccos x

-+ ,

j) f(x):

arctg

*; ,o :

1.

1' [f
2o

ar

[f es

LEGATURA CONTINUITATE _ DERIVABILITATE, DERIVATE LATERALE


Ardtiim acum cI derivabilitatea este o proprietate ,,mai tare" decdt continuitatea, in sensul c[ o implic[ pe aceasta din urm6. Altfel spus, continuitatea este o condilie necesar[ pentru derivabilitate, nu insi gi suficienti. Teoremtr. O funcfie derivabil[ intr-un punct (respectiv pe o mullime) este continui in acel punct (respectiv
pe acea mullime). Demonstralie. Este suficient

1.

SA

a)

c) d)

si stabilim proprietatea local,

adicd intr-un singur punct. SI presupunem

cE

funcfia f : D -+ IR. este derivabilS in punctul xo e D gi si arlt6m cd ea este continu[ in acest punct. Este clar c[ xo este punct de acumulare pentru mul,timea D, iar din ipotezl

e)

(x) qtim cI existi gi este finiti limita: t'(xr;: lim f @)- f rro X_Xo
Arunci: limf(.r)
r+Io )

=fiIn(It!!x)-.(x-ro)*,f(ro)l: f,(xo).0 + f(xo): r+ro\ X-XO

f(xo),

ceea ce arat[

cr

funcfia f este continu[ in punctul xo . Observafii. 1. Reciproca acestei teoreme este fals6, dupi cum arati urmitorul contraexemplu. Funclia modul f : IR J R, f(x) : lxl este continul in xo: 0, dar nu este derivabil[ in acest punct. intr-adevlr:

s)

4#:S ; 'r$
r<0
r<0

- -"'r',+

ry:15

l,

2.

Se

prin unnare nu existr

2.Dacd o funcfie are derivatl infiniti intr-un punct, ea nu este neaplrat continui in acel punct. De exemplq , dacr x > 0 tuncfia f : [0, oo) -+ IR,

^#a:

f(0).
a)

f(.r):{f

c)

are f'(0)

: * e, dar este discontinui in origine.

[-1, dacl x=0

Fi

Defini{ie. Fie f : D -+ IR qi xo e D n D'. Spunem c[: a) Funcfia f are derivatd la sfinga iz xo (respe ctiv este derivabild la $Anga tn

d(

x)

dacl existi (respectiv

Fi

exist[giestefinitd) limita f!(xo):,,*


funcyiei f tn panctul
xo
.

r+r0 r(ro

'f(x)-'f(xo);aceast6 limit6senumeqte derivatalastAngaa


X

X^ u

d'

b) Funclia f are derivatd la dreapn existd qi este finitd) limita

iz

xo (respectiv este derivabild la dreapta tn xo) dac6 exist[ (respectiv


aceasti
v

fitx, ) :]1i n#; x}x(t

limiti

se numeqte derivata

la dreapta a

funcliei {

tn

puncrul

xo

Derivatele la stdnga qi la dreapta se mai.numesc derivate luterale.

Deexemplu,pentrufuncliaf:R.-+lR,f(x):lxl,amar[tatinainteaacesteidefrnifiica{(0):-1gi

f;(0): r.
findnd seama de caracterizarealimitelor cu ajutorul limitelor laterale oblinem imediat urm[toarea: Teoremi. Fie f : D + IR. gi xo e D lt D', xo punct de acumulare atdt la stdnga c6t gi la dreapta. Existd
echivalenlele:

e [f are derivate laterale in xo gi acestea sunt egale]; 2'If este derivabildin xo] <+ [f este derivabildlastAnga qi ladreaptaSi ,4 (xr)::fl@)].
1o

If

are derivatl

in

xo

Eqcrcifii propuse

g
ir

1.

Si
a)

se studieze derivabilitatea urmdtoarelor func1ii

f(x): l,| in ro:o; c) f(x): lx'+ x'-x-il in in ro :o d) r(,) =

f(r): 1 giin xo:l;


b)
r

f : lR -+ IR in punctele lr- 1l in xo :1;

indicate:

{1:',;;;
Iln4'

e) f(x)

: 1 *' l_-

l"'-1, x<ln2
x>h2

in

xo:ln};
xo

f)

ftx):

lT I srn-r ^ ',x<l_"^. , , ,loin -4 [-cos.x

e)

(x):

2.

{J,:

i;l

l,

ro

:o
IR:

SI

se determine

valorile reale ale parametrilor a gi b astfel incdt urm6toarele flrnc,tii s[ fie derivabile pe

a) r(x) =

{*:,uii'.r,

b) d)
'

r(r):

{Xi;,','io

c) r(x) =

{Tf;,'J#
IR

f(r): xlx-a l+l"r-bl.


cddacd f estederivabililastdngain ro-0,atunci f este : IR + R,

Fie f :R
Y Fie u,

+lR ofuncfieimpar[. Slsearate derivabild in ro: 0. v:


-+
IR

doui tuncfii derivabile ei

f(x):{il;]; ;:ffire.
):
v(xo ).

se se arate

ci f este

derivabili in xo dacd qi numai daclu(xo): v(xo ) 9i a(xo

153

OPERATII CU TUNCTII DERIVABILE, REGULI DE DERIVARE


Investigim acum comportarea derivabilitdlii fa{n de operafiile aritrnetice care se fac cu functn
(adunarea, sclderea, produsul, c0ful).

(f)',

(,derh

nederi

TeoremI.Fief,g:D-+R(DgD)qixoeD.Dacdfuncfiilef,gsuntderivabileinxp,respectivpeD,
atunci funclia f+g este derivabil[

Demot

("f + g)'@)= f'(x)+ (derivata sumei este egald cu suma derivatelor). Demonstralie. in punctul xo avem:
(

in rq, respectiv pe D gi avem: g'(xo) respectiv (f *g)'= .f'+ g'

({), :
r+I0

lim

lim U f + g),( xo ) : xlxs

dk) - U + d@) -,,r, /(r) + g(r) -,f(xo) - g(xo) : x-+xo X-XO


X-Xo
f,(xo ) + g(xo ).

:f'(x,

g(x)-g(xo) : rr^ f(x)- f(x)* 1,,, - ,+x0 r+r0 x-xo x-xo


Dac[

gi g sunt derivabile pe D, relalia precedenti se extinde pe toatd mullimea D, adicd (f+gXr) : : f'(x) + g'(x),Y x e D, ceea ce aratl egalitatea de funcfii (f+g;':1'+g'. Observalie. in aceleagi ipoteze arltdm analog c[ (f-g)'(xo): f'(xo) - g(ro), respectiv (f-g)' : t'- d (derivata diferenlei este egald ca diferenla derivatelor). Teoreml. Fie f, g:D-+ IR (DcD) gi ro e D.Dacd funcfiile f,gsuntderivabilein 16,respectivpeD,

ExERr

t. sr
xa

Solulit

D gi avem: respectiv ("f .d': f'.g+.f .g' (derivata produsalui a doud funclii este egald cu prima funcfie defivatd inmulfitd cu a doua nederivatd plus primafanclie nederivatd inmuQitd cu a doua derivatd). Demonstralie.Este suficient s[ arltlm doar prima egalitate, adic6 cea in punctul xo . Avem:

atunci funclia fg este derivabilI

in

(f .d'@)= f'(x).g(xo) + f (x).g'(xr)

xe , respectiv pe

r+-l

lim

ll. f"'t
fo'(0)
lateral

:ty
:

("fs)(x,)-,,- /(x)g(x) - /(xo)g(xo) (fg),(xo ) : lim Ud@) r+,0 x+xo X-XO X-XO :nm

f(r).*;3+]gXs(xo rrr,)_!^,:
.u ,lq f(x):f(xo);
acest lucru rezulta din

f(xo)g(xo) + g(xo)f'(xo), unde am folosit 9i faptul

rrr. f1

continuitatea funcfiei f in punctul ro, care la rAndul s6u rezult[ din derivabilitatea aceste funcfii

in

xo

Demonstralie. Se ia g(x) : 2u in teorema precedent[ gi se fine seama c6 ],, 0. De asemenea, prin inducfie dnpd n renl/rtl" ugor urm[toarea: Propozifie. Dacd f, fr,..., .f, sun funclii derivabile pe D, atunci produsul lor este o funcfie derivabill pe D

Consecinfi. in aceleagi ipoteze pentru funcfia f, daci 1, respectiv pe D qi avem: (?"f)'(x) =)"f'(x) respectiv (M)' :)"f' (o constantd multiplicativd ,,iese tnfa{a derivdrit').

e IR., atunci

funcfia l, f este derivabill

in

are de ro ,

2. :

Si

f(
Solulir

Derivt

qi avem:

r )

.f,)' = -fr' -fr.fr. .... .f, + frfr' fr. .... .f, + ...+ frfr-fr. .... .f,' . Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi utill pentru elevi. Teoremtr.Fiefuncliile t,g:D -+iR (D r:_D),cug(.r)*0,V x eD gi xoe D.Dacd f gigsuntderivabilein
(

frfr'

...'

f'(r)

:667,

xo, respectiv pe D, atunci

.rt"

derivabilE

in

ro , respectiv pe D qi avem:
154

f'(xr)s(x)- - f.(xr)s'(x) [/)'r*"1 (.g,, '"' g'(*)

respectiv

L\' =.fb -r.fs' g' l.g/


(

tr
D,

(,derivata cfrtului este egald cu numdrdtorul derivat inmuQit cu numitorul nedefivat minus numdrdtorul nederivat tnmuQit cu numitoral derivat, supra numitorul la pdtraf'). Demonstralie. Stabilim doar egalitatea in puntul xo . Avem:

[1)r,l-[1]r,.1 -f(xo) ' (g/' "' :6- f@) g(x) g(xo) :rr^ "f(x)s(x)-"f(x)g(x) : (g/' [/) rr"l=,r' r+'0 x*xo r+xo (.r-xo)g(x)g(-ro) "' r+ro g x* xo
,

-,,
/

:rr^ f (x)s@)- -f (x)s@)+.f (x)s@)- f (x)s@): [m s(r0x/(x)-/("r0)) _,,- ,f(roXg(x)-g(xo)) x+,0 (x-xo)g(x)g(xo) r)16 (x-xo)g(.r)g(xo) x+xo (r-xo)g(x)g(xo)
: f'(xt)s@) _f (*o=)g'(*) :

s'(x)

s'(xr)

f'(x)s@o\- f (x)g'(x), unde am folosit gi continuitatea tuncfiei g in punctul d@o)

.x,

: {
D.

ExERCITTI rezolvate

1. Si se studieze derivabilitatea ro: 0, ,o: 1.


Solulie.I. _
_l.r.

funcliei

f : IR. -+ IR, f(x)

x'1x -11 in fiecare din punctele xo:

- l,

f'(-11:1ir+-l

f (x)- f (-r) ,. -

x+l

fi1r-9*Vl ;;:i x+l


5

x'1x-11+2

'^rii

(x*r;(fir-ry -{;i@)*VA)
f
este

1:-i3:1

(x + l)(x'z

1x*rr(fi,-rF -{r7@-t)*VA) 3{4'

2x +

2\

deci funclia

derivabili in punctul

xo

:-

1.

r r'(0) :[+
.fo'

Q):i# *#:

^4#:]p P=",# iP:l,# iF:


}5

@,

itr:

@,

prin urmare tuncfia f nu are derivatr

in

.ro

0 (c6ci are derivate

laterale distincte).

III. f(1) :lim


are derivat5

in xo: I

egal6 cu

oo

(dar nu este derivabil[ in acest punct).

2.

SI se calculeze derivata funcfiei f : (0, o) -+ IR, definiti prin:


t@)

667 x3+

xlnx *

u"ti' * 1 x'x

Solulie. Func{ia considerati este derivabild, intrucdt se obfine din funclii derivabile prin operafii aritmetice. Derivata acestei funclii este funcf,a f' : (0, oo) -+ IR, definitl prin:

f'(x):(667x')'+(xln.r)'+(ry)+(r-')'=667(x3)'+x'lnx+x(lnxr'*(arctgx)'x2-(arctgxXx2)'+(-.x-2;= x*
x2

667.3. x2

+lnx

+x.

*i* x

*,t-

- (*"tg')'z*

xo

-l:rro, x'
155

x2

+rnx*

-* x'(x' -1 +l) - x' -, x'

r,

ur":r

:2oolxz
derivare.

+lnx+ ! -2 *"-':g* '""-'x2+l x'

EXEIT
.

tn calculul

acestei derivate am {inut seama de formulele de derivare, precum gi de regulile de

rolul.

Concr

3.

Folosind regulile de derivare, sd se reglseascl formulele care dau derivatele funcfiilor tangenti gi
cotangent5. gi folosind regula de derivare a cdtului, oblinem:

relaf;r
Acear de arg
Obser

Solulie. Scriind tg, :ima


cos.r

)' \cosx/ oricex . mr


/.- --\,- (
sin x

(sinx)'cos.r - sin

x(cosx)' cos.r.cos.r - sin x .(-sin x) (cosx)2 cos'x

cos'x + sin2.r cos'x

pentru + cos- x

formt

{rzr.,4

k.z}.
I

Analog

se procedeaz[ pentru

cotangenti, scriind ctg

x:$,

x e IR. \

{/rn I k e

Z}.

DERIVATELE FUNCTIILOR COMPUSE in calculul derivatelor


compuse:

este foarte

util urm[torul rezultat,

care prive$te derivarea unei funcfii

Teoreml. Fie funcfiile liJlre (1, J intewale, pentru simplitate) qi xo e L Dac[ funcfiile z gi f sunt derivabile in xo , respectiv u(xo), atunci funclia compusd f o z este derivabil[ in .ro qi avem: (f u)'(x) : 7' (u(x)). u'(xo) . " Daci funcliile er 9i f sunt derivabile pe I, respectiv l, atunci funclia f.g este derivabild pe / qi derivata sa este: ("f "g)'=(.f'"u).u'. Dernonstralie. Este suficient s[ stabilim prima egalitate, adici aceea valabilI in punctul ro , deoarece a doua
este consecinf6 din prima.

SI notlm

u(xo):

to

e J, deciprin ipotez[ funcfia f este derivabilE

in

r,

Considerlm funcfia

g : J J R, definitii
in
/0.

prin: g(r)

{a; :] lro> t-h - f,(to\, dacd t*to dacdt=to L 0 ,


(1)

care se constat[ f'(x)

imediat c[ este continul

Din definiliatuncfiei grezaltlegalitatea:


Deoarece z este derivabil[

valabilE pentru orice r e -I (inclusiv pentru t :

f(0-

f(rr)

: (t -to)k(r)+f( ro)
deci cind x

to).

_i
-+ u(xo)
= to.

t+-l

in xo reztiltl ci este qi continul, Folosind (1) gi continuitatea func{iei g in /0, putem scrie:

-+

.r0 avem u(x)

x+

(f "u)(x)-(f "u)(x) f (u(x))-f(t)-,,- (a(x)-rnXg(r,(r))+,f'(r,))(tou),(xr):lim -rr^ X)tn ,+r0 ,+ro


x-xo
x-xo

Atengi
aratd

x-xo

Mai

al

Exnvrpr,u
SE

rolul funcfiei

luim in rolul funcfiei f una din funcfiile


ru

uzuale, pentru care cunoa$tem derivata acesteia, iar o funclie derivabil[, aqa s[ putem vorbi de compunerea f o a.

?n

concret, ludnd funcfiite


relafia

r-i10,*;3m

cu

(t. u)': (f'"

f(x): x" (cr e IR) 9i u def,vabild,, avem f,(x):


.

oxo-,, incdt

u) . u' se scrie:

(u")' = d7'-t .u'

Aceastl egalitate se ob,tine din formula de derivare (u"), = au"-t dacd,,inlocuim formal pe.x cu r.r (o func,tie de argument r) gi mai inmullim in membrul drept cl u, ,,.
Observalie

In mod analog, celorlalte ,,formule de derivare in formule ce dau derivatele unor funclii compuse.
Tabloul derivatelor acestor

x" le corespund ,,formule

de derivare in u,,, adicd

funclii

compuse este redat pe scurt mai jos:

(u")' =auo*, 'tt' (o")' = a" lna'Lt'

(te u)

\t' = (l+ tg2u).u' cos'u


= -(t + ctg2u). u' -:i sln- u

(ctg u)' :
(arcsin

(log"u)'=
u

lna

!'

u)'=

^-L

(lnu)'=

;
-sinu.,'

(arccos u1'=

(sin z)' = costt .ttl

-!tll- u'

(cosz)' =
;te:

# (arcctg ")': -#,


{:
IR

(arctgu)':

xle

EXERCTTIU

rezolvat

-+ IR, f(r):h(;*ffi). Solulie. Avem succesiv (indicdnd de fiecare datl funclia ar, pentru a pune in evidenfi formula de derivare utilizat[):
S[ se calculeze deivatafuncfiei

-2x II-

'' 2J7i _ ,*Jtut x+J7-+t - (,*G'*r)..f,'.r


Atenfie! Etapele puse in parantezele mari, nu au ce cluta in redactarea unei solulii. Ele au caractet oral gi ne aratE cum gdndim, cum alegem de fiecare dati functia u pentru ,,a intra" intr-o formuld uzuald de derivare. Mai ales ci, atenfie, funcfia zr este in fiecare etapd alta.

157

DERIVATA T'UNCTIEI INVERSE


Vom vedea acum cI pentru o func{ie inversabil[ (bijective) a c6rui derivata nu se anuleaz[, firnqir invers[ este, de asemenea, derivabili. Mai precis, avem urmltoarea:

se

ail

deriva

Teoreml.Fief:I-+Jofuncliecontinudinversabil[(I,Jintervale)qiroel.Dacdfunc]iafestederivabiE in x, qi f'( xo ) * 0, atunci funcfia inversd f' , J -+ 1 este derivabild in !o: f( xo ) qi avem egalitatea
t r-1tt, (,r )\jo)=-' \J u' 1

Yye
Analo

.f,(x) f,(f-,(il)'
vx e I
atunci f1 estederivabilipe-rgiavem:

=-

Daci f estederivabildpelqi t'@)+0,

( f-\' ,\-/

Demonstralie. Este suficient si probim prima egalitate, care are loc in punctul yo. Accept[m f6ri demonstralie cd inversa unei funclii continue este o funclie continud (intuitiv, acest lucru inseamni cd daci simetrizdm o curb5 continul faf6 de prima bisectoare, oblinem tot o curbd continui). Prin urmare, daci ! + !0, atunci x=f-t(y))f1(y)=xo. Derivata funcliei inverse in punctul yo se calculeazd dtrpd,

f,of..

2" Fur

(-;

(f')'

formula:

/' U)=.!.i!rtq+gt lf')'l\' !-+!o

! - lo

CalculSm aceast[

limiti, folosind substitufia y

t@),posibill

Reven

c6nd f este bijecfie, 9i avem:

(f,), o)_tuf-'(fg))-f:.'({(*)) x+'0

f(x\-"f@)

= fim ,, 1-r9

''i f(x)-f(x)
!0,
avem si

_ lnn -,. l^ = ;;a


xxo

l f(x)-f(x) -f'(x)'

Analol

Am finut seama cI pentru ! -+ !0,


rapoartele scrise au sens.

!*

xo (din injectivitatea funcfiei

l'), u$u c[ toate l.

sit

rezolvate Seconsiderdfuncfia f :R.-+lR, f(r):x+a',undea) l. a) S5 se arate cd, funcfia f este inversabil[, iar funclia inversl este derivabili. b) SI se calculeze (l'X1) gi (ft),(a + t;. Solulie. a) Funclia f este strict cresc[toare (fiind o sum[ de funclii strict crescltoare), deci este injectiv6. Funclia f este continud (fiindcd este elementari), deci are proprietatea lui Darboux gi atunci f(iR.) este un

Exrncrlrr

1.

r.6
e)

rdf

nr
s) h)

interval. intrucdt

,tjs f(r)

$i

1r-13

f(x)

: *,

rezrltd,

ce f@)

IR, ceea ce inseamnd c6 funcfia este

surjectiv[. Agadar, funclia f este bijectivr, deci este inversabil[. Avem t,(x) :l+ a* lna> l, deci f,(x) + 0 pentru orice x e lR.. Conform teoremei precedente, deducem cE funcfia invers[ fr este derivabill.

II.

a)

b) Observlm ce f(0): I $i f(1): a *1, ceea ce inseamni cd formula care dI derivata funcfiei inverse intr-un punct, avem:

fie)=O $i f,(a+1)=1. Atunci, aplicdnd


=

b)

(r' 2.

)' (r)

Ii

0,

# =, .*
c[

ei (7*' )' 1a + t) =

Este bine sE remarcim

T;(,. t-.=#, **
|t
din aceast[ problem[.

Ef
d)

nu putem explicita printr-o

formull func]ia

Folosind teorema de derivare a funcfiilor inverse, s[ se reg[seascd formulele de derivare pentru funcfiile trigonometrice inverse.

,tr
{
s)

Solulie.lo Funclia , ,

(-;,;) -(- l, l), f(x) : sin x este inversabila 9i are derivata f,(r) : cos r care nu
158

_b'l

amieazlp"

(- +,+).

Atunci, tuncfia inversr

l'

, (-1,

l)

-, (-n ,[), f,O:


adicr
1, 1).

arcsiny

este

derivabilr

ei avem: (f')' {il=ffi=;#*,r,


sau, revenind la

:#,
x'
1).

(arcsiny)'

--#,

Vy e (- l, l)

variabilax: (arcsin.r)'=

+, .'ll-

V.r e

(-

Analog g[sim formula: (arccosr)' =

-#,

x e (- l,

2oFunctia

t,(-!-!\ f Z. l-R,

f(x):t9xesteinversabillgiarederivata f'(x)=L+tdx carenuseanuleaz[pe

(-;,;).

Atunci, tuncfia inversl

l'

(r')'o)=Tdaj
Analog, oblinemformula: (arcctg.r)'

'

]R

- (-;,;), ,'rr:

arctgyeste derivabild gi avem:

=l.G*tsg =#,vverR.
=#,
V

Revenind la variabilax, avem: (arctgx)'

xe
e

IR.

=-#,V.r

IR..

EXncila proptse

1.
l.

SI

se deriveze

urmltoarele funclii pe domeniile indicate:


,".-

6tA>:
*l'fft):

xo

- x'+1, x e IR ;

b)

f(r): 1*

lnx, xe

(0,

o)

it,L }E
rsb

*o
hd

-2x+sinx, x . m; ,y')' n e) f(x): e"+en +lnx+lnn, x e(0,co); ..fi't@): arctgx + arctg 2, x e IR ; g) f(x) : arcsin x * arccos x, x e (- 1, 1) ; h) (r) : arctg x * arcctgx, I e lR.
3x2

:.***,

e IR*

U.

a) f(x)

: e'krx.Y,

x e (0, co);

b) (x)

:tgx-ctgx, x.

(ni)

",c\'f@): x'\nx, x e (0, oo) ; d) f(x) : (I+ xz)arctgx, x e IR. ;

/4"i@:
g)

e'sin.r, x e lR ;

{firo:e'cosx,xeJR.;

f(r): e'sinrcosx, x e IR.; r- J; :--i;, hil f(x): ' t+Jx' x e (0, co);

sinx-cosxI ( zr 3rc). , r--rr--l U tU) sln-r+cos.r' ^ - (. 4' 4 )' /

b) Ca

i)

pf(x):;i,xeiR.; x+)
./'
t) t@)x2

ii
S[
se

ii

/n:i+,xeIR-{-r};
{-.ilIja)

a) f(:

, \.
'*

m)

f(x):

!x!1, x e IR; x*2 ti", x e IR*.


x

b) f(;

f(x)

(x'?

+3x+l)'0,,
xe
lR ;

4.
R. = ;

c) f(: Utili, a) 1r

(ro +r)'0, , . IR; " yffti: :

b)q

c) f(x)

d)(x):{''\s,xelR; e) f(r) : sin2 x, x e IR ; 0 f(x) : sinx2, x e IR


;

'l7l,

c) e'

5. Dem

6. Dem 7. Sd st
demr

g)

*H" f(, :
i) f(x) :

f(x): sin2x2,

x e IR;

sin'2x, x e IR ;

tgx*lrg'r*1rr', , -.
ln(ln x), x e (1,

(-;,;)

j)

f(x)

k) (x)

:iffir,

*)

xe(-*,-2)U(1,+o);
duse

{If(x): (x+lX.r+2Xx+3), xe(-3, -2)u (- l, *); m) f(r): lnsinx+lncosx, xe (ol)


n) f(x) : o) (x): p) f(x)
'

int xoele:

xo este t

JuJ-*, x e (0, o); m(r+Jr'+t),, = R


=

-tnte|,,

(o,i)

'

q) f(x) : x e (- 1, 1); *^*, r) f(x) : log,(r + 1) , x e (1, +m) ;

f:
;

lR -+

g f(r) 0 f(r) :

xarcsin-x

Vl

-x'

+m.[-x'

, x e (- l, l)

t,(+
deci

'(*' +1), x e IR. a) FieDclR. qiu:D -+ (0, @), v: D -+ lR dou[ func(ii derivabile.
exctsx

f'

S[searatecSfirncfia

a' : D-+

IR.

este derivabile

gi (z' )' = v .uu-t . tt' + u' .lnu .v'

inseaml
.

b) Calculali derivatele funcliilor urm[toare:

Df(x):x',xe(0,o); 3.
iii) f(x) :
Si
a)
(t

ii) (x) :

,r+sinx,

x e (0, o); (1+ r)"o", x e (- l, m);


funclii:

se studieze derivabilitatea urmdtoarelor

f(x)- ]sin' f(x):

*.'

*'0

larctg'x,

-,, x)0

R;

b)

, xelR;

c) f(x) = Jrl -1, r (- oo; - 1l U [], + m); Utilizend derivate, calcula{i sumele: a) I + 2x + 3x2 + ... + nx"-' ;

b) C)+2clx+3C)x2 +...+nCix'-t 9i Cj+ ZCj +3C)+...+nCi; c) e* +2e2'+3e3'+...+ne*,unde n e N*.


5. 6. 7.

Demonstrafi cr funclia

f : iR. -+ (0, *), t(x):2'+ 3'

este

inversabil[ qi calculafi (-ft)'1zy qi (7-r)'1sy

Demonstralic5funclia f : (0,o)+1R., f(,x):xllnxesteinversabiligicalculafi

(/-')'(r).

SlsearatecdexistEosingurifuncfief:lR,-+lR.astfelincdtf3(x)+f(x)-x,oicarearfixelR..56se
demonstreze cd

este

derivabil[ qi cd

/'(x): ^1L , oricare ar fi x e R. l+3f'(x'S'

INTERPRETAREA GEOMETRICA A DERIVATEI

uNEr FUNCTTT iNrn-UN PUNCT


Dupd ce am stabilit procedeele de calcul al derivatelor, sd ne intoarcem acum la problema tangentei duse intr-un punct la graficul unei funclii. Aga cum am ardtat cI dac[ f : I -+ IR (l interval) este o funcfie gi

e I este un punct in care funclia f este derivabili, interpretarea geometricl a derivatei funcfei f in punctul xo este urmitoarea: Derivata f'(xo ) este panta tangentei duse la graficul funcliei f in punctul Msdepe grafrc,de abscis[ xo . Si se reamintim cd ecualia unei drepte ce trece printr-un punct Ms(-rr, /o) $i are panta m este | - !o: m(x - xo). Rezultd ci ecualia tangentei la graficul funcfiei f in punctul Mo(xo, f( x, )) al graficului este: y - "f (xr) = f'(x)(x - x) . (l) De exemplu, sI scriem ecuafia tangentei la graficul func{iei
xo

: IR

-+ IR, f(r)

x'

inpunctul de abscisd

.r:+.
I .r:*.

Calcullm derivata Avem t,@)

,,(+)
a"ci

ca valoare a funcfie

in punctu

2*,

f'( +):, +=.r;


ci
tangenta in

din punct de vedere geometric, aceasta

inseamni

,,(+,i) ** cu semiaxa pozitivd OX un


t6l

unghi de mdsuri

o=*.

Ecuafia tangentei im punctul Ms este: y -3 =n(--+') 34

"ur"

este echivalentr

v=J3 x-

?
.

are ln
care o funcfie nu este derivabild, dar este continud Si
este

Si vedem ce se int6mpll in punctele in


derivate laterale.

ut

lnterpretarea geometricl a derivatelor laterale este urm[toarea: derivata la stdnga f! (xo) este panta unei semitangente la stdnga tn punctul Ms al gralicului, de abscisd xo;

ExER(

derivata la dreapta "fJ (-r"o) loc de f'(


este.tr
xo

este

panta unei semitangente la dreapta

fn

punctul Ms al graficului, de abscisd xo-

finitii, ecuafia semitangentei corespunzltoare se obline din (l) punhnd laterall respectivl. derivata ) Daci o derivati lateral[ este infinitli, semidreapta corespunzdtoare are direcfia axei OY, deci ecuafia acestr
DacS o derivatl laterall este

a) Se b) se

c)

gr
SE

:.ro

de

Solulit

Studiem hei cazuri gi anume: 1" Cel pufin una din derivatele laterale este finitd. 2" Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi egale. 3o Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi distincte.

f(x):
Pe
IR.

in cazul lo, deoarece funclia f nu este derivabild in

xo,

inseamni fie c[ ambele derivate laterale sunt finite gi distincte, fie c[ o derivati laterall este finitd, iar cealaltl derivatl laterali este infiniti. Oricum, pantele celor doui semitangente sunt distincte gi atunci aceste semidrepte formeazd un unghi cu vffirl in punctul Mo de pe grafrc; se zice in acest caz cd xo este rnpunct unghiular iar Ms este un panct unghiular al graftcului. Asemenea puncte aratd ca in figura al6turat[.
De exemplu, funcfia-modul prezinti in origine (xo:0) un punct unghiular (cele doul semitangente sunt chiar semidreptele ce alcituiesc graficul funcfiei modul gi sunt incluse in bisectoarele axelor).

f'(r)

Studie Deoari

invest

f:(r). f(x): lx
Agada
I

este

in cazul 2",

cdnd derivatele laterale sunt infinite qi egale, cele

b) Pet io

doui semitangente sunt in prelungire (sunt


punct de inJlexiune al graftcalui.

semidrepte opuse)

gi

au

punctt

direcfia axei OY. in concluzie, existd in Mo o tangentd de direcfia axei OY, care ,,traverseazd" graficul; vorn vedea pulin mai tArziu cd, un astfel de punct .ro se numegte punct de intl*iune, iar punctul M se numegte

p*

- semi

- semi

De exemplu, funcfia
derivate laterale

f : IR -+lR, -f(*)=trli
+o, deci xo este

are

in

origine

f(x):i6'

iop*
- semi
- semi Rezul
2

"4(0) = "f;(0) =

punct de inflexiune.

c) Fie

cazul 3o, c0nd derivatele laterale sunt infinite dar diferite, cele dou[ semitangente se suprapun (coincid) gi au direcfia axei OY; un astfel de punct .r0 se numeste punct de intoarcere, iar M6 se numeSte punct de intoarcere al graficului. Asemenea puncte aratl ca in figura allturatii.

