Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Prefata
Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie autoconstructiva din cultura romna. Sigur, multe au fost personalitatile care au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea mplinirii lor sociale, profesionale, politice etc. nsa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atta luciditate si insistenta, cu atta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent eforturi teribile, orict ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn, de claustrare si nfrngere a instinctelor si ispitelor. a un capat de biografie, elevul de !" ani care umple sute de pagini cu ntmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator sa nsufleteasca literar lumea si ca, undeva, ntr-o "#cademie din #pus", o "sala imensa, plina de lume, a venit sa asiste la ncoronarea mea". a celalalt capat, savantul respectat Mircea Eliade avea $% de ani cnd &. 'oica (mai tnar cu doi ani) scria despre acest "caz sufletesc nzestrat cu o posibilitate de creatie n afara de ordinea comuna". Eliade, scria 'oica n *remea din " decembrie !+$+ "e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinndu-si si mentinndu-si totusi un ec,ilibru, prabusindu-se si crescnd. 'iciodata un cuget de aici n-a simtit mai aproape minunea e-perientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa se joace ideal, sa se distruga prin c,in, sa ncerce si sa se aventureze. # nteles cel mai bine dintre noi de o ntreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. iantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de mplinire si afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. .raditia e-egetica l situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - n suita &antemir-/asdeu-Eminescu-Iorga-0laga, fiecare dintre acestia nsemnnd mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare1 istorica, estetica, politica, didactica, spirituala. 2entru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. 2entru altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, cnd nu c,iar a "doctrinarului". 3nii ncearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, n vreme ce pentru altii Eliade ramne un diletant n toate, important ca instanta formativa pentru tnara generatie dintre razboaie si att4 Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din 5ceanografie, 6ragmentarium, Insula lui Eut,anasius are, ntr-un fel, o bataie mai lunga dect romancierul si istoricul religiilor4 acest resort spiritual1 aventura." (n voi. Semnele Minervei, 2ublicistica, I, !+$7, !+$+, editie de Marin 8iaconu, editura /umanitas, !++9, p. 9:$) !. 8intre multele e-emple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia

Eliade-&.;.<ung facuta de ;ilbert 8urnd1 "&omme <ung de-couvre la terra incognito des arc,et=pes >ui animent la ps=c,e in-dividuelle, l?@ouvre d?@Eliade met au jour la terre si occultee par la de-m=,ologisation trop c,ere pozitivisme A...B Eliade comme <ung est la tete de cette lente mais sure entreprise de rem=t,ologisation..." (Eliade ou l?@ant,ropologie profonde, n voi. omagial Mircea Eliade, ed. de l?@/erne, !+7C, p. %+). $. 2entru imensul, stufosul dosar al generatiei ?@$7 si pentru ce a nsemnat "activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea *ulcanescu, &atre stiinta spiritualitatii romnesti, din 8imensiunea romneasca a e-istentei, editie de Marin 8iaconu si Da,aria 0alica, voi. III, !++:, pp. "-"". n sfrsit, ntre omul absolut! si omul "fara destin"$ e-ista o ntreaga ierar,ie de polaritati. Ei bine, pentru toate c,eia o constituie Eomanul adolescentului miop. #ici (vorba lui Eminescu1 "*iitorul si trecutulFsunt a filei doua feteFvede-n capat nceputulFcine stie sa le-nvete"), aici se afla n starea cea mai pura si mai limpede e-primata suma de contrarii-n-armonie care compun personalitatea lui Eliade, definind-o totodata ca nsumare e-ponentiala a generatiei. 8aca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tnarul nostru cititor are a consulta obligatoriu capitolul 2rimul roman din monografia lui Mircea /andoca9, pentru circumstantele elaborarii !. "'u sunt doua saptamni de cnd a aparut cartea acelui tnar prodigios de luciditate n care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful spiritual al generatiei noastre. *orbesc de ntoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte4 #l irosirii ei fara sens, fara finalitate, incapabila pna si sa se sinucida" (Mircea *ulcanescu, loc.cit, p. %"). $. 6ormula "Eliade - omul fara destin" i apartine lui Emil &ioran, ntr-un te-t acid si nedrept, aparut n *remea, din ! octombrie !+%% (v. voi. Singuratate si destin, ed. /umanitas, !++!, p. $9G s.u.)1 "Mobilitatea e-cesiva a omului fara destin nu se poate sesiza mai bine dect n maniera lui de a gndi prin altii, n raport cu gndurile altora...". #rticolul, avea sa marturiseasca peste ani &ioran, se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei .opa (v. cap. Eliade n &ioran, E-ercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed. /umanitas, !++%, p. !!" s.u., de unde se cuvin e-trase, acum, rndurile despre dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si cotidian, de mistica si de literatura. #ceasta dualitate nu produce la el nici o sfsiere1 este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rnd pe rnd la niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze e-tazul si sa urmareasca anecdoticul"). %. &a sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, n ultimii ani, despre acest subiect mi ngadui sa fac trimitere la capitolul II (" a scoala generatiei $7") din volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura 8acia, $GG!.9. Mircea /andoca, Mircea Eliade.&teva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva, !++$, pp. $%G-$9C. cartii esentiale ramn, binenteles, capitolele I* si * (".entatiile unui tnar miop" si "'avigare necesse est...") din Memoriile autorului1 "n toamna acelui an, !+$!, intram n clasa a *-a. .erminasem gimnaziul si ncepeam cursul superior A...B &onvins ca voi studia la 3niversitate stiintele fizico-c,imice,

alesesem realul. 8ar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca alesesem gresit..." #colo sunt descrise mansarda bibliomanului, comple-ele puberului, e-perientele fizice de autopenitenta ntru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda a fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si at,anor de nelinisti, "umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica *anciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului1 8inu Sig,ireanu ("baiat frumos, brun, cu oc,ii verzi, dupa care suspinau multe fete"), Eadu 0ossie ("miop ca si mine, destul de urt, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un umor si un farmec fara perec,e"), /aig #cterian ("de o frumusete lenesa, orientala"), 2etre *iforeanu ("nalt, mndru, ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), <.*. *ojen ("balai, rivaliza n frumusete, eleganta si succese feminine cu 8inu Sig,ireanu"), ntlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion, descoperirea (decisiva) a lui ;iovanni 2apini$, e-perienta bordelurilor din 8udesti, n tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de care cunoaste "ndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d. $. "5 asemenea ntlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta Eomanului adolescentului miop - a fost 3n om sfrsit al lui ;iovanni 2apini. &itisem, ca attia din colegii mei, @/istoire du &,rist, dar nu ma cucerise. 8impotriva, 3n om sfrsit a cazut ca un traznet. 'u-mi putusem nc,ipui pna atunci ca pot semana att de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-a-ntregul n copilaria si adolescenta lui 2apini. &a si el, eram urt, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visnd ca pot scrie despre toate. &a si el, iubeam singuratatea si ma ntelegeam numai cu prietenii inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor n Memorii, ed.cit., voi. I, p. +$). "Eomanul unui om sucit" Mai este oare cazul sa spun ct de etern valabile si de general raspndite n lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta are acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, comple-e si disperari... acneice de aici H4H n plus, tot n pomenitele capitole din Memorii, gasim cteva marturisiri esentiale pentru ce ne intereseaza acum1 "Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l c,eltuiam pentru a-mi largi si adnci cultura A...B 8ar eram mai mult dect att. Ma aflam n plina criza de pubertate, ma descopeream n fiecare dimineata mai urt, mai stngaci, descopeream, mai ales la ntlnirile cu fete de vrsta mea, ct sunt de timid si de neatragator, n comparatie cu unii din prietenii mei. &riza aceasta a mers agravndu-se pna la sfrsitul liceului. 2robabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. a un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie dect la persoana I, ca orice fel de literatura, n afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. #sa am nceput Eomanul adolescentului miop A...B 2e timpul cnd luam parte asiduu si entuziast, la ntrunirile societatii noastre, ncepusem deja sa-mi iau n serios urtenia si - n buna parte, nc,ipuita - solitudine. Eram singurul care veneam la IMuzaJ n uniforma de liceu, toti ceilalti purtau de mult costume IcivileJ. Singurul care nu ncercam sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero A...B n plus, aveam o mare scadere1 nu stiam sa dansez A...B 8ar ma complaceam din ce n ce mai mult n aceasta situatie care mi se parea ca face parte din destinul meu de adolescent e-ceptional. Mi se parea ca toate esecurile mondene, ntocmai ca si umilintele pe care le nduram la liceu, aveau

menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze e-clusiv pentru IoperaJ pe care eram c,emat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze Eomanul adolescentului miop". n fine, "am devenit cercetas la timp. #plecarea mea spre IaventuraJ, satisfacuta attia ani pe maidane si n pivnitele 3niversitatii alaturi de ,aimanale si vagabonzi, si gasise acum o iesire care i ngaduia sa se disciplineze si sa se adnceasca..." "Eomanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. .opirea <urnalului n roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de e-tras din aceste pagini. &,iar daca astazi tnarul de !"-!C ani navig,eaza pe Internet prin &=ber spatii si realitati virtuale, e-perienta edificarii de sine prin alc,imia realitatii n jurnalul personal ramne una de disciplinare fundamentala. "8urerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti1 adolescent sentimental si visator. Dadarnic ncerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. 8eci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate" etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"K "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"), "tristetea celui care ntelege", asteptarea "cu pumnii strnsi, ntre carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. '-au nteles niciodata ct de putin ma intereseaza sufletele lor"K "cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. &el care se nfrnge, @senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trnta cu credintaFnecredinta ("presimt ca ntreaga mea viata launtrica se va darui. &uiH 'u pot sa ma gndesc la biserica. 'u sunt un mistic si nici un ateu satanic, cinic, disperat. &um as putea ajunge atunci la IsusH"), tipicele viziuni razbunator compensatoare ("ma nc,ipuiam mort"K "m-am gndit mult daca trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna"K "m-am nc,ipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani si am nteles ca !. Si tot de acolo1 "ncepusera crizele de melancolie A...B Mult timp, conditia singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica mpotriva tuturor esecurilor si umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma apara ca o lespede de mormnt. #s fi ncercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. C! s.u.) n sfrsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de destainuirile din Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu &laude/enri Eo>uet, 2roba labirintului, trad. 8oina &ornea, ed. 8acia, !++G, p. !+ s.u.) numai asa am sa pot scrie titlul Eomanul adolescentului miop care ma va face celebru ntr-o noapte, si bogat..."K "cndva voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita n oc,i..."), febrila, permanenta oscilatie eliadesca ntre suprematia livrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu n curnd nfrnt. Ma resemnai sa accept fiziologia A...B 'iciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum mi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de sinceritate. 5 panoplie a sinceritatii ce slujeste perfect ca e-ercitiu de identificare pentru generatia confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea &artarescu si /.E.2atapievici. "ntelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta, ca ursita carnii e dorinta ntrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. 2rimaveri napoia mea, primaveri nainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu

aici, nebanuit de nimeni, ntr-un caiet pe care l ascund. Si nimeni nu poate sa afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri". Iar daca nu va recunoasteti n personaj, nu va iluzionati1 nsasi delimitarea, nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere" 8an &. Mi,ailescu TABEL CRONOLOGIC !+G7,+ martie - Se naste, la 0ucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui ;,eorg,e Ieremia (ofiter). 8in admiratie pentru Ion /eliade Eadulescu si va sc,imba numele n "Eliade". !+!%-l+!7 - Scoala primara o face la 0ucuresti. !+!7-l+$" - 3rmeaza cursurile liceului "Spiru /aret" din 0ucuresti. !+$! - 8ebuteaza cu proza fantastica &um am descoperit piatra fiilo-sofala la Diarul stiintelor populare si al calatoriilor. .ot aici va publica si ciclul &onvorbiri entomologice. !+$9-l+$" - ucreaza la proza autobiografica Eomanul adolescentului miop, lucrare ramasa neterminata. !+$" - Se nscrie la 6acultatea de itere si 6ilozofie a 3niversitatii din 0ucuresti, pe care o va absolvi n !+$C. !+$: - 6ondeaza Eevista universitara, dar, dupa o recenzie negativa la o lucrare a lui '. Iorga, revista va fi oprita. !+$C-l+%$ - 2rimeste o bursa de studii si pleaca la &alcutta (India). !+$C - 5btine licenta n filozofie cu lucrarea &ontributii la filosofia Eenasterii. !+$+ - 8efinitiveaza romanul Isabel si apele diavolului. !+%$ - 2ublica lucrarea de eseuri Solilocvii. !+%% - ntors n tara, va fi numit asistent la 6acultatea de itere si 6ilozofie a 3niversitatii din 0ucuresti, unde va initia un curs despre 2roblema raului n filozofia indiana. I se tipareste romanul Maitre=i, inspirat din propria e-perienta din India. 5btine doctoratul n filozofie, primind titlul magna cum laudae, cu teza Istoria comparata a te,nicilor Loga. !+%9 - I se tiparesc romanele ntoarcerea din rai si umina ce se stinge si eseurile India, #lc,imia asiatica si 5ceanografie. !% !+%" - 2ublica romanele Santier si /uliganii (n doua volume). !+%: - #pare romanul 8omnisoara &,ristina. 2rimeste premiul Societatii Scriitorilor Eomni. !+%7 - .ipareste romanul Sarpele. Editura 6undatiilor Eegale publica Scrieri literare, morale si politice de 0.2./asdeu, lucrare ngrijita de Mircea Eliade. !+%C - I se publica romanul 'unta n cer. !+%+ - 2ublica eseul 6ragmentarium Editeaza revista Dalmo-is. !+9G - Este numit atasat cultural la ondra. Scrie nuvelele Secretul doctorului /onigberger si 'opti la Se-rampore. !+9ll+9% - Este consilier cultural la isabona. !+9$ - i apare volumul Mitul reintegrarii. !+9% - 2ublica eseul Insula lui Eut,anasius. !+9" - Se stabileste la 2aris. !+9:-l+9C - Sustine, la @ecole 2rati>ue des /autes Etudes, un curs liber cu tema istoria religiilor.

!+9C - I se tipareste lucrarea .ec,ni>ues du Loga. !+9+ - 2ublica .raite d@,istoire des religions si e M=t,e de l@eternel retour. !+"G - #pare, la 2aris, traducerea romanului Maitre=i sub titlul a 'uit bengali. !+"! - I se publica e &,amanisme et Ies .ec,ni>ues arc,ai >ues de l@E-tase. !+"$ - Editeaza, la 2aris, lucrarea Images et s=mboles. Scrie nuvela fantastica !$.GGG capete de vite. !+"9 - 2ublica volumul e Loga. Immortalite et liberte. !+":-l+"7 - Este invitat la 3niversitatea din &,icago, Illinois, ca visiting professor de istoria religiilorK ulterior devine profesor titular si coordonator al catedrei de istoria religiilor. !+"+ - Scrie nuvela fantastica a tiganci. !+:! - mpreuna cu Ernst <iinger nfiinteaza, la Stuttgart, revista #ntaios. !+:% *ede lumina tiparului volumul de proza 'uvele. !+:: - 2ublica volumul #mintiri, I (Mansarda) . 8evine 8octor /onoris &ausa la 3niversitatea din Lale. Membru al #cademiei #mericane de #rte si Stiinte. !+:C - #pare nuvela 2e strada Mantuleasa. !+:+ - Este 8octor /onoris &ausa la 3niversitatea din a 2lata, #rgentina. !+7G - 2ublica 'oaptea de Snziene (lucrare n doua volume). Este membru corespondent al #cademiei 0ritanice. Este 8octor /onoris &ausa a4 3niversitatii din o=ola, &,icago. #pare, la 2aris, lucrarea 8e Dalmo-is a ;engis-M,an. !+7% - Membru corespondent al #cademiei #ustriece de Stiinta. !+7" - 8octor /onoris &ausa al 3niverstii din aitancasterf Este membru al #cademiei 0elgiene. !+7: - 8octor /onoris &ausa al 3niversitatii Sorbona din 2aris. !+7:-l+7C ucreaza la monumentala /istoire des cro=ances et des idees religieuses. !+77 - 2ublica, la 2aris, In curte la 8ionis. !+7C-l+7+ - Scrie si publica nuvela fantastica .inerete fara tinerete. !+CG .ipareste, la 2aris, nuvela 'ouasprezece trandafiri. !+C9 - 2rimeste, la Sorbona, &ordonul egiunii de 5noare. !+C" - &atedra de istoria religiilor de la 3niversitatea din &,icago, condusa de Mircea Eliade, i va purta numele. 2rimeste titlul 8octor /onoris &ausa al 3niversitatii din Nas,ington. !+C:, $$ aprilie - Se stinge din viata Mircea Eliade, la &,icago.

*olumul I !+$9-l+$" PARTEA I

I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN 2entru ca am ramas singur, m-am ,otart sa ncep c,iar azi Eomanul adolescentului miop. *oi lucra n fiecare dupa-amiaza. 'u am nevoie de inspiratieK trebuie sa scriu, doar, viata mea, iar viata mi-o cunosc, si la roman ma gndesc de mult. 8inu stieK pastrez caiete din clasa a I*-a, cnd aveam pistrui ca un ovrei si nvatam c,imie ntr-un laborator instalat n firida sobei. 8e cte ori mi se parea ca trebuie sa fiu ntristat, scriam n <urnalul meu. Si acel <urnal de acum doi ani avea un "subiect"1 trebuia sa se vadeasca ntr-nsul viata unui adolescent suferind de nentelegerea celorlalti. 8ar adevarul era

altul1 <urnalul ma magulea si mi alina dorul meu de razbunareK razbunare dreapta mpotriva celor care nu ma ntelegeau, credeam eu. Eomanul l voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireste. Ma tem, nsa, ca viata mea stinsa ntre copii si carti - nu va interesa cititorii. 2entru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansarda, n nserari calde si tulburatoare, pretuieste mai mult dect anii tovarasilor mei risipiti n jocuri, n sarbatori de familie si idile. 8ar cititoriiH... nteleg si eu ca toata durerea unui adolescent miop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va ndragosti si nu va suferi. 8e aceea, m-am si gndit la un personaj pe care la nceput l numisem 5lga. I-am povestit lui 8inu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prin prezenta acestei fete. 8inu m-a ntrerupt si m-a rugat1 daca ntr-adevar i sunt prieten, sa sc,imb numele eroinei n aura. M-am tulburat mult la nceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut dect pe fetele cizmarului vecin, care n nici un caz nu pot trece ntr-un roman. &ea mai mare, Maria, era slaba si reaK si teroriza fratii, fura caise verzi si tipa alergnd dupa tramvaie. &ealalta, 2uica, era grasa si murdara. 'ici una, nici alta nu puteau seduce un adolescent. #ceasta, nimeni n-o putea ntelege mai bine ca mine. 8inu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. # cunoscut attea fete, mi spune. 8ar cum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de 8inuH M-am ,otart sa ma gndesc, n timp ce voi scrie, la vara-mea. 8e cteva saptamni, de cte ori o ntlnesc, i pun ntrebari. #m vestit si pe 8inu ca vara-mea se afla sub observatie. - 8aca vrei sa scrii un roman, m-a sfatuit ea, sa-l faci pe erou frumos si bun. Si sa-l c,eme Silviu. &nd i-am spus titlul si subiectul romanului, nu i-a placut. Sa fie doi eroi, unul frumos si altul urt, vrea ea. Iar titlul1 8ragoste de copil sau 6lori de primavara, sau a saptesprezece ani. n zadar mi-au fost e-plicatiile1 "*all= draga, acesta e un roman cerebral, cu drame interioare" etc. n zadar. Si atunci i-am ascultat marturisirile. Mi-au folosit, caci am nvatat vocabularul fetelor. Si am cunoscut cte ceva din visurile, nostalgiile si tulburarile ei. 2arca as fi ascultat marturisiri auzite de mult. mi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet putin e-altat si le nc,ipuie. 8ar pot eu sti ca aceasta e vara-mea, aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri, antrenata de confesiuniH Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna, care sa aiba mosie, iar la mosie un frate brun si curajos. El le-ar ntovarasi prin padure, le-ar nvata sa vneze si le-ar spune "tu". mi marturiseste ca i-ar placea sa fie ntr-o noapte conacul calcat de ,oti. Ea ar apuca revolverele si ar aparea n salon tocmai n clipa cnd fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. #r mntui viata fratelui si l-ar ngriji ntr-un dormitor alb, cu masuta acoperita de sticlute colorate. 2arintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri, zmbind. *ara-mea se opreste. 'u vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage sfios mna cnd fratele prietenei i-ar sopti, apropiindu-se1 te iubesc4... Stiu eu ce mai gndeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent, veg,eat de o sora mica si o prietena frumoasaH... 8ar romanul trebuie scris. Mi-a spus si 8inu1 "&ine va mai cuteza atunci sa te lase corigentH" Se gndeste, poate, cu bucurie la nsemnatatea lui n roman. Ma rugat sa se numeasca tot 8inu, si sa-l fac melancolic, ncolo, pot scrie orice despre el. Staruie c,iar sa scriu tot ce cred eu despre el. "8ar pe cine ar putea interesa aceastaH" gndesc eu, ca un adevarat autor de romane. mi merge tot mai rau, de la o vreme, cu scoala. Singura nadejde a ramas romanul care va apare n vitrine la toamna. &origent tot voi ramne, dar pentru

cea din urma oara. 2rofesorii se vor teme de mine, ma vor respecta si se vor mpotrivi n cancelarie cnd *anciu va ,otar sa ma lase corigent la matematica, iar 6aradopol la germana. 'u am avut deloc noroc saptamna aceastaK si se apropie sfrsitul ultimului trimestru. uni am dat e-temporal la franceza, din "gramatica". .rollo da, de sase ani, e-temporale numai din "gramatica". Si, fireste, nu am nvatat nimic de sase ani. #m sa iau si de data aceasta "insuficient", cum am luat ieri la germana, cnd 6aradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act din 'at,an der Neise. 8in clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. 8ar daca nu ne-a nvatat niciodata nemteascaH... #zi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. nfrunzisera toti castanii si era senin, iar eu nu aveam nici o problema scrisa. Ma gndeam1 ar trebui sa fug n &ismigiu. 8ar geanta m-ar fi umilit. Si apoi, mi-ar fi fost tot timpul teama sa nu fiu vazut de vreun profesor. Ma ntristam aflnd ct sunt, nca, de slab, de timid, de ne,otart. M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug, sa lucrez n porturi, sa dorm n barci, sa cutreier tari. 8ar eu ma multumeam sa visez o izbnda trzie si sa sfrsesc caietele <urnalului. 2aseam ngndurat catre scoala. 8inu m-a ajuns din urma si m-a strigat1 doctore4 #ceasta, pentru ca sunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. El era fericitK l ascultase *anciu si rupsese un "suficient". 2e astazi aveam patru probleme1 - ...;rele si ncurcate. #tunci am sc,imbat vorba. I-am spus ca romanul meu va avea patru sute de pagini si ca va fi primul dintr-o serie ce se va numi 8acia 6eli-. Eu stiu ca n-am sa scriu niciodata aceasta serie. 2entru ca trebuia, totusi, sa uit problemele grele, i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece ntr-un salon de coiffeur. 8inu a rs. - #re sa-ti vina greu, pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier. Mai bine situeaza volumul al doilea ntr-o scoala de fete. #ici am protestat eu. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva, afara de cele cteva din societatea noastra "Muza". *ara-mea, unicul izvor de inspiratie, a urmat ctiva ani la calugarite, dar se arata plictisita de cte ori o ntreb asupra vietii din pension. #m acceptat, totusi, sa public la sfrsitul Eomanului adolescentului miop un apel catre elevele din cursul superior, prin care as putea obtine "jurnale", confesiuni si amanunte. &u acest material cules "sur le vif as putea compune volumul al doilea. Intrnd n curtea liceului, a trebuit sa uitam Eomanul si sa ne grabim, ca sa nu fim zariti de pedagogul cel nou. #m alergat pe coridor, am sarit treptele patru cte patru. n clasa, mi-am luat locul din banca I, iar 8inu s-a strecurat, linistit, n fund. Eu nu am noroc. #ltii au noroc si la fete, si la carti, si la scoala. Eu am renuntat bucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala. 8ar nu am. &nd sfrsisem de copiat de la un vecin cea dinti si cea mai usoara dintre cele patru probleme grele, intra *anciu. Mie mi piere tot curajul cnd i zaresc catalogul cu scoarte negre si en-tete alb. *anciu saluta demn si ngaduitor, sigur de evidenta lui superioritate si de nenorocul nostru. 8e cte ori nu mi-am jurat eu, privindu-l cum intra, ca voi studia patimas matematica numai ca sa-i pot mpotrivi aceeasi privire senina si sigura... n gnd - daca sunt ascultat - mi bat joc de pntecul pe care ncearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. #m aflat de mult ca *anciu e un 8on <uan. 8aca as fi femeie si l-as avea tot profesor de matematica, sunt sigur ca nu i-as putea rezista. Ma stapneste cu glasul, cu calmul, cu oc,ii si cu dezlegarile problemelor. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuit

niciodata, ca sa-l pot ur. mi spune numai "cap de lemn" de cte ori gresesc semnele algebriceK si "cap sec" de cte ori ma intimidez la tabla, fascinat de un desen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost, valoare si dezlegare. #m facut rugaciunea, si eu mi-am dat seama ca ma rugam, nu stiu cui. Ma rugam ca *anciu sa ntoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfrsitul alfabetuluiK sau sa fie c,emat la ministerK sau sa intre servitorul si sa-i aduca o veste neasteptata, iar noi sa avem ntreaga ora libera. 2oate ma rugam si altceva. 6ireste, m-a c,emat cel dinti la tabla, cu toate ca nu eram singurul neascultat din clasa. #m pasit demn, cu caietul, cu creta si buretele. 'u voiam ca ceilalti sa afle ca mi-e teama de *anciu. 8e altfel, cum ma apropii de tabla, ma linistesc. 2anica piere din senin. 2rivesc calm oc,ii profesorului si, cnd si-i pleaca n caiet, zmbesc ngaduitor celor din banci. - &te probleme am avutH - 2atru. - 3nde suntH - '-am putut sa le fac pe toate, raspund eu umilit si cntarind dispretul privirilor lui *anciu. - 6a-o atunci pe prima. Stii enuntulH... 'u-l stiam. 8ar am facut semn ca-l stiu. *anciu si-a ntors scaunul catre mine, si-a ncrucisat bratele si astepta. # nteles, si a nceput sa-mi dicteze1 - "ntr-un cerc de raza E, zona nascuta de un arc, cnd cercul se nvrteste n jurul unui diametru care trece printr-o e-tremitate a arcului, are ca baza un cerc, a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. Sa se calculeze naltimea - a zonei." 'u stiam de unde sa ncep. 'u pricepeam nimic si nici nu ma puteam gndi la problema. mi fi-asem privirea pe cele cteva cifre scrise la coltul tabliei si ncepui a-mi framnta figura, ca sa creada *anciu ca-mi framnt mintea. n timpul acesta, eu gndeam1 "Ei, al dracului4" si apoi pocneam din dinti. Era tot ce puteam face. *anciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase. 2oate a aflat, nsa, ca ma prefac, ca nu nvat niciodata si, de atunci, nu se mai lasa nduiosat de natngia mea. .otusi, blbielile, zapacelile si mimica simulata la tabla nu ramn fara efectK *anciu mi da ntotdeauna ajutor. - Ei, nu mergeH - #vem un cerc... mi adusei aminte ca si n caiet facusem unul, plimbnd creionul pe marginea unui capac de calimara. ncepui a construi cercul, si stergeam mereu, ca sa mai treaca din timp. 8ar totul era zadarnic, pentru ca nu stiam problema. - 8e ce nu nveti, maH - Invat , domnule *anciu, dar ma zapacesc... -&ine mOa bine.... - Eu nvat, domnule *anciu... - 'u ma ntrerupe4... &ine nvata bine, nu se zapaceste... - Stiu, domnule *anciu... - Spune atunci. - Stiu, dar sa vedeti... - Eepeta enuntul. 2auza lunga, n care timp baietii si tineau rasuflarea. - a loc4... M-am asezat n banca, usurat. n carnetul albastrui, la ziua de !" mai, *anciu sa iscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient". Eu m-am prefacut ca urmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog, un italian

roscat si miop, care se ncapatneaza sa nu poarte oc,elari. #cela si stia lectia. E-plica, e-plica, iar *anciu i striga la rastimpuri, e-asperat1 - ucreaza, domnule4... 8upa ce a iesit *anciu, baietii m-au nconjurat si m-au ntrebat, bucurndu-se1 - &e te faci, tipuleH e-am raspuns ca putin mi pasa, pentru ca eu sunt eu, iar ei, simpli elevi dintra sasea reala. 8e cte ori sunt umilit, ma arat superior si nu ma feresc de a le dovedi celorlalti ntregul meu dispret. Eu nteleg ca aceasta reactiune e copilareasca, dar nu o pot ndeparta. &nd ma linistesc, ma mustru. M-am ntors acasa mpreuna cu 8inu, si, pe drum, am planuit capitole din roman. 'ici nu voiam sa ma gndesc la noul "insuficient", pe care mine va trebui sa-l arat mamei. Socoteam amndoi ca singura mea nadejde nu ramne dect Eomanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidect de lucru. #cum nsa, dupa ce am scris attea pagini n caietul meu, nu mai am curajul sa ncep cel dinti capitol. Se apropie seara, mine am lectii grele, iar pe masa am lasat la jumatate 0ouvard et 2ecuc,et. II. GLORIA LUI ROBERT Eobert mi-a marturisit, odata, ca 8@#nnunzio i seamana. # citit @enfant de volupte si e 6eu, dar pronunta 2iacere, II 6uoco. Ma viziteaza n mansarda si mi vorbeste melancolic de neg,iobia noastra si de gloria sa. #scultndu-l, ma gndesc la personajul pe care i voi crea eu din Eobert. &teodata zmbesc1 ntrevad un Eobert mplinit, sc,imbat, transfigurat. El ma suspecteaza. - &e ai, doctoreH .rebuie sa nascocesc raspunsuri istete. Eobert banuieste de mult ca i ascund pareri asupra-i. El ma admira si ma dispretuieste, n acelasi timp. Mi se plnge de slabiciunile lui, care l mpiedica sa ajunga glorios. - 8aca am glorie, femeile si banii vin de la sine... Eobert se nflacareaza cnd vorbeste de femei. 3rsuz, cum mi place sa ma port cu el, l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. 2oate e nca virgin. E un adolescent fara sprncene, cu buze de taranca tnara, cu barbie lustruita, cu obrajii moi si frunte ngusta. Eu spun tuturor ca Eobert e un baiat frumos. 8ar nu scriu, nca, n caietele menite romanului. 'u ma sileste nimeni sa amanuntesc portretul prietenului meu. *reau sa ma ocup acum de Eobert, pentru ca el va fi un personaj de seama n romanul meu, si trebuie sa c,ibzuiesc conflictul pe care l va dezlantui. &onflict, ntre cineH Iata ceea ce ma mpiedica sa ncep primul capitol. 'u miarn ,otart intriga. Eroul sunt euK aceasta e tot ce stiu. Eomanul va cuprinde crizele si sfrsitul adolescentei mele, fireste. Ma voi zugravi si analiza alaturi de atti prieteni si tovarasi de scoala. 8ar subiectul romanului meu trebuie sa-l inventez. Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine, trebuie neaparat sa introduc pe vara-mea. #m ncercat. '-am putut scrie nici o pagina. Mi se parea ca trebuie sa scriu ca ntr-un-roman1 atent, nflorit, e-agerat. #m nteles ca ma departez de ceea ce puteam spune eu, ca repetam scene citite n carti. Si atunci amnam iar capitolul. &are ar putea fi subiectul romanuluiH 8ragostea mea catre eroina din vilegiatura, nu. Eu n-am iubitK nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit, asa cum se afla n romane. 'u stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe care

autorul nsusi nu-l cunoaste. Si apoi, eu nu cred ca dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant n adolescenta. 'u cunosc dect adolescenta noastra. 8ar, oare, nu trebuie sa scriu numai despre eaH Eu am cunoscut crize mai interesante. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut. .rebuie sa caut un eveniment n jurul caruia sa se ntlneasca toti eroii romanului. #s fi fericit sa gasesc un conflict. #-tunci, planul de lucru ar fi simplu. M-as multumi sa prezint, rnd pe rnd, personajele, nici unul ntrecnd saptesprezece ani. #s lamuri, apoi, conflictul. Eomanul s-ar continua si sfrsi din propriile lui necesitati. &nd... 8ar toate acestea sunt palavrageli inutile. Eu nu am gasit nimic firesc, trait, care ar putea preface romanul meu ntr-un roman cu subiect. 2rietenii mi spun ca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. 5 lume ignorata, viciata si nenteleasa n literatura. 8ar eu nu pot descrie. 6ara sa vreau, modific, e-agerez. Si apoi, romanul trebuie publicat, nainte de toate, pentru promovarea mea n clasa a saptea. .rebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu, fara a fi un roman psi,ologicK pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. 'u am sa-l scriu nici sub forma de <urnal. #tunci as uita mereu ca scriu pentru cititori straini, m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. '-as avea singurul lucru pe care l caut. 8upa ce am nc,eiat ultima fraza, m-am oprit. E adevarat ca aceasta cautH 'u stiu, nu stiu. Sunt attea lucruri de spus, si nu am tragere de inima sa le scriu. n orice caz, adevarul asupra mea si asupra altora l-as spune n caietele <urnalului, iar nu ntr-un roman pe care l vor citi atti necunoscuti, n fata carora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele... 'u gndesc ntotdeauna astfel. 8ar mie mi place sa ma contrazic. 8in pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vec,i. 8ar am pierdut iar firul. #devarul e ca Eomanul adolescentului miop va fi o serie de scene, de impresii, de portrete si de concluzii asupra mediului scolaresc si sufletului adolescentilor. 8ar aceasta pare pedant si rece. Mai ales "concluziile". Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluziiK pentru ca eu nsumi nu mi-am gasit pna acum. 8ar seria aceasta de scene, cine o va povestiH Sa renunt la idila eroului meuH ...#m plecat de la Eobert, de aceasta sunt sigur. 8aca l-as sili pe el, n roman, sa iubeasca o fata pe care o iubeste si 8inuH... E stupid. 'u i-am vazut niciodata iubind. 6lirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic, pentru ca nu-i prefac. Iar am alunecat n discutii critice. Eomanul meu va fi scris fara discutii, fara e-plicatii date n jurul oricarui fapt. E-ercitiile n jurul capitolului I n-au avut rezultat. *oi ncerca sa scriu pregatiri de roman si sa clasific material - asupra measi asupra celorlalti - c,iar n <urnalul acesta. *oi avea grija, nsa, ca atunci cnd imaginatia se atta si transfigureaza realitatea, s-o ncurajez, s-o ajut, iar nu s-o potolesc, ca mai nainte. Ma voi gndi daca trebuie atunci sa adaog foi noi, n care sa precizez1 "#cest pasaj e neadevaratK altfel s-au petrecut faptele". n orice caz, pregatiri pentru roman, ncercari de a sc,ita anumite capitole - ce vor fi acolo povestite la persoana a treia -trebuiesc ncepute sistematic. Eobert, de la care am plecat n aceste pagini, e un prilej. &u prietenul meu <ean *ictor Eobert am ncercat, n Saptamna 2atimilor, cea dinti aventura. 2rietenii ma cred timid printre fete. Eu sufar din pricina miopiei si a urteniei mele. #s suferi mai mult daca as fi respins. Iar eu vreau sa nving ntotdeauna. 8e aceea ma arat retras, dispretuitor. 'adajduiesc ntr-un timp cnd munca ma va nalta destul ca sa atrag privirile. Suferintele mele - pna atunci - nu le va cunoaste nimeni. 8ar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica. Sa iau seama, si

sa nu le strecor si n roman. ndemnat de Eobert si de 2erri, aducnd si pe 8inu, am ntlnit n acea dupaamiaza patru fete n 2arcul &arol. n 2arcul &arol se ntlnesc perec,ile de liceeni, aceasta se stie. 8e aceea, eu m-am mpotrivit mult. Ma stnjeneau privirile strainilor. 2arcul era prea populat, c,iar cu perec,i. Iar noi - cu sepci de liceeni, lnga ele, cu uniforma eram de-a dreptul suspecti. .otusi, acela a ramas locul de ntlnire. . Eobert le cunoscuse. El marturiseste ca fetele i dadeau trcoale si atunci, resemnat, le-a vorbit. 2erri ne sopteste ca le-au "agatat" amndoi ntr-o seara, pe bulevard. Eobert era stnjenit si le vorbea despre literatura franceza. 6etele au ramas fermecate. e-am ntlnit lnga #rene, pe o alee dosnica, zmbind si rosind. 'i s-au prezentat din vrful buzelor. &u toate ncercarile de a se dovedi nevinovate, la prima aventura, lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie. Erau simplu mbracate, cu obrajii pudrati, cu parul atent presat, cu buzele timid nrosite. #m auzit acele adorabile fraze de nceput, cu ironii stupide, rs ncurajator, cu gesturi. 6etele se aratau magulite de tovarasia noastra. Mergeam mpreuna, doua fete si doi baieti. 'u ascultam dect pe Eobert, care ncerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii. 2erri coc,eta o vulgaritate impresionanta. 8inu vorbea rar, privind n oc,i, fumnd, asteptnd sa farmece. Eu taceam, cu un smoc aspru de par rosu pe frunte. E inutil sa reproduc aici conversatia. ntr-o jumatate de ceas, g,eata se rupsese. 'e-am distantat, perec,i, perec,i. Eu ramasesem cu sora fetei care i placuse lui Eobert. 5 bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si oc,ii negri. 8e cte ori o priveam, ma tulbura gndul ca am mai vazut-o n toate grupurile de fete, n toate liceele, la toate serbarile. Era cea mai mica din grup si, poate, cea mai cuminte. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. mi spuneam1 "Sunt las daca pna ce numar zece nu i trec bratul sub bratul meu." 6ata s-a nrosit mult, mult. Eu eram palid, ntunecat. *orbeam, vorbeam. mi ajungeau pe buze toate anecdotele erotice, toate cuvintele cu doua ntelesuri. 6ata care nu surprindea ntotdeauna sensul tainuit se pierduse. Eu paseam apasat, strngndu-i bratul, nfiorat de tremurul trupului, de aburii parului, de buzele ei. mi spuneam1 trebuie s-o sarut4 'umaram pna la zece. 'u ndrazneam. Ma ncruntam, rosu, zapacit, umilit. 6ata cuteza sa vorbeasca, mi porunceam. Si ea se scutura sub buzele mele reci, strivite pe obraji, pe par, pe umarul de stofa decolorata. 8ar voiam prea mult si faptuiam prea repede. Era nca zi deplina. Se zareau si se auzeau celelalte perec,i. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine, lnga un brad pipernicit. S-a asezat mai mult trta. 'u vorbea nimic. Se mpotrivea cu oc,ii, cu minile. Eu gndeam cine stie ce act nebunesc. Si fata se nspaimnta. &nd i-am sarutat buzele, s-a ridicat ca un arc, si-a scuturat roc,ia si mi-a spus, lacramnd, ca pleaca sa-si caute sora. Eu mi-am pierdut ntr-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit, incult, brutal. M-am apropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. 'u stiu de ce eram ndemnat sa mint. Minteam spunndu-i ca am voit sa aflu daca e "cinstita" sau daca seamana surorii sale. #m nceput sa-i nvinuiesc sora de attea lucruri care o rusinau, iar pe mine ma alinau. *orbeam aspru, cu ura, rau, mpotriva surorii, - pe care atunci o cunoscusem -, marturisind ca stiu multe lucruri compromitatoare asupra-i. 6ata aproape plngea. Eu staruiam. Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". mi placea s-o c,inui stupid. 'e-am ntlnit toate perec,ile la cealalta parte a #renelor. 6etele se

sarutasera, se mbratisasera cu prietenii mei. <ean *ictor era fericit. 8inu si fagaduise, poate, sa revina. 5c,ii tuturor s-au oprit asupra-ne. Eu livid, ea plnsa. &ine stie daca nu ne invidiau... Eram furios pe mine. 'u ntelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletului meu si, apoi, de ce o c,inuisem absurd, e-agernd un rigorism moral care mi era strain si antipatic. 'u lamuream nimic. 6aptul mi se parea o amintire de cosmar. 2ovestind lui Eobert, la ntoarcere, aventura, el n-a stiut ce sa creada. Meditnd, nsa, mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant", dar nu prea mult. .rebuia sa fiu mai brutal, sa merg mai departe. E curios cum n-a priceput ca eram ndurerat de cele ce se ntmplase. 8e atunci, nu-l mai ntovarasesc n ntlniri cu fetele. El raspndeste zvonul ca ma tem. 2oate ca zvonul nu e cu totul n afara de adevar. Iata ca am vorbit, pna acum, prea putin de acest prieten, care va fi un personaj de seama n roman. 2oate, nici nu-l cunosc. Eobert citeste ceea ce l ndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite. 8ar pe mine - poate dintr-o invidie nemarturisita - ma supara oratoria lui fara miez. Ma supara Eobert, pentru ca e sentimental, e marginit si ncrezut. 2entru ca acest caiet e <urnalul meu, trebuie sa ma ntreb1 eu nu sunt tot att de ncrezutH Sa nu ma tem de raspuns. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. 8ar aceasta o ascund n mine, si n roman nu se va trada. Eobert mi spune ca ceea ce l pastreaza vietii e gloria. Eu ma prefac ca nu nteleg. Si prietenul meu mi vorbeste de 8?@#nnunzio. II invidiez pe acest italian cu carti frumoase si femei frumoase n amintiri. 8ar eu nu ma grabesc. nainte de a pofti asemenea lucruri mari, trebuie sa muncesc mult si sa sufar. 8e aceea mi dispretuiesc eu prietenul1 pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca. Eobert nu e un geniu, aceasta o stiu. E numai un baiat frumos ca o fata, care iubeste teatrul si planuieste sa scrie piese n trei acte. ntr-una din ele am si eu un rol principal. Ma va nc,ipui n mansarda mea, n bluza aspra ruseasca, asa cum port eu vara, cu oc,elari si cu zmbet ncruntat. *oi fi un soi de "raisonneur". #s vrea mult sa stiu ce crede Eobert despre mineK nu ceea ce mi spune, ci ceea ce crede. Stiu ca ma dispretuieste mult, pentru ca, spune el, nu cunosc viata. Eu stau ntre carti. El si pierde timpul sau citeste romane. El spune ca "traieste". El e complicat, pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea. Eu sunt simplu, pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile, piedici n drumul aspru pe care trebuie sa pasesc. &nd ne adunam, prieteni multi, Eobert ne vorbeste despre gloria lui. Eu l ntreb, banuitor, daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. El ne spune ca citeste pe 0alzac, pe Ibsen si pe *ictor Eftimiu. 'oi toti l tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Eobert ne e simpatic si an- B tipatic n acelasi timp. #ceasta e deosebirea ntre mine si el1 ca unul viseaza o fericire si o asteapta, iar altul se c,inuie s-o ajunga, fara sa se gndeasca asupra ei. Iata o fraza stupida, care nu trebuie stearsaK ca sa mi aduc aminte mai trziu ct de simplu se fac deosebirile la saptesprezece ani. n romanul meu, Eobert va trebui sa faptuiasca, sa vorbeasca, si astfel sa fie cunoscut cititorilor. E gol si suficient. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolul nsemnat pe care l va avea n cartea adolescentei noastre. Eobert asculta cu nfrigurare. I-am spus ca i voi e-agera pacatele, l voi ridiculiza, i voi culege naivitatile si neg,iobiile mpartasite prietenilor timp de attia ani si le voi aseza toate n roman. #m ntrziat mpreuna pna dupa miezul noptii. Eobert mi s-a plns ca nu-i sunt prieten, ca ma arat mincinos scriind n roman numai lucruri rele despre el. - Si cum ma va c,emaH

- <ean *ictor Eobert. # protestat. Mi-a strigat ca i voi compromite cariera si gloria. &a daca i-am aflat attea taine si slutenii, prietenia noastra cere ca ele sa ramna ntre noi. - Scriu un roman de moravuri si un roman psi,ologic, minteam eu. .rebuie sa cuprinda fapte reale si personaje reale, - #tunci de ce nu-mi pui si partile buneH - 2entru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol. - Si de ce sa fiu eu acelaH - 2entru ca Eobert, n roman, se dovedeste ridicol. 'e-am despartit aproape suparati. Meditnd, Eobert s-a convins, poate, ca nu voi scrie niciodata un roman n care el sa fie zugravit ridicol. 8e atunci, ncearca sa para sc,imbat, superior, modificat de lecturi cnd vorbeste cu mine. 2aseste n mansarda abatut, asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fie orice adolescent nelinistit. mi vorbeste de 0rand, pe care l citise de la mine. Se ncordeaza sa para erou nordic. #r fi interesant de notat toate mastile pe care Eobert si le-a pus fata de mine, n cteva saptamni, ca sa-mi sc,imb parerile si sa nu mai fac din el un erou ridicol de roman. Eu ma prefac convins de sc,imbare. 0aietii sunt uimitiK cred ca e o farsa la mijloc. Eobert se simte att de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita, nct ncepe sa creada el nsusi n ele. 6aptul acesta trebuie meditat. Eobert, dintr-o insinuare a mea, a ajuns sa se creada altul. Mi-e teama ca lucrurile vor merge prea departe. In vacante, singur la .rgo-viste, eu cred ca si va reveni. *a uita pe 0rand, pe #ndrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit si frumos, care tnjea gloria. Iata-ma nc,eind fara rost attea pagini din <urnal. n roman va trebui sa pregatesc mai dinainte finalurile. III. JURNAL DE CLASA ntotdeauna mi-a placut sa pastrez un <urnal regulat si complet. &aietul acesta l-am nceput n ziua cnd m-am ,otart sa lucrez la Eomanul adolescentului miop. 8ar am luat obiceiul sa scriu prea mult. 'ote scurte, nsemnari din clasa, impresii continuu sa adun n <urnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfrseste. #m sa transcriu tot aici o parte din nsemnarile marunte, mai ales cele care mi pot sluji drept material pentru roman. mi plac si le recitesc de cte ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. 6ireste, n roman, toate le voi sc,imba, le voi e-agera. #ltminteri, nu le va citi nimeni. 5 zi de la sfrsitul lui mai. 2e &aleia l asculta 'oisil la istorie. &a ntotdeauna, &aleia nu stie nimic. ndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate .oli,roniade. (.oli,roniade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de e-peditia lui Marco 2olo. - 2e unde au luat-oH &aleia se gndeste. &a sa cstige timp, ntreaba si el1 - 2e unde au luat-oH - 8a. - #u luat-o pe la &apul 0unei-Sperante. - #tunci nu-i spunea asa. - *oiti sa va spun cum i spunea atunciH -8a. .ace. .oli,roniade sopteste, mereu mai tare. # auzit. - i spunea &apul 6urtunilor. - Si apoi pe unde au luat-oH

- In 0razilia. Esete. &aleia si priveste vecinii cu ura si dispret. - Si unde au ajunsH -In 0razilia. - Si ce-au gasit acoloH - 2amnturile indice. - Si altcevaH - #ltceva ce voiti sa mai gaseascaH 2aPe va ramne repetent. n clasa a doua a fost premiant, n clasa a patra lua mentiune la matematica. #cum, va ramne repetent. 2aPe e tot att de senin, si mannca tot att de mult, si se blbie ca si mai nainte. El raspunde, cnd e ntrebat ce se va face repetent1 "2unga mea si patru bani4" 8aca cineva si ngaduie, nsa, vreo gluma, 2aPe l bo-eaza precipitat si voios. - .ot o glumaK c,acun a sa maniere, obisnuieste sa spuna. 2oate repetentia nu i-ar fi att de sigura daca 2aPe n-ar fi fost surprins de *anciu la bodega, ntr-o recreatie, cu cteva sandQic,-uri si o litra de tuica n fata. # fost c,emat n cancelarie. # spus ca sandQic,-urile erau ale lui, dar tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. # ncercat sa faca c,iar portretul domnului. *anciu l lasa sa vorbeasca, i aminti, la sfrsit, ca el a platit si litra de tuica. # fost eliminat pe o saptamna si i s-a scazut nota la purtare de la "suficient" la "insuficient"?@, ceea ce ne-a ngrijorat numai pe noi si pe parinti. 2aPe continua sa fumeze n recreatii si sa strecoare n g,iozdan o sticluta cu coniac, pe care o soarbe njurnd si lovindu-si prieteneste prietenii. 8esi va ramne repetent, 2aPe n-a renuntat la muntii 6agarasului, nici la tabara din 8umbrava Sibiului. 8aca nu vom gasi tovarasi pentru 6agaras, vom pleca noi doi, singuri, ca n timpurile bune ale prieteniei noastre. 5ra de muzica. 2oate ultima ora de muzica de anul acesta. Maestrul a venit cu un teanc de note muzicale, o noua romanta a sa, &rinul, si-a venit sa le vnda. *orbeste ncet si trist. - 8omnilor, nu de altceva, dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau sa-mi scot banii. '-am nevoie de cstig... 5 bucata costa sase lei. Dmbeste. 0aietii dau cte sase lei si rd de autorul &rinului. #u cerut sa le-o cnte. Maestrul s-a asezat la orga si o cnta trist, clatinndu-se pe scaun. 5 melodie banala, pe care am mai auzit-o, nu stiu unde. 8upa ce a repetat-o de cteva ori, orga a ncetat sa mai scrtie si maestrul s-a ridicat. #plauze frenetice si rsete. 2rofesorul zmbeste. #poi roaga pe baritoni sa iasa afara din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfrsitul anului. Si adauga, tot att de linistit1 - 8omnilor, daca nu faceti tacere, c,em pe d-l director4 8ar nu-l crede nimeni. '-au iesit dect trei baritoni. - 3nde sunt baritoniiH '-auziti, domnilorH Sa iasa baritonii afara din banci. Mai avem cteva zile si vine serbarea. - as@ sa vie, glasuieste unul din fund. - &are-i obrazniculH - E scris pe-al nostru steag4 - 'u va astmparatiH - 3nde-s doi, puterea creste. - ...si nfloreste... - ...ca un mar, ca un par... - *a dau afara4 - 8ai, n-ai4 - Incetati odata, magarilor4 - .u l ?@as voulu 8andin4 - &,em pe d-l director.

