Sunteți pe pagina 1din 7

Opera lui Ion Creanga Trasaturi definitorii: - este unitara.

in sensul ca lumea infatisata este cea a satului Humulesti si, prin extensie, cea a satului moldovenesc de la jumatatea secolului trecut; - oamenii (pre entati in permanenta miscare! "sunt vii ca viata, schimbatori ca ea, naturali ca radacinile ei, de care nu se pot desprinde" ("ompiliu Constantinescu!; - autorul ridica particularul Ia nivelul universalului: copilul universal si mama universala (din "Amintiri ...#! vor avea ca pendant personajele cu caracter exemplar din povesti: soacra ca esenta a rautatii, $a$a ca esenta a garceniei, prostul care are noroc, lenesul, "sublim" s.a. alcatuiesc o galerie cu trasaturi ingrosate, pana la imaginea unei lumi in care s-a instaurat "rostia universala ("Prostia omeneasca"); stilul si lim$a se caracteri ea a prin oralitate si umor. In sens larg, prin real se intelege ceea ce exista in realitate, in mod o$iectiv (independent de constiinta sau vointa noastra!. %tat in "Amintiri ...# cat si in povesti, spatiul actiunii este cel rural, in speta cel &umulestean. In pre entarea acestuia, autorul creea a o anume culoare locala prin multimea detaliilor. %sa este interiorul casei parintesti (descris la inceputul partii a Ii-a a "Amintirilor "), in care vatra, &ornul, cuptorul si celelalte elemente de decor pastrea a o anume mireasma ancestrala, rurala; tot asa este si curtea lui 'tan, descrisa intr-o lunga enumerare in "Povestea lui Stan Patitul": "Ce suri si ocoale pentru boi si vaci, perdea pentru- oi, poieti pentru pasari, cotete pentru porci, sasaiac pentru papusoi, hambare pentru grau si cate alte lucruri de gospodarie ...#. Tot in real se incadrea a si ta$loul etnografic, autorul evocand ocupatii, scene de familie si datini specifice acestui ori ont rural.

O asemenea scena de familie este evocata tot la inceputul partii a Ii-a a "Amintirilor": autorul reinvie, cu un am$et nostalgic, serile copilariei, cand tatal ('tefan a "etrei! se intorcea de la padure "inghetat de rig si plin de promoroaca", iar 'maranda ii povestea, cu naduf, toate na dravaniile copiilor. Ca o confirmare a celor relatate, c&iar in timpul acestor discutii, copiii scoteau "matele"d m cotruta si le "mustruluiau" "de la mergea colbul", incat "nu puteau scapa bietele mate din mainile noastre, pana ce nu ne !gariau si ne stupeau ca pe noi". Importanta aici nu este intamplarea in sine, ci caracterul ei ar&etipal(, care caracteri ea a cel mai mic #cerc# al ta$loului etnografic: viata familiei taranesti. )rmatorul#cerc##il constituie datinile din viata satului: clacile (la care torceau si $aietii si fetele, insusi *ica fiind poreclit ""on #orcalau"); mersul cu uratul, in ajunul %nului *ou, &ramurile bisericii2 cand "se tinea pra!nicul cate o saptamana incheiata", ospatul capatand dimensiuni uriesesti. %spectul etnografic nu lipseste nici din povesti. +unaoara, dupa ce si-au $atut de moarte soacra cele trei nurori incepura a vor$i "despre star $ei, toiag, nasalie, poduri, paraua din mana mortului", adica despre ritualul taranesc al inmormantarii, povestile ne fiind niste $asme (in sensul curent!, ci "bucati rupte din viata poporului moldovenesc (I$raileanu!. In evocarea realista se mai inscrie si caracteri area precisa a unor personaje, fapt care le confera autenticitate: matusa ,ariuca "scotea mahmurul din om" de rea ce era, Tra nea era "bucher% de runte si tamp in elul san", dascalul Iordac&e "clampanea de batran si avea si darul suptului", *ic-a lui Costac&e era inafntat la invatatura "pana la genunchiul broastei" etc. "rocedeul este utili at si in povesti: soacra "lega paraua cu !ece noduri", feciorii ei erau "inalti ca niste bra!i si tari de