In

*o:
xo

f'(

De exemplu, tunclia
are

f : IR + R, f(x) ' :{-Y'1*:

[ {r,

': dacb x)0

in origine derivatele laterale I(0)

-oo $i f;(0) = +o, deci

ro:

este un punct de intoarcere.

EXF,RCITIU rezolvat

ConsiderSm funclia

f : IR. -+ IR, f(x) :lxz -11. Se cere:

a) b)

c)

S[ se studieze derivabilitatea func]iei {,precizdndu-se domeniul de derivabilitate. S[ se arate c[ punctele xo: - 1 gi xo: 1 sunt puncte unghiulare gi s[ se scrie ecualiile semitangentelor la grafic in punctele de pe grafic corespunzitoare. SI se determine punctele graficului in care tangenta la grafic este paralel6 cu una din bisectoarele axelor

de coordonate. Solulie. a) ExplicitAnd modulul, avem:

r, \

I(r):tl
Pe IR. \

*' -1, dacd x e (-oo, - l] u [, co) -x2, dacd xe(-l,l)


dacd x e

{- 1, 1} func{ia f este derivabilS 9i avem: t,, \ l2x, dace xe(-oo,-l)u(l,oo) t tx):[-2x,

(-l,l)

!...rn-!r{sF5Bs6,,rr{',

gi xo: l. Deoarece funcfia are definifii distincte de o parte gi de alta a fiecIruia din aceste puncte, este natural investiglm derivabilitatea cu ajutorul derivatelor laterale. Avem:
Studiem acum derivabilitatea in punctele

ro: -l

*l'
sd

f:(-t)=

.rEq*f

= ly,(* -1) = -2 ; f;(-r)=


=-1,8(1

]s(#

rg(r - r) = 2 ;

f:(t)=l,xryf
Agadar, in punctele

+x)=-2.
I

f;(t)=1,s9:f

=lg(,+ t)=2.

xo:

-l

$i xo:

func{ia nu este derivabilI, deci domeniul de derivabilitate al funcliei

estemullimeaE: IR.\ {-1,


b) Pentru

l}.

ci in fiecare din punctele ro:

-l

qi xo: I avem derivatele finite gi distincte, inseamn[ cI

aceste

puncte sunt unghiulare. semitangentele au urmltoarele ecua{ii: in punctul xo:

-l

- semitangenta la stdnga: y - semitangenta la dreapta

- f (-l) = f!(-l)(x + 1) e y - 0 = -2(x + 1) e y = -2x - 2 : y - f (-l) = fj(-l)(x + 1) <+ y - 0 = 2(x + I) o y = 2x + 2 .

ln punctul

xo:

1 semidreptele au ecuafiile:

- f(l) = f!(I)(x-l) e y -0 = -2(x -I) e y = -2x +2 . - semitangenta la dreapta: y- f (L)= f)(l)(x-l) <+ y -0=2(x -l) <+ ! =2x-2
- semitangenta la stdnga: y
.

c) Fie xo abscisa unui punct de pe grafic in care tangenta este paraleli cu prima bisectoare, adicl are panta

l.

Rezultd cd xo este solufie a ecuafiei

f'(x):

1. Dacd ro

(C

oo,

- l) U (1, + oo), aceastd ecuafie se scrie

2xo: l,de unde ,o=1

22

care nu este solufie, intrucdt

1*

oo,

- 1) U (1, + o); dac[ ro (- 1, l), ecualia

careestesolufie,intrucdt-]e (- 1, l). f'(xr): I devine -2ro:l,deunde rr:-+22

163

Agadar in punctul

,(-;,;)

graficului tangenta este paraleli cu prima bisectoare. Analog, finand


fiecdru

de faptul punctul

cI a doua bisectoare

are panta

- I li

rezolvdnd ecuafia

f,(xo): -

l, glsim

tr:+.

Rezultl

cE

f'=(
domen

r(;,i)

al graficului tangenta este parateli cu a doua bisectoare.


punctu

E4erciiu propse

f("*r) (

l.

S[ se scrie ecuafia tangentei la graficul funcfiei f in punctul de abscisl a) f(x) : x3; xo:2;

x,

in fiecare din cazurile:


asocia.r

b)

f(r):
:

rrfr
sx2-x

xo: ri

A$adal

c) f(x)

) xo: li

zeN
nume$

d)
e)

(x):sinx; x.:3rt ,

f(r): x'+x-I;

4,

xo:2.

deriva,

2. 3. 4.

S[ se scrie ecuafiile tangentelor duse din origine la graficul funcliei f : IR. -+ IR, f(r) : x' 5x + 4 . SI se determine a> 0pentru care graficele firncfiilor f,g: (0, o) -+ IR., t@):oxr, g(x): ln.r siaib[tni
punct in care si fie tangente (adic[ un punct in care au aceeagi tangent6). S[ se determine punctele unghiulare gi de intoarcere ale funcfiilor:

deriva,

Defini

a)

f(x): .Fl,

xe

iR;

c)

f(r):lsin *1,

*.1-n,nf;

b)f(x):{fir-lF,xeiR; d) (r) : arctgxl, .r e IR.


I

a) de b) de c)

fil

de

DERIVATE DE ORDINUL DOI


SUPERIOR
S[ presupunem cI avem o funcfie

$I DE ORDIN

ExEM

1.
DO D,domeniul s6u de derivabil itate, adid,

Fu

f : D +lR. gi fie Dt

c.

2.

Fr

mullimea punctelor in care f este derivabili. Fie xo e Dr o D'r. DacL func{ia f' : Dr -+ IR este derivabil[

in punctul rs,

spunorn

c[ funcfia f

este

intr-ac

derivabili de doui ori in punctul xo, iar numirul real: f'(xo)=(.f')'@o) se numegte derivata de ordinal 2 (derivata a doua) afuncfiei ftn punctul xo.

"1(0)
Agada

Di domeniul de derivabilitate al funcfiei f'. Funclia f": D2-+ IR. care asociazdfieclrui xo e D2 numirul rcal f"(xo) se numegte derivata de ordin 2 (derivata a doua) a funcfiei f. Agadar: -f' = (f ')' .
Fie D2

c Dr

f': IR

3.

Ft

Fie punctul xoe D2frD'r.Dacd fi.rncfia f,, : Dz -+

]R. este

derivabil[ in punctul xo, spunem cil


@o) se nume$te derivata de

pentru

funcyia f este derivabild de trei ori tn punctal xo. Numdrul real ordin i (derivata a fieia) afuncfiei f tn punctul xo.
164

f,(xr) = (f,)'

tl
fieclrui

Fie Dr

Dz

I Dj domeniul de derivabilitate al funcliei f". Funclia t"' i Dz -+ IR care asociazd


f"'(xo)
se numegte derivata de

xo e D3 num[ru] real
.

ordin 3 (derivata a treia) a funcliei

f . Aqadar:

f'=(f')'

n a funcliei f, notatd .f@\ Si notlm cu D, domeniul s6u de defini1ie, consider6m un punct xo e D,n D:. Dac[ funcfia fb\ , D,-+ ]R. este derivabil5 in punctul x0, spunem cd funcfia f este derivabili de (n + 1) ori in punctul xo, iar numdrul real: tn mod
recursiv, dacd am definit derivata de ordin

f('*D(*o)=(7a1' (.ro) senumegte derivatadeordin(n+1)afuncyiei ftnpunctul x* Fie D,*, : Dn O Dj domeniul de derivabilitate al funcfiei /('). Funclia |b*rt
asociazi oricdrui xreDn*, numirul teal j:o+t) Aqadar: l:o+t)

D,*r-+

IR care

(xr)

se numeqte derivata de

ordinul (n + 1) afuncliei f.
care existS

-(f't)',undez

e N*.

Este bine

s[ remarcim incluziunile D

Do

e N cn D,: O qi atunci girul de incluziuni pus in evidenf[

D1

pentru = Dz 2 ... Pot exista funcfii


,,se opre$te" la pasul z.

$tim cd daclDl =D, funcfia f se numegtefunclie derivabild (peD), dacdDz: Dt: D, funclia f se numeqte funcyie derivabild de doud ori (pe D), dacd Dz : Dz - Dr : D, funcfia f se numegte funclie derivabild de trei ori (pte D) gi in general, dacd Dn: D, - r : ... - Dt: D, funcfia f se numeqte funclie derivabild de n ori (pe D) pentru r e N* fixat.
Este bine s5 re{inem gi urmItoarea:

Definifie
O func1ie

f : D -+ IR. se numegte:
D dacd este continu6 pe D;
dacd este derivabild de n

a) b)

de clasd C0 pe de clasd

C" pe D

ori pe D, iar funclia f(") este continui pe D (aici, rz e N* este

c)
1.

fixat); declasd C'peDsau indeJinitderivabildpeDdacdestederivabildden oripeD,pentruoricer e N*.

ExEMPLE

Funcfia f : IR -+
Func{ia

R, f(r) : lr

I este

o funcfie de clasd C0 pe IR, fiindcd este continui pe

IR.

2.

f : R + IR, f(x) :{
@,

*','1ut: '> ! .rt. de clas[ c1 pe IR. [-x', dacl x<0

intr-adevir, pe (,4(0) =

0) qi pe (0, + o1 funcfia este derivabil[, iar in origine avem:

IXj?
f

=0,

fJe)=

1rq3#

= 0, adic6

f(0)

: 0.

Agadar, funcfia

este derivabilS gi are derivata:

IR --+ __, IR, f'(x) !\/ f' ! :.__

:{ ':' dacd, x 20^ = 2l x [_2x, dac6 x<0

, care este continud.


IR.

3.

Func{iile polinomiale qi func,tiile exponenliale sunt funcfii de clasi C- pe


Sd remarcim cddacd o func1ie

f : D -+ IR este de clas[ Cn pe D,aturrci este qi de clas[ C* pe D,

pentru oice m e N, cu 0 1m < n.

I65

De asemenea, reztrlti imediat faptul

c[ dacl funcfiile f, g : D

IR sunt derivabile de n ori,


gi

func{iile

(dac[gnu t+ g, t - g, tg }i + g (f t g)o) : 7@) + f@) $i (1,/)(') =X7@, I e IR.

se

anuleazd,pe

D) sunt derivabile de n ori

l.

S[ st a) f(

Pentru derivata de ordin n a produsului fg avem urmltorul rezultat important, ce poate fr adaptat gi

b)fl

pentruuncdt,fiindc6,indefinitiv,

Teoremi (fd@

!-: th,undeft:1. gg (Leibniz). Dacd t, g : D-+iR sunt func1ii derivabile de n on, avem egalitata
+CtJl,-Dg,+C21{,-ztfn+...+Ciaf,g(n-r) agnyto)f@)

c) f(

d) f(

=Co j!@)g(o)

_iCiyr-rrf(o),

e) f(

unde 1@ = f

$i g(o) = g. Demonstralie. Prin induc{ie. Pentru n : I egalitatea se scrie (-fg), Cl = f b@ + Cl f@) g, adicl (-fg)' = + care este bine cunoscuta formull de derivare produsului fS', a a doul func1ii. "fb S[ presupunem cd' egalitatadin enunf este adevirati pentu z gi sI o probtrm pentu prl. Avem succesiv, dacfl linem searna de formula CI*, = C! +C!-1: (.fs)a*') = ((-filb) )' = ( f": r,,-*,",r,

r) f(

e) ft

h)

fr

i)(
i)

\t=o

I )

f f": r=o
(

(n-k+tt

s(k) +

(n-k)

f(

s(k+t) )

2.

k)f
S[s

: :

go

7@+r)

r(r, *
g'o'

i("j k=t
,t=l

C!a)

ya,il-.D gG) * C,

f@

rr,*t)

rG),

a)f

co *r.f

('*')

* fcl.rf(z+r-t)"(&) + c'*l f @ g(*, = fr:.ry@+t-k)


,t=0

3. 4.

Sis

ceea ce arati cL egalitatea este adevfuat[ pentru n + 1. Remarclm analogia dintre formula din aceastd teoremi gi formula binomului lui Newton.

(*'

S[s

Exnncrlru rezolvat
Si
se calculeze derivata de ordinul n a

func{iei f : IR + R, 1111=

r]
e-

Solulie. Avem t@)

(r')'=6

:x'e-' qi vom folosi formula lui Leibniz. Observlm c[ (xt)'=3*; (*t)'=6r;


unde

stabili rapid prin induc{ie.

gi (t')(*)=0 pentru k>4.Deasemenea,observlm"e (u-')(*) =(-l)ke-*,egalitatecesepoate

Formula lui Leibniz se scrie: .f(')

(r) = (e-, . ,, )t" =

fr

:Cl("-')(")'x3 +C)(e-')('-t\.(r')'+... +C:t("-')' .(rr;{'-rr +Cie-*.(rr)t".


Studiem separat cazurile Pentru n Pentru .f ' (x) =

funcliei

n: l, n:2, fl:3, n) 4.

n:2

I avem: -f'(x)
avem:

= Cl Ge-').x3 + Cle-' .3x2 = e-,

(-f

+3xr)

(x -xo )
.

) 4, formula lui Leibniz devine: .f(')(*)=c'(-l)'e-'.x'+c)1-11*te-'.3x2 +cr,1-t1*2e-".6x+cl(-l),-,e-,.6= : r-' (1-11' *3 + (-l)'-t3nx2 + (-l)'-23n(n -l)x + (-l),-3 n(n -l)(n -\) .
in fine pentru z
166

cle-' . x3 + c)(e-' ). 3x2 + cle-' . 6x = e-' (r' - 6*, + 6i . Pentrun:3 avem: -f"(x)=Q,G"-').i +C!e-,.3x2 +Crr(-e-,).Ax+Cle-,.6=e-"(-x, +9xr_lgx+6).

printr-o Defini$
multipl,
(x -xo

g4ercitii prorye
SI se calculeze derivatele de ordin n ale funcflilor: a) f(x) : x2, .tr iR.;

b)

f(r): sin.tr, r e R; c)f(x):e2',xelR;

d) f(x)

cos

2x, -r e iR.;

I e)f(x):,{,xeIR-{l};

f) f(x) =
e) f(r)

--, x'-l

x e IR.- {- 1, l}; xe
IR

h) f(x) : ln(x2 -1), r e (1, co); i) f(x) = xllax, .r e (0, o);

;i,

- {- 1, l};

j) f(x):J;,xe(o,o);
k)

(x):x''e'*,xelR.

S[ se arate c5 funcfiile urm[toare sunt de doul ori derivabile in origine: a) f : R -+tR, f(x)

{.

r(0. "' x>o' lx',

b)f :R-+R., f(x)-{sinx, r(-o I x , x>o

3.
4.

Si

cI funcfia f : (1, o) -+ R, f(x) : (,r + Jf 1x2 -t)f'1x) + xf'(x) - n'.f (x)= 0, v x > l.
se arate

-l)'

este de

doui ori derivabill 9i satisface relalia

Sd se demonstreze cd nu

exist[ func1ii polinomiale f cu proprietatea cd f(x)

ln x pentru orice

x e (0, l).

APLTCATTE: nAOACTNT MULTTPLE ALE

ECUATIILOR POLINOMIALE (extindere)


Prin ecuafie polinomiald (ecuagie algebricd) in{elegem orice ecuafie de forma unde f este o func,tie polinomialI (real[) de grad > 1. Agdsi soluliile (rldicinile) reale ale unei astfel de ecualii este echivalent cu aaflazerouile reale ale funcfiei polinomiale f. Am vdzut (teorema lui B6zout) ci dacl x, e IR este un zerou al funcfiei polinomiale f, atunci

f(x):

(x-xr)l

fsireciproc.

Este posibil ca,

in situafia in

care

xo este rldlcin6 pentru f, funcf;a polinomiall

f si se dividl

printr-o putere naturall a lui x -xo . Avem in acest caztnmdtoarea:

Definifie Fie
multipld

f e IR[x] o funclie polinomial5 gi r, e IR. un zerou al acesteia. Spunem ci xo este rdddcind de ordin k (k et\*) pentrufanclia fdacl (.r -*)k I f si f este maxim cu aceastaproprietate, adic6

(r -xo )o*' n, divide f.

C6'nd
cdnd,

k:

1 mai spunem

c[ xo este rdddcind simpld,


Si aga

cdnd

k:3

k:

2 spunem

c[

xo este rdddcind

spunem

cI

Teoremii ecualia

xo este rddcicind tripld

mai departe.

Obsetvalie. Din motive de grade reniltd imediat cd ordinul de multiplicitate al unei r6ddcini este cel egal cu gradul funcfiei polinomiale. O caructeizare frumoasd a rid[cinilor multiple ale unei funcfii polinomiale se obline cu aj derivatelor de ordin superior ale funcfiei polinomiale respective. Avem nevoie in prealabil de urmitorul rezultat auxiliar. Lemi.Fie f e IR[x], f *0, xoe IR.or6d6cindpentrufunclia [,iark e N,&>2.
Urmdtoarele afirmafii sunt echivalente:
1o xo este rdd[cin5 multiplE de ordin /rpentru funcfia f. 2o xo este rlddcin[ multipli de ordin fr I pentru funclia

a + 0) in ( /'\2 L,=b2-4ac=0,areridrcinarealldubli *^:-!,deoareceinacest cazac'+bx+, ax' + bx + c = a[x + --- acest caz u 2a ,, )


IR,

De exemplu, ecuafia algebricd de gradul doi m2+bx+c=O (a,b,c

f,

multiplic

Demonst,

ordinul

gradn ot pentrup.

Demonstralie. lo

(x -xo)og(x), unde g e IR[.r] li insemna cL (x - xo) lg gi atunci (r-ro)**' I f, absurd). Derivdnd, obfinem: f'(x): k(x-x)k-t g(x)+(x-xo)o g'(*)= 1x-xo)k-'l*s@)+(x-xo)g'(r)]= (x-x)k-tu(x), unde am notat u(x):kg(x)+(x-xo)g'(x),a e IR.[x]. Daru(xo):kd.xo)*0,ceea cearatd"ci xo ester6d6cinddeordinul
&

f(x) :

>

2o. Presupunem

ci

derivati f,. xo este ridEcin[ de ordin & pentru funclia f. Aceasta inseamna ci g(xo) * 0 (nu se poate ca g(xr) : 0, c6ci din teorema lui B6zout r

i
,,., k,.|

funcfia g

f (x)=L
aici scrie

derivatii f'.Agadarp -l:k-l,decip:k,ceeacearutdci ro ester6ddcinideordinul/rpentrufuncfia f. Rezultatul important de care vorbeam este dat de urmitoarea: Teoremtr. Fie f e lR[r], f * 0, xoe lR gi fr e N, k22.tJtmdtoarele afirmafii sunt echivalente:

r[ddcinii ro pentru funclia polinomialI f (atenfie, gtim din ipotezd cI xo este r[dlcind pentru funclia fl. Conform cu implicafia lo + 2",deja probatl, reztlti c[ xo este rlddcind de ordin p | pentru funcf,a -

- 1 pentru funcfia f'. 2 > lo . Presupunem c[ xo este r[d6cin[ de ordinul f - I pentru funcfia ['. Fie p ordinul de multiplicitate al

1. Arlt
simp

lo xo este r[dlcind multipl[

1tr-l)(xo):0Si f(r)(xo)*0. Demonstralie. lo + 2o. Presupunem ci ro este r[dicin[ de ordin & pentru Aplicdnd in mod repetat lema, f. teztitd,c[xo esterldicinddeordint-lpentruf',deordink-2pentrut,,...,deordinlpentru1(t-r).

2 t(xo): f'(xo): f"(xo):...=


f(xo):
f'(xo) =

de ordin kpentru funclia f.

2.

Afla
dubl

3.

SI

sr

t"(xo):...: 1tt-t)(xr):0li f(e)(xo)+0. 2" + l". Presupunem cd" f( xo) : f'( xo ) : f"( xo ) :...: 1tr- r)1 xo : 0 ) li f (r\ ro ) * 0. Din 7tr-tl(xo): 0 gi 7r*r G) * 0, rezulti. conform lemei c[ xo este ridlcind de ordin I pentru 7{r-r).
Agadar

I pentru l!'(k-t) , tot in baza lemei rezultd cd xo este r6d[cinl de ordin 2 pentru f{rt-z) . Continu6nd rafionamentul, din aproape in aproape, ajungem in final la concluzia cd xo este rdddcind de ordin ft pentru f. Incheiem aceste considerafiuni despre r[dlcinile multiple cu un rezultat care aratd" cd func{iile de gradul intdi de forma x - xo joacd, un rol similar aceluia jucat de factorii primi in descompunerea numerelor intregi.
Deoarece xo este r[d6cin6 de ordin

1. 2. 3.

Sds
defir
Sd

sr

Fie

v, d2
168

Teoreml.Fie f : R -+ R, f(x):a,x" +a,-rxn-t +...+6lrr+a0, unde a,e R, i:0,n, a,+Q. Presupunem cd ecualia (x):0 are numai r[d6cini reale, fie acestea xt, x2, ..., xp (x,+ x, pentru i* j) avdnd ordinele de
multiplicitate f(x)

k, kr,...,

ko respectiv.Atunciexistdurmltoareadescompunereinfactoriliniariafuncliei f:

xr)o''...' (x - * o)r', crt kr+ k2+ ... * k r: n. Demonstralie. Proceddm prin induclie dup[p. Pentrup : I ecualia f(x) : 0 are doar ridicina real6 x, avAnd ordinul de multiplicitate maxim kr=n, deci f(x)=?"(x-nt''. Daci identificdm coeficienfii termenilor de oblinem ?"=a,, deci f(x):a,(x-\)& . Presupunem proprietatea adevirat[ pentrup pentrup. Funclia f avdnd r[dicina x, de ordin ko, avem scrierea:
grad n

: a,(x- r,)& (x -

1 gi o demonstrdm

f (x)
unde

= 1x -

x)0, B@)

(1)

-+ IR este o funclie polinomiald care nu are rdddcina xo . intrucdt ecualia f(x) : 0 are numai rSddcini reale, rezult6 acelaqi lucru despre ecualia S@) :0, deci funclia g are drept rldlcini celelalte ridicini xt ) x2 t ..., xp-t ale lui f, cu ordinele de multiplicitate k1, kr g
: IR

..., kra
ZI

resPectiv.

-*r-r)oo-' 9i din (1) rezultS atunci .f(x):I(r-r,)& (*-*r)h.....1x-xo)ko. IdentificAnd coeficienfii termenilor de grad n renltd L=a, $i de
Conform ipotezei de induclie
'...'(-x

g(x)=1.(r-x,)t'(*-*r)o'

ul
al
1.

aici scrierea din enun!:

f (x)=a,(x-x,)o'(, -xr)o' '...'(x -*o)oo ,cv krakr+ ...*kr:n.


ia

trXsrcilii ?rop$e
1.

Ar[tali cd r[ddcinile ecuafiei algebrice


simple.

a IR, n e N sunt l**,,o *(*:-d-*...*(r-?)'=0, nt Mt


au o rdddcindreald

Aflali a,b,c e
dubl6 comun[.

R. gtiind

ci ecualiile algebrice xo+ffi'+bx+2=0 $i x'-3x*c=0


IR qtiind

3.

Si

se determine a,b,c

ci

ecualia algebric[ xt

-3/

+2x3

+d

+bx*c=O

are

ridlcina triplE 1.

Tnsrn DE EvALUARE
Testul
1

1.

S5 se studieze deivabilitatea funcliei f(x) = t/x+4Jx-4+tlx-4Jx-4 pe domeniul maxim de defrnilie. Sd se arate c[ func]ia { : IR. -+ IR, f(x) : e" .sinx verificdrela[ia
t"@)

i-------------

4f'(x) + 5 f(x)

0, oricare ar

fi r

IR.

Fieg:R.-+lR.ofuncliederivabiligif:lR.-+R.,f(x):[r] Z dacd qi numai dacd g(xn) : g(rn ) : 0.


169

.g(x).SAsearatecEfestederivabillinxoe

Testul 2
Indicali rlspunsul corect.

2o Pun

!o'

1.

Funclia f : tR + IR, f(x)

grq

a)0;
2.

b)

1; c)2; d)- 1;
r :y
este:

{Or:^7,,50

este derivabil[ dacn a este:

valoare

e)-2.

intr-un

Punctul in care tangenta la graficul funcfiei


dreapta de ecuafie a) (0;

f : (- l, + o) -+ IR, f(x) :
e)

punctul

este perpendiculard pe

maxim
derivat

1);

b) (0;

0);

c)

(r;

r);

al (z;]);
e)

(-

2;

- 5).

3.

Fie f : IR. -+ IR,

a)0; b)2006; c)-2006; d)2006 !;

{x):

arctgx. Atunci /(2m6)(0) este:

Teorel

l.

Dac[

-r

Demon

Deci e
ideile,

PUNCTE DE EXTREM, TEOREMA LUI FERMAT


in clasa a IX-a cdnd am studiat frrncfia de gradul doi, am vdzut cdgraficul acesteia are un punct de extrem (v6rful parabolei).
Funcfia f : IR. + IR, f(r) :l Funclia

f'(

xo

deoare

x'

-l

care

apdrut intr-un exerciliu rezolvat, are

trei puncte

de

extrem: dou[ minime corespunzitoare absciselor r0

f : [0, 2] -+ IR, f(x) : x are un minim corespunz[tor abscisei ro:


nl
i

- - l, ro:

f'(xo )
deoare

1 gi un maxim corespunz[tor abscisei

ro:0.
Din

0 gi un maxim

corespunzitor abscisei xo: 2.Graficele acestor fun4ii sunt redate mai jos:

(l

Interpt extren (deriv:


suficie

Obsen

este pt

2. Teot

func1it

dar

f(

Teoret

"f(x)=ax2 +bx+c
SE

.f(x)=lr'-tl

f (x)= x, x ef0,2l

proprir
(Pe sct Demot

Delinifie Fie f : D -+ IR gi xo e D. Spunem c[: 1o Functul x, este w panct de moxim (respectivp unct de minim) al funcliei f daca existl o vecindtate V eT(xo) astfel incdt f(x) < (respectiv >) f(xo), v x c D n z; corespunzdtor, yo: f(xo) se nume$te moxim (respectiv minim) alfuncliei, iar punctul M(xo, f(r, )) se numeqtep unct de moxim al graJicului (respectivp unct de minim at graftcatui).

definim riguros conceptele de minim, maxim, extrem.

ideile,

g(x) = (s fiin
margx

2" Punctul xo este tL punct de extrem al func\iei f dac[ este punct de maxim sau de minim; corespunzStor, !o: t(xo) se numegte ertrem al funcliei, iar punctul M(xo, f(xo)) se numegte punct de extrem al
graftcului. Din punct de vedere intuitiv, aceast[ definifie se traduce prin aceea cd intr-un punct de maxim valoarea funcfiei este cea mai mare dinhe toate valorile acesteia intr-o anumit[ vecindtate a acelui punct, iar intr-un punct de minim valoarea funcfiei este cea mai mic6 dintre toate valorile acesteia intr-o vecindtate a
punctului respectiv.
Agadar, aceste maxime sau minime sunt,,relative" la,,vecindtate", de aceea se mai numesc uneori moxitne sau minime sav extreme relative (locale). O condilie necesarl ca un punct interior unui interval sI fie un punct de extrem pentru o funclie derivabilI este datl de urmltorul rezultat important: Teorema lui Fermat. Fie f : 1+ IR (1 interval) o funcfie derivabild in punctul xo, interior intervalului 1.

funcfiei f, atunci f'( xo ) : 0. Demonstralie. Punctul xo fiind interior intervalului /, este punct de acumulare atdtla st6nga cdt 9i la dreapta. Deci existi ambele derivate laterale ale funcliei f in xo qi ele sunt egale cu derivata lui f in xo ' Fixdnd ideile, si zicem cI xo este punct de maxim (analog, proced6ndu-se in cazul unui punct de minim). Avem:

DacI xo

este punct de extrem al

f'(xo):f!(xo):]g
deoarece x

wro, ,.roo x xo

(l)
xo. Analog:

xa10 gi f(x)

f(x, ) < 0 pe o vecin6tate a lui

f'(ro):fJGr):l$
r)xo

ff=,,

(2)

Din (1) qi (2) rezult[ f'(xo ) : 0. Interpretare geometricd. Teorema lui Fermat aratd cd intr-un punct de extrem din interiorul unui interval, tangenta la graficul unei funclii (derivabile) are direcfia axei OX(deoarece are panta zero). rJ Observafii.l. Teorema lui Fermat este doar o condi{ie necesari, nu 9i suficient[, ca un punct s[ fie de extrem. De exemplu funclia { : IR + R, f(x)
este punct de extrem (funclia

deoarece

x-xo) 09i f(r)- f(xr)<0.

:.x'

are f'(o)

0, dar .ro nu

fiind strict crescdtoare pe R). 2. Teorema lui Fermat nu este valabill dec0t in punctele de extrem interioare intervalului pe care este definiti funclia. De exemplu, pentru funcfia f : [0, 2] + 1R., f(-r) : x, punctelo ro: 0 qi xo: 2 sunt puncte de extrem,
t'(2) - 1, cici f(x): l, V x e 10,21. Un rezultat important ce decurge din teorema lui Fermat este: Teorema lui Darboux. Dacd [ : I -+ IR. (1 interval) este o func{ie derivabilS, atunci derivata
dar

f(0)

f'

:1

-+

IR.

are

proprietatea lui Darboux. (Pe scurt: orice derivati pe un interval are proprietatea lui Darboux).