- 'ec,ematului i se ia darul. - 0anca din fund, va scad nota la purtare4 - 8e ce va suparati, d-le 0oloveanuH - 8e ce va purtati sever cu noi, d-le 0oloveanuH - 2rofesorul i ca un parinte... - ...iar glasul lui e divin. - De-e4 S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. 3nul din ei "a cerut voie afara". Si pentru ca n-a obtinut, pretinde ca nu poate cnta, ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere, ceea ce se petrece la liceul acesta4". 0oloveanu cnta nainte la orga, numarndu-si din oc,i baritonii. 6osil ncearca sa se strecoare afara. 6osil nu e simpatizat, pentru ca e sc,iop, praste baietii, e zgrcit, nvata bine, copiaza la teze, cunoaste c,imie si - pe deasupra - mai e si evreu. 0aietii l striga din banci cu glas tare, ca sa auda maestrul. - 3nde te duci 2artiniseanuH - 3nde fugi, 6osiloH 'u stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afaraH - Stai la loc, 6osilo4 - 8e ce nu respecti ordinele d-lui profesorH 2artiniseanu, rosu, se traste n banca. #steapta. &aleia, care sta n spatele lui, citeste e petit parisienK i trage o palma peste ceafa. 2alma a rasunat, baritonii si-au ntors, cntnd, capetele. 6ireste, dupa ora, 6osil a reclamat pedagogului. &aleia va face o ora de arest. R #guletti a plns astazi la ora de c,imie si a pomenit numele tatalui sau mort, ca sa nu-i puna .oivinovici "insuficient". Scena m-a facut sa rosesc jenat, sa-mi frng minile de enervare. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita si mila pentru #guletti, si ciuda pe el, si compatimire pentru profesor. 6anica regreta ca nu se poate preface att de bine. #guletti s-a prefacut si a mintit. #s minti si eu bucuros, daca as puteaK dar de ce sa vorbeasca despre tatal lui, mortH &red ca ntreaga clasa a ncercat sentimentul acela stnjenitor, penibil. %G #s vrea sa-l cunosc pe 8inu bine, bine de tot, pentru romanul meu. 'u-mi ajunge sa stiu ca e frumos, bun si inteligent. 0anuiesc ca ceva din sufletul lui ne scapa amndurora. 8e ce arata 8inu tot mai putina tragere de inima pentru c,imieH #m nvatat-o amndoi, la el, ntr-un laborator adunat pe lavicioarele unei odaite din subsol. #nul acesta aproape a uitat formule de temelie. 'u-l mai "pasioneaza", cum spun eu. 'u mai munceste. &iteste literatura putina, se plimba si doarme mult. 'iciodata 8inu n-a fost prea ,arnic, nici prea ordonat. 8ar acum s-a sc,imbat mult. 2oate sa fie o simpla criza. 8ar eu, cteodata, singur, ma ntreb1 daca acesta e adevaratul 8inu, si toata pasiunea lui stiintifica de un an si jumatate n-a fost dect o iluzieH 8aca nsusi el s-a nselat att timp, si acum se ntoarce n sineH 'u stiu, nca, ce rol va juca n roman. R 2e Eobert l dor oc,ii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropit clasele duminica. S-a frecat mult si acum i sunt oc,ii rosii si lacrimeaza. Sta cu batista la oc,i, ncruntat. Sunt sigur ca se nc,ipuie personaj din Ibsen, urmarit de c,inuri sufletesti si trupesti. 3mbla printre baieti, ca ei sa-l vada cum sufera si sa-l compatimeasca. &nd l ntreaba vreun profesor de ce sta cu batista la oc,i, e fericit si raspunde n asa fel, nct orice om inteligent sa poata ntelege

ca cititul e pricina durerii lui de oc,i. Mie mi-a spus ieri1 - 'ici nu stii ct ma dor oc,ii. #seara arn citit pna la doua. Eu m-am prefacut mirat ca citeste att de putin si l-am mintit ca nu ma culc niciodata nainte de trei. R .eza la matematica. 2roblema, ca de obicei, foarte usoara. &um nsa eu nu stiam nimic - pentru ca nu nvatasem nimic ntreg anul -, priveam si nu pricepeam. ncepea sa-mi para rau de nestiinta mea. &t de putin as fi citit, si tot o rezolvam. n jur, baietii lucrau aprins. 'umai Malu-reanu si &olonas priveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. 'oi trei suntem cei mai prosti la matematica din toata clasa. # nceput sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. M-am apucat atunci sa nsir calcule fara nici o legatura cu subiectul. 2roblema era de trigonometrie, iar eu din trigonometrie nu cunosc dect cazurile de rezolvare a triung,iurilor dreptung,e. #m scris ce cunosteam1 altminteri, cu foaia alba, as fi capatat "rau". 2e trimestrul nti, ca sa-l ntart pe *anciu si sa ma razbun ca zmbea ntotdeauna cnd eram la tabla, sigur de ignoranta mea, am nc,is caietul de teza si am nceput sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. Scriam ca sa ma vada *anciu si sa se supere ca nu stie ce scriu, de ce scriu %! si cum am curajul sa scriu. *anciu se uita la mine, si se uita uimit. n acelasi timp, eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi nsemn sufletul din ceasul acela pe ,rtie. #m vrt la urma fituica n buzunar - unde s-a adunat un teanc ntreg. ...8aca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta, nu-mi mai ramne nici o nadejde. R 'otita din $ iunie, cnd am vazut ca colegii din fata sunt tristi, nu vorbesc si stau pe gnduri. Iata ceea ce se petrece n sufletele noastre, acum la apropierea sfrsitului de an1 ne copleseste melancolia. Suntem obositi, dezgustati de scoala, sleiti de caldura si ne ntristam, totusi, cnd se apropie sfrsitul anului. 'e aratam multumiti si rdem, si vorbim, dar n suflete pastram toti un nceput de nostalgie. Se ntelege lesne aceasta. 2oate ne gndim la placerile verii si ne ntristam amintindu-ne ca vom fi singuri. 8espartirea ne alunga bucuriile. Suntem att de legati ntre noi, dupa sase ani de clasaH Sau poate e altcevaH 2oate ne ntristam ca vacantele nu ne aduc cele ce nc,ipuisem noi, nca de pe la 2asti, ca vor aduce. .oti socotim cele dinti zile de vacanta un rai. Si nu e asa. 'e obisnuim, n ultimele saptamni de scoala, putin cte putin, cu placerile libertatii. Si, cnd se vesteste vacanta, cautam zadarnic marea si nesfrsita voluptate. Eu n-am gasit-o. E drept, multi dintre noi par veseli si zgomotosi, dar aceasta nu dovedeste nimic pentru mine. 8e attea ori ma pot preface... R #stazi, 6anica a capatat "bine" la c,imie. S-a ntors n banca istovit, desfiguratK i tremura glasul, cnd s-a scuzat ca nu are carnetul de note. 8upa plecarea lui .oivinovici, a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolata. &eea ce, pentru zgrcenia lui 6anica, e mai mult dect o nebunie. &u "binele" luat la oral si-a asigurat media. 6anica e terorizat de c,imie. &red ca citeste de zece, cincisprezece ori fiecare lectieK si o uita de cum e c,emat la tabla. Se emotioneaza ca n fata inspectorului. Se face rosu, se blbie,

framnta buretele cu creta la un loc. 3raste pe .oivinovici si se nspaimnta de cte ori se desc,ide usa, n ora de c,imie. a e-temporale naduseste, se clatina n banca, se tradeaza daca ncearca sa afle un amanunt de la vecin, se zapaceste, varsa calimara, transcrie de trei ori problema. nainte cu cteva zile de teza, pierde pofta de mncare. n ajun, nvata pna dupa miezul noptii si se desteapta n friguri. #junge la liceu slabit, uluit, epuizat. &nd intra .oivinovici, 6anica nlemneste cu oc,ii la el. Se dezmorteste cnd striga absentii. #poi ajunge nervos, nerabdator, se framnta n banca, se c,inu-ie pna ce .oivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza. %$ &nd suna clopotul si nu si-a sfrsit lucrarea, 6anica si pierde cumpatul, ncearca sa scrie precipitat o concluzie, oricare. n tot timpul orei a scris "literatura" n jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe .oivinovici ca a nvatat. 8e obicei, concluziile sunt partile lui cele mai bune, pentru ca nu sunt e-puse "literar". 6anica poarta n permanenta piramidoane n buzunarul de sus al tunicii. 0aietii l ndragesc, pentru ca e inteligent si sperios. Ede n toate orele, afara de c,imie si matematica. &unoaste cele mai abile formule de introducere cnd trebuie sa ceara scuze profesorilor. 'imeni nu stie, nsa, de ce i se spune "&ocos". I*. S'.EE 85'<3#'I #sta-seara au venit la mine Eobert si cu 8inu si au ,otart sa ne plimbam n &ismigiu. Eobert purta pantaloni albi si pantofi cu funda. 8inu, ,aina desc,isa, cordon de antilopa si tabac,era de argint. #mndoi, fara sepci si fara palarii. <ean *ictor Eobert - care se socoteste geniu - si tine dreapta la frunte de cte ori e nevoit sa stea pe scaun. 8inu - despre care fetele spun ca e "dragut si ironic" - cauta sa se vadeasca cinic, 8on <uan si parado-al. Eu mi-amnc,eiat tunica si am cobort n strada. Eobert a oftat si 8inu mi-a oferit tigari. Eobert ofteaza pentru ca e geniu. Mi-a marturisit ntr-o noapte ca geniile sunt nefericite. - 8e ceH Eobert m-a mngiat, blnd si imens. - .u nu pricepi asta... 2entru Eobert, eu sunt "doctorul". #m toate simptomele1 urtenie, miopie precoce si desfiguratoare, preocupari erudite. Eobert, nsa, care e geniu, ma consoleaza1 - 6iecare cu ursita lui, doctore... 8inu e banuitor si nedrept. Se ndoieste de Eobert. #ceasta pentru ca e tot att de frumos ca el si - desi zvoneste peste tot ca nu se teme de Eobert - l necajeste concurenta. Eivalitatea lor s-a accentuat la o nunta, cnd partenera lui Eobert, o blonda bacalaureata din .rgoviste, a sfrsit prin a darui lui 8inu un trandafir de la pieptul roc,ii. 8inu pastreaza trandafirul ntr-un sipet cu scrisori si flacoane colorate. 8ar Eobert zmbeste genial de cte ori aude de ntmplarea aceasta. - &opilarii... 2e bulevard, urmaresc cu oc,ii fetele si doamnele. 6iecare se trudeste sa para mai ndraznet. %% - 6rumos corp, afirma 8inu, cu ton de specialist ncercat. - 'u-mi plac picioarele, glasuieste Eobert, cu dispret. 8inu se nroseste n ntuneric, renuntnd, fireste, la arbitrajul meu. - #i mai vazut-o pe S=lviaH #taca EobertK S=lvia e o frumoasa si vec,e "simpatie" de a lui 8inu, pe care l

ntlnea n aceeasi familie, de doua ori pe an1 la Sfntul 8umitru si a treia zi de 2asti. 8e cteva luni, S=lvia a fost fermecata de Eobert. 8inu afecteaza ca idila lor e distractiva1 - S-a urtit groaznic n ultimul timp. - .i se pareH ntreaba, perfid, Eobert. - Si apoi, S=lvia a fost totdeauna o fata vulgara... 2revestind furtuna, nc,ei analiza S=lviei cu o ntrebare stupida. /otarasc, apoi, sa ne odi,nim. - /ai mai bine dupa fete... Eu gasesc propunerea compromitatoare, si Eobert se asaza, fericit ca nu i-am acceptat-o. 8inu fumeaza visator. Eobert se pregateste sa ofteze. Eu astept. Stiu ce are sa se petreaca. 8in pricina celor saptesprezece ani, a noptii de vara si a muzicii militare, cei doi vor deveni melancolici. *a pieri rivalitatea. Si vor ncepe acele insipide marturisiri, soptite cu oc,i nlacra-mati, unor prieteni dezarmati si receptivi. 8inu e mai zgrcit n confesiuni. Eobert, nsa, e fecund si obsedant. 5c,ii se nc,id. Eobert devine absent si imagineaza. si imagineaza un suflet torturat si satanic. 8inu, modest, spune ca el seamana cu #natole 6rance1 sceptic si epicureu. n noaptea aceasta eram ,otart sa lupt, pna la urma, mpotriva unei discutii ce ameninta sa ajunga spovedanie. Eobert nu ma privea. - &e nefericit esti tu, doctore... Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine. 'oi toti cautam aceasta, si cautam sa alimentam discutia si s-o prelungim ct mai mult. 8ar acum era o primejdie. - 8ar nu sunt nefericit deloc... - Dadarnic te ascunzi, ritma Eobert, profund. 8inu asculta, asteptnd revansa. - &um poti trai tu fara iubire, fara femeie, fara aventuri, continua Eobert cu oc,ii n coroana teiului. - 3ite ca traiesc, constatai eu, umil. - Si asta numesti tu viata, tinereteH... &nd Eobert vorbeste despre viata si despre "iubire", ritmeaza frazele, ca n drame. - Sa nu cunosti attea voluptati ale vrstei... voluptatea de a stapni femeia, de a o calca n picioare, lovindu-i potirul plin al dragostei... - &are potirH ma prefacui a nu pricepe eu, presimtind primejdia de a-l asculta pe Eobert psalmodiind un sfert de ceas. - 'ici asta nu pricepi, doctoreH... - 8aca nu vorbesti clar... - Sa te mbeti n aroma trupurilor suave, sa pasesti pe sub alei, brat la brat cu sclava ta... Ma uitam la 8inu si ma ntrebam de ce nu ataca. Sentimental nfrigurat, Eobert se dezgolise. "Ironia" lui 8inu putea fi attata. - 6emeia... 'imeni nu o cunoaste... sa te culci n paturi albe, feciorelnice. 8inu izbucni. - 0ine, ma Eobert, pna cnd o sa-ti rabdam noi fanteziileH - 'u-s fantezii, iubite, vorbi prezumtios Eobert, e reala realitate... - #i avut tu vreo fecioaraH - '-am spus ca am avut fecioare. #m spus "paturi feciorelnice"... - &e numesti tu "feciorelnic"H intervenii si eu, paie peste foc. - Ia lasa-ma, doctore, cu filologia ta... - 'u-i vorba de filologie, ma prefacui eu necajit, ci de fecioare.

- 'u ma pricepeti... Eobert e nefericit ca noi nu l pricepem. 8e cte ori nu stie ce sa raspunda, ofteaza1 nu-l pricepem. - Stii ca mi-a scris Maria... #mndoi, si eu si 8inu, suntem siguri ca nu i-a scris. - &e-ti spuneH - Ma plictiseste, draga, cu declaratiile. - I-am spus ca n-o mai iubesc. 'u e genul meu... Eobert se culca iar pe banca, cu privirile n tei. ;ndeste. Muzica a ncetat. .rec perec,i pe sub alei, si 8inu le urmareste cu oc,ii. nceput de vara, cu ispite. Ma simt si eu tulburat, dar lupt. 'u vreau sa sucomb melancoliei si sa le marturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura. - 'u te-am vazut niciodata cu femei pe strada, ataca prin surprindere 8inu. - Eu na umblu cu amantele mele pe strada... # urmat dupa aceasta o pauza. l simteam pe 8inu nelinistit. 8esigur ca era ispitit sa se destainuiasca. #m ajuns un foarte bun observator. 2ot recunoaste repede pe cei c,inuiti de aceasta nevoie launtrica. Mie mi s-au destainuit foarte multi prieteni. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. '-au nteles niciodata ct de putin ma intereseaza sufletele %9 %" lor. 2entru ca destainuirile nu sunt sincere. 6iecare ncearca sa apara n fata celuilalt mai original1 sa-l faca sa-l admire sau sa-l compatimeasca. Si cu toate acestea, si eu ncerc la rastimpuri nevoia de a-mi desc,ide sufletul. 8ar ma nfrng. Si nu vorbesc niciodata, nimanui, despre cele ce banuiesc ca se petrec nlauntrul sufletului meu. 2e mine ma supara confesiunile. Sunt o slabiciune. Eu nu nteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia. &,iar cel mai bun prieten e un dusman n ceasurile grele. #tunci, trebuie sa rami singur. .rebuie sa izbndesti sau sa fii nfrnt, singur. Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. 2rietenii si-au facut parerea lor despre mine1 doctor. Eu - dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu - cred altfel. 8aca m-as dezvalui, nsa, prietenilor, mi s-ar spune ca "pozez". "2oza" nseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei... ntelegnd inevitabilul, l ntrebai pe 8inu care a fost prima lui femeie. - &um, nca nu ti-am spusH se ridica fericit. 0a mi-o spusese, si de nenumarate ori. - #m auzit-o de mult, dar nu mai mi-aduc aminte. Si apoi, sa auda si Eobert... - 8a, da1 ma intereseaza. Eu oc,ii cum Eobert se asaza la pnda. #scultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. 8inu avusese, pna acum, saptesprezece femei. Stiam si cum le c,eama, si ce par au, si alte multe amanunte. 8ar, ndeosebi, versiunile primei femei ma interesau. 2entru ca e-istau felurite si nostime versiuni. 3na din ele marturisea ca prima femeie era roscata, vaduva si locuia pe aceeasi strada cu elK alta ca, dimpotriva, avea parul negru-corb, era casatorita si foarte bogata. 'u numai att. &ircula si subspecii, precum si varietati de versiuni. #sa. de pilda, tot prima lui femeie avea odata parul negru, era vaduva si locuia pe aceeasi strada cu elK sau era roscata, casatorita si bogataK sau locuia pe o strada cu el etc. 8inu ncepu pe un ton degajat. El - era n clasa a treia, baiat frumos, oc,ii negri, buze rosii, tunica croita pe solduri - se ntorcea odata de la scoala. &nd, fara veste, dintr-un gang iesi o servitoare stnjenita si-l apuca de mna. 'ici nu avu timp sa-si dea seama ce face, cnd se trezi ntr-un dormitor. n dormitor era un pat, iar n pat o fata cu parul aramiu, foarte lu-os nvestmntata.

- 6ataH iscodi curios Eobert. - 2area numai, raspunse prudent celalalt. Eu nu spuneam nimic. 8ar atunci, Eobert se ,otar si se ntoarse spre mine. - 'u ti se pare, doctore, ca aventura lui 8inu aduce oarecum cu 2acatul lui &aragialeH %: Mie mi se pare ca "aduce" ndestul. 8ar am raspuns naiv1 - 8e unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui 8inu 2acatul lui &aragialeH S-a auzit, timp de cinci minute, muzica militara de pe malul celalalt al lacului. - #i citit 2acatH l ntreba Eobert. - 'u-mi mai aduc aminte... #m plecat trziu din &ismigiu. #cum, cnd scriu, nu se mai aude nici un tramvai electric pe bulevard. 'u mi-e somn. Mi-e cald. Si nu sunt multumit. ...Eu stiu ce se petrece cu mine1 sunt un sentimental. Dadarnic ncerc sa ma ascund. Sunt sentimental ca orice alt adolescent. 2entru ca, altminteri, n-as fi acum ntristat. '-am nici un motiv sa fiu ntristat. Eu am nteles de ce nu sunt multumit. 2entru ca nu "mi-am desc,is sufletul" prietern?@or. Sunt si eu ca toti ceilalti. #m sK eu nevoie de prieteni. Dadarnic ma minteam. Si eu, ca toti ceilalti. *reau adevaiul, pna la capat. *reau sa fiu sincer. 2arca eu nu stiuH 'u stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointaH 'u visez si eu fecioare blonde, cu care sa ma plimb prin parc, sub luna, sau pe lac, ntr-o luntre albaH 'u ma visez savrsind fapte eroice si culegnd laurii o data cu sarutarile frumoaselor necunoscute care...H 8ar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. Eu nu ma ndrept scriindu-le n caiet. Si nici nu le pot scrie. Sunt carag,ioase. #r trebui sa fac altceva. #r trebui sa-mi caut frng,ia si sa ma biciuiesc. 2entru ca sunt imbecil. 2entru ca mi pierd timpul ratacind prin &ismigiu si mi-l pierd acum visnd Margarete iluminate, cu oc,ii naltati spre cer, cu minile ncrucisate pe piept. Mai mult. Sunt cel mai natng dintre toti, orisict m-as ascunde. Sunt att de natng, nct nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta, si slabiciunea sufletului meu, si ruina vointei mele, si pustiul mintii mele. Si scriu aici, n loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, c,iar si de durere. &autam durerea trupului. #cum... Si nici nu mi-e somn. Si nici nu pot citi. &eea ce nseamna ca sunt imbecil. %7 *. 3' 2EIE.E' 2rietenul meu Marcu e nalt, uscat, cu oc,ii mari si bulbucati, parul cret, minile lungi, picioarele lungi. Sta n banca din fund si citeste romane frantuzesti. 0aietii l cred prost si i spun, din pricina lungimii nasului, ".andarica"K iar pentru ca e evreu, l mai striga si "Marcala". Marcu nu se supara nici de o porecla, nici de cealalta. *ine n fiecare dimineata cu romanul n g,iozdan si-l citeste linistit, n fund. 8aca e zgomot, se ncrunta si citeste. 8aca baietii sar pe banci, si ndeasa degetele n urec,i si citeste. 8aca luptele se dau c,iar n banca lui, se muta n alta banca si citeste. &iteste romanul. &iteste si cnd profesorii se gasesc n clasa. #tunci si reazema cartea de spinarea colegului din fata. &iteste si cnd e-plica profesorii, pentru ca Marcu crede ca profesorii sunt, fara e-ceptie, nerozi, iar e-plicatiile lor vatamatoare unui creier sanatos. i spune cteodata vreun vecin1 - Marcule, e aproape de tine. #dica sunt ascultati vecinii lui de catalog. Marcu si ridica necajit de pe carte

oc,ii bulbucati. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. &ere cteodata si lamuriri. 8aca poate sa-l "duca" pe profesor, nu se da n laturi. 'umai sa nu-l tina mult timp la lectie, pentru ca romanul trebuie citit. &nd, nsa, se asteapta sa-l asculte la c,imie, nu se tulbura. Stie ca n orice caz va lua "insuficient". T - Ionescu &orneliu, Ionescu Stelian, Malureanu Marcu... 3n baiat l ng,ionteste1 - Iesi, Marcule, ca te-a strigat. Si Marcu se opreste lnga tabla, cu minile ncrucisate. &nd i vine landul si .oivinovici l ntreaba, raspunde linistit1 - 'u stiu, domnule. - 8ar prepararea n industrie a acidului sulfuric o stiiH - 'u stiu, domnule. .oivinovici ntreaba pe primii doi, care au "tocit" toata saptamna. e turuie gura si umplu tabla cu formule. - 8estul. Marcu, poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforicH - 'u stiu, domnule. - a loc, Marcu. Se ntoarce zmbind, izbindu-se cu minile lungi de pupitre, n banca, se supara pe vecini1 %C - 8e ce mi-ati nc,is carteaH 5data l-a prins 'oisil citind n timpul orei. E-plica fazele razboiului de o suta de ani si se plimba de la un capat la altul al clasei. l zareste pe Marcu citind cu patima volumul I din Eosu si negru, pe care i-l mprumutasem eu. 6ara veste, i pune mna pe umar. - 'u se face lectura la ora de istorie. Stii ce-am spus pna acumH Marcu nu stia nimic, si 'oisil l elimina pe trei zile. - &artea s-o daruiti bibliotecii liceului, ,otar 'oisil, adresndu-se cestorului. Iar eu mi aminteam cu durere ca era cartea mea. &nd a venit Marcu iar la scoala, ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflat nimic, pentru ca el pleca dimineata cu g,iozdanul si citea romane n &ismigiu pna auzea sunnd fabricile. - Sa-i dea 8umnezeu sanatate lui 'oisil, ca numai -datorita lui am putut sfrsi es Miserables. a teze copiaza. Scoate cartea sau fituicile, sau i sufla vecinul. 2are calm si nu se gndeste la cele ce s-ar ntmpla de va avea nenorocul sa-l prinda. 2rofesorii l cred neg,iob si incult. &nd iese la tabla, se nroseste si spune banalitati sau se blbie, sau nu spune nimic. ucrul acesta a silit pe baieti sa-l clasifice drept un iremediabil prost. 3nii, mai cu scrupule n clasificari, se ntreaba cum, dupa atta lectura, nu poate Marcu scoate ceva mai mult la lectie dect blbiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta. - 2entru ca dispretuieste scoala si profesorii, strig eu, lundu-i apararea. 2entru ca stiu ca Marcu, cnd nu mai e silit sa-si spuna lectia, vorbeste foarte frumos si foarte original. 'e-am facut prieteni cnd ne-am ntors ntr-o seara de la liceu mpreuna. Eu osndeam romanul lui Mar-gueritte a garconne, iar el i lua apararea. l stiam pna atunci cum l stiau si ceilalti. 8ar mi-am dat repede seama ca ma nselasem. #m nceput sa ne mprumutam carti. El era entuziasmat de 0alzac si m-a convertit si pe mine. &iteam numai 0al-zac, tot ce ne cadea n mna. #junseseram eruditi n &omedia umana si ne ntreceam unul pe altul n cunoasterea personajelor, amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. &nd epuizam stocul, porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l mprospatam. #m raspndit amndoi pe 0alzac n clasa. 3nul dintre primii adepti a fost Eobert. l c,inuiam dndu-i sa citeasca cele mai proaste romane, Si Eobert le

gasea admirabile. &nd banuia ironia, ne marturisea ndo-indu-se1 %+ - 8rept sa va spun, nu l-am gasit pe ?@enfant maudii genial. E bine, dar nu prea... 0aietii l numesc comunist, anar,ist, si Marcu nu se supara, pentru ca el i-a silit sa-l numeasca astfel. *enea la scoala cu brosuri de propaganda socialista, cu cartulii de Engels si MautsP=, cu &apitalul lui Mar-. 5data a adus n geanta doua carti frantuzesti, cu scoartele rosii1 ?@uni>ue al lui Stirner si un volum gros de MropotPin. Marcu spunea ca sunt foarte interesante, dar baietii - informati de el - au aflat ca volumele sunt anar,iste si l-au privit cu teama. 'u l urasc, dar l dispretuiesc toti, cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iad bolsevic". Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anar,ismului. # spus numai ca e interesant si ne-a e-plicat, cnd l-am rugat, teoriile anar,iste. 8aca vrea, nsa, sa necajeasca pe aristocrati, se declara ucenic fatis al lui MropotPin si 0aPunin. #ristocratii sustin ca el e adept permanent al anar,ismului si al comunismului, dar ca nu se arata, de frica. 8aca cineva spune aristocratilor ca anar,istii si comunistii nu se pot mpaca, ei raspund ca toate acestea sunt vorbe. Marcu ncredinteaza pe feciorii de mosieri ca n putin timp li se vor e-propria din nou mosiile. &nd l-am ntrebat de unde stie aceasta, Marcu mi-a raspuns ca toate sunt scornite de el, ca sa se mai supere putin si feciorii de mosieri. a noi n clasa nu sunt dect doi, dar Marcu spune ca sunt peste masura de multi. 'u poate orisicine sta de vorba cu Marcu. a fiecare fraza pe care o rosteste, el gaseste motive sa se ndoiasca. 2e mine nu ma supara faptul acesta, ci dimpotriva, l socotesc foarte original. 'umai cnd gramadesc argumente peste argumente si Marcu nu le ia n seama pentru lucruri de nimic - care i se par ndoielnice -, numai atunci ma supar. &red ca lucrul acesta i face placere lui Marcu, si poate nu gresesc gndind ca nsasi tinta discutiilor e sa supere baietii. - -am "turbat"4 8e cte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul, Marcu e multumit. si trece degetele rasc,irate prin parul crliontat si nu-si mai gaseste locul. 8e aceea nu poate orisicine sta de vorba cu el. &nd se desc,ide vreo discutie generala n clasa, ntre baieti, si cnd intervin aristocratii, el trece de cealalta parte, fie c,iar nedreapta. Sfrseste ntotdeauna prin a "turba" pe aristocrati. ndeosebi pe 6urtuneanu. 6urtuneanu l numeste "evreu distructiv", uitnd ca are strnse legaturi cu un alt evreu, azimir, baiat bogat, cu ? care joaca saptamnal poc,er. 6urtuneanu nu-l poate suferi de cnd Marcu s-a aratat "nepoliticos" fata de el. .rebuia sa ne tundem toti, cu i cel putin numarul %, si toti am respectat ordinul. &ei ctiva care uitasera j au fost trimisi sa se tunda n timpul orelor, spre marea lor bucurie. 'umai 6urtuneanu venise cu aceleasi plete negre, n care nu patrunsese masina de doi ani. *enise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca, daca i se tunde baiatul, si-l retrage din liceu. Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul de motivare", n care scria ca elevul 6urtuneanu 2etre nu poate fi tuns, pentru ca a suferit de otita. n realitate, 6urtuneanu suferise de otita cu un an mai nainte, dar 6urtuneanu a ramas cu parul mare. 0aietii s-au revoltat si apoi s-au resemnat, ca directorul. 8irigintele nsa a cerut e-plicatii, si 6urtuneanu le-a dat. - n urma otitei racesc foarte usor. E suficient sa trec printr-un curent, tuns cum as fi, si numaidect ar reveni otita. 8e aceea...

- Sa-l tina ma-sa n vata, completa confidential Marcu catre vecinul lui de banca, dar att de tare, nct a auzit si .rollo. 0aietii rsera. - .e rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai nti. .e rog sa fii cuviincios. .e rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut, daca n-ai crestere de acasa... - *ezi ca te neci, i-a raspuns linistit Marcu. Esetele au mpiedicat pe 6urtuneanu sa continue. 8ar dupa sfrsitul orei a venit n banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas. Era foarte rosu si scuipa prin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata. -a insultat, l-a facut lipsit de buna crestere si a nc,eiat formidabil1 - Sa nu-mi mai ntnzi mna pe strada4 Marcu era suficient de rosu, dar parea linistit. Mi-a marturisit mai trziu multumirea ce o ncercase, pentru ca izbutise sa-l faca pe 6urtuneanu sa scuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas. Si de atunci nu-l poate suferi 6urtuneanu pe Marcu. 8e altfel, nici n-ar avea motiv sa-l admire, pentru ca nu-l cunoaste, n clasa, n fata profesorilor si a colegilor, Marcu nu-i dect rareori original. 'umai n discutiile noastre se arata asa cum e. 2oate se intimideaza n fata celorlalti baieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. 8ar pe mine m-a mirat faptul, si nu l-am putut e-plica, cnd Marcu n-a stiut sa analizeze mparat si proletar dect ntemeindu-se pe critica lui ;,erea. Si i s-a mai ntmplat lui deseori n clasa sa nu poata raspunde dect cu rezultatele altora. 2oate ca l intimideaza clasa si profesorul. Marcu mi spunea ca nu crede n nimic, ca se ndoieste de toate. &nd, nsa, sustine o teza sau combate alta, el se ndoieste cu o rara scrupulozitate numai de argumentele potrivnice. n ce priveste probele sale, el le afirma foarte sigur. 2oate nu-si da seama ca n asemenea prilejuri e.foarte putin sceptic. R 9G 9! #zi am citit cartea lui Ionel .eodoreanu1 3lita copilariei si am plns. 'u mi-a fost rusine1 am plns. M-am spalat repede cu apa rece pe fata, ca sa nu ma zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramnd. #m fost toata ziua ndragostit de Sonia. &red ca am avut c,iar mai mult succes dect Stefanei. Mam nc,ipuit frumos, interesant si glorios. M-am nc,ipuit la Medeleni, cntnd S,e,erezade, cu Sonia alaturi. #zi-dimineata, e drept, mi s-au ivit nca doi cosi. I-am cercetat mult timp n oglinda si m-am ntrebat daca ma va placea Sonia. #m ntrebat-o. Si Sonia mi-a raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult dect numarul cosilor de pe frunte... Dadarnic ma prefac1 sunt trist. Eu n-am fost la "tara" niciodata. Si cnd apune soarele primavara, din mansarda mea cu ferestrele desc,ise, eu visez la livezi si la crngurile nflorite, la izvoare, la iatacuri lu-oase, dudui si idile n vacanta 2astelui. Eu, nsa, n-am fost la tara niciodata. n serile de vara ,oinaresc pe strazi, pe sub salcmi si visez idile rustice, marturisiri sub plina luna, sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti niciodata. In serile de vara, zadarnic ncerc sa-mi sfrsesc capitolele din 6eli- le 8antec. Mi-e sufletul sc,imbat, iar eu sting lampa si visez. 8e multe ori m-am ntrebat ce am eu n serile de vara. 8ar n-am gasit raspuns. Iar astazi am citit 3lita copilariei si-am plns. #m plns, pentru ca eu n-am simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. Eu le-am visat numai. Eu n-am avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia mea. &nd eram mic, adormeam tremurnd de frig si ma jucam cu fetele

cizmarului de alaturi, care n-au avut niciodata ciorapi si purtau roc,ite de stamba. Iar eu numai am?@visat dudui si m-am jucat nainte cu fetele cizmarului. #m plns, dar am pus apoi cartea n raft si am rs. #m rs de mine, pentru ca eram nca sentimental si visator. Si mi-am spus1 3lita copilariei e o caramela buna pentru baietii slabi de nger, ca Eobert si ca 8inu. E o carte cu papusi lu-oase, cu poze si cu idile. E buna pentru copiii de boieri, care calaresc, fumeaza si saruta zarzari nfloriti. Eu n-am sarutat niciodata zarzari nfloriti. Eu mi-am muscat buzele, pentru ca nu stiam cine sunt. Eu ma ntrebam si ma c,inuiam sa raspund si ma ofileam negasind raspunsuri. Eu mi simteam carnea tremurnd si ma loveam, pentru ca eram sarac si nu puteam face ce faceau ceilalti. #m uitat toate acesteaH #m uitat romanul meuH Mi-am uitat sufletul, care sufera necunoscut de nimeni, si mintea, care se zbate dornica de ceea ce imbecilii din jurul meu ignoreaza pna si cu numeleH #m plns, pentru ca un adolescent bogat, frumos si cu parul castaniu s-a ndragostit de o boieroaica poftitoare de- tutun, care cnta S,e,ere9$ zade la pianH Mi-am recunoscut eu generatia n fericitii de la MedeleniH Mi-am pierdut eu vacantele pentru oc,ii Soniei, ori m-am vrt n camari cu ,rtoage, cu oc,ii lacramnd de miopie, cu trupul c,inuit de seva adolescentei si cu sufletul nfrigurat de asteptarea adevarului, pe care-l cautam zi si noapteH 3nde mi era ,otarrea mea de a ma arata lumii asa cum sunt, constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor meiH 3nde mi e dorinta crunta de a ma gasi si a ma poseda n ntregime, daca plng, pentru ca Stefanei a cunoscut "cel din urma basm"H #m uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduit naprasnic ca voi ajunge ct mai curnd cineva si ca atunci voi desface salbatic pulpele celor mai frumoase femei, numai pentru ca eu, E3, am ndurat ani de-a rndul c,inurile carnii, numai pentru ca E3 #m fost lipsit de bani si de trup frumos, si de oc,i frumosi, si de obraji frumosiH #m uitat si am plns pe foile unei carti din &ultura 'ationalaH #m sfrsit 3lita copilariei nainte de a sfrsi a lutte universelle a lui 8antecH Si nu mi-e rusine de mine nsumiH... 'u mi-e rusine de numele meu si de durerea mea, si de vrerile meleH... ....Dadarnic. Eu am ramas tot trist si tot ndragostit de Sonia. Iarta-ma, Ionel .eodoreanuK dar daca e-ista Sonia, spune-i ca un baiat urt, care nu stie ce vrea, e trist din pricina oc,ilor ei. Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mngiere. Spune-i ca nu cer altceva dect sa ma mngie si sa nu se nspaimnte de mine. Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo, din Moldova ei, spune-i sa-mi trimita adresa, pentru ca eu am sa-mi vnd cartile lui 6eli- e 8antec si am sa ma duc sa ma mngie Sonia... *I. 3'IC-+, ;EEM#'# n clasa I am ramas corigent la franceza, germana si romna. mi petreceam dupa-amiezile pe un maidan, descult, nadusit, miop, jucnd oina. #junsesem vestit n fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam n genunc,iul celui din careu. Se vorbea c,iar de intrarea mea n ec,ipa liceului. 8oua lucruri se mpotriveau, nsa. Mai nti, eram cel mai lenes, mai neglijent si mai rautacios din clasa. Si eram miop. 8aca vedeam prea bine genunc,iul adversarului, apoi nu mai aveam nicio-

9% data timp sa vad mingea, cnd ma aflam n careu. Scapam numai prin nepriceperea celui ce lovea. .rei corigente nsemna o repetenta aproape sigura. &nd am aflat vestea, mam gndit serios, un sfert de ceas, la sinucidere. Ma nspaimntau, e drept, c,inurile si moartea. 8ar pentru ca rusinea trebuia, oricum, spalata printr-un act de curaj, ma trudeam sa gasesc un mijloc, ca prietenii sa ma surprinda c,iar n clipa cnd voiam sa ng,it pastila. 'u stiam eu prea bine cum puteam sa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti, dar aceasta nu-mi stnjenea planurile. Ma nc,ipuiam disperat, cu pastila ntre dinti, luptnd cu prietenii ce voiau sa ma pastreze vietii. #uzeam c,iar cum strigam, zbatnduma1 . - 'u, nu... lasati-ma sa mor4... #ici, eram emotionat. 8intr-o nelamurita dorinta, mergeam cu gndul si mai departe. Ma nc,ipuiam mort. Daream prietenii uluiti, colegii bucurndu-se n ascuns de acest eveniment inedit si auzeam plnsul mamei. nc,ipuindu-mi toate acestea, lacramam, socotindu-ma persecutat de 6aradopol, barbat trupes, maior n rezerva si profesor de germana. 0aietii, la groapa mea, strigau1 - E un criminal, e un criminal4... Iar eu regretam ca, fiind mort, nu mai puteam sa-mi arat multumirea printr-un zmbet. 8upa un sfert de ceas, nsa, pe neasteptate, m-am linistit. M-am asezat pe o banca si priveam rndurile de fericiti ce ocupau bulevardul. - #cestia nu sunt corigenti la germana, constatai eu, ntristndu-ma. 8e germana ma ngrozeam. a nceput, socotii ca este o datorie patriotica sa nu nvat limba dusmanilor mei. Mai apoi, ncepu sa ma stapneasca teama de profesor. 'u ajunsese nca director. *enise de pe front cu o tunica ofitereasca si izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire. - Nas ,aben sie ,euteH M-a nfricosat preludiul acesta sase ani. &um sunt n banca I, trebuia sa raspund mai ntotdeauna1 - 8as /aus4 - Magarule4... #sa se raspundeH - H... - Se raspunde cu o propozitie ntreaga. 8e cte ori sa-ti spunH Nas ,aben sie ,euteH - /aben sie ,eute1 8as /aus4 - #sa se raspundeH - ...o propozitie ntreaga, bigui eu. SubRpropozitiile, privirile si proportiile profesorului de germana, uitam tot. - Iesi la lectie. 3nde e caietulH n caiet se aflau transcrise - cu litere "nemtesti" - cteva duzini de cuvinte pe care trebuia sa le nvatam. - 8rumulH - Neg4 -#rticolul... - 8er NegH -8as4... magarule. - 2odoabaH - Ss... rafH - &um Sc,rafH 2odoaba4 - Stiu ca ncepe cu s, ncercam eu sa-l mbunez. #tunci ma ajuta1 - S... sm... sm... - Sc,utnfH ezitam eu. - 8er Sc,mucP4, magarule.

- # sti4 - Nissen. - Di-l tot. - Nissen, Qust, geQusten. - &um face subjonctivul pasiv, persoana a IlI-a pluralH - a loc. .rei... M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa. Mama stia. 5 vestisera cinci prieteni, asigurnd-o ca am sa promovez la toamna. 6urtuna a trecut cu greu. Eu ma aparam, spunnd ca sunt "persecutat". - 8ar de ce te persecuta numai pe tineH - 'u stiu... #sa, vor sa ma persecute. 'e-am nteles sa-mi mpart vacanta n doua1 pna n august voi fi liber, dupa aceea voi nvata cu un meditator. Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l c,ema Sami. 'u avea dect saisprezece ani, juca nca nasturi, citea pe 'icP Ninter, dar nvata la scoala evang,elica si, la &onservator, vioara. - &um merge, miculeH - #sculta-ma, Sami1 astazi nu facem lectie. Mama pleaca la bunica. Mai bine mncam ng,etata. - #i tu baniH - Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet. - mi ramn si mie douazeci de bani... - 'u, lasa ca ti dau mai bine marci. 99 9" - &t sa-i spunem ca costa un caietH - &incizeci de bani. - Si daca nu-mi daH Sami era banuitor si destept. mi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin cartoanele neamtului ncartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. &nd ncepea ceasul lectiei, pentru ca asista si mama, Sami se arata sever. - Micule, jermana i dificila. Spuneam asta si la mama... 2na n septembrie, nu nvatasem nimic. 8ar au plecat nemtii si ministerul n-a mai cerut germana n clasa I gimnaziala. Scapasem. 8e atunci, germana ma obsedeaza. R #cum, profesorul a ajuns director. 6ata i s-a mai nasprit, glasul rasuna formidabil n fiecare dimineata si, cnd se nfurie, palmuieste elevii. - 8e ce vii trziuH 0aiatul cu g,iozdanul ncremeneste lnga usa. - ...sa vedeti... -Mars4... boule. Mie mi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit dect o singura data. mi uitasem umbrela n clasa, si m-am dus s-o iau. 8ar toate usile erau ncuiate. #m sarit atunci pe fereastra. 2asii domnului director s-au auzit, durerosi. M-am ascuns dupa usa. - &e-i cu dumneata aiciH - ...umbrela... - # sunat de iesireK de ce n-ai iesitH - #m iesit. 8ar m-am ntors. 5c,ii directorului se nflacarara. - Si... pe unde ai intratH ntrebarea rasuna, pentru mine, ca o trmbita. 'u aveam nici curajul nici puterea sa-i raspund. 3itasem cine sunt si ce cautam n clasa cu un director si

o umbrela. 8eodata, mi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta, de trei ori spre stnga. 5brajii mi se nrosira de rusine si usturime. 5c,ii mi lacramau. .remuram, o data cu umbrela. - Iesi4... Magarule4 8ar nu aveam pe unde iesi. Ma apropiai de soba, fascinat. - #i sa-ti arzi ,ainele, nataraule4 i multumi pentru sfat, cu o privire umila si umeda. 8ar germana, tot n-o nvatam. #nul acesta, mi-am e-asperat profesorul. - 8omnule, va rog, eu mi-am uitat caietul acasa... 9: -3nu... Eram fericit ca cel putin nu ma mai c,inuia la tabla. &nd ma striga, apaream palid, rigid, cu caietul si cartea. - Nas ,aben sie ,euteH 6ireste, trebuia sa raspund eu. &a sa simulez lectia nvatata, ma pripeam. - ebens ;ote. - 'u ;ote1 ;oet,e... 8ar nu stiam. 8upa un rastimp mai lung sau mai scurt, sfrseam ntotdeauna cu "insuficient". R n fiecare luni dimineata, ma plimb nfrigurat printre banci, gndin-du-ma la 0rand al lui Ibsen. #ceasta mi da curajO Ma ncrunt si ma socotesc 0rand nfruntnd furtunile. 'ici 0rand nu era nteles si nici eu nu sunt nteles de profesorul de germana. 'e potrivim. 2oate avem acelasi suflet. &nd ma plimb printre banci, simt prea bine aceasta. 8ar cnd e zgomot n clasa, nu mai pot gndi la 0rand. Ma trudesc cu pumnii la tmple, dar nu izbutesc sa-l evoc. 'u vad dect niste munti acoperiti cu zapada. 'u se arata 0rand. Si atunci tremur, si mi se strnge inima, si ma zbucium, cum se zbuciuma 6anica la c,imie. 'u stie nimeni aceasta, dar eu trec prin clipe grele cnd nu se arata 0rand. #tunci ma apuc sa nvat cuvintele la germana. 8omnul director, nsa, nu e un om rau. nainte de nc,eierea anului, ne c,eama pe cei amenintati, la "ndreptare", n cancelarie. E cald, si domnul director fumeaza. - &e stitiH -Sc,iller. - Stiti voi pe Sc,illerH 'oi zmbim, pentru ca toti trebuie sa zmbeasca de cte ori glumeste d-l director. - /aiH Stiti voi pe Sc,illerH ntelegem ca zmbetele n-au fost de ajuns. 3nul dintre noi rde. &tiva ne ajutam de batista, d-l director e satisfacut. 2rudent, mi ng,iontesc vecinii. Esetele trebuiesc sa nceteze, pentru ca d-l director e serios. 8aca rdem prea mult, se ntuneca. - Ia sa dati un e-temporal... 8e data aceasta, nu se supara. 'e asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate, si gndul lui e la via din judetul 2ra,ova. 8upa un ceas si cincisprezece tigari, d-l director ne daruieste fiecaruia media "suficient". -Magarilor4... /aiH 97 *II. &5EI;E'.#

!G iulie S-a sfrsit scoala. Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica. #m ramas corigent, pentru ca am vrut euK sau, mai e-act, nu am promovat, pentru ca nu am vrut. 'u mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavrsire lipsit de vointa. 'umai inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar, pentru ca citesc pna noaptea trziu carti de stiinta. Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc, nu-mi impun asta. 8ar ei nu au vrut sa nteleaga. .otul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat. In cea din urma lectie, *anciu ne-a spus1 - &ei care vor sa-si ndrepte notele, sa vina peste trei zile la orele doua dupaamiaza, la liceu. 2ot sa-si ndrepte orice nota, pentru ca i ntreb din materia fiecarui trimestru. Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient". M-am ridicat pe o banca si am strigat catre clasa1 - n noaptea asta nu se doarme, baieti4 Spuneam oricui voia sa ma asculte1 - Ma apuc sa nvat la doua. ucrez pna la zece noaptea. Mannc, ma culc, ma scol la doua. ucrez pna mine dimineata, apoi repet operatia de doua ori. #stazi ispravesc trigonometria, mine pna la prnz nvat din algebra combinatiile, binomul lui 'eQton si triung,iul lui 2ascal. 8upa-masa sfrsesc algebra. 2oimine repet. Easpoimine ies Ia tabla cel dinti si l tmpesc pe *anciu. n trei zile nvat ce n-am nvatat un an si scap... 8upa aceea ma culc si dorm patruzeci de ore n sir, ca &,ampollion dupa ce a descifrat ,ieroglifele... Eram entuziasmat si credeam. &nd ma parasea, nsa, entuziasmul, ncepeam sa ma ndoiesc. 8ar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar. #casa, cum am ajuns, am mpartasit ,otarrea mea. Spuneam1 - 2na mine dau dracului trigonometria. S-a sfrsit masa si eu m-am urcat n mansarda. &ald, si mie mi era somn. mi spusei1 - 'u ma pot apuca deodata de matematici. .rebuie sa-mi obisnuiesc creierul. Si citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea ctusi de putin legatura nici cu binomul lui 'eQton, nici cu triung,iul lui 2ascal. 9C - /aide, mi poruncii cu glas tare, cnd vazui ca se face trei1 ,rtie, creion, tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie. 2rudent, ndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia1 un volum din #uguste &omte, Istoria literaturilor romanice, voi. III, a lui Iorga, Sanctuaires d?@5rient de Sc,ure, revistele, brosurile, si adunai tot ce-mi poruncii. - 2rimele lectii nu sunt grele deloc, mi marturisii cu jumatate de glas, ca sa-mi fac curaj. Sa ncepem cu liniile trigonometrice1 sinusul si cosinusul. 8ar ma aflai citind prefata, n care dl. .utuc reproducea un pasaj de d-l 0ianu. n pasajul acela, autorul afirma ca, cu toata inteligenta dumi-sale, socotita de profesori obtuza matematicei, cartea de trigonometrie a lui Spiru /aret i s-a parut delicioasa. - .rebuie ca e, ntr-adevar, foarte interesanta trigonometria, mi spuneam eu, fara convingere. 8ar de cte ori ncercam sa citesc primul capitol, descopeream ori ca creionul nu e destul de ascutit, ori ca tabla de logaritmi nu e la ndemna, ca fereastra scrtie, ca nu mi-am asezat comod picioarele, ca gulerul de la camasa ma supara, ca ,rtia de pe masa e patata, ca praful de pe iconita n-a fost sters de la 8uminica .omii, ca s-a uscat cerneala n calimara, ca n-are sa-mi ajunga ,rtia s.a.m.d.

#uzii ceasul trei si jumatate. - /aide, domnule4 ma rastii eu catre mine nsumi. Si desenai un cerc si-l mpartii n patru si scrisei la fiece capat al diametrelor cte o litera mare1 #, 0, &, 8. Si mi nc,ipuii ca am un arc de treizeci si cinci de grade si unii e-tremitatea arcului cu centrul cercului. 8ar observai ca obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade. - #sta nu-i bun4 rostii eu, bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc. #sta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e % supra radical din minus $, iar cosinusul $ supra radical din %. Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul, cu un arc numai de treizeci si cinci de grade. 8ar, cnd fu sa-l crestez cu doua diametre perpendiculare, luai n seama ca cercul sters cu creionul mi atrage atentia. #tunci mototolii ,rtia si o zvrlii pe fereastra. #l treilea cerc era mai reusit, si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. #rcul era #0U%"V, iar la centru pusei 5, pentru ca asa se pune ntotdeauna la centru. #poi am citit trei pagini fara sa ma opresc. Erau foarte bine scrise si foarte limpede, dar n mansarda era cald, si eu ma gndeam ca peste o luna voi fi n 8umbrava Sibiului. 2na seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai mi ramasesera o suta nouazeci si una. #ceasta, pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul receK la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame 9+ si m-am cobort sa manncK la sase jumatate am citit o revistaK la sapte mi-a fost sete, la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul, la sapte jumatate am devenit melancolic auzind ciripitul paserilor, la opt m-am socotit persecutat, la opt si un sfert am aprins lampa - cu toate ca nu era absoluta nevoie - la opt jumatate miam e-aminat fata n oglinda, la noua fara douazeci am luat niste nsemnari psi,ologice pentru romanul meu, la noua fara zece m-am ,otart sa ma odi,nesc putin ca sa nu ma surmenez, iar la noua fara cinci am fost c,emat la masa. 8upa masa am descifrat la pian foarte mult, ceea ce nu se mai ntmplase de ctiva ani. Era unsprezece si un sfert cnd m-am suit din nou n mansarda. - asa, mi-am spus. Sa nu-mi obosesc oc,ii citind noaptea. Sa pun ceasul sa ma scoale la trei. #m nceput sa ma dezbrac, fericit. 'u e prea devreme la treiH /otari1 ma scol la patru. &nd ma ndreptam spre masa, sa sting lampa, m-am razgndit si am pus ceasul sa sune la cinci. Si ceasul a sunat la cinci. 8ar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat sa sune. - Ia mai slabeste-ma, i-am spus pe jumatate adormit, ca si cum ceasul ar fi fost de vina daca a sunat la cinci. Si m-am ntors pe partea cealalta... - 0re, ai matematica4... Scoala-te4 - Ei, si ce e daca am matematicaH Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe eaH Si iar am adormit. 8ar m-a lovit lumina diminetii n oc,i si m-am desteptat. # nceput sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult dect trebuia. #m nceput sa ma ocarasc n gnd cu glas tare. - 'u sunt dect un adolescent ca si toti ceilalti. '-am sa ajung niciodata nimic. 'u-i nimic de capul meu. 2acat de timpul pierdut cu scoala. '-am vointa nici ct un clapon. .oate acestea, menite sa ma cutremure si sa ma ndragosteasca de trigonometrie.