vartute, dar slabi de minte", imparatul -os avea inima "haina", fata lui era "o arma!oana cumplita" etc. Interesant este faptul ca personajele din "Povestea lui $arap -Alb"-se comporta aidoma celor din Amintiri ...#: craiul isi cearta (cu vor$e &umulestene! feciorii fricosi, imparatul -os este piscat de purici, iar cei cinci tovarasi de drum ai lui Harap-%l$, se cearta in casa de arama la fel ca invataceii de la #fa$rica de popi# din .alticeni. "este tot, vor$irea sau atitudinile personajelor sunt taranesti, plamadite fiind din aceeasi realitate &umulesteana. -ealismul lui Creanga se deose$este insa de realismul altor scriitori. "n"Amintiri..", timpul copilariei fiind magic si mitic, lumea este infatisata in latura ei festiva, ca la o mare sar$atoare. "lasati intr-un timp necalendaristic (adevarata varsta de aur!,&umulestenii nu cunosc nici ierar&ia sociala, nici conventiile oficiale, traind ca in vremurile pre&omerice. %semeni uriasilor (despre care mitul spune ca ar fi trait pe aceste pamanturi in vremuri preistorice!, personajele sunt va ute prin supradimensionare: colegii lui *ica sunt niste "ho&malai", sau "handralai", iar unul dintre ei (Oslo$anu!ia in spate lemnele dintr-o caruta, de parca ar avea puteri suprafiresti. In "Povestea lui Harap -Alb", amestecul de real si fa$ulos are o anume originalitate: atmosfera atemporala si unica din $asmele populare ("A ost odata ca niciodata ...#! este #umpluta# cu povestea a doi. frati care nu se va usesa de multa vreme; mo$ilul calatoriei este practic (mostenirea tronului imparatului /erde!, fiul cel mic iesind invingator nu datorita unor puteri supranaturale, ti datorita milosteniei sale; in sfarsit, 'panul si imparatul -os nu sunt meii din $asme, ci par a fi oameni o$isnuiti, dar care ies din norma prin infatisarea lor (natura i-a #insemnat# pentru a le arata rautatea!.

'i peste aceste sugestii ale realului, autorul arunca valul mitului: $atrana cersetoare este o ursitoare (care ii va #tese# destinul Iui Harap-%l$!, fiul de crai este un )l0sse, iar padurea in care il intalneste pe 'pan este un verita$il la$irint. -e ulta ca: realitatea lui Creanga este veridica, dar autorul o infrumusetea a, aruncand peste ea valul pur al mitului. 1xista insa si o alta vi iune a lumii (cu deose$ire in "Povesti""); sinte a acestei vi iuni ne-o ofera Oc&ila - un soi de Ciclop auto&ton- care, inc&i andu-si unicul oc&i, o$tine o oglinda rasturnata a realitatii: "copacii cu var ul in &os, vitele cu picioarele in sus si oamenii umbland cu capul intre umere". In aceasta "lume pe dos" (cum o numeste 2oe 3umitrescu +usulenga!, esenta este perisa$ilitatea lucrurilor pe care acelasi Oc&ila le vede "gaurite, ca sitisca, si strave!ii, ca apa cea limpede", adica pieritoare si imperfecte. : )neori, imperfectiunea lumii se cristali ea a in cateva tipologii #a$solute#: soacra ca esenta a rautatii '"Soacra cu trei nurori"), prostul care are noroc '"(anila Prepeleac"), lenesul total '"Povestea unui om lenes"). Caricatura lumii reale o constituie "Capra cu trei ie!i", poveste in care "animalele sunt va!ute omeneste" (Calinescu!: capra devine #o masca de comedie, simboli!and tipul eminin vorbaret si vaitaret" (Calinescu!, tot asa cum soacra, $a$a mancatoare de oua '"Punguta cu doi bani") sau cea pusa la temelia iadului "Povestea lui Stan Patitul) starnesc rasul. In sfarsit, realitatea mai poate starni enormul &o&ot de ras c&iar al autorului; transpusa in poveste, aceasta lume isi pastrea a trasatura esentiala - prostia devenita enorma si universala '"Prostia omeneasca"). In concluzie: Ca si in ultima parte a "Amintirilor" (unde autorul #co$oara# din lumea pura a mitului copilariei, in lumea de masti din fata 'ocolei!, in pre entarea realitatii. Creanga a #co$orat# de la vi iunea mjtica la cea caricaturala a lumii.