Demonstralie.Fiea, b elgil"intre f'(a) Si f'(b);ardtdmc[exist[cintreagibastfelincdt].: f'(c).Fixdnd ideile, putem presupune a 1b, t'@) < t'(b), t'@) < l.< f'(b). Considerlm funcfia ajutdtoare g : la, Dl -+ IR, g(x): f(r) - ?ac,care este derivabillpe [a D] qi avem g'(x): f'(x) - ]". Conform teoremei lui Weierstrass (g frind derivabil[, este cu at6t mai mult continud), funcfia g este mlrginitfl pe compactul [a, bf qi igi atinge (1) marginile. Prin urmare existi c e la, Dl astfel incdt g(c) : i$.. g(r).

k6tiim cdc*alic*D.Evident, avemg,(a): f,(a)-X,<0,0..t ,r*g(x)-g(a)(0,ceeaceinseamnictr x+q x_a

ry<0peunintervaldeforma(a,a+e,),adicdindefinitivg(x)<g(a),Yxe(a,a+e,). a* t),contradic,tie. Analog, ding(D):f,(x) _I > 0, ur"* 16-8(r)--8(D)> 0, deci s@)-|(b)> 0 pe un interval de forma (b e,,, b), adicd,in definitiv x+b X_b X_b g(r) < g(b),V x e (b - a,,,b)i daclam aveac: b arrcntltag(D) <g(x) <g(D), V x e (b _ t,,,b),
DacI am aveac: a axrcmltag(a)<S(r) < da),yxe(a,
contradicfie.

care

Teon

Prinurmarec*asic*b,adicd"cesteunpunctininteriorulintervaluluila,bl.Din(l)rez;tlltj.c6cesteun punct de minim pentru funcfia g gi atunci, conform teoremei lui Fermat avem g(c) : 0, adic6 t,k) : t".

2"t 3'fl
Atun

1"f

Demt

Exrncryu rezolvat
Fie

SI pt m[rg

a>0,

> 0. Demonstrafi echivalenla: a, + b, >

Z,Vx
e
jR.

IR

6=

1.
a

f(c,

Solulie.(e). DacI b=+,avem a'+b, >2J@by


a

=2,yx

Nup
deci interr

(=). Considerim func{ia f : lR. -+ IR, f(x) = a' + b, , eare este derivabil[. cazurile a : 1 sau D : I sunt triviale, deci putempresupune a * I qi b * l. Ipoteza a' + b' >2, V relR. se scrie f(.r)> f(0), V xelR gi arat[ cd xo:O este un punct de minim. Conform teoremei lui Fermat, rezultii f'(0):0. Dar t,(x):a,lna+b,lnD gi astfel condifia f,(0):0 se scrie
ln a

dem
Teort

+ln

0 sau ln(aD)

0, de wtde

ab: l. Rezult6 O = !.
a

2"t
Atun
Demr
a$a

1'f

EXerafi prorye

l.

Precizafi punctele de extrem ale funcfiilor urm[toare: a) f : [0, 1] -+ IR, t(x\: x' ; b) f : R. -+ IR,

pe [a

c) f

: IR

-+ IR, f(.r)

: I *' -3x+2 l;

f(r)

x' -3x+2;

Conf

d) f

2.

e) f : IR -+IR, f(.x):cos?sc; Determinafi extremele funcfiilor urm[toare: a) f : IR -+ lR, f(.r) : cos.r; b) f

f(x): sinx; D f : R -+ IR, f(x): [.r].


: lR.

-+ IR,

g(x)

f(c)

:R-+IR, f(r):sinx+cosr;

oI
cores

c)f:IR-+IR,

f(x):*

3. Fiea> 0 cuproprietateacr a'2xo, oricare arftx e IR. 56 se arate c6a: e. 4. Aflafia> 0pentru care 2'+a, )3* +4,, oricare arfix e IR. 5' Fie 1c R un interval 9i f : iR. + lR. o func{ie continufl gi nemonoton[. S[ se arate c[ f are cel pufin un
punct de extrem local.

(b"

I Lagll
resp(

peg
Obse

Fie f : [a, b]-+lRofuncfiecontinu[. Dac[ f estederivabildina, bSi [,(a)<0< f(D), ardtafcl f areun punct de minim c e (a, b). 7. Fie f : 'I -+ IR o funclie derivabili cu proprietatea ci funcfi a arc limit[ in orice punct al intervalului L f' SI se demonstreze ci f' este continuE pe L
172

lui L
Teor

1'f 2't

TEOREMELE LUI ROLLE, LAGRANGE, CAUCHY


r.
Prezentlm acum trei teoreme importante, numite teoremele de medie din calculul diferenfial, dup[ care vom vedea o serie de consecinfe ale acestora de o mare utilitate. Teorema lui Rolle. Fie f : la, bl -+ lR o funcfie cu proprietdfile:

ir
L

1o f este derivabilS pe (a, b); 2o f este continu6 pe fa, bl (echivalent spus, f continu6 in a 9i b);
Atunci existl c e (a, b) astfel incdt f'(c) : 0. Demonstralie.Dacd f este o funclie constant[, atunci f'(x) : 0, V x e (a, b) deci teorema este adevlratS. Sd presupunem cI f nu este o funcfie constanti. Conform teoremei lui Weierstrass, funclia continu[ f este mirginiti pe fa, b] gi igi atinge marginile. Aceasta inseamn[ cd existl ct)cze la, b), cr+c, astfel incdt

3' t@): f(b).

f(", ) :,1[], f(x)

ti f(r, ) :,:[lu,

f(r).

Nu putem avea { c,cr\

{a, b), deoarece din 3o ar teztlta

c[

f(c,

): t?r), adicl ,+f, f(r) :,t[r,

f{,),

deci f ar fi constantii, contrar presupunerii fbcute. Prin urmare cel pu{in unul din punctele Q, c2 EShQ interior intervalului la, bf; fie acesta c.Dar punctul c este un punct de extrem, mai precis dacd c:c,, este un punct : de minim, iar dac6 c: c2 t este un punct de maxim. Aplicdnd teorema lui Fermat, rezlulti f'(c) 0. Teorema lui Lagrange (a creqterilor finite). Fie { : la, bl -+ R. o func{ie cu propriet6lile:

1o f 2o f

derivabil[ pe (a, b); este continul pe la, b] (echivalent spus,


este

f'(c)(b - a)Demonstralie. Considerim o funcfie ajutitoare g : la, bf -+ IR, g(x) : f(x) - Lx, unde l"eiR va fi determinat in aga fel incit funcfia g s[ verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, g este derivabil[ pe (a, b) 9i continul
t@)

Atunci existd c e (a, b) astfel

incdt: t(b)

f continu[ in a qi b);

b-a Conform teoremei lui Rolle aplicat[ func]iei g, exist[ c e (a, b) astfel inc0t g(c) : 0. Deoarece g'(x) : f'(r) - 1., din g'(c\ : 0 oblinem f'(c) : 1". Folosind valoarea lui l. dat[ de (l) rentltd

pela, b);din condifia

flr\: g(b),rerultd*:f

(b)- f

(a).

(1)

S[ dlm acum o interpretare geometricd teoremei lui Lagrange. DacI notlm cu A, B, C punctele de pe graficul funcliei f corespunzdtoare respectiv absciselor a, b, c panta,,coardei" AB este f (t)- f (a) , iar pantatangentei in c la grafic este f'(c). Teorema lui

b-a

Lagrange arutd egalitatea acestor pante, deci paralelismul dreptelor respective. Agadar, teorema lui Lagrange afirml cI existi un punct C pe grafic in care tangenta este paralelS cu coarda AB. Observalie. Teorema lui Rolle reprezint5 cazul particular din teorema lui Lagrange c0nd {(a): t(b). Teorema lui Cauchy. Fie f, g : la, b) -+ IR doud funclii cu proprietdfile:

1'
2"

f ti g sunt derivabile pe (a, b) ti S(x) + 0, V x e (a, b); f qi g sunt continue pe la, bl (echivalent spus, in punctele a Si b);
173

Atunci s@)

*g(b) ti

existb c e (a, b)astfel incdt:

- "f (a) - f '(c) s(b) - s@) g'(c)'


(b)

c)t
ineg

Demonstralie. Mai int6i, este clar c[ s@) + g(D), deoare ce in caz contrar, aplicdnd teorema lui Rolle funcfiei g, ar reztlta ci derivata acesteia se anuleazi intr-un punct din (o, b), contrar ipotezei 1o.

7. Apli

Considerlm o funcfie ajutltoare h : fa, b] -r IR, h(x): f(x) - Ig(x), unde ]. e IR va fi determinat in aqa fd incdt funclia fr sd verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, funcfia ft este derivabil6 pe (a, b) gi contingi (b-) - f (a) pe [a, b];din condilia h(a) : h(b) reruttdt )\: f (1) s(b)- g(a) Conform teoremei lui Rolle, aplicatil funcfiei ft, existl c e (a, 6) astfel hcdt h,(c) : 0. Deoarece

a)-

ft

b)(

h'(x)

f'(x)

Lg'(*), din h'(c)

: 0 oblinem X9:1". ' g'(c)

Folosind valoarea

lui l, din (l)

rezul6

8. S[s 9. Fok
a)e

f'(c) _f(b)-f(a)

s'(c)

s(b)- s@)'

Observalie. Teorema lui Lagrang e reprezinti cantl particular din teorema lui Cauchy c$nd g(x)

b)s
y.

c)

It

Erercifii propue
1.

10. Fie 11. Fie 12. Util

Ar6tali c[ urmitoarele func{ii verific[ ipotezele teoremei lui Rolle gi determinafi punctul c din enunfgl
teoremei:

frrnt

a) f : [0,

l] -+ IR, t(*): x' - x;

a)l
13. Fie

b)f :[-1, l]-+R, f(x):l-xo;

, r ,l-;,;l

-rR, f(,) : l sin,.r l .


f
: iR -+

atux

Determinali a,b,c e IR astfel inc0t funclia

R,

(r):l

[*r*r. r.E.rl ld
+b+c,

L2'r)

..lr,r)

,.

s[verifice ipotezele

teoremei lui Rolle.

Fie f : [a, b] -+ IR* o funcfie derivabild.


a)

Arrta{i ci func{ia g : la, bl -+ R, g(r) = (x - a)(x - 6) . (x) verific[ ipotezele lui Rolle.

zerouril
metode

b) Deducefi

ci existl c e (a,6) astfel in"X

Fief:[0, l]-+lRofuncfiederivabil[cuf(0):f(l):0.56searatec6exisr[ce(0,
f'(c):
Fie

f = I *1. =1",) a-c b-c f(")

Propozi

l)astfelinc6t

,l'c

f(c). IR un interval $i f, g : 1-+

1o Intre 2o intre
Demoru
1o Presr

ar ft x e .I' SI se demonstreze funcfiei g gi reciproc.

c[ f,(.r) . s(x) * f(x) . s(r), oricare cd intre doud riddcini reale ale func{iei f se afl[ cel pufin o rldlcind a
IR

func{ii derivabile cu proprietatea

Ardtati ci urm6toarele funcfii verific6 ipotezele teoremei lui Lagrange gi determinafi punctul intermediar c din enunpl teoremei: a) f : [0, 2] -+ IR, f.(x): x' ;

Rolle pt situat in

2" Presr F s-ar g


derivate

b) f : [- 1, 1] -+ IR, f(x)

arcsin x;

zerouri,

174

c) f : [0,2]

rR,

tra:
lui

7.
$a

Aplic6nd teorema inegalitifile:

Lagrange funcliei

{il*i'Jj,ll;i' :
f(x)

ln .r pe intervalul [n, n

+ l), n e N*, demonstra(i

il
I

find

,Ei:-i;i,i:."-"arnn
a)

8. Sd se rezolve ecua,tia 2' +5* =3" +4' . 9. Folosind teorema lui Lagrange, sI se arate cd:
e'2x+l,oricarearfix

eN*

I
I I t

r)sinfr
10. Fie

-*.*'

IR;

c) ln(.r2 + 1) > .r, oricare ar fi x < 0.

I
I t I I I
I
ii

f : (a, b) -+ IR o funcfie derivabil6 9i nemlrginite. SI se arate ci funcfia f'este nemirginit[ 11. Fie f : [0,*)-+lR ofuncliederivabildcu f(0)<0$i f'(x)> l,oricare arfrx e [0,o). S[searatecE
frrncfia

L2.lJtilizindteorema lui Lagrange, calcula{i

(L -), a)lim.r2\sx-.x+rl'

fseanuleazdexactodatS. limitele:
b) limx2[.ir-I--rr1] b),-_ */ x) wTL x+l \

13. Fie f : fa, bl-+ IR o funcfie de dou[ ori derivabil[. Dac[ pe graficul funcfiei f existi 3 puncte coliniare, atunci exist[ c e (a, b) astfel incdt f"(c):6.

;
l

CONSECINTE ALE TEOREMEI LUI ROLLE, $IRUL LUI ROLLE


Dac[ f : 1 -+ IR (l intewal) este o funcfie oaxecare, solufiile reale ale ecuafiei f(r) : 0 se numesc zerourile (rdddcinile\funcliei f; termenul ,$dlcini" este utilizat indeosebi pentru o funcfie polinomial[. Ddm acum doui rezultate, care reprezintL consecin{e ale teoremei lui Rolle gi care stau la baza unei metode numite ,Sirul lui Rolle".
Propozifie. Pentru o funcfie derivabilS pe un interval, sunt adevirate urmitoarele afirma{ii: 1" intre doud zerouri ale funcfiei se afld cel pufin un zerou al derivatei. 2" intre doui zerouri consecutive ale derivatei se afl6 cel mult un zerou al funcliei. : Demonstrafie. SI considerlm funcfia derivabill f : I -+ IR, unde l este un interval. 1o Presupunem c[ a, 6 sunt doul zerouri ale funcfiei f, unde a,b e I, a < b. Aplic0nd func{iei f teorema lui Rolle pe intervalul lo, bf, glsim un punct c e (a, b) astfel ?ncet f'(c) : 0. Agadar, c este un zerou al derivatei situat intre a gi b. 2" Presupunem cI u,$ e I, cr < B sunt dou[ zerouri consecutive ale derivatei f'. Dac[, prin absurd, intre cr gi F s-ar g[si cel pufin dou[ zerouri ale func{iei f, conform cu punctul l" intre ele s-ar mai afla un zerou y al derivatei. Prin urmare, y este un zerou al derivatei situat intre o, $i B, ceea ce contrazice ipoteza cI cr, gi B sunt zerouri consecutive ale derivatei.

'

175

Teoremi. Pentru o func{ie derivabili pe un interval sunt adev5rate urmdtoarele afirmafii: 1" Dac[ valorile funcfiei, calculate in doud zerouri consecutive ale derivatei, au semne contrare, afunci intre cele dou[ zerouri ale derivatei se afl6 un singur zerou al funcfiei. 2" Dacd valorile func{iei, calculate in doud zeroui consecutive ale derivatei, au acelagi semn, atunci infie cele doui zerouri ale derivatei nu se aflI nici un zerot al funcfiei. Demonstralie.Fie f : I + IR. o funcfie derivabil[,1fiindun interval gi sipresupunemcd a,B e l,cr < B, sud
dou6 zerouri consecutive ale derivatei f'. 1o Presupunem c5 f(cr) si f(F) au semne contrare. Deoarece f este o funcfie continul, rentltL c[ intre o $i p se afl5 cel pufin un zerou al funcfiei f, iar din propozi]ia precedent[ punctul 2o, deducem ci intre cr, gi se B afl[ cel mult un zerou al funcfiei f. Rezultd c[ intre cr gi B existi un singur zerou al funcfiei f. 2" Presupunem ci f(cr) f(9) au acelagi semn, s5 zicem ce f(cr) > 0 qi f(B) > 0. Mai intAirenitdc[ f(x) > O (o, Vxe B); intr-adevdr, dacd ar exista un .xo (o, B) cu f(a) < 0, atunci intre o gi xo s-ar glsi un zerou aI

Exnn

t)

2x

Soluli

:10.rt
Avem

$irul

ff
situatr

il

Consl

funcfiei notat cu a, intre ro gi P s-ar glsi un alt zerou al funcfiei notat cu D gi atunci, conform propozi,tiei precedente punctul 1", intre a gi b s-ar mai g[si un zerou y al derivatei, contrar ipotezei cE o gi sunt zerouri B consecutive al derivatei. Aritim acum cI funcfia f nu are nici un zerou intre o $i B. Presupunem prin absurd cd existd c e (a, B) cu f(c) 0.

b) Fie Averr

xL: :(ebt

Deoarece0: f(c)S

teoremei lui Fermat reniltA f'(c) f'. Teorema este demonstrat[.


are un

f(r), Vx e (o,9),deducemc[cesteunpunctdeminimalfuncfiei f. Conform :


0, ceea ce contrazice faptul

c[ o gi B sunt zerouri consecutive ale derivatei

f(*)'
$irul I
Consl

Sd presupunem acum dat

urmltorul context:

numir finit de zerouri, fie acestea

[ : I -+ IR este o funcfie derivabild, a cirei derivati f xi<x'r.....*'.; notimp: inf/, q: sup I (p,q .R.1 gi presup,.rn"ugor abuz de scriere, le vom nota f(p),

f(
ridlc
Obsa caz

c[

existd

(in

) limitele lr4 f(r) $i g f(x), pe care, printr-un

respectiv f(q). Mai intdi are loc urm[toarea:


Observafie. Cu aceeagi demonstrafie, teorema precedent[ se extinde in felul urmltor: 1o Dacd f(p) Si f( xi ) au semne contrare (cdnd p < xi ) atunci inhe p gi xi se afl[ un singur zerot al funcfiei

t;dacd f(p)$ f(xi)auacelagisemn,atunciintrepgi xi nuseafl6niciun zerotalfuncliei f. 2" Are loc o afirmafie analoagl pentru f(xl ) ti f(q). fin6nd seama de teorem6 qi observafia care ii urmeazl, putem stabili acum un algoritm pentru separarea zerourilor unei funcfii; aceasta inseamn[ determinarea unor intervale disjuncte doui cdte dou[, care s[ conlind fiecare din ele cdte un singur zerou al funcfiei. o Metoda de separare a riidicinilor
Metoda const[ in parcurgerea urm[torilor paqi: 1o Calcul6m derivata f'a funcliei f. 2o Afl6m zerourile derivatei; s[ presupunem cd ele sunt in numir finit qi anume *i< xL< -.. < x',; 3" Calculdm valorile t@), tG'), ..., tQ',), [(q), de fapt doar semnele acestornumere, unde

multi

cons(

t!i),

f(p)

gi

(x)l

x lp

t(Q

au semnificafia descrisl anterior, gi alcltuim un tablou de tipul:

acestr

xi

x!,

x'^

+
de

sirut lui Rolle. p, x',*r: qr, conline un singur zerou al funcfiei f dacl gi numai dacd la capetele acestui interval avem o variatie de semn in girul lui Rolle (o variafie de semn se indicl prin semnul :*-r ).

4o Intervalul (rj , x!*r), i : 0, 1,2, ..., /t, cu xi:

$irul de sernne din linia

jos

se numegte

2"t

1'I

Teon

Demt

Atun
numi

176

Exnncrlru rezolvat -6e, +4x+4=0. Solulie. a)Fie f :lR-+lR, f(x):2xs-5x2 +l.Avem t,(x):l1xo-lOx= =lOx(x -l)(x' +x+ l), prin urmare zerourile derivatei sunt xi: 0, x,r: l.
er,

a)

2x5-5x2+l:0; b)

Separa{i rddlcinile reale ale ecuafiilor:

FP

Avem f(--):-*, f(0):1>0, f(l): -2<0, $irul lui Rolle este redat in tabloul urm6tor: f(x)

f(*):*. --'\--+
datd, are

ls

:Q
rel
fcr

ri

m
tEi

ci in $irul lui Rolle avem trei variafii de semn, prin urmare ecua(ia situate astfel: 4 (- a,0); xre (0, l); x, e (1, o). b) Fie f : IR. -+ IR, f(x) :e'* -6e* +4x+4. Avem t'(x):2e" -6e'+4:2(e2, -3e, +2)=2(e, _l)(e, _2). Rezulti imediat x'r: ln 2. Dupi aceea, avem: f(- oo) : oo, f(0) : : ("t"z1z - 6eh' + 4ln2 + 4 = 22 6. 2 + 4ln2 + 4 4(-l+ ln2) < 0 = ; (*) : l,S ( - 6e* + 4 x+ 4 ) : t-iy 3 - 4. 4. +* =* . r+@",' \ "" g' e" e")
Constat[m

trei rrdicini reale,

zerourile derivatei: x'r: 0,

I < 0; f(ln

2)

*)

r
m

$irul lui Rolle este redat in tabelul urm6tor:

(x)
Constatdm cr in girul lui Rolle avem ridlcin5 reald x, e (ln 2, o).

ln2

--'-.--

o singurd varialie de semn, prin urmare ecuafia datd are o singurd

obsemafie. Este posibil ca o anumit[ r[d[cin[ xi a derivatei s6 fie gi ridicin[ pentru funclia f; in acest f' caz in girul lui Rolle avem valoarea 0, iar c6nd este o func{ie polinomiall f o astfel de r6drcind este multipl5 (deoarece ,,verifici" polinomul gi prima derivatd).

ri

CONSECINTE ALE TEOREMEI

MONOTONIA UNEI FUNCTII, CALCULUL DERIVATEI UNEI FUNCTIT INTN-UN PUNCT


Teorema

LUI LAGRANGE,

lui

acesteia.

consecinlele sale de o mare utilitate. o primd astfel de consecinli caracteizeazii monotonia unei funcfii derivabile prin semnul derivatei

Lagrange este poate cea mai important[ teorem[ din calculul diferenlial, prin

Teoremi. Fie f : fa, bf -> IR o funcfie derivabili pe L Au loc echivalentele: 1" I f este crescitoare pe 4 <+ [ f,(x) > 0, V x e 1]. 2o f este descrescitoare pe 4 e t f(.,r) < 0, V x e 11. Demonstrafie. 1"(+).Presupunemc[ f estecresc[toare pel,adicdy x*xreI,

xr<xz

Atunci, pentru fiecare xoe


numitorul au acelagi semn).

I, raportul f(4-[@), cu.tr *


x-xo

= f(r,)<

[(xr).

xsteste pozitiv (deoarece num6r6torul gi

177

,rn
(e).

"f

@)-

"f

(x)

X-Xo

>

0 reniltd f(xo

:!ig fl*)
r+rb X-Xo

0 qi cum xo a

fost arbitrar,avem

de fapt

f,(r) >

Obsema

YxeI.
Fi" W.
Presupunem f'(x) > 0, V

lui f're
(respect

t!r)* f(x,):

f(xr)- f(x,)>0,adica f(x,)< tG).

x e /gi ar[tlm c[ f este cresc[toare. Aplicdnd teorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul fx* xrf, ['(c)(xr-x,) pentru un anumitpunctc e (x,, xr). Cum xz- xr> 0 gi f'(c) ) 0,

Textul subliniat arutl cdfficfial est" pe L 2oAvem succesiv, scriind simplificat:"rescltoare este descrescltoare f

= Obsetvalie. DacI

f'<

0.

e-

Propozi 1o Daci 2 Daci Fix6m

este crescltoaxe

c) (-0,>

+ - f,Z0
h

Demons

strict descresc[toare) pe l ceea ce rezulti ugor din demonstrafia implicafiei (e). fin0nd seama de faptul cd daci- x, e I este un punct de maxim (interior intervalului) atunci
,,st6nga" lui "r, funcfia f este

f'(r) > 0, V r e /(respectiv f'(.r) < 0, V x e D atunci f

este strict crescltoare (respectiv

agix,gi

cresc[toare, iar in ,dreapta" lui ro funcfia este descrescitoare (iar dacl xo este punct de minim lucrurile stau exact invers) oblinem o completare a teoremei lui Fermat, ce caracteizeqd punctele de extrem:

Cum f'( 2" Fie 1


Conside

Propozifie. Fie f :1-+lR o funcfiederivabillastfelincAt E': O. Pentru un punct xo interior lui lavem echivalenfa:

E: {x. f l f,(x):0}

aredoarpuncte izolate,adid

Confom

Ixoestepunctdeexfremalfuncliei f]eIf'(xo):0$i f'aresemneconffaredeopartegidealtaapunctului xo]. O altii consecinfE importanti a teoremei lui Lagrange se referl la o modalitate practicl pentnr calculul derivatei unei funcfii intr-un punct. TeoremI. Fie f :1-+ IR o funcfie gi xo e /un punct astfel inc6t:

x,,Y x

Exrnct 1. Sis
Solulie-

daci

1" f este derivabil6 pe 1\ { xo }; 2" f este continui in ro ;


3o f'are limitd in punctul ro (finitd
(ln cazul particular cdnd limita lui
continu6 in punctul
xn

Derivati
sau nu).

monotot

Atunci f are derivatd in punctul xo dati de egalitatea:

.f'(x) = lim f,(x) . in xo este finiti, reniltdci f este derivabili in

Mmaxi x
16, iar funcfia f, este

f(x)

).
l111r f'(x)e r+rfo

(x)

Demonstralie. Fie

l:

IR .

Trebuie sr arlt[m egalitatea

rer6

,r^ f(x)- f(x) : l,


X-XO

pacare o vom proba

Se vede

pur $i simplu apel6nd la definifia limitelorde func(ii (cu giruri). Fie (a,),,,g1\ {xo} un gir arbitrar cu lY "":.ro . Aplicdnd teorema lui Lagrange func{iei f pe intervalul compact de capete an qi xo (pentru
fiecare n e

toate va doar

2.

in: S[s

Nt), gisim un c, situat


este intre

?nrre an gi xo astfel in"a,

lPff:

f,(c.).

(1)
SolulieExist6

Deoarece

c,

a, gi ro rezulti imediat .6

l5g

c,: xo gi findnd seama de ipoteza 3o gi defini,tia

l. "[ lg t,(c,): Din (l) 9i (2) rezultii ,r* f(a')-"f(x): I $ideoarece n)6
limitei unei func1ii, deducem
oo

e)
girul

clrei ipr

xo

(a,),r,c1\ {ro}

a fost arbitrar astfel inc6t

Deoare<

lim f@) - f(x) : t, llg o,: xo, rezvlthci x+xo X _ Xo

adicd

t,(x) : l.

ln(ln(nDeoaret

178

Observafie.Teorema precedenti este adeviratl gi sub forma mai slabi ce se referi doar la limitele laterale ale

lui f'respectiv la derivatele laterale ale lui f. Mai precis: in ipotezele lo gi 2o, dacd f'are limitl la stdnga (respectiv la dreapta) in xo , atunci f are derivati la stdnga (respectiv la dreapta) in xo gi avem: f!Go):,X. f'(x) (respectiv f) (',):lq f'('))'
in fine, Propozi{ie
o

ultim[ consecinfi

a teoremei

lui Lagrange este urmltoarea:

li,
-IE

d
rct

1" Dacd derivata unei funcfii pe un interval este nuld, funclia este constantd pe acel interval. 2" Dacldou[ funclii au derivate egale pe un interval, ele difer[ printr-o constantd aditivl pe acel interval. Demonstralie. 1o Fie f : /-+ IR o funclie derivabili cu f'(x):0, V r e L Fix6m a e I gilu[mx e larbitrar.Aplic&rdteorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul compactde capete a gi x, gisim un c, strict situat intre a qi x, astfel inc0t: t@) t@): f'(c,)(x - a). Cum f'(c,):0,rezult[ f(x): f(o), Vx e 1, decifuncfia f esteconstantiipeL 2o Fie fr, .f, : / + R doul funcfii derivabile astfel incit 7'= fJ .

'

ConsiderSm func{ia

Conform

f : I -+ IR, f : fr- f, gi avem f': 0. cu punctul 1", exist5 l, e R astfel incdt f : X,, adicd fr-

fr:

X,,

ceea ce se mai scrie

@): fr(*) +

)u,Y x e I. ExERCITU rezolvate

l.

SE se demonstreze ctr

pentru orice

x e IR este adevdrati inegalitatea e' )

x+

cu egalitate dacl 9i numai

dacL

x:

0.

Solulie. Considerlm func1ia

Derivata are un singur zerou gi anrme ,' : 0. Form6m un tablou in care indiclm semnul derivatei gi monotonia func{iei (ce decurge din semnul derivatei). Totodat[, indic[m gi punctele de extrem, marcdnd cu Mmaximele gi cu m minimele.

: IR -+ IR, f(x)

:e" -(x+l),

a clrei derivat5 este

f' : R -+ R, f'(x) :e" -1.

f(x)
he Se vede

\\
:

\ \ \ \ \ \ \ 0 / ,v,v ,v,v,v.v,v
m

m
IU

toate

fiind f(0) : 0. Rezultd c[ valorile funcfiei suntpozitive, adic6 f(x) > 0, Vx e IR, deci e')-x+1, Vx e IR.. Egalitatea se atinge

ci funclia are un singur

punct de minim gi anume

r:

0, minimul funcfiei

doar in x

2.

0, deoarece f(x) 0 are loc doar pentru x 0. S[ se arate c5 pentru orice n e N, n > 2 este adevlratl inegalitatea:

(n +

l)ln(n + l)

<lnhnin+

1))

- ln(ln n). nlnn


ln(ln x), c[reia

Solulie. Consider[m funcfla

t : ln, n + l) -+ IR, f(.r) :


?nc6tt

ii apliclm teorema lui Lagrange

(ale

c[rei ipoteze se verifici imediat). Existl deci, un punct c, e (n, n + 1) astfel


Deoarece f'1x;

[(n + 1) -

t(n): t'G,).

: (l-nx)' = ,l , egalitatea datii de teorema lui Lagrange se scrie: lnx xlnx' "
ln(ln

ln(ln(n + 1)
Deoarece n

n):

cnlnc,

,1

(1)

lcn1n * I

ren:Jrtj ln n <

h",.

ln(n +

l)

gi de aici, prin inmulfire,

179

nh n <cnlnc, < (n + l)ln(n + l), de unde:


Din (1) 9i (2) rezultd inegalitatea din enunf.

(z+1)ln(z+l)

.1.1

cnlnc, nlnn

(2)

Slr

f(r. i"punctele

Sll

3.

S[

se calculeze derivatele laterale ale

funcfiei f : IR+IR, f(r) :arcsin punctele

4+ x'+l
|

ro: -1 qi .ro: l-

a)1

Solulie. Calcullm mai intdi f'(x)

in

xe

IR

in

care funclia

este derivabil[. A
dacd,

c)1

2(l-x2')
(x2 +1)

lr'-t

-+, :) x'+l
I

xe (--o, - l)u(1, o)

Cum f este continu6 in punctelo ro: - I qi ro: 1 9i derivabili pe (-co, -1) U (-1, l)U (1, derivata f'are limite laterale in aceste puncte, vom obline:

'-G+\

*,
,,

dacd'

xe(-l,l)

e)r

5.