Dadarnic. 8upa ce m-am spalat si m-am mbracat, am nceput sa citesc un capitol din cartea lui Iorga. - ...'u sunt att de naiv sa ma consum la sase cu matematicaH n realitate nu era sase, ci sapte fara cinci. #m citit din Istoria literaturilor romanice pna la opt. #tunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasit rasfoind nfrigurat logaritmii. 2area foarte multumit. - MergeH MergeH - ;reu, foarte greu. 8e la patru ma lupt cu ea. 'u stiu ce-oi face. Sunt foarte obosit. .atal ma privi mngietor. - Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar. &red ca n-o fi att de rau sa va asculte greu... - # spus ca ne asculta foarte greu... a opt si un sfert am nceput sa socotesc cte pagini mai aveam de citit si leam mpartit la numarul orelor disponibile. #m repetat socoteala de trei ori, pentru ca parea ca ma intereseaza foarte mult rezultatul e-act. #m desenat un cerc. - Ei, si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la e-amenH - #re sa ma lase corigent. - Ei, si ce-are sa fie daca m-o lasa corigentH - #u sa rda toti de mine. - Ei, si ce-are sa fie daca au sa rda toti de mineH ndoiala nu mai ma lasa sa mpart cercul n patru si sa-i nsemn e-tremitatile diametrelor #, 0, &, 8. - &e-mi pasa mie daca ma lasa corigentH 'u stiu eu cine suntH 'u sunt euH #veam dreptate1 eu eram. 8ar aceasta nu nsemna nimic pentru *anciu. - Ei, si ce-mi pasa mie de *anciuH #sa era1 ce-mi pasa mie de *anciuH - &,iar e mai bine sa ma lase corigent. #m destula vreme la vara sa nvat cu srg. #m sa nvat patru ceasuri pe zi, de va ramne *anciu uluit. Si atunci nu ma va lasa corigent la anul, nici n clasa a *3I-a. .rebuie sa nvat, odata, temeinic matematica. #m sa nvat la vara. E c,iar foarte inteligenta ,otarrea mea1 sa nvat la vara... Mi-am strns bucuros cartile si le-am ng,esuit sub masuta cu reviste. #m alergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la e-amen. - &um, voiti sa promovez iarasi superficialH Si la anul sa ramn iarasi corigent, si iar n clasa a *lII-aH .rebuie sa nvat, odata, temeinic, matematica. a vara, am vreme destula. E foarte inteligent ceea ce fac... #stfel, si anul acesta, ca ntotdeauna, ramn corigent. &eea ce era de asteptat. Si ceea ce eu prorocisem, numai pentru mine, nca din iarna. "G "! *III. 2EEMI#'.II #zi-dimineata s-au rnduit banci n curtea liceului, s-a adus o catedra, cteva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. 0aietii se adunau grupuri, mbracati de sarbatoare, cu fetele luminate, mai seriosi si nerabdatori. 3nii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau oc,ii pe cartile cu numele premiantilor. Se ntorceau, si vestea se mprastia printre banci. &el premiat, nrosindu-se, se prefacea ca nu crede. - 'u-l ascultati... minte4 8e fapt, nsa, crezuse cel dinti.

0aietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datori sa rda si sa dispretuiasca. .uruiau binevoitor pe cei mici. #poi priveau cu totii pregatirile de lnga catedra si masa cu carti, comentnd figurile profesorilor. "0alaurul", servitor paros, si plecase capul ca sa auda poruncile domnului director. 3n secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor, ordonati alfabetic. &tiva parinti se ase-. zau timizi n bancile din fata, salutnd, zmbind, profesorii. &lasele a *-a si a *i-a apreciau e-agerat glumele celor din a *il-a si a *I/-a. #ceasta, n nadejdea ascunsa ca vor fi primiti n grupul lor. Stateau alaturi de cei din clasa a *3I-a si le sorbeau cuvintele. &nd li se adresau e-clamari, erau fericiti. 3nii aveau norocul sa fie ntrebati, cu altii se ncepeau c,iar comentarii. #ceia erau privilegiatii. 2rietenia cu "cei mari" se datora, fara ndoiala, multor "gentileti" la bufetul liceului, la bodega din colt sau la curse. #ltii si statorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti, prelungite, n taina, pna dupa miezul noptii. a zece si jumatate ncepu "serbarea". 8omnul director, pe catedra, rosteste o cuvntare ocazionala. #rata "activitatea liceului, procentul de promovati si de premianti", sfrsind prin ndemnuri. - ...la liceul nostru, doamnelor si domnilor, munca elevului, staruinta lui, inteligenta si perseverenta - mai bine zis - a acestui elev staruitor si inteligent, care nu si-a pierdut timpul, ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit fara zgrcenie liceul nostru, staruinta acestui elev, care sunt multi n liceul nostru, a fost rasplatita. Sa spunem deci, doamnelor si domnilor, dupa acest al saptelea an de e-istenta a liceului nostru, dupa fapta si rasplata... 0aietii, din fiind, aplaudau si c,icoteau pe sub banci. a rastimpuri, profesorii ntorceau capetele si i priveau aspru. &nd s-a cobort d-l director, maestrul de muzica a nceput sa-si adune baietii pentru fanfara. 'u gasise dect noua. . "$ - 8-l 0oloveanuH... ntreba, mai mult din oc,i, directorul. Maestrul e-aspera. - /aideti, domnilor, ce 8-zeuH 3nde e toba mareH &ti trompetisti alto suntH .rompetist alto eram si eu. 8ar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupa fiecare sedinta. &eea ce m-a ,otart sa nu mai vin la repetitii, de doua luni. &a sa nu ma vada, ma pitii sub banca. Maestrul si-a strns bag,eta si - obez iluminat - a nceput. "Marsul" era una din numeroasele sale compozitii. 6ara tromboane suficiente si cu un tobosar anemic, fanfara nu izbutea sa emotioneze. Melodia se pierdea pe alocuri, acoperita de acompaniamentul trompetelor alto. 6i-nalurile se mplineau mai ntotdeauna fals, spre ciuda d-lui director. Maestrul se zapacise cu totul. &nd metalul tremura cu un semiton mai jos, se apropia de cntaret si-l lovea cu bag,eta. - #m sa te spun d-lui director... #poi, catre "dreaga fanfara1 - 8uc ?@ nu veniti ia repetitiiH... 6orte, acolo, forte4... #plauzele prea lungi, au facut sa roseasca pe director si pe maestru. - Sa cnte 2otpuriu4 dumitale, propuse imperativ d-l director. 0aietii asteptau ca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului. -0ravo4 0ravo4... 5 privire de lnga catedra i linisti. 2arintii devenisera nerabdatori. 2remiantii transpirau. - Sst . a patru, ncepeti... 3n, doi... "2otpuriul national" ncepea cu o doina. 8ar solistul, un brun nalt si scoflcit, obosise. &nd trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri, si umfla obrajii, stacojii, si nc,idea oc,ii. Sunetele se ngrosau, se naspreau. - 6iranescule, mai cu putere4... implora maestrul, strngnd bag,eta. 3n grup

de elevi dinapoia fanfarei repetara ncurajarea1 - 'u te lasa, 6iranescule4... Solistul rasufla umed cnd se sfrsi doina si ncepu srba. ntreaga fanfara zmbea publicului, maestrul zmbea fanfarei, iar publicul acompania cu vrful g,etelor. ;rupurile de elita, din fiind, organizara un acompaniament pe pupitre. 2arintii ntorceau capetele, ntrebatori. #tunci, d. director se ridica si, n mijlocul srbei, glasui1 - /ei4 *oi, aia din fund, va dau afara... 8iletantii amutira. #muti, peste putin, si fanfara, acoperita cu aplauze. &inci minute pauza. #poi, ncepu premiile. 3n secretar, peltic, striga. - 0radescu Mi,ail, clasa a *3I-a reala, premiul I cu cununa. "% 6anfara intona arpegiul glorificator1 - 8o-mi-sol-do. 8o-sol-mi-dooo... 8o-mi-sol-do... 8estul... *asilica 8umitru, clasa a *III-a reala, premiul al doilea. - 0ravo4... 0ravo, 8umitre4 *asilica 8umitru, nalt, g,ebos, cu urec,ile lungi, ciupit de varsat, pistruiat, cu nasul rosu si fruntea ngusta, nainta timid, ca fiu de spalatoreasa, pna la masa cu premii. 8irectorul i zmbi dulceag, i strnse mna si-si netezi apoi ncruntat pletele. Se strigara alti fericiti si sr-guitori elevi. si luau fiecare bratul cu carti sau numai cte o carte si, cu fetele mbujorate, se ntorceau mpiedicndu-se, nemaicuteznd sa intre n banci. *orbeau ntre ei, si cercetau premiile, iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. &eilalti, multimea anonima a promovatilor mediocri si a corigentilor - dintre repetenti nu venisera nici unul la serbare - aplaudau fals rasplata colegilor ncununati. -0ravo, Mandea4 - Sa traiasca4 -0ravo, Sandule4... Strngeau mna lui #le-andrescu #le-andru, dar ei gndeau ca fiecare ar fi putut fi, tot pe dreptate, ncununat. Si unii se ntunecau, iar altii e-agerau masca bucuriei, aplaudndu-si din rasputeri colegii. Eu ascultam si mi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petrecea nlauntru-mi. *oiam sa par linistit, ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei ctiva neg,iobi ncoronati. 8ar, nconjurndu-ma premiantii, simteam ca mi slabesc puterile. In curnd aveam sa-mi trmbitez ura. 3ram pe acei adolescenti cu fruntile nguste, inculti si impersonali, care si nvata lectiile, se duc la cinematograf si se masturbeaza n fiecare noapte. 3ram trupurile acelea plapnde sau robuste, albe, negricoase si fetele roze sau palide, cu oc,ii ncercanati si supti. Munca mea si torturile mele, si rezultatele mele nu erau pretuite. #ceasta, pentru ca nu puteam nvata matematica si nu stiam germana. <udecam cu o fierbinte nedreptate. &eea ce mi placea mie, acelea erau necesare. &e sa fac cu matematica la stiintele naturaleH - nvat ce-mi place mie, m-auziH .oti suntem niste imbecili... nc,eiam astfel, brutal, discutia cu un coleg premiant. - Imbecili, m-auzitiH... 2oate urlam, pentru ca se ntorceau capete catre mine, si colegul s-a j furisat, intimidat. M-am linistit,apoi, gndind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turma adolescentilor. &a ntotdeauna, ca sa ma mngi, e-ageram. #m cercetat cu 8inu listele ce se lipisera la un geam. 8in clasa noas tra eram patru corigenti la matematica1 8inu, &,ioreanu, eu si 0ona 8inu mi era prieten. &eilalti doi, cei mai prosti din ntreaga clasa. "9

6aptul ar fi trebuit sa ma umileasca. #ltadata, aveam cel putin tovarasi mai selecti de corigenta... M-am ntors cu 8inu, glumind. &nd venii la masa, ntrebai de la usa1 - Stiti cti corigenti sunt de la noi, din clasa, la matematiciH Saisprezece. S-au mirat cu totii. Ma priveau prietenos si ncercau sa ma consoleze. Eu ma prefaceam trist, dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic si ca mama nu ma va lipsi de bani n saptamna aceasta. Mi-au cerut amanunte asupra serbarii, asupra profesorilor, prietenilor, colegilor, cunoscutilor, necunoscutilor. # trebuit sa ma prefac trist pna seara. Sau, poate, sunt cu adevarat trist... IW. *#&#'.# E cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. 'u ma gndesc la corigenta. #m sa ma apuc de matematica la sfrsitul lui august si tot atunci am s-o nvat. Sunt liber, sunt stapn pe timpul meu. M-am gndit mult daca nu trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna. E un gnd care se ntoarce rabdator, de cte ori izbutesc sa-l ajung. Ma framnta noptile. #r fi att devfrumos sa fug... 'u stiu daca mi lipseste curajul. Ma gndesc la attea piedici pentru care nu sunt nca pregatit sa le nfrng. Eu nu nteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul. 8aca as capata unul, mi-ar fi usor sa ma descurc. 2rietenii toti mi spun ca si ei au vrut sa fuga. 6uga mea nu e nsa o trecatoare nostalgie dupa aventuri, nici o copilareasca predare n fata plictiselilor scolii. Eu trebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica, pe care nu o nteleg, dar care mi stapneste vointa. Simt ca mi s-ar rupe sufletul, ca m-as sufoca altfel. Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu, luptnd. #ici, n mansarda, ma lupt numai cu mine. #m ajuns un campion ncercat, un calau al sentimentalismului, un temnicer cu inima rece. 8ar trebuie sa lupt cu oamenii. #ceasta e o porunca din launtrul meu. Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba mpotriva celorlalti si mpotriva mea, care vietuiesc n celula si nu stiu sa nfrng n viata. 8aca as fugi, as fi att de puternic... Ma g,icesc ratacind singur, fara teama de mine, fara griji, muncind si citind att ct vreau eu. &red ca nimeni nu m-ar recunoaste, ntr-att as vietui o viata straina. "" &el din urma ndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut, ntr-o dimineata, pe o banca la Sosea, si am petrecut patru ceasuri de vorba cu un vagabond. &iteam o nuvela de 2anait Istrati. *ecinul meu de banca m-a rugat sa i mprumut revista. # citit-o repede. #m intrat, apoi, n vorba. 3n evreu tnar, prost mbracat, care ratacise mult si ndurase multe. Mi-a spus de umerii zdrobiti n porturi. Eu am nteles ca n-am sa pot ajunge niciodata ,amal si mam ntristat. Mi-a vorbit, nsa, de viata stranie pe care o duc pianistii cabareturilor de periferie, mbarcati pe vapoare levantine, ajunsi n porturi calde, dormind n ,oteluri murdare, petrecndu-si noptile n orc,estre de naufragiati cosmopoliti. Eu mi simteam carnea ncrncenata de bucurii. Mi se parea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit. .narul fugise din 0asarabia, fusese picolo ntr-o cafenea din 0rasov, ajunsese ucenic ntr-o ceainarie din &onstantinopol, apoi paznic la o magazie de lemne n Smirna, fugise din nou, pe un vapor grecesc,-pna la &airo. #ici a ramas aproape un an. '-a putut nvata englezeste. &iteste ruseste, romneste si frantuzeste. E inteligent si incult. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele sale politice, dar i le-am g,icit. #m vorbit amndoi despre 2anait Istrati, pe care l adora. Eu am ncercat sa-l conving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. .narul m-a

numit, glumind, "burg,ez" si m-a asigurat ca nu pot, nca, ntelege pe 2anait. 8espre ce n-am vorbit, patru ceasuri, pe banca pustie, n amiaziH &nd ne-am despartit, plecam cu alte doruri, cu alt pas, cu alt zmbet. # doua ntlnire m-a facut sa gndesc asupra unor fapte de viata vie, pe care le cunosteam din auzite sau din carti. ;ndurile mi-au daruit alti oc,i, cu care mi priveam mai banuitor tovarasul si mai prudent aventura mea. #m ntrziat de vorba ntr-o berarie pe care mi-o fi-ase el. -am ntrebat cum a venit la 0ucuresti. 8in tot ce mi-a povestit, capatam impresia ca ma minte. Mia spus ca venea de la /amburg, ca "lucrator". Se ferea sa precizeze meseria. 6urat de vorba, mi-a marturisit ca parasise 2arisul acum zece zile. 3itase de /amburg. ntelegeam ca petrecu-X se mult timp n 6ranta. Era prea?@ incult ca sa retina attea numiri, attea locuri, attea minunatii, dintr-o convorbire sau dintr-o carte. *orbea curgator, cald, amestecnd fraze de argot, pe care nu le ntelegeam ntotdeauna. 2e mine ma cuprinsese, dintr-o data, nencrederea. l priveam corect si, poate, cu banuieli n oc,i. 'u ntelegeam cum se putuse strecura prin attea tari ca lucrator. ncercai sa-l surprind. .ovarasul meu a nceput sa rda, fermecat. # rostit atunci o njuratura - savuroasa, m-a asigurat el Y pe ruseste. Mi-a spus ca nu sunt dect un simplu "burg,ez detectiv". ": &a as putea intra agent la Siguranta, sa urmaresc tipii suspecti. #poi a cerut o sticla scumpa de vin si a nceput sa-mi povesteasca o suma de lucruri care ma entuziasmau prin ineditul lor, prin cinismul cu care erau marturisite. .narul traia n fiecare oras, din ceea ce cstiga, cu o "fata" mereu sc,imbata. #vea o ciudata nsusire de a supune vointa fetelor de trotuar, si alegea pe cea mai frumoasa. ;asea astfel casa si bani. El vagabonda n timpul zilei, fuma n gradini publice si seara juca biliard n cafenele pna la ceasul cnd trebuia sa-si ntlneasca tovarasa. 2ovestea toate acestea antrenant, golind pa,are, ncercnd sa ma nspaimnte prin imoralitatea sa. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea, ci de faptul ca-i aprobam faptele. #s fi vrut sa descopar o ncercare de revolta, de dezgust, si strngeam buzele de furie ca aventurile lui ma attau, ma seduceau. 'encrederea n putinta unei vieti de munca si rataciri nu ntrzie sa ma ntristeze. 8ezvaluii noului meu tovaras toate ndoielile. El ma sfatui sa ramn acasa pna ce voi creste destul, ca sa nu ma scrbeasca traiul parazit si nerusinat. mi preciza, apoi, tot ce-mi trebuia pentru fuga. #ctul de nastere, de bacalaureat nu pretuiau, trebuia sa fur bani multi de acasa, bijuterii, sa-mi capat un pasaport pe un an, sa ma fac cetatean rus la legatia din &onstantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia mna cursa #le-andria-'agasaPi. 2e drum, la ntoarcere, ma nc,ipuiam n mijlocul furtunii, lovind clapele unui pian ametit de tangaj, beat de nesomn, de spaima si de entuziasm. #m ajuns, noaptea trziu, acasa. n mansarda patrundeau miresme de gradina prin ferestruicile desc,ise. 2odelele de lemn abureau n luna. #m dormit fericit, ,otart sa rup cu tot ce e mediocru, nabusitor, impus de straini, n viata mea. M-am desteptat tulbure de vinul pe care l bausem cu noul meu tovaras, de visele pe care le visasem. #m nteles ca ma leaga nca multe doruri de casa1 mansarda, cartile, romanul. &a sa plec, mi trebuiesc bani, curaj si siguranta ca nu voi tnji dupa biblioteca mea. &eea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e tocmai faptul acesta, ca poftesc n acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si vagabondajul. Ma c,inuie mplinirea unei munci aspre, neodi,nite, nebunesti si ma c,inuie fuga, ratacirile printre suferind. 'u stiu cum se vor mpaca dorurile acestea. &red, nsa, ca mi lipseste o vointa adevarata, care sa aleaga anumite

nazuinti si sa se consume satisfacndu-le... R E tot mai cald. '-am lucrat nimic la romanul meu. /rtiile si caietele ma asteapta n sertar, dar eu citesc pe #natole 6rance si visez n fie"7 care seara. Ma ntlnesc tot mai rar cu prietenii. S-au risipit. &u att mai bine, mi spun eu, fara sa cred n fericirea care ma asteapta n singuratate. &itesc mult, din zori pna la miezul noptii, si adorm ndobitocit, cu gesturi strivite, ca ale unui om e-asperat de caldura si nesomn. #stept cu resemnare sfrsitul lui iulie, sa plec n tabara de la 8umbrava Sibiului. &ercetasia mi s-a parut ntotdeauna o institutie e-altata si dubioasa. 'oi ne-am nscris pentru ca capatam permise pe &.6.E. #m facut, totusi, drumuri lungi mpreuna, am dormit nopti frumoase n 8obrogea, am ratacit n 0ucegi, am colindat muntii 'eamtului. 8aca le-as scrie, toate acestea mi s-ar parea literatura. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. Ma dezgusta afectarea, nenaturaletea. n 8umbrava am sa-mi fac un cort singur, retras, n cel mai nepatruns colt. #colo am sa stau noptile, sa fumez si sa visez. 2oate am sa scriu romanul. Si poate am sa ntlnesc o eroina. 6raza cu eroina e de-a dreptul stupida. n roman voi scrie ca doream 8umbrava, pentru ca la 0ucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". #ceasta suna frumos. 'e-o spune mereu un pedagog brun, serios, ncruntat, cu educatie prusaca. 8aca el ar fi directorul liceului, ne marturiseste, ar face educatie cazona cu noi. 2edagogul spune despre 0ucuresti1 "acest iad de seductii". &iudatK mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. 8umbrava mi place, pentru ca o cred ispititoare si curata. W. <3E'# 8E *#E# " august #m ajuns acasa. #m ajuns putin obosit, trist, ca ntotdeauna dupa o noapte petrecuta ntr-un tren aglomerat. #m dat prea putine lamuriri. #m spus ca ma ntorc att de devreme pentru ca mi s-au sfrsit banii. #poi m-am urcat n mansarda si am dormit pna seara. '-am visat nici o fecioara bruna, ceea ce m-a ntristat n somn si m-a bucurat la desteptare, mbracndu-ma, fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea mea. Ma minteam, ca ntotdeauna, cu seninatate. 'u puteam fi multumit, pentru ca nu pricepeam nimic, dai nimic, din toate cele ce se ntmplau n suflet. # doua zi am citit mult. &iteam cte doua pagini pe ceas. 3rmaream literele cu oc,ii, dar eram cu gndul n 8umbrava. Sau priveam plopul din fata, silindu-ma sa par trist. &u toate ca nu ma putea admira nimeni, "C cautam sa iau atitudini "interesante". mi dadeam perfect de bine seama ca sunt ridicol, dar ispita era mai puternica dect mine. #u trecut. #stazi m-am desteptat cu mintea limpede, constient, ntartat, plin de vointa. n dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. Sunt sigur ca nu ma va putea nfrnge nimeni. Sunt o forta peste care nu se va putea trece. 2rofesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca, cum se va redesc,ide scoala. 2entru ca sunt ,otart sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedicaK de la toamna am sa ncep sa nvat serios. #ceasta numai ca un e-ercitiu de vointa. #m sa pregatesc, c,iar, stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe *anciu. Si aceasta ct mai curnd. Sa se afle odata cine sunt.

C august M-am ntristat citind ulima pagina. #u trecut trei zile si nca n-am desc,is caietele de matematica. #ceasta dovedeste pentru mine foarte mult. 8ovedeste... 8ar sunt zadarnice orice e-plicatii. Eu stiu ca n-am vointa. Eu stiu ca tot ce scriu, scriu numai ca sa-mi att vointa, ine-istenta. 8ar, poate, nu stiu nimic. Ma simt att de zapacit cnd ma trudesc sa aflu ceva din sufletul meu. #r trebui ca la toamna sa ncep sa studiez atent psi,ologia. 2oate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma cunosc pe mine nsumi. 'u ma pot analiza serios, pentru ca mi trec alte gnduri prin minte tocmai cnd am nevoie de mai multa patrundere. #poi, nu stiu de unde sa ncep. E foarte usor sa spui1 "&unoaste-te pe tine nsuti4" 8ar as vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva cnd a ncercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep nimic. 'u pot distinge ceea ce e firesc n sufletul meu de ceea ce nu e-ista dect prin imaginatie. 'u ma recunosc n multe gnduri si nu pricep rostul multor sentimente. 'u pricep de ce sunt cteodata trist si de ce alta data mi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta, care ar trebui sa fie ntesat numai cu analize facute pe ndelete si cu toata seriozitatea. 2oate am sa pricep la toamna, cnd voi studia psi,ologia. !" august S-au ntors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. n cea din urma zi au nceput sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasm salbatic. Eu n-am regretat nimic. 8inu mi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit n Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze, frnturi de cnteceK mi-a reprodus, cu jocuri de fizio"+ nomie, fericirea, durerea, disperarea fetelorK mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a aratat originalele. 8inu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. 3mbla pe strada fara palarie si, cnd e sigur ca nu-l vede nimeni, si lasa un crliont pe frunte. Ma viziteaza des si ma ntreaba cnd ncep sa nvat la matematicaK aceasta, ca sa nceapa si el. Eu i-atn fagaduit - ncruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. ucrul acesta am sa-l fac. .rebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi ncapatna, am sa izbutesc. 8oar nu mi-o lipsi ntr-att vointa. $G august #m fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de director, prin care se vesteste ca e-amenele de corigente vor ncepe la !" septembrie. &eea ce nseamna nca douazeci si cinci de zile libere. M-am nteles cu 8inuOsa amnam pregatirea, corigentei pna la ! septembrie. $$ august #m descoperit pe &arl=le. n caietul meu de nsemnari critice am scris astazi douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara. ai septembrie ma apuc de matematica. $+ august Stiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi ncui cartile timp de doua saptamni. &eea ce ma ncurca mult e faptul ca 8inu mi-a adus trei volume din ;ourmont, unul din <acP ondon si versurile lui Samain. &artile nu sunt ale lui, si m-a rugat sa le sfrsesc ct se poate de repede. 0inenteles ca n-am sa pierd prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. 8ar cnd ma voi apuca de matematica, n-am sa ies dect la trei zile o data, din casa4 9 septembrie

2arca eu nu stiuH Sunt cel mai desavrsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las din Eomnia Mare4 + septembrie Mai sunt sase zile. 8aca pna la !" septembrie nu nvat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid. E cea mai mare ,otarre pe care am luat-o pna acum n viata mea. # trebuit s-o iau. &aldura din mansarda si e c,ariot d?@or nu mi-au ngaduit pna acum sa citesc dect treizeci de pagini algebrice. 8ar acum s-a ,otart. Mi-am dat cuvntul meu de cinste ca mi voi mplini ,otarrea. 8aca nu... &e-mi pasa de crestinismH !G septembrie .rei capitole din algebra, cu e-plicatiile lui 0arbulescu &onstantin, baiat nalt, promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. 2acat ca trece un tramvai prin fata casei. Ma distreaza. #ltminteri, 0arbulescu e-plica pe ntelesul tuturor, cu glas de bas si cu un creion lung. !$ septembrie 8inu nvata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore singur. # sfrsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe bulevard si mannca ng,etata. Se ntlneste cu alti prieteni, corigenti la c,imie. .oti nvata. <ipescu a sfrsit primele trei repetiri ale cartii de c,imie la !" iulie. 8e atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci ori rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de "fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. 'umai Marcu se afla din august la acelasi capitol al "clorului". &nd l ntreaba cineva ce are sa se faca, el raspunde ca are sa promovezeK sau are sa ramna repetent. #ltceva nu i se poate ntmpla. 0aietii spun ca Marcu "afecteaza". !% septembrie E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adncesc anumite capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte. &eea ce m-am ,otart sa fac. !9 septembrie M-am gndit mult si am nteles ca am dreptate. 8aca as ramne repetentH 'u ar fi evenimentul acesta scnteia care sa aprinda toata pulberea sufletului meuH 'u e nevoie, oare, de o durere adnca, de o sc,imbare care sa ma duca de-a dreptul n fata marii opere a vietii meleH M-am nc,ipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am nteles ca numai asa am sa pot scrie Eomanul adolescen:G :! tului miop, care ma va face celebru ntr-o noapte, ca pe Selma agerloff, si bogat, ca pe 0lasco Ibaftez. 8e aceea m-am ,otart sa nu mai nvat nimic pentru corigenta. *an-ciu, care nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. &eea ce astept si eu. 2oate am sa plec de acasa. &um am sa scriu eu toate romanele pe care le am n minte, daca nu cunosc oamenii vii, n carne si oase, si, mai ales, anumiti oameniH #m sa fug de acasa si am sa ma duc la &onstanta, n port. 8e acolo, dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas. 8inu, cnd a aflat de ,otarrea mea, s-a trudit sa mi-o sc,imbe, dar totul a fost zadarnic. Eu stiu ca 8inu se bucura n ascuns ca va avea un prieten cu o viata aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar putea mndri n saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea

planurilor mele de plecare. ...&a sa-mi bat joc de *anciu si de ntreaga matematica din lume -stiinta absurda si ngmfata -, am sa citesc toata noaptea es Messieurs ;olovleffde &,tc,edrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la anticar, numai cu douazeci si cinci de lei. 7" septembrie .eza. Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfrsind pe &,tc,edrine... .eza. 'u-mi aduc aminte nimic. 'u stiam nimic. #m ncercat sa acopar pagini cu calcule absurde. 8inu lucra de zor. &eilalti, cu toate ca nvatasera mult, si priveau colile albe. 2roblema, foarte simpla, dupa cte mi s-a spus. #laturi, pe sala, pasii prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem1 "cum a fost". Eu ma gndeam la 0lasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur. Si nu mai tremuram. #m vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gndit < ca va veni toamna si va fi frig n port, la &onstanta. Iar la mine n mansarda, toamna e att de bine... #m dat ,rtia cu calculele. *anciu m-a privit n oc,i. 8e ce n-a zmbitH a tabla. 2arca mai mi-aduc aminteH :$ #m raspuns stupid. Mai e-act, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau creta din mna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma sc,imonosesc sau sa ramn prostit, dupa puteri si dupa mprejurari. 8inu "misca". &eilalti, ca si mine. Malureanu, nca, nu se obosea nici sa apuce creta n mna. 3n baiat sincer. *anciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns. - a loc4 #cesta a fost oralul. #cum am venit acasa si am scris n caiet. Sa se stie. Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat. !C septembrie *anciu e un 8umnezeu4 'e-a pedepsit filozoficeste1 ne-a promovat pe totiO 3n coleg corigent, nsa, nea dat sa ntelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi. 8ar *anciu nu merita mai putin sa fie adorat. Ma bucur de un lucru1 ca mi place matematica. #m observat astazi ca mi place. 'u e grea1 dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. 8in toamna ma apuc serios de matematica. #cum e lucru ,otart. #cum m-am convins ca am vointa. 5 vointa de fier, imensa, nesfrsita. Si tot acum am nteles ca n-am nvatat la corigenta, pentru ca nu am voit. 8aca voiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematica. Ma oprisem nsa, la gndul de a fugi de acasa. Iar acum mi-am sc,imbat pur si simplu gndul. 8e aceea am sa nvat la matematica. Ma odi,nesc nca doua saptamni si apoi ma adncesc n matematica. 'umai n matematica si germana. #cum stiu cine sunt. S6ZESI.3 2#E.II I

2#E.E# # II-# F. M#'S#E8# 2este case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. 8oi plopi batrni si resemnati, crescuti ntr-o curte cu grilaj de fier. &nd nverzesc plopii, eu stiu ca e primavara si mi spun1 iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea, desc,id ferestruicile si privesc n strada. .rec oameni fericiti pe strada si soarele mi zmbeste. ntlnesc attea ispite cnd ma plec si privesc pe ferestruica... 8e aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea. 2rimavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. #fara e soare mult si neliniste, si g,icesc zbor de albine, si ramuri nflorite, si castani umezi. n odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestre napoi, afara. a mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, si biblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara se face tot mai multa tacere. Si g,icesc atunci cum se strecoara pe sub castani perec,i. 8ar, n toamnele reci si umede, ct sunt de fericit n singuratate... 2rivesc n jarul sobei de zid si gndesc1 poate, la toamna, nu voi mai privi singur jaratecul si nu voi mai asculta singur vntul... #poi rd si mi spun1 de cte toamne nu gndesc acelasi lucruH... 8ar parca eu nu stiu ca atunci mi musc buzele ca sa nu plng si mi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mngindu-l cu dorurile meleH... &opilaria s-a stins ntre peretii varuiti, sub tavanul scund. #ici am fost eu mic. n locul patului de lemn rosu, era un pat cu un leagan. Imi amintesc attea ceasuri, attea nc,ipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai ntoarce. Ei, 8oamne, mi spun eu zmbind, nu pot ramne ntc deauna copil. .rebuie sa ma sc,imb, sa fiu mare, mare att ct vreau ei 2oate va trebui sa ndur, sa ma sfsie tristeti, sa ma tulbure ispite. 8< daca altfel nu se poateH 8e ce subliniez eu cuvinte, n acest carnet, pe care nu-l va citi nimeniH #s vrea sa cuprind acum sufletul mansardei, pe care l simt, a mi se apropie n singuratate numai mie. #ttia ani s-au scurs, cu taceri< cu desfatari. &te n-am visat eu din patul de lemn rosu... 'u trebuie sa fiu trist daca visurile au ramas vise, daca eu n-am ajuns fermecator, daca n-am cutreierat nca India, daca nu s-a ndragostit nici o Marie 0as,Pirt-seff de mine... *isez acum vise noi si dulci. Iar visele se strecoara n viata mea, si mie mi par viata si altora le par vise. Sunt nca tristH 2oate nu se va urca nimeni pna la mine. &e sa citescH 8oamne, dar cartile sunt stupide si reci. Eu le-am slavit ntr-un caiet gros, pe care mi-a placut a-l intitula1 &alatorie n jurul bibliotecii mele. *oiam sa scriu, la nceput, un roman. Eu eram amantul, logodnicul si sotul. 0iblioteca mi era amanta. 8upa o suta de pagini, am nteles ca n-am sa scriu niciodata "roman". n loc sa povestesc ntlniri ntre ndragostiti, eu scriam laude virginitatii cartilor. Scriam comentarii asupra femeilor din 0alzac si ma convingeam ca e mai desfatatoare mngierea unei elzeviriene dect a unei curtezane. 3n capitol l nc,inasem cartilor cu semnaturi si dedicatie. 3n altul culorilor copertelor, altul insignelor editoriale. &apitolele acestea aveau sase pagini fiecare. Scrisesem cincisprezece capitole. ntr-o seara am descoperit absenta intrigii. #ceasta m-a deprimat. #m parasit caietul gros, cu multe elogii, cu multe dialoguri. 8aca l-as cauta acum n lada, l-as gasi alaturi cu attea "jurnale", cu attea pac,ete scrise. 8ar acum nu-l caut, pentru ca ma simt fericit, senin, usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea. ...&e sa scriu, ce sa scriu ca sa uit tristeteaH 2oate c,iar Eomanul adolescentului miop l voi scrie din acelasi ndemn. 8ar nu trebuie sa ma gndesc. 'u trebuie sa ma gndesc, ci sa scriu.

In fata mansardei mele se desc,ide o curte cu gradina sfielnica. 8incolo de grilaj, strada. 'u-mi cunosc vecinii. 8e ce sa-i cunoscH 'ici unul nu are o fiica. 'u, aceasta nu poate fi scris n roman. *oi marturisi, acolo, ca mi dispretuiesc vecinii. n fata mesei, prin ferestruica, zaresc ferestrele unui iatac. Sunt fericiti ntrnsul doi tineri, pe care nu-i cunoaste nimeni. Sotul aduce prajituri la amiazi. Eu ma ntorc de la liceu abatut, lovind cu geanta gardurile, l zaresc, cteodata, sunnd grabit si mbujorat. Ma gndeam1 "5are l sarutaH" mi fagaduiam atunci o sotie mica si calda, care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar ca un rs. Seara, sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. Eu citesc n umbra, ca sa nu-i stnjenesc. 8in pricina tramvaiului, nu aud. 8ar ei vorbesc att de ncet... ma mngi eu. &itesc pna trziu, cnd noaptea se linisteste, se transfigureaza, rece, tainica, albastra. umina se stinge n iatacul vecinilor mei, brusc. Eu zmbesc deasupra cartii. #cum l saruta, mi spun, fara sa ma supar. Si citesc nainte, cu oc,ii osteniti. Si, deodata, se face lumina n iatacul cu umbre. 'u zaresc nimic limpede. Se aprind becuri voalate de saluri visinii, se aprinde n treacat lampa de la un mic birou. #poi, iarasi ntuneric. Eu stau la ndoialaK ce sa credH Si sc,imb cartea, care mi se vadeste deodata inutila si stearpa. Si citesc o carte noua. Si ridicnd la rastimpuri oc,ii la fereastra vecinilor, ntlnesc lumina timida. 8e cti ani se iubescH - ma ntreb eu, asa, ca sa nu ma supar. mi fagaduiesc o sotie blonda. Si iarasi sc,imb cartea. .rziu, dupa miezul noptii, ferestrele se lumineaza din nou. Dmbesc, acesta-i surmenaj inconstient, ,otarasc eu, pizmas si superior. 6ireste, cartea citita mi se pare seaca. Ma ntorc atunci la 0rand sau la Ecleziast. #dorm cu gndul la desertaciunea trupului si a lumii. #dorm dispretuindu-mi blnd vecinii. ...8ar de unde am plecatH 8e la sufletul mansardei, poate. &e fericit ma simt ca uit tristetea. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. &um sa nu-l cunosc si sa nu-l ndragesc, cnd am lacramat n attea amurguri aproape de elH Mi se descopera numai mie. l g,icesc n fiecare carte, n fiecare cadra, n fiecare amintire. E ntiparit pe ziduri, pe rafturi. &nd apropii, iarna, jetul de soba, ma zaresc cu multi ani n urma, lnga aceeasi soba de zid, asteptnd noaptea Sfntului *asile. ungit n patul rosu, ma copleseste tristetea celui dinti plns nestiut mamei. nga ferestruici, ma aflu toamna. a masa, mi amintesc cel dinti caiet scris clandestin, cu o coperta indicnd1 'uvele, voi. I. *ietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lnga mine, iar eu pasesc nainte, si ele ramn n aceleasi locuri, sting,ere, cnd mansarda e luminata de prieteni. #tunci le zaresc, le zmbesc numai lor. 'imeni nu le banuieste farmecul. 'imeni nu stie ca eu m-as sufoca respirnd alt vazdu, dect acela al odaitei n care am nvatat slovele pe o tablie de carton. &nd ma ntorc din strada, mngi cu oc,ii zidurile. Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. &e se va ntmpla daca mansarda va fi stapnita de altul4H... FF. " M3D# " - S5&IE.#.E &3 .3E# -8E#M#.I&# "Muza" tine sedinta n fiecare smbata, de la patru la opt. #ctualul presedinte al Societatii noastre cultural-dramatice e domnisoara .anief-#le-andrescu. 8omnisoara #le-andrescu e colega cu noi. 2regateste, nsa - n particular -, clasa a opta. #sa ca, la anul, va intra la facultate. :: 8-ra #le-andrescu nu e un presedinte sever si nenduplecat. 8impotriva. 'u vine niciodata e-act la patru, nu tine conferinte, nu cnta la pian si nu "joaca" dect pe #nca din 'apasta lui &aragiale. E singurul rol care i convine, ne

marturiseste. 8e altfel, presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica si nimeni nu se gndeste sa-i reproseze ceva. Societatea noastra a luat n toamna aceasta un avnt neasteptat. "Muza" ne-a cstigat pe deplin. n fiecare saptamna ne adunam si lucram cu entuziasm1 muzica, discutii, conferinte, declamatii, piese de teatru. a sfrsit, ceaiul. Sediul Societatii noastre e nepretuit. &olegul 'osc,una ne-a daruit - o dupa-amiaza pe saptamna - trei ncaperi la subsol din locuinta lui. 8e fapt, odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". #flnd ca putem obtine trei ncaperi, noi, intelectualii si artistii clasei, ne-am constituit n societate. #ceasta s-a petrecut n iarna trecuta. #m nscris membri si membre, am ales un comitet presedinte, secretar, casier si plicuri cu en-tete - si am fi-at cotizatiile lunare, cinci lei pe fiecare luna, anul trecut. #nul acesta, zece lei. 'oi am mai avut "Societati" n tot cursul liceului, dar nici una n-a fost att de placuta ca "Muza". n clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a *i-a. Se comunicau acolo lucruri foarte interesante. 8omnul director ne tinea predici morale. 2entru ca directorul de atunci era un domn batrn si iubea mult morala. 3n elev din clasa a *3I-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei, vibratiile eterului, discutiile Einstein-0ergson sau despre valoarea silogismului n stiinta. 3n altul ne citea nuvele originale. &lasa a *i-a avea si ctiva poeti. 2oeti fecunzi, n fiecare sedinta ne citeau, pe rnd, zeci de strofe. n ceea ce ne priveste pe noi cei din cursul inferior, nu ni se dadea voie sa plecam, nici sa dormim. 'i se ngaduia, cel mult, sa nu fim atenti. 'i s-a marturisit ca, n orice caz, nu riscam sa fim ntrebati asupra conferintelor. n clasa a *-a alcatuiseram un "&erc de studii". Eobert ne-a vorbit, cel dinti, despre Eacine. Izvorul lui era 6aguet. a sfrsit, eiber s-a ridicat si l-a combatut. Izvorul acestuia era 0runetiere. S-au iscat discutii aprinse. Spre seara, Eobert s-a simtit jignit si s-a retras, sfidndu-si criticul. a a doua sedinta s-au adunat cinci membri. 8ar printre ei nu era si conferentiarul. #sa ca acestia au nceput sa joace risca la tabla. "Muza", nsa, e cu totul altceva. Mai nti, la "Muza" vin si domnisoare. Si nca domnisoare dragute, voioase si ndraznete. 8upa fiecare Sedinta, noi comentam ore ntregi activitatea societatii si farmecul membrelor. Mai ales farmecul membrelor. :7 3na din cele dinti griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu en-tete si a cumpara, de toti banii strnsi de la cotizatii, farduri si barbi. #ceasta, pentru ca "Muza" e o societate dramatica, si noi voim cu tot dinadinsul sa jucam teatru. 'u ne mpiedica nimic. 8eclamatiile dovedisera ca mai toti membrii pot aparea cu izbnda pe scena si toti eram dornici de aceasta. ncaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. n fund, salonul, cu ferestrele sus, la strada. E spatios, elegant si are si un pian. n fata salonului, o odaita mai mult lunga dect scurta1 scena. 3sa dintre salon si scena e cea mai discreta cortina. n timp ce se pregateste spectacolul, actorii pot circula n orice vestmnt pe scena, fara teama de a fi surprinsi. Sufleurul are, totodata, si grija cortinei. .rebuie, adica, sa pazeasca usa salonului si sa ntrebe1 "&ine eH" de cte ori aude ciocanind. a capatul scenei sunt doua usi. 3na duce n curte. &ealalta, ntr-o odaita ntunecoasa, care a folosit cndva drept bucatarie1 cabinele artistilor, n aceste "cabine" se transforma colegii nostri n personaje si apar pe scena. #nul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. S-au facut numai repetitii. S-au ncercat scene din nsir-te Margarite si 'apasta. n?@ toamna aceasta, nsa,

lucrurile au mers mult mai departe. n mai putin de doua luni, am izbutit sa jucam scene din 8on <uan de *ictor Eftimiu si 8iscipolul diavolului de Molnar. Sau tinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. Si s-a cntat, de asemenea, la pianul din salon. /otarsem sa jucam 8on <uan nca din cea dinti saptamna de scoala. #m ales scenele finale. 8on <uan - fireste - era Eobert. 8u,ovnicul - parintele Ieronim - eram eu. 2ajul lui 8on <uan - &astagnete -era 8inu. Eu si cu 8inu jucam pentru cea dintia oara la "Muza". Eobert, nsa, repetase si n 'apasta. I se dusese vestea ca e un priceput n ale teatrului. 'u scapa nici un spectacol, plnge la tragedii, cumpara foarte multe piese de teatru si cunoaste nenumarati artisti. El marturiseste ca e un actor de viitor si ne declama de cte ori are prilejul. &nd a cerut sa joace pe 8on <uan, deci, n-a fost refuzat. 'u putea fi refuzat. 'oua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul lui *ictor Eftimiu. 'oi eram curiosi sa-l auzim. 2rima repetitie am facut-o la mine, ntr-o seara, cu 0ricterian sufleur. # iesit de minune. 'umai eu ma pripeam si uitam versuri. 8e altfel, eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi. 8aca nu aveam sufleur, nici nu ma ncumetam sa apar pe scena. Smbata am avut sedinta cea mai izbutita. S-a reprezentat 8on <uan, si toti actorii au avut succes. &u cteva saptamni mai nainte ncepusera conferintele. #m vorbit eu despre Eama si 2etrisor despre &laude 6arrere. &onferinta mea a fost furtunoasa. #ceasta, pentru ca nu trebuia sa dureze dect un sfert de ceas, iar dupa un sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfrsisem introducerea si ca ma pregatesc sa intru n subiect. &omitetul a protestat si, dupa cinci minute de vorbire, m-a ntrerupt. Mi-a ngaduit sa sfrsesc pe Eama n sedinta urmatoare. nsa numai un sfert de ceas. &riticii mei -printre care stralucea eiber - se bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamna. *oiau sa ma sfsie crunt n fata membrelor. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata n smbata conferintei mele. 6aptul acesta m-a si zapacit. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi vorbi un sfert de ceas. Si ca voi sfrsi tot ce aveam de spus asupra profetului indian. ucrurile s-au petrecut, nsa, altfel. *enisera domnisoare multe. 3na dintre membre, ia, vestise la scoala, n clasa a *i-a, ca voi vorbi eu. 8esi faptul pare curios, eu am atras n smbata aceea foarte multe doi i lisoare. ia mi-a facut reclama cu entuziasm1 un baiat urt si rai1 crescut, care nu vorbeste frantuzeste, nu pricepe engleza, nu saruta mna -nnisoarelor si nu stie cum se bea ceaiul, care citeste multa filozofie, vorbeste repede, da din mini si tutuieste domnisoarele si care, cu toate acestea, roseste de zece ori pe ceas si e foarte timid. Eram, credea ea, un fenomen. Si colegele iei s-au grabit sa vina. &u att mai mult, cu ct se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut. ia crezuse ca voi vorbi pe scena, asa cum am vorbit cu ea - cu o saptamna mai nainte Y,pe scaun. &rezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la g,ete, ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile. &rezuse ca ma voi nvrti agitat si ma voi lovi cu minile de oglinda gesticulnd... Eu am aparut linistit pe scena. #m ajuns n fata masutei pe care se afla pa,arul cu apa si am nceput1 - 8omnilor si domnisoarelor... &ineva, din fund, ma corecta1 - Invers... Eu rosii. 6etele - care ocupasera cele dinti rnduri de scaune - rsera. Erau toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de ,az. - 8omnilor, rencepui eu, Eama a fost cel dinti profet indian. 8ar aceasta n-are

nici o importanta. - 8e ce n-areH se ntreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori, care statea rezemat de un dulap. 6etele gasira ca ntreruperea aceasta e att de comica, nct e de datoria lor sa rda. Si rsera. ucrul acesta l realizam foarte bine si cu multa usurinta. :C :+ 'estiind ce atitudine sa iau n timp ce ascultatoarele mele se desfatau, am apucat pa,arul cu apa si am nceput sa beau, fara entuziasm. Sala s-a aratat miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pa,ar. 8ar a izbucnit, apoi, repede n ,o,ote. - Eog nu ntrerupeti pe orator, am ngnat eu lasnd pa,arul jos. 6etele au nteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un "spirit". Si l-au apreciat. #u batut din palme. In fund, comitetul se framnta. 'u era seriozitate. 'u se asteptau, tocmai la mine, sa dau loc la astfel de scene. .rebuiau, nsa, sa se resemneze si sa astepte sfrsitul conferintei. &onferinta mea a continuat n aceeasi atmosfera pna ce am auzit un glas, printre spectatori1 - Mai ai doua minute. - Si eu nici n-am sfrsit introducerea. - 6oarte rau. - 'u-i vina mea. 8aca sunt ntrerupt, nu-mi pot pastra sirul vorbirii. 8e ce ma ntrerupetiH - 8ar nu te-am ntrerupt noi. - 8ar cineH - 8omnisoarele dumitale... &uvntul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. &autam o replica "tare". 6etele au nceput - fireste - sa rda. &omitetul, intervenind, si-a afirmat autoritatea1 -Ssst4 Ssst . Sss4 - 8ar au trecut cincisprezece minute, si aminti unul dintre aceia care stateau rezemati de" dulap. - Ei, si ce daca au trecutH se rasti ia, ntorcndu-se spre el. asati-l sa-si sfrseasca conferinta. 2e noi ne intereseaza. Eu - care ma convinsesem cantr-adevar le "intereseaza" viata profetului Eama - asteptam linistit ,otarrea spectatorilor si a comitetului, n pa,ar nu mai ramasese apa. 6etele cautau sa provoace un sfrsit ,azliu conferintei mele. 2entru ca eu nu sfrsisem, nca, conferinta. - 2oti sa sfrsesti n cinci minuteH mi comunica 'osc,una ultimatumul comitetului. - .oata conferintaH - 8a, toata. Eu zmbii, iertator1 - ntr-un sfert de ceas de-abia am nc,eiat introducerea. 6etele ntelesera ca era de datoria lor sa rda. Si rsera. - #tunci amna pentru smbata viitoare. - 0un. Smbata viitoare. - &e facem cu critica, se ridica eiber, aducndu-si aminte ca el reprezinta la "Muza" interesele criticii stiintifice.( - .ot smbata viitoare. eiber se gndi putin, apoi se aseza iar pe scaun. 8ar smbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. 2entru ca saptamna

