Prefata De obicei prefetele au un caracter encomiastic. Semnatarii lor incep prin a prezenta materia tratata in lucrare, formuleaz apoi o serie de judeciiti de valoare asupra ei — prin care incearcd, nu o data, si dea impresia unui contact cu subiectul macar egal cu al autorului i incheie recomandand céilduros lucrarea publicului cititor. Cronica apocrifat pe plici de plumb a distinsului domn Dan Romalo este atat de insolita, inct semnatarul acestor randuri se vede obligat la un lung detur — cu formularea a numeroase precautii —fnainte de a se ineadra in aceasti schemi. Trebuie deci s& facep cu marturisirea ci acum mai bine de 30 de ani— cand am avut onoarea sii devin cercetitor la Institutul de Arheologie din Bucuresti (atunci si acum, din fericire, al Academiei Romane) ~ mi s-a propus si m& ocup de placutele de plumb care fa obiectul Cronicii apocrife. Am pregetat s4 dau curs acestei propuneri mai putin constient, atunci, de dificultatea anchetei cat, mai cu seam, pentruci, filolog prin formatie, aveam — si mai am inca — mult de lucrat in domeniul arheologici si al istoriei vechi a Dobrogei. Tar dac& am evocat acest episod, este, pe de o parte, pentru a marca o apropiere subiectiva de problema in discutie, motiv pentru care am privit si privese cu toat infelegerea demersul stiintific al d-lui Romalo, pe de alta, pentru a preciza rigorile filologico-arheologice cu care trebuie abordat un asemenea subiect gi de la care este firesc s& porneasca si propria noastri judecata de valoare. in fapt — pentru a reveni la “schem’” ~ Cronica apocrifa pune, pentru prima oar, in cireulatie — altfel spus, publicé — un numa de 79 plicute de plumb pe care, al&turi de numeroase reprezentiri, apare 0 scriere — predominant greaci, dar, cum se poate vedea, gi de alté sorginte — in care numele proprii clar descifrabile indicd realititi geto-dace de la cumpiina dintre era pagand si cea crestina. Evocand mereu posibilitatea ca aceste plicue de plumb sa fie in fapt niste falsuri moderne — rigoarea cu care autorul las& deschisd tot timpul aceasti alternativa ni-] invedereaza pe inginerul in electromecanict ca gi pe fizicianul care ar fi dorit si fie ~ dl. Romalo opteaz% — repettim, cu toat prudenta necesar’ — spre prima ipotezi, anume aceea a caracterului autentic al acestor documente. Ar rezulta agadar, urmandu-I pe autor, ci e vorba de limba get’ dar in care apar o serie de cuvinte pe care le regisim apoi fn limba romAni, ceea ce inseamni cd preluarea lor s-a facut direct din limba gett, fara intermediul latinei. Nimic nu s-ar opune, in principiu, acestei concluzii. Dar pentruc’ urmirile ei ar putea provoca un adevéirat seism in istoria limbii romane ~ gi cand afirm acest lucru, ma géindese la uriasul ecou pe care |-ar putea avea in lumea diletangilor tracomani — este bine ca cititorul si fie de la bun inceput avertizat asupra riscurilor insusirii rale-quale a unei asemenea coneluzii.Un prim gi grav impediment pentru a accepta caracterul autentic al tor documente il constituie faptul c& nici unul dintre ele nu a fost gasit intr-un context arheologic sigur din punct de vedere stratigrafic. In realitate problema provenientei lor rimine 0 enigma —cititorul are posibilitatea si urmireasca in descrierea tribulatiilor aparitiei si disparitiei acestor documente un adevirat roman politist — si numai acest lucru ar fi de natura s& ne faca s& respingem posibilitatea utilizirii lor. Numaio fericit& descoperire viitoare le-ar putea certifica autenticitatea, imposibil de sustinut acum din punct de vedere arheologic. Lingvistic vorbind, dificultatile sunt cel putin la fel de considerabile. Caci una ¢ a sustine c4 in limba romani au penetrat din substrat cuvinte ca baci, farug sau zestre (de unde faimoasa anecdota cu “discutia” dintre un centurion roman gi un dac, dupa caiderea Sarmizegetusei) gi cu totul alta ar fi ca din substrat — si nu din latina — sa fi intrat in romana cuvinte ca acela, apd, an, arme, asta, viu, bou, a voi (opresc enumerarea, dupa cum se vede, la primele doua litere ale dictionarului). Mai mult, ni se propune chiar un sistem flexionar, aceasta pentru a nu mai vorbi de faptul c& paralelismele incereate nu sunt decat uneori implicate de sensul propozitiilor. Cel mult s-ar putea sugera ci plicujele de plumb in discutie ar putea si reprezinte o limba get deja contaminati de cea latina, dar aceasté ipotezi ar anula cea mai mare parte a demonstratiei autorului. Chiar gi cu aceast sugestie, ipoteza unor falsuri moderne ar pirea s& se impuna — cel putin in stadiul actual al cercetirilor — daca vechiul principiu de drept audiatur et altera pars nu ne-ar obliga si enumerim, fic si pe scurt, contraargumentele autorului. Mai intai ar trebui marcat faptul decisiv — cel putin in viziunea unui nespecialist ca mine— ci aliajul din care sunt confectionate aceste plicufe este identic cu cel al pieselor antice; de vor fi fost doar falsuri moderne, falsificatorii trebuie creditafi cu o ingeniozitate tehnica remarcabil’. Planul cetiitii Sarmizegetusa — reprezentat pe plicuta nr. 21 gi care nu va fi cunoscut arheologic decat dup’ 1939, cand nu se mai pune problema confectioniirii unor asemena falsuri — ar putea fi un argument decisiv daci comparajia dintre planuri ar fi fost mai explicit prezentati. Tot asa reprezentarea sarpelui pe cateva plicute ar putea fi legatd de piesa din tezaurul constintean descoperit in 1962, dar atunci ar trebui si renungim la ipoteza Gabriellei Bordenache — de