Der

*) gi intrucft

a)

) f:(- t):t\1,t'@):W(-*): - ,, f;(- t):JE f(x):.\T, 7i:

c)
e)

f:(r):\rryf'(r):1,H
Rezult[ ci punctele

4.

r0: - I gi .ro: I sunt puncte unghiulare

;i:

t; -fJl):liq1f(x):m

(-*):

t.
s)

pentru funcfia f.

SI
a)

se demonstreze,

utiliz0nd derivate, identitSlile trigonometrice:

i)

,:!,Vx e [-1, 1]; b) arctgr + axcctgr :!,V x e IR. Solulie. a) Pentru x: - 1 9i x : I egalitatea se verific[ direct, aga c[ vom proba pe intervalul (- 1, l).
arcsinx*
arccos

6.

SA

Considerlm funcfia
are derivata

f : (-

1, 1) -+ IR, f(x) = arcsin x

arccos x. Aceastl functie este

derivabili pe (- 1, 1) qi
pe

a)

f(r)

:J#

#
V

0, V , (- l, l). Rezulti cd frrncfia este constantii

(-

1, 1). Dar

b)
c)

tQ):;, prin urmare Kn:;,


derivata f(r) :# -#=

x e (-1, l),

adicd egalitatea din enun{ este adevdrat[ pe intervalul

(-1, l).
gi are

d)
e)

Fiind adevlrati gi in punctele - I gi l,rez:tlJti cd egalitatea din enunf este valabili pe [- 1, l]. b) Considerim funcfia g : ]R -+ IR., g(x) : arctg r + axcctg x. Aceast5 funcfie este derivabild pe

IR.

o, v x e

IR.

Rezulti c[ funcfia este constantl pe IR gi cum t@ :;


din enunf este valabili pe
IR.

rezurlti, t@)

:;,

7.
V

S'

x e ]R.. Aceasta

aratd cdegalitatea

8.

Si

ce

cE6crcifii propse

1.

2.

c) x' - 2lnx +10; d) e' =ex+|. Si se discute in funcfie de valorile reale ele lui rn numirul solu{iilor ecua{iei Aceeaqi cerin{6 pentru ecuafia x' - mx' -r+ I : 0.

Folosind girul lui Rolle, separafi rldicinile reale ale ecuafiilor: a) xt -l2x+l=0; b) xs -20x+2=0;

pentn
3xs

-25x3 + 60x + m = 0 .

acestt

este e

3.

S[

se afle valorile reale ale

lui

pentru care dreapta de ecuafie y

mx intersecteazd graficul funcliei

4.
:lTE c)

t@): ".,x e iR.


Sd se arate

c[ urmitoarele funcfii sunt monotone:

a) f : [0,0o)+lR,

t@): e'-l-.r;
f(x)

b) f

'[Ui]

-+R, f(x):sinx-rcosr;

c) f : [-

l,

1] -+

R,

#;

d) f : (0, o) -+ IR, f(x)

ln(x

+t1-, -l;

5.

e) f : (0, oo) -+ IR, f(r) (Z' + t)}. Determinafi intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale funcfiilor: x

a)f:lR-rlR,

f(x):4-: ji;

b)ff :R-+lR, b)

f(x): f(x):

2x
e) f

ffi;
x'

:lR+lR,

f(r):ur"tgJill;
+lR, f@=

Df

:lR-+R, f(x): ""-3".

g)f :R-+R., f(x):x-J;'+t;


i) f :R.- {1, 1}

h)f :R-+R,

f(x):ti*t
sinx +sin2x.

6.
1).

*T;

j) f :lR -+lR, f(x):

Sd se studieze derivabilitatea

urmitoarelor func{ii in punctele indicate:

s
er
i)-

:R-+lR, f(x):lsinrl,i, xo-ltrE,keZ; c)f IR+lR, (r):l xo -l3x'+36 l,in xo: -3


b) f

qi xo:2;

d)f

iR

-+lR,

e) f : IR + IR, f(x)
IC

: arcsin(3r - 4*'), in xo : f) f : R -+ IR, f(x) : arcsin(sinx), in xo: 1


2

t@: {f +; ---1,in xo:- I si ro: l;


1;
.

7. 8.

Sd se demonstreze identitatea arctg Sd se arate cd

*+

arctg! =

!,oicarearfrx e(0, *).


arctgx

funcfiile f, g : (- 1, 1) -+ IR, f(x)


determinatE.

: ur"r6-2t- , g(x):2

diferi printr-o constantl

ce se cere a

fi

REGULILE LUI L'HOSPITAL


Rezultatele de calcul diferenfal oblinute p6n[ acum ne permit stabilirea a doui teoreme importante pentru calculul limitelor de funcfii, cunoscute sub denumirea de regulile lui l'Hospital Vorbind simplist,
acestea

afirmi c[ limita raportului a dou[ funcfii, aflat6 intr-unul din cazunlede nedeterminur. 9 .ur,

3,

m'

este egal[ cu limita raportului derivatelor.

Teorema

lui l'Hospital (cazul '0 f ;. ni. t, g: I -+ IR dou[ funclii qi xo un punct de acumulare pentru
x+xo

intervalul /, astfel inc6t se verific[ ipotezele: lim f(x) : lim g(.r) : 0;

lo x+x0

2'

f ligsuntderivabilepel\ {ro}
g'(X)

$i

g,(x)*0,

Vr e1\ {xo};

3o ,-ro 1i^ I'!4-: / (e R );


Atunci: ,-ro g(X)

tim r+o g(.


Teorem intervah

,r^

"f

(*)

n.

(Mai simplu: in ipotezele lo qi 2o avemegalitatea:


Demonstralie. I). Presupunem

li- /l+

1o lim
r-+]b

= fimt-@-, dacl limita din dreapta 't'o g(X) x+xo gt(19)


finit). Definim funcfiile

exist6).

2' f$it
3" rJr0 lim

ci

xo e lR

(xo

este

I , s ,1U {.ro } _+ rR, pnn r.,):{{?,

#li:X: ,s-(,):{"[, ,trJX:i:


Detnoru

funcfiilor f qi g inpunctul xo).Maiintdiesteclarcl S@)*0pentruoricex * xo,cdcidacdarexista xt*xo cug(x,):O conform teoremei lui Rolle aplicatii funcfiei g pe intervalul compact de capete xr si xo, g[sim un punct c strictintre xr $i xo cuproprietateag'(c):0,contraripotezei2o.Faptul cilg\x)+0,Vxe1\ {xo}arati66
funcfia

care sunt continue in punctul xo (aceste funcfii se numesc ,prelungirile prin continuitate" ale

(Mai sin

{ 4
o 6

este definitd pe

1\ { xo }.

D. studi (confon
constanl

x e .I \ { ro } functiile / gi g- verificl ipotezele teoremei lui cauchy pe intervalul compact cu capetele xo gi x. Aplicdnd aceasti teorem[, existi un punct cx strict intre r gi xo astfel inc0t
Pentru fiecare

Atunci

7e) - 7 @) 7'.(",) u6r"u .f @) :.f'(c,) = g(r)-g(xo) E'@,) ---- g(x) s'(c,)'


c6nd -r -+ xo rezul ti Folosind

(1)
cu 3o,

un 9ir ( nemlrgi

c,

.ro

;i atunci, conform

rezulti

,r^

-f'- .(c,)

-'o g'(c,)

n.

la,

an*

(l)

aceasta se scrie echivalent:

l*ffi:

n.

Din a,.
(analog tratflndu_se eazrJl xo:

II).

Presupunem

c[

xo

e{-o, o}.

Fixdnd ideile,

si zicem c[ .rr: o

-o).

Putem presupune evident cd

I:

(a,

*), cu a)

0. Definim atunci func{iile

n c , (0,*)-

iR.,

-F(x) : (+)

lui (1) a
Din (2)
tim ,--

G(x):r[,

9i

arrtim

ca

Gverifici ipotezele teoremei pentru punctul finit 0. intr-adev[r:


9i analog Itim G(r):0.
I ,-+0

fl

l'

l\ lim,F(r):foote.tr=- l:llm f(x):0 ,+(, r+@ \ t)

g(r

Agadar,

): x"'[+)
f= ,1) x

;r o,

v, . (n

(3) are

*)

,permul cresc[to
cu vecir

) '--

:,,,, f '(x) : t.
g'(x)

tu

findnd cont de cazti I), deja demonsftat, rezultE ci

.r1') F('):ti-'!'1: ti* t ,+o e(1) ,_,

sa,

(n tt^r:1''1.
\
t

).

,r^ r. ,-. g(I)


"f

(x)

"[])
t,

Teorema lui l'Hospital(canfl


intervalul

|l.ai"

g: I

-+

IR dou6 func{ii

gi .ro un punct de acumulare pentru

verific[ ipotezele: 1o lim f(x) e {-co,oo}, limg(.r) e {-oo,o}; x?& r+r0


astfel inc0t se

l,

2'

3o x+xo ri,n /i!']: / (e IR );


g'(16)

f Eigsuntderivabilepel\ {ro}

$i

g'(x)*

0,

Vx

1\

{.ro

};

Atunci:

rt
q,

f ,r^ r-ro

(*)

g(X)

n.

(Mai simplu: in ipotezele

1o gi

2o avemegalitatea:

tc cl

fi* /!'] t*f'r\l, dacd limita din dreapta existl). r-r. g(J) = ,+,0 gt(;) '

Demonstralie. Fixdnd ideile, si presupunem

c[ ,rq t(r)

: + oo (analo g se trateazd cazul cdnd

I). Studiem cazul cind xo este punct interior intervalului /. Deoarece derivata g'are proprietatea lui Darboux (conformteoremeiluiDarboux)gig'nuseanuleazdpe intervalul J:(- a, xo) nI,rczultfcig'aresemn
constant pe./. Atunci g este strict monotond pe ./ gi cum

* ]q "(r) - o).

,rq"(r)

o, rezultil

cd

g este strict crescitoare pe "I. Considerim


este strict crescitor qi este qi

un gir (o,),rrg-r, strict crescitor,

153

on:xo. Rezult[ cI girul (g(o,)),.,

nemlrginit, fiindc[ are limita +

Din teorema lui Cauchy, aplicatd funcfiilor f qi S pe fiecare interval (a') f 'r(.",!. (l) la,,d,*r] cu n e N*, rezult[ cE exist[ cn e (ao, d,*r)astfel incdt: "f @'.').- "f =
oo.

g(a,*)-

g(a,)

g'(c^)

Din a,<cn1o,*t $i

lrg an:xo renitta l*",:ro


-f -f -----]-----T-_'.\L)

$i din ipoteza 3o renrltiatunci

cr lim

-*

LY4:
g'(c,)

l.inbaza

L
I.

lui (l) aceasta se scrie: lim


Din (2) 9i din faptul c[ qirul

(a,*r)-

(a,)

g(a,*)- g(a,) (g(r,)),r, este strict monoton gi nemlrginitrentlth,utilizAnd

*,

lema Stolz-Cesaro,

,r^ ,-*

f(a,) g(a,)

n.

(3)

Aqadar, egalitatea (3) are loc pentru orice qir

(r,),r,

strict crescitor gi tinzdnd la xo . Dar atunci, egalitatea intr-adev6r, orice asemenea gir, printr-o

(3) are loc chiarpentru orice gir

(o,),., ctt an<xo !i 1g a,:xo;

,permutare" convenabild a termenilor sli (qi eliminarea eventual[ a unora din ei) poate fi scris ca un gir strict crescitor, iar aceasti ,permutare" nu modificl limita girului (cum upor se constatil folosind definifia limitei
cu vecindt[li). Din defini{ia limitei la st6nga, deducem atunci:

t:Xffi: n
J(10

g)

183

Considerdnd un gir (b,),r,

(ro , @) n.I, strict descrescdtor,

." 1r1g b,: xo, cu acelagi rafionament

in care se

Soluli g(x)

schimbi doar monotonia girului (s@)),.r. rezultl: Din (4) 9i (5) rezultd

I3i's(x)

m f l4-: l.

(5)

ci lim f '-*

jurul in

\1: g(x)

n.

ace

II). Dac[

suntem

in cazul c6nd xo: inf 1, respectiv .ro:

sup

se folosegte doar limita la dreapta (5),

lim

respectiv doar limita la stdnga (4).

r+0 ;

Conft Observalii

1. Regulile lui l'Hospital

elimini nedeterminirit"

,u, 3. ! 0o

Din p

C"l"lulte nedetermindri pot fi ,,reduse" la una

din acestea astfel (scriem pe scurt):

exeml

l1
dac6 f -+m,g,-+oo.

b) Ca

a) .o-.o sereduce h I b) o.0 se reduce h !


c)

scriind

.f

-g=+ E
sauh

t^( r+O \
x>0

scriind

fs=+

3
9

scriind

f
se reduce

{ ff :1, a

dacl f -+ *

m, g

-+

0.

:lim
x+0
r>0

1'se reduce la co. 0 (care apoi

la

,uu

hcf")=glnf ,daclf -+1, g-)*o.


d)
00 se reduce la

] Lan logaritmare:

Anak

o.0

(qi apoi

fr fr

,u.,
0.

] l r* ] t
I

logaritmare:

c) litt
d)

x1

ln(f')= glnf ,dacd f -+ 0, g +


e)

r>(

Ca

o0

se reduce

la oo. 0 (qi apoi U

.u,,

prin logaritmare:

ln(lir
Rezu

x-

2.

ln("ft) = gln "f , dacd f + o, g -+ 0. Daci funcfiile f gi g sunt de mai multe ori derivabile, iar nedeterminarea nu se elimind dupd ce am
aplicat regula lui l'Hospital, se poate repeta procedeul (verific6nd de fiecare datd ipotezele teoremei).

x>

Scriind schematic, avem agadar: fim ' x+xo g


3.

L:nn 4:fim 4: x-+xn g' x-+xo gn


3
@

...

Nu trebuie confundat cdtul derivatelor (care apare in regulile lui l'Hospital) cu derivata cdtului (atenfie, agadar, la gregelile tipice!).
1.

4.

Analizdnd demonstralia teoremei lui l'Hospital in cazul

, constatlm cd in ipoteza

1o nu este necesar ca

lim f(x) : I xixo

@,

ci doar ca lim g(x)

:t

o.

I.

EXERCITIU rezolvat S[ se calculeze limitele:

")1,$#; b)m(]-"*,;'

c) ' limx ln x;
x+0 x>0

d) - lim x'
x+0
x>0

Solulie. a) Limita confine nedeterminareu


g(x)

]. 0

Corrrider0nd funcfiile

f, g :

IR

-+ R, f(r)

sin x,

: xe'+ sinx , avem g'(x) : e' + xe' + cosr , deci hqg'(*) jurul lui ro: 0.
in acest fel primele dou[ ipoteze din teorema lui l'Hospital cos.r I "f'(x) : rr* ,,,, ,-io g'(.r) "Jo s'+.re' + cos.tr 2
Conform teoremei lui l'Hospital. cazril9 . u.r"-'
se

2, ceea ce inseamn[ c[ g' nu se anuleazd in

verificI, iar pentru a treia ipotezd putem scrie:

0'

li=I x-+o 'fin1 +SinX 2


16gx

Din punct de vedere practic, verificarea ipotezelor se face oral, iar calculul limitei se scrie pe scurt ca in
0

exemplele urmatoare:

liq x+0 -#{lggx +

SinX H x+0

I 6 ---!9lI= 1. gx + Xe' + COSX 2


l+tg2x -l tgx + x(l+tg2x)
-

b) Calcul6m limitele laterale. Avem:

ri- (,1-

I te :,'fi,,, f 1- l) :,,,,, ' - ' " ) I#(, tsx) I# xtsx'l# i#\, "tn,)

:li*

_ =9=0. = l1u 2 l,{r^ tg, + x+ x tg2x 1,t t* tg2x+l+tg2x+ x.2 tgx(l+tg2x)


2

tg',

tg-x(l+tg'?x)

Analoe - ------ereniltd

ri* [1-.tg" r) :
lf \,
1g

0, prin urmare

: ri* - r) x+o [1-.tg \y )


o.

o.

c) limx
r>0

lnx

o(--) :

x>0

tn,
;

* =
x>0

i : -l,Sr: -'1 1g3


,r0-;..
x>0

d) Calcullm logaritmul limitei. Avem:

tr(1,$
r>0

r') :lir4(lnr') :I$(,


r>0

ln-r)

(continudm ca la punctul c))

0'

Rezulti

cd lim x' :
x+0

eo: l.

E^4rcipii propse
Sd se calculeze

limitele:

-1 a)ltm r+r x t -l .i r-sinx c) -------. ' ltm x+0


X'

-3 &L

b) ' lim
x+0
)

,,h* -t
x
.xcos,
fi)c

d)

ls
r+l

x'
1

sin.r

e) lim

x+l 1- | ' r+0

!i

0rim4,
X-l

cts

g) llm --'---

:,lt+u
Sln -f

-t i

h) ' lim

x-!.gx

x+0 y.9111;g
185

'

gI__:h"r, n e N* fixat. i) lim 'x+O


X'*'

det b) llm

l+lnr. il. a) r+o lim


x

con
x)@ e" +X

--:-i

ox t1

ale

ln(l+e')' c) lim
r+@ x

d) lim ' r+@ ln(l+3r) b)

ln(l+2').

rrr. a)

t=). ri-[-J-x+u \ .x X, ),
SID-

lg

d) lim[ ' -';l'i(x-l

I '), - lnx)'
,

e) rim

' ,-.

(-l-(e, -

[]-"r',)'
I
xtnx;

.) l,g (,-*,,(,.+))'
') '

IV. a)
d)

,.r, lq3
\

ln(x + l),/

b)

1,S

( x \ lul xln-4 arctg-a; r+0 -x+l)' l;


r+0

") l,s

.(I-*"r.),
I

.'Gi ") 1*
b)

-"*),
.) 1$(cosx)7;
I

V.

a) lim

r'h';
I

lg ,;;
1,$

Solt

d) rim g) lrS

r+o\.I[E]t' /
I

")
;

(ln(e+x;);;

f) r+o lim [*-ur"rrr')t,


\Z )

.f'(
Rez Scn selx

(cosr + sinx)'in"

h)

l5

(JI tg,)""u'.
f(x):

,
3.

Si

se studieze derivabilitatea

funcfiei f : lR -+ IR,

Fie

f : (0, *)

t------- , l"' -r- --+


|rg

in punctul

ro:0.

Tab

-+

IR.

o funcfie derivabili cu proprietatea

(ftrl + -f'(*))= 0 . Si se demonstreze cr


*
rc. 56 se demonstreze

|g f(x): o.
Fie f : IR -+ R o funcfie derivabill cu proprietateacd gi f f'au limite finite in
|r1g f'(.r): o.

J
[-]
mel

fr

cl

Fur

(1,

ROLUL DERIVATU INTAT TN STUDIUL FUNCTIILO& PT NCTE DE EXTREM, MONOTONIE


Am vlzut cd prima consecin{E important[ a teoremei lui Lagrange este caracteizarea monotoniei unei funcfii prin semnul derivatei acesteia. Mai precis am vdzttt cd o funclie derivabild pe un interval este crescdtoare (respectiv descrescdtoare) pe acel intemal dacd si numai dacd derivata este pozitivd (respectiv negativ$ p) ac"l
interval. De asemenea am artrtat in teorema lui Fermat cd derivata unei funclii se anuleazd tntr-un punct de extrem interior intervalului, adicd altfel spus,punctele de extrem se afld printre zerourile derivatei.Mai mult,

sefi

Ex

Solt

f(x)

intr-o propozilie am evidenfiat faptul c[ pentru func{ii cu proprietatea c[ zerourile derivatei formeazd o mulfime de puncte izolate (adici in jurul unui zerou al slu, derivata nu se mai anuleaz6) - gi acesta este cazul cel mai frecvent pe care-l int6lnim avem urm[toarea caracteizarepentru un punct de extrem: un punct este
186

t'@

de extrem dacd Si numai dacd derivatafuncliei se anuleazd tn acest punct

iar de o parte

Si de

alta are semne

contrare. RezumAnd, oblinemrolal ilerivatei intili in studiul unei funclii: determind intervalele de monotonie ale ac elei funclii, precum gi punctel e de extrem ale acesteia. Practic, pentru a obfine aceste ,,informafii" despre o func]ie datii f proceddm astfel:

calculim derivata f'a funcfiei; afl[m zerourile derivatei, adicl rezolvlm ecuafia f'(x) : 0; - stabilim semnul derivatei (eventual ,prin valori", intruc0t derivata are proprietatea lui Darboux, pe intervalele dintre zerouri consecutive menline semnul constant); deci - indic[m semnul derivatei, intervalele de monotonie gi punctele de extrem (notate cu Msau m, dttpl cum este vorba de un maxim sau un minim) intr-un tablou numitvarialiafuncyiei datd de derivata fufii. Si dlm un exemplu concret prin urmitorul:

EXERCITTU rezolvat

Si

se studieze intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale


IR.

funcfiei f

:R.-+R,

f(x):x'+l ;"

2x

Solulie. Funcfia este derivabil6 pe

gi are derivata

f' : lR. -+ IR,

-\-r.x'(x' rr,(\e) -' (*'*r)'


Rezolv0nd

(.r' + l)semnul unei funclii de gradul doi. Tabloul variafiei func{iei datl de derivata int6i este urmitorul:

Scriind t'(*)

l- x' +l-2x2 -). (*'+t)' ' (*' +r)' ecualia f'(x) :0 oblinem zerourile x'r: - l, x'r: l. : )
+1)- x(x'

+l)'

-r.x2 '

; :'

<;.(1

,')

, remarcdm

c[ semnul lui f'

este dat de semnul parantezei

l-x',

adicl

de

f(x)
rca

\ \ \ \ \-l
-

gi este crescitoare pe intervalul 1], [], Func{ia este descrescitoare pe fiecare din intervalele (- @, l, iar in punctul x'r: I are un maxim egal cu [- l, 1]. in punctul x'r: I are un minim egal cu f(-l) f(1) 1. Am marcatin tablou qi limitele funcfiei in punctele - oo $i o, ambele egale cu 0. Cu ajutorul varia{iei funcliei dati de derivata intdi putem stabili gi unele inegalitSfi. in principiu, metoda este urmltoarea: pentru stabilirea unei inegalitefi f1(r) >- tz(x) pentru x e D studiem varia{ia 9i semnul funcliei diferenfE [: D --+ iR, f fr fr.

mM

,v ,v ,v ,v I \ \ \ \
:*)

: -

Iatd gi aici un exemplu concret:

rel

ExERCrTru rezolvat

tiv
:el
de

S[ se arate ci pentru orice r > 0 este adev[rati inegalitatea: arctg x

2-J-

x-+l

Solulie. Consider[m funcfia definitii prin diferen{a expresiilor din cei doi membri, adici f(x)

f : [0, co) -+ IR.,

arctg

-*1.
x'(x'

Studiem variafia acestei funcfii dati de derivata intdi. Avem:

ilt, o
,ul

f,(,):,! x'+l

+1)

(*'+l)'

- r(x'

+ 1)'

ite

I x' +l ---:

x2

+l-2xz (x, +t)'


187

x2

+l

'

--

(*'+r)'

x'-l

2x2

(*'+t)'

E clar cn f'(.r) > 0, V

x l0

x e [0, o), cu egalitate doar pentru.r: 0. Tabloul de varialie este urmitorul:

(x) | 0,V,V,V,V,V,V,V,V
m
Se vede din tablou ce

0 +++++++++++++

++++++++ .V,V .V,V / / /

" 2

f(x) > 0, V x e [0, o) gi aceast?i inegalitate este echivalentli cu cea din enunf.

,Eercifii propue

1. Studiafi variafia func{iilor, cu ajutorul derivatei int6i:


a)

f(x): xt -3x' +2,x e IR;

b) f(x)

: trl;'41+2,x

IR;

c) f(x)
e)

tnlx'-3x+ 2l,x

etR

- {1,2};

d)

(x): (,.*)',.r

e (0,o);

f(x):

(r.*)'.,.r e (0,0o);
m

0 f : (0,o)-+rR, 11r): {*
astfel inc6t funcfie

Aflagi valorile reale ale parametrului


descrescltoare. 3. 4. f,.

f : IR + lR, t@): mx-ln(l+.r,;

**: f t ,x=l
,

se fie

Determinafi imaginea funcfiei

f : IR + IR, f(r)

: --4are punctele de extrem 1 gi 2.

Si

se afle

a,b e

IR dac6

func{ia

t(x):

xt +u2

+bx+l

S[ se arate c[ funcfia
parametrului a e
IR.

f : IR *+ IR, Kn :+

are doul puncte de extrem pentru orice valoare a

S[ se stabileascl inegalitiifile:

a)

e'2l+x,

V-r e

IR;

b)

-+

S arctg x

1x,Y x>

0;

"l
s)
7. 8.

.-tSh(l + x)<x,Vr>0; d)rsinx*cosx> 1, Vr. (Ui),


1+ln(l *x),
V

Teo

Den

e) e'>

x>-l;
["'

f) e'2x",y x>O;

astf

r<.L<],v *.(0.!1. sinx z' - z_]'


Nlir.
f : [0, *) +

f(x)

S[se arate clpentruoricea e (0, 1], existiin e

o funcfie derivabilS cu derivata pozitivi. Dace f(0) : 0 $i :0, afrta\i cd lrg f(, f(r):0, oricare ar fix e [0, co). Fie f :R+lR. gi xoelR. cuproprietatea cd f(x)=0 $i/estederivabil[inpunctul .ro. 56searatec[ funcfia g : lR + R, g = l,fl .rt. derivabit[ in xo dac6 pi numai dacd f,(x) =0.

[0,]]

^,r.rincdt

sin2,.tr+cos2,

x=a.
f(x)
Inet

Fie

IR.

t-

b-

obF

inn
188

ROLUL DERTVATET A DOUA iN STUOIUL FUNCTIILOR, coNCAVrrATE, CONVEXTTATE, PUNCTE DE INFLEXIUNE


Reamintim mai intdi noliunea de funcfie convexS (respectiv concav6) studiat[ in clasele anterioare.

Definifie. O funclie f : I -+ IR (linterval) se numegte: a) convexdpe I dacdpentru orice x, ,xre I gi orice l, e [0, 1] existd inegalitatea: f(l,x, + (1 - l.) xr) <Lt(x, ) + (1

-L)t@,)
:

(*)

care se mai scrie echivalent, dacd notdm x

)' xr+ (1 - ),) x,

t@)<Yte)+%tG,) xz- xt xz- xt


pentru orice x, , x, e

(* *)

qi orice x situat

b)

concuvd pe schimbat.

dacd

- f

inhe x, gi .r, . este convex6, adic[ daci funcfia f verific6 inegalitSlile (*) sau (*'*) cu sensul

Reamintim de asemenea cI interpretarea geomefrcd a acestei nofiuni este urmltoarea: o funcfie este convex[ (concavi) dac[ qi numai dacd pentru orice dou[ puncte A, B ale graficului, graficul este situat sub (deasupra) coardeiAB.

ifi

func{ie convexl

(intuitiv:,,!ine ap[")

funcfie concavl (intuitiv: ,pu fine ap[")

Un prim rentltat frumos privind funcfiile convexe (respectiv concave) este urmltoarea: Teoremi. Orice funcfie convexd (respectiv concavd) este continud pe interiorul intervalului de defini1ie. Demonstralie. Fie f : I -+ IR. o funcfie convexi gi xo un punct interior intervalului L Atunci exist[ a,b e

astfelinc6t

alxo<

b. Sefixlmunnum[rxstrict intrea qi xe, adicda

1x<xo. Conformcu (**1 rezult[


(1)

(r)

<xo' o 11a) + !-! xo-d

K*o)

Deoarece,x
GA

1xo1 b,tot in conformitate cu (**1 reniltd


xo

f(r) +*-] f(r.) <5& D-X D-X

f(b) care se mai scrie


(2)

*, t@). f(xo ) + !K4>+ DD- xo


Inegalit[lile (l) gi (2)
se scriu impreund sub forma:

ca

+f(xo) D-xo

oblinem din teorema clegtelui:,15x f(D

=f(b)

D-Xo

< f(r) <Is-:r f(a) + x-a f(xo), pentru oice Xo-Q Xo-O

xe(a, xo). Flcind x

)xst

f(xo ).

in mod analog se arat6.e

]E f(r)

f(xo ).
189

Rezulti

c[ lim {(x) :
X+XO

f(

xo ),

adic[ f este continui in

xo . Teorema este demonstratl.

Este bine

sI remarcim c[ existi funcfii convexe (concave) discontinue in extremitiifile intervalului

de defini1ie. De exemplu, tuncfia

f : [-

1,

l] -+ IR, f(i:{l:ff

J:r!i,tl

"*"

convexr ei discontinuii

inpunctele-

l9i

1.

Pentru o funcfie derivabill, avem o cancteizare a convexitilii dati de monotonia derivatei acesteia-

Avem in acest sens urmltoarea: Teoreml. Fie f :1+ IR o funclie derivabild. Exist5 echivalenfele:

4 <] [ f' este crescdtoare pe 1]. este concav[ pe 4 <] [ f' este descrescdtoare pe 4. Demonstralie. l" (>). Presupunem c[ f este convex[. SI observ[m cI
f 2" I f
I

1'

este convex6 pe

existii
inegalitatea (**1 din definilia funcfiei

doul ot
Fermat

convexe,semaiscrieechivar"n.

f(x)-f(x",).f(x,)-f(x) (l) x-\ x2-x

pentruorice

x,<rz $ioricexstrictintre 4
Dac[ in

Teorer
punct

qi x2, adici x, < x 1xz. Arlt[m c6ndx-+ x, ob{inem: f'(r,


Dac6 in

c[ f' este cresc[toare. Fie x, , xz crt xrlxz.


. f (x,)- f (x') 3 ((xr).
xzxt

(l)

trecem la

limitl

. 1rf@')-f(x') xz- xt
-+ x,
oblin

Q)
(3)
ceea ce aratd

Demon

funcfia

(l)

trecem la limita cdndx

Din (2) qi (3) rezultd f'(x,)


crescltoare.