trecuta eu nu mi-am continuat conferinta. Iar conferinta lui 2etrisor n-a entuziasmat pe ascultatoare si, dupa ea, n-a fost nici o "reprezentatie". n aceeasi seara, Misu .oli,roniade propuse sa ncepem cteva procese celebre. - &um procese celebreH ntreba o fata. - Sa acuzam si sa aparam, n fata unui juriu ales dintre membri, cteva personaje, pe EasPolnicoff, de pilda. 6etele se aratara foarte multumite de procesul lui EasPolnicoff. - .rebuie, nsa, ca pna ntr-o saptamna sa cititi cu totii, membri si membre, &rima si pedeapsa. - &rima si pedeapsaH - 8a, romanul lui 8ostoievsPi. - 8ar noi nu-l avem, protestara fetele. - #tunci vi-l cumparati sau vi-l mprumutam noi. Entuziasmul fetelor pieri. 8eodata, ia se lumina. - &rima si pedeapsaH 'u e o carte groasa si patrata, cu ,rtia proasta si cu coperta galbenaH - 'u stiu, eu am citit-o n frantuzeste, se scuza Misu. #m intervenit, nsa, eu, cunoscator al librariei romnesti. - 8a, da, asa e. S-a tiparit la Steinberg, introducerea lui #vramov. - #sa, asa, #vramov... &osta patruzeci de lei... -0a nu, treizeci... - Eu att am dat... 8ar asta n-are nici o importanta. .oti asteptau cu nerabdare dezvaluirile iei. - ...E o carte stupida, enervanta, idioata, va spun eu, c-am citit-o. - #ti citit-o pna la sfrsitH - 8ar ce, eram proastaH #m citit vreo cincisprezece pagini si am azvrlit-o de pe canapea tocmai dupa etajera. - 8aca o sfrseati, ati fi avut acum alta parere... - 'u, nu, ascultati-ma pe mine1 e idioata. Sa alegem alt proces. Misu se mpotrivi. 2entru ca la 0raila se ncercase un asemenea proces tot ntr-un cerc cultural, avusese prilejul sa asculte o admirabila osndire din partea unui student. #ceasta n-am stiut-o dect mai trziu. Misu voia cu orice c,ip sa se aleaga procesul lui EasPolnicoff, ca sa poata reproduce pledoaria auzita la 0raila. 7G 7! &omitetul amna, nsa, ,otarrea pentru doua saptamni. Si nsar- B cina pe trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala, pentru proces. 'oi, actorii, am venit cei dinti. -am gasit pe proprietar, pe 'o-sc,uma, ntins pe o canapea din sala. #vea crampe. 8esi era fecior de doctor, crampele nu-l crutau. Se facuse galben si, cnd mergea, calca ncovoiat din sale. 'e ruga sa-l iertam si sa pregatim totul, fara grija. &nd aveam nevoie de ceva, puteam suna. 6ata de atta bunavointa si att sacrificiu, noi, actorii, ne-am simtit nevoiti sa-i dam sfaturi. - 8e ce nu iei, frate, o sare amaraH ndrazni altul. - 'u pot sa iau sare amara. - 2ai, rau faci. Sa vezi cum ti-ar trece. 'umaidect. - Stiu..., dar nu pot sa iau... aa... a... a...,,4 #tunci ma ,otari eu1 - *rei sa te frecamH - &um sa ma frecatiH - Sa te frecam noi pe pntec. #m auzit ca face foarte bine. 'osc,una ma privi

nciudat. - Ia lasati-ma frate n pace cu frecatul4 - #tunci culca-te, ,otarram noi. '-avea nici o grija. #ranjam noi tot. ncepuram sa lucram. .rebuia, nainte de toate, sa pregatim decorul I n scena. #ceasta nainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele. 2entru ca, pentru a ajunge n sala, n salon, trebuiau sa treaca prin scena... #m adus doi fcusi piperniciti. .e-tul lamurea1 o gradina n palatul lui 8on <uan. 8oi ficusi nu erau o gradina, aceasta ntelegeam si noi. .otusi, era un nceput. n fundul scenei, sus, se afla o ferestruica. #m acoperit-o cu o fata de masa. #m adus si Qnabat-jour albastru, pe care l-am legat n jurul becului, pentru ca scenele se petreceau noaptea. #poi, am nceput pregatirile pentru deg,izarea si mascuirea actorilor. Eobert, 8on <uan, si facuse o vesta de catifea neagra. ;asise, de asemenea, o perec,e de pantaloni curiosi, care i dadeau, marturisea el, un aspect "istoric". 2e cap si va pune o bereta albastra, cum purtau tinerii n Eenastere. #ceasta, nsa, era o bereta de scoala, cum poarta fetele, foarte putin modificata. &ostumului lui 8inu, &astagnete, pajul lui 8on <uan, era fermecator si aceasta tulbura pe Eobert. 2entru ca Eobert nu ntelegea de ce costumul slugii sa fie mai elegant si mai bogat dect al stapnului, al lui 8on <uan. 8inu motivase, nsa, foarte simplu1 nu are altul, nici nu vrea sa poarte altul. *enise, deci, cu el. #vea pantaloni scurti si bufanti, ciorapi negri, lungi, si tunica p,antaisie, de matase galbena cu dungi negre. ;ulerul si mansetele erau de dantela alba. 8inu mai avea si o peruca neagra, buclata, ceea ce nu avea 8on <uan. Si 8on <uan era tulburat. &u att mai mult, cu ct avea parul tuns scurt, ca orice elev de la liceul "Spiru /aret". Se bizuia numai pe talentul si pe frumusetea lui. Eu eram cel mai simplu deg,izat. Eu eram preot, parintele Ieronim, du,ovnicul lui 8on <uan. mi luasem pelerina tatei, cea neagra, care mi ajungea pna la calcie. n loc de tic,ie ecleziastica, mi asezasem pe vrful capului un vrf de ciorap. Mai trebuia sa-mi albesc parul. Intervenii pe lnga proprietar. - 'osc,una, mi dai tu putina pudraH - ti dau, dar pentru ce-ti trebuieH - Stii, eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb. - 8a, desigur. 8ar n-ar fi mai bine sa dai cu fainaH - &u fainaH - 8a, pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra. Sa sunH - Suna. Servitoarea mi-a ngaduit sa iau cta faina voiam dintr-o cutie galbena de metal. &u o lingurita mi turnam faina pe cap, apoi frecam, ca sa-mi patrunda faina pna la piele. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. 'u era tocmai placut, faina mi intra n urec,i si mi aluneca pe sub guler. a cea mai mica miscare a capului se scutura si mi albea oc,ii si sprncenele. Eram nevoit sa tin gtul teapan. &ei doi, 8on <uan si &astagnete, ncepura sa se fardeze. 2ajul avea ndemnare. si lipise peruca, se pudrase pe fata, nrosise buzele si umerii obrajilor, si si umbrise pleoapele cu creion negru. 8e la ctiva pasi parea un #donis. 8on <uan, nsa, nu stia cum sa se fardeze. si pudrase parul pe la tmple, dar si-l pudrase fara mestesug. ncercase sa-si faca doua dungi, pe frunte, nsa si le facu att de groase, nct fu nevoit sa si le stearga cu batista uda. a oc,i si adnci cearcane groaznice, care nspaimntau. si rosi, apoi,

numai buzele. - 8on <uan e palid, ne ncredinta el. 'oi ne retraseseram acum n odaia artistilor, pentru ca veneau spectatorii, n odaia artistilor era mare neornduiala. Se varsase apa pe mese, si un e-emplar descusut din 8on <uan se umfla lnga o cana de sticla. 2rin colturi, ciorapi si pantofi, pantaloni atrnati n cuie, cutia cu farduri, un flacon cu apa de &olonia, o manta si doua florete. 2roprietarul nu stia nimic din toate acestea. El se afla n sala si se ntretinea cu spectatoarele. Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si ctiva invitati, de la liceul "Sf. Sava". 2rin perete auzeam rsul lui 2etrisor, care flirta cu ia. Se asezase, fara ndoiala, aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor. 2atru fara zece. a patru ncepeam. ipseau numai d-ra .anief-#le--andrescu si eiber. 2resedintele trebuia, n orice caz, asteptat. 'oi, actorii, eram nerabdatori si emotionati. 'e plimbam nervosi prin odaie, repetam n gnd, rasfoiam rolurile si ne priveam n oglinda. Eobert ne marturisi ca lui nu-i e teama. &a el e nvatat cu scena. &a i place c,iar sa joace n fata unei multimi, ca s-o cucereasca. S-a facut ntuneric n salaK s-a aprins, pe scena, becul cu abat-jour albastru. 0ricterian, care era sufleur si sufla dupa un cufar, a desc,is cu grija usa. Mie mi batea inima sa mi se sparga. 8e-abia cutezam sa-mi zvrl oc,ii n sala. Daream tulbure perec,i de oc,i ce se desfatau1 de lumina, de ficusi si de actori. #m nceput furtunos. Eram du,ovnic, ma numeam Ieronim si cautam sa smulg lui 8on <uan averile pentru manastire. 8eclamam cu entuziasm, nsa ma retineam n gesturi. mi lasasem oc,elarii, ce-i drept, dar mi era teama sa numi intre faina n oc,i. 8eclamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". a ultima repetitie mi se spusese ca sunt "fara perec,e" n Ieronim. 8e altfel, 0ricterian, din dosul cufarului, sufla cu pricepere. &teodata, nsa, sufla prea tare si se auzea n sala. #m profitat de prima riposta a lui 8on <uan si i-am facut semn ca sufla prea tare. 8upa cteva minute, orice teama mi pierise. Ma plimbam linistit pe scena si nfruntam pe 8on <uan. Eezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut n sala -, 8inu privea si ne ncuraja. 8e cte ori 8on <uan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri, eu priveam n sala si cautam sa culeg impresii. Erau e-celente. 8upa cum prevazusem, eu m-am ncurcat de cteva ori, iar 8on <uan a sarit versuri. n sala, nsa, nu s-a observat nimic. # aparut si &astagnete. 8inu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic. #vea, nsa, un costum ngeresc, si spectatoarele si pironira oc,ii asupra buclelor lui false. 8on <uan se nfierbnta. 8eclama, lovea cu pumnul, strngea din dinti si din sprncene. 8ar spectatoarele nu-l priveau. Scenele se sfrseau fiecare cu izbnda. 8upa ce s-a nc,eiat spectacolul, s-a aprins lampa n sala. 'oi am fost aplaudati si c,emati de doua ori la "rampa". Eram fericiti. #poi, eu si 8on <uan ne-am ntristat. 2entru ca noi ne-am sc,imbat costumele si am intrat n sala mbracati ca toti ceilalti. 8inu, nsa, a venit n costumul lui de paj. 2asea mndru si culegea admiratia membrelor. 6iecare i spunea cte ceva si i zmbea dulce. - *ai, ce bine ai fost4... admirabil4... - ;asiti, duduieH - 6oarte, foarte bine4... 8inu rde modest1 -/a, ,a, ,a, ,a4... Erau acolo domnisoarele 8inescu, marunte, grasulii, nepudrate si cu roc,ii nc,ise. &ea mare adora n taina pe 8inu. &ea mica "simpatizeaza" pe 6anica. Se asaza lnga el la ceai, l serveste si rde magulita la fiecare gluma pe care o face. 6anica e resemnat. 8-ra 8inescu nu are nici un farmec. *orbeste putin,

pentru ca e timida. 'u ngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte decent. ia si cu Irina se aflau, ca ntotdeauna, pe canapea, lnga soba. #veau roc,ii scurte, pna la genunc,i si se aratau multumite de orice privire pe care o surprindeau alunecata asupra pulpelor. 2etrisor si 8inu, lnga ele. In al doilea rnd de scaune, alte patru domnisoare care vorbeau cu 0ricterian si Morariu. n fund, lnga dulapul cu carti, comitetul se adunase sa judece purtarea lui 8inu. Eobert era revoltat. #firma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri n Societate. eiber nvinuia pe 2etrisor de neseriozitate si de "flirt". Mariana .anief#le-andrescu nu se mpaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor ia si Irina. Eu ascultam cu interes discutia. Se ,otar sa li se dea un avertisment. &eaiul. 5bisnuitul ceai, la care trebuie sa zmbesti, sa rzi de glumele gazdei si sa-ti servesti tovarasa, care spune totdeauna1 mergi, esti dragut4 8inu se ridica si se ndreapta catre odaia artistilor. Spune ca trebuie sa-si sc,imbe costumul. 8omnisoara Sasa - negricioasa, cu parul nvrajbit ca al Salomeei, buzele rotunjite si oc,ii mari - l urmeaza. .acere apasatoare. .oti sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. Se fac cteva spirite, care n-au rasunet. .ace si 2etrisor. 8omnisoarele 8inescu s-au nrosit, iar Mariana e ngndurata. &tiva arunca priviri ntrebatoare spre usa. # trecut asa aproape un sfert de ceas. &nd ne pregateam sa ne ridicam de la masa si sa multumim gazdei, cei doi aparura, rosii si cinici. &omitetul s-a ntrunit dupa plecarea membrilor. # doua zi de dimineata, la liceu, am aflat ca 8inu, 2etrisor, Sasa, ia, Irina fusesera e-clusi din Societatea cultural-dramatica "Muza". 7" 8inu a rs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca "Muza". Eobert, oricum, biruise. FFF. 6#'I&# 6anica a scris o "revista". Se numeste 3n liceu model si se va juca la Sfntul Spiridon. 8e Sf. Spiridon se face ntotdeauna serbare mare. Se tine mai nti o conferinta, apoi cnta fanfara si corul, apoi declamatii. a sfrsit, jocuri si gimnastica. Sf. Spiridon e o zi neuitata. n ? saptamna aceea d-l director ne zmbeste binevoitor si nu "asculta", si < nici nu cere caietele cu cuvinte la germana, si nici nu ne da lectii multe. Iar profesorii vin trziu n clasa. n anul acesta, nsa, serbarea va fi fara perec,e, pentru ca se va juca . 3n liceu model. E vorba de liceul nostru. 2ersonajele sunt profesorii nostri, si 6anica ne-a mpartit c,iar rolurile. "8irectorul" va fi 0ricterian. #ceasta, pentru ca 0ricterian joaca cel mai bine dintre toti. E nalt, paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. # jucat din clasa a I*-a, de cte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre, si a jucat si la "Muza". 6anica, autorul, are sa joace doua roluri. ntiul, pe un parinte revoltat mpotriva ta-elor. #poi, pe elevul bolnav de galbenare din pricina c,imiei. 'u se putea altfel. 8in primavara, 6anica nutreste o crunta razbunare mpotriva lui .oivinovici. .oivinovici nu-l persecuta, dar 6anica este un baiat peste fire de fricos si cu nesfrsita spaima de c,imie. n primavara - ngrozit de formulele acizilor organici si ale seriilor aciclice - s-a mbolnavit, s-a mbolnavit de galbenare si a zacut pna la sfrsitul lui aprilie. n saptamnile acelea s-a ,otart sa scrie "revista". n cancelarie, n actul I, se desfasoara un dialog ntre elevul bolnav de galbenare si profesorul de c,imie. 8ialogul e scris n cuplete rimate K si e foarte spiritual. 2e .oivinovici l joc eu, poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice. &nd 6anica mi-a comunicat vestea, eu am rs stnjenit si l-am

batut zgomotos pe umar. 6anica mi-a zmbit dulce, < ca un director de teatru, si m-a asigurat de succes. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite. 6anica l-a scris cu toata patima amintirii saptamnilor petrecute bolnav de galbenare. Si l va juca cu entuziasm. .oti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "cinele rosu". mi aduc aminte ca am mai jucat acum un an, tot de Sf. Spiridon, pe un 7: ajutor de comisar. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag atentia spectatorilor printr-un, joc de scena" pe care-l nc,ipuisem atunci. #nume, ma prefaceam ca nu pot scrie, pentru ca aveam penita stricata. 8e aici, o suma de gesturi si priviri, pline de ,az, n credinta mea. #m avut, totusi, succes. .rebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul sef. &um am iesit pe usa, cineva mi-a ntins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc ncetisor, ca sa nu rastorn ceasca sau pa,arul cu apa. Sfatul m-a ngrozit. Eu mi scosesem oc,elarii, pentru ca asa voise regizorul. &nd m-am ntors, deci, cu cafeaua sefului, am cautat sa calc ct mai prudent. #m aparut pe scena cu capul n jos, cu bratele tremurnd si cu picioarele nesigure. .oti au crezut ca aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o. Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica, la "Muza". 8ar foarte putini baieti m-au vazut acolo. 6anica ne-a povestit si alte episoade. n actul I, scena I, patru elevi mondeni danseaza n cancelarie. #u venit sa se plnga directorului ca pedagogii nu-i lasa n clasa. Si nu-i lasa, pentru ca au parul prea mare. 0aietii mondeni sunt revoltati. 8aca i mai tunde si de data aceasta, daca li se mai pun "numere" la tunica, nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. .otusi, pentru ca directorul nu e n cancelarie, elevii mondeni danseaza. #poi, cnta fiecare cte un cuplet, n care se pomeneste de "tea-room", 2etit parisien si a garconne. n timp ce 6anica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor), baietii se ntreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. *a trebui sa fie frumosi, sa aiba tunici elegante, sa stie sa danseze si sa cnte. 3nul sigur e Eobert. &nd aude aceasta, Eobert nc,ide putin oc,ii si primeste. El ne marturiseste modest ca va fi cel mai bine "n rol". #l doilea elev monden va fi ;ianni. ;ianni n-a jucat niciodataK nici la "Muza". 'u stie nici sa declame, nici sa cnte. ;ianni, nsa, e un autentic baiat monden. Se pudreaza, se parfumeaza, vorbeste frantuzeste, e grasut si entuziasmat dupa dans. ;ianni s-a nrosit cnd autorul i-a comunicat rolul. E ncurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. 'oi, de asemenea, i zmbim dulce si l ncurajam cu privirea. #l treilea elev monden va fi ocusteanu. 8e bucurie, ocusteanu g,ionteste pe autor si i striga neg,iob1 "Ma, 6anica, ma4" #utorul zmbeste si acestuia si i recomanda sa soarba oua moi nainte de serbare, ca sa aiba voce. #supra celui de al patrulea elev monden se ridica discutii. Morariu nu vrea sa primeasca. Spune ca nu stie sa cnte. Morariu are, nsa, o tunica prea frumoasa ca sa nu apara pe scena. 6anica staruie. II asigura ca poate cnta ct de ncet va dori. 2oate c,iar spune cupletul, 77 pentru ca melodia o va sustine orc,estra. Morariu refuza ncapatnat. 3nii, nsa, sunt convisi ca va primi sa joace n foarte putin timp. 8inu se afla si el ntre noi si se arata entuziasmat pentru "revista". Eu cred ca ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. #re nca proaspat n minte succesul de la "Muza", cnd a aparut n pajul ! lui 8on <uan, cu peruca neagra si pelerina de matase galbena. 8inu nu ? mai este, nsa, la liceul nostru. # vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare n anul acesta si s-a nscris la

"Matei 0asarab". #colo i lasa, c,iar, sa vina iara uniforme si fara sepci... 6anica a nceput sa cnte cupletul parintelui revoltat de ta-e. 0aietii l asculta rapiti si zmbesc de cte ori autorul i priveste. In pauze, entuziasmul izbucneste. 3nii cer lamuriri, si 6anica le da cu bunavointa. 6anica e marunt si slabut. 6redonnd attea cuplete de tenor, rasufla greu si se sterge cu batista pe frunte. E obosit. &u toate acestea, cnd ajunge la scena n care un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici- . rea libertatii si a pletelor, 6anica prinde puteri noi. nc,ide oc,ii si strnge falcile, pentru ca cupletul este tot pentru tenor. Se face rosu si lacrameaza. Succesul e, nsa, deplin. Eobert - care stie ca va juca pe bacalaureat - rde din inima si felicita pe autor. Se discuta costumul bacalaureatului. Eobert crede ca va trebui sa poarte o ,aina moderna, pantofi de lac si o batista de matase. 6anica se mpotriveste. 0acalaureatul vine n cancelarie ca sa-si capete diploma. 'u poate fi mbracat, deci, dect n uniforma si cu numar. Eobert regreta si primeste. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scena elegant si fardat, ca sa impresioneze domnisoarele din sala. &u toate acestea, e sigur de izbnda. 'e marturiseste ca va fi aplaudat la scena desc,isa. Si priveste, cu nteles, spre 8inu. 8inu fumeaza. 6anica se grabeste cnd ajunge la actul II. &ortina se ridica, n timp ce orc,estra intoneaza un mars eroic. n cancelarie, profesorii s-u adunat pentru a protesta mpotriva &urbei alescu. Sunt nemultumiti de salarii, si fiecare paseste n fata i publicului si-si slaveste nsusirile. 6anica, nsa, e rautacios. n glorificarea profesorilor, el alege tocmai partile slabe. 0aietii l aproba din suflet. 'e apropiam de *alea &alugareasca. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via lui Morariu. Morariu ne invitase n duminica aceea la via lui. 'e-a vestit ca vor fi culegatoare tinere si must. *a fi si vin vec,i. .oti aratau, nsa, ndestul de indiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu. Diua, am mncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. Eram mpartiti n doua tabere1 unii ,oti, ceilalti politisti. 2olitistii trebuiau sai prinda pe ,oti. 6anica statornicise regulile jocului1 nu aveam voie sa zvrlim cu bulgari mari, nici sa lovim n cap. Se admiteau, de asemenea, alergarile. &nd ,otul era, nsa, prins, nu mai avea voie sa fuga. Eu am fost ,ot si am rezistat eroic cu o ramura de salcm mpotriva lui 2etrisor si a lui Mnu. a urma, a trebuit sa fug. M-am mpiedicat ntr-un vraf de araci, si politistii au zvrlit cu bulgari dupa mine, fara sa ma poata lovi. In ceea ce ma priveste, am despresurat pe doi tovarasi - ,oti ca si mine - si am nimerit cu un bulgare n spinarea lui Eobert, care si lega siretul de la g,ete. Seara, a fost masa mare. Eu am adormit, nsa, de timpuriu. Ma silisera sa beau nenumarate pa,are cu vin rosu si alb. &eilalti s-au culcat n zori. &ulegatoare au fost din belsug, dar baietii s-au aratat indiferenti. #ceasta, pentru ca parintele lui Morariu a ramas, tot timpul, lnga noi. I*. 85M'3 EE8#&.5E /otart sa capat bani de la revista d-lui eontescu, am prete-tat o "afacere familiala" si mi s-a ngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. #m alergat acasa ca sa-mi sc,imb tunica si sa-mi las sapca. 8l. eontescu ma stie student. 8e faptul acesta se si leaga nadejdile mele. Eedactorul foii literare - ca si ziarul care o editeaza - manifesta calda simpatie pentru studenti. #m ntrziat de multe ori mpreuna, plngnd mizeriile universitare. n gndul d-lui eontescu, eu sunt student la itere, de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentru viitoarea mea cariera publicistica. mi marturiseste, cteodata, ca i voi calca pe urme. #m urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. 'u era sfiiciune, nici teama. Ma

obisnuisem sa bat la usile redactiilor, sa pasesc sovaind catre domnul de la birou, sa ntreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sa blbi. #m avut si eu, de altfel, micile mele satisfactii. Intr-o seara, cineva, auzindu-mi numele, mi-a zmbit prieteneste si mi-a ntins o mna calda. #m fost att de emotionat, nct n-am mai avut curajul sa-l ntreb daca mi se pot plati articolele. -am ntrebat, nsa, dupa o saptamna si am strns aceeasi mna calda. #lta data, redactorul mi-a laudat un articol pe care l publicase n fruntea revistei. Eu am zmbit orgolios, n tot timpul discursului. '-am capatat, nsa, nici atunci, nimic. Mi-a spus ca revista se vinde greu, ca bani sunt putini, ca deabia traieste el, ca vai de lume, cu ce-i da direc7C 7+ torul. Eedactorul era elegant mbracat si-si cumpara foarte multe ca frantuzesti. 2e d-l eontescu l cunosc din vara. mi publica tot ce-i trimiteam prin posta, n plicuri mari, albe. &teodata i scriam si despre nevoile mele si lasam sa nteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. ncercam sa par ndurerat. Ma trudeam sa scriu pagini duioase, pe care le semnam cu numele ntreg si cu adresa. #steptam, apoi, nfrigurat saptamna ntreaga. 8omnul redactor mi publica numar dupa numar articolele. #casa, sau la "2osta redactiei", nimic. ntr-o zi am precizat1 pentru douazeci de articole, cte publicasem pna atunci, ceream cinci sute de lei. 8ouazeci si cinci de lei de articol. 'u era mult. i ofeream, de asemenea, alte articole n lucru, cu acelasi pret. i ofeream, pe deasupra, gratuit, nenumarate notite marunte. #u trecut, ca ntotdeauna, saptamni. Si ma c,inuia gndul ca am putut ramne att de senin. M-am ,otart, nsa, sa cunosc personal pe domnul redactor. -am cunoscut asta-vara. -am gasit fumnd lenes n redactie, alaturi de cteva gaz etc. 5 frunte mica, ncretita, oc,i sireti napoia oc,elarilor de prezbit. M-a ntmpinat cu entuziasm. 'u mi-a oferit nici un scaun, dar mi-a laudat articolele asupra lui Eomain Eolland. &ele mai proaste articole, socoteam eu. Mi-a spus ca i place "orizontul meu larg" si "felul meu de a ma e-prima". *orbea ntrerupt si clipea din oc,i. Mi-a spus ca colaborarea mea a ajuns indispensabila revistei. M-a prezentat unui domn venit mai trziu n redactie, care mi-a strns indiferent mna, fara sa se ridice de pe scaun. n ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. 8omnul redactor B ma ruga, nsa, sa-l vizitez de cte ori aveam ragaz. #m fagaduit. #m fa-l gaduit, fireste, si articole. 8upa cteva saptamni l-am vizitat. si lasase oc,elarii pe masa si se j scarpina n cap. M-a privit aspru, l tulburasem. '-am avut atunci curaj sa-i vorbesc de onorariu. a plecare mi-a strns mna si mi-a urat sp la munca. I-am fagaduit articole. 8ar nu pierdeam curajul. #m batut la usa redactiei ntr-o vineri, seara, cnd stiam ca e singur. 6acea corectura articolului de fond1 vibram4 -am lasat sa sfrseasca. M-a privit atunci cu bunatate si m-K ntrebat daca starui n a studia 5rientul. Eu i-am vorbit cu entuziasm i lecturile si planurile mele. 8-l redactor parea ca se intereseaza. # z bit. #m atacat atunci direct, cu o liniste care m-a uluit. 8-l redactor a sovait si si-a sters oc,elarii cu batista. Eu l priveam fi- si simteam cu mi se dogoresc obrajii. Eupse tacerea fara eroism. mi fagadui ca j vorbi cu directorul. mi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune", ca i place "orizontul larg" si celelalte. &a va starui pe lng

director. &a el ntelege situatia mea. 8ar ce poate face elH 8irectorul e totul, si el nimic. 'e-am strns minile fara entuziasm. 8e atunci nu l-am mai vazut. R 8ar astazi, la ora de gimnastica, am urcat scarile cu oglinzi. Eu sunt un tnar cunoscut pe salita ce duce la redactie. Ma cunoaste si portarul, si cei doi ajutori de portar, si omul de serviciu, care sta pe o banca rezemata de zid si ntreaba pe orice nou-venit1 - 8omnul ce doresteH #stazi, nsa, omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru n redactie. - 'umele d-voastraH I l-am rostit sonor si demn. # intrat n redactie. #m auzit cteva cuvinte si am recunoscut glasul d-lui eontescu. mi pregateam cele dinti fraze1 eram sigur ca ma va primi ndata. 5mul s-a ntors1 - 8-l eontescu va roaga sa asteptati putin. Eu m-am asezat pe banca. M-am trudit sa par ngndurat. 8e fapt, de-abia puteam sa-mi stapnesc necazul. 5mul de serviciu s-a asezat lnga mine, senin. Eu mi fagaduiam razbunare crunta, definitiva, rafinata. Ma nc,ipuiam tnar cu faima, cu volume tiparite si portretul reprodus n revistele de seama. 2e strada, alaturi de mine, trece Ilie eontescu. Ma pregateam sa sorb din plin razbunarea, cnd omul de serviciu ma ntrerupse cu o ntrebare stupida. mi amintii ca sunt n vizita la d-l redactor si ma ncruntai. ncercam sa ma linistesc. 8-l redactor are de scris, fara ndoiala, un articol ce nu mai poate fi ntrziat. Sau trebuie sa sfrseasca corecturile. #m numarat n gnd pna la cincizeci. M-am oprit. Mai numar nca douazeci. *oi bate apoi la usa. - 'ouasprezece... 8e la nouasprezece la douazeci a trecut mult. M-am ridicat de pe banca. 8ouazeci... #m intrat. 8-l redactor privea distrat pe fereastra. In odaie se facuse cald si d-l redactor ramasese n vesta. a alta masa, un domn adormit traducea agale dintr-o carte cu copertele galbene. #m strigat "buna ziua4". 8-l redactor m-a privit curios. M-a recunoscut si mi-a ntins mna. &a niciodata, m-a poftit sa sed1 - Ia loc, te rog. - Multumesc. M-am apropiat discret de el. 8-l redactor, n vesta, parea un domn blnd. - &e-a spus d-l director, d-le eontescuH - 8omnul directorH M-a privit pe sub oc,elari, ntrebator1 CG C! - &e vrei sa spuna d-l directorH - Stiti... mi-ati fagaduit... 8-l redactor m-a recunoscut pe deplin. S-a ncruntat si si-a mngiat fruntea. M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. Eu am nteles. Eram ,otart sa sfrsesc. - #m vorbit. Se face. ti spun eu ca se face. I-am spus d-lui director cum stau lucrurile... 2rivirea mea l-a dezarmat. - # spus ca se face, dar trebuie sa mai astepti pna la &raciun. #tunci se mareste bugetul redactiei. Si d-ta vei fi cel dinti la onorariu... # vorbit mult, stnjenit. Eu zmbeam. #tunci si-a ridicat brusc capul si m-a privit prin oc,elari. - Esti lipsit de mijloaceH #m fost ispitit sa e-agerez1

- &u totul lipsit... 8-l redactor m-a privit blnd1 - Se face... ti spun eu... Eram dezgustat si obosit. Ma umilisem mult si fara nici o izbnda. &el care nvinsese era d-l redactor. 8-l redactor nvinge ntotdeauna. Mi-a aratat corectura ultimului meu articol. Si am zarit, cteva clipe, coperta revistei. #m rosit. - &e ne mai scriiH Dmbete. - 8-ta care ai talent cu carul... Dmbete. - ti public orisice. 8oar te cunosc eu. Dmbete. - /aiH &e zici, tinereH - &e sa zic, d-le redactorH... - *iata, ce sa-i faciH4 - .ocmai... - 8ar sa nu te descurajezi. - '-ai dreptul. Esti tnar. - 2rin cte am trecut eu4 /aiH - &red, d-le redactor. - Multe, tinere, multe... - Eu am, ma ntelegi, un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc nca un editor... C$ - 3n editor, domnule, ma ntelegiH E o batjocura. 8-l redactor se nflacarase. Se scarpina la rastimpuri n cap. Eu l priveam zmbind. Mi-a vorbit mult. Si la sfrsit ne-am strns minile, aplecndu-ne fiecare din sale. #m recunoscut ca tebnda a fost a d-lui redactor. M-am ntors abatut la liceu. ncepuse ora a patra. 8ar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic d-lui Ilie eontescu. 8esi am talent cu carul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice... *. '5IEM0EIE #cum stiu. Sunt si eu ca toti ceilalti1 adolescent sentimental si visator. Dadarnic ncerc sa ma ascund. Sunt sentimental. Sunt ridicol. n dupa-amiaza aceasta de noiembrie, sunt trist. Si nu am de ce sa fiu trist. 'u trebuie sa fiu trist... 2rivesc plopii prin fereastra mea. Si cad pe gnduri. ;nduri naive, idiot si revoltator de naive. &t m-am trudit eu sa-mi smulg din suflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie... Sunt melancolic. 8eci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate. 8e ce sa fiu melancolic, pentru ca n dupa-amiaza aceasta soarele straluceste printre copacii desfrunzitiH 8e ce sa privesc pe fereastra, n loc sa lucrezH 8e ce sa ma visez frumos si bogat plim-bndu-ma prin parcuri pustii, cu ,avuzuri nverzite de musc,i, cu statui nsngerate de amurguri, cu vita salbatica ce se nalta pe poduri si ziduri de castelH 8ovada lipsei mele de vointa o am c,iar n clipele acestea. n loc sa lupt mpotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie, sa ma biciuiesc pna la snge, m-am asezat la masa si scriu ntr-un caiet pe care nu-l va citi nimeni. &ta truda risipita n dupa-amiaza aceasta... &te ceasuri petrecute cu dintii strnsi, cte nopti calde, cu luna, care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pe strazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice. Si tot plnsul meu, toata mndria mea, toata durerea trupului biciuit cu frng,ia sunt neputincioase n fata unei zile de noiembrie. #ceasta trebuia sa se ntmple. #steptam c,iar ziua n care nu voi lucra, ci voi

privi pe fereastra. *ointa mea s-a irosit saptamna cu saptamna. 8ezastrul sa desfasurat astazi. Si n loc sa ma lovesc si sa ma C% zbat pna la cea din urma ncercare, eu stau linistit si scriu. 2oate gndesc ca mi voi acoperi astfel vinovatia. 5 zi de noiembrie. 5 zi ca oricare alta. Soarele e trist, si de pretutindeni se ridica tresariri ciudate. 5 zi calda. 5 zi n care batrnii si femeile lacrameaza amintindu-si trecutul. 8ar ea de ce sa ma ntristezH 8e ce mi simt sufletul plin de un simtamnt necunoscut, nfiorator, dulceH 8e ce vreau sa plngH 8e ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodataH Mie nu mi se ngaduie nici una din acestea. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti, naiv visator, bolnavicios, natng, sentimental, carag,ios. Sufletul meu e aspru. *ointa mea e absurda, dar e o vointa trainica, formidabila, care apasa si nabusa totul n calea sa. Eu trebuie sa fiu acelasi n toate timpurile si toate locurile. /otart ca o stnca, ncruntat, cu oc,ii nclestati de tinta, cu buzele strivite de furie, cu pumnii strnsi gata de a se pravali si a-mi ndurera carnea. #sa trebuie sa fiu eu. 2entru ca asa vreau eu. Eu, singurul stapn al sufletului si al trupului meu, singurul mascul n turma de adolescenti slabanogi, singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strngnd un drug de fier si sa se biciuiasca racnind, pna ce carnea se nfierbnta si ajunge dureroasa ca o rana. #sa trebuie sa fiu eu. #sa cum eram altadata, n zilele cnd sorbeam suferintele trupului ca pe o desfatare. n zilele cnd ma desteptam n zori si adormeam dupa miezul noptii. &nd mi alungam somnul cu pumnii. &nd citeam pna ce-mi lacramau oc,ii si ma usturau pleoapele. 2na ce mi se ngreuia capul si mi se rataceau privirile. 2na ce mi se tulbura cunostinta... n zilele cnd ma biciuiam... &ele mai frumoase zile. 2astram frng,ia dupa un raft cu carti. n fiecare noapte, nainte de a stinge lampa, ncepeam sfertul acela de ceas de dulci si dureroase desfatari. #pucam frng,ia cu ,otarre, o ndoiam si numaram pna la zece. 2e spinarea goala - alba si plina - se nfigea cea dinti lovitura, aruncata peste umar cu oc,ii nc,isi. mi nabuseam tipatul. Era cea mai dureroasa dintre toate. 6rng,ia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot mai adnc. &arnea se nfiora, obrajii mi tremurau, buzele se albeau. Strngeam pleoapele, ca sa nu vad frng,ia caznd. 8urerea ma atta. oveam tot mai grabit, tot mai scurt. &arnea ncepea sa se umfle, sa arda. .mplele mi se nfierbntau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte. 8ar izbnda du,ului ma desfata. *ointa care mi calca n picioare trupul putred ma entuziasma de un sfnt si barbatesc entuziasm. mi suieram izbnda printre dinti, o data cu geamatul carnii. 8urerea si desfatarea se contopeau ntr-o frenezie ne- j cunoscuta, pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret. Era singura desfatare pe care mi-o ngaduiam. 3rma, apoi, o clipa de e-taz. 8urerea ma apropia de mine nsumi, j=la purifica. #cea singura clipa era rasplata ntregii mele zile de munca. 5 singura clipa. 3rmata de oboseala, de tulburari, de tremuraturi. mi simteam trupul sfrsit ca dupa boala. 8e-abia aveam putere sa mi ascund frng,ia dupa raft si sa-mi las camasa pe spinarea biciuita. &teodata, picaturi calde mi se prelingeau de pe umar pe solduri. 2ielita de la nc,eieturi era rupta de frng,ie. Sngele picura si eu trebuia sa-mi spal camasa n zori. 8ar nu ntotdeauna durerea si oboseala ma covrseau. 8e multe ori paseam aprig si madularele nu-mi tremurau cnd camasa atingea umerii zdrobiti de frng,ie... #u fost zile de izbnda, zile cnd rosteam cuvntul Eu cu glasul plin. Eram

mbatat de mine nsumi. Eram ametit de vltoarea pe care o simteam framntndu-se n suflet. Si strigam cu oc,ii nc,isi, iluminat1 eu, eu, Eu, Eu... zile la care ma gndesc cu dur"[e acum, cnd sunt trist, pentru ca straluce soarele printre cc\ acii desfrunziti... Eu am vruR sa am sufletul lui 0rand. Suflet torturat, aspru si sumbru. Sub care sa se ascunda, totusi, lava fierbinte a entuziasmului, a dragostei si a urii. Eu stiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut n tara. *oiam, nsa, ca - pna atunci - sa nu tradez nimic din zbuciumul, din ntunecimile si flacarile sufletului meu. 'imeni sa nu ma vada ostenit de lupta si, iarasi, nimeni sa nu cunoasca 8umnezeul pentru care lupt. *oiam sa trec printre semeni neluat n seama. Sa fiu crezut un adolescent urt si plicticos, si, cu toate acestea, sa am cugetul si sufletul desprinse din stnca. Sa izbucnesc dintr-o data, coplesind turma trtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si mau dispretuit. Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindumi trupul glgind de viata rodnica si creatoare. 'u mi-a placut sa am prieteni. '-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilor livizi si melancolici. Mndria ca port n mine o taina pe care n-o g,iceste nimeni mi-ajungea. Si gndul ca voi nfricosa cndva cetele oamenilor de carne, ma mbata. Eu stiam cine sunt. Si lucrul acesta mi umplea sufletul cu o nemarginita ncredere si ma silea sa-mi ncordez bratele ca pentru lupta. &u att mai mult, cu ct nimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge. ...8ar n-a fost asa. Mi-am cautat si eu, ca toti oamenii slabi, prieteni. Mi-am descoperit si eu sufletul cersind mngiere si sprijin. #m tradat colturi din taina mea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I dect eu. M-am vrut nendurat. Si n-am izbutit. #m fost sc,imbacios si j plin de compromisuri, ca orice adolescent. #m facut si eu glume, am rs j si eu mai mult dect era nevoie, mi-am risipit si eu timpul n vorba cuB colegi imbecili si prieteni plictisitori, am dormit si eu opt ceasuri ca toti B ceilalti, am ratacit si eu, seara, pe strazi, murmurnd confesiuniK am ! aruncat si eu priviri femeilor cu trupuri calde, mi-am pierdut si eu nevinovatia ntr-o noapte, pe ploaie, ntr-o odaita umeda, pe un pat n care se framntasera zeci de trupuri, n rsetele celor care asteptau afara... Si eu, ca si toti ceilalti. Si eu, ca si turma. &a si oricare alt adolescent slabanog si vicios, care doarme cincisprezece ore duminica, rde spart, flirteaza cu dudui la ceaiuri, ciupeste noaptea trecatoarele pe strada,B danseaza la cabareturi, joaca la curse, citeste Eampa, adora pe Mosjou-l Pine si se sileste sa para blazat. &a si Eobert, care admira pe Musset... Si nu numai att. #m nesocotit cea mai frumoasa ,otarre a mea1 aceea de a pastra n mine, pna la desavrsire, tot ceea ce nazuiam saB mpart mai trziu celorlalti. In loc de a pasi sigur si mndru cu gndurile I mele ntregi si cu cartile sfrsite, m-am dat putin cte putin, cu articole publicate prin reviste populare, cu pagini n care nu se gasea nici sufletul, nici cugetul meu, cu rnduri scrise fara entuziasm si fara originalitate. #m cucerit si eu, cu greu, - ca toti ceilalti - un loc n coloanele revistelor de a doua mna, care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnatura necompleta. 8ospea si n sufletul meu atta josnicie, nct sa astept cu nerabdare publicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amnarea ei. #m nceput si eu ca toti cei care se numesc "scriitori". &are poarta parul retezat la ceafa si

lavaliera neagra, si palarie cu boruri largi. &are se mprietenesc cu directorii de reviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. &are publicai un volum de versuri la o tipografie din provincie, un volum de nuvelei cu coperta colorata, intra slujbasi la minister, se nsoara si ndura toataj viata povara unei sotii slabe si a unor copii rau-crescuti. #m avut si ein mica mea glorie. #m avut si eu mediocra multumire a unui articol tipa-< rit n fruntea revistei, fara greseli de tipar si cu numele dedesubtul ti-j tiului... Si am cazut tot mai jos. &roitorul mi-a facut ,aine "moderne". #ni nceput a folosi ciorapi de matase, am regretat ca nu am plete, m-am pu-j drat si eu ca 8inu, am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele4 literare, m-am dus si eu la cinematograf, si - dupa fiecare nfrngere -l prietenii mei, bunii mei prieteni, ma ncredintau ca ma civilizez si ml apropii de "normal"... 'u ma pot, deci, mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul si amintindu-mi tristetile n acest colt. 6aptul trebuia sa se ntmple. #cum, e seara. Melancolia a fost izgonita de amintiri. #m sa pot citi fara teama de a ntrzia un ceas la o pagina. Sunt linistit si abatut. n sufletul meu e un gol pe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple. #r fi zadarnica si neputincioasa orice ncercare. *I. EE2E.I.II #u nceput repetitiile pentru 3n liceu model. 'e adunam n fiecare seara n sala de muzica. Eegizorul este d-l 6ilimon, de la .eatrul 'ational. 8-l 6ilimon ne regizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. &unoaste baietii si i simpatizeaza. 6umeaza mult, ne bate prieteneste pe umar si ne povesteste discret anecdote. #necdote care nu trebuiesc repetate nici acasa, nici n clasa, adauga d-l 6ilimon. 2rofesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui 6anica. #cum vreo zece zile, dupa ce s-au sfrsit cursurile, s-au adunat cu totii n sala de muzica. Era acolo si directorul, care zmbea si se ncrunta dupa mprejurari. 2rofesorii s-au asezat zgomotosi n primele banci si asteptau, fumnd, lectura "revistei". 6anica - rosu din pricina gulerului si a emotiei - statea n picioare lnga pian. l acompaniam eu. 2e o masuta, alaturi, pusese maldarul de note pe care trebuia sa le descifrez. Erau romante, dansuri moderne, marsuri si cuplete. #m nceput. 6anica fredona cu tresariri n glas. 2artile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octava. 2rofesorii ascultau, furati, si domnul director ntorcea necontenit privirea catre fiecare, ca sa nteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului 0anateanu Stefan. 2rofesorii l ncurajau. 6anica dadea e-plicatii1 - 0aietii mondeni cnta fiecare cte un cuplet n cancelarie. 8irectorul ntreaba curios1 - Si eu le dau voie sa cnte n fata meaH - #, nu4 8umneavoastra nu sunteti atunci n cancelarie. - 8ar unde suntH - Sunteti la clasa. 8omnul director s-a lamurit. Dmbeste. 6anica - emotionat ca la ora de trigonometrie - continua1 - ...8ar intrati deodata n cancelarie, i gasiti dansnd si cntnd, suparati si strigati1 "&e-i cu voi aiciH &e sunt uniformele asteaH &e-i p rul astaH 3nde va sunt numereleH..." 6anica reproduce, pe ct i sta n putinta, furia d-lui director. 8-l director e magulit. Ede si si salta pntecul. 3n gest mostenit de pe vn mea cnd l stnjenea o rana din razboi. 2rofesorii aproba cuplet dupa cuplet, dialog dupa dialog.

- #cum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina c,imii 2riviri semnificative ntre 6anica si .oivinovici. 2rofesorii rd zgi motos si fumeaza cu desfatare. nainte de a ncepe, 6anica mi tonul. Eu apas pe rnd trei clape albe. #poi, sase masuri de introduceri #ria e cunoscuta. Se aude n fiecare vara la .eatrul "&arabus". Eitmi saltaret al cupletului a cstigat pe toti. 6anica se sufoca cu entuziasm, ajuta, la masura, si de picior. Se opreste dupa fiecare strofa si e-plica. - #cum cnta d-l profesor... .oivinovici se nroseste. &ine ar fi putut sti ce gndea atunci .oivi-j noviciH - #cum cnta elevul1 " 'oaptea zau ca sar din pat si-mi pare ca-s ntrebat1 ce-i alcoolul, ce-i fenolul, dar benzina, glicerina, stearina, parafina, fosforatul si ,idratul, c,iar si clorul, vitriolul si o-ine, si amine, o-igen, ,idrogen si sulfit, si cuprit, sifructoza, si glucoza, apatit, galatit... Si-n mormnt tot ca si viu, tot pe rost am sa le stiu4" 2rofesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. #ctul II, cu marsul eroic si protestul mpotriva "&urbei alescu", i-a pus, ntructva, pe gnduri. 6anica a izbndit, nsa, si aici. 6iecare profesor rdea cu pofta de cupletele n care se ironizau ceilalti. #sa ca, la sfrsit, fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda. 8irectorul a ,otart sa se nceapa repetitiile. 2rofesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitnd pe 6anica. 6anica se stergea cu batista pe frunte, pentru ca el nu era tenor. 0aietii, care asteptau n curte rezultatul, l-au primit cu entuziasm. S-au mpartit si cele din urma roluri. 'e adunam n sala de muzica. n banci, n afara de "actori", se mai gasesc ctiva baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a *lII-a, vine printre cei dinti. #re nasul mare, dar e foarte blnd. Si e sufleurul cel mai de pret. nga el sta, de cele mai multe ori, 8inu, care ia parte cu caldura la repetitii. Mai vin 2etrisor 6urtuneanu, 2erri si alti colegi. Stau n fund si comenteaza rolurile. 6ac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. Mi se prevede izbnda sigura. &nd sunt prezenti toti cei care joaca n prima scena, d-l 6ilimon bate din palme.

- Ei, domnilor4 a pian, plictisit, cnta 6osil. &a sa-l entuziasmeze, baietii l g,iontesc de cte ori au prilejul si i striga1 - Misca, 6osil4 2ianistul, nsa, se plnge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului director. ;ianni se misca greu "n scena". 8-l 6ilimon ofteaza, si sterge oc,elarii si se plesneste pe frunte, disperat. - 'u asa, domnule ;ianni. 'u asa semet, frate. ;ianni se nroseste, pentru ca spectatorii din banci se desfata. Se mbufneaza. Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". #menintarile l zapacesc pe 6anica. 6anica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". mpaca pe ;ianni si l asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. ;ianni cnta1 "n clasa-i plictisitor a oricare profesor, .otusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe a ;arconne". &nd sfrseste, baietii din banci aplauda, d-l 6ilimon rde multumit si autorul si ciupeste ung,iile de teama sa nu se retraga ;ianni. 8-l 6ilimon bate iar din palme. - Ei, domnilor4 Mai multa seriozitate4 2ianul... 6osil ofteaza. Sufleurul si cauta paginile. a fereastra s-au gramadit baietasi din cursul inferior, care sorb din oc,i pe "actori". 6anica i goneste cu demnitate. n mijlocul clasei, cei patru elevi mondeni danseaza cntnd un refren pe aria Mac,inalement. 6ilimon tine masura cu amndoua bratele. 2rofesorul de gimnastica, d-l 8aian, fumeaza si ascunde tigara la spate. Eegizorul ntrerupe1 - 8ar uite ce e. Mi-e teama sa nu va calcati ntre dumneavoastra pe scena. 8a. nc-o data4 .oti1 "Ei nu nteleg ca dupa razboi 'e-am sc,imbat si noi. " 3nul1 - Stai, ma, ca merge. 6ilimon ntrerupe. - 2ardon. asati reflectiile pentru public. s 2ublicul rde magulit. *ine scena cu un "parinte e-asperat". E-asperat din pricina orelor suplimentare de muzica si gimnastica, la care e silit sa ia parte - aproape n fiecare dupaamiaza - fiul sau. "2arintele" e 2aPe. -au ales provizoriu. 2entru ca 2aPe nu are o dictiune prea corecta. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor. - 8-l 2rotopopescu4 -'-amrol-lul... 8-l 6ilimon se plesneste pe frunte1 - 8e ce nu veniti, domnilor, cu roleleH 8e ce nu vii, domnule 2rotopopescuH 8e ce nu vii, nenisoruleH 6anica si ciupeste ung,iile. - 2arca ti-am scos rolul. - 8ar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astaziH - &eilalti cum au stiutH 6ilimon se resemneaza1 - /aid?@ ca-ncepem. Sufla d-l Minculescu. Minculescu primeste, multumind cu capul. Eegizorul face un semn1 - Intra. 2aPe intra n mijlocul clasei, scena. - "0una zziua4" - 'u asa1 buna ziua4 .are, d-le 2rotopopescu4 .are, sa se auda. - "3ita-te ddom-nule..." - 2ardon4 'u se aude nimic, nenisorule. 'ici pna aici. *orbiti raspicat, domnilor.