curand disprutA dintre noi — potrivit c4reia piesa tomitana l-ar reprezenta pe Glycon, sarpele falsului profet Alexandros din Abonuteichos (Asia Mici). in sfarsit, poate ci cel mai important argument privind autenticitatea pieselor il constituie concluzia logic a autorului, dupa care daca e vorba totusi de falsuri si falsificatori, acestia trebuie s& fi fost absolut geniali. $i cdnd fi imprtasim d-lui Romalo aceasti concluzie ne referim nu numai la o remarcabila familiaritate a acestor falsificatori cu textele antice (in principal Cassius Dio) ci, mai cu seam, la introducerea tuturor acestor date fntr-un sistem lingvistic coerent, aga cum cauti si ne asigure autorul. Caci, desigur, una este si falsifici una, doua piese si alta este si procedezi la alcituirea unei mini-biblioteci de plumb, in scopuri care rman deocamdat& greu de descifrat. RecunoscAnd asadar greutatea argumentelor in favoarea autenticitatii documentelor prezentate dar neuiténd nici un moment dificultatile pe care le implic& aceasta ipotezi, si fim deci de acord cu autorul c& singura cale de a le expune discutiilor lumii stiingifice era publicarea lor. Din acest punct de vedere inginerul Dan Romalo aduce un imens serviciuculturii romane, “inbiimandu-se"- pentru a-i relua metafora— lao lucrare pe cat de fastidioasi (a inceput cercetirile inca din tinerete) pe atat de ingrat. invatatii vor decide de partea cui se afl dreptatea in aceasti adeviirati vexata quaestio, dar pana atunci si-i reamintim cititorului mai pujin avizat cX unul din primele alfabete grecesti — asa-numitul linear B—a fost descifrat de arhitectul englez.(iar in armatt, inginer de cifru) Michael Ventris, ajutat de elenistul J. Chadwick. Sa-i fie dat oare limbii geto-dacice si fie descifrati de un inginer in clectromecanica? Precedentele, am vazut, nu lipsesc dar, in agteptarea repetirii lor, pentru a-mi salva gieu sufletul, asa cum o face autorul in finalul lucrarii, s reamintesc faptul cai prin ani 1944- 1946 marele invatat lon Nestor recomanda Marici Golescu publicarea acestor plicue de plumb. Or daca aceasta adevarata culme a arheologiei rom{nesti — pe care a reprezentat-o fara indoiala Ion Nestor — considera necesar4 publicarea lor inc din anii °40, fie-i ‘ingaduit unuia dintre numerosii sii urmasi s&-si exprime satisfactia de a fi prefajat aceasti carte. Dr. Al. SuceveanuPreambul Momentul in care omul ~ in esenta specia umani — a trecut de pragul care se- para pe homo erectus, sau chiar habilis, de homo sapiens este acela in care, pentru pri- ma dat, imagineaza o simbolizare semnifi- cativa pe care, ulterior, o Kirgeste si sistema- tizeaz pana la nivel de ansamblu de semne cu semnificatii conventionale bine contu- rate. Vestigiile capabile si ateste astfel de activitati umane primordiale au fascinat gi continui si preocupe multime de cercetiitori de seami. Interes firesc, deoarece din acele semne gi simbolizari primitive s-au dez- voltat apoi toate sistemele de scriere cunos- cute azi. Aga fiind, cautarea, descoperirea, recunoasterea ca mesaj coerent, semnifica- tiv-organizat, a unui ansamblu de semne inscrise pe monumente din trecut, infelegerea sensului mesajului ce s-a dorit permanentizat in timp —in esenta decriptarea lui — a constituit o preocupare constanta pentru multi cercetatori eruditi. De la primele vestigii recunoscute ca suport pen- tru mesaje inteligibile sau doar binuite c& erau menite sa transmit un mesaj — cum sunt organizirile megalitice de la Stone- henge, aliniamentele de la Carnac (Morbi- han, Franta), figura si orientarea Sfinxului, alinierea gi orientarea Piramidelor gi multe altele, nu in ultimul rand semnele de pe plicutele de la Tartaria — poate semnifica- tive dar cu sens neconfirmat pana azi, cand masa semnelor conventionale si a sim- bolurilor culese din trecut creste continuu — preocuparea si efortul de deslusire a me- sajului transmis prin ele au fost constante 8 Prologue ‘The moment when man — in fact, the human species ~ crossed the evolutionary threshold that separates Homo erectus, or even Homo habilis, from Homo sapiens is the moment when he imagined for the first time a significant process of symbolization which he later broadened and systematized to the level of a group of signs with rigid conventional meanings. Remains able to give witness to such primordial human activities have fascinated and continue to preoccupy scores of outstanding investigators. Their activity and evidence of interest are normal because all the systems of writing known to us today were developed from those primi- tive signs and symbols. Thus, the search, discovery, and recognition of a series of signs written on remains of the past that provide a coherent, significantly organized message, and the understanding of the meaning of the message which was meant to be permanent in time — in essence, its decryption — have been constant concerns of a long list of schol- arly investigators. From the first remains recognized as the bases for intelligible mes- sages, or presumed to be intended to trans- mit a message ~ like the megalithic arrange- ments of Stonehenge, the alignments at Carnac (Morbihan, France), the face and orientation of the Sphinx, the alignment and orientation of the Pyramids, and many oth- ers, not least the signs on the small plates of ‘Tirtiria (Romania) — possibly significant but with as yet unconfirmed meaning ~ until today, when the mass of conventional signs and the symbols collected from the past