"

de max

t'Qr). Agadar xrlxz

f'(x,) 3 ['(xr),

Analog

cI func{ia f'este

(e).Presupunemc6func{ia f'estecrescdtoare.Fie x,<rz $ixintre x, gi x,adici xrlx< vr.Aplicdnd teoremaluiLagrangefuncfiei f peintervalele[x,,x]gi[x, xr],existiicl e(x,,x)gic2e(x, xr)astfelinc0t:

pdnl la Propor
format

f (x)- f (x,): f,(c,); f (x,)- f(x) : {@r). (4) x- xt xz- x Dar q < c2 gi cum f' este crescltoare, renilti f'(c,) 3 t'(cr), care conform cu (4) se f (x)- f (x') .f (x')- f (x) adic6 inegalitatea (l), care este echivalenti cu faptul c[ este convexr. f x- xr xz- x
2" Avem succesiv:
I

[xo
scrie:

esl

interva

f concav[ pe 4 e [- f convex[] e [(- 0' crescltoare] <] [ f' descresc[toare]. $i aici e bine sI remarclm c[ nu orice frrncgie convex[ (concavl) este derivabil[. De exemplu, funcfia f : IR -+ lR, f(r) : lx I este convex[ 9i nu este derivabil[ in origine.
Pentru o funclie de doud ori derivabild, avem o caractertzare a convexitiifii gi mai simpll, dati de semriul derivatei a doua. Avem in acest sens urmltorulrenitatimportant: Teoremi. Fie f : 1*r IR. o funclie de dou6 ori derivabild. Exist[ echivalenfele:

deci

inflexi
EXER(

1o If este convexd pe 4 <] [f"(r) ] 0, V.r e,11. 2o I f este concavd pe 4 <> [f"(x) S 0, V x e 1]. Dernonstralie. 1o Apliclm teorema precedenti gi teorema de caracterizare a monotoniei funcfiilor prin semnul derivatei int0i. Avem succesiv: f este convex[ pe 1<> f' este crescltoare pe 1<+ ( f')' : f" > 0 pe L 2o Analog. O categorie de puncte remarcabile pe graficul unei funcfii este dat[ de urmltoarea: Delinifie Fie f : 1 -+ IR o funclie gi xo un punct interior intervalului L Spunem cI xo este un punct de

Solulir
.x

IR,

inllexiune dacd f este continu[ in ro, are derivatl in xo gi este convex6, respectiv concav6, de o parte gi de alta a acestui punct. Corespunzltor, punctul Mo(xo, f(xo )) se numeqtepunct de inJlexiune al gra/icului.
190

f,,

: IR

Desenele de mai

jos reprezintilpunte de inflexiune:

hhn
tmE

existd gi,,traverseaz6" graficul.

Cum intr-un punct de inflexiune func{ia are derivatd, finitd sau nu, tangenta la grafic in acel punct

Fermat pentru punctele de extrem.

Rezultatul care urmeazi dI o condifie necesari ca un punct s5 fie de inflexiune pentru o funclie de dou[ ori derivabili; acest rezultat joaci acelagi rol pentru punctele de inflexiune pe care i1 joaca teorema lui

{
liE

Teoremil

Fie f : 1-+

lR.

o funcfie de doul ori derivabil[ gi xo un punct interior intervalului

in stdnga lui xo qi concavl in dreapta lui ro. Atunci funcfia f' este crescdtoare la stdnga lui xo qi descrescltoare la dreapta lui xo . tnseamni c6 ro este un punct de maxim pentru f' qi, conform teoremei lui Fermat, ( f,),(.,r. : 0, adic[ : ) f,,( ro ) 0. Analog se rationeazL dacd, f este concavi in st6nga lui .ro qi convexl in dreapta lui .r, . Condilia exprima!5 de teorema precedentl este doar necesard, dar ea poate fi imediat completat6 pdnl la una necesar[ qi suficientl prin urm[toarea: Propozifie

punct de inflexiune, afunci f"( ro ) 0. Demonstralie. Presupunem c[ funcfia

I.

Dacd xo este un

este convexl

le

]. Rezum6nd cele ob{inute, putem conchide rolul derivatei a doua tn studiul unei funclii: determind intervalele de convexitate sau concavitate ale acelei funclii, preaxn qi punctele de inflexiuie alb acesteia. Practic, pentru a obline aceste,,informa,tii" despre o funcfie datd f,procedim astfel: calculIm derivata a doua funcflei; f,,a

o funclie de doui ori derivabilS, astfel inc6t mullimea F: {x e 1l t,,(x):0} este formatd din puncte izolate, adicd F' : A. Pentruun punct xo, interior lui { existl echivalenla: I xo este punct de inflexiune] <+ [ f"( ro ) : 0 $i f" are senlne contrare de o parte gi alta a lui xo

Fie

f : /-+

IR

deci pe intervalele dintre zerouri consecutive menfine semn constant);

afllm zerourile derivatei a doua, adicl rezolvim ecuafia f,,(x) : 0; stabilim semnul derivatei a doua (eventual ,prin valori", intrucdt f" are proprietatea lui Darboux,

inflexiune (notate cu r) infi-un tablou numit variayiafuncliei datd de derivata a doua. IatI un exemplu concret in urmitorul:

indiclm semnul derivatei a doua, intervalele de convexitate sau concavitate qi punctele

de

Exnncrlru rezolvat
Sr se studieze convexitatea gi punctele de inflexiune ale funcfiei

f : IR -+ IR, f(-r) :*
1--2 * f(x):2'','(x'+l)' ".

Solulie. Func{ia este aceeaqi ca intr-un exercifiu rezolvat anterior. Acolo am vLnrt cd

xe

IR..

Prin urmare, derivata a doua a funcfiei f este func(ia

f"

: IR

-+ IR, f"(x;:2

_ ,.-2x(x' Ecualia f"(x)

+t_)(.x'

:0

+.!+2-2x') _ q*(*' -.?) : . o .., ..r(.r, ( x' +r)o (r'+ t)' (r, + l)' ^'*
are

_ g)

r6d[cinile

xi: -Jl , x;:0, x!:Jl.

Remarclm cd semnul

expresiei x(xz -3), care provine din combinarea semnelor lui x gi x2 Tabloul varialiei funcliei dat[ de derivata a doua este urm[torul:

-3

f,,este dat de semnul , sau caxe se obline ,prin valori".

lui

xI

-.6
.l 1l

f(x)

_.6 2v2

++++

0 ___

,'.6
0

+++++
\J \_-/

J'
(oo,

Funclia este concavi pe fiecare din intervalele


este convex[. Punctele

*i: -J, , xl,:O, x!:Jl

- 16 t qi [0, J, ], iar pe intervalele t-..6 , 0l qi I rE , o)


sunt puncte de inflexiune.

tr4rcigii 1. Preciza[i
c) f
2.
:
IR.

propuse

intervalele de convexitate, concavitate gi punctele de inflexiune ale funcfiilor: a) f : IR-+lR, f(x): x3 -3x'+2; b) f : R.+lR, f(x): x.e,;

+ iR, f(x) :

ln(x2 + 1) ;

Folosind convexitatea funcfiei t@)

d) f : R -r IR, f(x) {6J+iE+r x ln x, x e (0, oo) si se arate c[

h*:Y.' h, a--Z-6r, 2 x+y x+y


3. 4.

oricare arfix, y>0.

Fie A, B,

mdsurile unghiurilor unui triunghi. S[ se arate cd sin

+ sin B + .in c

3f <

v)
.

S5 se arate cd dacd

IR.

-+ [0, o)

este concav[ gi de

doul ori derivabild, atunci f

este clnstanta.

VD

Trsrr
1.
Se considerl

DE EvALUARE
Testul

funclia

IR.

-+ IR,

*r'*!*'=. f(x): x'+2x+2 SI se afle punctele de extrem gi sr se determine

x
T"C

f'(:

imaginea funcliei.

f(r

2. 3.

Si

se studie

ze vaialiafuncliei

n, :

H,

x > 0. Comparafi numerele oricare

3c

Ai

5s

vrr)
!
Obse

Sisearate

c[ ln(l+x)+ e'(l-x)<x+1,

arfrx e (0, co).

Testul 2
Indica{i rdspunsul corect.

1.fi*rl-l)= x+o \5iny e2. 3.


Funclia

-l)
-2 *;-

a)

0; O, i, q-+, d)l;
- 8 gi 4. Atunci a . b:
+lR, f(x): (r+

1.(

e)-1.

ll

K;):

a)-32; b)- 16; c)4; d)25; e)12.


DacL xo:0estepunctdeinflexiunealfunc{iei f :lR a) - l; b) l; c)2; d)-2; e) 0.
192

* T bx +2

are punctele de exfrem

2. I

f
m)-',atuncizeeste:

3. I

REPREZENTAREA GRAFICA
Cunogtinfele dobdndite pdn5 aici ne permit
cunoqtinle trebuie
etape sunt:

A FUNCTIILOR

ins[

agezate sistematic, intr-o

si trecem la reprezentarea grafrcd a func{iilor. Aceste anumiti ordine gi de aceea parcurgem cAteva etape. Aceste

D [)

Domeniul de dejinilie. Dac[ acest domeniu nu este precizat,llsdm aqa-zisul ,,domeniu maxim" pe care funcfia f poate fi definit[, notat cu D. Intersecliile graftcalui cu axele de coordonate. intersecfia cu OY: lu6m x : 0 (dacd 0 e D) gi oblinemy : {(0). - interseclia ct OX lu[my : 0, adic[ rezolvdm ecua(ia f(x) : 0 gi oblinem zerourile funcliei x12 x2 t x3,

m)

Limite, asimptote. Studiem limitele funcliei in punctele de acumulare in care nu este definit5, adici in punctele xo e D'\ D ( xo finit sau nu). Apoi studiem asimptotele la graficul funclie in ordinea:
asimptote verticale; asimptote orizontale; asimptote oblice. Derivata I. CalculSm derivata

ry) V)

f'qi rezolvlm ecualia f'(x):0, adic[ afl[m zerourile xi, x'r, x\, ... ale derivatei; studiem punctele xo e D in care f nu este derivabil6 (punctele unghiulare, punctele de
Derivatu a ll-a. Calcul[m derivata

intoarcere).

f"

gi rezolvdm ecua(ia t"@)

0, adicl afl6m zerourile xi

, xi,

xi, ... ale derivatei a doua.

VD

Thbloul de variayie. inregistrlm rezultatele oblinute (punctele de intersecfie cu axele, zerourile funcliei gi ale derivatelor, semnul derivatei I gi punctele de extrem, semnul derivatei a II-a gi punctele de inflexiune, intervalele de monotonie, intervalele de convexitate sau concavitate) intr-un tablou de tipul:

++++
f(x)

,V ,V ,V

\,

+ + ++ + + + + + rn ,7 ,V ,V \\
\_-/

++++

\J t_-/ \,

VID

Trasarea graJicutai. in planul raportat la un reper cartezian se traseazl mai intdi asimptotele gi apoi punctele remarcabile ce au aplrut in studiul funcfiei; in fine, urmlrim concomitent liniile lui x gi f(x) adicd prima gi ultima din tabloul de varia,tie, de la stOnga spre dreapta (in ordinea crescitoare a valorilor argumentului.r) gi desenlm treptat graficul funcfiei.

Ohservalii 1. Cel mai adesea, lucrlm cu funcfii elementare, despre care gtim ci sunt continue pe intregul lor domeniu de definifie; in cazul unor firncfii de alt tip, se impune sd investiglm gi continuitatea funcfiei, de regull inainte de a studia derivabilitatea. 2. Exist[ gi unele elemente de ,,autocontrol", de exemplu: in vecindtatea unui maxim (in care funcfia este derivabill) graficul este o curb6 concav[, iar in vecinltatea unui minim este curb[ convex6; graficul unei func{ii impare este simetric fa{n de originea axelor, graficul unei func,tii pare este simetric fa!5 de axa OY

3.

etc.

Uneori, daci se oblin calcule prea complicate,

se poate renun{a la derivata a doua.

193

Exrncrlu

rezolvate

1.

Si

se reprezinte grafic

firnclia

f(g:J!-. x" +l
D

Solulie.l) Domeniul de deJinilie

este

: IR.

ll) Interseclia

cu mele.Avem:

x:0 =.y: f(0):0 $i.y:0 + f(x):0 - 4i=:0= x:Ldecigraficul


-@ e

taie ambele axe in origine. lll) Limite, asimptote. Deoarece @,

ll) Inte deci 4

D'\D,

studiem limitele funcfiei

llv) Derivatal Am calculat-o intr-un exercifiu anterior gi am glsit f' : IR -+ iR, t2 *--rr. : . 2 Rezolvdnd ecuafia f'(x) : 0 obfinem zerourile derivatei x'r: f(x) ;t;
'v) Derivata a II-a.Am calculat-o gi pe ea intr-un exerci{iu anterior gi am obfinut:

,ljg (r:,l]g ;+:0, prin unnare dreapta de ecua{ie y:0 (axaox) esrc asimptotd oizontald spre + o gi spre - o. Nu existl asimptote verticale, deoarece funcfia este continui pe RDe asemenea, nu qxistii asimptote oblice, intrucdt avem asimptote orizontale at0t spre + o cdt gi spre oo. l,g (r)
$i

:r,Xli:0

in ro: o qi xo: -

@. Avem

rrr) Li,

lim

f(

G'+i'

- l, x;: l.
J1

1g r(

f" : lR -+ IR, f"(x) :o:?'


(.r'

xl:0,
Yl)

*i:Ji.
l-oo

l)'

-a?). Rezolvdnd ecuafia

t,,(x):0

lgr( r<l
Rezult asimpl

g6sim zerourile derivatei a doua

Tabloul de varialie.

_J'

-l
0

6
+++++
\\\ \-/ \-/
+
0

n:f.X

f(r)

\\\ + \
zi -

0 ++++
.r---z

Dup[t

-1 ,v o,zr\ + mV i AM-i

rv)D
f'(x)

YII) Graficul:
SI

ana

Deoar
func1ir

f:(-4

f; (4
Remarc[m

ci funcfia

este impari gi ca atare, graficul este simetric

faf[ de origine.

f:(2)

2.

S[

se reprezinte

grafic funclia

t@):lx'-ll x-l

Solulie. I) Domeniul de definilie este D

: IR. \ { I }, pentru cd x - I * 0.

f;(2)
Concl

findnd seama de explicitarea modulului, putem scrie funcfia astfel:

Y\

DC

I -2

(,:l :-"
l+, I x-l' x,:-2,
I
B5 n_

l-, -a

dacd x (-@,

-2lvlZ,a)
u
(1,

dacd x e (-2,1)

2)

II) Interseclia cu axele.Pentrux:0, avem-y: f(0) xr:Z. deci

- -4,iarpentruy:0

avem

f(x):0,

adic6

x'-41:9,

III) Limite qi asimptote. Deoarece -@,1,@ e D'\D, studiem limitele funcliei in aceste puncte. Avem:

lim lim rr4 f(x): r+{

*2 -a ^ :' : }.-l

x+-o

lim

''('-i):-*
,[,-+) ,[,-+)
\ -.

rr@

lim

-2 f(x):lim ^ -l :' :lim r+6 x-l


r+@

*1-4\ r./:

:01: - *, (,) :i15 lrg Rezult6 cL dreapta de ecuafie x = I este asimptotd


1r* r(,)
asimptotele oblice. Spre +
@

:il5,-

#:i:* *'
vertical[. Neav0nd asimptote orizontale, studiem

avem:

m:fi*:r,*ffi:

t,

r:lim (f(*)-*):}g (#-r):m


IY) Derivatal Pentru x e

esteasimptotaoblicrspre+co. #:l,decidreapta !=x+1 DupI un calcul identic, oblinem c[ dreapta ! : x + I este asimptotl oblici gi spre - oo.

D\ {- 2, 2} avem:
dacd xe(--co'
dasd

xe(1,r)u(r,2) 56 analizdm ce se int6mpl[ in punctele r, : - 2 Si xo:2.

,,,-r:l(#l', rr*/-1 , 1 \,

*u s 4!\ re(--co, -v' -z)w(2,a) l*"-'I'!"0 '


, Md

-2)v(2'a)

l-t#l

f ,,]i,

'.1r--\'.*'o

xe(-2,r)u(r,2)

Deoarece funcfia este continud pe D (fiind citul a doui func{ii continue) vom calcula derivatele laterale ale funcfiei in aceste puncte, ca limite laterale ale derivatei (consecinfa a doua a teoremei lui Lagrange). Avem:

f: (-2) : tiE f, @) : m

ffi

:?

t,

f; (-2): riq

f'(x)

}E

(-##) : -i,
t. xr:
2 sunt puncte unghiulare. Ecuafia f'(x)

f;

(2)

:ygf(,) :

ls

Concluzia este c[ punctele xo:

#:l=
-

2 Si

0 nu are r6d[cini reale.

Y) Derivata a II-a.Dacr scriem

x2--21:4

* ^ , oblinem ugor cI (x-l)' - r -l (x-l)''


195

-''.' I =--a |'x'-2x+4\'


(

(r-t)'

deci vvrrvsq derivataadouaeste s 'i f,, :D\ {- 2,21 -+lR, definit5prin ^, *--' @-l;r ' dacd x

IY) Deri
=eth'.(ct

e(--o, -2)v(2,a)
. Ecua{ia

Ecuafia {

dacd

xe(-2,1)u(1,2)

t"(x):0

nu are rldlcini.

t-a-

.62

mu$imii

Yl)

ialie. Tabloul de varia{ie.

-2012
++++++++
f(x) in punctele respective funcfiile in catzd nu sunl definite. in jurul punctului xo : limitele laterale ale funcfiei, iar in jurul punctelor 2 Si xo:2 scriem valorile derivatelor laterale.
Barele verticale arati
cd"

exact[, ol

4
3

4
3

Y) Deriu

:-(r't''
:- e'b' .

scrie,m

Ecuafia I

Punctul

.r0

--

2 este un maxim tnghiular (notat

Mu),iar xo:2

este un

minim unghiular (notatmu).

dinD. Se Yl) Tabk

Yll) Graficul.

f(x)

Yll)

Gra

Dac6,,pt

SI se reprezinte grafic funcfia f(x):e't'.cosr. Solulie. I) Domeniul de definilie este iR.. Dar deoarece func{iile sin gi cos sunt periodice cu perioad a T : 2Tc, teniltl cd 9i funcfia f este periodici de aceeagi perioad[. Atunci este su/icient sd reprezentdmfunclia pe un f interval de lungime 2n, fiindcd graficul funcfiei periodice ,,se repeti,'. Alegem atunci domeniul de definifie D: f- n, zt] gi reprezentim grafic restricfia funcfiei la acest domeniu. f

3.

ll)Intersecliilecumele.Avemx:0=.y: f(0):1$i-y:0 = f(r):0+ cosx:0+ x,:-!, *.:!. 2 Ill) Limite, asimptote. Funcfia este definitii pe D : l- n, nl gi avem D'\ D : A, aSa ci nu se pune problema nici unei limite gi nici a weunei asimptote (deoarece pe domeniul D func{ia este continu6). -

T{) Derivata L Avem: f'(x) :(e'b'."orr)'-(r'i")'.cos.r+e'h'.(cosx)'= e"h'.cos'x+e'h'.(-sinx)= * = e"in . (cos2 .r - sin x) = -e"b " . (sin2 .r + sin x - l) Ecuafia f'(r) : 0 se scrie sin2.r+sinx-1=0; not6nd l: sin.r [- l, l] oblinem t2 +t-l=0, de unde
.

t= .6-t ,ad.lca- SlnI= Cusolulllle 2 2 ,


"u

.6-1

xi

6-r :ar0Stn-,

Xz:ft -arcsln-

.6-l,ambeleaparlinand

mu[imii D. in tabloul de varia{ie semnul derivatei se obline ,prin valori". Pentru a ne face o idee cdt mai
exactd, observdm

+.+.g

deci

1. u..rin$ aL, adicd


x + sin.r

I..1.i.

Y) Derivata

II-a.Or"-, t"(x):-(e't'1sin'

- l)) =
.

: - (r't' . cos x(sin2 x + sin x - l) + e"h' (zsin x cos x + cos x)) = =- e"b'.cosx(sin2 x * sinx - 1+ 2sin.r * l) = -gsin' .sinxcos-r(3+ sinx)
Ecua{ia f"(x)
din

:0

se scrie sin

x cos r

0 $i are solufiile

xf: * x, *i: -;,

x!:

0,

.X:;, x{: n, toate

YI\

D. Semnul derivatei a doua Tabloul de varialie.


X I_
TE

se obline tot

,prin valori".
xi
IC

x:,

f(x)

-l

,V ,V ,V

0 ,V ,V I ,V {(xi) \
D

\
\*-)

t@'r) ,v m \---l

--\i\--li/--\M/'--\
pe intervalul

YII) Graficul funcliei,

[-

n, n], este desenat in figura urmltoare.

Dac[ ,prelungim" acest grafic la lR (reducdnd pu{in ,,scara" la care desendm) el aratd ca in figura de mai jos.

2n,

tun
lll.

197

,Eqercifii propuse

dupl ca

1.

a) f(r)

Reprezentafi grafic urmitoarele funcfii pe domeniul lor maxim de definitie:

c)f(x):*': x
e)

xt -3x; *_1

b)

11x)

xo -l1x2

-9;

dreaptii punctelc Proiecfii

d) (x) = D
'

f(r):
f(x): f(x):

x'-l
x
x2

*,

(x):

ExrncI
undem
;

*,

e)

-2x+2

i) f(x):
k)
m)

*Jii;
l";
x

x-l

h) f(x)

: G +Jr-

ifir-lf (r*l);

j) f(x): trl;\. t) t@): x. e-* ;


n)

Solulie.

f(x):9, Vr
f(x):

.2x f(x): arcsm;--=


1

l+ x'

o)

p) f(x) : ln(l + e-') ;

I) Dome,

lI) Intert

q) f(x):xarctgx; s) f(x) :ln(2 + sinx); u) f(x) : sin x - cos ,;

: lx - ll.e, ; 0 f(r) : e"b'; v) f(x) : sinx.cos'x.


r) (x)

de co

Ill) Limi
Avem:

x' -. Irm ...x)-t yz De asem

REZOLVAREA GRAFTCA I ECUATTTLO& UTILIZAREA GRAFICELOR tIt OBrrirNAN,.rANNA NTIMARUTUI DE SOLUTII ALE T]NEI ECUATII
Uneori, *u-:t: eguatii ce nu pot.fi rezolvate prin metode algebrice consacrate, pot fr ,sezolvate,, grafic' Mai exact, utilizand graficele unor func{ii, n" pGrn da seama de existenla solufiilor reale qi eventual de numirul acestor solufii pentru astfel de ".rru[ii.

x' -. llm..x/t az -

Investigi

cifunc{iag: IR -+lR, g(x) :x*a' este obijecfie, ceeace constituie otemtrfacili. Alteori, in cazul unor ecua{ii ce depind_ liniar de un parametru real m, putem face o discufie a numdrului 9i pozifiei ridicinilor reale dup[ rrulorile lui z. Pentru aceasta este suficient sr scriem eata[ia dath
sub forma:

grafice ne sunt bine-cunoscute. A ardta cdecua{ia f(x) : g(.r) are o singurd rid5cini realr, revine la a ardtaci graficele nrncliiior gi g 1 au un singur punct de intersecfie. Acest lucru se constafii intuitiv foarte ugor (vezi figura al[turat5). Evident, putem proba cerinfa din enunt gi altfel, aritdnd de exempru

a' =0 are o singurr rid[cini intr-adev6r, sd scriem ecuafia sub forma a, = -x . Considerlm funcfiile f, g e ]R + IR., f(x) :a, g(x): , -x ale ciror
x+

Exruplu si se arate cd dacd a> l, e',alia

*:!*
de ecuafi

reald.

ptot[ obl

lV) Deri

rldlcinil
Y) Deriv

_2x(x'.

t@):

dupi care intersectlm q"|:yt f cu graficul funcfiei constante g(x) m, acestdin urm6 grafic fiind o dreapta de direclia axei ox. l.^"1iei. in func1ie de valorile parametrului m,ltilaitte pe axa or, vedem num[ruI punctelor de intersecfie dintre graficul lui gi aceasti f ,Baralelilmobil[ la axa Oi', adicd,graficul funcfiei g. Proiecliile pe oX ale punctelor de intersecfie dau pozifia rlddcinilor reale ale ecuatiei in cavzd.

Iati un exemplu efectiv.

ExERCITIU rezolvat SI se rezolve gi s6 se discute ecuafia: x, _ mtc, * m = wrde m e IR. este un parametru. Solulie.Ecualia se scrie sub formaechivalenti:

0,

De altfel, se vede uqor ci x : - I :0, respectiv I :0, absurd.

1 gi .r

: I nu sunt solufii, clci introduc6nd in ecuafia inifiala ar rezulta


-+ IR, f(x)

+=ffi,xe x'-l

IR

\ {- l, l}.

considerim funcfia f : R \
I) Domeniul de de/inilie este
de coordonate in origine.

{- l, l}

: ..{',
x'-l

qi o reprezentlm grafic.

\ {- t, l}. II)Intersecliilecuaxele.Evidentx=0+ f(0):0gireciproc,


IR

D:
1,

f(x):0+.r-0,decigraficultaieambeleaxe

rll) Limite, asimptote. cum Avem:

I e D'\ D, studiem limitele laterale in aceste puncte.


-co,decidreaptadeecuafiex:-

-l 0* -:-:-@' De asemenea: : - o, \'x *: o:


xz

x/-t

,. x3 -l Il[l

,. .r' lim -j: - - -l : ' i\:l x2 _l 0_


lim

esteasimptotiverticald.

*=

+:

o, deci

dreapta de ecuafie

: 1 este asimptotl verticali.


c[ nu avem asimptote orizontale.

Dar gi -

@, @

D,\ D,

deci studiem gi in aceste puncte limitele.

Evident

)n*:

Investigdm existenla asimptotelor oblice:

- @, Ig *:

.o, ceea

ce

aratd"

*:li*f
de ecualie

:m
/
= mx +
@.

*: ,,n:lg (f(*)-*i=!xt*
adicd"y: .r (prima bisectoare) este asim_

,:1g

fr:0, prin,nnare
Ecuafia

dreapta

ptotd oblicd spre

Analog, reniltd imediat c6 dreapta de ecuafiey

:.r

este asimptotii oblicd spre _ @.

ty) Derivatar. Avem f, : rR \

{- t, 1} -+ R, f,(,
.

r6dlcinile *i =

-Ji

, ,',

:0 , *', = Ji

-zx'(t -t):!''zx = l(:'-.1). (*, -t)' \x' -t)'

f,(r):0

are

_z*(*'-i((z*, -iG, -t)-zG. -z*,))


(*'-t)o

tte

'?:(!+. (x'-l)'

Ecuafia t,(x)

:0

are radrcina xi =

Q.

199

YI) Tabloul devarialie

++++
f(x)

a)

+ + + ++++
oo\
0

+
b)
SA

-*/,v-2

3J'

-@

o\

3J'
2

.v ,VrV@

a)

YII) Graficul.

c)

comce

dou[,,
semnal

arazlizr

curbe reciprc

cu exc studiu ecuafii

OCI
Defini
Intersectdnd graficul funcfiei f cu drepte orizontale de ecuafie oblinem rapid urm[toarea discufie a rldicinilor reale ale ecua]iei date:

! : ffi,pe care le_am desenat puncta!


-

proprie

l)

e[-oo,-+).

".*r*

are rrei

rldacini 4 (- *,

-.,[

),

xz

e(-..6, -

t), xze (0, l).


cercuh devine

= +. Ecuafia are r[d[cinil" ,, : -Jg Graa"ini dubll), x, e (0, l). 3) m e(-+,0). r.Wiu are o rrdicinr .r, e (0, l).
2) m 4)

incazr

m:0.

Ecualia are o singur[

r6dicin[ rr = 0.

qi repn 1, 0).

5) m

e(r,+).

Ecualia are o singuri

rrdrcinr x, e (1,

*:+.

Ecuafia are rddicinile x,

e (-

0), xr:Ji (rldicin[


(- 1,0),
xre (1,

dubl[). x, e (J3 , o).


ca

7) m

e(+,*).

n"Wiu

are trei

r[d6cini rr

rE),

a''

trXercilii propuse
a) Trasali graficul

funcfiei

ll (r): : .'-t ,x e IR - {0, l};

b) DiscuJafi num[ru] solu{iilor ecualiei e'-t

-mx

= 0 dupi valorile lui

]R.

S[ se rezolve grafic ecua{iile: a) e'-x:m; c) xt -mx' +1=0, ra e IR..

b)

h lx l:

*l*l;

CONICELE CA LOCURI GEOMETRICE REMARCABILE


Vom studia acum nigte curbe plane importante, definite ca locuri geometrice, pe care le numim conice. Denumirea lor vine de la faptul c[ dac[ se intersecteazd o surprafali conicl (nemlrginitl gi con]indnd doud ,p6nze" opuse la v6rf) cu un plan, se obline una din aceste curbe. Din motive de spaliu noi nu vom analiza acest frumos rezultat (cunoscut sub denumirea de teorema lui Dandelin), ci ne mlrginim doar si-l semnal[m. Importanfa conicelor vine din faptul cI ele ,,epaizeaz6" curbele plane de gradul doi (adici acele curbe reprezentate prin ecuafii de gradul doi in r li y). Mai precis, conicele sunt curbe de gradul doi gi reciproc, orice curbd de gradul doi din plan este o conici (eventual ,degenerat6"). Tot din motive de spaliu, cu excepfia cercului, nu ne permitem dezvoltarea unei teorii generale a conicelor, ci vom intreprinde un studiu al acestora pe aga-zisele ecualii reduse (canonice), adic[ vom reprezenta conicele prin cele mai simple ecuafii posibile.

Cercul

Definifie
Se numegte cerc de centru {2 Si razd proprietatea cLCIM: r.

r > 0 locul geometric

(mul1imea) punctelor

M din plan cu

SipresupunemciC)(xo, yr).Atuncipunctul M(x,y) apar,tinecercului Vdacdginumaidac6:

{lMz = r'

care se scrie echivalent

(*-")'+(Y-!o)'=r'

(1)

Egalitatea (1) se numeqte ecua{ia cercului cdnd se cunosc centrul Si raza acestuia. in cazul ro: 0, !o: O, adicd O : O, ecualia (l)

(l') devine x2 + y2 = v2 qi reprezintl ecuagia cercului cu centrul in origine Si raza


Efectudnd calculele in (1), aceastii ecuafie devine:

r.

*' + y' -2xox -2yoy + xl + y; Dac[not[m

12

=0.

-2*o: a,-2!o:

b,

4* y3-r'=

c, obtinemmai
(2)

departe:

x' + y'+ec+by+c=0
numitdecuayia normald a cercului.