- "8ar bbine ddom?@nule, toat-ta zziu-aH #-asta-i ddin c-c-cale af-fara. 6iul meu, c-care n-nvata nou-noua ore pe zi, a-a-cum nu mai nvata de-dect cinci si si-a ajuns pre-miant al doi-lea, n loc s-a-sa iasa pre-miant ntiu. *a-va rog, scu-titil4..." - 'u, nu, nu, nu4... vorbeste, frate, mai ncet. nca o data... intra4 - "0u-na zziua, domnule director..." Spectatorii rd. &ineva facuse o gluma, care se comunica din banca n banca. 5 auzise si 6ilimon. Si se suparase, pentru ca era zgomot si nu izbutea sa gaseasca o replica imediata. - ;ura larga, domnule 2rotopopescu. 8aca ai dictiune, poti vorbi ct de repede ai vrea. .acere. 2aPe repeta pentru a treia oara. 'u merge, si ceilalti sunt e-asperati. 6anica se trudeste sa gaseasca un nlocuitor al "parintelui e-asperat". 2aPe, care nvatase din primul ceas cupletul si melodia, ncearca mntuirea1 - Sa cnt cupletul. - asa, domnule, cupletul. 8e cuplet ne arde noua acumH 2aPe rde. nga fereastra, n palton, a aparut d-l 0oloveanu. *ine pentru fanfara. 8e cnd cu "repetitiile de teatru", nu mai are unde sa-si organizeze adunarile pentru fanfara. 8e fapt, adunarile acestea sunt reduse. 0aietii s-au plictisit de fanfara. 'u mai vin dect elevi din cursul inferior si cte un ntrziat n disciplina, care crede nca n amenintarile d-lui 0oloveanu. "Eepetitia" de teatru nveseleste pe maestru. Ede cu pofta. si aminteste, nsa, pentru ce a venit si ncearca o nvoiala cu d-l 6ilimon. In acelasi timp, scoate din buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director. &oala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. 2rin aceasta se obligau sa vina regulat la repetitii si sa asculte de cuvntul d-lui 0oloveanu. 'u o iscaleste aproape nimeni. 2rete-te absurde sau ine-istente. &te unii, mai rautaciosi, fac observatii cu glas tare, ca sa-i auda si d-l 0oloveanu. 8-l 6ilimon da e-plicatii generale. - 8omnilor, ,ei, nenisorule4 #scultati-ma. Sa nu gresiti cumva iesirile, sa va pripiti, sa nu nimeriti usa. Sau sa va mpiedicati. #ti stricat tot efectul cu o iesire proasta. &redeti-ma pe mine. ncepe scena cu profesorii de muzica si de gimnastica. 8irectorul - adica 0ricterian - c,eama servitorul, zis &otet. 2e servitor l joaca *intilescu. 2entru ca amndoi sunt din judetul Severin. 8irectorul suna. Intra servitorul1 - Ia c,eama, mai, pe domnii profesori de muzica si gimnastica. 2rofesorii sunt c,emati ca sa dea lamuriri parintelui e-asperat de orele suplimentare. 0aietii sunt obositi. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului, al autorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica. .otusi, unii lucreaza. ;ianni "repeta" rolul cu Morariu, dansnd. 6anica se trudeste sa nvete pe cei cu cupletele grele. a rastimpuri i asculta si i ameninta ncruntat cnd fac prea multe greseli. 0ricterian ncearca la orga, cu un deget, &avalcada NalP=riei. &el mai multumit e, nsa, Eobert. Se plimba prin clasa cu picioarele ncovoiate n ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului, cu capul lasat ntr-o parte, cu minile departate de trup, oc,ii pe jumatate nc,isi. Sorbea deja gloria, voluptatea bisarii n scena desc,isa, dupa cum ne-a marturisit el. Se opreste n fata mea. Ma bate pe umar si apoi mi ncredinteaza ultima lui taina1 - Stii c-am nvatat cupletul 0acalaureatuluiH - Impecabil. Mi-am?@aranjat si costumul. Si cum am sa ma fardez. 5c,ii facuti, buzele rosii, putin rosu n obraz... i tai pe toti... 5r sa se uite damele la mine.

Si nu numai att. a repetitia generala, el se va nvata sa priveasca -n timp ce cnta cupletul - prin loji. - #sa fac toti artistii mari. Iar dupa reprezentatie, ti jur c-am sa primesc scrisori de dragoste si declaratii. .ace. Ma priveste n oc,i si mi zmbeste dulce. Ma mngie pe obraz. - #l dracului mai esti tu, doctore. 2lecam n grupuri. 6ilimon povesteste anecdote si baietii rd zgomotos, ca sa-i faca placere. n fata portii ne despartim n trei cete. 0aietii mondeni se ndreapta catre &alea *ictoriei. 'oi, actorii, nu ne ngrijim de lectii. 2rofesorii nu ndraznesc sa ne asculte. i mintim ca facem repetitii n fiecare zi, toata dupa-ami 2rofesorii ne cruta. 6iecare se gndeste ca si are un reprezentant pe na. #sa sunt profesorii1 oameni cumsecade. *II. 8E3M3 &#.EE M'E S'S3MI .rebuie sa ma cunosc. .rebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. #m amnat mereu lucrul acesta, pentru ca mi-era teama. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma ndurereze. Eu mi-am nc,ipuit anumite lucruri despre mine nsumi. &e se va ntmpla daca acestea nu e-ista aieveaH 8aca ele n-au fost dect o parereH &eva mai mult. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am socotit parti din sufletul meu. Mi le-am impus si mi le-am nsusit. &e se va ntmpla cu ele, daca voi sti ca nu sunt dect niste vestminte mbracate n silaH *oi putea, oare, sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meuH #m ,otart de multe ori sa ma analizez pna la capat, sa patrund ct mai adnc si calm n suflet. 8ar n-am izbutit. 'iciodata nu m-am putut concentra. '-am putut gndi asupra mea nsumi. 8e cte ori ncercam sa ma analizez, ma trezeam ntr-un ntuneric desavrsit. 8e unde sa ncep sa ma cautH 3nde as putea fi eu nsumiH &e cautam euH Sufletul meu. 3ndeH Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet ntre miile de suflete pe care le purtam n mineH ;ndurile se risipeau. Ma desteptam cugetnd la alte lucruri. ncepeam din nou, ncapatnat, nc,iznd oc,ii, astupndu-mi urec,ile, apasnd tmplele. #celasi ntuneric. Si nu ntlneam, nicaieri, nici o lumina, nici un sprijin. &um sa ajung la mine nsumiH &um sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc ntocmai dupa nevoile luiH 2entru ca eu vreau sa ma cunosc, pentru a ntelege calea pe care va trebui sa pasesc. #m pierdut, odata, o dupa-amiaza ntreaga. #m aflat un singur lucru, pe care-l banuiam, nsa, de mult1 ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut si cu att mai putin celui din ziua trecuta. &eea ce m-a uluit. 'ici nu mai ntelegeam acum rostul ,otarrii mele de a-mi gasi sufletul. 8aca sufletul meu nu e unul, ci o infinitate, cum l-as putea cunoaste pe cel adevaratH Eu am observat ca, de-a lungul zecilor de constiinte, e-ista o linie de continuitate. 8ar ma ndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate, care ar alcatui personalitatea. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sau sugestiilor celor din jurul meu. #m observat ca un om se trudeste sa nu dezminta ceea ce crede el sau altii despre sine. 2ersonalitatea n-ar fi, atunci, dect ceva impus de vointa, iar nu izvort ntocmai dinlauntrul sufletului. #r fi numai o masca. 8ar tot ce am scris pna acum stiu ca nu e adevarat. Stiu ca e-ista un singur suflet, rasfrnt n mii de atitudini trecatoare. &a acelasi suflet se afla ndaratul tuturor starilor de constiinta. &a, de multe ori, se strecoara ntr-nsul stari de constiinta streine, dar acestea sunt trecatoare si pot fi ndepartate la cea dinti

cercetare launtrica. Eu simt, deci, ca e-ista un singur suflet n mine. 8ar cum sa ajung la elH ucrul mi se pare att de greu, nct ma nfioara. 8aca mi s-ar da o problema de algebra sau de geometrie - cu toata slabiciunea mea la matematica -, eu as putea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. #s sti, n cel mai rau caz, de unde trebuie sa ncep. &nd ncerc sa ma gasesc pe mine nsumi, nsa, nu am nici o metoda, nici o indicatie. Mie mi se pare o lume noua. #m vrut sa ma lamuresc citind carti de psi,ologie, dar n cartile de psi,ologie nu se gaseste ceea ce caut eu. #colo se cerceteaza alte lucruri, interesante, dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mine nsumi si a intra n stapnirea tuturor fortelor sufletului meu. Si lucrul acesta e necesar. #ltminteri, nu voi avea curajul sa patrund n viata. Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu. Sufletul meu... Iata ceea ce ma tulbura. 'u-l pot aduce la lumina. #s vrea sa-mi gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui cine la anatomie. Sa-l masor, sa-l cntaresc si sa-l pretuiesc n valori. #s vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui mascul ntartat. 8aca eu sunt un om de stiinta sau un sentimental. 8aca ma pot ncrede n preocuparile mele actuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii sc,imbari. 2entru ca sunt zile cnd vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat. #tunci lucrez cu srg, planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor. Si iara sunt zile cnd ma destept trziu si ma ntorc abatut de la scoala si toate din jurul meu mi se par vestede si inutile. Sunt zile care eu le urasc. 5c,ii mi aluneca de pe pagina si mi sterg mereu oc,elarii, ca treaca timpul, si ma ntreb1 la ce bunH Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai trziu, ma ntristez. Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasind pe strazi necunoscute, pe sub castani. &easuri care ma tulbura, ma nelinistesc. &easuri n care nu ma recunosc. #tunci, un gnd ma framnta si eu, din toata puterea vointei mele, l izgonesc. #ltminteri, pierd curajul. Eu ma ntreb1 daca voi regreta mai trziu adolescenta care mi-am petrecut-o, absurd, n marginea vietiiH 8aca voi plnge mai trziu cei saptesprezece ani pe care i am acum si pe care i sfrsesc n mansarda, singur, privind la rastimpuri doi plopiH Stiu1 nu sunt un baiat frumos, dar am saptesprezece ani. Si n ceasurile cnd oc,ii mi aluneca de pe carte, iar vointa mi slabeste, ma gndesc mult la acesti saptesprezece ani. 8e multe ori, izbndesc. ucrez pna noaptea si adorm fericit ca m-am nvins pe mine. #dorm surznd. #lteori, nsa, nu izbutesc sa ma apar. Sunt coplesit si pornesc pe strazi. Si toate acestea ma ntristeaza. .rebuie sa lupt mereu, trebuie sa ma apar mpotriva sufletului meu, pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri, contradictoriu. 'iciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi, n fiecare zi, altul. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce ncepusem cu o luna, cu o saptamna, cu o zi mai nainte. 8aca m-as cunoaste... #tunci as fi att de sigur de mine nsumi si de viata... #s spune1 asa mi-e sufletul, si asa vreau eu. 8ar acum mi-e teama de viitorul acela ntunecat si amenintator catre care ma ndrept calauzit de un suflet orb. 8aca mai trziu se va face lumina si voi ntelege ca am apucat o cale gresitaH 8aca ma voi simti strein n lumea pe care o socotesc acum prietenaH *oi mai avea curajul sa ma ntorc pe aceeasi cale si sa ncep o alta viata, nouaH Si voi avea putereH... 8e multe ori, ncercnd sa aflu cine sunt, m-am nspaimntat. 'u ma

recunosteam n multe fapte mplinite si vorbe rostite. Mi se parea ca a fost altcineva. Inainte de a adormi, ma gndeam la ziua care se scursese, fara veste. Ma ntrebam1 care a fost sufletul meuH Si mi apareau suflete streine, si ma nfioram. #m aflat ca nsusi sufletul, pe care-l simteam n timp ce citeam mi era strein. #tunci adormeam obosit si ndurerat. In alte zile, ma grabeam sa ajung acasa si ma attam la munca si eram stapn pe gndurile si pe sufletul meu. Si pasind, astfel, auzeam revarsndu-se pe vreo fereastra game la clavir sau sonate pe care le framntasem si eu, demult, lacramnd de ciuda degetelor prea mici si a octavelor prea mari. Sau auzeam melodii care mi desteptau n suflet tristeti si pareri de rau. Indata ncetineam pasul. Sufletul mi se sc,imbase. Eram abatut. ;ndul odaitei cu carti nu ma tulbura. Si paseam tot mai ncet, si ocoleam strazi multe pna sa ajung acasa, si nu ma gndeam la nimic. 'ici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani. Si nici la cartile pe care le voi scrie. #lta data, ma ntristau simple si nensemnate viniete risipite prin reviste. 3ndeva, o fata pe o banca, sub un copac nfrunzit, iar n departare, liniile dealurilor pe care le g,iceam nsorite. ;ravura aceasta ma ntristeaza ntotdeauna cnd o privesc cu luare-aminte. 'ici eu n-as putea spune pentru ce. 8ar e atta melancolie n privirea fetei, singura, sub copacul nfrunzit... Si attea pareri de rau n liniile dealurilor, care e-ista undeva, aproape de tot, si pe care eu nu le privesc, ci trec alaturi, cu privirea atintita catre o lume moarta... Si iarasi ma ntristeaza o vinieta tot att de simpla. 3n drum de tara, marginit cu plopi. In cmp se zaresc seceratori. Iar pe drum, un drumet paseste. 0anal. 2lictisitor. 8ar eu ramn mult timp privind plopii si drumetul. 2oate ma gndesc la plopii din curtea cu grilaj de fier, pe care eu i zaresc pe ferestruica. Ma gndesc la cmpurile pe care nu le vad dect vara sau n duminicile de primavara, cnd umblu mult si ajung departe de oras. #scund revistele si citesc nainte. 8ar nu pot citi. Ma mustru. 2rivesc pe ferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud - stinse zgomotele din strada. &teodata se nnopteaza. 2oate de multe ori am lacramat, dar n-am stiut aceasta. #poi aprind obosit lampa. #tunci, odaita renviaza si cartile din rafturi mi vorbesc, iar sufletul meu se ntoarce. Si ntotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastra sau ntristndu-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara, vara. #s vrea sa stiu cine sunt, si nu stiu. #m scris caiete multe ca sa descopar. '-am izbutit. Eomanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor nu vor fi liniare, dintr-o singura bucata. Eu n-am ntlnit pna acum un asemenea suflet printre adolescenti. 8ar nu-mi voi putea analiza personajele, pentru ca nu le cunosc. 'u le pot ntelege n adncurile sufletelor. Ma privesc. 2rivesc n mine. #ttea trasaturi streine, contradictorii... Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Eomanul adolescentului miop e singura mea nadejde. *III. I'&I2I. *I.# '5*# # nins toata ziua. Sufletul meu ar fi dorit, poate, sa se simta trist, dai nu i-am ngaduit eu. 8e aceea am fost astazi fericit, pentru ca asa am voit eu. #m citit

pna noaptea trziu. #poi am obosit si m-am ntrebatR asupra mea. # trecut toamna, si multe lucruri dintre cele care mi faga-< duisem sa mplinesc nu leam mplinit. n caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. 'u m-am analizat. '-am nvatat psi,ologie, ca s pot sa ma cunosc. #u nceput sa ma strabata alte gnduri. #u nceput sa-mi placa alte lucruri. 8e c,imie, mi amintesc prea rar. #s vrea acum sa stiu ce e sufletul, dar cred ca lucrul acesta e foarte greu de aflat. #m citit multe carti, dar n-am cstigat nimic. 8impotriva. *reau sa citesc acum si pe 0ergson. Sunt fericit, cel putin, ca am scapat de matematica. # trebuit sa ma ,otarasc sa trec la modern. Si am trecut. Mi s-a ngaduit sa dau e-amenul de diferenta n mai. Sa ma prezint cu te-te latinesti pentru clasa a *-a si a *i-a. a modern e alta atmosfera si alta viata. 2rofesorul e blnd, erudit si ironic. 'e spune multe lucruri pe care noi le vorbim. 8ar dispretuieste ignoranta noastra. "Maestrul" e un ocultist si filozof. 8e aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre. i place sa ne asculte discutnd si se desfata, apoi, dovedindu-ne golul argumentelor noastre. 2na acum, am nvatat prea putin latineste. # trebuit s-o iau de la nceput, cu a>uila, a>uilae, si sa ajung la &aesar. .otusi, acum traduc din /oratius. Mi-am cumparat te-tele legate n pnza si cu coperte de carton. Si am citit toate introducerile. mi place mult si limba latina, si profesorii, si autorii, si clasa noastra. 2entru ca "maestrul" nu asculta dect la sfrsitul anului si pentru ca nu ne sileste nici la teme scrise, nici la e-temporale, discutam aproape tot timpul si comentam cte un te-t de cteva rnduri. n felul acesta, toti l asculta. 2entru ca nu ne mai temem de nota sau de e-temporal. a discutii iau parte, de obicei, eiber si 2etrisor. &nd traduce si comenteaza eiber, se ridica 2etrisor si critica. 8upa ce sfrseste 2etrisor, se ridica eiber si se apara. Si unul si altul risipesc ironii. 8ar noi nu apreciem dect ironiile lui 2etrisor. "Maestrul", nsa, se ndoieste de calitatea amndurora. 6anica sta n banca a doua. si are te-tele nvelite n ,rtie albastra si nseamna cuvintele latinesti ntr-un caiet special. nga el, 0ratasanu. 0ratasanu e formidabil n gramatica. nsusi "maestrul" i-a spus ntr-o zi1 - #i sa te tmpesti, ma4... 0ratasanu cunoaste toate e-ceptiile si traduce orice te-t. .raduce c,iar fara sa se uite n carte, ci numai ascultnd fraza. 8ar nu pricepe de ce a ajuns #ugust mparat, nici pentru ce a scris /oratius &armen Sae-culare. 8e asemenea, pentru el, toti poetii sunt "frumosi". &nd trebuie sa comenteze1 " *ides ut alta stat nive candidum Soracte... ", el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupra climatologiei Eomei. a Istoriile lui .acit, 0ratasanu cunoaste toti consulii, cu anii respectivi. Se informeaza din dictionarul *aremberg si Saglio. .otusi, nu e un erudit. 3ita aproape4 tot ce nmagazineaza. 'umai gramatica latina si cuvintele germane nu ! le uita. 0ratasanu cunoaste un covrsitor numar de cuvinte nemtesti si, j cu toate acestea, nu poate sa citeasca fara dictionar o carte germana. El stie si trigonometrie, si c,imie, si fizica, si zoologie. 0ratasanu stie B tot ceea ce se cere unui premiant. 8e aceea e premiant cu cununa, de ! cnd a venit n liceu. 8e fapt, cred eu, nu stie nimic. 'u stie dect lectia. E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sa predea gramatica latina, fara nici un onorariu. #poi ntrzie mult B dupa miezul noptii, ca sa-si faca "lectiile". Si le face, ntr-adevar. nvata j tot ce i se da sa nvete, c,iar cnd "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta. E revoltator de constiincios. 2entru "teze", repeta toata materia. 2entru ca teza

- ne spune 0ratasanu - se da din toata materia trimestrului. &eea ce e e-act. 8ar eu n-am citit niciodata o teza buna, semnata 0ratasanu. 'iciodata nu spune mai mult dect a citit sau a auzit de la profesor. 'u poate. E "seful" clasei. Si e cestor, la modern. #dica sta pe catedra si ame-< ninta1 - Marcule, te scriu4 Marcu e cel mai lenes si cel mai neastmparat, cnd nu are nici un j roman cu el. 8ar Marcu - desi dispretuieste civilizatia latina, "tiranica" 4 - e mult mai bine informat. Marcu a citit pe tot .acit, ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Si a citit multe volume de 0oissier, ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. 8ar Marcu nu stie gramatica si traduce foarte prost. &nd poate, copiaza. Iar la e-amenul oral pregateste dupa ju-ta cteva paragrafe la ntmplare. 8e aceea, Marcu are "insuficient" la latina. 8ar nu ramne corigent, pentru ca "maestrul" nu lasa corigenti1 - Stiu eu ca tot nu nvatati... Eobert sta lnga 0ricterian, ntr-o banca din mijlocul clasei. Eobert ] nu stie nici sa traduca, nici n-a citit multe carti asupra Eomei. 8ar Eobert vorbeste. El vorbeste oricnd si despre orice. #ceasta, nu pentru ca are talent, ci pentru ca i se pare ca vorbeste "bine". #sa i se pare lui Eobert. 8e aceea se ridica zmbitor si tuseste. Si vorbeste. Ear, melo-dios - spune el -, cautnd cuvintele si articulndu-le victorios, cnd se4 ntmpla sa le gaseasca. 8ilueaza ntotdeauna, ca sa poata vorbi mai mult. .otusi, spun baietii, anul trecut, n vara, a tinut o conferinta asupra <ocurilor de circ la romani, care a avut succes. "Maestrul" l-a felicitat si i-a prezis ca va ajunge mare scriitor si mare orator. Eobert se mbujo-l rase si calca ncrezut. 8e-abia ne mai vorbea. &onferinta a fost nsa oj ntmplare. Si o izbnda, pentru ca a venit dupa cea a lui 0ratasanu, carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani, rezumnd o suta de pagini in >uarto din *aremberg si Saglio. 0aietii jucau tintar sau table. "Maestrul" motaia cu oc,ii nc,isi. n clasa nu se auzea dect conferentiarul si zborul mustelor. &nd a sunat clopotelul, toti au rasuflat. Erau mntuiti. 8ar 0ratasanu nu sfrsise #peductele. Si nici nu le-a mai sfrsit, pentru c s-au mpotrivit baietii. Iar a doua zi a vorbit Eobert. nainte de a intra "maestrul", 0ratasanu tine un curs de gramatica latina, nsotit de o traducere. n acelasi timp, cu trei banci n urma, eiber comenteaza. &omentariile lui eiber sunt originale si instructive. #ceasta, pentru cei care nau citit a cite anti>ue. 2entru ca, de fapt, eruditia lui eiber n "antic,itati" - ca si a lui 0ratasanu - e numai o legenda. eiber se informeaza din 6ustei de &oulanges cu o seara nainte de lectie, iar a doua zi citeaza cu multa siguranta autori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata. eiber "vorbeste" ntotdeauna dupa ce a sfrsit Eobert. Si l critica, erudit. &t timp se petrece aceasta, 2etrisor zmbeste ironic. 6ireste, dupa ce oboseste eiber, se ridica 2etrisor. 'ici 2etrisor nu cunoaste "antic,itati". 8ar datoria lui e sa critice pe eiber. 5risice ar spune eiber, noi suntem siguri ca 2etrisor nu-l aproba. 8impotriva. #devarul se afla ntotdeauna de partea lui 2etrisor. &lasa se desfata ori de cte ori discutiile ntre "oratori" se ncing cu aprindere. .ot "orator" e si Misu .oli,roniade. El, nsa, vorbeste mai rar. &nd se ridica se mbujoreaza si articuleaza raspicat. 8e cele mai multe ori zmbeste ironic. #ceasta, ca sa-si "deruteze" adversarul. &olegii mei de la modern ma entuziasmeaza. &u multi sunt bun prieten. Modernul, de altfel, e incontestabil superior realului. a real era o atmosfera ng,etata, din pricina lui *anciu. &ei care stiau la matematici si ngaduiau sa mannce cornuri pna la intrarea lui *anciu. &eilalti, nsa... 8e aceea sunt fericit. Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare trebuie uitata. #m drept tovaras pe /oratius.

IW. &3M5S-#<3'3 &orul se aduna la mine n mansarda, n fiecare seara. &a sa fie mai multa lumina, ridicam globul de la lampa. 6umam si suntem fericiti. 2na ne adunam cu totii, comentam si brfim. &omentam repetitiile pentru 3n liceu model si brfim pe Eobert. .oti simtim o deosebita bucurie sa brfim pe Eobert. 2entru ca Eobert a ajuns nesuferit de cnd spune ca va fi n curnd iubit de o printesa. Suntem cu totii buni prieteni. #dica ne spunem pe nume, ne njur?@ fara suparare, ne mprumutam bani si ne povestim "cuceririle". 2opri san Y care e bas si locuieste n ma,alaua 6loreasca - ne da n fiec seara amanunte inedite asupra unei femei care-l iubeste. 2oprisan afi ma ca e "isterica", si noi l ascultam, pentru ca asa se obisnuieste ntre buni prieteni. 6anica se intereseaza de anumite localuri. 6anica e un baiat serios/ 8upa cte stiu, n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". El pre-] fera sa c,eltuie saptamnal o anumita suma si sa fie linistit. 6anica el preocupat de c,imie si matematica, ceea ce revolta pe Eobert, care va fa n curnd iubit de o printesa. *in si alti buni prieteni - tenori, baritoni, basi -, care mi admirT cartile si rabdarea. 6iecare mi face aceeasi marturisire1 ca el n-ar avea atta "vointa". Iar eu sunt magulit si ma arat modest si i bat pe umar. l &te unul din "elita" ma ntreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur ca nici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu. 2entru4 ca nu-i "intereseaza". mi admira, nsa, cutiile de gndaci si se minu-] neaza. Se minuneaza de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rup-] te. Si eu le e-plic ca i conserv n solutie de sublimat si i usuc pe o I bucata de pluta, ntre ace. .oti ma ntreaba cum se numesc gndaciiB verzi-aurii, din colt. Si eu le spun calm1 cetonia aurata. &eea ce i im-< presioneaza. 6anica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". 8 aceeasi parere se arata a fi nca trei prieteni. Eu le spun ca acelea nu s albine, ci ,imenoptere. &um nsa noi, la zoologie, n-am ajuns nca clasa insectelor, 6anica nu are de unde sa stie lucrul acesta. El afirma, totusi, ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai interesanti. - 8au alt aspect. 2entru ca suntem prea multi, nu se ncing discutii literare si nici filozofice. 8e obicei, cnd vin 0ricterian, 2etrisor si 8inu, ntrziem pna4 seara discutnd. 0ricterian vorbeste si se nvrte prin odaie. Si cum1 mansarda mea e prea mica, nvrteala - n loc sa-l linisteasca - l enerveaza. 8inu discuta fumnd n fotoliu. 8aca se nfurie, ia o pozitie mai ver-] ticala si vorbeste mai tare. 2etrisor argumenteaza sofistic. &eea ce izbuteste sa ne supere toti. #ceasta, pentru ca nici unul dintre noi nu e n stare sa-i nimiceas logic, sofismele. ncepem repetitiile sub bag,eta lui 6anica. 2erri i mprumuta diapa zonul. 6anica l loveste cu putere de marginea biroului, apoi nc,id oc,ii si ncearca1 laaaa... 8iapazonul e indispensabil, dupa cum e si ba-. g,eta de trestie. &ntam nti 0una dimineata la Mos-#jun pe trei voci. .enorii desc,id gurile ct pot si-si lasa capejdte"pe spate. 0asii si strng buzele si-si nfig barbiile n piept. Ei spun ca asa fac c,iar cei de la Mitropolie. 6anica e multumit de 0una dimineata. 'oi suntem rosii si ne stergem cu batistele, satisfacuti. 8upa aceasta, cntam # ruginit frunza n vii, cntec iesit din moda, dar trebuincios pentru casele batrnesti. #-ceasta ne e-plica 6anica. #poi, 5, vis al vietii studentesti, care ne ntristeaza si pe care 0ricterian l cnta

gndindu-se la /eidelbergul de altadata. Mai repetam2e -al nostru steag e scris 3nire, pentru casele patriote. Si n toata Sevilla nu-i una ca tine, romanta din 8on <uan. #cesta e cntecul favorit al lui Eobert. Eobert ne marturiseste ca noi "nu ntelegem", nc,ide pe jumatate oc,ii si zmbeste. &tiva l privesc cu admiratie. Eobert si trece mna prin parul marunt si ofteaza1 - Iubesc o femeie... 6anicH i aminteste ca trebuie sa repetam si ;audeamus igitur. Eobert se resc rneaza. &eilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cnta solemn, tara sa cunoasca cuvintele, si tragnd cu urec,ea la vecin1 - "...itaOnostra, a, evis est". - "evis... iii, ere tur.." 6anica se trudeste sa pronunte ct mai clar cuvintele,, ca sa le auda toti tenorii. 8ar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul. a sfrsit cntam Multi ani traiasca si .otdeauna, totdeauna, sa bem vinul ca si-acuma. #ceasta, pentru ca vom fi invitati n cteva case prietene si trebuie sa fim pregatiti. #colo ne vom lasa paltoanele n vestiar, vom zmbi moderat si vom desface?@mandarine. #colo vor fi domnisoare care ne vor ndemna1 - uati, va rog4... Si doamne care ne vor admira1 - 8e cnii pregatiti corulH #poi, 0ricterian va fi rugat sa cnte prologul din 2agliaccio, si el va raspunde ca e ragusisi va tusi semnificativ. a sfrsit, nsa, va trebui sa cedezeOsi va ncepe1 "Sipuo, sipuo, Signore, SignoriK Scusatemi. Se da sol mi presento1 Io sono iiprologo... " 8omnisoarele se vor ndragosti de el, iar prietenii i vor spune, lovindu-l pe umar1 - #i fost bine, armene. 'oaptea era senina si rece. Dapada putina ng,etase si sticlea. 0aietii soseau grupuri, grupuri si se ntmpinau - la usa mansardei - cu entuziasm1 - Salve, 0abo4 - 3ra, ba4 - #aa... 6anica i iscodea daca au mncat nuci sau au baut vin negru. # fi-at, apoi, si pedepsele celor nedisciplinati. 2entru o abatere mica, douazeci de lei amenda, scazuta din suma ce o vom ncasa fiecare, la sfrsit. 2entru o abatere mare, e-cluderea de la masa finala sau e-cluderea definitiva. 6anica e un mic tiran. 8ar numai ameninta. Si restrictiunile sale sunt pur formale. a noua si un sfert pornim. Suntem cincisprezece baieti. 3nsprezece coristi, un dirijor, un casier si doi "c,ibiti". &ntam, n curte, mamei. Mama asculta la fereastra, zmbind. #poi ne daruieste mandarine, smoc,ine, pesmeti dulci, mere, iar casierului i strecoara o bancnota. .oti spun "sarut-mna" si se ntreaba1 - &t a datH ncepem apoi colinda. 2asim prin mijlocul strazii si ne uitam unii ! altii, si ne admiram, si strigam1 - Multi mai suntem, ma4 Si rdem. #m intrat ntr-o curte cu grilaj si castani. # urlat un cine si aj s-a stins, brusc, lumina. 6anica a suierat printre dinti1 -8race4... 8ar baietii au fost revoltati. #u njurat pe proprietari si au ies1 trntind poarta. #laturi, ne-au primit. #m cntat, fals, 0una dimineata... #poi, toata Sevilla... #poi, 5, vis al vietii studentesti. #m asteptat. Si am cntat iar1 Multi ani

traiasca4 # iesit o doamna cu fata luminata si ne-a4 ntrebat de traiste. 'oi am nteles ca doamna glumeste si am rs cu ,o,ote, desi ne puteam multumi cu zmbete.. 2e tava erau adunate fructele traditionale. 0aietii s-au apropiat sfii-j ciosi si au apucat cu minile ce au putut. &nd am ajuns si eu, nu mai erau pe tava dect vreo cinci nuci si o smoc,ina. e-am luat, multumind politicos doamnei. &asierul ne-a vestit, lnga poarta1 - 5 suta de lei4 a o casa mare, de pe strada 0atistei, am gasit lantul pus la usa. ] alta, s-a stins de asemenea lumina, cum am strigat noi, entuziasti1 - 0una dimineata la Mos-#jun. 2oprisan a luat atunci presul de fier si l-a trt prin toata curtea, zvr-lindu-l peste gard. - ...mama lor de ciocoi. Stingeti lumina, aiH #poi, catre cei din casa, tare1 - 8ar ce credeti voi, ba, boang,enilor4H &a murim de foame si am venit sa cersim, aiH .raditia, ba... 2astele vostru... 6anica ar fi intervenit, dar rdea n guler si nu putea sa se stapneasca. 'oi neam furisat repede n strada, unde am prins curaj. *ocabularul lui 2oprisan revoltase pe unii, entuziasmase pe altii. #m umblat si pe alte strazi. #uzeam cteodata, pe la rascruci, glasuri barbatesti si ne opream sa-i ascultam. .oti eram de acord ca nici un cor nu-i ca al nostru. a Eadu ne-am lasat paltoanele n vestiar si ne-am ngramadit n sufragerie, unde ni s-a servit ceaiul. 2e masa, n pomiere de cristal, ne pofteau mandarine si mere lucioase. &eaiul ni s-a servit cu cozonac si ctiva dintre noi - care nu cinaseram - am fost fericiti. n tot timpul am socotit ca e de datoria noastra sa facem spirite. .inta tuturor era Eobert, precum si alti ctiva. Eadu, nsa, a fost crutat. #m cntat. - .otdeauna, totdeauna, sa bem vinul ca si-acuma4 3nii spuneau1 " &te un pic4" Iar altii raspundeau, scobornd glasul1 - <2fcF 2ier &eea ce izbutea ntotdeauna sa ne entuziasmeze. &ntam zmbind, cu fetele iluminate. #m plecat de la Eadu ndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei, si am plecat culegnd toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa. &ozonacul se sfrsise de mult. #proape de unsprezece am fost primiti ntr-o casa foarte lu-oasa. 'oi am cntat ct am putut mai frumos. Si am repurtat izbnda cu opa-tarii, noaptea vine. &ei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri n fata noastra. 8upa aceea ne-au mai ntrebat daca nu mai stim nimic, si convingndu-se de aceasta - ne-au dat patruzeci de lei. 8rept care, noi am luat g,iulelele de otel de la usa si le-am purtat n brate o strada ntreaga. &eea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit. a douasprezece, vaznd ca nu mai ntlnim dect prea putine case cu ferestrele luminate, ne-am ,otart s-o sfrsim. #m pornit, de aceea, catre mine, unde ne astepta masa ntinsa si sticlele cu vin. Mai nainte, nsa, trecuseram pe la 6anica, de la care capataram, pe lnga bani, si cinci sticle cu vin. *in ne-a mai dat si Eobert, dar l-am baut pe drum. #u fost zadarnice toate amenintarile lui 6anica. 'u se mai temea nim de amenda. - #m ng,etat, sefule4

- 'e-nfierbntam si cntam mai bine, 6anica. - Eagusim altminteri... - Si n-avem tenori. In mansarda mea, mama asezase totul mai nainte. Iar baietii au fost multumiti si de curcan, si de vin, si de atmosft &tiva, mai obositi, trecusera n odaia.vecina si fumau. 0aba si cu prisan desfundau sticlele si ncercau sa-l mbete pe 0ratasanu. 0rai sanu venise cu o sticluta de lic,ior fabricat de el si cu o punga plina pa,arute. 'e turna si ne marturisea ca lic,iorul e e-celent. 'ici unul n putut goli, nsa, pna la fund pa,arutul, pentru ca era prea dulce. 0ra sanu vorbea att de mult si sc,ita attea gesturi, nct ajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l mbete. i turnau pa,ar dupa pa,ar i spuneau1 - &u sanatate, sefule. "Seful" l golea triumfator, apoi rasufla1 - 'u mai beau. - 'u fi copil, sefule. - #m baut destul. - #s4 .rei pa,are. - Mi se pare ca ti-e frica... - 'u mi-e frica. - #tunci bea-l si p-asta. - 'u mai pot. - 6ii serios, sefule. - /ai ca se-ncalzeste. - 'u mai pot sa beau. - &e-esti copilH - 8aca ma iubesti... -.t4 - asa-l, ma, n pace, ca i e frica... - .i-e frica sa nu te-mbetiH - 8ar cine te vede, maH i apropiau pa,arul de gura, seful se ,otara. #puca pa,arul si-] sorbea dintr-o ng,ititura. Se facea mai rosu. #poi, articula1 - 'u mai beau. &eilalti din odaia vecina se interesau "cum merge". 3nii asigurau ca ntr-un sfert de ceas va fi "turta". 8adeau sfaturi. - #scultati-ma pe mine, sc,imbati vinul... - .oarna un pa,ar cu rom n sticla. 8ar lucrurile s-au sfrsit altfel. 0ratasanu s-a smuls din lantul 2oprisan-0aba si s-ajurat ca nu mai si atinge toata noaptea nici buzele de vin. #poi, deodata... a nceput sa-si strnga pa,arutele, sa ntrebe daca a placut lic,iorul si, la sfrsit, a vestit1 - Eu plec. 0aietii l-au nconjurat1 - 3nde pleci, baH - Stai, ca mergem la &oana Eoza... - 6etite, ba4 8ar 0ratasanu si-a mpac,etat pa,arutele, a strns cte mini i-a fost cu putinta si s-a ndreptat mpleticindu-se catre usa. #tunci baietii i-au cntat1 'umai la betie 3it de saracie, 'umai la pileala *indec orice boala4... 0ratasanu a multumit, dar a ramas nestramutat n ,otarrea lui de a se

ntoarce acasa. - Si de ce vrei sa pleciH - #sa vreau. - 8ar de ce vreiH - #m eu un secret. - asa, ba, c-o ntlnesti mine. - #zi e noapte sfnta. - Mergem, ma, cu totii la &oana Eoza. 3nul interveni mustrnd1 - asati, ma, ca se rusineaza4... 0ratasanu protesta1 - 'u ma rusinez, pentru ca stiu si eu. - 8aca stii, de ce nu mergiH - 2entru ca asa vreau eu. I-au dat drumul4 0ratasanu a pornit singur prin zapada, cautnd sa para netulburat. 'oi am mai ramas nca multa vreme. #m mncat totul si am golit aproape toate sticlele cu vin. &urnd, din pricina fumului, a trebuit sa desc,idem ferestruicile. &nd ne-am ,otart sa plecam, era patru si jumatate. #m iesit cu totii n strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim, foarte veseli. ;ndindu-ne si dezbatnd mult, ne-am convins ca nu mai putem trece si pe la coana Eoza, pentru ca era prea trziu. 'e-am urat, nsa, unul altuia, "Sarbatori fericite" si ne-am fagaduit sa ne ntlnim a treia zi de &raciun la 6anica, pentru ca era ziua lui. 8upa aceea, despartindu-ne definitiv, eu am mers pna acasa cu 8inu si am fredonat amndoi1 2e calul balan, pe calul balan, &u saua verde (bis). 2ai, tini-mi-l, 8oamne, tini-mi-l, 8oamne, 'u mi-l pierde (bis). S6ZESI.3 2#E.II a II-a 2#E.E# # III-# I. SZM0#.# .rebuie sa scriu aceasta1 asteptam smbata ca pe o zi rara. 'u pentru ca e urmata de duminica, ci pentru ca smbata e ziua trupului. Eobert ar spune a dragostei. Iar 2oprisan, a femeilor isterice. #devarul este, nsa, altul. Smbata noaptea, noi ne ndreptam catre casele cu felinare rosiiK unde nu gasim nici dragoste, nici femei isterice. a vrsta noastra, aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. Si banuieli rusinoase coplesesc pe acela ce ncearca sa se furiseze. &asele cu felinare rosii sunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. Sunt si aici e-amene, ntovarasite de aceleasi emotii ce strng sufletele si ntuneca vederea. Si sunt tot att de necesare. 'oi - lipsiti si de fascinatie personala, si de timp, si de bani - nu ne ncumetam sa "cucerim" femei. 8e altfel, lucrul acesta se petrece foarte rar. 'oi ne cumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. &eea ce poate fi socotit un lucru trist. #dolescenta noastra si tesuse, poate, alte c,ipuri dect cele pe care le zarim dupa miezul noptii, rnjind. 2oate si noi am fi dorit sa strngem n brate trupuri si sa muscam buze. 2oate am visat si noi - asa cum se gaseste scris prin carti -

femei cu oc,i negri si priviri de jaratec, care sa ne robeasca sufletele si sa se furiseze, noaptea, n iatac. 8ar au trecut ani dupa ani, si femeile gndurilor noastre nu ni s-au cobort n cale. 'u ne-au privit n oc,i, rascolindu-ne sngele. 'u ni s-au apropiat, fierbinti si rautacioase. 'u ne-au soptit cuvinte din carti si din vise. 'u ne-au sarutat lung, cu buzele strivite de buzele noastre, cu rasuflarea sugrumata, cu pleoapele apropiate. #u ramas naluciri tulburi, pe care noi toti le pastram ascunse n suflet si le c,emam atunci cnd suntem tristi, cnd suntem singuri, ca sa ne mngie. In locul lor, noi ne-am deprins sa mngiem prudenti trupuri istovite Si sa sarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. 'e-am deprins cu greu. #m pasit la nceput cu teama n curtile pietruite. 'e-am apropiat de ferestre, cercnd sa zmbim, curajosi. #m ntlnit trupuri vestede si obraji ofiliti, si oc,i stinsi, si guri nrosite murdar. 'e mbiau carnuri despicate obscen. 2entru noi, pulpele se dezgoleau, si camasi stravezii vadeau forme moi, sleite. 'oua ne zmbeau buze ce se cum- 1 parau n pretul trupului. 2entru noi se rosteau cuvinte afrodiziace, necate n rsul spart de fecioara beata... Eu nu stiu nimic de ceilalti. Si nici nu vreau sa stiu n caietul acesta, care trebuie sa ramna numai al meu. Eu mi amintesc de noaptea mea. 8e dragostea mea. 8e trupul care s-a daruit mie, respectnd tariful cartierului. # trebuit sa fac si eu acest pas. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn. #m intrat n curte, o data cu ceilalti trei, cunoscatori ai casei si ai "fetelor". #m rs, desi tremuram. .remuram nu de teama revelatiei trupului, ci de cea a femeii straine, careia trebuia sa-i vorbesc, si a bancnotelor pe care trebuia sa le las pe masa, "dupa". n fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau, iluminati sau crunti. #m privit si eu, cu ceilalti. Mi-am ales trupul. 5 roc,ie dureros de scurta, fara mneci. 5braji tineri. ;las soptit. I-am facut semn, batnd n geam si zmbind. # zmbit si ea. &eilalti m-au felicitat de alegere. Mi s-au comunicat toate farmecele pe care "fata" le daruieste n sc,imbul celor doua bancnote. M-au nsotit pna la usa, zgomotosi, cu sfaturi si glume. 5daie n care rami o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampa nvaluita n foita rosie, si patul. "6ata" s-a ntors. # zmbit tot timpul. # ncuiat usa si s-a apropiat de mine, afectnd gesturi de felina. a rndu-mi, eu m-am trudit sa cred. 8ar "fata" mi-a spus ca sunt "dragut". &eea ce m-a descurajat. Eu ma cunosc1 nu sunt "dragut". 'u mi-e rusine de aceasta. 8ar am nteles ca "fata" minte, fara sa se oboseasca sa ma cerceteze. M-a ntrebat cum ma c,eama. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii de numele meu. 'u vreau sa popularizez pe strada, nici sa-mi culeg gloria nsotita de o strngere de mna. 8e aceea, am rostit un nume strain, ciudat. "6ata" mia zmbit. Eestul s-a petrecutfara emotii, nici dintr-o parte, nici dintr-alta. Inlauntrul sufletului, eu eram, nsa, tulburat si ngrijorat. #steptam nerabdator sa-mi vad tovarasa descuind usa si urndu-mi "noapte buna". #m lasat, cu teama, banii pe masa. #poi m-am grabit sa ajung n fata oglinzii. 'u voiam sa-i ntlnesc oc,ii. 8e altfel, ea nu s-a aratat miscata de delicatetea mea. I-a numarat, apoi si-a ridicat roc,ia si i-a ng,esuit sub ciorap. #fara, m-am desteptat. #ceasta era dragosteaH .rupulH 6emeiaH Eram ispitit sa scuip si sa plng, si sa-mi sfaram pumnii, lovind gardurile. Eram scrbit si umilit. 2oate acela a fost singurul ceas cnd nu m-am gndit cu dispret la sinucidere. *oiam sa alerg, sa-mi rup vestmintele ce pastrau mireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit, si

mbratisarile din pat. &eilalti se aratau, nsa, multumiti de curajul meu. M-au laudat si mi-au prezis mari ispravi n viata.. #poi am intrat ntr-o berarie si am cerut de baut. 2lateam eu, sarbatoritul. 2rietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancoliei mele. M-au ndemnat sa fiu vesel. 8e acum nu mai eram copil. ntelesesem si eu aceasta. M-am ntors singur acasa, trziu, dupa miezul noptii. a un colt, m-am surprins pasind mndru. #m rs, fara glas. #ceasta nsemna ca ncrederea mi crescuse. Si m-am bucurat. 8ar n suflet purtam aceeasi deznadejde ca n fata fetei cu bani ascunsi sub ciorap. #u trecut apoi luni dupa luni, si smbata a ajuns tot mai putin emotionanta. 6aptul se ndeplineste corect, ca o datorie careia trebuie sa i te supui. 'oi toti, cei lipsiti de "cuceriri", ne supunem fara parere de rau. Si pasim, la anumite ceasuri din noapte, n curti tainuite, alegnd. 'ici sentimentalism, nici senzualitate. #cestea se petrec n carti sau cu feciorii de boieri. 'oi, saraci si cerebrali, framntam trupul ales numai ntruct finalul ne odi,neste nervii si ne limpezeste creierul. 8e ce sa ne ascundemH 8ragostea noastra e sincer fiziologica. 'u ne ngaduim nici perversitati senzuale. 'u cautam nici voluptati ngaduite de tarif. a ce bunH 'e-ar antrena ntr-o lume noua, pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem. &tiva dintre colegii mei se ndragostesc n vacante. Iubesc si sufera. 8ar aceasta nu dureaza mult timp. ncep sa calce alaturi de dragoste. Se socotesc natngi daca nu obtin sarutari si mbratisari prelungite. &eea ce se reduce tot la fiziologie. a petreceri se danseaza. 8ansurile nu sunt artistice. Si cu att mai putin sentimentale. .rupurile se apropie, si potrivesc simetric formele si se nvrtesc, ritmic. 3rmeaza ncordari si dintr-o parte si din cealalta. #dica, fiziologie. 6aptul poate supara pe moralisti. 8ar e-ista. 8in pricini felurite, noi nu ne putem satisface nici senzualitatea, nici impulsul sentimental. #cestea se astern straturi, straturi n suflet si asteapta. Sau deviaza, n forme neasteptate, curioase. Sau se pervertesc, nfiornd. 2oate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Si poate ar trebui sa le luminez dedesubturile. 8ar mie mi se par firesti, si aceasta mi-e deajuns. Eu, care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman", stiu sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". 'ici 8inu, nici Eobert. .oate cte se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta ntreaga clasa si pe care nu le crede nimeni. 8eci, numai fiziologie comercializata. &u att mai bine. nca un pas catre adevarata cunoastere a realitatii. 6recventarea periodica a caselor cu felinare rosii ne dezvolta nsusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. &eea ce nu poate fi dect un lucru mbucurator. 'oi, care stapnim un trup n sc,imbul a doua mici bancnote albastre, ne nc,egam, fara sa stim, alte pareri asupra femeilor. 2oate sunt departate de adevar. 8ar ele sunt ale noastre, iar nu mprumutate. 'e sunt impuse c,iar de viata. 'oi cercetam ntotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen si financiar. &ntarim din oc,i fiecare madular si l pretuim n bancnote albastre. 'e ncredintam ct am fi ,otarti sa platim fiecare n sc,imbul posesiunii imediate. 8iscutam ndelung, daca avem timp. Smbata ma ntlnesc din vreme cu Marcu. Si ne alegem distractiile dupa

timpul liber si dupa banii pe care i avem. Sau mergem la cinematograf, sau ne cumparam caramele si ratacim prin &ismigiu, discutnd. &u Marcu discut patimas si entuziasmat. 2entru ca ntotdeauna ma contrazice. Si aceasta mi place, cel putin la nceput. 8iscutam ultima carte citita sau articolul lui &ocea din 6acla, sau stiintele favorite. El mi comenteaza te-te anar,iste, iar eu l initiez n orientalism. 2entru ca nu ne ntelegem, suntem nedespartiti. El e sceptic, eu, dogmatic. El e materialist, eu, victima metafizicei. El calm si afectnd o rece indiferenta, eu, torent nestapnit. 2asim alaturi, n noapte, framntndu-ne creierele. 'umai creierele. &teodata, ne ntrebam despre femei, despre dragoste, despre trupuri. 8ar pe toate le privim n lumina inteligentei, cu care ne mndrim amndoi. #mndoi, n adncurile sufletelor noastre, suntem autentic sentimentali. #mndoi ntelegem aceasta. Si - cunoscnd rana - ne straduim sa o ascundem. #jungem trziu n fata caselor unde stim mai dinainte ce c,ipuri vom ntlni si ce cuvinte vom auzi. Intram. &omentam faptele inedite. 2rivim si cercetam vizitatorii. 'e soptim observatii pretioase. 'e controlam impresiile. &ontinuam discutia nceputa cu un ceas mai nainte si rupta n zeci de fire sau ne trudim sa gasim e-plicatii si concluzii asupra noilor cazuri. .ot ceea ce ne nconjoara nu e dect materialul infor pe care noi l culegem, l cernem si l valorificam. 'u suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism e-agerat. 8ar locurile si oamenii sunt prea ispititori. &reierul, obisnuit sa se ntrebe, ne daruieste mecanic raspunsuri, care se cer justificate. ncepe, n miez de noapte, ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice. #steptam ntotdeauna pna ce ne ,otarm sa ne alegem "fetele". 'u din dorinta de a selectiona materialul. &i din curiozitatea de a le privi ct mai mult. n ncaperea cu scaune multe si cu icoana, fetele asteapta. .rupuri tinere sau vestede, zvelte sau trunc,iate. *estminte de iatac, aprinse, scurte, stravezii. &arnea framntata se odi,neste. 0ratele se mpletesc, moi, pe spetezele scaunelor sau atrna, ngreunate, alaturi de trup. Soldurile fara rod mpietresc, nensufletite. Se g,icesc oase nfierbntate de munca si musc,i sleiti, si snge tulburat. 3merii poarta urmele minilor care i-au poftit. Snii, rotunzi si mari, si coboara formele. 8ar asteptarea nu dureaza prea mult. 2rin fereastra, oc,i masculini au cntarit si au ,otart. &u capetele n lumina apropiata a lampii, fetele cerceteaza grupul, zmbind. 2entru fiecare gest nadajduiesc ntr-un nou client. #ceasta le nsufleteste. si vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse. &inic, si ntind picioarele, dezgolind pulpele pna sus, la nc,eietura soldurilor. Si tintesc cu oc,ii grupul, asteptnd semnul celui indicat. a rastimpuri, cele cu noroc se napoiaza, zmbitoare. 6emeia batrna din colt, care pregateste cafele, le mngie cu priviri blnde. &elelalte si cauta tovarasi n grupul de afara. &nd ne ,otarm, fetele se ridica repede si ne ajung, n curte. 'e mbie, zmbind, n odai cu perdele groase. Iar de acolo ne napoiem satisfacuti, cu miscari potolite, cu umerii obrajilor dogorti. Si parasim curtile cu felinare rosii, si ne ndreptam pe aceleasi strazi, discutnd. 8iscutam cu aceeasi patima. Si amintirea felinarelor rosii nu ne nfioara. Si nu tnguim soarta trupurilor n vestminte stravezii. Si nu lacramam pentru nedreptatea lumii. &i pasim n noapte, drji, si simtim cum snge proaspat pulseaza n vine. 8ar sunt zile cnd strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre poftesc alte trupuri. 8e ce sa ascundH #m privit adesea, lacom, solduri si sni tainuiti. #m sorbit mireasma feminina cu oc,i ng,etati. #m mngiat cu gndul carnea tovarasei