In sens larg, prin fantastic se intelege ceea ce este plasmuit, creat de imaginatie, ireal. Conform opiniei lui T vetan Todorov, conditia do$andirii fantasticului pur depinde de perfecta impletire dintre straniu si miraculos; pe intelesul nostru, calitatea fantasticului este conditionata de proportia dintre ceea ce este supranatural, uimitor (miraculos! si ceea ce este ciudat, neo$isnuit, $i ar (straniu!; mai potrivit pentru opera lui Creanga este termenul de #fa$ulos# (#fantastic, minunat#!. In povestile lui Creanga, fa$ulosul pre inta mai multe particularitati: 1ste tratat in mod realist, povestile caracteri andu-se prin "originala alaturare a miraculosului cu cea mai speci ica realitate" (Calinescu!. %sa se face ca 3umne eu si 'fantul "etre pomenesc despre o #c&elfanealav pe care ultimul o mancase de la un $etiv (ca si cand pa itorul -aiului ar fi fost un $iet $atran!. (""van #urbinca"). In "Povestea lui Harap-Alb" fa$ulosul pare a se ascunde in spatele realitatii, iesind la lumina in mod surprin ator. %stfel, in scena intalnirii dintre me inul craiului si $atrana cersetoare, insusirile supranaturale cu care aceasta se lauda (#Caci multe au mai va!ut ochii mei de-atata amar de veacuri cate port pe umerele acestea") par, a fi niste minciuni, tanarul intelegand miracolul numai atunci cand $atrana dispare in va du&; tot asa, calul care se apropie de tava cu jaratec este numit "ghi&oaca uricioasa", a$ia transformarea lui miraculoasa, datorata interventiei unui factor sacru ('fanta 3uminica!, convingandu-( pe feciorul de crai. )n loc aparte il ocupa 'panul. 4a inceput, el nu se a$ate cu nimic de la comportamentul normal ai unui om viclean, numai sc&im$area infatisarii la fiecare intalnire putand sugera ca apartine altei ordini5#... numai iaca ce iar ii iese Spanul inainte, imbracat alt el si calare pe un cal rumos, si,

pre acandu-si glasul ..."). %$ia atunci cand co$oara in fantana, 'panul isi striga numele ("Chima raului") dovedind ca este diavolul. C&iar si cele cinci aparitii $i are (care-( vor insoti pe Harap %l$ in ultima parte a calatoriei sale initiatice! amintesc de fantasticul tratat in maniera realista (fiecare sc&ita de portret cuprin and o trimitere la fiinta umana!:#C6 dihanie de om, o namila de om, o aratare de om, o schimonositura de om, o pocitanie de om sunt sintagme de u! curent pentru limba&ul cotidian, privit in latura lui iresc hiperboli!anta". (*. Cio$anu!. -e ultatul folosirii acestui procedeu are efecte comice, prin co$orarea fa$ulosului la nivel uman. 4a un alt pol, se afla fa$ulosul care trimite la mituri (in conceptia lui +laga, mitul fiind antasticulplin de sens"). In "Povestea lui Harap-Alb", ursul aminteste de unele mitologii in care acest animal repre inta clasa ra $oinicilor (cf. /asile 4ovinescu!. 'i cum, pentru ari prelua atri$utele este necesara adormirea constiintei de luptator, 'fanta 3uminica ii pregateste o fiertura cu "somnoroasa"; transformand apa din fantana, in apa 4ete a uitarii. Tot asa, Cer$ul (a carui privire poate ucide!, trimite la capul ,edu ei din mitologia greaca; in plus, nestemata pe care o are in frunte, aminteste de perla frontala (din sim$olismul &indus! care le confera purtatorilor atri$utul eternitatii. "rin ani&ilarea )rsului si prin uciderea Cer$ului, Harap-%l$ reeditea a mitul Crengii de aur, preluand atri$utele ra $oinicului si privilegiul eternitatii. +unaoara, diavolul nu are nimic inspaimantator, fiind flamand Povestea lui Stan Patitu) sau cuprins de usturime in urma $ataii administrate metodic de Ivan Tur$inca. %celasi personaj, gaseste in -ai, o saracie lucie, in timp ce Iadul este plin de desfatari (invers decat se crede de o$icei!; "astrand trasaturile de $a a ale realului, miraculosului si

fa$ulosului, genialul Ion Creanga le-a imprimat o seama de particularitati care-i confera operei sale stralucire si unicitate.