Din notafiite efectuate ren;/rti


ca

( o\' a'+F -4c . .(a\' I =4 +y;-"=l-r) +l -- | -c=$l cum r') 4a \2)


a

l), trebule

a'+b2 > 4c-

(3)

20t

Agadar in ecua{ia (2) coeficienfii a,b,c e IR sunt legafi prin condi]ia (3).

consider[m trei puncte necoliniare Mr(xr, !r), Mr(x2, !z), Mr(x.r,% Ne propunem si ). ecuafia cercului W determinat de punctele Mt , M2 , M3. SA zicem c6 aceastii ecuafie are forma normal[ (e). Dac[ un punct M(x, y) apar,tine cercului V, cum qi M1 , Mz, M3 e ff, vom avea egalit[file:

si

OX estt arbitrat

FF'_

lau+byqs=-1x2 +y2)

Definil

)*r*byr+c=-1xl+yl) l*r*byr+c=-(*'r+yl) |.*r*byr+c=-1xl+yl)


Interpretiim aceste egafita1i ca un sistem liniar de 4 ecuafii cu 3 necunoscute a, b, c. Avem:

.6;

fi;
zJ@'

(a, b, c), din moment ce exist5 un cerc ce fece prin fiei puncte necoliniare), conform teoremei Kronecker{apelli va trebui ca qi matricea extins[ s[ aibl rangul 3. Acest lucru este echivalent cu:

Rezultl cr matricea sistemului are rangul 3. Sistemul fiind compatibil (deoarece are o solufie

l', lr ll l*, lz ll*0intrucdtpunctele Mt, M2, M, suntnecoliniare. l'' lt {


l, y |

lr r 4ri*ri)l=0. lr, lz | -@i + y'r)l l*, Ir, h t -1xi+y)l Folosind propriet[file determinanfilor, ultima egalitate este echivalent[ cu: l*'*y' x y il l*?*yi x, rr il- o (4) li."i: ;, ;, il= l**v', x3 h il
care se numeqte ecua{ia cercului ce trece

-(x2+y2\l

a'(x'

dacl it

x:+
semic
ecua$

A',(- a

Un punct Mo(xo,

l*i*y', x3

lr?*r? xt lr ,l=0. 14*yi x2 lz ll-"'

l**vi

y) apa\ine cercului x4 ln il

prin trei puncte date, scrhd subformd


Tdeterminat de

respec

M* M, M,

de determinant.

daclgi numai dac[:

fbcuti a.

Obser

ASa

{
il

Ultima egalitate este echivalentl evident cu:

l-i*ti x2 lri*yi x3 li! * y', x4


o
Elipsa
Definifie

lr?*y?

xt lr

oE
Defin
(5)

lz ,l=o lt tl-" lq ll

din pl

care reprezintil condilia necesard gi suftcientd ca patru pancte

sdlie situate pe un cetc (conciclice).

modu
OY

es

'Se numegte elipsd de focare punctele E, plan cu proprietatea cd MF * Jylp'- 2o.

F'

si parametru a

O,locul geometric al punctelor M din

FF'>

f*e

Aqadar, elipsa este locul geometric al punctelor din constantd.

plan cate au suma distanlelor la doud puncte

rcL
(2L

pentru a obline ecua{ia redusi a elipsei, alegem un reper cartezian,,canonic" in felul urmitor: axa punct OX estedreapta FF;,iar axa bY este mediatoarea segmentului FF'. Not[m elipsa cu 69i fre M(x, y) un arbitrar pe elips6.

Existi evident c > 0 astfel ir,rcdt F(c,o) 9i ,F'(- c, 0), FF,:2c. Deoarece FF'< MF + MF'rezvltic 1a. Defini{ia elipsei MF + MF'-- 2a se scrie:

de unde

(1) (2)

JC:cf + v' *,{Q*fi v' =zo

inmullim egalitatea (2) cu conjugata membrului stdng, adicl


ei ob.tinem

",0)/

J,*+;7 - JC-84
(x+c)z +y,

-(*-"), -y'=zr(J@*"f *y'-J@-fi|) r-- Zcx (x+ c)2 + y2 -.i(x'a c)'+ Y' =-

apol, dup6mici calcule 9i inversareacelor (3)

ilie dri

Adundnd (2) 9i (3) ob.tinem

uJG."Y * y' =zo+2"* ,ruu or{1**"f * y' =a'+cx. a


in fine, ridicdnd (4) la pltrat avem succesiv: a2(x2 +2cx + c2 + yz) = aa +2a2cx + c' x' o (a' - c')x' + o' y' = a' (a'
Pebazalui (1) putem nota
dac[ impir{imou a2b'
:

(4)

c')

(5)

b=J;'-C

> 0, deci b2 =a2

-c'

qi(5) devine

b'x'+a'y'=o'b'
(6)

sant,

ecuatia redusd (canonicd) a elipsei. Se vede c6 pentru y : 0, din (6) ob,tinem x : + a, iar pentru x : 0 oblinem y : I b. Aceasta aratl cL elipsa 6 taie axa OX in punctele ,4(a, 0) 9i axa mate A'(- a,0), iar axa OY?npunctele B(0, b) 9i B(0, - b). De aceea segmentele AA' Si BB'se numesc : mrmesc b se OB reipectii'axa micd a eliisei (ele sunt chiar axe de simetrie), iar segmentele OA: a $i (6) numeqte mai se serniaxa ,nare rcspectii semioxa micd. in concordanf6 cu aceste denumiri, ecuafia h. a semiaxe de elipsei u Si ecua{ia redusd este Curba propriu-zis6 care este elipsa este desenat[ punctat, iar reprezentatea grafrcd riguroas[ frcut[ in paragraful urm6tor. :2a se scrie MF : a gi elipsa devine cercul de centru F si tazd Obsenagie. iacd F = F,definili a MF + MF' a. Aqadar, cercul este caz particular de elipsd gi anume este o elipsi cu focarele identice.
Ecuafia (6) se nume
gte

x'2 a' b' -+L=t

'

Hiperbola

Definifie

geometric al punctelor M Se numegt e hiperbold de focare punctele F, F' Si pararnetru a O,locul din plan cu proprietatea cE I MF - MF' l= 2a. distanlelor (in Aqadar, hiperbola este locul geometric al punctelor din plan care au diferen(a modut) la doud puncte ftxe constantd. cartezian,,canonic" ca gi la elips6, adicd axa OX este dreapta FF' afocarelor, iar axa Alegem

r"p.*i

OY

este mediatoarea segmentului

FF'. Fie atunci c > 0 astfel incdt F(c, 0) iar F,(- c, 0), de unde
Dacd

FF':2c.
m tc

M(x,y) este un punct arbitrar pe hiperbola FF'> I MF - MF'l , udi"d ", ,. Definilia hiperbolei I Ur - tr'l: 2a se scrie:

fi

avem

JGW_G+d\y,_2o.
DupI calcule analoage celor efectuate la elipsi (este bine ca aceste calcule s[ fie efectuate catemd!)
se obline:

+a'y'=o'(a'-c'). Din (1) reztlti- c[ putem nota b=J;'4,


1a2

-c21x2

(2)

canon

de unde b2=c'-a2 gi atunci (2)


:

devine

-b2 x' + a'y2 = -a2b2, sau, dup[ ce impirtim

pt'rn -a'b2

oE
(3)

a' -y' bz

*'

-r

:t A'(-a, 0); in schimb, pentru x : 0, din (3) reniltd y' = -b'


Obsemalie.

Ecuafia (3) se numegte ecuafia redusd (canonicd) a hiperbolei. Pentru y 0 oblinem x a, ceea ce aratd ci hiperbola etr taie axa OX

in punctele A(a, 0) gi care nu are soMi reale, ceea ce arath cd

!=t
f (x)
repre2

hiperbola nu intersecteazl axa OY. Cwba propriu-zisi care este hiperbola eff este desenatl puncta! reprezentaxea grafrcd riguroas[ fiind fbcuti in paragraful urmltor; hiperbola este o curb[ cu dou[ asimptote.

in caanl a :

b hiperbola se nume

,'-y'=o'. o
Parabola

Ste

echilaterd gi are ecualia

l) Dot

lI) Int III) Zi

probk

Definifie
Se numeqteparabold de focar punctul F Si directoare dreapta d locul geometric al punctelor plan egal depdrtate de punctul F gi de dreapta d.

rDD
M din

.f'(x)

notim cu G proiecfia focarului F pe directo area d gi fre p : FG > O. Numlrul p (distanla de la focar la directoare) se numegte parametrul parabolei. Alegem un reper cartezian ,,canonic,, astfel: rura OX este perpendiculara dus6" din focar pe directoare, iar axa oY este mediatoarea
Sd

*(-2., \ )''
o(-1,0,

f;(-,
o
d
f'(x)=

segmentutui

rG. in acest fel ,r"


Fie

F(*,0), o(-t, o), i*


''l

dreapta d

arc

ecuafia:

,2

* = -1.

M(x,y) un punct arbitrar pe parabola 4 Notdnd cu N lr, ).


care se traduce succesiv:

YD,.
.f'(x)
Ecua!

proieclia luiMpedirectoarea vrv*rv, d,avemNf{ u, .vwllr ,, y

Definifia parabolei se scrie MF

MN,

F4;
x' -

=1,.

tl*

(, - il'

y,
.

=(.. *)'
(1)

VDfi
x

or*{* !' = x' + px++ *

y2 =2px

f'(r)
f"(x) f(x)

Ecluralia (1) se numegte ecualia redusd a

(fafa de cel de aici) gi de aceea are alt[ ecuafie.

in paragraful urmdtor. Obsemalie. Parabola-grafic al unei func1ii polinomiale de gradul doi este raportatlla un alt reper cartezian

parabolei. Curba propriu-zis6 care este parabola este desenatl punctat, iar reprezentarea grafici riguroas[ este

vID

REPREZENTAREA GRAFICA
Emi$

A CONICELOR

Ne propunem si,,desen[m" in plan cele trei conice (elipsa, hiperbola, parabola) ale clror ecuafii canonice (reduse) le-am oblinut in paragraful precedent. ilrlE

Elipsa
Ecuafia redusl a elipsei

0)$

b ry=t-tla' -x'.
a

""r"

)*1= b"

I , unde

a>

0,

b>

0. Exprimdnd

pey in funcfie

de

x se obline

Aceasta arati cE elipsa este reuniunea graficelor a doui func1ii,,opuse"


Deoarece graficele func(iilor

qi

nci
f,W,
frE-

f,

unde

f(*)=iE=. a

f ti - f

sunt simetricefaldde axa oX,estesuficient s[

reprezentdm grafic funcf ia

(x) =
a2

4;' - S

l) Domeniul de de/inilie.Din

-x'>

o se obline

iar pe problema s[ studiem limita in anumite puncte. IY) Derivata I. Avem

Il)Intersecliacuaxele.Avemx:0=y: Ill) Limite, asimptote. Deoarece D'\ D : A,

D: l-a, a). f(0):b,iary:0=f(x):g1,!j-j =0 + xr:-a,


x e f-a, al, prin D funcfia
urmaxe

x2:e.

este continu[ nu avem asimptote gi nu se pune

din
, pentru

x e (-

a, a).

S[ vedem ce
)

se

int6mpl6 in punctele

xo: -

a gi

xo:

a.

Deoarece funcfia este continul in punctele

a gi a, putem scrie:

fJ?o)=!m /'(x)
f'(r) :

]v"*

Aceasta inseamnl 0 are r5dlcina xf = 6. Y) Derivata a II-a. Avem

ffi= c[ in
l-,

*@, f!(a) =\ry.f,(x)

=W:

aceste puncte vom avea tangente

ffi= la curbi

-@.

de direcfia axei OY. Eguatia

! ,\' =-!.'o--*--''W .f,(x)=-!.(o\rlr.-*;)--;T:


Ecuatia f"(x)

-x

-- --

3 -----3 o -(r'-*')i (o'-*')i '

ba2ab

uI-l(IE

,t.

e (- a, a).

0 nu are

r[d[cini.

Yl)

Tabloul de varialie.

x I -a
ile

@+++++

f(x)

Yll) Graficulfuncliei f:

pnn rx

Curba-elipsi provine din reuniunea graficelor funcfiilor


.

simetrice fa[A de OX,frindredatd,in desenul al[turat. Elipsa este o curb[ mlrginitl, avdnd dou[ axe de simetrie (axele de coordonate) qi un centru de simetrie (originea axelor).

f$-

f,

Funcfi

rv) D
Si
ve<

f!(-o
Observafie. in cazul particular d egale, se obline cercul de razd r cunoscut[, este redatii in desenul

: b, deci atunci cdnd elipsa are semiaxele : a: 6. Reprezentarea sa in plan, bine aldturat.

prin u

Ecuaf
***.-*#;

V) D(
Ecua[

vr)
Hiperbola
Ecualia redusd a hiperbolei

71

"rt" ar-3=

''2

l,

unde a

0, b > 0- Exprimdnd pe 7 in funcfie de x

se

obline y
unde

x'-a' =*! a
-a
2

Aceasta arati" cil hiperbola este reuniunea graficelor a doud funclii ,,opuse"

f li

f,

f'(x) f"(x) f(x)

/(x; =1 a

vII)
,1.' f (x)=b a
0 duce

Reprezentim grafic funcfia f dati de

l) Domeniul de definilie. Condilia


U [a,
oo).

x'-a'>

lax e (-

*, - af l)la,co),

prin unnaxe

D: (- o, :

a] U

ll)

a, x2:0. lll) Limite, asimptote. Avem -@, @ e D' \ D, deci studiem limitele funcfiei in punctele :}tg f(r): * @ 9i cercetim in continuare existenla asimptotelor oblice. ,tlq f(r)
Mai int6i, spre + co.

xt:-

Interseclia cu axele. Deoarece 0 e D, nu avem intersec{ie cu axa OY.

Dacd"

!:

0, adicl f(x)

0, rezultl

oo

$i

o.

Evident

t :4.t,,, ? _u :,r* "17 m:tim./(x) r+@ X x+@A X A xa ,,-.r222 n :lg Uti - **):t!I. !-(17 4 -,):l5g
b
x+@
---l

,nrr-

r---

astfel

: ffir|.,:
o.
Spre

-l,S

f,#;:

0,

prin urmare

dreaptay:4,
a

".te

asimptotii oblic[ spre +

avem:

m1: ,+{ lim f

@)
X

: tm 9.
x+a
O

x+4A

,, :,1T (tt*> - *,i):

)g!117

**,):,Lq :

#*:

-,[q

f,#;:

o,

un c( Obsr

206

prin urmare dreaptay:

*este -b a

asimptotE

oblicl

spre

@.

Funclia f fiind continul pe D, nu exist[ asimptote verticale.

rY)Derivatal.Avem
SI vedem ce
se

I =;';ffi=;'#7' -b.(x'-a')' -! f'(x)=!.Q; a -r'1'


a gi

Pentrur (- @'- a) U (a' o)'

int6mpll in punctele xo:


=

xo:

a. Avem:

=ry"! fJ@):lrg,f'(x) x/-aa \Jxz_az -oo r\a x\aa \Jxz_az prin urmare in punctele xo: - a gi xo: a curba are tangente de direcfia axei OY. Ecuafia f'(r):0 nu are solulii inD.
f!(-o)=
ti;n

f'(x)

tn: #-

#:

*@,

Y) Derivataa II-a. Avem


Ecuafia

.f'(x)=1{+)' uylx_a)

Jrf n-x.-L b Jx'-a' =


a

x-a

22

t222 Dx-q-x

ab

a (x'-a')1

33

(*'-r')i

Yl) Tabloul x l-a

t"(*):0

nu are solu{ii.

de varialie.

+++
\

+ ,V
7

+
@

f(r)

@\\\

,V ,V

vII)

Graficulfuncliei {.

rlu
ultii
lent

Curba-hiperbol[ provine din reuniunea graficelor func{iilor


astfel:

gi

f, simetrice fa{[ de axa OX qi aratd

Hiperbola este o curbl nemerginita avAnd doul ramuri, dou[ axe de simetrie (axele de coordonate) gi un centu de simetrie (originea a:relor) precum gi dou5 asimptote. Obsemalie.in cazul particular b alhiperbolei echilatere, asimptotele sunt tocmai bisectoarele axelor.

a:

Parabola
Ecualia redusl a parabolei este y2

EJ

=2px,
qi

unde

p > 0. Obfinem y=XJ2p*,

ceea

ce

arath
2. 3.

Afla1i
tangenl

parabola este reuniunea graficelor funcfiilor


Sd reprezentim

-f, unde (x):.@. grafic funcfia f datn de f($ : lppx .


f

Scriefi
centrel

I) Domeniul de definilie este D: [0, @), gi se ob{ine din condilia 2px20. II) Intersecliile cu axele. Avemx:0 =+y: f(0):0 $i.y:0 f(x):0 $ v:0, deci graficul taie ambele axe in origine. lll) Limite, asimptote. Avem oo e D'\ D qi cercetim limita in xo : + o. Evident

Consid

SIser

a)xzt

lrg

f(r) :\rX rtrv: * @. Deoarece lrg f(r) :

@, nu avem

asimptoti orizontali gi intrucat

EI x !' : n r+@
x e (0, *). in

S[sea

nu avem nici asimptoti oblic6. Evident, nu avem nici asimptotii vertical[, funcfia fiind continud pe D.

N) Derivatal. Scriind t@):,!2p.Ji reniltdimediat f'($:,!2p

*= E +
chiar

pentru

ro: 0

avem

fj(O)=

mrB #:
.f'(x)=

+o , deci in origine tangenta

este

axa oY.Ecua{ia

f'(x)

0 nu are
1.

r6d6cini.

Repre

Y) Derivata all-a. Avem

fi(,;)'=[r(-r,
++

=-Nr.

-fi--,

pentru

xe

(0, o). Ecuafia

2.

S[ se,

x'

Yl) Tabloul

t"(x):0

nu are rdd[cini.
de varialie.

Cercu

scriefi

++

++

+++

Indicafi d 1. Numi

a.

2. 3.

Dista
Ecual

Parabola este o curbl nemdrginitl care are o singur[ axi de simetrie (axa OX) gi nu are centru de simetrie gi nici asimptote.

qi

Curba-paraboll reprezinti reuniunea gtaficelor funcfiilor f, simetrice fa{[ de axa OX gi aratl ca in desenul allturat.

Fiep

se ar

a) $i

b)N

c) a(

tr4ercilii proprse

1. Aflali valorile lui a e IR. pentru care cercurile de ecua{ii x2+/2 =l $i xr-4x+y2-a
tangente.

sunt

2. scriefi ecuafia cercului circumscris triunghiului cu vdrfurile A(1,2), B(- 1,2) gi c(3,4). 3. Considerim cercurile V, : x'+y'=g Si V, : x'-zx+y'=0. 56 se arate c[ locul geometric al
4. 5.
centrelor cercurilor tangente interior la % gi ff2 (simultan) este o elipsl gi s[ se reprezinte grafic. S[ se reprezinte grafic urmdtoarele conice:

a) x2

c) 2x2 -!=0; d) y, -x+l=0. Si se afle a e IR pentrucareparabolele y - x, ;i y = -x, +2x+ a sunttangente.


4x2

+4y'=4;

b)

-9y'=36;

Tnsrn DE EvALUARE
Testul
1.
1

Reprezenta{i grafic funcfia

f(r): 1F
]R

pe domeniul maxim de defini}ie.

2.

S[ se discute dup[ valorile lui m e

num[ru] r[dicinilor reale ale ecuatiei:

x'-3x+l=m.
Cerculdeecua{ie

*'+y' =1 esteinscrisinrombul
vffirile
rombului.

ABcD.gtiind cd,A(2;0)qi4 DapafiinaxeiOy,

scrieli ecua{ia elipsei ce trece prin

Testul 2
Indicali r[spunsul corect. 1. NumSrulr[ddcinilorrealeale ecuafiei 3x3 +3x2 -6x+lnlxl=0 este: a)0; b) l; c)2; d)3; e)4. 2. Distanfa dintre centrele cercurilor de ecuafie x' + y' +2x =2 si I +f +4x*gy=f1

3.

a)2;

b)
xy

Jl7; c)3; d)a;


* y' = I reprezint[:
b) un

e)8.
d) o

"r1",

Ecua{ia
a) o

x' -

elips[;

cerc;

c) o

hiperboli;

paraboli;

e) o dreapt[.

PnonT,TME RBCAPITULATIvE DE ANALIzA Fiep>q>l


se arate

numere intregi 9i girul de termen general

a,(p,q)= -

c[:
este convergent;

* I *... * 1, -l qn+l qn+2 pn


P

V n e N*. 56

a)

$irul (o,(p,q)),,,

b) Not6nd a(p,

q): I* o,(r,4),

existii inegalitatea:

c)a(p,q):krp-lnq.

?P

a(p,q)

2.

Considerlm girurile

(",),rr, (E,),r, definite piln

e,

=(,*.*)'

,r.=f*; . Si

se demonstreze

c[:

b)$

a)e,3En,VneN*;
b)

Sis
a)1

e.2'.i(, ;). .*(,-, (,j)


8,,
V n e N*, unde e =limeo

(,-?) , v k>n>t;

c) e2

x2,7lB;

uil
Fie

d) limE,=s;
I e)0<Eo-E,<-,Yk>n>l;

$ir,
10.

n.n!
I

f)0<e-E,<----,
n-n!

Vn eN*;

20.'

g)e e R\Q.

3.

Fie (a,),,0 un gir definit prin relafia de recuren{E eo,+z * Fa,*t


cr

* Tdn = 0 , Vn eN, unde cr,p,y e R,


12, atunci

30.

0. S[ se demonstreze c6:

a) Dac[ ecuafia a.r2 +pr+y

=0
0

are

rid[cinile reale distincte ridlcinile reale egale

\,

Sls
exist[ A,B e IR astfel inciit 10. S[

on=Arr'+Bri, Vz e N;
b) DacI ecuafia ar2 +Br +y =
are

\ : h:

r, atunci existi A,B e

IR.

astfel inciit

a) li 11. S[ 12. S[

D.

a, = Ar' + Bnr'

c)$irulluiFibonacci (4),=o,definitprin

4=4=1,

Fo*2=Fn*r+Fo, V n)0,aretermenulgeneral

*=+[(+)-'-(+)*']
Considerim girul de numere reale
a) Subqirul

(a,),,t

clt at S

a, Si dn+2 =ry^

, y n ) l. Sd se arate cd:
y n > l;

(rr,*r),r,

13.

este cresc[tor, iar subgirul

(or,),r,

Sis

este descrescltor;

a)P

b) Au loc egalitilfile

I d n*z

- d, F

9#

si 2a,*, *

on+t =

2a, +

a,

b)$
14. S[s

.n+@3

c) llm d,:-*.

a. +2a^

Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea a,+t*dn_t=Jio,, (o,),r, esteperiodic, adiciexistiifr> I astfel incdt a,*o=an,y n) l.
Dacil

n > 2. se se arate ci girul


15. Fie:

a.=,[(,.*)' -(,.*)')
a,=.

,y

n2r, sr se arate

c6:

S[s

u
b)
7.

#r(,.*)'-'
lg
$irul (o,),ro

<an<#(r.:)'-' , y n> t;

a)f

b)f
56searatec[:

16. Fie,

Seconsider[giru] (a,),=o cu 40>0gi a,*,


a)
este descrescltor gi

:ffi.

s[fi
17. Fie

mlrginit, iar lim d,


210

0i

Sls

b) $irul (b,),rr, unde 6, = ltan t este cresc[tor gi mirginit, iar

8.

SE se calculeze:

]rg

bn

: l.

a) llm

x+l ---_T-, ./t - -r

sin(n arccos

x)

unde n e

N*

este fixat;

I -cos(n o/ ,,S ----,

arccos_r)

unde n e

N*

este fixat.

9'

Fie gir

1c R un interval
,dublu"

(r,

pentru care 0 este punct de acumulare. Considerim dou[ funcfii f, g

: I-+ IR. 9i un

)0,,.^_ , astfel inc6t:

1". liry

{,4, =1 '-o g(r)

qig(.r) >

o, v.r

1\ {o};

2".Y
3".

e>0,I

n, e N* astfelinc6t

y n2 n, qi V I < k<n+ lo*l<e;

=R,
Si
ncet

fs-)=t. lig k=l


se arate

.i lg f
b)

_f

@*) = t

10. Se se calculeze:
ncer

a) ' rim
1+6

' -11=r nz

I.i,4;

l,*

E*#;
Ir

c)

lg F,*"r#,
unde

d)

lg U(r.#)

eral

11. sa se calculezer

12. S[ se studieze continuitatea funcfiei lui Riemann:

m Y,

z e N*

este fixat.

f : [0, 1] -+tR, f(x) :

[0, dacd x=0sau.re [0,1]\e 13. Sn se demonstreze c[: a)Pentrufiecare n)2,nttlfrrdrnatural, ecuafia x'+)c-1=0 are ounic6r[dlcin[ b) girul (*.),r, este convergent gi lim x, : l.
14.
SA se determine

l;'

dacd x

=t'P,?eN*, (p,q)=r,p3q

r, e [0, l];

funcfiile continue f : IR -+

JR.

cu proprietatea

1lI

15. Fie funcfiile g, ft : IR -+

IR continue

gi f : IR _+

IR definitE

prin:

dacl xeQ rr(v\-!s@), \" I x e IR \ e ,dac[ llr(*)


SI se arate cd: a) f e continud in punctul x, dacd gi numai dac[ g(.ro : h(x); ) b) f are proprietatea lui Darboux dacd gi numai dacd, g : p. 16' Fie M: {a* a2, ..-, an} o submullime fxatd, amullimii R.. Dali exemplu de o funclie f : IR. -+ sd fie continui pe mulf,mea Msidiscontinui pe JR \ M.
17. Fie

IR.

care

f : lR. -+ R cu proprietateacdf o > I astfel inc6t:


I

f@) - f(y) I < I x-y 1", Vx,y e rR. Sd se arate ci f este o funcfie constantii.

2tt

18. SI

se arate ce:

a) Pentru fiecare l"

>

1, ecua{ia

x(l + lnr): l,

are o unic6 solufie x(},) e

ll,*);
)

b)

19. Fie

-+ IR dour funcfii polinomiale de grad n,respectiv m ctr n > m rddicinilereale distincte x, xrt ...s xn, sI se aratecd:

n Q:R

l,1g*=r. trI
c[ funcfia p
arc

0. $tiind

a)
V

' 9@-==j(,r,)
xe
IR

e@,) . *_AD_*...* p,(xr)(x-*r)'"'- p,(x$;r), P(x) P'(xr)(x-xr)'

,., (;

\ { x, , x2; ...t x, }, (identitatea lui Euler);

3.'a) +l
,

b)

. +--' +===: p,(xr)(x- xr1-"'-7@;[$ P(x) P'(xr)(x-xr)'

1-+...+=;_J_-__-.

v.r

,[l
,(l
x2

P'(') 1 x eR\ *...* =x-xr ' P(x) ' * t, {x, , xr,..., x,l; ', ") x-xz x-xn ,v

t. t(&)

"' p'(x,) =o dacd n>2. . *...*-l ' --L-*=l P'(xr) P'(xr) 20. Fie tuncfia f : IR -+ R, f(x) : f undea e IR \
a)

este par

!??,*0, x'+l

{0},

IR.

ci tangenta la grafic in punctele de abscise xt, este paralel[ cu ixa OX Siinplus avem egalitatea x, xr: _ l. b) Si se determine a gi 6 astfel incdt f(l):2 qi f,(2): g. c) Pentru valorile lui a gi b determinaie i, p""itot piecedent, si se reprezinte grafic funclia obfinuti.
IR astfel

a) Si se atate cd existii dou[

valori xt,x2e

b)e; c
Testul.

Teste d

21.Seconsid6rIfunctiaf:IR'\{l,2}-+IR,f(x):#,undezeIR..
a) S[ se determine.valorile lui rz pentru care graficul are o singura asimptot[ verticali. b) s[ se afle valorile lui z pentrucare func1ia-nu are puncte de extrem. c) S[ se reprezinte grafic pentru m: 2. -

b)x:e
Testul

22. Pentruorice
a)

zeN', fie p,aln-leanumirprimpozitiv


p > I existi inegalitatea
N..

$i

an=Jt -. Pr...... Pn h-l pz-l'-- p,-l'


v& e N..

3.4+.
4.
=

Arrtafi

cd penrru

J, rr*1*4*...*{, p-l p p' px'

A2=

b)Aritafi cd

an

>t

*1*1*...+1, Vr.

B(Al

rimfr+1+1*...* z+o\ z 3 ';)=o (cf. ex.3 pct. c)pag.96), deduce[icd lima,=a. d) Folosind inegalitatea x > ln(l + x), yx> -l (cf. ex. 6 pct. a) pag. lgg), deducefi ci: 5l I Ii;,nq , $i i#i-, liUlj,=* fr pk-l po_l *'
c) Folosind faptul c6
na

1\

12. b)

,=(i
18. r)

e) Folosind faptul

ci f,g[r-]l=l, '-'( p, )
o

deducefi c6 pentru ee(0,1) fixat,

existi

r?"

N* astfel incdt

pentru oice n>n aveminegalitatea f) Deducefi ce

Pn-l >l-s.
P,

,*-k4 p*

[m)A

(Euler).

212

l.
|ia P arc

',(l i i),(l i N, ,(1 i;ii:Ti tji': ii) ",-',


3.'a)+,; b)- 1;

b)-'1; c)-1; d)-1

c;1-1y5! ,.") (l
: [e(o)]' :

,(i '^'ri)'r()n'-,,'-r ?) 'r(l


t. e(d):
e(o) . s(o)

i),"(L

? 3),

?;),

,(l ?i i), ,(l '^'r:;)


eH.

")

(l i i i), , (i Z', ;),

1. 8. r.r-**

",,"n*u

r.(l :'^

xl,

x2

, [] Z', i) t.c',. b)e; c)e; il&; ")d.

;;) " (l i ) :

(l ? i i) -"o inversiune, deci este impard., iar c2 i) ,* a)e,o,oz; b)e,r,*,r',.n.r,: (l i


t6.b)e;

ts.b)rlestefinitr; c)Alegp :t-k; d)e:oeH; e)o-r:or-1

"),

: (1,3) (2,5) (5, 4) (6, 8) (8, 7) (7, 10) (10, 9); c) k: 30. 2. b) ou:x':e; 1 b)x:e; c)ecualiasescrie.ra:r$itesteimpar[ r.":(; ? i i : !'^ \ ;'i) Testul 2. l.a. 2.a. 3. b.