ispititoare, n tramvai sau la biblioteca. #m cutreierat prin locuri ascunse, tulburatoare. #m poftit crunt pulpe si umeri albi. #s fi muscat buze rasfrnte pervers si as fi sorbit sngele prelins, ca pe o bautura scumpa si rara. Sunt urt si ntunecat. .rec pe strada grabit, ncruntat, banuitor. Mi-e ] teama sa nu atrag atentia nainte de vreme. &ndva, voi pasi pe strazi cu ! stralucirea biruintei oglindita n oc,i. 8ar acum, mi-e teama. Si ncrun-l tarea ma urteste si mai mult. Iar pleoapele se apropie si privirea se B ntuneca. a colturi, rasar trupuri cu farmece. .rupuri plapnde sau provoca-l toare mignone, sfioase, ipocrite - sau nalte, mndre, senine. .rupuri I n care se tortureaza simturile, ce contorsioneaza suvoaiele de snge, ? palpita nerabdarea, se nfierbnta dorinta, se nfioara asteptarea, se n potriveste groaza. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne, truda B linistitoare, mngierile care au multumit si nseninat. .rupuri zvelte n B vestminte ce nu dispretuiesc, nca, copilaria. .rupuri ce nu ascund ! nimic, ci numai adumbresc. .rupuri ce tremura, n vnt, n mnie, n desfatare. .rupuri ,ranite cu seva fierbinte, nflorite n zmbet si n pacat. &u oc,ii, le mngi si le fur, pe fiecare. Micsorati n pleoape vestede, deasupra cearcanelor de nesomn, cu lacrimi ipocrite de miopie, furi- ? sati sub lentile ce deformeaza si dezgusta, oc,ii mei nu sunt luati n sea-ma. 'imeni nu banuieste cta pofta, cta cruzime si cta ura se ascund ? ntr-nsii. 'imeni nu mi-a ntlnit vreodata privirile ce tl,aresc carnea si dezgolesc trupuri, si musca feciorii. Sunt urt, si buzele se strivesc livid, si oasele se sfarama. .rupurile si ntorc privirile de pe c,ipul meu j sc,ilod. .rupurile cauta obraji rozalbi si buze groase, rosii, fierbinti, si oc,i mari, albastri sau negri, si brate care stiu mngia. &e am eu din toate acestea, pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la colturi nsorite ? de straziH Eu ma ascund si mai mult n vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf, si nimeni sa nu ma ia n seama. 2entru ca dispretul trupurilor mi ndurereaza sufletul. 8ar, n curnd, nu va mai fi astfel. *oi vorbi. Si voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburatoare, si vor simti caldura cuvintelor mele,] si jar din faptura mea le va biciui carnea. Ma vor c,ema atunci si ma vor4 iubi. Eu n-am nici oc,i frumosi, nici buze rosii si nu le voi putea darui, j 8ar trupul meu va fi stnca, si madularele mele vor scrsni, viril, si musc,ii se vor ncorda, si vor rasufla ca o mpletitura de serpi sugru-j mati. *oi raspndi n juru-mi efluvii ce topesc ndoielile. ;esturile melej vor trada pofta necurmata, si mngierile se vor ndeplini rafinat si bru-l tal, ca un se- ce se desfata si stapneste. *oi vorbi. Si ce trup mi se va mpotriviH &e pumni vor pastra nca vestmintele pe sni, cnd degetele mele se vor nfige, cucerind, n car9 neH &e pulpe se vor strngeH &e oc,i ma vor privi, curajosiH 0uzele *&M musca, bratele vor despica trupul n miscari, piept otelit va coplesi snii albi. .rupu-mi va fi stropit de snge. Si izbnda mea va parasi alaturi, istovite, tovarase cu uimire n oc,i. 8esfatarea mea va fi desfatarea masculului ntartat. 'u c,ip frumos si ,aine colorate. &i se- pur, ritm vivace, privire drza, spumoasa revarsare de vreri. *irilitate dezrobita de povara lubrica. *irilitate stralucind cu straluciri stelare. ...&nd ma furisez ncruntat pe strazi, gndurile acestea ma mngie. 6uria se potoleste. *edenii ma ispitesc sa zmbesc. *edenia biruintei mele asupra celorlalti... mi pregatesc razbunarea mpotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc, dezgustate, cu perverse si dracesti rafinamente. 2este multi ani, ma vor cauta. Si le dezgolesc de pe acum, si le cntaresc farmecele, si le stapnesc. Dmbete n suflet. #poi, ramn iarasi singur pe strada. Si pasesc tot mai ,otart, si mi aplec tot

mai mult oc,ii n caldarm. Sa nu ma vada nimeni, sa nu ma banuiasca nimeni. 2asesc n umbra castanilor. *edeniile ma ntovarasesc. e pastrez n mine, ca sa ma ntarte. a rastimpuri, ma nc,ipui ajuns pe culmi si ma odi,nesc, cu gndul. 0inecuvntata moleseala mi se strecoara, atunci, n carne. 8ar ma trezesc repede. '-am ajuns. 3rc nca, prin desis, tulburat de vedenii. 5brajii uscati se ntuneca. 5c,ii sclipesc, la adapost de lumini. 2umnii se strng, nevazuti. Sngele se umfla n grumaji. Si atunci, nu mai astept smbata. II. 2#2I'I, E3 SI 3ME# #m citit astazi 5mul sfrsit al lui ;iovanni 2apini. 8e-acum, sunt si eu sfrsit. Eomanul meu nu se va mai nc,ega niciodata n pagini si capitole. Iar eu trebuie sa ma sc,imb. .rebuie, ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe ;iovanni 2apini. -am urt si l-am iubit o dupa-amiaza ntreaga. -am urt, pentru ca el cuvntase lumii ceea ce voiam sa cuvnt eu. Si l-am iubit, pentru ca mi-a scris viata. &opilarie nveninata de furie ascunsa, de invidie pe cei cu c,ip frumos, de ura pe cei bogati si puternici, si fericiti. #dolescenta c,inuita de miopie si de obsesii cerebrale, roasa de nebunesti ambitii, biciuita de neputinta, consumata n plns, pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni, si nu l-a mngiat nimeni. Eu am vietuit viata lui 2apini. Si am lacramat, si mi-am lovit trupul, Si am strigat n singuratate, si m-am bucurat de salbatica bucurie citind 5mul sfrsit. #cela eram eu. 8ar nu eram sfrsit. 'u puteam fi sfrsit. 8aca 2apini si-a secatuit comorile ce-i licareau ascunse n suflet -comori ce licaresc si n sufletul meu Y, aceasta nu ma nspaimnta. #m sa-mi fauresc un suflet nou si am sami poruncesc drumuri noi. 'u vreau sa mai fiu eu nsumi. 'u vreau sa fiu ;iovanni 2apini. #stazi, nainte de apusul soarelui, am murit. 8e acum, alta lumina mi va lumina c,ipul meu sc,ilod. #lte priviri se vor scurge prin oc,ii mei tulburi si alta viata va izbucni n adncurile sufletului meu. 'u vreau sa fiu ;iovanni 2apini. 'u vreau sa fiu altul. 'u vreau sa port pe umerii mei durerile altor umeri. 'u vreau sa sufar suferinte straine. Si nu vreau sa-mi ndrept pasii pe drumuri batute de altul. 2apini e urt, e spaima, e miop. Eu voi fi frumos, voi vraji femei, voi avea patrunzatori si limpezi oc,i. #m sa-mi palmuiesc obrajii uscati pna ce voi simti dureros sngele mpungndu-si pielea. #m sa-mi sfarm lentilele si am sa-mi largesc oc,ii mari, mari, mari. 5c,i limpezi. 5c,i negri, daca ai lui 2apini sunt verzi. Si oc,i verzi, daca ai lui sunt, negri. #ceasta va fi tinta vietii mele1 sa ma deosebesc de 2apini. Sa nu seman cu elK sa nu fiu el. 8usmanul meu de moarte e 2apini. El mi-a furat comoara sufletului meu. El a vestejit, a consumat, a calcat n picioare, a siluit, a prostituat valorile pe care eram menit sa le risipesc n lume. El si-a sfrtecat si si-a vadit putreziciunile sufletului. Si prin aceasta s-a naltat, a ajuns mare, a ajuns sus, acolo unde Eu trebuia sa ajung. .ot ce puteam face, tot ce puteam crea, a creat 2apini. 8umnezeul meu a revarsat asupra-mi jaratecul si g,eata glumei perverse. #m fost, n pumnul 8emiurgului, o zdreanta. #m fost masca cu c,ip de lut, zvrlita n lume douazeci de ani dupa original. #m fost creat ca sa ma trasc ca un vierme pe urmele stapnului meu1 2apini. #m fost creat ca sa-mi plng viata, sfarmata, la picioarele stapnului meu1 2apini. &ei multi si cei prosti, imbecilii si infirmii creierului, natngii cu oc,i frumosi si

cu fruntile nguste, fapturile ce compromit se-ul, toti acei tineri vrednici de a primi n fata pumnul meu si al celor alesi, nu vor ntelege niciodata durerea tragica a vietii mele. Si ma vor nvinui ca am maimutarit pe 2apini. &a eu, cu vointa mea, am savrsit acele fapte care ma apropie de 2apini. &a nu sunt dect un epigon, o umbra, o rasfrngere balcanica si ndobitocita a florentinului. 8ar aceasta nu se va ntmpla. Imi bat joc de vointa lasa a &reatorului. Imi bat joc de soarta mea. Si mi bat joc de mine nsumi. In curnd, voi fi altul. *oi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si n alta matca. *oi rodi pretutindeni roade noi. *oi lumina alte ntunericuri si voi urca, sngerat, alte trepte. &e-mi pasa de oc,ii pe care i-am istovit citind carti si nnegrind caietul, si alcatuind indici, care de-acum nu-mi vor folosi la nimicH &e-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc pentru fapte pe care niciodata nu le voi ndepliniH &e-mi pasa de nazuintele mele, de bucuriile mele, de durerile, de razbunarile meleH S-au cobort, acum, o data cu soarele. S-au cobort, departe de sufletul meu. #u cazut n ape ntunecate, si eu le privesc de sus, si zmbesc. 8e acum va ncepe adevarata viata. Si adevarata lupta. upta mpotriva lui 2apini, a umii si a 8emiurgului. Si lupta mpotriva mea1 cea mai crncena lupta... 2apini mi-a fost cel mai nendurat dusman si cel mai darnic prieten. M-am c,inuit si m-am desfatat citindu-l. M-am aflat pe mine nsumi. umina neasteptata s-a cobort n adncurile sufletului meu. *iata mi-a stors alte preturi. 2returi pe care eu le ntrezaream, dar asupra carora nu cutezam sa-mi nalt bratul. 2apini m-a ajutat sa fiu eu nsumi. 2apini m-a nvatat sa pasesc cu pasi grei n fata umii si sa strig1 iata, acesta sunt Eu. 8e acum nu mai mi e teama de ceilalti. 5rice ndoiala ce-mi mustea n suflet s-a risipit. *oi tine ntotdeauna fruntea rasturnata si mi voi scuipa rsul si veninul deasupra multimilor. &eea ce fremata pna acum sfios n mine se framnta urias si asurzitor. 2uteri neasteptate ma covrsesc. Simt n mine pulsnd att de salbatic viata, nct ma nspaimnt privindu-mi semenii. mi par toti neputinciosi, mesc,ini, searbezi. n c,ipul fiecarui trecator nu ntlnesc oglindita dect o comica miniatura a fapturii mele. E34 8e-abia acum nteleg toata pretuirea, tot aurul, toate darurile ceresti care se ascund n trupul cuvntului de farmec si de groaza. E34 8e-abia acum mi nteleg dorintele si stradania necurmata, si durerea mea. 2apini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a mpins pe drumul cel mai nevoios. 8ar nu mi-e teama. #m musc,i grei si oase tari, si snge mult, fierbinte, rosu, si n sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturile adolescentei. 'u mai ma vor nspaimnta de acum asfintiturile de toamna, nici naluciri stupide. .rapul meu va fi vesnic ncordat, gata sa se zvrle mai sus, tot mai sus. Si voi pastra n suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina, si spenna gndurilor mele va rodi brazde nesfrsite. &aci am de unde risipi belsugul. 'u mi-e teama ca voi seca ntr-o dimineata si voi cersi de la altii. nlauntrul sufletului meu, suvoaie fara numar spumega, asteptnd porunca sa se reverse n lume. n curnd va sosi ziua cu rasarit de snge. #s vrea sa Stiu arunci cine ndrazneste sa ma nfrunte. &ine cuteaza sa se apropie, netemator de jarul oc,ilor si gndurilor mele. #s vrea atunci sa stiu ce melc din multime ncearca sa-si trasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. #s vrea sa-mi vad tovarasii si dusmanii, si sa privesc n oc,i miile de zdrente care alearga acum pe strazi. #s vrea sa-i vad cum I mura si cum si coboara trupurile n tarna, coplesiti. Si cum se framnt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si al

neputintei ciunge... 'u mi-e teama de nimeni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijv teriile mele. &,iar lui ;iovanni 2apini. Si as vrea sa aud ca ma nvinu ieste cineva de plagiat. Si ca romanul meu e copiat dupa 3n om sfrsit. #s vrea sa cunosc pe acela care se va ndoi de carnea si de du,ul meu Ma va afla, adolescent miop, sub teascul cartilor mele din mansarda. Sa vina, pizmas si certaret. Il voi ntmpina, l voi lasa sa-mi pipaie nc,eieturile gndurilor, sa-mi ravaseasca sertarele, sa stinga rani vec,i. 2oate, la urma, pe nserat, cineva dintre noi doi va zmbi... III. 3' #' # trecut un an. # trecut un an, si eu n-am scris nimic n caietul acesta. 8e ce sa scriuH Eomanul adolescentului miop mi se pare inutil. #m rs de multe ori cu 8inu amintindu-mi de el si de planurile mele. ;loria de romancier precoce nu mai ma ispiteste1 # trecut un an. Si n-a murit nici unul dintre noi, dar parca am murit multi. #m recitit tot ce am scris Kpna aici. &e departe mi se par unele lucruri si ce straine altele... #m trait cu totii, aproape zi de zi, mpreuna. Iar recitind viata mea de acum doi ani si de anul trecut, nteleg ct de mult ne-am sc,imbat noi si ct de mult sufletele noastre. M-am racit cu totul de Eobert. Incet, ncet, aproape fara sa iau seama. El ma crede pedant, eu l cred naiv. El ma plictiseste, eu l enervez. Ma viziteaza tot mai rar. Si cnd vine la mine, nu avem ce sa ne spunem. Ma ntreaba, asa, pentru ca nu stie cum sa nceapa1 - &e mai citestiH Si eu i arat cartea pe care o am n fata. Si amndoi ne privim cu nencredere. El spune prietenilor ca m-am ndobitocit cu eruditia. Si eu l vorbesc de rau si i ponegresc numele. 'u mai suntem nici colegi. El a dat clasa a *3I-a n particular, 6urtuneanu si 0ricterian, si a cazut. &eilalti au trecut si acum sunt la facultate. 8ar Eobert n-a mai voit sa se nscrie iarasi la liceu. S-a nscris la conservator, cu 0ricterian, si poarta vestminte stranii, menite sa ai ga atentia. ...3n an. Si ma simt att de ncurcat n fata caietului acesta. &e scriuH &e a fost esential pentru mine n timp de un anH #u trecut fapte dupa fapte, si m-au miscat, si apoi le-am uitat. #m citit mereu si am scris. Si am ramas tot mai singur. &eilalti s-au oprit n locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze. M-au lasat sa pasesc nainte, singur. 3nii ma privesc cu nencredere. Si eu mam nc,is tot mai mult n mine. Si n-am gasit nici un suflet prieten, prieten cu adevarat. 8ar aceasta nu trebuie sa ma ndurereze. Eu am sa ramn mereu tot mai singur. 'u e bine asaH Si nu am vrut c,iar eu aceastaH Ma gndesc, nsa, la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. 2rimavara pe care am petrecut-o, toata, la biblioteca. 8upa-amiezi dulci si nserari linistite, cu cerul nsngerat, care se coborau n biblioteca, ntristnd. Si eram acolo singur sau cu Marcu, si vedeam perec,i, si vedeam studente, si eu ma gndeam la facultate, si ma gndeam la limba greaca pe care va trebui s-o nvat si care mi va istovi oc,ii si anii cei mai frumosi... Si erau attea gnduri, si simteam att n suflet, si nu aveam cui sa le destainuiesc. #tunci poate sufeream mult, dar eu mi spuneam ca nu sufar, ci ca aceasia e fericirea1 singuratatea.

Si asa s-a scurs primavara, n fata aceluiasi volum enorm, legat n piele verde si pe care nu-l mai cerea nimeni. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot mai calde si mai lungi, si studentele mbracau roc,ii subtiri si albe, si ele erau dragalase si zmbeau, iar eu eram urt si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridic oc,ii. 8e ce sa-i ridicH Iar lnga mine, Marcu. Si amndoi zmbeam cnd trecea pe lnga noi vreo fata frumoasa si, pe drum, comentam. Si iata acum ca se sfrseste alta primavara, si eu tot n biblioteca astept serile, si tot singur ma ntorc spre casa. Si mereu mi spun ca sunt fericit. 8ar parca eu nu stiu ca aceasta nu e fericireaH... M-am sc,imbat, acum, mult. #m nteles ca trebuie sa duc o viata dubla. 8e aceea, altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine nsumi. #m ncercat de multe ori sa aflu cine sunt. 8ar n-am izbutit, si n ziua aceea am fost cumplit de trist. 8imineata, nsa, am avut perfecta constiinta de mine nsumi. &eea ce m-a mngiat. 8inu s-a facut mai frumos. 2oate scriu acestea, numai pentru ca trebuie sa scriu n caiet ct mai mult, dupa un an. 8ar cum as putea sti eu ce s-a petrecut ntr-un anH 6iecare dimineata mi-o petreceam asteptnd orele de biblioteca. Iar n biblioteca nu mai eram eu. Era cineva care citea. &itind, pierdeam constiinta oricarui lucru mprejmuitor. 8e aceea, ceasurile de biblioteca mi sunt ceasuri straine, pe care nu le pot distinge n timp. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe care le-am aflat cu privire la eul din biblioteca si eul din restul zilei. .impul nu poate fi perceput dect de acesta din urma. #mintiri, deci, nu gasesc dect n el. 8ar e att de saracacios... &ea mai mare parte din timp petrecnd-o citind, eu nu am astazi aproape nici o amintire dintr-un an ntreg. 'u stiu cum a trecut iarna, nu stiu cum a venit primavara. 2astrez vii cteva zile din vacanta 2astilor si cteva saptamni din vacanta mare. Incolo, nimic. In fiecare noapte adormeam cu gndul la cartea pe care o lasasem pe masa. In fiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atta vreme si cartea ramasese necitita. Si mereu ma gndeam la viitor, si mereu doream alte carti, si tot ceea ce faceam, faceam pentru viitor. Iar zilele treceau una dupa alta, cenusii, monotone, iluminate de aceeasi dorinta. &nd am vazut eu cea dinti floareH Si cnd am zmbit eu, urmarind cu oc,ii un fluture albH &nd m-am ntristat, coplesit de apusuri reci si rosietice, care se preling pe ziduri, nsngernd bulevardeleH... 2etrisor e acum la facultate si ma ntlneste cteodata, si mi povesteste. Iar eu l ascult cu bucurie si ma gndesc apoi ca n curnd voi fi si eu student si voi duce viata de student. 8ar stiu ca nu va fi asa. 8upa un an, aproape toti prietenii mei au iubit. '-a scapat nimeni. 'umai eu. Eu ma bucur de aceasta si mi spun ca e dovada de virilitate. 8ar parca eu nu stiu ca atunci ma mint si ca mi musc buzele ca sa nu plngH Si nu stiu ca zmbesc ntotdeauna silit si batjocoresc pe cei ndragostiti, dar ca si eu as vrea sa ncerc iubirea, pentru ca n inima mea clocoteste iubirea si se revarsaH 8ar astazi sunt trist. #ceasta e pricina pentru care am scris attea pagini inutile. #m nc,is cartea ca sa-mi citesc "romanul" si acum mi pierd timpul sa-l continuu ndurerat ca un adolescent. #devarul e ca astazi sunt trist si, deci, imbecil. Iar mine voi fi puternic, ca ntotdeauna, si voi lupta. Si, dupa lupta, va veni izbnda. Si toate tnguirile acestea n urma unui an care a trecut, dar care mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite, sunt vrednice de eroii lui Ionel .eodoreanu. E drept, sunt si eu cteodata obosit. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini

duioase, triste, dulci. 8ar acestea sunt false. 8imineata, n zori, cnd ma destept, daca as reciti, as rde. &easurile triste sunt trecatoare. e ndepartez cu vointa sau le ndeparteaza viata din mine. Simt clocotind n vine, n piept, la tmple, viata. 5 viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. 5 viata care creste si se tulbura, si spumega, si se nfierbnta, si creste, si ameninta, si zguduie temeliile fapturii mele. 5 viata pe care cu greu o acopar si o ascund. 8ar pe care o simt cnd sunt singur si care ma nfioara cu fiorul luptei si izbndei. &ei care mi spun ca voi ajunge om de stiinta se nseala. Ei n-au vazut n eruditia mea dect eruditia. 8ar eu nteleg. Eu stiu ca, dedesubt, se ascunde altceva1 pofta. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gndul revarsarii sale n lume. 8e aceea, ceasurile mele triste sunt trecatoare. Sunt umbre n viata mea puternica si fierbinte, care navaleste din adncuri. 'imeni nu-mi banuieste viata. 8ar eu nu o voi mai putea ascunde mult. # trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. &u att mai bine. &e sa fac cu amintirileH #mintirile sunt icoanele timpului pierdut. Eu nu mi-am pierdut timpul. #m muncit. Munca continua, statornica, rabdatoare, nflacarata de sfntul entuziasm al cunoasterii, strabatuta de fiorul vietii interioare. Munca pe care o mplineam gemnd, suiernd, strigndu-mi izbnda sau durerea, sfarmnd dintii, strngndu-i, cu fata ncordata sau mpietrita, cu oc,ii nclestati de tinta. 'oaptea adormeam regretnd ceasurile pe care trebuia sa le petrec nemiscat, oftnd n somn, rasuflnd sforaitor. Sau adormeam frnt de oboseala, cu pleoapele vestede si grele, cu fruntea nfierbntata. Si ma desteptam n racoarea zorilor, si ma frngeam n caldura patului, si trupul se mpotrivea, si se ridica. Ma mbracam tremurnd si ma asezam la masa. Iar fata se usuca, si oc,ii se nvinetesc nfundndu-se, iar pe frunte se adncesc dungi. .oate acestea sunt izbnzi pe care eu le-am nsemnat zi cu zi si care acum s-au pierdut din minte. 8ar trebuie sa le rec,em. 2entru ca, altminteri, anul meu e gol si sterp. Si fiecare ma nvinuieste de monotonie si mi spune soarec de biblioteca. 8ar ei nu cunosc patima mea, nici ndoielile, nici zbuciumul, nici lupta, nici biruinta mea. 5ri, acesta e anul meu. '-am cunoscut nici iubirea, nici prietenia, nici nostalgia crepusculelor campestre, nici melancolia toamnei, nici durerea strigatului cocorilor, nici visurile ce izvorasc din privirea marii, nici bucuriile trupului. Sau - daca le-am cunoscut - le-am uitat. 2entru ca asa am vrut eu. Eu am vrut sa le uit. Iar anul meu e sterp de inutile efervescente sentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. 8ar e anul meu, e anul vointei mele, pe care eu l-am dospit cu sngele meu si l-am nsufletit cu viata mea, si l-am calit cu gndurile mele. Eoadele sunt ale mele si numai ale mele. Iar n noaptea aceasta, luminndu-mi-se minunea, eu sunt mndru de minunea mea. Si ma slavesc pe mine, si mi cnt lauda. 2entru ca eu sunt singurul stapn al trupului, si eu sunt 8umnezeul sufletului meu. 3nicul si atotputernicul stapn, 8umnezeu. I*. 2EIE.E'II #m fost att de singur n ultimele luni, nct ma socoteam aproape fara prieteni. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti. 2oate ma ndurera gndul acesta, dar voiam sa ramn singur. 2asii mei ma nstrainau de prieteni, si pasii lor ma departau. Si iata ca astazi ne-am ntlnit iarasi, n mansarda, toti cei din timpurile bune ale adolescentei noastre. #m vorbit despre lucruri de-abia nc,eiate, si care

acum ni se par att de vec,i, att de mbatrnite si de triste... 'u ne-am lasat complesiti de amintiriK dar am simtit toti nevoia de a vorbi de ele, de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie. 'e-am adunat, aici, ca sa ne bucuram de venirea lui Eadu. # fugit din internatul liceului din 0rasov, pentru ca si stia sigura repetentia. E al doilea an pe care l pierde. Il ntlneam pna acum n vacante, cu c,ipul lui de tobosar, miop, cu dinti lati si buze mari, crapate. Invatase e-presii unguresti si glume germane. 'oi rdeam ca sa-i facem placere. 8ar prietenul se dezradacinase. 0ea tuica dimineata, fuma cincizeci de tigari pe zi, povestea anecdote stupide. Se ndobitocea din vacanta n vacanta. #colo, la 0rasov, fugind din dormitor dupa miezul noptii, venind de la crciuma la liceu, beat, murdar de snge, si pierdea bunul-simt, sclipirile, uita sa observe si sa remarce caustic. Se ntovarasise cu un fecior de mosier, prost si puternic, ce teroriza localurile de noapte si-si silea prietenii sa goleasca sticle sub amenintari. #junsese cinic si vulgar. 'u putea adormi si nu putea mnca fara tuica. #cum, fugise. 'e povestea senin cum l-a ntmpinat tatal, cu scene, cu amenintari, cu rugaminti. Eadu a ramas neclintit1 nu mai voia sa nvete la nici un liceu. # fagaduit ca se va apuca de carte cnd l va trage inima. #cum, nu poate sa nvete. - 2entru ca mi-a murit mama... In mansarda s-a facut, dintr-o data, tacereK grea, grea. Eadu si fuma tigara, putin stnjenit. I-am surprins atunci priviri amare si resemnate, mai dureroase dect o noapte de lacrimi. 'u se astepta nimeni la un asemenea raspuns. 'e-am vazut, doar, prietenul n ziua nmormntarii abia cobornd din tren. 2area plictisit si obosit. '-a tradat o lacrima, un suspin. 6uma. - Eram sigur ca moare... 'oi ne aratam revoltati. - E cinic. Si, deodata, o fata noua cu un suflet nou, rasarit din murmurare. #s fi vrut sa plnga, sa plng cu el, sa-l mngi. 2rietenii toti se tradau tulburati. Si, deodata, gluma lui a rupt tacerea, sting,era si stranie. #m zmbit, fara sa-l privim. Eu ma gndeam ct de inutil e <urnalul acesta, unde nsemn tipurile surprinse fara continuitate, rau, fals, voit fals. Si ma ntristam aflnd ct de putin ne cunoastem, pastrnd fiecare taine niciodata dezvaluite. Se ntmpla ca un amurg sau un drum n noapte, sau o bucurie mare, primavara, sa lumineze dintr-o data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada. Strng atunci bratul prietenului si ascund taina n mine. Si zmbesc de cte ori nteleg ct de strain pare prietenul meu celorlalti si ct de nebun n fapta lui... 8upa glumele lui Eadu, am nceput sa ne ascultam unul pe altul, planuind. Mai aveam numai o luna pna la e-amene. 'e-a nspaimntat mult noul bacalaureat1 suntem cea dinti serie. &ei care nvatau nainte, acum, se surmeneaza. 'imeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat. 2rofesorii si-au pierdut calmul, baietii sunt nspaimntati. In loc de comisia amabila, aleasa din profesorii liceului, cu care am copilarit si care ne cunosc, vom ntlni comisii severe, care ne vor cntari n trei minute, definindu-se suficienti sau insuficienti pentru 3niversitate. 6anica e terorizat de marele e-amen. 'u-si ngaduie nici un plan pentru viitor. - Sa ma vad eu cu patalamaua la mna... 'oi pastram, nca, att curaj ca sa rdem. Invidiem pe 6urtuneanu si 0ricterian, care acum sunt studenti, unul la 8rept, altul ia 6ilozofie. - Eu fac c,eful de bacalaureat, s-apoi, la 8rept, taticule4... *orbeste 6anica. i e teama sa se socoteasca fericit. 8aca se ntmpla sa cadaH 'oi l asiguram ca predispozitiile lui catre emotii i pot fi fatale. 6anica

apuca un colt de masa si-l ciocaneste, ngrozit. - 'u mai cobiti, ca-i semn rau4... Eobert vrea sa ajunga actor pe scena .eatrului 'ational si profesor universitar de literatura franceza. 'u scapam prilejul de a-l coplesi cu brfeli. - 'umai sa nu ncurci rolurile1 sa reciti la 3niversitate ca un prim-amorez... Eobert zmbeste superior. 'e spune ca profesorii de la &onservator i-au prezis cariera fericita. n ceea ce priveste 3niversitatea, voi stiti cine sunt... - Stim, stim4 ne grabiram a marturisi noi n cor. - 'u-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza... 'e-am amintit atunci, toti, cum a nceput Eobert sa citeasca frantuzeste, pe doua carti primite n dar de la 8inuK cum mprumuta de la mine 2e 0alzac, cum s-a ndragostit de critica lui 6aguet, cum memoriza din Musset, cum l-a "nteles" pe &orneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i. 6iecare mprospata un amanunt sters. #parea din nou acel Eobert cu pantaloni scurti, din fotografia clasei a I*-a. 'e vedeam iar mici, descoperind carti, mprumutndule, scriind cele dinti <urnale, ncercnd cele dinti colaborari anonime la reviste. 2rietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice, acum consumate. #m tesut fiecare un manunc,i de fire1 copilaria si adolescenta noastra sfrsite ntr-un liceu si o mansarda. Eram att de veseli vorbind. 8e ce ma simt acum deznadajduit, coplesit de tristete, de o disperata tristeteH... M-au ntrebat ct am scris din roman. I-am mintit, spunnd ca lucrez la partea a doua. 8ar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata Eomanul adolescentului miop, pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata un romanH Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-nsul. #m povestit crmpeie din ceea ce scrisesem n caiet. e-am spus ca nsasi aceasta adunare neasteptata si completa - poate ultima din cariera noastra de scolari - va fi reprodusa ntr-un capitol. #tunci am vorbit, fara sa ma ntrerupa cu e-clamatii si comentarii. Eram miscat, fara sa nteleg pricina. e-am spus, ncercnd sa zmbesc, ca de acum vom lua fiecare alt drum, si prietenia noastra - vec,e de opt ani - se va raci firesc. *om ntlni fiecare prieteni noi si, poate, prietene. &ine stie daca n aceasta zi nu se nc,eie, pentru totdeauna, o etapa di viata noastraH &,ef de bacalaureat, asa cum proiectasem de attia ani, nu vo1 putea face. 'u vor promova dect prea putini n sesiunea de vara. Multi suntem siguri de corigenta. *om da bacalaureatul n toamna. Si atunci, cine stie cti vom treceH 8ar ne vom aduna peste cinci ani. - Eu cred ca vom fi mult mai tristi dect socotim acum... #m nc,eiat, blnd, si oc,ii priveau un raft cu carti. 8e ce m-au stapnit, atunci, pareri de moarteH 'u gaseam nici ,otarrea de a ma mustra pentru melancolia e-altata n discurs. 0ricterian, cu Eadu, cu 6urtuneanu au ramas tristi, pe pat. Mngiau cu privirile odaita. - 8e cti ani cunoastem noi mansardaH - 5pt ani... Eadu si-a aprins o tigara, lacramnd. 6ireste, se gndea la mama lui moarta. &eilalti rasfoiau distrati un teanc de reviste. Marcu rdea, jig-nindu-ne tristetea. 8ar eu l ntelegeam si-i zmbeam pe ascuns. 'umai 6anica si pastra calmul. - 3ite-i ca plng, uite-i ca plng4... #ceasta ne-a suparat si ne-a ,otart sa sc,imbam discutia. Se facuse seara. 2rin ferestruicile desc,ise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde. 'u avea nici unul curajul sa se desparta. 'e tulbura senzatia unei despartiri

definitive. Miezul lui mai ne mbia n strada, pe sub castani, n racoarea serii. S-apoi, mai departe, spre &ismigiu, spre Sosea, cum faceam n celelalte veri, cnd prietenii nu ma parasisera si eu nu-i parasisem. #m stins lampa si am cobort, tacuti, scara de lemn. 'e-am oprit n gradina cu flori. 8e cnd nu ne mai adunaseram opt baieti n mansarda mea... 'e-am urat, unul altuia, noapte buna. #cum stau aici, iarasi singur. 2entru cea dintia oara ma nspaimnta gndul ca odaita nu va ramnea ntotdeauna a mea. 5 privesc, o caut, o masor cu oc,ii, colt dupa colt. ...&um stiu ca a venit vara... Ma simt att de obosit si trist si deprimat. 6ireste, e o simpla criza de melancolie. *oi fi fericit sa nc,ei pentru totdeauna viata de elev. 8ar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. .rebuie sa ma bucur ca am descoperit n Eadu un nou prieten. 2oate el nu se va plictisi stnd cu mine de vorba, noptile. Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze. &i e-amenul de bacalaureat. *anciu, fireste, ma va lasa corigent... &ine stie cnd voi mai scrie n caietul acestaH *. .EIS.E.I, S' *#E# Iata, am ramas iarasi singur. #u plecat toti, fericiti, bacalaureati sau nadajduind tomnateca promovare. &origent - ca ntotdeauna - astept ctiva bani si curajul sa plec. E cald si mi petrec ceasurile prin odai straine, care mi aduc aminte de copilaria mea si de jocurile mele, si de fratii care acum sunt departe. 8e-abia mai pot citi. 'u sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarman sfrsit de cariera scolara. #s putea gndi cu luare-aminte la attia ani irositi si la c,ipul meu tot mai vested, si la lentilele mele tot mai dureroase. 8ar eu am strabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei. Sunt inutile, nteleg, tnguielile si gratuita melancolia. 8ar adevarul e altul, modest si netrucat de sentimentalism, sunt obosit. Ma plictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste?@K pervers agonia. #s vrea Y cu orice risc - sa stiu precis, n ceasul acesta, care mi-e soarta. *oi pasi la anul la 3niversitate sau voi pierde luni dupa < luni, dezamagit, asteptnd noi e-amene. S-apoi, ma oboseste lupta pe care o duc, tainuita, fara nadejdea biruintei apropiate. &nd se va sfrsiH &e oglindiri voi pastra eu n oc,i, n ceasurile rafuieliiH Si cu cine ma voi rafuiH Simt cum vara aceasta - nabusita tragic n odai cu acoperisuri deja- j ratec - va fi ultima vara. Iata, ce curios pare... 'u ma gndesc la moarte. Stiu ca trebuie sa traiesc mult, pentru ca urasc mult. 8ar ma gndesc ca j tulburarile sufletului sunt pe sfrsite si ca n curnd voi capata alte pri- ?@ viri, si altfel voi privi lumea. ...8e acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele. 'u voi mai purta tunica neagra si nu ma vor mai tulbura attea marunte ispite. Mi-am parasit prietenii si ei m-au parasit. &nd ne ntlnim, rdem, ne laudam si ne ntrebam de viitor, ca si mai nainte. 8ar parca eu nu stiu ca toate acestea le facem pentru ca nu putem face altfelH Si ca nimic din ceea ce traia altadata comun n sufletele noastre nu mai traieste acumH 5 data cu prietenii, se rup si fsii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc, una cte una, si sufletul mi-e tot mai pustiu, si mai stearpa iubirea catre

oameni... Si attea c,ipuri pe care nu le voi mai vedea, attea obiceiuri pe care le voi uita, ca sa-mi nsusesc altele... Si c,iar adolescenta aceasta n care am vietuit, m-am balacit si m-am revoltat acum o voi lasa n urma, ca sa patrund n grupuri de tineri parosi si ngmfati. Sunt ispitit sa ma ntristez. #ttia ani si attea ndurari, alaturi de attea nadejdi... 'u stiu ce va fi cu mine dincolo. *oi mai ntlni prieteniH *a trebui sa ma sc,imb iarasi, din adncuri, si sa ma privesc n oglinda fara sa ma recunoscH 'u stiu nimic, si inima mi se strnge de teama. Mi-e teama sa nu renunt la mine. Mi-e teama de mine, de viata. Si patimesc, totusi, asteptnd s-o cunosc, sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de care ma trau lanturi mesc,ine. Si e tot mai cald, si eu ramn tot mai singur. Ies numai noaptea si ma feresc de trecatori, si ratacesc pe bulevarde, si colind &ismigiul, zicndu-mi1 ^ ce frumoasa e viata4 Si apoi ma ntreb, trist, daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. 'u stiu. ...&e-mi lipsesteH &e-mi lipsesteH... Eecitesc caietele de amintiri. &t de departe mi se par vremurile... Si prietenii mei, "personagiile", att de sc,imbate. Si eu strain. Ma prefaceam prea vesel si ma ascundeam c,iar fata de mine. 8ar parca stiu eu de scriu acum adevarulH... *ara... #m ramas sa sfrsesc singur lupta, si dusmanii rasar din mine, multimi. 'u stiu cu cine lupt, dar simt tortura luptei si jarul fierului ce ma despica. 8e ce am vrut sa ramn singurH 8e ce nu e acum nimeni lnga mineH 'imeni, nimeni... &uvinte ce amutesc sufletul. Si iarasi ma ntreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. 2asii ma duc orbi n seara si oc,ii nu lovesc dect vedenii. Si asa trec ceasuri, si eu nu stiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma ntreaba. Si iarasi ajung acasa, si trec din ncapere n ncapere, si gndul se coboara tot mai adnc, si ani multi sa rasfira, iar eu i privesc. 'u pot sa nvat. Si ma ntreb cum am sa ajung la 3niversitate. #s vrea sa ploua, sa ploua zile dupa zile. &t de putin vreau acum... &u adevarat, rafuiala va fi dureroasa. *a trebui sa trec si starea aceasta. 8isperarea muta, obosita, stapna va pieri ntr-o dimineataK iar eu voi uita noptile din vara cu arsita si tristeti. Si ma voi surprinde sc,imbat, cu suflet proaspat, si oc,ii mi vor cuprinde soarele, si l vor nc,ide ca ntr-un ulcior. 8ar socotelile cu adolescenta mea le voi face. Si cta amaraciune mi va ntuneca sufletul, si cte rani se vor desc,ide... mi voi aminti noptile pe care le ncep n &ismigiu, invidiind fericirile altora, privindu-mi pasii goi si tristi pe alei. Si attea din dorintele care ma nfrng acum, aproape fara lupta. Si durerea pe care am ncercat-o n amurgurile acestea, simtindu-ma singur. Si toate rndurile dintrun caiet pe sfrsite... Stiu eu cine va biruiH Se sfrsesc nsemnarile adolescentei. &nd voi cuteza sa-mi scriu romanulH Se sfrsesc caiete dupa caiete, si fiecare poarta alta luna sau alt an. 3nde sunt acum toate umbrele acesteaH 3nde sunt vrerile, si temerile, si lacrimile meleH Simt ca tot ce am crezut pna acum fumegaK ca tot ce-am facut se naruieK ca tot ce-am vietuit a fost vis. 'iciodata nu m-am simtit mai departat de mine nsumi. Sunt obosit si trist, si sunt singur n casa aceasta,?@grea de amintiri. 8e ce ma napadesc amintirileH Si de ce ma nvaluie noaptea de vara cu tnguiri de greieri si asfintit de patimiH Si nu mai am deloc puteri n mineH Si sufletul meu e cu adevarat naruitH .rebuie sa mi-l sc,imbH .rebuie sa ma sc,imbH .rebuie sa ma pogor n strada si sa ntind bratele, culegnd ajutor si dragosteH .rebuie

sa-mi cstig prieteniH &eea ce nteleg eu acum mi ndurereaza fiinta pna la maduva 5are am ajuns att de neputincios, nct o noapte de vara sa ma de trame ntr-attH &t as vrea sa stiu ce voi simti si voi gndi eu n vara viitoare... ct as vrea sa stiu daca atunci sufieru-mi va ngadui sa plng... *I. M# & #.I'# *Z'.3EI E 8ar numai aceasta e lumeaH 8e cteva zile ma c,inuiesc altfel de ntrebari. &um sa lamuresc euT Simt ca mi lipseste ceva adnc, masiv, sigur, intim - cu care sa ma I contopesc - de ani. #cum, as fi avut un tovaras. 8ar ma aflu singur, sub i arsita unor ndoieli ce-mi sfsie sufletul si-mi mprastie vrerile. #u trecut de mult timpurile cnd c,imia si insectele mi odi,neau creierul. 'u mai cred n ele, nu mai ma multumesc. #u trecut si tim- purile lui 6eli- e 8antec si /aecPel, zilele sfrsite inocent n fata Io- j calului cu tritoni, noptile istovite lnga volumele cu scoarte rosii dini "0ibliot,e>ue de 2,ilosop,ie scientifi>ue". Sc,imbari de temelii s-au nfaptuit n suflet, aproape fara sa iau n seama. &eea ce pretuiam mai nainte privesc acum cu nepasare. 8in toate acele saptamni de toamna, I de iarna, pe care eu le socoteam inutile, c,eltuite resemnat n lecturi?@?@ inactuale, s-au depus nlauntrul meu "fapte" noi. &um sa le spun altfelB dect "fapte"H M-am desteptat mbogatit, mplinit si, totusi, c,inuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic. 5,4 ct mi-e ! de greu sa scriu ceea ce nu am nvatat din cartiK nu aflu cuvinte, nu g,i-f cesc procedeele... 8ar rezultatele saptamnilor mele sunt evidente. Eu ma simt altu0 ,otart altul. E dureros, nsa, ca mplinirile, nnoirile, depasirile meleB sunt ntovarasite de acea constiinta a absentei, a golului. nteleg att deB putin din toate aceste lumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul... Stiui numai ca ele se precipita acum, n anii de criza. Stiu ca nu le ndura ado-l lescentii care au patinat dincolo fara nici un soc, fara nici o disperare. Sj banuiesc ca toata aceasta nedumerire va pieri n curnd si ca negura4 care-mi oboseste sufletul se va risipiK atunci voi ntelege necesitate_K tuturor acestor sc,imbari. 8e aceea, Eomanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl &um as putea nota mobilitatea ciudata a sufletuluiH Iar daca as izbuti,K oare caietele mele ar putea alcatui un "roman"H .ot ce am scris n cinci sute de pagini ar ncapea n cteva capitoleH #m adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti. ncercam sa ma patrund si sa ma nteleg pe jfline, fara sa izbutesc. Ma nspaimnt de cte ori frunzaresc <urnalul. &it de departe sunt nca de un roman... 8ar, scriind acestea, ma ntreb1 oare ar putea cineva construi un roman asa cum l-am nteles eu, ca o rasfrngere completa si reala a adolescentei mele, a adolescentei noastreH Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rnd o justificare a ntregii vieti launtrice pe care am vietuit-o n marginea scolii, n adolescenta, si creznd ca ies din adolescenta. 'u voi izbuti. 8ar pentru cine marturisirile acestea, de mult stiuteH M-am ,otart sa nu mai scriu n <urnal, pentru ca - fara "roman" - el nu-si mai are nici un rost. a rastimpuri tot mai mari, n ceasuri de grele tristeti, de plina criza, l desc,id, citesc pagini, si, cteodata, adaug. 'u mai culeg material ntr-nsul si nu fac e-ercitii de romancier precoce, ca acum un an. 8aca l-ar citi cineva, nu l-ar ntelege. 'u am urmarit - si nici nu se poate urmari dect cu nc,ipuirea formele pe care nencetat le-a cunoscut sufletul meu. Eroul ar aparea vesnic

contradictoriu. Ma ntreb cum am ajuns aici1 la marea mea ntrebare, a romanului adolescentei. 2roblema pe care predarea totala o solutioneaza. 'erecunoscndu-ma n attea din paginile caietelor, g,icindu-ma pe alocuri ridicol, ngmfat, m-am ntrebat daca as putea construi pentru roman un personaj att de stnjenitor, att de contradictoriu. Si m-am ntrebat daca retusnd personajul <urnalului meu as mai ramne n realitate. Si iarasi, daca ,otarrea mea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. Mi-am spus1 adolescentul dintr-un roman trebuie sa fie numaidect cel din iceul "Spiru /aret", anul !+$9H 6ireste ca nu. Si, totusi, eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva, o confesiune personala, o rafuiala. '-as putea raspunde pentru ce m-am ,otart sa scriu eu numai o asemenea carte asupra adolescentei. nteleg, nsa, renuntarea mea de a mai scrie cnd m-am convins de ridicolul eroului. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor accepta necesitatea ridicolului adolescentei, alaturi de necesitatea eroismului, a nostalgiei, a mediocritatii. R 8ar eu am nceput prin a nsemna starea sufleteasca, att de noua si de intensa, a nemultumirii totale. 'u e vorba de o nemultumire trecatoare, cnd cartile si pierd savoarea, iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. 'u-mi recunosc sufletul de acum n nici unul din "capitolele" triste ale <urnalului. Sunt linistit si odi,nit. Simt numai insuficienta vietii .iele launtrice, ma nabusa marginile pe care eu le socoteam generoase, ?@argi. #ceasta e totK si e mult. #s repeta de un nesfrsit numar de ori1 numai att, numai attH... 'u stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica. Sunt convins ca `-M mplinit ntotdeauna spontan si nedisciplinatK de aceea nu pot fi aspi=a fata de putinatatea rezultatelor sale efective. 8ar, oricum, stiu acum att de putine lucruri esentiale... 8e cte ori vreau sa aflu cu adevarat. cauzele, ma simt att de tulburat, de nesatisfacut, de naufragiat... Sunt convins ca drumul pe care lam luat se va opri n fata unui punct mort. Si ma cuprinde ciuda gndind aceasta, pentru ca nu nteleg cine mi aduce mie siguranta convingerii. ntr-o seara, petrecuta n riguros e-amen interior, m-am staruit sa amn problemele stiintifice pentru 3niversitate si sa ma multumesc acum cu istoria. 8ar istoria, ca orice lectura care nu te zdruncina, e un] simplu opium. &artile te silesc sa-ti pierzi inteligent timpul. Si, totusi, aceasta pierdere inteligenta nu e mai putin absurda, prin faptul ca te consuma si te nstreineaza. #cum simt ca si stiinta, si istoria, si filozofia sunt inutile. #rd de dorul unui adevar unic si pur, de siguranta unei dogme, a unui "g,id" infailibil. 'u stiu de ce invidiez soarta adolescentilor catolici. Si, totusi, orice 0iserica mi repugna. 5rice dogma, pe care nu o pot ntelege si e-plica, ma nfurie. Mi se pare ridicol sa accept, dupa atta truda stiintifica, absurditati biblice si grozavii catolice. 8ar daca toate acestea nu sunt 0iserica, dupa cum m-am convins ca nu sunt EeligiaH M-am apropiat de mistica n diletant. #m citit marturisirile sfintilor cum citeam marturisirile oamenilor1 din curiozitate. #m ramas ntotdeauna un curios neodi,nit, iar daca as ajunge vreodata calugar, as pastra n biblioteca rafturile naturalistilor si colectiile erotice. 8ar nu nteleg mistica, desi m-am convins demult ca mistica nu trebuie nteleasa. 'u ma pot apropia efectiv de du,ul sfintilor, pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie, din dorinta convingerii, iar nu din evidenta adevarurilor. 'ici nu stiu daca ceea ce mi lipseste e credinta. 8e cte ori gndesc cuvntul acesta1 credinta, ma simt nemultumit, insultat c,iar. 'u pot accepta credinta n 8umnezeu, n Mntuitor, n Sfinti, n 0iserica. nainte, aceasta atitudine fatisa

ma multumea. #cum, nsa, sunt nelinistitb?@ daca credinta nseamna altcevaH 8aca eu nu am ajuns nca a dibui tlcul credintei si iau superstitia nspaimntata n locul unui fapt sublim de care ma aflu, nca, prea departeH Eatacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez n aceste pagini. &eea ce am scris asupra credintei este att de putin limpede, att de putin lamuritor... Iar eu banuiesc ca m-as putea e-plica mai bine daci mi-as nfige pumnii n tmple, as nc,ide oc,ii si mi-as jura sa nu mR ridic de la masa pna ce nu gasesc cea dinti solutie vrednica de a i tinuta n seama. 8ar lucrul acesta, cel putin acum, e perfect inutil. 2e mine ma nelinisteste noua viziune pe care o capat, nu stiu de la cine, nu stiu pentru ct timp si aproape nu stiu datorita caror mprejurari. #stazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea. &nd m-am ntrebat1 "#ceasta e viataH " - m-am ntrebat1 b#tt am vazut eu din viataH" 'u ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care ma entuziasmau pna atunci. Mi se parea ca mi lipseste constiinta rostului acestor carti si acestor nazuinte. 8ar de ce sa le numesc ale meleH Sunt izvorte din necesitatile organice sufletului meuH Sunt cu adevarat sufletul meu autentic, sufletul meu de totdeaunaH 2oate sunt rupt din preocuparile mele. 2oate am ndurat prea multe e-periente direct personale, care m-au departat de cartile cu stiinta. 8ar, aceasta nu e o e-plicatie. Eu gndesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. #daug, nsa, cum nu adaugam mai nainte1 dar cartile a-cestea mi vor cuprinde, multumi si epuiza viataH... M-am ntrecutK aceasta e sigur. #m iesit din mine ca sa pasesc mai departe. 2asii acestia i mplineam cu fiecare carte citita, cu fiecare durere refulata. 8e ce astazi ntrecerea e att de evidenta si, n loc sa ma multumeasca, ma ntristeaza, ma copleseste cu acel sentiment al absenteiH &e-mi lipsesteH *iata mea launtrica de pna acum, viziunile mele, rosturile mele, valorile mele. 8e ce s-au naruit toate acestea dintr-o data, fara nici o cauza reala, fara nici o crizaH 2oate eu lucrasem pe nisip, poate adunasem material inutil. 8ar oare, stiinta, filozofia, istoria sunt inutileH &t de departate mi s-ar parea acum, nu pot sa le cred. #tunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea, sfrsita n ceasul acestaH .ruda mea nu va lamuri nimic. 8easupra tuturor ipotezelor si e-plicatiilor va ramne faptulK pe mine ma clatina vnturile. 2resimt ca se vor petrece altceva dect simple e-periente n marginea unei carti sau a unui om aflat din carti. 2resimt ca ntreaga mea viata launtrica se va darui. &uiH 'u pot sa ma gndesc la 0iserica. 'u sunt un mistic si nici nu sunt un ateu satanic, cinic, disperat. &um as putea, atunci, ajunge la IisusH Iata ce simt1 ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar n suflet, si iarasi naltat. Si nu stiu nimic alt, si nimic nu nteleg. *II. 0#&# #3EE#.3 Emotii mediocre la e-amenul de corigenta. Si eu, si Marcu raspuj dem prompt, e-act. *anciu biruise, dupa trei ani, nvataseram matematica. a teza am rezolvat toate problemele. 'e-am ntors acasa fara bucurii mari, asteptnd rezultatul. #u nceput atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat. n vara au cazut multi, si din pricina unor ntrebari stupide. &eea ce nu m-a nspaimntat destul ca sa recitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu. #m ncercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. Scriam

subiectele pe o lista, iar lista era fara sfrsit, si timpul meu prea scurt, si vointa mea ndoielnica. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala, iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. 3itam cu ncapatnare cele ce mi-au povestit colegii, de la primul e-amen din vara. Ma ntlneam cu Marcu, la mine n mansarda, ca sa nvatam. Eu luam o fizica, el o geografie. 8ar ne surprin-deam, peste un ceas, polemiznd n biologie si literatura. #ceasta s-a petrecut ntotdeauna. Eu am nvatat fizica singur, si el singur geografia. Seara ne ntlneam din nou si rataceam mult, pasionati si cinici, planuK ind ani de munca universitara, el la medicina, eu la greaca. Eezultatul e-amenului de corigenta, nscrierea la bacalaureat cu ta-a scumpa, frigurile asteptarilor nainte de teza au trecut, au trecut... ncepuse toamna, si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene, orasul torturat si trist sub frunze. 'e umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-se proaspete din ploaie, si ulitele brune, cu pietre reci si case albe. nvatam dureros, ascultnd prin ferestruici orasul revarsndu-se catre cmpurile toamnei. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca sunt melancolic, acum, n fata marelui fapt. #s fi vrut sa alung tot undeva, n sufletul meu, n orasul meu, si sa pasesc eroic. Ma descopeream erou, pentru ca citeam carti nesuferite n nceput blnd de toamna. n sala prea mare si prea rece pentru sngele nostru nspaimntat1 arn fost rnduiti fiecare n cte o banca. 8oi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictat subiectul. M-am linistit de cum am nceput sa scriu. # doua zi, la acelasi ceas de dimineata, am tradus un paragraf din Seneca filozoful, iar dupa-amiaza am pregatit versiunea franceza. Eram liberi trei zile. 'e-am ntors acasa fericiti. #m rs pe strazi, socotindu-ne studenti. pagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. Si Marcu raspundea sen-tentiind1 - 5vreiul n veci nu piere4... Eram toti admisi la oral. 'i s-a fi-at, pe liste albe si oficiale, ziua de e-amen a fiecarei serii. #m fost cuprinsi, atunci, de febra nestapnita a lecturilor pripite, a rasfoirilor nervoase, a memorizarilor, a fiselor, a sublinierilor cu creion rosu. 'u mai ma recunosteam. Ma desteptam n zori si cercetam manuale aspre si seci, pe care nu le desc,isesem niciodata n liceu. Munceam cu un suflet si un creier strain, instinctiv ndrjit. Simteam cum mi scad puterile, cum ma voi pravali daca nu uit totul pna ce scap. Si, deodata, m-am surprins calm, plictisit, dezgustat. #m asteptat sa se apropie ziua oralului fara nici o emotie. ."#cum e seara, e cald, se risipesc miresme de ploaie. 8ar azi dimineata era senin si rece. &adeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau, si trotuarele erau curate, vinete. #m plecat fara sapca si fara geanta. #m plecat dupa ce ma sarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela. '-am putut goli ceasca cu cafea neagra. '-am putut sfrsi cornul. 'u eram emotionat. 2aseam alene, evitnd bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti. #m ajuns n curtea larga printre cei dinti. &tiva candidati, de la alte licee, rasfoiau carti din g,iozdane pline. 'u cunosteam pe nimeni din seria mea. 8ar Marcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni, ca sa afle rezultatul. ^ 5coleam curtea, fara sa ma gndesc la nimic, fara sa doresc nimic. a rastimpuri as fi strigat1 "Sa treaca4 Sa treaca..." 8ar ma linisteam si paseam nainte, fara carti si fara fise. Mi-am amintit si m-a tulburat, fara nici un rost, parerea de rau cu care o studenta n medicina, ce cauta pe fratele meu, mi-a spus1 - 8e ce nu mai sunt si eu n liceu... Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. 2aseam n

curtea larga, cu gndurile straine de e-amen si de comisia care ntrzia sa se adune. 8upa un ceas, am fost c,emati n coridorul ntunecat. mi priveam tovarasii1 tremurau, cu buzele albe, cu gturile reci, cu tmplele supte. Eu eram palid si mi torturam oc,elarii. n clasa navalise prea multa lumina. M-am surprins nciudat ca lipsea catedra. 2rofesorii s-au asezat pe scaune. 'oi, ntr-o banca lunga, unul lnga altul. Eram calm, prea calm. #m nceput cu limba si literatura romna. - 2oti sa-mi spui evolutia sufi-elorH 0aiatul privea n gol. *ecinul lui tremura. l vedeam ca se opreste cfl greu sa nu ridice degetul. ntrebat, a raspunsK dar a confundat. #ceasta a bucurat pe al treilea vecin, pe care - din sadism - profesorul l-a sarit,4 cercetndu-ma pe mine. #m raspuns poate prea prompt si ncruntat. - Stii e-emple din le-icul bizantinH 5 ntrebare stupida, dar stiam. Miop si suparat, zmbind la rastimpuri prezumtios, profesorul m-a socotit, fireste, papagal premiant si mi-?@, a pus alte ntrebari, ale caror raspunsuri nu se pot memora. 8ar a cazut?@ singur n cursa, pentru ca ntelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine dect se astepta nceputul Scrisorii I. M-a ntrebat din istoricii ardeleni, fara sa banuiasca acele nopti parfumate cnd citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem de curnd la un anticar Istoria filologiei romne a lui Seineanu. 8e ce l persecuta attH g,iceam ca se ntreaba ceilalti. 2oate e evreu. - Stii ceva despre originile poeziei populareH I-am spus ce stiam. M-a ntrerupt. - Multumesc. &u dumneata am sfrsit. 2rima izbnda mi daduse curaj. #m raspuns la istorie ceea ce dorea curiozitatea banuitoare a profesorului1 relatiile lui 2etru Musat cu polonii. *ecinul meu nu avu noroc. - 2e unde intra 'icolae Mavrocordat n 0ucuresti cnd venea din MoldovaH cH - &e domn romn s-a necat n 8mbovitaH #ceasta o stia ultimul din serie. - *lad necatul. - Stii ceva despre elH - # fost domn al Munteniei... -0ine. a geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor #puseni. '-am stiut nici afluentii &risului #lb. #m luatpatru. *ecinii mei stiau attea numiri de ruri si munti... a fizica si c,imie, la limba franceza, am raspuns tot ce m-au ntrebat. Mi-era ciuda ca profesorul - incult - nu discuta dect despre sinonime si omonime sau ne punea sa rezumam &idul. - Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la ec,inoderme pna la om. Mi-am amintit lecturile mele stiintifice, anii petrecuti n laboratorul de fiziologie al &asei Scoalelor, colectiile de insecte, volumele lui 0re,m, 2errier si 6abre. ncet, ncet, raspundeam. Ma pasiona ntrebareaK faceam eforturi de memorie, de logica, de atentie. 8ar profesorul nu era multumit. Mi-a socotit memoria proasta. - 8aca te-ai apucat sa le nveti, trebuia sa le nveti pna la capat, ca un perfect papagal. #ltminteri, nu-ti admir dect o mediocra ncapatnare, ca pentru nota cinci. #m rosit. Eram umilit, furios, trist. #s fi vrut sa-i spun1 "&eH..." #s fi vrut sa-l provoc - pe el, incult si ngmfat profesor al unei stiinte culese din manualele elementare - la o discutie de filozofie biologica. 8ar n-am putut face nimic. Mi-am ng,itit amar umilinta. Sfrsisem.

#m plecat fara nici o bucurie, tara sa tip, fara sa alerg pe strazi, asa cum mi fagaduisem. #m povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. M-au socotit naiv. Si cinciul e bun. #m facut, pe un colt de zid, media. mi da, n orice caz, sase. Sunt aproape sigur trecut. Si nu simt nici o bucurie, si asta ma doareK mult, mult. Si de aceea scriu n caiet1 ca sa nu uit durerea din ziua e-amenului meu. n roman, daca l voi scrie vreodata, voi culege toate stupiditatile, toata absurditatea bacalaureatului. *oi dovedi cu attea pilde ca trec cei norocosi, cei favorizati, cei tmpi. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste. 8aca ma ntreba la naturale insectele, la franceza romantismul, iar la geografie originile geologice ale muntilor, luam cea mai mare nota. 8aca ma ntrebau altceva, poate luam la toate "insuficient". #m avut noroc, am avut si nenoroc. 8aca voi promova, voi promova mediocru, printr-o ntmplare. 2acatele mele n-au fost surprinse, nsusirile mele n-au fost rasplatite. 2enibil... 8aca nu voi treceH... # nceput sa ploua1 greu, rece, monoton. E toamna afara sau e toamna n mansarda meaH... *III. 6I'# #m scapat, am scapat4... #m trecut singurul din seria liceului nostru. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu. 8e acum, nu-mi va mai fi prieten. 2e noi ne legau creierele, nu sufletele. 8espartiti, cine stie daca nu ne vom uitaH... Mi-am citit numele pe lista, cu oc,i tulburi. M-am plimbat iarasi prin curtea larga, cu platani ca n zilele e-amenului. M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Ma ntrebau profesorii, ma ntrebau elevii asupra bacalaureatului. e raspun-deam pripit. 2e mine ma ntristau clasele n care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. Si ma ntrista portarul, si orga marunta -"ascunsa sub scara, si dulapurile cu carti din care att am citit... 2rietenii m-au sarutat. - Iata ca ncep rasplatirile... &ine stie ce viata ncepe n zilele acestea de toamna, cnd eu ma simt att de sc,imbat, de strain, si ma simt ispitit sa plng, sa alerg, sa rdH... 'u vreau sa ma gndesc la 3niversitate. &aietul acesta e nca un caiet de adolescent. Mai vreau sa scriu numai cteva pagini, si apoi sa-l sfrsesc, pentru totdeauna. &ine ar putea ntelege tristetea salbatica a acestui sfrsit pentru totdeaunaH... 5 viata se nc,ide. *oi rasfoi mai trziu caietul si, poate, ? nu-l voi rasfoi - ca pna acum - singur... Scriu cu greu. Ma simt furat de noi desfatari, de gnduri noi1 3niversitatea... Si ma simt nca legat de adolescenta mea, de acel roman pe care nu l-am scris. 'u l-am scris, pentru ca nu puteam descoperi n mine si n ceilalti un roman. Eram cu totii contururi, nostalgii, mediocritate. &teodata ridicoli, cteodata eroici. &um as fi putut iscodi n lumea aceasta un conflict ?@^ care sa duca la un romanH... 'u l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindi n roman. 'u nteleg nimic din tot ce vietuieste acum n jurul meu. Ma obs`l deaza romanul, ma c,inuie attea fapte care trebuie spuse. Si nu stiuj cum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu... Soarele se iveste din nou.

Soarele se ntuneca. #stazi am colindat cmpurile cu miros de toamna, ca n dupa-amiT zile copilariei. #m revazut attea lucruri. #m plns ca un adolescenta lnga un copac, descoperind un colt albastru de cer. '-am stiut si nj m-am ntrebat. #m venit acasa. 8e acum va trebui sa muncesc mult, sa muncesc fara odi,na, sa-nj istovesc crunt anii tineretii. Si nu pot munci. Ma lovesc, mi musc bu zele, si nu pot munci... Se sfrseste, nsngerata, toamna. Mansarda mea a ramas aceeasi1 blnda, singura, trista. Eu am sa scriu Eomanul adolescentului miop. 8ar am sa-l scriu ca un <urnal al autorului. &artea mea nu va fi un roman, ci comentarii, note, sc,ite pentru roman. E singurul mijloc de a surprinde realitatea, firesc si dramatic. 2loua, ploua. 8intr-o mansarda iubesti ntotdeauna ploaia. *reau sa nc,ei <urnalul n aceasta zi de toamna. l nc,ei, pentru ca ma arde dorul de a ncepe c,iar acum romanul. #m sc,itat cele dinti capitole. *oi scrie1 "2entru ca am ramas singur, m-am ,otart sa ncep c,iar azi Eomanul adolescentului miop..." Sunt fericit ca n gradina ploua... S6ZESI. *olumul II A;#38E#M3SB !+$C A2#E.E# IB F. 8E&5E &astanii erau umezi dupa ploaie, bulevardele reci, si deasupra mea, toamna. 2aseam sfielnic si stnjenit de privirile celorlalti. Ma ncruntam ca sa prind curaj. Eezemat de zid, pe coridorul ce ducea la secretariat, ma desftam. #s fi vrut sa nu ma descopere nimeni, ci eu sa-i descopar pe toti. Si mi-erau toti dragi, si gndeam de-acum, ei mi sunt tovarasi... Daream prea multe studente, si toate mi se pareau frumoase, si le socoteam asemenea /=pot,iei. Simteam cum cresc n mine nadejdi si doruri, si cum se iscodesc nelinisti. mi spuneam1 nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi aniH Si nu stiam daca trebuie sa-i stapnesc sau sa-i las sa ma stapneasca. .recusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. ntr-o dimineata dureros de senina m-am cobort din mansarda. 6lori de tufanica ma ispiteau. &erul era nalt, nalt. &asa mi se parea att de buna, de draga. &urtea mi era prietena. .ufele mari de liliac se umileau n soare. #tunci am ,otart1 greaca n-am s-o nvat acum. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit. Si nu stiam ce astept. .rebuia sa-mi gasesc prieteni noi. 8ar nu cutezam sa vorbesc colegilor care se asezau n bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zmbetul. 'u cutezam sa vorbesc colegelor, care se asezau n bancile din fata si nu ma priveau deloc. #steptam. ...2loua, ploua. Eu mi cumparasem carti multe dupa bacalaureat. n mansarda, singur, citeam. "&ea dinti toamna" gndeam eu. Si zmbeam. ...&el dinti curs, n amfiteatrul "Maiorescu", ascultat lnga fereastra, nciudat de amurgul prea sngeriu si de mna vecinei mele, prea alba, prea calda... <os, pe bulevard, treceau oameni care nu ne cunosteau !%: profesorii. ;ndul acesta stupid ma mpiedica sa nteleg elogiul filozofiei ca

suprema ncoronare a activitatii pamntenilor. 8omnul vorbea rar, clar, obositor de clar si de rar. a sfrsitul orei, duduile si potoleau enervarea nc,iznd si desc,iznd genti suspecte. Erau si dudui care luau note. #veau urec,ile mari, parul adunat salbatec deasupra cefei palide. Daream tineri cu atitudini de gnditori la congres. 6runtile descoperite, sprncenele ncruntate, obrajii rezemati n pumn. &oboram scarile, si globurile galbene rasareau n seara. 2e coridoare, perec,i si grupuri. 2erec,ile, lnga ferestre, cu oc,ii n toamna. ;rupurile, lnga ziduri, dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu roc,ii prea lungi. ;rupurile ntotdeauna rdK perec,ile tac ntotdeauna. &ea dinti sc,imbare1 mi-au fost simpatici sentimentalii. "Ei doar nteleg ca totul nu e dect o gluma", gndeam. 8e ce ma ntristau ,otarrile adolescentei, ntarite n ceasuri tulburiH... Ma stnjenea palaria, prea mare si prea neagra. 6ratele meu a ncercat sa glumeasca1 studentii sunt poeti si bo,emi. 8ar eu aveam mansarda, si nu scrisesem niciodata versuri. Sub palaria mare, paream mai degraba un zugrav german. 5 purtam numai n ploaie. Si toamna ploua, ploua... &ea dinti dovada ca adolescenta mea era definitiv nc,eiata1 nu mai scriam <urnal. .otul se rafuia, de-acum, n suflet, tainuit. 5 alta dovada1 ceream si capatam bani pe cele ce publicam. #veam bani multi si-mi cumparam carti scumpe. ...Strazile erau tot mai reci, zidurile tot mai mo,orte. &astanii mbatrneau cu o toamna si iedera ruginea printre ferestre. 8imineata, sufletul mi-era clar. Seara, sufletul se tulbura. 8e ce mi-am uitat visurile care nfloreau si se alungau n somn nelinistitH... 2e coridor, n fata unei usi, seara, am lovit o duduie care m-a privit enervata. #m fost palid, apoi rosu, apoi palid. #m aflat mai trziu ca pe duduie o c,eama 0ibi. 8e arunci o salutam umilit. 0ibi nu-mi raspundea. 8ar de ce i spuneam eu 0ibiH... 'u aveam noroc. 'u-mi ntlneam colegii din liceu la nici un curs. Ma obisnuisem, nsa, cu cteva c,ipuri. 3n student basarabean, nalt, spatos, balai, aproape c,el. Era nscris la .eologie, 8rept si 6ilozofie. 'u pierdea nici un curs si si transcria notele n caiete mari, liniate. # fost la #tena, la Sofia, la 2aris. 'imeni nu stia mai mult. S-a mprietenit cu un evreu care iubea o evreica frumoasa. Era urt, dar o iubea. #m nteles aceasta cnd marturisea basarabeanului1 "E asa de inteligenta4...", trist, trist. Ma ntlneam si cu o studenta crna, care citea carti de filozofie germana si se mndrea cu feminismul. 8iscuta cu oricine filozofia !%7 germana si feminismul. #vea un nceput de fraza foarte ciudat1 "Ma rog, I ma accepti ori nu ma acceptiH" 6eminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. #m surprins un crmpei de convorbire. - 8aca n-au citit pe /egel, nu-s buni de nimic4 -DauH... 3nul, indiscret. - 8ar mata de unde stiiH - Eu, domnule, sunt feminista. #ltul, catre vecin. - Sa fie sanatoasa... &teodata venea nsotita de un tnar palid si firav. &ei care stau n bancile din fund sopteau ca e un convertit. Mai ntlneam o fata bruna, cu parul retezat pe frunte, care vorbea blajin si nvata cuvinte latinesti pna ce ncepea cursul. #m surprins-o ntr-o zi citind un caiet cu versuri. # rosit. 8e atunci mi zmbea, iar eu o salutam.

...8aca ploua seara, dupa sfrsitul seminarelor, asteptam pe coridorul cu ferestre largi. ncet, ncet, mi-a pierit sfiiciunea. ntlneam studenti de la .eologie, cu plete, cu barbi tinere si aspre. Si studenti sarmani de la itere, care blestemau ploaia, pentru ca si pierdeau masa la cantina. Si studente din orase departate, cu oc,i banuitori si ciorapi patati de noroi. 2orneau grupuri, grupuri la camin, cu servietele sub brat. &nd trecea ploaia, pe strazi spalate si reci, ma ntorceam acasa. 2riveam ferestre luminate si g,iceam odai calde, intime, cu pasi moi, feminini, pe covoare blnde. Si nu-mi ngaduiam sa fiu trist. R .oamna, cu tristeti si amurguri, a trecut. #cum, dupa doi ani, amintirile sunt amare si grele. Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si nasprit de pasii pe care i-am facut. Si scriu o povestire care nu e, nca, nc,eiata. *iata se vietuieste nainte, iar eu scriu ceea ce a vietuit. FF. 2EESE8I'.E E .oamna am sfrsit-o singur. Si, deodata, la nceputul lui decembrie, mansarda s-a luminat. &adea seara, iar sus, la mine, se nstruneau coruri. 6aptul s-a petrecut att de repede... #m nceput sa uit mprejurarile n care am cunoscut pe doctorandul cu fruntea lata, cu zmbet nervos n coltul buzelor subtiri. Mi-a vorbit, de-a lungul bulevardului, !%C cum orasul nu are nca un cerc studentesc, cum trec anii universitatii fara ca nimeni, nc,eindu-i, sa-i cunoasca. 3n batrn vrea sa-si daruiasca averea pentru &amin, daca cercul ar e-ista... Si cercul nu e-ista, pentru ca fiecare se multumeste sa-si petreaca anii cu cei ctiva tovarasi vec,i, de care i leaga copilaria sau liceul. 8aca s-ar gasi, undeva, o camera pentru nceput... - #m eu o mansarda. 8octorandul s-a mpotrivitK studentii si studentele sunt zgomotosi, nedisciplinati. *or stnjeni si obosi pe cei de acasa. - Mansarda e a mea... #m primit-o numai pentru coruri. 'e-am despartit n noapte, fericiti. 8imineata, urcase treptele de lemn si ciocanea la usa. - &e de carti, ce de carti... Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartitK adunase cinci colegi pentru comitet, scrisese apeluri pentru studentii orasului, obtinuse cei dinti bani de la batrn, comandase la tipografie buletine de nscriere, cumparase dosare si ,rtie. #ducea o geanta ncarcata. Medi-?@ cinist, socoti volumul aerului din odaie. - Mai mult de doua ceasuri, pentru cincisprezece persoane, nu se poate... 8upa doua ceasuri desc,idem ferestrele... *oia sa vesteasca, prin ziare, o ntrunire si nu gasea sala. M-am mbracat, zorit, si am plecat amndoi la directorul liceului. 0atrnul ncerca sa se nduioseze1 venisem acum noua ani, mic si sfiosK iata-ma acum studentK am sa-mi mai amintesc, oare, de directorul batrn, un parinte al sufletului meu de adolescentH... 8octorandul si musca buzele de nerabdare. a ce sunt bune toate acestea, acumH ncepe o noua viata, rodnica si avntata. 'e poate da si el o mna de ajutorH 2rimeste sa ne mprumute sala de muzica pentru cele dinti ntruniriH - 6ireste, pentru studenti... # multumit, cald si scurt, si a plecatK la 3niversitate, la ziare, la decanat, la cantine. 2e drum, ntorcndu-ma singur, cu amaraciunea amintirilor directorului n suflet, am ntlnit cei dinti fulgi. - 8ecembrie...

# doua zi de dimineata, ferestruicile mele pareau albastre sub zapada, n odaita, frig si tristeti. #m adus jaratec mult si lemne multe, albe. nga soba citeam nciudat informatia la rubrica "3niversitare"1 ,Ois-tzi, la ora ", studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se nscrie la sediul provizoriu din mansarda...". #m alergat jos. - a cinci avem oaspeti. - &tiH !%+ - 'u stiuK douazeci, treizeci. 8ar se face selectie... 3nii vor pleca imediat... Mama nu a crezut n "oaspeti" pna ce nu a vazut pe duduia care ntreba. - *a rog, aici e o mansarda, sediu provizoriuH... 6ireste, era 0ibi. 8octorandul nu venise. Eram nerabdator si ma ntrebam daca e destul de cald, daca jeturile sunt comode, daca rafturile sunt curate. 0ibi nu se astepta sa ma vada si, mai ales, sa ma gaseasca singur. - 'umai dumneata ai venitH - Eu sunt... sa vedeti... - #sa e, mansarda e a dumitale... - .ocmai. .aceam, stnjenit. - 8umneata lucreaza nainteK eu am sa citesc ceva de aici... uase &or=don. Ma nrosii. - E bineH - E interesant. - EomanH K - #dica cumH ^ - '-ati citit nimic de ;ideH - 0a da. 3n manual de Economie politica. 8ezarmat, precizai. - #cela-i de &,arles ;ide. - 54 pardon4 Si asta-i #ndrei... Dmbea, cu oc,ii n carte. - &unosc si eu un #ndrei, foarte bine, student la 2olite,nica. 3n sc,ior... #probam. - 8a, da... 5 rugai sa ia loc pe un jet, ntre rafturi. - 'u te plictisesti d-ta singur aiciH Mintii, prezumtios. - 'u sunt cu totul singur... Ma privi lung. - &iudatK nu pari ndragostit. 2alid, palid. M-a mntuit doctorandulK intrase fara sa se vesteasca, cu geanta umeda de fulgii topiti, cu fruntea nasprita de frig. - 'u ma prezinti domnisoareiH... !9G &um era sa-i spun ca o c,eama 0ibiH S-a prezentat singura. I-am retinut numele. ntr-o jumatate de ceas, mansarda era plina de studenti si studente. Se adunase, la o masa, comitetul provizoriu. 2e aceia i cunosteam1 doi de la 2olite,nica, un sublocotenent n ultimul an de Medicina, un tnar slab si grbovit, care fuma mult si-si cntarea cuvintele. &eilalti, straini. '-au avut loc dect prea putine dudui, pe scaune si pe pat. #scultam cele ce le spunea presedintele. 'u era orator. si cauta cuvintele, dar le rostea definitiv. # amintit donatia batrnului. 8ar cercul nu e-ista. .rebuie nc,egat, ct mai repede. &orul si festivalul ne vor aduce bani. *om merge cu colindele la ministri, la rector, la 2alat. &ercul trebuie sa ajunga persoana morala si, apoi, persoana juridica.

#stfel, va putea primi donatia. n acelasi timp, trebuie sa ncercam o "viata studenteasca". 5aspetii mei se nflacarasera. 6agaduiau ajutor, munca, entuziasm. - Si disciplina, conditiona presedintele. 3n tnar oac,es fu desemnat dirijor. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si ncerce glasul. 6etele protestara. - 'oi ne cunoastem glasul din liceu... 0aietii, obraznici. - E mult de atunci... 5 duduie alba si cuminte se supuse. - 8o, re, mi, fa, sol, la, si... Studentul nalt si tiganos, cu buze mari, care statea rezemat de usa, si dadu parerea. - .enor... Esete. 8uduia se facu rosie, mica, umila. Interveni presedintele. - 8omnilor, mi-ati fagaduit... 5 studenta, cu oc,ii negri n cearcane, cu buzele umede si narile tremurnd, se enerva. #vea bucle negre, retezate la ceafa si minile dezgolite pna la umeri. - 8omnule presedinte, sa nceapa ei nti4 0aietii protestara, nfricosati. - 2rimatul se-ului frumos... - 2rimatul curajului, replica o blonda. n tumult, eu mi cautam mansarda. 6um de tigara, miresme de vestminte feminine, umbre. Eafturile priveau, mute. 8easupra capatiului, la pat, iconita si scutura frunze din coroana uscata de salcie. Ma simteam att de fericit si att de sting,er4... Interventia presedintelui solutiona dilema. - 8uduile vor face game, iar domnii vor cobor pentru cteva minute n curte. 0agati de seama sa nu spargeti geamurile... !9! i auzeam cum conspira. - Suntem raciti... 6etele au acceptat atunci sa nceapa, daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti. 8uduia cu cearcane sfrsi gama corect, provocator. - 'umele d-voastra si facultateaH - 'onora... 8rept si &onservator. 0aietii. - #aaH4 # doua zi au nceput repetitiile. ntr-o dupa-amiaza, fetele, n cealalta, baietii. #ceasta a nemultumit pe baieti. *eneau trziu, fumau si nu erau atenti la dirijor. # trebuit sa se accepte repetitii comune. 0aietii se adunau cu o jumatate de ceas mai devreme. 3nii mi cereau politicos iertare ca ma ntrerup. Si ncepeau sa discute greva studenteasca. Erau ctiva ndrjiti, altii purtati de curent, altii mpotriva. - 8umneata ce creziH Eu nu voiam sa cred nimic. i ascultam. 8e cum sosea cea dinti fata, discutia se nflacara. - Selectia prin se-, gndeam eu. 6etele s-au plns presedintelui ca "se face politica". Si presedintele a interzis-o, ca prilej de dezordine. 8aca domnii colegi vor, sa discute problema n alta parte, pe ndelete. Eepetam ;audeamus igitur... Se pogora n mansarda, prin fum de tigara, printre carti, pareri dintr-un /eidelberg ce nviaza. Era cald mre peretii albi, si ne bucuram ca afara ninge, si ninge mult. &orurile strabateau prin ferestruici si nviorau strada. 6etele ajunsesera prietene. Se adunau n jurul sobei de zid, rasfoiau intrigate carti germane. e g,iceam cum, seara dupa seara, sunt tot

mai ispitite de mansarda mea. a nceput, mi marturiseau nelinistea cu care pasisera ntr-o odaie scunda, fara covoare, cu rafturi multe si tigari fumegnd. Era att de nou, de nebanuit... Se surprindeau, apoi, dorind ceasul repetitiei. Era "simpatic".?@ 2oate visau, poate si aminteau romane sau poate nadajduiau... 'onora era tot mai provocatoare. 'u alegea. Dmbea fiecaruia, accepta ct de multi curtenitori, si lasa admirati cu pleoape apropiate genunc,ii, snii, umerii. Supara fetele, pentru ca cerea n fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa. Sedusese si pe presedinte, care acum d ntreba, n discutii1 - 8omnisoara 'onora ce credeH... ntr-o dupa amiaza, am vazut cum se lasa sarutata, la capatul se de un student frumos si prost. - Esti obraznic... Mi-ai luat tot rouge-u? de pe buze... - #ttH Se mprietenise cu 0ibi. *eneau mpreuna la repetitii. !9$ - &ine mi scoate sosoniiH 2oate vorbise si pentru mine. Se aplecau cinci tenori. - ncet, ncet4... '-am oferit dect sosonii4... 6avoriza pe Eadu. l ntlnise ntr-o seara la mine, si poate i-a placut urtenia lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapnit de soarta. Eadu era singurul prieten de care nu ma despartise toamna. 2e ceilalti i vedeam rar si comentam lucruri nensemnate. Erau furiosi ca mi nstrainasem mansarda unui cerc de necunoscuti. - n curnd ai sa ajungi antisemit... 2astram aceeasi intimitate n vorba. 8ar eu mi cautam prieteni noi. Eadu mi era aproape un prieten nou. 8escopeream n el, dupa ce ne desparteam, attea daruri pe care noptile sfrsite n crciumi nu le naruisera... Si Eadu venea n fiecare seara la mine, de cnd aflase ca vine 'onora. 5 ntovarasea numai el acasa. 'onora l prefera studentilor, pentru ca era inteligent, cinic si "spiritual". &eilalti erau frumosi si vulgari. &ontinua, totusi, sa se lase mbratisata de toti cei care ndrazneau. Saruta cu buzele desfacute, cu capul rasturnat. Se plngea apoi ca "salbaticii i luau tot rouge-ul". 0ibi mi-a prezentat pe #ndrei1 nalt, spatos, brun, cu priviri de muncitor ambitios. *oia sa ajunga inginer sef. Inteligent si volubil, se prefacea curios de stiinta, dar si ascundea cu greu ambitia. El voia sa ajunga inginer sef. Mi s-a parut ca 0ibi l iubeste. M-a ntrebat a doua zi cum l gasescH -am laudat, fireste. 0ibi s-a tradat. - #i vazut ce sprncene areH... a cea dinti ntrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. 'u credeau n fagaduielile presedintelui1 persoana morala, juridica, camin, colonie. Se simteau nsa bine n acea sala de muzica, alaturi de attea fete frumoase si baieti destepti. 2resedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un act nsemnat, izbutise sa smulga o subventie de la 2refectura si aprobarea pentru colinde, festival, tombola. #vea ntotdeauna geanta plina si era ntotdeauna grabit. n mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc recunoscut, nscrisese membrii, gasise sediu provizoriu, mpartise sarcinile comitetului. si pregatea, n acelasi timp, teza n laboratorul de balneologie, cu ,alat alb si fruntea ncretita. Membrii i erau recunoscatori pentru un singur lucru1 ca le dadea prilej sa se ntlneasca si sa se amuze. Studentul nalt, care sta totdeauna lnga usa, a fost poreclit ";aidarof6?@. E singurul care ntrerupe lectura proceselor verbale ale sedintelor de comitet, fara sa fie c,emat la ordine. &olegii l-au ndragit si l

bat cu bulgari dupa fiecare repetitie. !9% a a doua ntrunire s-au platit cotizatiile. 3n fapt care m-a uimit1 n-a protestat nimeni. 8upa ce s-a sfrsit adunarea, am trecut toti pe terenul de fotbal, vecin liceului, ca sa ne batem cu zapada. oveam ndrjit, cu deosebire n presedinte, care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. .aberele s-au despartit n cteva clipe. a dreapta mea lupta 'o-nora, aparndu-se cu servieta, c,iuind, ndemnnd, blestemnd. #ple-cndu-ma sa strng bulgari, simt zapada pe gt, pe par. 'onora rdea provocator, cu capul rasturnat. - 8umneata tradezi... - Spune-mi, 'onora... - 8aca ma razbun si te ngrop n zapadaH - 8e vieH - 3ite, am glumit. M-ai iertat... .remuram. Se lasase frig peste zapada. M-am ntors acasa cu pasi usori. #s fi alergat. n mansarda am privit oglinda mult, mult. M-am ,otart sa-mi las parul lung, sa-mi ngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe. &iteam, dar sufletul meu nu mai era al cartilor. &eea ce ntelegeam si simteam din carti, nsemnam pe ,rtie, cu creierul. Munceam ca la mplinirea unei datorii sau a unui obicei. Ma gndeam tot mai rar la mine nsumi. Evitam sa ma adncesc, sa ma ntreb, sa raspund. 2entru ca parasisem disciplina <urnalului, mi ngaduiam sa ma contrazic fata de mine, zi de zi. 'u urmaream nici o idee intima. ecturile nu ma mai nelinisteau. e nc,ideam n creier, n ceasul cnd ncepeau repetitiile. *ietuiam o viata noua, ispititoare. 8escopeream zi1 dupa zi cum sa ajut duduile la mbracat, cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii, cum sa zmbesc, cum sa-mi ndulcesc asprimea privirilor. #usteritatea adolescentei se risipise n toamna. 3itam cu multumire tulburarile care altadata mi scurtau noptile. 2arasisem ambitiile cu care nvinsesem liceul. Ma simteam att de fericit n mansarda mea plina de tineri... 2ierdeam tot mai multe nopti cu Eadu. *orbeam despre 'onora. El o sarutaseK saruta patimas, muscnd buzele. Eu ma prefaceam nepasator, pastrnd masca sufletului vec,i, care se naruia fara sa-i nteleg, mprejurarile. Ma desteptam diminetile tot mai trziu. Ma asezam la masa ca un functionar care asteapta fluieratul fabricilor. &iteam, citeam. S-ar fi spus ca cineva ma nsarcinase sa-i rezum anumite carti. Eezumam corect, fara graba. #dunam fise n cartoane. Si ma surprindeam gndind gnduri obraznic de streine fiselor. !99 'oapte cu colinde la 2atriar,ie si 2alat, ngramaditi n masini mari, fetele n costume muscelene, noi aprinsi de vinul patriar,ului si mbatati de izbnda... Si regele care ne ntreba, pe fiecare1 - 8umneataH... - &,imia industriala, Majestate... Si masa cu belsug boieresc de la 2atriar,ie, si ;aidaroff care se ntreba cte tigari putem pune n buzunar, si 'onora care se necase cu un cataif, si presedintele care rdea fericit si sorbea pa,are cu vin rosu, si dirijorul care ne felicita... #m colindat, tot mai bine dispusi, la trei ministri, un filantrop, un director de ziar si la decan. 8upa miezul noptii, masinile ne-au lasat n fata unei curti ciudate. Era surpriza presedintelui1 o sala, la un prieten, cu pregatiri pentru petrecere pna dimineata. E-clamatii, uimire. Ma aflam ntre 0ibi si 'onora. 0ibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini ntrebari1 " a ce te gndestiH" 'onora raspunse1 " a cel care trebuie sa moara". Eu am adaugat1

"&ndH" 'onora scrise1 "#cum". 0ibi era nciudata1 ... "8e ceH" Eu citai din &osbuc1 "'u cerceta aceste legi...". 'onora1 "Esti nostim". 0ibi1 "'umai attH" Eu1 "Sufar". 'onora1 "Minti". Eu1 "#i g,icit". 0ibi1 "n prudenta sta fericirea". Eu1 "DauH" 0ibi1 "5braznicule4" 'onora1 "mpacati-va". Eu1 "'u mai avem loc pe plic"... Spre dimineata, cu zapada ng,etata sub stele, am ntovarasit duduile acasa. 'oaptea trecuse att de repede... Se statornicisera perec,i, care si aruncau glume cu tlc. ;aidaroff si fumase toate tigarile lnga o studenta n 6armacie, mica, oc,i dracosi, sni ispititori. 2resedintele, n capatul mesei, emotionat1 - 8omnisoarelor si domnilor... 0aietii, entuziasmati1 - *ivatprofesores... 0ibi, zmbind1 - Eu, as... 5 blonda. - Eu m-am ntristat stupid... /aide acasa... 'onora. - Ma plictisesc Eadule, cauta-mi sosonii... Eadu suferise toata noaptea, ntre doua studente care vorbeau cu vecinii. # fost fericit ca l-a c,emat 'onora. # condus-o acasa, brat sub brat. Eu am ntovarasit pe 0ibi si cautam fraze n care sa-i pot spune1 tu, fara sa rosesc. Izbuteam. R Dile stapnite de viata, ndoieli si reculegeri nu ajungeau n suflet. Si eram fericit, n nceput de iarna alba. !9" FFF. '5'5E# 'u gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea. &easurile erau tot mai I putin ale mele. e mpartisem1 cartilor si cercului. &arti se adunau, multe. &ercul se nsufletise. 'e ntlneam, nca, n mansarda, pe nserat. ? 2regateam balul si festivalul. 8uduile si cautau tovarasi pentru tom- j bola. 2resedintele semna tot att de multe ,rtii si compunea tot attea j proiecte. *icepresedintele, cel de la &,imia Industriala, palid si calm, cerceta propunerile cu zmbet si logica glaciala. 'u se entuziasma, nu vorbea, nu se lasa coplesit de efuziuni colective. Dmbea dupa fiecare discurs. - #cum, sa e-aminam si teza contrarie... l enervau retorica si cartile lui 'icolae Iorga. #tt. 0ibi se gndea tot mai mult la #ndrei, si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. # pritnit cea dinti sa petrecem noaptea Sfntului *asile, mpreuna cu "elita", la mine, sus. 'onora, surorile bune de la sopran, poreclite "6lorenta", doua mediciniste sentimentale, blonda Mariuca, ;aidaroff, co- j mitetul, ctiva de la 8rept, Eadu, #ndrei erau invitatii. 2resedintele a ?@ ,otart suma pe care trebuia s-o depuna fiecare pentru sticlele de. sampanie. In ajun m-a vizitat un student spatos de la 2olite,nica, cu zmbet umed si cu oc,i pistruiati. Mi-a spus ca e membru n cercul nostru, ca si-a platit cotizatiile si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. mi vorbea intim, cu glas de bas cinic, si-mi spunea "sefule". 6ireste, am acceptat. a plecare, clipind din oc,i1 - <ocuri au sa fieH - 'u stiuK presedintele... - &e presedinte, sefuleH4 <ocuri de societate, pupam ca leii4... Seara, "seful" a venit cu un tnar livid si serios, pe care ni l-a prezentat1 ;abriel. - 'oi i zicem "Malec". E student si el, saracul, la 8rept. Edea familiar. #poi, catre ;abriel care nu ndraznea sa treaca pragul1 - Ma "Malec", ma4 /ai ba, studenteste4... n mansarda se facu, dintr-o data, tacere stnjenitoare. 6etele se adunasera lnga soba si asteptau. &omitetul era ncurcat. Eu zmbeam si ofeream scaune

noilor-veniti. 'onora i privea provocator. "Seful?@ uitase sa-si scoata galosii, cu oc,ii la ea. - 8omnisoara e studentaH !9: ?@-'u. - 2acat, am fi fost colegi. 6etele rsera. ;aidaroff interveni. - 'u suporti vizitele fara galosiH "Seful" ,o,oti, fericit. - Esti bun4 &e zici, ma "Malec"H "Malec", livid si serios, privea pe 'onora. 6u ajutat sa-si desfaca paltonul. Se aseza pe scaun, fara sa multumeasca. Iarasi tacere. - 2e mine ma c,eama ;abriel... - Stim, ne-o spuse domnul... - Elefterescu, Elefterescu... ti place, ma "Malec"H mi uitara numele. - &a la &luj, ma, cu ungurii. Ma iertati ... era sa-i njur... #sa-s eu, patriot. .atameu, spaima jidanilor... Sunteti antisemitiH... *erva domnului Elefterescu ne stnjeni. a rastimpuri, eu riscam cte un1 "8a, da..." "Seful" ne-a vorbit de bataile lui, la &luj, cu sublocotenentii. - # fost lata rau. 5 data esti student4 3nuia i-am zis numai att1 "MaH?@... # fugit, saracul. Edea magulit. - Eu nu-s omul sa ma dau napoi cnd e vorba de patriotism4... 'oi aprobam. "Malec" privea pe 'onora, fi-, resemnat, livid. 5 enerva. ntorcea oc,ii, sc,imba scaunul, se prefacea plictisita. "Malec" o privea, calm. - 8e ce te uiti, domnule, asa la mineH ntrebarea izbucni nfuriata. 8omnul ;abriel tresari si ntoarse capul ordonat, fara sa raspunda. "Seful" facea ,az. - #sa-i ca-i nostimH... #m spus eu c-o sa petrecem bine... Studenteste4... #uzeam si de sampanie. #ia la miezul noptii. 'u va dau voie mai nainte, nici mort4 Eu beau doua pa,are, sa stiti4 'u ma cunoasteti... &e zici, ma "Malec"H... S-ar fi spus ca, jvialec" se ncorda sa zmbeasca. 'u izbuti dect sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele. - #sa-i firea lui, tacut. #zi e mai vorbaret, nca... sa-l vedeti cnd l cearta nevasta-sa... Eumoare. - E casatoritH... - 8a, din liceu... Si are o nevasta frumoasa... 2aria d?@italiano con me e con altri... Mansarda se nsufleti ntr-o clipa. 6etele si ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul ;abriel. 2resedintele se lumina. ;aidaroff se apropie si i oferi tigari. 8omnul ;abriel se facu palid, a2roape cadaveric. Situatia era ciudata, cu nelinisti comice, grotesti, ;agice. "Seful" rdea. !97 - 5 nevasta... Si bine a facut1 are acum casa, masa, ce-i trebuie... El H la slujba, nevasta-sa la 3niversitate... fericiti... 8omnul ;abriel facu iar eforturi sa zmbeasca. 'u izbuti. ncepu atunci sa priveasca, ng,etat, pe 'onora. 2rivire iritanta, care tulbura, i insinueaza spaime de cosmar, deprima, nimiceste siguranta. 'onora se ridica de pe scaun. - Eu plec. 8omnul ;abriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam n seninatatea lui glaciala. Se scutura. #puca paltonul, palaria si fugi. '-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. l auzeam, nspaimntat, cum aluneca, trosnind treptele. - &e facusi, ma "Malec", maH 3nde plecasiH Stai, ma, sa petrecem cu

studentii... sampanie, jocuri, ma4... "Seful" se ntoarse zmbind. - #sa face el... 8ar i baiat bun... ncepu sa vorbeasca. l ascultau toti, nciudati. Eadu fuma mult, 'onora era enervata. Sopti. - #stia ne-au stricat petrecerea4... #tunci se auzira bulgari moi n geam. #plecndu-ma, zarii prin ferestruica pe "Malec". 8omnul Elefterescu i facu senme. 'e priveam unii pe altii, fara sa ntelegem. - 2lnge, saracul... Ma duc si eu. Mi se paru atunci ca n mansarda se facuse frig. nfundai lemne n soba. "Seful" strnse cteva mini, zmbind trist. - 2acat de sampanie... 8upa ce am auzit poarta nc,izndu-se, jos, n curte, am rasuflat. 2resedintele era furios. - &ine i-a adus, domnuleH... - Salbatici... - "Malec" sufera de un nceput de idiotie... *icepresedintele si rosti parerea domolit si clar. - #sta i-a venit, cred, din nsuratoare... '-am izbutit sa uitam aventura dect aproape de miezul noptii. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc, pe care o lasase tonul si privirile lui "Malec", si verva suspecta a d-lui Elefterescu, student la 2olite,nica. Mneam si umpleam pa,are cu vin rosu. ;aidaroff se asezase lnga Mariuca, Eadu lnga 'onora, medicinistele ntre membrii comitetului, "6lorenta" ntre cei de la 8rept, 0ibi ntre mine si #ndrei. 0ibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui. Se ntristase si privea pe #ndrei, numai pe #ndrei. !9C 8upa sampanie se acceptara jocurile. Eram toti prea veseli. Eu g,iceam urmarile unei ncercari ciudate, e-pansivitatea crizei depasite, un surplus de energie care trebuia c,eltuit. S-a ntmplat faptul de care ma temeam de la nceputul jocului1 sa sarut pe 'onora... Si ceilalti care savurau spectacolul, socotindu-ma timid... 'onora era calmaK i luceau la rastimpuri oc,ii ca un taciune, apoi se adumbreau tristi. - /aide, ncepe... nu ma plictisi... - 2e frunteH - 8aca esti pervers... - 8e cte oriH ncercam eu sa prelungesc. - .u ncepe, ti spun eu cnd sa te opresti. ...Si ceilalti care se desfatau... &um era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe 'onoraH - 3na... doua... trei... cinci... noua... cinci... patru... 'umarau baietii. 'onora ma opri obosita. Edea. -'u stii... Eram tulbuut, furios. .rebuia sa ma apar, si nu izbuteam sa ncep fraza. - &u public, fireste ca nu stiu... -E inutilK te lauzi... M-am desteptat, dimineata, ntristat. #s fi vrut sa nsemn ntr-un caiet cele ce se petreceau n suflet. 2ierdusem, nsa, obiceiul <urnalului. S-apoi, nici nu ntelegeam nimic. asam sa ma poarte viata, cercul, presedintele, 'onora, 0ibi... #m adormit iar. #m visat vise stranii, cu barbati care ma strigau1 "Sefule, sefule, te c,eama TMalec_4"...