Teste de evaluare (pag.8) Testul 1. a) impar6; b) o

3.A+r: (1 (oo
4.

1),n-,: (t
ab

t=lo

bc\
A'

:),#"(^'?)x:i, l),
(t 3a 3b(1+ a + c)')
=

n,=(:)
c,AB

-)),u, - [-+ ;)

_t

(z

[oo
A-

=0t, (I,+r'',

J,

[3 I

T
(

o.
.J.

: (t), avem (BA)2,M =

= B(AB)'oot

rz. ur

t(|

inc6t

nn\ t''7 u:(: '") 15. Se verifica prin inducgie. 17. iii) 0'| "otT l, \r -z) | -sin4 .o.'n I \ + +)

,=-l, 8.x: - 2,y-- l. 9. a: l, b : 2. 10. x: 2,y : 6,2: J. r=-1. 2'" 2 (z r\ '^)'r#(,1 t\) B. t r, qi (X !,) * a2 +bc=l, a,b,c e c. t4- A -tt.[2 0)'
foos .BA . 7.

nrc

t"), 18. i) x =(!u

r\

,,r

*.El

",-l .o.8J ":11; [-r-S

( iii),ul

[-sm
213

'"'rr-t_ ;I_ ,r. , n cos-n) l.


,

gtc+t

. nn\ sur6l ,, | "ot? nn l' l-sin4 cosa) \ 0 8k+l \


nn
|

A2

=-7A;

b)

A'*'

=72@4

A;

A'*u

-72005

A. 21. A, =l ;
ln@+t)

\z)
Aa =A3

, ,l

? 3l

rr. Rezultl

din A.

A' = An . A.

24.Avem

Mat

1. a)

,i(l-l)'=A2 -2A3 +Aa =0,. 26.SealegmatriceleXcu l pe poziqia(ir)il0inrest. h 1l) 27.a) A=lt 3 2l; b)Cum Xtfi4:4nXireztiltdcd,aii:aiti c)Deoarece XitrXi:Xi,rezailtlcd
=A2

h),9

(oz2\ 2S.a) n=lz 0 I l; '[:20)

an:lXrl:3, orr:lX):3Siar':lXl:4.Deci

[r z4)

a,i*bii:lx,n ql+lx,\{l li (X,(1X)n(x,\ X):Arcniltdca :l|r.tn4)U(X\ x)l:lx,l,a""ip"


liniaiapare,defiecaredat[,cardinalulmulflmiiXi.29.a)X:{0,1,2,...,5};b)C=[l

(t 33\ b)Cum Xi\Xi:A,rezultdcdb;;:0,decih(B):0; c)A+B:l t t t l.Cum [+44) I I ??3.l, [o I o I r t)

tr(A)reprezintiisumacardinalelormulfimilorXl ,X2qiX3.

3. al

fi=
(r,

pIOI Ecu

c)

c.c'=lt

(t l l\

, 4) ,1.

l.a

Tes
Tes

Teste de evaluare G,a;g.22)

(zt -s 5) (t n 6n-n'\ Testulr. r.all-e 5 -21;b)l'=10 I -2n 1.2.u)B'=0t;b)A(a)A(b):(lr+aB)(Ir+bB)= [s -2 t) [o o r )


=It+(a+b)B=A(a+b); c; (;1s1)'=A(5n\.
3.

a)AB: BA:0i b) A" =3"-'A,

B"

=3"-tB;

c)

b)

c'

=3'-t(3', A+7'^B). Testul

2. r. d.

2.

c.

3. d.

Determinanfi (pag.33) 1.a)-2;b)4; c)1; d)2; e)0;0-1; g)l; h)0. 2.a)t; b)6; c)ad-bc; d)t; e)6; f)1; g)0; h)12; i)-12; j)-8; k)0; /) -4(3-i). 3.a) a3+2b3-4b2a; b)0; c) (c-a)(b-a)(c-b); d)0; e) 0; 0 0; s) 2(c-a)(c-b)(a-b)(ab+bc+ca); h) 2abc(c-a)(c-b)(b-a). 7. a) 0; b) 16; c) 0; Oa8; e)0; D -o'+b2+c2. 9.a) (-1)'{(n*t); b) l; c) A,= (n-x)L,_,+(l-x)(2-x)...(n-t-x)x;
O '\.(r+"@JD)r"-'. 2 ) :det(A+
xB).Avem
10. det A

Sis

l.t

b),

Ra

det(-

A\

(-t)'zn*t det A:
d.

det

A,

deci det A

O. tr. Fie f(x)

f.i

f(x):det

A+ax+i

detB,

e Cdeci

f(l)+ f(- l):2detA+2detB.

12. Se

be

b) det(A2 + 82; 1 det(A+ tB)12>-O . decinenul. 16.Searaticda,b,csuntpare,apoic[sedividcu2'VneN.


folosegte definilia determinantului. 13.
Teste de evaluare (pag.36) Testul 1. a) A1 (a * b +

15. Determinantul este impar,

esl

17.4. 18.n:3,detA:1.
1.

Str

-a); L2: (ab * ac * bc)(c -b)(c -a)(b -a); b) (a, b, c) :(k,kt,/re2lunde&elRgi e=cos{ *rrir!.2.L:0. 3.a)A:r3 +y3+23-3xyz dinregulaluiSamrs '33
c)(c -b)(c -a)(b

1.

h)

$iA: (x+y+r)(x'+f +*-xy-xz-yz)prinadunarealiniilorlaprimalinie.Testul 2. l.c).2.b).3.c).

{vtrr

Matrice inversabile (pag.39)

sisteme liniare

,
Itr

,)

(l ?), r (l ;')' , i(1, !), r *(? 7)' , ilf #), r;(:


\A

;'), -r (l
j,J

;)'

ci

,;(i

;) 2a,\;,[l i tJ'.,*[t i j],,+[t r ij, ,;[i ,,


A.A' =detA.Io, renl/rti detA.detA' =(detA)4,
de unde concluzia.

itXrCum

3.a)m*-;, b)m* c) m+4+lh5. 5.Rezultldin ( +A)(1,-A)=Ir. 6.AB:Io+A inversabil[pi 5; B = A-t= BA= 1,. 10. a) (1,- B)(1,- A)= I,- A- B + AB = I,; b) Folosind exerciliul 6, avem (1,-B)(1,-A)=I,,deundel *B:BA,deciAB:BA. ll. detA' =0, deoareceliniilematricei l. sunt
propor{ionale. Cum

xpe

0\

ol;

Ecuafii matriceale (pag. al)

t)

, r(-l

-i)'r*(i
al)
1.

-1),"t)l-l

jl,r;( ; :i -i) ,

Seara,E

cdAB:r.

Teste de evaluare (pag.

restur

a) detA:x3 eci.r e rR* eiy e rR; b) A'=l

D:
c)

-i -l ,;il.2.a)A3:g; [r, 2y-r -qy') -=lj :1l.r.r*,


t

b) B.(13 -A+A2)=1,,deci

u"ru*0ei

^B-'

=rt.A+A2.3.

i -6 i)

2.1.a).2.d).3.a).

'-=--*--

)0; t0; ,0;

Sisteme Cramer (pag. a3) 1.a)(3, 1, 1); b) (1,2,-2);

c)(1,3,2);

d) (1, 1, 1);

e)(-2,2,*3,3); D(2,0,0,0).

2.

a)a+-3;

b) a

eR

{-2, 1};

c)

a*312.

lx;

Rangul unei matrice (pag.47)

|Se
ojr, 1.

t.a)2;b)2;

c) 1; d)2;

e)2; Dr; e)2; h)2; i)3; j)3; k)2; t)3.3. *.(-*,i)u(2,.o). 4. o+9,
b)1. 10. CumZI,-A3+93=(A+B)(A,-AB+82)renitAcLA+B

DelR. sau o=9.

5'

n=!.5.a)Z;

este inversabil[, deci are rang n. 11. Cum

(A- I,)'

-f ,o avem A- I,

inversabilI.

Studiul compatibilitlfii (pag. 52)


c)
us

1.d)(l,,P,_},+2ll,_|);},,peC;,(tF*,ry^,*)if,,FC;0(l,2,_2);g)incompatibil;
h) incompatibil;

i) ,l. e C; j) (0,0,0,0).

215

Teste de evaluare (pag.53)

Ir

Testul

1.

1. rang

A:3,

V o,p e R.

2. x

compatibil determinat cu solufia x : 0, nedeterminat cu solufia x : L, /:2 - 4)u,


Teste de evaluare @ag.58)

z:3?',

=*t0", , ='' 5 3. Dacd m+ 5 sistemur este =' , , =Y. l0 ! : 2, z : 0. Dacd m : 5 sistemul este compatibil simplu
fu

ul

lo
lo

e IR. Testul

2. 1. d). 2.b). 3. c).

(A+ I,

:28 -

:(o'+
19.

1. l.aeA.2. xr=-I, *r=].S.Dreptele dr:3x+y-4:0 $i dz:3x+.y:0. ' 2''2 ', Testul 2. 1. a). 2. b). 3. a).
Testul

det

2 3 1. a) o: e.b) o: (' \tt n-l n-Z


in mullimea {1,2,
Pentru

Probleme recapitulative de algebri (pag.59)

"\ ;) ,. o:

. e.3. a) Sunt

n+l numere impare - n-l ja ii ;


.Dacd,c *

egale a sistemr Sistem

numere pare

a) A2'
Cum x2u8

...,n},

deciexist[ i impar cu o(r)

impar;,

((;)')' .

e atnnciS i *jcu o(i):7'.


qi

k+

i,k*j

avem(ki)

'o(i):

o .(ik)(i) deci &:7, fals. 5. Notiim cu S" =

pentrucare S"

qideaiciconcluzia.6.a)(B+C)A:BA+CA:AB*AC:A(B+e;(BqA:B(CA):B(Aq:(BA)C: (AB) c = A (BQ;b) Ak.A=Ak*'=A.Ak; c) AX=xk.x=x.xk=xA.7. AB-aA-bB=}i, = (A-br.)(B-ar.)=abr. + (;^-,")(*r-L)=+ ()a-,)(i^-1)= r. BA-bB-aA=o.

esteminim6.Dacii<jSio:r.(y)atuncidin S"),S, deducemclr(l) <r$.Rezulti cdr:e

tY

t e S, permutarea

b) Un

sunt st

0zi

c)

= AB:8A.8.
b) Dacr

tuiAe

Se

verific[ imediat, prin calcul. 9.a)

zr=-2-i, zr=2+i, zt=l-2i, 24=-l+Zi;

6ste tuncfia de la exerciliul 8,

arunci te7 + ,4t)

\.14

?1),^,

dacd

x e.4(R)

qi f(z): X,

Nofiur

atunciXestesolufie

f.(24):

tel +24i)274:-7

+z4i.Rezult[clavemsolu{iile:

,r=(-? }),

l. n=
punen

*,=(1, 'r),r,=() 7),*,=(-) ," an A2 -erA)A+(detA)r2=0,, deducem ca t(A2)(trA)2 + -',) +2detA=0. Scizdnd din aceastE relalie cea analoag[ pentru oblinem concluzia. ll. Din exerciliul l0 ^B rezultdcd,detA:0,deci det(A")=0.Atunci det(An * Ir)+ d,et(A" - Ir)= 2det(A")+ +2detlz=2.
12. Cum

c)-a

d: detl > 1 gi d'=ad,-b,cn este convergent rez.;ultdcdd:1.

Din A'z-tr(A)A+(detA)Ir=0,

u=( \
prim, aprox

A'*2-tr(A)A'*t+(detA)A" =0z,deci a*r-tr(A)a,*r*d,=0 $ianalogpentrucelelalte. Fiel.+0 limitaunuiadinneqiruri.Atunci l(2-trA):0,deci trA:2.oblinem A2 -2A*Ir=0r,deci (A_Ir1z =gr. Clurm A=Iz*(A-Ir) rez;ultd cd A'=Ir+n(A-Ir), de unde a,=n(ar_l)+l , b,=nb, c,=/tc1;
cd.

rezrilt

d,=n(dr-1)+1.

Dinconvergenlagirurilordeducem cd

a:3, o:0, a:2;

b)det(aA+bB):2l6ab*0<> ab*0;c)searatiprincalcul; d)AB:BA:02;e) A,:(-6)*rA, Bn =6"8 si c" =(-6)'-'a"A+6"-tb'B .14. a) det(A-alr)=(3-a)(a'z-2o); b) se determinl rangul hi A-aI, pentru
c) Se rezolv[ sistemul compatibil simplunedeterminat

ar=dr=l ;i 4="r=0.13. a)detA:0,rangA:2;

x,y el

(A-2Ir)X =0.

15. a) Se

gi

apt

verificr prin catcul direct; b) (10

-nl(rr-*r) '\- 3 ) =to-1,1*!,t ' 3 3 =I+.16. a) det A:0


216

9i rang

A:2;

r) rfr

b)

It 3z 2zl l0 t ,l=t;

lo o

rl

c) Se verific[ prin calcul direct;

d) A'*Ir=1, + (A+I)(A2-A+Ir)=1:,

deci

(A+Ir)-t=A2-A+1r.17.a)det A:o girang A:l; b) A2=0;c) 82-A2+2A+Io=2(A+Io)-Io= :28-Io; d) B" =(Iq+ A)' = Io+nA. 18. a) A.A' =(az +b2 +c2 +d21lo; b) det2 A=det(AA'): :(a'+b'+c'+d')0, deci I detAl=(a'+b'+c'+d')'; c) det A:0 e a2 +b2 +c2 +d2 =0 <> A:0c.

detA=!@+b+Ql@-b)'+(b-")'+(c-g'z);a)dacda*b-rc*0ginumerele a,b,cnusunttoate 2' egale atunci sistemul este compatibil determinat; b) dacl a * b * c : 0, prin adunarea ecualiilor rezlultd cd
19.
sistemul este incompatibil; c) dacl a : b : c atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. 20. Sistemul este omogen gi compatibil determinat deci are numai solulia banal[. 21. a:2, 9 : - 2, T : - 2. 22. a1

t=lt

(o o l)

[o to)

0 0l si A3=1r;b)Severific[princalculdirect;c)Elementularrdin
d) Daci

X2 este

a'+b'+c'.

AX:XAreztltdcd AX'=X"A,Y n e N = x'o'ol =AX"'o gi X2048 -0r. Ob{inem X2s =yrc2a -0r. De aici X28 =0: $.a.m.d. in final X2 =02, deci X:Or. 23.a)9t; b) Un minor de ordinul 2 care conline pe 7 este nenul; c) DacI X-t e M attxrci elementele lui X .X-t
Cuma11

:0rezultiiconcluzia;

dT: e a)c=

sunt strict mai mari ca 0, deci

X .X-r * I* contradicfie.

24. a)

3a; b) Cun

02

e M reztlt6 c[ produsul
(l

este

q=
4=0,
1+2i;

uzt c)Dacd -/--------

x=("
[c

1) d)'

d) X:1, detxel-bc,adlc.l-4,41; L --'-'-'r z sau *=(? '

,t.Determinantul 1l O)

rui ,a este impar deci nenul. 26. s)

#
0,

!*HP

*-T

"".

): x,

Limite de funcfii
Nofiuni elementare despre mu[imi (pag.67)

-,

-1)

l,

l. n=[Zl. 1.2.n:tmx).3.Dacdx)
Lxl
pundnd prin absurd cdx

atuncix* e> 0, V e >0. Reciproc, dacix* e> 0, V e> 0,presu0, ar renilta0 > 0,

a)'+
ul l0
_a

- f qi .6 ; b) 0 gi m; c)-ooqio; d) 3/4qio;; e)-@li*; f)09i l; g)t/2qio-. 6.Dacd a<b,prrtemluaV=(,*,+),


<0
gi lu6nd

a: - x)

contradicfie.

5. a)

=0,

(.*0
--02.
flCl
_L,

\Z .l p, pim,

u=(o!-b,:g!q).T.Dacdaesterafional,

2 )

luand x

cuneN*, zr.!- $i.lz: o*4 =o*! b-a n

'lp

"op
o

@*,

avemx Q,.y IR\Q

li x,y e (a, b).Dacd a este irafional, lu6ndinrolul lui.r

aproximareprinadaosanumIrului a,maimicldec6t b,iar x,y e(a,b).8.Fie n eN'",,

y=o*!

cu

n>

b-o'

avem, Q,.y elR\Qgi

-4.

Bri
mtru

1.e.
n

Cum

celR\Q,

numerele

{cr}, {2o}, ..., {nc;} suntirafionale,distincte rratiim dour cazuri, complementare logic.

)se
=
1-

ei aparlin intervalului

(0,1;=(r,;)r(*,rr)- (i,r)

I) 3fte {1,2,...,n)cu {fro}.(n*) Atunci lro-llrcr1l

.!.reilurm p=k, q=-lkc:).Il) {kcr}-(n*),

217

Yk e{1,2,...,n}. Atunci, cele n numere {cr}, {2o}, ..., {nol aparfin celor

-l

intervale

(:,i),(i,i),
cu llic')-{;c'}l<

$irur 1. a)

(#,t),

deci exist6 dou[ din ele in acelaqi interval. Agadar


qi

:,i,i e{1,2,...,n1, i<

j,

.!.r,

aaical(i-i)o+[cr]-[7'crll<e

lulm p

: j-i, q=[ic]-ljc].

4=

dea
Domeniul de definifie al funcfiei, injectivitate, surjectivitate (pag.76)

1.a)(-o,-1lU{0}U[1,oo); b)[0,0o); c)lR\Z; d)(0, l).2.b)a>0.3.a)f"f :16r,undeD:lR.\{Y,}; b) f-':t.4.a)Dinipo@zn f(-r): f(x)Si f(l-x): f(l+x),VxelR..Atunci f(x+l): (-(r-t)): f(x-1)Si notdnd.r:t* l,avem f(r): f(f+ 2),Y t e IR, adicd f areperioadaT:2;b) (r): {x/2}.
$iruri
de numere realer

=-l

_,
1

giruri monotoner giruri mirginite (pag.79)


gi se discutii dupr semnul lui

l. e\ a,u- o, =*ffiO

A:

o6

- F.

deu

3. h)

la,1.1.+.

.+={f .); i) o,=)*#.r. t--

1r,- 1)

un!
4. r)

ayu!,

"""uce

se arat6 prin

r[di
prol
are

inducfie.

Termenii unui gir, giruri convergente (pag.85) 1. 5 termeni. 2. Rangul4. 4. Se aplici punctul 3o din teorema de la subgiruri.

me(

Limite de qiruri (pag.92) 1.a)o; b)o; c) 100; d)co; e) l; f)0. 2.a)l/6; b)2; c)5; d)%; e)t/3; f)Y,; gtt3; h)%; i)4; j)0; k) 1; t)2t3. 3.a)%; b)%; c) l; d)0; e)o); f) 1/8; g)0; h) 0; i)-tl4; j)t/s; k)max{cr,B}; L)0; m)2/3; n) 4; o) 0; p)2; q) - l; r) 1; s) 0; t) 0.

av6

(.cre

Limita girurilor monotone (pag. 96)

1.a)0; b)0; c)0; d) 1; e)%; D0;


aplici criteriul
maj

g)*; h)o; i) o,=J7ln-n,decily-r,=). 2.b)0.

4.Se

pot

oririi.

ptll

Numirul e (pag.

100)

l.

a)

e;
I

b)

"; c) e; d) l;
-

e) 1/e;

0G.

4.

Dacd,

o,=t*!*!*...*1-hn, 23nn+ln+2

atunci

-L*-L*

f,

*...

z,

= (a z, * ln 2n)

(a, + ln n) gi se folosegte exerci,tiul precedent.

ls
b,

Criterii de convergenll a girurilor (pag. 104)

1.a)0; b)oo; c)0; d)o; e)0; D J., p+l

g)

l;

h)

l; i)o; j)0; k)o.

2.%(seaplicllemaStolz-

an

Cesaro). 3.Yz(se aplicd de doud ori lema Stolz-Cesaro).

an

218

e,i),
-{*}1.

$iruri recurente (pag.


1. a) Determinlm

106) b, =

l. e iR astfel ca girul

d,+

l,

sI verifice recurenfa b*,

=*b,.

Ob{inem }"

: - 2, deci

br=dr+},=-3.Deoarece (b,),.resteoprogresiegeometricaderalie
de aici

o,=b,4t=-++2,deci n+a IiXo,=2; ,z


Q an+2-d,*t=){o,-r-a,),ceeace
bn=u,(-+)"

b)

a,+2:^*

),uu" b,=br(;)" =-#U, 2o,*z=an+l+a, e 2a,*r-2o,*r=


esteoprogresiegeometicideralie

'.\ t%|;

=-an+t+an

aratlcd$irul

4 =a,*1-a,

r- l) qi

-] C"* bt=az-ar=l,avem
de unde

:(-;)'' .o* fnr=an-0,, adic6


pe

s4 o,=1.;
),,,

lY [-zJ

# l-r)

=ao-1,

si de aici

. O alt6 metodi de a determina I!Xo,- ; J

a,

este urmitoarea. Dacd

un gir (a,
E prin

satisface recurenfa d.an*, +Ba,*t

Td, = 0 , cu o,F,y IR, cr ;r 0 iar ecuafia arz +Br + y =


IR.

are

r6ddcinile reale distincte rt,rz, atunci existlA,B e

astfel incdt

a,= A\'
az .

Bri ,Y n e N*, fapt

ce se poate

proba prin inducfie; constantele A, B se afl6 cunoscdn d pe

a,

;i

ln cazul nostru, ecuafia 2r2 - r - I = 0

arerddicinile 4=

r, rz:-1 utseobline A=1, B=l,iarde

aici

a,=1.1(j)';

c)Dininegalitatea

mediilor rentlta

o,>Jr, deci a,*r-an-+(-",.r*)=*s0,

prin unnare girul este descrescdtor;

\a;
L F};

avAnd termeni

pozitivi este mlrginit, deci convergent. Notdnd

l=Ii*o,,rcntlta n=*(n*?), a. *a"


= ^lT+

l.=Ji;

d) Prin inducfie se aratd cd a,<a,*r, respectiv an<2,Y n e N*, ceea ce inseamn[ c[ girul este

crescdtor gi m6rginit, deci convergent. Notdnd

I =Iig*o,, rentlti I

l,

de unde

2. Altd metod6. Se

l.

Se

poate arilta,tot prin inducfie, cd a,

- Zcosft,

deci lima, = 2 .Z.Aplicdnd metoda din exerciliul precedent

punctul b), avem ecuafia

r'-r-l=0

cu rddlcinile

n=+,

n=11f.

Scriind

f,=A4'+Bri,din

-+ 2

f, =l

.fz

=l , rezult} A= -

fr , a=# u, arunci, =;1[[#)' -(+)')


!r*t= J, .
4. se
grses

*.^,ti

uqor

ci

,lz-

o [+)'-', " T= 1, ?+A o,=ff, deci l*r,:3.5. Din inegalitatea mediilor ryN>JrJL-%)r1, d" urd.
an) a,*1, deci girul este strict descrescltor. AvAnd termeni pozitivi, este m[rginit, deci convergent. Notind

b,= l*Ji)'-(r-Jz)" , iar de ^i"i zJz

u"

aici b,=

apoi

219

l=I*o,,rentlt| l.(1-q=|,a.unde./ =|.e.Prininducfierezultr o,=f\,y


riuluimajorflrii,liman=0.7.
de unde

n)2giconformcrite-

e)

,2 --:

*n*r=rlij

<+ ln.r,*,

=W.Notand

ln=rl^x,,avem

l*r=b],
$r cum

p)o;t

y,=A( +B$, unde 4,4

sunt r[drcinile ecuafiei 2r2

I -2-1=0. Avem ri=1, rz=-,

sum6n
7. Din

lr=0,
atunci

!2=1n2, g6sim A=?rl.2. a=!u.2,deci

33

y,:tnz.(irr)(-j)'.
au rldlcinile

n.^rta IEy,=!nz
$i 4*,

ui

?n222

lgr,= "i'-("^')i
Rezultd an

=21

.-27a,-7a,-, =VI. t.Seoblinerelativugor dn+t 20

="u,i{u*t

d'I
9i din gi
fEcE

Ecuafiile 2012-27r+7=0 respectiv l0r2


,, =
I

-2lr+7=0

\=1, rz=a, r".p.ctiv rr=2,

i.

At,

,, (*)'

bn

Ar.

,, (#)" , deci ambele giruri sunt convergente. Altii metodl:


deci girul

Avem

o,*t-b,*t=*ro,-4) li prin inducfie rezultd o,)b,. Atunci oo*t-a,=iru,-a,)<0,


este descrescltor.

obrine

(o^),r,

La fel, b,*r-b,: :?ro,-b,)r 0, deci (b,)"r,

este

un gir cresc[tor. Cum

Limit

br<bn<a,<a,, girurile (o,)"r, $i (4),=, vor fi mdrginite, gi prin urmare convergente. 9. Se aratil prin inducfie dupd /reN proprietatea: 2k -l<n<2k*t -l =) a,=k+1. Dar 2k -1<n<20*'-l <+
k =flogr(n+l)1, de unde rezulti cerinfa din enunf. Avem

1. a)'

,i*|=0.

b)ae
face

Ibste de evaluare (pag. 107)

Testull 1.a)
lrg

)1
ZrOl

:t(t
Xr-l

lim <li=t,rcz:uttl -;;c)Not0nd *,=Ji.111.....<t;,avem -I'-=di.D"o*"ce n+@

(o,)*
margi

{r,

=1. 2. a : 2; b :

-:.

3. Din ipotez[ avem

.ru+l

.#r,,

de unde

0(r,*r

.#

n(n-l\.....1

+.x,-r.

lim ,+t
,<I0

(n+l'1.n.....2' n+l
Limite de funcfii (pag. 110)

Asim 1. a);

1.N': {*}; Z':


d)
oo;

{e,-}; Q': IR; (0, 1)':[0, l]; ([0, 1]\Q),:[0, 1]. ,.^) tr;
5. Dac6, prin absurd,

b)- Z;

")-I;
cu

spre pentlr

e)

0; f)

T > 0 o perioadE, girurile o,: & + nT, b,:9 * nT au proprietatea oni @, b,+ : f(o) -+ f(cr), f(b,): fG) -+ f(B), ceea ce contrazice faptul c[ f are limitl in punctul o.
Calculul limitelor de funcfii (pag. 118) 1.a) r;b)e;c) f)
5

*.

f nu este constantI,

existd

o,p e R cu f(o)

fG). Notiind

a, dar f(a,):

a)

c6r

avem

l;a)o;.) i;o

z;et

*;h)1;it

+,i)

!0,"1r, f ;o -I,n 1.r.ro;b)o;") J;o


l; D 0; s) *; h) l. 4. d

y:lt
in de

- 1; e) o; h) -@; i) o; i)

lr; k)

3. a) 0; b) 0; c) 0; d) 0; e)

};tl

s;

cl

);

a)

*;

m crite-

q-+;D (-1)*''fit""facesubstituliat:x-m);g) ,l-z;t) l;i)1;j)f ;tl

a";t)*r^rr;D1;o)l;
6. a) 0; b) 0; c) 0; d) 1; e)

*t* !,

2'

I p)oo;q)",,)LJZ;q{-zq;t)e,.5.Not6nd,,=1sY,rcanltdlr*,-lo=9u'

gi cum
)

sumdnd aceste egafitafl pentru

k:1,2,

..., n-!,se obline

,,=4#4.

1.

1ln2 si
I

7.Din ipotezatin(

fG). "!') =2 r+ot"., "f(x))

reziltbcl f estemarginitadecif M>Ocu f(x) <M,VxelR'Ipotezase


t

-7b*,
0

*.i. rs(.fr,r
gi din criteriul

-ft,)'

=0

sau

\=2,
tetodi:

H(ffi)' =0. Ahrnci r@)-tr= r@|,ffifl' . =, lffil'


, (i)'.U (;)'*c=0
x)@, \3/

majoririi reanltLlg/(x)=1.8. Din a-2'+b.3'+c.5'=0 rezult6

gifbc0nd.r-)@,obfinem c:0.Ipotezaserescrie a.2"+b.3"=0 sau ,.(?\'+b=0giftcdnd :i girul


ob,tinem b

0. lpoteza devine

a.2" =0, deci a :

0.

, Cum
E prin <>

Limite laterale (pag. 122)

1.a)-o; b)*; Oit d)0; e)-o; D-*; g)o; h)0; i)erespective. 2.a)ae{-1,
b) a

1};

li"i\;

face substitu{ia

: Ix' x>!. l.:0.


eztilti

- oo; b) m. 6. a) Se face substitu! ia t = x3; b) Pentru implicalia = se t = x' , iar pentru a ardta c[ implicaf,a reciprocl e fals6, avem contraexemplul f(x) :
c)

a:0.

3. a)

E-t(

an-)rs: girul {(a,) este crescdtor gi mdrginit superior de f(xo). Notdnd cu /* marginea superioarl a mu\imii {f(o,)\, cdnd (a,) parcurge toate qirurile de tipul menfionat, reanltd lim /(x) . lim = /, . Analog se arat[ c[ exist6 r+IO r+t /(x)
crL
xlxo r>ro

(o,\,rr. I, a,1x,,

I-1,,<0"

7. Srpresupunemc[ festecrescrtoaregi fie xoe L PentruoricegircrescItor

Asimptote (pag.l27) fi

2'
Ld

c)x:1; y:0; d)x:l; x:-t; y:l; e)y:0sprea; y:2x spre-co; Dy:x; g) y=r*1 .pr. @; y=r-].p..-*; h)y:0. 2.me {-1, l}.3. x=0, /=0

1.a)x:l; y:1; b)r--l; y:x-l;

cu

pentru flrncliaf:,
a) c6nd

")

y=l*-l 24

pentru

funcliag. 4.DacLP(x):aoaP +...+ao, Q@)=boxo +...+bo, atunci:


de"i

p : Q,avem r+*@ lim -f(*) :!, bq

:?
bq

este asimptoti

orizontal[ spre

+o;

b) c0nd

p:

L,

avem iln: e) 1;

1- 4') -!t- , r+t@ X bq

iar

aobu' (limit[ care poate fi chiar nur[), n= r+t@ lim (/(r) -mx): :a'-tb' bO o. 5. Se procedeazi
1.

deci

mx

n este asimptoti oblic6 spre +

ca in demonstra{ia teoremei de la pag. 125, cilci

in definitiv, asimptota oblic[ este o asimptotd polinomiall de gradul

2'

Teste de evaluare (pag. 128)

Ler

b,: Lq2rn, lt Ol - 1; c) * a.2. a: l, b: 4.3.Consider[m ------ girurile a,:ZnN, ' -l12' '----'-- --" 2 --" n) Avem lim a,:lim b,: * oo Si f(al :0, t(b,): - ln b,. Deoarece lim f(a,) : 0 * lim t(8,): - o, deducem '-' * o.
Testul
1.

a)

4.)

sat

ci f nu are limitii la

Testul2.

1. d). 2. e). 3. c). 4. d). 5. b).

=li
n

Continuitate
Interpretarea gralici a continuitifii (pag. 132)

are xr

3.a)a:L; b:l;b) a:l;b:lrc)a=e, b:l; d)o-2; g:l.4.Toatenumereleintregi.6.a) f(0):0; z b) Seutilizeazdinegalitatel x-x'<f(x)3x+x2, Vx e IR.
Operafii cu funcfii continue (pag. 135)

pri

te,

l.Rezultddinf:lfft+g)+(f-g)ltis:1(f+g)-(f-s)l.5.Sefolosesteegalitatea z2
-f'(*)=sin2x.f2(x)+cos2
continuS doar in

Te

Tt

x.f'(x),vxelR.6.a) ro:0;
1; c) De exemplu

b)Deexemplu,

t,rr:{'l-,'rJf;3*

<l

"r,"

- I gi in l. 7. b) (f"0(x) :
deci f(a)

g(x) = x2, VxelR. 8. Fixdnd aelR,' din fu*=O n*)n

fl
D

reztiltA

t;^l*\=X0), "', ,*"\2")


11. Fie

t\-/' 9. b) Ca in f(0).

exercifiul precedent, avem r----_----, -'-.--1\-/f(1)

limf(o+) = ,ror, = n+@ f(r) :153 t(o,):

5.

V a e IR.

x e IR. $i (r,),=, un gir de numere rafionale

convergent la x. Atunci

:Ii*do,):s(r). 12.Fiex e R.$i (o,),,, ungirconvergentlax.Atunci !l*t@"):f(x)* lg t@,-x): : f(x)+ f(0): f(x). 15. f(x):2x,V x e IR. 16.Notdndg(r): f(x)-.r, avemgcontinu[tig(2x):
:

pr

r(1.) = ei continuam ca in exercifiul 8. 17. Fie / > 0. Ludnd x =tos,t, "(1r) ipoteza devine f(t)=f(l'*,'1 sau f(t)=f(r",t), adicdt f(t)=.f(t"\ cu cr=logr3>I. De aici se
-g(3x),
de

undeg( r r: -

continu[ ca la ex. 9, rezultdnd c[/este o funcfie constant[.

(R) c {- l, 1} este un interval (degenerat la un punct) <> f : 1 sau 5. a) (.r)>0<>x e (-o;01 U [3; +oo); b) f(x) >0<+x e (0; e-z]Ue2;+a); c) f(x)>0<+ f :- l. x e (-m;-al u [- 1, 1] U [4;+o;. 6. f(x):.x'+ x'+mx-l estecontinu[$i f(l). (-l) --(m+ l)2<0. 7. t@): x' +3x -2 este continue 9i f(0) . f(l) < 2, deci ecuafia are o rldicin6 in intervalul (0, 1).

Proprietatea lui Darboux (pag. 140) 1. Funcfiile sunt continue pe R.. 3.

9.f(x):2'-lxl3estecontinulqif(-l)<0, f(0)>0, f(2)<0, f(10)>0. 13.Fiea<be19i

I
I

presupunem { crescltoare. Fie }" intre f(4) qi {(6); cum f(1) este interval, rezltrltd f(c), c e .L Din monotonie rezrltlc e (a, 17. Funcfiag(x): f(r) I estecontinuis(0): f(0)- I <0 9i g(1): f(1) > 18. Dac[ f este continul, exist[ a e l0,l] cu f(a) a,in contradiclie cu echivalenla

19.Funcfiag: [0, 1] -+lR,g(x): f(x+ l)- f(r)econtinul$ig(0)+S(1):0,adic[ g(0) .S(1) < 0. Rezultl cI existd v e [0, 1] cu f(u+ 1) : f(v) Si alegem u : I * v.

0. a Qe f(a) e Q.

b).

+x-

I:

Legltura continuitate-mtrrginire (pag. 1a3) 4.Dacd f este continui, f([0, 1]) este un interval inchis gi mirginit, contradicfie. 6. Rezultii c6 f(x) >.r3 sau f(x) <x3, vxelR, de unde oo sau + r): -oo. s.

lgf(r:

,tEf(r):

l,*g(r): lgx(r)

:lrm*(
u+@ \

are proprietatea cd

^D-*

-r

l) : o gi analog ,+4-firq(r)
)

Din continu itate rem.ltlcerinta. 9. Func{ia .f (*)= e' -)* , --'l

/(1)<0 9i ,tg/(x)=|ig/(r1:*,

deci ecualia

f(x)=Q

are dou6 r[dicini

rre(1,0o). 10.Fie.roelR\Q $i (r,),=,, (b,),,_rgQ girurileaproximirilorprinlipsl,respectiv prinadaosalenumdrului xo. Avem a,<xo<bn, Vn eN'$i -!Ub,=xo. Dac[gestecresc[toare,

x,e(-o,l),

l*r,

rezlu,ltd

g(a,)3g(xo)< g(b,)
/(xo) = g(ro).

adicd,

3 "f (x), deci

-f(a,)<g(xo)<.f(b,), vn eN.. cdnd n-+o rezulte f@) (g(xo)s

Teste de evaluare (pag. 144)

Testul

1.

a:3, b--2.

2.Funcgia

t@): (x' +l)(x- b)+(xa +2)(x-2) estecontinurgi f(a)<0<

<f(b),deunde reniltdconcluzia. 3.Cerinfa reztltldincontinuitateafuncfiei f $i

-0
's),

1l

/\ '\ -!+Ucnl=!-Ar", 2 ) 2

ff++zfn) \z -"" ) =!+2kn

ke

Z.

4. Vom ardta clpentru orice interval

1c

IR.

mullimea f(1) este interval.

Dacd0el, acesta renlJtd din continuitatea lui f pe IR*. Daci 0 e


5. Se procedeazilca la ex. 8 pag. 136.

din exerciliul anterior rene.ltd"ce f@

: R.

.F xf
):
zt'
se

au

<)
0.

2. l.Fie f(x):sinx-cos'.tr, xelR..Avem f(Zkrl):-l $i t(i.Zt")=l,deci f seanuleazdpe /\ intervalul [2t",!+2knl,y kez. z.t@):klog&,a)0, a*1, fre]R. 3. f se anuleazd,doarin \,z )' punctul l, deci pe intervalul (0, 1) gi (1, oo) funclia pdstreazd semn constant. Cum t@) : e I > 0, ,(:)= r-)r0, deducemcl f(x)>0, Vx>0. 4.Presupundnd f continud"rentttd,cig: IR +tR,g(x): : f(x + l) - f(x) e continud. Cum g(x) elR.\Q, V xelR, deducem cd g e constant[, deci f(r + 1) - t@) : k, Vx e IR.undefre IR.\Q. Fiex e IR cu f(x) e Q.Atunci f(x+ 1) e Qti [(x+2) e Q.Dar f(x+2)- f(r): : [f(x + 2) - f(x + l)] + [(x + l) - f(r)]: zk a e., conrradicfie.5. Funcfia g:[0,n]-+tR, g(x)= f(x)-f(x+n) este continui Si S(0) =f(0)-f(n), iar g(n)=-f(n)--f(2n)=f(n)-,f(0)=-g(0), deci f cel},nf cu g(c)=0. Pentru -f(r)=sinx-cosx reztlt;Testul

"=L. 4

9i
rin

Derivabilitatea unei funcfii (pag. 147\

2.a)

si
+a cd

"f(x):,,- lrl:o; liq x+o x x+o

c)

f(0):

r ui

,^f(x)-f(o)-0. l/t'l-lroll<r,d""i ;jo I r_0 I x_0

Derivatele funcfiilor uzuale (pag. 152)

t.a)2006; o)

+.

#;

d)

r;

")

i; i,

s2; n, +;

D-2;

.. l6 lx

Legltura continuitate-derivabilitate (pag. 153)

2.a)a:l; b -- 1; b)a:l; b:0; c)a:l; b:0; d)a:b:1.

3.

f@)-[^(0):,,- "/(x)-6- "f(-r):riq]/E)-{(0),deci llq r\o x_0 x\o x ;\n _x ;vo -r_0
4x3

f estederivabilrin xo:0.

Puncte

1.a)0s

Calculul derivatelor funcfiilor (pag. 159)

,,(rr.+).:P;rl -1-+#, x'cosx-sinx '. 2 n '. l-x2 c) 2xlnx+x;d) l+2x arctgx;e) e'(sinx+cosx); f) e,(cosx-sinx);') 1612; Gjf ;^l ---?-'
r.I. a)

2.a)-1

-2x;b) -+++ xxx ;e) e' *1;0

#;

e) 0; h) 0. tr. a)

Teorem

'

4. Se ap

III.a)l0(x2+3x+t),1z*+3);b)200(xa+1),.,,,,")ffi'q#,l;e)sin2x;f)b.cosx,;
g) 2x sin 2*'; h) 2 sin
3x2

7.a;E

4x;

l+2tg2x+2tgax+tg6.r;

j)

xm.x

'L,

k)

<lG-D'|u+2f
nxo*'

'

+l2x+ll

f(t)=r 5'-4' < Mlx'


Consec

2.t(x+1)("r+2)(r+3)
b) n(l + x)n-' 9i n2";

; m)

ctg

x-ts*r4

ol -J=-; p) +.4.a) -f,=; smr 4{-r(x +,lx) 'l x" I


+

- (n+ 1)-r' + 1

(x-l)'

o. 1
2

jlqil

r, 3.met
1. a)

Interpretarea geometrictr a derivatei (pag. 164)

l. a)y -8: l2(x-2); b)-v: -ln2; c)y : x.

r. o=!.

ReguIiI

2e

4.a)x:0estepunctdeintoarcere;

1. I. -a):

b)x:

estepunctdeintoarcere;

c)x:fu,k

eZstrfipuncteunghiulare;

d)x:0

estepunctunghiular.

b)2t3; 2.

Derivate de ordinul doi gi superior (pag. 167)

. n', t"(x):2iit@)(x):g, n>2; c)2'.e2,; -' !-l)''1j ' "l (x-l)n*r o' (r-l)'*'*t-t)"'rt.. (r+l)'*r' 4. -f(') (*)= 0 pentru n > grad, f, iar ld')(x) - (-l)^1 '-(n -l)! .
1.a) f'(x) =2x;

(-l)''nl

f'(o

Rolul
2. rn

<'

Rtrdicini multiple ale ecuafiilor polinomlale (pag. 169)


1. Notdnd cu

l-r t_
(x

f funcfia polinomiall" observlm cdt f


0, deci

- ,, -

- a)' . Dac[ r este rld[cini


nl
sa:u

lz'-"'

de ordin >

2, abtnci

f(r)

f'(r)

e -1.

a.

insl f(a) *

O,conhadicfie

2.

a: -l; b:-2; c:2

a:-1, b:2, c:-2.

Teste de evaluare (pag. 169)

Rolulr 1.a) f
concav

restur

t t.D:[4,o); f(x): lG-+ +zl+U*i-rl={rh:;:-i;:,.Funcrianuestederivabld


f'(r): e"1zsinx+cosx), t"(x):e"(3sin*+4cosx)
rog(r)-xog(xo)
girela,tiaseverificlprincalcul.

in8.2.

Teste d

Testul

3. lim "f@)-"f(x) -r,,,, r+r0 ']'o x - xo

x-xo

xog,(xo) qi lim r+&

-f@)-f(x)_rr_ (ro-t)g(x)-xog(xo):
x-x^ X-Xo
x+xo

x-xo
pentru

1. f'(x) f(0)

xog'(xo)-g x+xo *.
g(xo)

X-Xo

Egalitatea se obline dac[ 9i numai

dac[ lim s@) existi gi este 0, adicd x?xo

:0

qi g'(xo) = Q. Testul

2. 1.b). 2.b).

3. a).

cresclt

Puncte de extrem, Teorema lui Fermat (pag.l72)

1.a)0ei
I
sin2

r; allt c)1,Isiz; d);*kn,kez; q+,kez; f)vx:lR.


Si

2. a)

- 1 9i 1; q -J,

Ji ;

c)

1 9i

1.

4.

a: 6.

7. Se aplicl teorema lui Darboux.

x'

Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy (pag.l74) 4. Se aplicl teorema lui Rolle func{iei g(x) = et -f (x), x e [0,

:-sinx

l].

5. Se va considera funclia cdt L


6

cos x2 ;

7.u;

ln(n

t),d.oor"cec e (n,n+l). =!.f-l-, +l'n)' n+1-n c \n

+l)-lnz

S.AplicdndteoremaluiLagrangefuncfiei

l\ -; )'
tx'+l

pe intervalele f2,31 qi [4, 5], glsim a e (2,3) gi b e (4, 5) astfel incdt 3'-2* 5'-4'=xb'-t. obfinem x:0 gi x: 1. 10. Dacr lffrllS M,v xe(a, b), atunci lf(r) < Ml*-rn l, Y x e (a,6) cu xo fixat. Rezult[ c[ f este mlrginit[, contradicfie.

f(t):t'

=xa'-t

$i

-ftrr)l<

Consecinle ale teoremelor lui Rolle qi Lagrange (pag. 180)

: =l qi I sunt puncte de exffem. 8. f(x)


Regulile lui l'Hospital (pag. 185)

l.a) xr<-2<xr.2.*r; b) xr.-Jr.*r.Ji<x3; c)0<x,< l< "r; d) 4<-1$i xr>!3. m e (- *, 0) U [e, + oo). 5. a) f este cresc[toare pe (- -, - 1] gi pe [, m) gi descresc6toare
g(x).

pe

(-

1, 1];

g. - tl3; e) 1; f) -nl2; i) nl6. II. a) 0; b) 1; c) 1; d) ' ln3 ru. a) tl3; b)2/3; c)%; d)1; e)-1. IV.a)oo; b)0; c)1; d)Y,; e)-1. V.a)l; b)1; c\llJi; d)1. e"(f(xl!f'(x)\:0.4.0=lgry: 2. f'(o)=# 3. lg ,.,):lS Wff:y,ol.
t.I. a)%;
b)

0; c) tl6;

d)

ryl

Rolul derivatei intAi in studiul funcfiilor (pag. 188)

2.m<-

1.3.

[-i,,]

.4. a=-f,,0:6.l.Imagineatuncfiei

t,,lo,]]-u,

.f,(x)=sin2'x+cos"x

este

funci

l#,r] li existe n) t crr.l#,,].r. e -lf'@)l=l,r'(ro)l e /'(xo)=6.

":U.):-l,r'(ro)l

gloo)=l/'(xo)1, deci: gderivabilain

xo

- -z-

rabill

Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor (pag. 192) 1. a) f este concavl pe (- oo, 1] qi convex[ pe [, co), iar 1 este punct de inflexiune. 3. Funcfia sin concavi pe [0, n].
Teste de evaluare (pag. 192)

este

Testul
,o) :

1. t \--l -- f(x):, fto)

tez): ' - r(x'+2x+2\' =*'*2* ,u.Seobflne-2punctdemaxim,0punctdeminim,


f

I 2

ma*imulfuncliei deci

gntru

:1

minimul tuncfiei $i Im

:l+,i),

deoarece

,lig f{r) =

t.

2. t@)

:#,
f(5)e

este

crescdtoarep.

(0,e'] tidescrescrtoarepele',*).cum3<5 e (o,r']

oblinem f(3)<

H.H

<+

36<5S.
:
0 9i

3.Cerinfarevinelaademonstracl

t(x):e'(x-l)+r+1-ln(1+x) >0,Vx>0.Cum
3. c).

avem

f(0)

f'(r) ) x.e'

-*>

0,

Vx> 0 rezultlconcluzia. Testul 2. 1.b). 2.b).

cd aro
comltr

punctull.Ecua(iaareor6dEcin[real[dacdme(-o;-1)n(3;+oo;gi3rldlcinirealedacdme[-1;3] (pentru I qi m: 3, ecuafia admite rldicina dubl[ l, respectiv - l). 3. Se ob{ine C(- 2, 0),

l. l. D: (- o; 9) U U, @); r : 0, ! : 1 asimptote; funclia este strict crescitoare pe intervalele (- -, 0), respectiv [, *). 2. Funclia f(r) :r' -3x+1 are un maxim local in punctul - 1 gi un minim local in
Testul

Teste de evaluare (pag. 209)

proble

r*) Iz
(

,[r,fr),"(o-*)

*,4[o

-#),"(t#)

qieripsaareecua{ia

+.+=r.resu

2.t.d).2.b) 3.a).

=l+r
deci

Probleme recapitulative de analizii (pag. 209) l. a) a,(p,q)=a,(p,l)-a,(q,l), deci este suficient sI arltiim cL (a,(p,l)),=, "rt" gi (o,(p,l)),r, este crescator marginit, intrucat a,(p,l) po, =

convergent. inn-adevir

Vn>
este

#.

l;

ry<r,(p,q)<ffi
are

gi trecem la

limitii

cind n -+

a;
co

c) Folosind faptul

ci ,, = I * 1+. ..* ! -nn 2n


"e lrg

ca limite constanta lui

l,* o,(p,q): 1.n(z- 1) :IrXo,(p,t)-lrjg a,(q,t): tn p - tn q.2. a) e,=[r*']'=l+l+ *l-..n('-l\'-2)*-.= ' 4 \ n) 2l n' 3! n'
Euler c gi findnd seama cd c ro =

* a,(p,l) - lnp , rez;trltil

a,(p,l) =b p, iar de aici

lim n)@

I'

9. Fie

r*t*l-(r-1)*1[, -:)0-i)+...<1+r.**+* -*= 2!( n) 3!\

E,; c) in

inegalitatea de ra b) trecem ra

astfel

limit[ c6nd k -+ oo; d) eo3E,Se 9i apliclm criteriul clegtelui; e)

I I I ). l( I -...-l( n!(n +l (n+l)(n+Z) (n+l)(n+2).k) n!(n+l (n+l)'


I

I [r- I , ) t )=1. n+ll (n+t)r-') . I (n+l)r-') nt t- n+l

Er-E,=r]-*...*l= ' (n +l)! kl

g(aa,

-"i
k4

puten

. -n!, ='

I f) Trecem la limiti cilnd k-+ o in inegalitatea de la e); g) Presupunem prin absurd c[ 1, I =nln';
n+l

convl

e-(*l*!^*...*{). I : qi dac6 inmullim > I intregi. Conform cupunctul0 avem 0<4 "=L,cup>q q q \ l! 2t qt) q'qt.'
cuq! oblinem 0<

.i.
k=l

rim

z+o

4.;,

unde Are Z,contradicfie.3. a) A,


1. Se obline

I I

sedeterminidinegalitatea

a,=Arr'+Bri
frr:1

(1)

scrisd pentru

n: 0 gi z :

A=ffi,

=ffi,

dup6 care se verifici prin induc{ie

c[

1,t

A, B astfel determinate verific[ (1) pentru orice

neN;

b) Analog cu

a);

c) Ecuafla

r'-r-1=0

are a)

2i
, (, \

rrdicinile

o=ry, o=+.

Se obline:

n=#=frl, u=#=froqi conform punctutui

avemF.=G4.n.-#r.,;=+G.+t-rn+l,=+[(+)-'-(+)*)
1

4.a)searatiprininducrie

(-q ocal il - l;3I


e

b)Inducfie; c)Dina) gib) reniltilclsubgirurile (ar,_r) $i (ar,) auolimiti comun[ l, apoi folosind a doua egalitate de la b) reztlJtd 3l = ar + 2a, . Problema poate fi rezolvatl qi pe baza problemei precedente punctul a). 5. Se arat[ cd an*o = -a, $i a,+B = a, , Y n 2 l. 6. a) Jinem seama cd
cd.

ar,*r2arn-,

li oz,*zlctrni

(,,.i)'-(,*#) = =i*E(,.;)'-'-'(,*.*)',0,
=

Se apric' criteriur creeterui.

',.

-2,

il T
.-!+-,
nai*t
,

OL

).3. a).

, ,S 1, deci (a,) I+na;


fi*r

este descrescdtor gi av6nd termeni pozitivi, este

mlrginit. Avem a,*t

<;:!

2 L+na;

deci

r.b , udr"d, o*r. n

9i apliclm criteriul majorErii; b)

$irul (b,) verifice recurenfa U,,

=W

adev&

Y n> l. Se aratii prin inducli e cd

b,( l, deci (0,)

este

mlrginit gi atunci

r-qh T+l
nta

#>
an

1,

prin urmare (0,)

este crescitor. Conform lemei Stolz-Cesaro, avem

lim

b,:l:If:}rg 9P+:
on or+t

lr13

l+nal _ I
an
an

lui

?,8):
r

li* I : l. ,decidac[notlm l:limbn,amob]inut /=1 qi cml,>O,rentltll,:1. ,-n+@ nctn jrg4 t


9.Fiee>0oarecare.Din astfelincit Y

8. a) n;O)

lo,f 6"10astfelincdtvx e1\ {0}, lxl.6, = l#


< e g(,a^).
k=t

rl<e.oin2o,3 n"eN*
I

em la

n)n" g

gi

V l< k<n=la*l<6,.Atunci, Y n2n", e'V l< k<naveml,f @*)

kl

g(.a*) < f(a*)

(a*)

(1)

F[cdnd

k:

@@)
IR.,

_rl. , .u,, _ ,
I

1,2, ..., n 9i insum0nd aceste inegalitSli,


respec tiv
.1.

rezltlJtd

-rfu{o*).YAr>-*Ar)<ef/,r'*) k=r k=r k=r


putem avea l.:

(2).

Tratrm doud cazuri, dup6 cum L e

:oo (nu
este

@, cdci {x)> 0). I)

e IR.. Din 3o rezulti.c[ qirul cu termeni pozitivi *,

=fgirr.*)

nd

cI

convergent, deci mirginit, prinunnare

1M> o cuisg*)< M,Y n


k=l

eN*.

Din

121

,*r)ru- eM<

.i
ullim

f t o) -Lsv";

<

M saul>,t,

-, -2sv.Jl<

eM, Y n e N*. Aceasta arata cd

Bri
le ca
axe

*(2ru)-ts,.^,)
,*2rA-)
-+

= o, de unde

I*f ra*):lril fs@)= {.il) t: o. Pentru ,:),renotdnd


> noi -)Zra*1.ff{o*)-isir.*),
deci

/tu:/ts, avem din (2) pentru orice n

ftfr*>,

ei atunci

l5nts<r*): *:

1.10. a)AplicIm problema precedent[ pentru tuncflile f, g

da)

' (ui)

-+ IR, f(x)

: sin x, g(x) : x si sirut dublu a, =#.Avem l13 l.ir&:!!XffAr,>:

D,#=;, i, , i, d) Se calcul eazdmaiintii lnz, undez este limita cdutatil Avem, pe baza probremei e: tn L:ri-rr11[r.#):]g p.i, *nnarc
o)

:!:XfsA*):lrig

deci

rnjec

]"(r.fi):Ixt#:;,
x2xru
Xn+2

funo

derir

f :Ji.
= r! 1g

11. Notdnd

{ limita clutat[, avem d:lim , sinx sin2x sinnr


cu
nt t n, unde

f'
Dac[ folosim limita
=

#:

t,:\i*

sinr sin2x l-_

sinzx

x2x

x'

lir t+

^---^^^--rx cunoscutl

,.-l-sin/=1 *. ohtine t. lim,+0 t'f-r'=*, ." obfine to-to-,:HY


,sat t n: t,*lt_o
a

}-

2x. .sin(fr-l)r '-Y{:O uE ,,-,{, uuue -?, n-

(r_tl.

x,

,4r,

t }tn r - r-):+to'

:ifrc' :n(n+W+t). Rezulta cd L,: nl


l]
un gir neconstant cu proprietat ea

Dett

n,:@9. "%
(r,) c Q., *,:*

12. Fie

10,11

9i (x,),.,c [0,

cd

xn-+

a.

Dacd

xTrer

ct p,,en N*, (p,,qn) : l, deoar*" fz"l este convergent rezulta ugor c6 q,-+ @; \q" ) atunci, tQ,): j-- 0, Dacd (x,) g R \ Q, atunci f(x,):0 -+ 0. Rezulti imediat cd funcfia este f
Q,
1

Qn

continud doar in punctele in care f(ia)

+x-1 funcfia -f, are o ridlcini x,e [0, l] gi fiind strict crescdtoare, aceastl riddcin[ este unicl; b) $irul (*,),r, este mlrginit, avdnd termenii in intervalul [0, l]. Avem: xo*r: l -x::i> I -*Iu, adic[ xl*r*x,*r- 1>0 satt f,(r,*,) >0: -f,(x,). Deoarece f, estecrescitoare, rcztltd xn*r2x,,y n)2,adicd (*,),., este un qir cresc[tor. Prin urmare (*,),., este convergent gi fie ]rg ,,: x e [0, l]. Dac6 am avea r< l,trecdndlalimitlinegalitatea x,:l-xl,arrentltax: I -0: l,absurd.Agadarx:l.l4.Deoarece f nueconstant[,avem f(x)*1, Vx e IR.(c6cidaciarexista xo e IR.cuf(ro):1,atunci f(x): f(xo+(.r-ro)) :{(x:)+,f!:-il =!,!["{,.-^!=1, vxe]R, deci f ar fi constantd). Definim atunci tuncfia g: IR -+ IR, t+ t+
1l -+ IR,

"f,(x):

xn

{0} U ([0, l] \ Q). 13. a) f, : [0, este continu[ gi strict crescltoare. Deoarece -f,(O): - I < 0, iar f,(l): 1>0,
0, adic[ este continu[ pe mullimea

inc
+...

:-' b-

=(,

f(x)f(x-x) f(x-x) f s@l =!.* ,l*), qi se constat[ ugor cE g este continui qi g(.r + y):
t-.f(x) I ct g(x):a". Deducem imediat
se

s@)g(y),

y x,y e ]R.. Rezult6 c[ g este


15. a) Vezi exerciliile

b)l

cea

exponenfial[, adici 1 a > 0, a +


rezolvate; b) Dac[ existii

ce f(x)

:#.

x, e IR. ci g(ro ) * h(xo),

arati c[ existi un interval

I: (xr- 6, ro + 6), 6 > 0, penfu


q)(x- ar)"'(x-a,),
xeQ

=(

care f(1) nu este intenral, deci f nu are proprietatea lui Darboux. 16. f1R-+R,

K.y{(*^0
L
xo

Fol
etc

satisface enunful, conform problemei precedente punctul

a).

17.

Fixim

e IR. Not6nd

cr:

,xelR.\Q 1 + B cu B > 0,

avempentrux+xo.|ry|=t,-,,|p,deciHry:0.Agadarf,(xo):0,VxoeIR,,
228

deci f este constanti. 18. a) Funcfia f : [, oo) -+ [1, *), f(x) : x(l + ln x) este strict crescitoare, deci injectiv[. Cum f(1): l, f(x): * gi fA are proprietatea lui Darboux,reanltd cd f este surjectivd. Agadar

1g

11 :-:----:::=:----;-----::-:-. Calculimlimitacerut[.Avem: '({r)) 2+lnx(}.) "f ;


1

estebijectivd.Eonliax(l+lnx):l.se derivabilS gi t'(x) * 0 pe [, co), rezulti


funcfia f

scrie

c[

f(x):1., deciare solufiaunicix: .f'(),);b)Deoarece f e funcfia ft(]"):.r(l) este derivabil[ gi avem: x(],)

fg

fh}"

:liglrf
:,

*:m

'ffi:

:1,*

-, -tr , :m *
.r(1.) 2+lnx().)
astfel

. (2 +

rn,(r)) :lg3

?iili8i

re. a) Determinam constantere reare

Ar, ,4r,..., 4,

incdt sI avem: ry,'=

4 * 4 *...* 4", P(x) x-xr x-xz X_X,

vx e R\ {r,, x2,...,

xn}.

Determindm pe At, analog proceddndu-se pentru celelalte. inmul{ind identitatea pe care ne-o propunem cu Dacd

X_XtrentltE,dac5!inemseamacdP(x,):o:Q@)ffi=A|+(x_x,,(*--*)
Trecem la limitn c6ndx

-+

@;

-+x,

qi oblinem

O@).#=

A*

adicd A, =

ffi.
1, V

Analog A, =

ffi,

2,3,
a)

f
,

este

..., n. Rezultii identitatea din enunf; b) Folosim punctul a) in care

O@:

x e IR.; c) Folosim punctul

,:[0,
1)0,
micS;

in care Q@): P'(x); d) Scriem egalitatea de la b) inmugiti .u

rr

' +=J .. ' + =l==l.. P(*) P'(xr) x-x, P'(xr) x-x,


P'(x,)
4,

adicl
adic[
avea

P'(xn) x-x, 1ax2 +2(l-b)x+2a

P'(xr) P'(xr)
, ecualia

(x'+t)'

f'(r)

0 are doui

ridicini

reale distincte

xl, x2 gi avem xt x2: - l;b) a:

b: - 5.21. a) ffi:

L,

*:i,

b) f,(x)

rcef r, ))

-3mx' +2(2m+ l)x-3 ecuafia , f'(x) (x -t\2 (x -2)2

0 are discriminantul

A:

=(2m+t)2 -em ei impundnd ca A < 0 se obline


b)

* .ll,t).22.il
i,

t.;. . .;:'j.

,-

j
pp

=f,,

lR,

Fie

pt,

...,

p"

toatenumerele prime care

intr[

d"r"o*prrnerea numere lor 2,3, 4, ..., flgi fie /r puterea

este

cea mai mare

la care apare vreunul din

acegti factori primi. Evident,

sln qi ' f*]*]*...*1= 23 n


d)Se ia r =;-etc;e)

liile

ntu

=(,.*.#. .+) [,.*.*.


Folosim teorema de caractervarecu
etc.

.}-)

.#

#=o,3a,;

a
\Q r0,
lR,

a limitelor de qiruri;

f) Pentru n) n" avem

I -., -l$ I \' '' k. pn f r=;. pk' -l

229