'e vedeam aproape n fiecare zi. 'onora aducea cele mai multe obiecte pentru tombola. 5 ntovarasea Eadu, ncarcnd pac,etele n trasura si aprinzndu-si nemultumit tigara de la tigara. Eadu continua sa adoarma n zori, dar nu lipsea de la nici o ntlnire cu 'onora. &nd ramneam singuri, mi lauda oc,ii 'onorei, buzele, pulpele, soldurile, pielita. mi povestea mngieri, retinute de pumnul ei, deasupra genunc,ilor, la cinematografK sarutari prin ganguri, pe strazi dosnice. .oate acestea nu ma tulburau. Ma interesau ca un fapt nou si ciudat. 'onora, care banuia indiscretiile lui Eadu, ma privea provocator n oc,i. ncerca sa ma supere, oprindu-se n mijlocul vreunei anecdote1 -d7nu ntelege... Stiam ca 'onora nu crede ceea ce spune. 8ar ma umileau privirile blajine ale fetelor si superioritatea vulgara a baietilor. Si, cu toate !9+ acestea, suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala, pe care nu-l ntelegeam. #s fi putut ramne ntr-o seara singur cu 'onora, sa ma apropii, so mbratisez barbar si s-o sarut aspru, lung, nabusitor pe gura. Stiam ca mai mult nu se poate. #scultasem de attea ori tngu-ielile lui EaduK cum l atta, cum i rde fierbinte aproape de obraji, cum l saruta, cum se lasa mngiata, cu dintii strnsi, dar cu pumnul pe mna lui umeda, s-apoi l vestejeste, zmbind dracesc1 "#cum ajunge4 /ai, mars4..." #s fi putut face si eu acelasi lucru. 8e ce l evitam, rezumndu-ma sa fiu socotit un e-emplar ciudat de puritate, de nevinovatie, cnd suportam si eu aceeasi mediocra viata se-uala ca toti ceilalti, purtat de ntmplariH... 'u-mi ntelegeam pornirea catre 'onora. &nd mi-a spus cea dintia oara pe nume, am fost fericit. '-am avut curaj sa ma ntreb daca mi-e draga. 8ar simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata n apropierea ei. Stiam ct de anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca 'onora. Mi-aminteam attea pagini nentelese, din pricina ca pastram n nari nca prea proaspata mireasma ei si n oc,i se furisau scenele povestite de Eadu. Mi-era teama de ea, si o doream. Surprinzndu-ma dorind-o, eram umilit, ma mustram, ma insultam. .receau cteva ceasuri si iar ma descopeream asteptnd-o. . In dimineata festivalului a venit la gara, enervata de rolul pe care-l juca n piesa. 'u izbutise, nca, sa si-l nvete. &u Eadu a baut patru coniacuri n restaurantul garii. 'u l-a lasat sa plateasca. - .u ai sa-mi platesti capriciile la bal. 2oate vrei sa ma scoti regina... Eadu fuma enigmatic si-i soptea la rastimpuri. - Esti apetisanta... - Esti un nesuferit4 - ti tremura narile... - *ei fi creznd ca din pricina taH T - 6ireste... - Esti urt. - StiuK dar ma placi... 'onora se prefacea ca rde. - Semeni cu un ocnas1 si urt, si miop, si vulgar... - Ma placi... - Esti enervant si te repeti. 6ugi de aiciK nu mai ai nici un ,az... 0ibi era indispusa ca lipsea #ndrei. ;aidarof. purta trusa cu mac,iaje. 2resedintele, cu oc,ii vii sub fruntea obosita, alergaK lazile cu obiecte pentru tombola, lada cu costume, bilete pentru membri, servieta cu acte... &omitetul ncerca, fara sa izbuteasca, sa organizeze convoiul!"G pjn ocupat, zgomotosi, un vagon. 8irijorul insinua un corK fu respins de

insurgenti, care preferau sa glumeasca n fata ferestrelor. #m lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de ,rtie. 2ianul era dezacordat, cu trei clape lipsa. Iar eu trebuia sa cnt din ;rieg... Masa, n restaurantul pustiu, ntr-o sala calda si nviorata de neastmparul nostru. 'onora se asezase ntre mine si Eadu. - 2uneti-mi vin4 2uneti-mi vin4... # jucat la festival mai bine dect am fi socotit noi. 8upa lasarea cortinei nguste, s-a refugiat n odaita vecina si a cerut tigari. #veam eu o cutie si ma pregateam sa i le dau, dar Eadu i-a ntins mai nainte cutia lui. -a sarutat patimas, n fata noastra. Eadu s-a mbujorat, dar nu si-a pierdut calmul. - Sarutam pe oricine mi dadea tigari... 2resedintele, ncurcat, a trebuit sa uiteK jucase prea bine. 6etele se prefaceau suparate. 'umai 0ibi, trista, o apara. - #sa rasplateste ea... ;aidaroff, n taina1 - .ata e de vina, ca nu m-a lasat sa fumez... 0alul... 2rovinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete, si familii care consuma multe sticle cu sifon, si logodnicii cu ,aine negre si pantofi prea strmti, si sublocotenenti care spun, ironici1 "8omnisoara e pansiva"... 2resedintele mi ncredintase supraveg,erea locului celui mai greu1 garderoba. .rebuia sa clasez patru sute de paltoane, mantouri, palarii si perec,i de galosi, pe doua mese. Easpunderea era mare. ;aidaroff mi da ajutor si potolea, glumind, nerabdarea celor care asteptau cu paltoanele pe brat sa le vina rndul. #proape de ceasul zece, apare - protestnd ca-e student si nu trebuie sa plateasca - domnul Elefterescu. - 0ine, sefule, nu ma anuntati si pe mine ca avem bal4 8e-abia am prins ultimul tren. '-am avut nici timp sa trec pe la "Malec". Saracul, ce ru o sa-i para... Eu l-am trimis n odaia noastra, vecina salii de dans si vecina garderobei. Edeam cu ;aidaroff de placerea cu care va fi ntmpinat " eul". #tunci aparu 'onora. - nc,ipuiti-va, mi spune tu... E revoltator, l ntrece pe "Malec"4... Eu l bat4... - E-agerezi... - l bat, va spun ca l bat... 2e el si pe "Malec"... &ine le-a spus, domnule, ca avem balH 8e unde i-ati mai scos, frateH... !"! n timp ce noi ne desfatam de mnia 'onorei, aparura din sala Eadu vicepresedintele si Mariuca. Erau tulburati. - Stiti ca a venit prietenul lui "Malec"... 'umai de el vorbeste... 'e-a e-asperat... - Spune ca "ce rau o sa-i para"... - Si la toata lumea spune tu... - Si e obraznic, adauga timid Mariuca. 2e mine m-a facut "gainusa" Seman eu cu o "gainusa"H ;aidaroff, curtenitor1 - *ai de mine... *icepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. 'onora prinsese curaj. - Eu l bat4 - 6ii prudenta, ne-am grabit s-o sfatuim noi. n clipa aceea intra si presedintele, nervos. - Stiti ca a venit... ala... prietenul lui "Malec"... - " eul", stim... - 8e ce l-ati lasat, frate, sa intreH Se duce la fiecare si-i povesteste cum a cunoscut el pe "Malec". Si rde singur, si bate din palme... 'e-a compromis

cercul... Eram toti furiosi, dar nu ne puteam stapni sa nu admiram situatia de vodevil, comica si ciudata, pe care ne silise s-o acceptam, pentru a doua oara, domnul Elefterescu. Eu rdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sa scriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii. 5 duduie din localitate ma ntreba blnd si jenat. - *a rog... e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe "Malec" sau e o farsaH 'onora i-a e-plicat nfierbntata legaturile dintre artistul de cinematograf si prietenul d-lui Elefterescu. 'u trecu mult, si intra c,iar " eul", mbujorat de vin. - E prea cald aici, fratilor... 8esc,ideti geamurile... 5 sa raciti... #sa a racit sora lui "Malec"... 'u avu nimeni curajul sa nceapa. 'aturaletea "sefului" dezarma. Se apropie de 'onora si clipi strengareste din oc,i. - .e-ai dat cu jidanii, ,aiH Interveni presedintele. - 6ara politica, te rog, si fara obraznicii. 8omnisoara e indispusa...4 - .i-o dispun eu, sefule... &a doar n-o fi amorezata... *icepresedintele ncepu o fraza n care punea doua premise, politicos si retinut. - #sadar, concluzia... - Ia lasa gluma, sefule4 5 data suntem studenti... !"$ 'onora se mbraca mniata, spuse "noapte buna" si pleca. Eadu si cu mine alergaram n strada. '-a voit cu nici un c,ip sa se ntoarca. - Ma tortureaza... e obsedant cu "Malec" al lui... II vad... e aici... Sunt nebuni amndoi, ascultati-ma pe mine... Sau e beat... Eadu a voit s-o ntovaraseasca acasa. 'onora m-a acceptat pe mine. #m asteptat n gara trenul de unsprezece si un sfert. 'onora a cerut lic,ior si cafea. I-am oferit cutia cu tigari. 2area ca nu-si aduce aminte. - Iar sunt plictisita... 8e altfel, tigarile sunt proaste, si tu degeaba astepti sa te sarut, mai ales fara public si fara adversari. #tunci i-am apucat mna si am muscat-o salbatic. 5c,ii i-au sticlit n cearcaneK tremura. Si-a ascuns muscatura sub batista. .acere. Ma zarisera ctiva calatori, care nu-si mai luau oc,ii deasupra noastra. 'onora nu parea stnjenitaK fuma si umplea pa,arutul cu lic,ior. 5 admiram ct e de rezistenta. - 2oate stii sa si saruti... ntrebarea fu suierata cu buzele si cu oc,ii. -8a. - 2acat. 'u mai esti interesant... Stiam ca se preface. Ma apropiai mult de ea, mai mult ca niciodata. 'u stiam ce sa-i spun. 'u stiam nimicK nici cum s-o privesc, nici cum sa-mi pastrez minile, nici daca trebuie s-o mai musc. -'onora4... - .e afectezi... &ele doua ceasuri, n tren, le-am petrecut nelinistit, stapnindu-ma sa n-o sarut, sa n-o mbratisez. Ma ntrebam la rastimpuri, fara sa stiu daca eu voiam sa ma ntreb sau daca ntrebarea ma stapneste1 o iubescH 'u puteam raspunde. 8ar ma simteam trist, trist cnd raspundeam1 o iubesc... Mi se parea ca alaturi de raspuns ncolteste o noua ntrebare1 aceasta e dragosteaH... Si iarasi ma gndeam1 nu4 nu4... 'onora era plictisita si fluiera. mi spuneam ct de mult va trebui sa ma sc,imb ca sa-i plac1 sa stiu glume, s-o conduc la spectacole, sa stiu sa-i apuc bratul, fara sa-mi ncurc pasii, sa-i vorbesc curtenitor n public, fara sa ma stnjenesc, sa fiu ndraznet, sa nvat dansurile, sa-mi croiesc ,ainele la magazine de pe &alea *ictoriei, sa-mi parasesc cartile, sa 2ierd prietenia lui Eadu...

In gara abia am mai gasit trasuri. 'onora era gnditoare. mi vorbea mult mai blajin. n sufletul meu izvorra atunci c,emari uitate, din ado-jescenta, din anii cnd scriam <urnal. &ineva striga, nlauntru-mi1 vo-ln], vointa, vointa4... Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire. 8ar lu-"Oa era palida si tremuratoare. 'onora mi vorbea blnd si cald. S-a-i, iar p tzrKRR 2oj !d\r a tacut. !"% n mine, c,emarile cresteau, cresteau. mi vedeam anul farmitat din pricina 'onorei. Si cel putin daca mi-ar fi draga. 8ar nu mi-e draga. M tulbura, numai. #proape de casa, 'onora mi sopti, cu gura aproape. - Mine vin iar la tine... - 2oate sa nu fiu acasa. Dmbeam. 'onora ma privi, fara sa se supere, far sa se ncrunte. - 8evii interesant... #m platit birjarului, care s-a departat cu urec,ea la pnda. Simteam nevoia sa spun1 "'onora, ma plictisesc eu acum. #m nervi si am snge. .u ma enervezi fara a fi cel putin o femeie fatala. Si nu e nici cazul a femme et le pantin. Eamnem prieteni. 8ar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vad prea des. Ma consumi inutil. 8e altfel, am de lucru..." 'onora pasea lnga mine, 5 banuiam nelinistita. - *orbesti niste absurditati... Si tu, si Eadu sunteti bolnavi1 va socotiti irezistibili. 2oate crezi ca voiam sa te seduc, nuH *eneam la tine sa te vad n treacat, att. 'u poza n victima. 2uteai fi mai politicos, daca aveai de lucru... 'u stiam ce sa raspund. 'e-am urat "buna seara" reci si rezervati. 2e strazi, ntorcndu-ma acasa, mi era ciuda si ma simteam totusi fericit. "#m vointa, am vointa4..." ma minteam eu. 8e arunci, 'onora n-a mai batut la usa mansardei. 2e d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant1 i-au dat sa bea rom si vin alb. # cntat singur ;audeamus n restaurant, a nceput sa plnga, a jurat ca iubeste pe 'onora si a fagaduit sa nscrie n cerc pe sotia si sora lui "Malec". Stateau lnga el ;aidaroff si Eadu, ca sa nu sparga pa,arele. 2resedintele a cerut personal scuze familiilor la care se asezase " eul", ntrebnd1 - S-teti antisemitiH 8upa miezul noptii a nceput sa vorbeasca italieneste cu ;aidaroff. Sfrsea toate frazele tnguindu-se1 -Ilpovero, "Malec"... # nvinuit &ercul ca nu stie sa petreaca "studenteste"1 trebuiau sa retina pe 'onora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute. #poi, trebuiau sa interzica dansurile, iar publicul sa joace ,ora. Se oferea sa cnte el daca l-ar fi acompaniat 'onora. # povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec", care stie sa cnte din flaut. Edea att de puternic de ce?@e ce povestea, nct a trebuit sa-si scoata gulerul. # voit sa intre n sala "! sa vorbeasca publicului. &a sa-l retina, Eadu l-a calcat pe picior. "^ !"9 glefterescu a nceput sa plnga si apoi a insultat pe presedinte, n lipsa, oumindu-l,jidan". 8upa doua sticle, a adormit.

IV. INTERMEZZO # fost o iarna ntunecata si nelinistita pentru mine. *reme de doua luni, din ceasul cnd ntlnisem pe presedinte pna n noaptea despartirii de 'onora, ma calauzise un strein. Simteam aproape organic cum ma modific sub nrurirea oaspetilor mansardei mele. #junsesem inco,erent, dezorientat si stapnit de slabiciuni, ca toti tovarasii de cor. Ma gndeam prea mult la 'onora, si gndul acesta nu-mi mbogatea sufletul, ci numai l tulbura, l usca, l nasprea. Eentoarcerea a fost c,inuitoare. Ma simteam att de bine, n fiecare seara, n mansarda plina... &ald, fum de tigara, glasuri tinere, apropierea 'onorii, prietenia lui Eadu, glumele lui ;aidaroff... 8e acum, tacerea. 3itasem ispitele ce cuprind sufletul n nserari singuratice. #m regasit voluptatea amara a zilei nc,eiate tacut, la masa de lemn, nestiut si nedorit de nimeni. Seninatatea nostalgica asternuta pe frunte de ispitele nfrnte, de mondenitatea definitiv depasita, de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut, le-a sorbit si nu le-a destainuit altui suflet. Di dupa zi ma ncordam sa-mi gasesc vec,ea cale. #lunecam n ntrebari c,inuite, ma nelinisteau ,otarri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj. 'optile erau iarasi ntrerupte de tresariri, obosite de insomnii. Im fagaduisem sa nu evit scrutarea pna n adncuri. &ea dinti ,otarre1 acoperirea lipsurilor surprinse n toamna. Eegasii disciplina lecturilor de dimineata, n mansarda, cu note si e-trase. 8ar munca nu ma istovea si nu ma linistea. .ortura era 'onora si e-perientele pe care le banuiam n prelungirea tovarasiei noastre. mi spuneam1 acolo era viata, aici sunt cartiK acolo era curaj, prospetime, noutateK aici e lasitate comoda si surogat. Si nu stiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu, care mi daruise rostul si unitatea, dar care ma departa, poate, de viata. ncercai rentoarcerea la asceza. 'esincer, si cu ispitele lui Eadu, ascetismul meu fu curnd nfrnt. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism si far pierdere de vreme. 'u voiam sa ma risipesc n acuplari inutile. &e-mi putea darui 'onora n sc,imbul renuntarilor OleH &teva luni de tovarasie se-uala, si nca fagaduielile erau ndo-lelnice. e-as fi primit cu brate largi, sincer, desc,is, pur se-ual, asa cum se cuvine ntre doua fapturi cu suflete si creiere straine. 2rimejdia ! era alta1 derivatele actului firesc, sentimentalismul sau poza. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul n vorbarie zadarnica si ieftina. .impul ntiei mele tinereti, nc,inat ndurarilor sau desfatarilor. .impul, pe care l pofteam barbateste si l fecundam cu sngele si creierul meu, trebuia sa-l scurg natng alaturi de 'onora, ca oricare alt tnar inconstient si mediocru. Sinceritatea pe care ma ncapatnasem s-o pastrez ar fi fost naruita. .oate e-perientele adolescentei, anulate. #s fi devenit un cifru, o papusa comuna, trup purtat de viata celorlalte trupuri. 8aca mi-ar fi fost draga... &easurile erau tot mai mult ale mele, si linistea nu ma daruia. G asteptam senina si rece, ca limpezimea marii dupa furtuna. Sufletul mi era tulbure, tulbure... Dile dure, ntr-o mansarda nzapezita. /otarrea mea de a ramne singur a impresionat pe noii prieteni. 2resedintele a gasit un alt sediu, n sala unei societati. #m fost att de trist n ziua cnd a cobort dosarele, resturile de la tombola, biblioteca... 'u-mi mai ramneau dect umbre n odaita alba si amintiri n suflet. ncepea sa se desprinda o toamna, un trecut. 'onora,

'onora... 8aca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei, as fi ramas alaturi de toti ceilalti. #s fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite, tara pasi mari nainte. #s fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun1 mi-am trait tineretea4 8e ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea eiH... 8e ce nu ntelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate, nstrunita de un anumit creier, poate e-perimenta n cteva saptamni intens si vivace visul sau virtutile lor de aniH... Si de ce nu ntelegeau ei ca porunca tineretii e de a trece nainteH... #steptam, asteptam linistea n dezg,etul iernii. Si cnd tulburarea 'onorii se risipi, alte tulburari ma stapnira. 'u cautam sa stiu cine sunt. 'imeni nu se ntelege, dintre toti cti ndura alaturi de mine carnea si du,ul, mi spuneam. 'iciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum mi cunosc biblioteca. a rastimpuri, ma surprind. Ma luminezK ma n-fioara simtamntul ca acesta sunt eu, si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea, ci din porunca strainilor din mine. ncerc sa rnduiesc cele cteva rezultate. 'u izbutescK se e-clud, se dusmanesc, se anuleaza unul pe altul. #m ,otart sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spu!l-acesta sunt eu4 #m coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric dect pentru a le ncalzi si a le face sa rodeasca. *oia" sa-mi creez o unitate cu riscul a oricte renuntari si mutilari. #ltminte!!! X !": nu as fi putut mplini nimic din cele ce amnasem pentru maturitate. Maturitate nseamna unul, palpitnd sub rezerve, socoteam eu. .rebuia ca tineretea mea sa-si aiba nteles n afara de carti. .rebuia sa ncep maturizarea, sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce n curnd mi le va darui viata. Si noua viata se va petrece numai n mine, fara ca ceilalti sa o banuiasca. n curnd, supraveg,erea si attarea mea launtrica mi vor revarsa n creier si n suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-l nteleaga. 8upa o iarna nceputa violent si sfrsita n ntuneric, stiam si simteam un singur adevar1 ca voi vietui doua vieti, una ascunsa, alta n plina iumina. &ea subterana ma va stapni si, pus la ncercare, n timp de criza, voi sti sa aleg. *. 2E56ES5E3 8upa vacante, cursurile de la 6ilozofie erau mai putin populate, ntlneam studenti care nu ntelegeau nimic din cele ce rostea, distant sau intim, profesorul. Socotisera filozofia o stiinta care ncepe, ca oricare alta, cu lamurirea elementelor1 atomii, functiunile c,imice, teoriile fundamentale. 8ar filozofia, la 3niversitate, nu era o stiinta, nici o metodica, ci o nmanunc,ere de cursuri. Iar fiecare curs era un profesor, care vorbea ceea ce l interesa pe el. 'imeni nu stia ce este filozofia. #flasera ca se studiaza, la seminarii, diverse si interesante probleme. #flasera si lucruri noi asupra presocraticilor, la istoria filozofiei. a logica nu aflasera nimic, pentru ca profesorul vorbea prea clar si prea convingator, iar dupa cteva lectii auditoriul pierduse firul cursului si profesorul descoperise alte cinci. &ei care se nscrisesera la 6ilozofie fara lecturi si e-periente se surprindeau dezorientati si paraseau cursurile, prefernd sa-si continue ntlnirile la orele de istoria literaturii romne modeme, unde profesorul era glumet si sala ntotdeauna bine dispusa. Era un obicei al 6acultatii de itere1 nici un student nu putea pasi n publicistica dect polemiznd Olgar cu profesorul de literatura romna si estetica literara sau adulndu-l la seminarii. 2rofesorul era batrnior, grasun, miop si blnd, "orba i era irezistibila, cu usoare biguiri si tolerate

greseli de Oamatica. .raia numai pentru literatura. i daruise astfel un Institut si o tii, cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. 'u avea !"7 elevi propriu-zis. Soarta profesorului era tragica si ma nduiosaK nu-lf laudau si nu-l respectau dect acei tineri care aveau volume de tiparit siB prea putin curaj sa-si caute editor. Sau tinerii care nazuiau catedre, con-l ferinte, posturi, bacsisuri literare. 2rofesorul era de o stranie si perversa naivitate. 'u ntelegea nimic, vorbea si scria ca sa nu-l nteleaga nimeni, se socotea singurul critic estet al trii, se socotea genial, pentru ca era batjocorit, si era bun, si era blnd, si zmbea... 2arnd inofensiv, contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar si la minciuna. 6anatic, persecuta - poate regretnd - pe cei care i se mpotriveau, lui sau sistemului estetic. &ei ctiva care dovedeau curajul sa-l nfrunte sufereau consecinte ani ndelungati. 5 casa de editura le era definitiv nc,isa, un grup de reviste obscure i insultau sau i ignorau, la 3niversitate ntlneau nencredere sau vrajmasii. 2rofesorul de estetica literara era temut si brfit, era guvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau sistemul. 2rimise cele mai multe si mai nestapnite insulte din taraK nu se suparase. Easpundea ntr-o limba jalnica, ncercnd sa fie polemic, neizbutind sa ajunga decent. Era profesorul cel mai glorios, cu sala numeroasa si selecta. *eneau studenti din toti anii si de la toate facultatile. *orba lui era irezistibila... 'umai fetele nu ntelegeau de ce e persecutat Maestrul. 6etele l ascultau si, nentelegndu-l, l socoteau profund. 6etele i citisera cursul, confuz si nesfrsitK le crestea respectul, pentru ca nu-l puteau memora. 6etele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor, dar nu le dadeau dreptate, afara de cazul cnd vorbitorul era frumos si brun. 5re de ntlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filoR logie. Se ntlneau numai perec,ile sentimentale, fete ce lucrau la 0iblioteca #cademiei, baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. a literatura franceza, studentele copleseau. Se pogorau n sala miresme si?@ fluturari de stofe, ca ntr-un salon. 2erec,ile se asezau n fund, lnga ferestre. &ursul de istoria artelor se tinea ntr-o sala comoda de conferinte, profesorul comenta cu o biciusca operele de arta proiectate. Sala, ! ntuneric, parea un trup ce respira patimas si prudent. *eneau aici perec,ile mondene, studente care dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea ce nu dispretuiau ele. Se asezau aproape, cu servietele si blanurile pe genunc,i. Eepetau toti, cu dintii strnsi, acelasi gest, pe care-l cunoscusera dintr-un roman "en vogue". &u timpul, ntifl mai stnjeneau. 6iecare stia ca vecinul sau vecina sunt tot att de tulburati. &te un oftat prea sincer nu mai revolta pe nimeni. Se descopereau toti, la lumina, mbujorati, nervosi, ncalziti. !"C Dvonurile despre nsusirile cursului de istoria artelor se raspndisera uimitor de departe. #stfel, ntlneam la iesire studenti de la 2olite,nica ci studente de la 6armacie. 3n prieten de la 8rept venea ntotdeauna cu o duduie frumoasa si neastmparata, care nu absolvise e-ternatul. &ele cteva studente cuminti se refugiau n primele banci sau se asezau pe strapontine. 0aietii ajungeau ndrazneti. Stiau si profesorii de cele ce se petrec n sala de conferinte. 8ar cursul de istoria artelor nu se putea preda dect pe ntuneric. 8e altfel, viciul era att de inofensiv si practica att de universala. a seminariile de filozofie vorbea ntotdeauna un student din anul III, marunt,

blond, subtil si elegant. &ei din fund l-au poreclit ";,ita". &ei din fata i spun " a 6ontaine", iar fetele -";igi", pentru ca e curtenitor si ndraznet. Se ridica si ncepe1 - *alorificnd sub ung,iul strict pedagogic si riguros scolastic aderent contingent timpului, locului si persoanelor (zmbeste), ncercnd o subsumare a elementelor direct fecundate de e-ercitarea formala a unor metode care nu e-clud preocuparea gnoseologica, accesibila printr-o noua structurare... 'u ntelege nimeni ce vrea sa spuna ";,ita". 2rofesorii l suporta, timizi. 8intre colegi, nu ndrazneste nici unul sa i se mpotriveasca. Easpunde, prompt si obscur1 - Ideatia Pantiana si rationamentul prin recurenta... Se afla vesnic n cautare de formule inedite. &a sa faca un compliment, ncearca duzini de epitete. - .e flairez accesibila n simptomele d-tale etice... mai bine, n manifestarile dtale neurologic-spirituale... sau n ecuatia cedarilor inevitabile... ntr-o seara a venit la seminar un student tot att de marunt, tot att de erudit si de subtil. E cunoscut sub numele de ";alvanometru" sau "Micul Mant". *orbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii n banca. - Esti subversiv, l-a nvinuit pe ";,ita". - 8umneata esti dicotiledonat. - &um suntH - Esti amfibiu metafizic. - 2laseaza definitia n planul co,erentei si al logicei evidente. - 'u accept sfatul metodologic ntr-o riposta de dialectica personala. - Esti obraznic. [ &orosiv periferic... Interveni profesorul, uluit. [ 8omnilor, va rog... !"+ - Sa-si retraga cuvintele... - e retrag, poftim, imputndu-mi numai organica fatala-mi predispozitie catre... Intervenira auditorii din fund. . - ";,ita"4 5c,i mirati... - 8espre mine e vorbaH... a 6ilozofie frecventau studentii seriosi, buni si semidocti. 2entru ca cei inculti nu ntelegeau, iar ceilalti si maturizau, prin propriile lor lecturi, constiinta si cunostintele filozofice. Singurul curs unde se ncapatnau sa vina studente si studenti care nu ntelegeau linia conferintelor, ci numai frnturi disparate era cursul de logica si metafizica. 2rofesor tnar, cu fata smeada, brazdata, ntunecata, cu oc,ii clipind straniu, cu profil ciuntit, cu pupile albastre n cearcane tulburate. 2rofesorul intra zmbind, putin plecat din umeri. Se aseza comod pe scaun, fara demnitate universitara, si-si ncepea vorba firesc, clar, rotind capul. 6iecare fraza parea atunci gndita. 2rofesorul se bucura de formula gasita si o repeta, modelnd-o, o insinua plecat peste catedra, o pronunta cu accente perfecte, o dezgolea. 6ormula l mna ntr-un rationament al carui rezultat nu-l putea preciza mai nainte. #uditoriul alerga ctiva pasi, apoi l asculta cum se departeaza, c,inuit de ntunericul care nvaluia nca noua formula, ndurerat de ntunericul celorlalti, ispitit sa lase gndirea nesfrsita si sa se ntoarca la o formula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. &easul trecea cu un profesor c,inuit pe catedra si o sala nmarmurita, sedusa de nelinistea comunicata cu pupilele, cu cearcanele, cu profilul ciuntit, cu gesturile, cu ntrebarile iscoditoare1 "'uH 'uH..." &nd sala ramnea prea multa vreme inerta, profesorul o nviora cu sarjele

mpotriva manualelor de logica si mpotriva lui Mant. 2rofesorul marturisea ca ceea ce lipseste manualelor de logica e logica. - #sta nu nseamna ca nu trebuie sa le cititi... - Sa le cititi, dar sa nu le credeti... 6etele si opreau zmbetele cu batista. 8upa ce pleca, fetele comentau oc,ii si urtenia seducatoare a profesoruluiK baietii si marturiseau ndoielile. &ei de la itere nu ntelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza de matematica. &ei de la 2olite,nica nu ntelegeau cum poate fi mistic ortodo-. &ei de la .eologie nu-i iertau glumele S! pornirile lui lumesti. Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. nvatasefl\ de mult sa nu ma uimeasca un geometru poet, un filolog muzicant, u" !:G mistic profesor de anatomie. Ma nelinistea, nsa, ortodo-ismul lui. Inte-jegeam ca e-perienta sa religioasa poate fi autentica si n afara cadrelor logice. 8ar respectul catre dogme, socotite nu nuclee de credinta potentata, ci adevaruri ce pot fi dovedite rationalH 8ar credinta lui ortodo-a era efectiva sau sugestionata, rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluzii teologiceH *iata profesorului de logica nsemna pentru mine siguranta ca solutia acelor crize ncepute n adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. 8aca aceasta viata e aceea pe care o lasa ntrezarita. Si daca, mai ales, nu crede n primatul gratiei. 8ar vesnica lui ispita, biruita sau biruind n suflet, stlcindu-si izbnda ntre pupilele albastre si pleoapele ntunecateH 'elinistea care nu era numai logica, ncordndu-se n metafizica si n teologie, nu putea starui ntr-o constiinta care a gasit pe 8umnezeu. 8aca profesorul nu crede n 8umnezeu, asa cum nu cred nici eu, cu toate c,emarile care tulbura sufletulH 8aca el nu crede, nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum, pe care pasesc dus de destin si de n-frnarile mele. &e drum sa apuc altul, daca profesorul de logica nu l-a apucat naintea meaH Si daca, totusi, credeH &um sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred n 8umnezeuH &um sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus, n mine din mineH 2ot raspunde, logic1 asadar, 8umnezeu nu e-ista, pentru ca eu, poate un pacatos inconstient si mndru, n-am izbutit sa-l cunoscH Si nsasi aceasta cunoastere Y despre care nu stiu nimic Y cum o voi putea discuta cu elH Sa-i vorbesc desc,is sau sa-l ncerc prin ntrebariH Si cum l-as putea ncerca pe el, cel mai ascutit dialectician al 3niversitatiiH 8upa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult. 'elinistea si disperarea m-au cuprins de cte ori am ncercat, n ultimii ani, sa nteleg pna la sfrsit problema logica?@. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua cnd am surprins arbitrarul mpartirii n notiuni, judecati, rationamenteK de cnd am aflat singur ca judecata nu e ntotdeauna stabilire de raporturi ntre doua notiuni, ci si ntre o notiune si un obiect sau ntre doua obiecte, am dispretuit-o. #junsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. 2rofesorul ma ajuta sa descopar singura deosebire1 elementul e-istentialK deosebirea dintre "tunet" si "tuna". 8e aici, puteam merge singur mai departe. 8ar ma ntunecai ntr-att, nct fui nevoit sa ma ntorc din nou la manual. &ercetai logica lui 0enedetto &roce. #flai te primele capitole frnturi din observatiile mele, rar conducnd la alte fezultate. &roce era clar si obscur. .rebuia, apoi, sa cunosc bine logica ,egeliana. 8e la /egel - pe care nu-l patrundeam ntotdeauna - m-am ?@Nors la moderni. #u trecut saptamni c,inuite, cu ;entile, cu ;oblot, cu Enri>ues. ntro dimineata am dosit cartile n raft, zapacit, deprimat, ^stovit, fara sa fi aflat nimic sigur. !:!

#tunci m-am ,otart sa vorbesc profesorului. # zmbit tot timpul, ncurajator. Eu biguiam, sfielnic, si nu izbuteam sa-i dezvalui ntreaga4 tulburare. Ma ntrerupse. - 6ericita vrsta, nouasprezece ani... Multi nainte... 'umai, nu ai de -ce sa te grabesti. &um sa-ti spunH ucrurile acestea nu se nteleg bineB dect dupa ce nu le-ai nteles mult timp. Eu m-am lamurit dupa sapte < aniK desi problema inductiei nu am priceput-o nici pna acum... Si sunt i probleme pe care nadajduiesc sa nu le pricep niciodata... Mergeam alaturi, pe lnga 3niversitate. 2rofesorul mi-a vorbit blnd si prieteneste. #tunci, l-as fi ntrebat1 - 8umneata creziH 8ar stiam ca nu putea sa-mi raspunda. - ...'u ntelegem nimic prin noi nsine. #cestea ne vin asa, la o anumita vrsta, cum vine impulsul se-ual sau artrismul... - 8ar eu vreau sa ma lamuresc, n logica... - Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd. 8upa aceea, ai sa te limpezesti, ai sa ntelegi firesc, fara eforturi, fara tortura... - &e trebuie sa facH - Sa-ti pierzi timpul... Stii sa-ti pierzi timpulH Ia o foaie de ,rtie si mzgaleste-o cu creionul pna seara... #poi, du-te prin crciumi. 8ar nu poza si nu discuta filozofie. #i strica totul... 0ea, domnule4... l priveam uluit. 5c,ii profesorului licareau albastri n orbite stinse. Era palid, palid, cu sprncenele dracesc arcuite. - 8umneata esti precoce. &u att mai rau... Eu, la vrsta dumitale, ma tineam de betii... Si tot am ajuns rau, profesor universitar... 8ar dumneataH - &afea beiH - &teodata. Eram stnjenit. - 'u te sfii. Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi. 8e altfel, dumneata nu pari cu desavrsire neinteresant, iar saracia nu ma jeneaza ntr-att sa nu pot oferi o cafea si tigari unui tnar prieten... &e mi-a vorbit la cafeneaH 8e Mac,, de 2ascal, de italieni, de 2oin-care, de 8escartesK mai ales de 8escartes. - &nd te vei duce n ;ermania, vei ntelege pe 8escartes... #colo, oamenii merg altfel pe strada. 8-ta stii ct de mult poti nvata ntr-un oras n care oamenii se misca altfel dect aiciH #vea pentru fiecare autor o e-clamatie, un epitet, o paranteza, o lauda sau o injurie. &nd ma privea mai prieteneste, eram ispitit sa-l n! treb. - 8umneata creziH... !:$ Evita religia. 5 singura observatie i-a alunecat, cu parere de rau. - &unosc un crestin cu doua fiice pagne. 8esi ascet si du,ovnic, nu le izgoneste. 6ie ca stie, fie ca nu stie, el e nebun sau 8umnezeu... 'e-am despartit n seara. Strngndu-mi mna, m-a sfatuit1 - 8aca vrei sa afli religia, citeste logica, medicina si biologie, mai ales sinteze biologice. Eeligia cstiga procesul n absenta... 2e drum, singur, tulburat, gndeam. - 2rofesorul meu e un geniu... sau poate un farseur... &um as putea stiH #jungnd acasa, am amnat lamurirea definitiva. 2e masa se aflau destule alte carti, si ,rtie alba, ispititoare, era pe masa, si gnduri multe, si caldura multa n suflet, si cerneala neagra, neagra. 2ovestind lui Eadu ntlnirea cu profesorul de logica, am facut o descoperire care m-a uimit1 prietenul meu si tovarasul de bar ntelege sensul si simte nevoia filozofiei. 2arasind lauda 'onorei - care nu-l ngaduia dincolo de pulpe -

mi-a pus ntrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nu puteau raspunde. 'u-l auzisem nca vorbind de "mntuire". - Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult. Eugndu-ma, aflam ca am sa fiu mntuit... - 8ar cum ai sa fii mntuitH... - 'u stiu. 2oate, nepierind. #m sa mor, si sufletul nu are sa moara. 8e aceasta sunt sigur, desi, incult, nu ti-as putea da vreo dovada... Si ti spun ca nu e nici nc,ipuire, nici minciuna. Stiu ca, pacatos fiind, am sa traiesc n veci... 8e altfel, nu mi-e frica de moarte... Mi-e frica de moartea fara Iisus... l ascultam cu mirare. 8ezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura. 'u banuisem ca misticismul pe care l socoteam mprumutat si confuz era de o simplicitate att de crestina. Eadu era crestin, crestinK si era att de pacatos... - 8ar, te-as ruga, lucrurile acestea sa nu le afle prietenii, nici 'o-nora... Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se ntarta sa-si duca fagaduinta, mpotriva tuturor ispitelor, la mplinire. Sfrseam iama cu un suflet ndurnd tulburarile toamnei si presimtirile primaverii. e #cum, cnd scriu, nteleg fiecare neliniste, si nerabdarea, si pofta de a ma cunoaste si a ma stapni. Si faptele mele, si munca mea, si teama, "! bucuriile, si tristetile le nteleg. 8ar atunci nimic nu ntelegeam, si ult ma ndurera nesiguranta, si nimeni nu banuia jarul sufletului meu, !:% nici profesorul cu luminite albastre si sprncene dracesc arcuite. 2ro-] fesorul era singurul care ma putea linisti. Si el mi-a spus ca trebuie sa4 ma tulbur. Sfatul era mult mai sincer si mai adnc dect as fi crezut atunci. *I. 2EIM#*#E# n anul acela, ea s-a pogort blnda si a luminat orasul cu castani nmuguriti. umina a nviorat mansarda. .rebuia de acum sa ntrzii ct mai putine ceasuri la masa de lemn. 2rimavara ma biruia ntotdeauna. Era singura ispita care ma stapnea, ma farmita, ma ,otara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu. 2rimavara, mntuirea mea erau norii. 'orii buni si tulburi, care-ntuneca zmbetul orasului cu c,emari. Mi-au fost dragi norii care revarsa n suflet tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. I-am asteptat, norii mei, n dupa-armezi parfumate, cnd eram ispitit sa lovesc n zidurile odaitei prea albe si prea strmte, sa adun flori n rafturi. Ma bucuram de fiecare tresarire a razelor1 se ntuneca4 se ntuneca4... 8ar soarele stapnea iarasi, si ma trm iarasi robit. 2rimavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viata tovarasilor sau din carti. Era amara si salbatica. Ma ntartau caldura, vntul, soarele, gradinile, femeile 5rgasmul ma tortura ceas cu ceas, mi biciuia carnea, mi sngera creierul, mi ndurera sufletul. 8aca priveam pomii goi, ma coplesea furiaK daca ntlneam o brazda, lacramamK n fata rului, urlamK scrsneam din dinti mngind o piatra1 pamntul cu aburi calzi ma silea sa-l sarut., sa-l mestec, sa ma framnt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol, sa-mi nfig umerii n brazde negre si sa privesc soarele. 'u aveam niciodata curajul sa ies singur din oras nn -o zi de primavara prea senina. Ma istoveau numai frnturile zarite n gradini. In fata cmpurilor nu-mi mai puteam nstruni refle-ele. Stiu eu ce se putea ntmplaH... *ietuiam nceputul acela de primavara ca un sir de nopti n iatacul unei amante cu doruri nestapnite. 'u-mi ramnea un simt, un colt de sensibilitate, o farma de creier neconsumat. *rajmasa mea cunostea toate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires nflorit, cu solduri de trecatoare necunoscuta, cu cer dureros de clar, cu c,emari catre pribegie.

.rotuarul era o ispita1 sinuos, curat, liniat corect de umbra streasinilor. &opiii ma suparau, fiindca ma surprindeau iubindu-i. Eu nu voiam sa iubesc copii. 2aseri, paseri napadeau tulpinile de iedera. 8e ce n-au ntlnit furtuni cu moarte n valuri vineteH !:9 #dormeam noptile nfrnt, umilit, ca un rob sngerat la roata. *isam vise de tragic se-ual. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma mbracam, si porneam pe strazi, ratacind, mult, mult. 'u ma linisteau nici tovarasiile ct de prelungite, n odai straine, cu trupuri straine. 'u ma linisteau nici marsurile prin orasul noptii. 'ici lecturile savrsite c,inuit. 'u ma linistea dect ntunericul biruind ziua, ploaia mo,orta si rece, monotonia pomilor, a strazilor, a trecatorilor... Si nimeni nu banuia nfrngerea care ma zdrentuia, umilindu-ma. Si eu nu voiam s-o marturisesc. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc, socotin-du-mi sufletul nesimtitor si uscat ntre carti. Ma bucura aceasta si ma necajea. &um le-as fi putut spune lor ca primavara ma tulbura, ma biciuieste si ma smeresteH... 'u ma umileau poftele, dorurile, elanurile, nebuniile, evadarile care ma c,inuiau n vntul si seva primaverii. &i faptul ca acest dinamism epuizant mi era poruncit, mi era daruit o data cu nflorirea cmpurilor, cu caderea paserilor. 'u era al meu, era al trupului strain care mi nlocuia trupul o data cu dezg,etul. .rupul strein pe care mi-l mprumuta primavara, aceasta era umilinta crunta, nestearsa. 8e ce stiam sa-mi stapnesc trupul, sensibilitatea, creierul toamna, vara, iarnaH 8e ce nu-mi stapneam trupul si sufletul primavaraH 2oate ca nu mai erau ale meleK ci ale se-ului, ale spetei, ale vrstei. 'opi, nopti de furie... Dile fara plns, fara scrsnet... Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din se-1 nfrnarea se risipeste, si eu nu puteam face nimic, nimic... #cum, cnd povestesc aici fapte de mult trecute, nu mai ma nspaimnta primavara. S-au petrecut limpeziri dureroase, lamuriri care au nabusit razvratiri surde. #cum, primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care o daruiesc crizele depasite, cu o tristete blnda si retinuta, ce se cerne n singuratate. #cum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara, ci altceva. 'u-mi era teama de suvoaiele care se revarsa n snge si se consuma, istovindu-ma, ci de sufletul nou ce se insinueaza. Mi-era teama sa nu parasesc ,otarrile mele pentru ,otarri mediocre, desfatatoare, pe care sa le regret apoi, ani tristi. n 'onora nu ma nspaimnta trupul ei, pe care l doream ntre brate si piept. Ma nspaimnta abrutizarea prin sentimentalism fals, risipire de timp, prefacerea mea ntr-unui din acele numeroase si perfecte instrumente de dragoste, parfumat, ngrijit, spiritual si pozeur. Injjrimavara nu ma nspaimnta viata carnii, a creierului, a sufletului, ntelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e "eputinta, ca ursita carnii e dorinta ntrerupta numai de dezgust si !:" niciodata potolita. ntelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. 2rimavara ma putea ndragi de o faptura care iarna sau toamna mi-ar fi ramas prietena. 8e ce sa iubesc sub porunca cerului, a ciresului, a liliaculuiH 8e ce sa fiu nselatH 8e ce sa asteptH #steptarea iubirii, primavara, ma umilea mai mult dect toate poftele care mi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sngele. #steptarea e o atitudine feminina. Ma simteam pasiv si ngndurat ca o fecioara sentimentala care si asteapta, resemnata, stapnul sa o culeaga. nfrngerea aceasta ma umilea, mult, mult.

2rimaveri napoia mea, primaveri nainte. Si iata ca acum nu mai ma tem de ele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, ntr-un caiet pe care l ascund ntre cartoane cu fise. Si scriu n miezul toamnei. Si nimeni nu. poate sa afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri. *II. M3'&I E SI DI E E Iarna, cercul s-a adunat n sala Societatii, la care intervenise presedintele. 8ar membrii nu erau niciodata prea numerosi. &ei care si aminteau mansarda intima si calda se simteau stnjeniti ntr-o sala prea mare, streina, rece, cu scaune multe si cu tablouri oficiale ntre ferestre. 2resedintele era disperat de tnjeala care ameninta sa destrame, definitiv, cercul. Munca iernii - banii adunati la cor, la festival, la bal - era primejduita. &omitetul sfatuise sezatori intime saptamnale, dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. 'ici revista universitara, pe care presedintele mi-a ncredintat-o, nu izbutise sa refaca atmosfera din vacantele &raciunului. .rebuia sa cutreier singur salile ca sa ntlnesc pe profesorul care ne fagaduise articolul de fond. .rebuia sa scriu singur cronica, sa fac singur trei corecturi, paginatia si e-peditia. #dormeam istovit, dupa miezul noptii, n mansarda ncarcata cu fascicule. Eevista nu se vindea. 'efiind nici antisemita, nici filosemita, n-a interesat. &el dinti numar a fost cumparat din curiozitate. &elelalte asteptau. Eu nu disperam. Ma ntovarasisem cu un prieten din liceu, 2etru, n al doilea an la 8rept si 6ilozofie, temut la seminarii prin dialectica-i iritanta. &unostea toata 3niversitatea. ;asisem si un administrator1 pe !:: dirijorul corului, care si cumparase un caiet si izbuti sa ncurce att de mult socotelile, nct trecuse un e-cedent de douasprezece mii de lei. &u numarul % se ivi un incident, de pe urma caruia revista nu mai supravietui dect o luna. 2ublicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unui batrn si celebru profesor. Eecenzia avea pacatul de a fi documentata. 3n oc,i parunzator ar fi nteles ct de scump mi-a fost autorul cartii, ct de mult l naltasem, ca sa ma dovedesc att de crunt si nestapnit n fata unei deziluzii. #r fi descoperit, napoia paginilor de intempestiv frondeur, repros de discipol, care a ncercat mai mult dect o deceptie. '-a nteles nimeni. &el criticat a intervenit pe lnga profesorii mei, a protestat, s-a tnguit, a scris cteva articole n cotidianul sau sub obsesia faptului, fara sa-mi pomeneasca numele. 2rin 2etre, mi ajungeau zvonuri care mi dadeau de gndit1 revista va fi suprimata, eu supus consiliului de disciplina, riscnd eliminarea. &a sa nu piara revista, m-am retras, fagaduind lui 2etre sa lucrez alaturi de el sub pseudonime. 'umarul n care s-a tiparit vestea retragerii a fost ultimul numar. 2rin interventia unui profesor politicos si binevoitor, conflictul nu ajunse n discutia senatului universitar. ogic, nici nu putea ajunge. 2rofesorul de estetica literara m-a nvinuit, ntr-una din revistele sale, de ignoranta si obraznicie. #m raspuns aspru. #ceasta a bucurat pe autorul cartii recenzate si a stnjenit pe profesorul politicos, care trebuia sa intervina din nou la profesorul de estetica literara. Eu nu ntelegeam nimic din tot ce aflam. ;ndeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec n pagini patimase cnd autorul fusese pentru mine un ndreptar. #menintarile nu ma amarau. Eram ,otart sa pierd un an, daca prin aceasta evitam o adulare. ;,iceam de pe atunci gndurile la care am ajuns mai trziu1 ca sensul vietii nu e fericirea, ci realizari eroice. 6iecare suflet stapneste virtual eroismul, gndeam. 8ar fiecare suflet plpie ctiva ani tineri n jurul viziunii eroice, apoi accepta valori mediocre, se pleaca vietii celorlalti, se usuca si piere. 8e ce n-as fi eu acel suflet care - cu oricte renuntari sa ating eroismulH &ine stieK poate

voi birui ca erou. Si apoi, biruinta nu poate avea nsemnatate, ci numai ncordarea neostenita catre ea. ...In acel nceput cald de primavara, cele dinti primejdii mi erau ndemnuri nebanuite. n ziua cnd am citit rndurile profesorului de estetica literara mpotriva-mi, am lucrat ndrjit, aproape fara sa ma ridic de la masa, douazeci de ceasuri. *estea am aflat-o dimineata. #m strns dintii si am nceput sa citesc. #m prnzit ntr-un sfert de ceas. Seara, m-am multumit cu un pa,ar de lapte cald, la masa, cu oc,ii pe carte. #m citit iarasi toata noaptea, fara sa ma stie nimeni, pna n zori. M-am desteptat dupa cteva ceasuri, cu capul greu. Mi-am amintit un !:7 singur cuvnt1 "ignorant". #ceasta m-a limpezit, m-a ndrjit. .remu-ram de furie si de ncredere. #s fi cntat, as fi urlat, cu dintii strnsi sj 5c,ii pe carte. #m adormit n zori. nc,isesem usa cu zavorul. &ineva al ciocanit, a treia zi. 'am raspuns, cu oc,ii pe carte. mi tremurau mus-c,ii si fruntea mi ardea, si creierul vibra ca n febra. Eram att de n-K cordat, nct nu-mi scapa un cuvnt. # patra zi, ma simteam istovit, nauc, cu oasele sfarmate, cu creierul tulbure. #m nc,is oc,ii si mi-am nc,ipuit sala profesorului de estetica literaraK "e un somnoros", l auzeam... SomnH 3iteH Sa-mi fie mie somnH Iarasi mi-am simtit mintea proaspata ca n prima zi din regimul douazeci de ceasuri. Si nu banuia nimeni. Minteam, spunnd ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar si trebuie sa mannc la masa mea, ca sa nu pierd continuitatea. 8ar ei nu stiau ca nu dorm noptile. Ma desteptam la opt, ca pna atunci. 8upa o saptamna, citesc o notita batjocoritoare ntr-o revista provinciala. #m ,otart sa suprim somnul. Ma nabusea gndul ca sunt un ignorant. 8upa cteva ceasuri de munca, un jung,i mi fulgera inima. Ma ncovoiai. 'u puteam rasufla. a cea mai nensemnata miscare, simteam ca mi se sfarma viscere ncordate. M-am trt n pat, palid si rece. Eram furios ca voi muri stupid, calcat n picioare, eu, eu care voisem sa ucid somnul. Easuflam greu, fara sa pot ridica grumazul din piept. # trebuit sa sun. 2anica, plansete, tnguieli. 8octorul venise cu trusa urgenta. &nd a aprins lampa cu alcool, m-am nviorat. #m nceput a respira, usor, usor. 'u mai mi-a facut injectia. Mi-a numarat bataile inimii, repezi si neregulate. Spaima si jung,iul mi pricinuiau palpitatii a caror primejdie nu o banuiam. 8upa cteva ceasuri, criza trecuse deplin. M-am tulburat privindu-ma n oglinda1 livid, descompus, cu parul umed si oc,ii supti n pleoape vinete. # trebuit sa-mi ngadui, de atunci, patru ceasuri de somn, oricte insulte as fi primit. Ma ntartau nu numai cele ce se spuneau mpotriva-mi, ci, mai ales, cele ce nu se spuneau. unile de tacere n jurul muncii care o mplineam gemnd mi-au fost cele mai prielnice. ;ndeam1 "8omnii nu vor sa stie ca e-istH mi ignoreaza, ncapatnati, scrisulH &u att mai bine. n curnd vor trebui sa stie, pentru ca astfel vreau eu4" 2entru mine, pronuntarea poruncii1 vreau4 era aproape un rit magic. Se legau de ea attia ani de c,inuita adolescenta, attea e-periente, attea mii de ceasuri de lecturi surde. *ointa era pentru mine o realitate, cu roade n rafturi si n sertare. &u ct mai mult se tace n jurul meu, cu att mai mult scriu si citesc. Ma ntristeaza gndul ca n zece, douazeci sau treizeci de ani nu voi ntlni aceeasi dusmanie. 8aca voi fi laudat, pierdeam. #tunci mi voi cladi o casa cu terase la mare si o voi locui singur. 'u voi citi nici o revista, nici un ziar. Si voi munci necontenit. Sunt nca attea lucruri care trebuiesc adncite1 limbile orientale, matematica, istoria antica, religiile, istoria stiintelor, stiintele, filozofia, istoria artelor, ocultismul, filologia... 2entru toate acestea trebuie timp si disciplina, socoteam eu. Si va trebui sa scriu, iar scrisul

e amar si anevoie de mplinit cteodata. &um am sa le sfrsesc fara dusmanie sau rara tacereH... Ma mbata, pe atunci, mireasma eroismului care nu nfloreste dect n sufletul aspru si vast, revelat siesi de singuratate. 8ar eroismul -singura justificare a vietii - nu rodeste dect prin cumplite si necontenite renuntari. 'u fuga de realitate ma tortura, ci vointa de a stapni, renuntnd, realitatea. 'u-mi era teama de ispite. #s fi vrut sa nu vietuiesc dect vnturat de ispite, dar sa stiu a le depasi. 'u tnjeam dupa liniste, dupa confortul mizantropului. 2ofteam lupta necurmata, nenfrnta, care pogoara n suflet aroma dumnezeirii si a dracului. Si lupta necurmata nu ntmpin dect n singuratate, unde ispitele si amintirile sunt pu,oi. *iata mea, de nimeni cunoscuta, a fost o neistovita ncordare dupa eroism. 2ofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. 'umi zmbea sufletul dect dupa mplinirea unui fapt care depasea omenescul. *isam cmpuri largi si vnt aspru, si drumuri de piatra detunata spre munti cu nori. Ma zaream urcnd, urlnd, muscnd stnca, sngernd. *isam o austeritate care sa nspaimnte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu. #tunci as fi fost erou. *oiam sa vietuiasca, nca o data, prin mine, eroicul. Eram de multe ori nfrnt. 8in suflet, din carne, navaleau ispitele desfatarilor imediate si dulci. mi spunea arunci un strain, din suflet1 renuntarea nseamna mutilareK eu sunt comple-, sunt nesfrsit n dorurile meleK cum sa alegH &um sa renuntH Si nu stiam ce trebuie sa fac. *ointa mi-o naspream prin munca. Stiam att1 ca trebuie sa-mi descopar si sami e-alt toate potentele sufletului si creierului. 'u ma temeam de e-periente cerebrale. 8ar celelalteH *iata, sufletulH... &e trebuia sa stapneasca n mineH *ointa si creierul sau sufletulH... Eu mi poruncisem sa lupt ntotdeauna pentru mplinirea adevaratei mele vieti, de nimeni cunoscuta. 8ar daca viata launtrica se va realiza prin suflet, jar nu prin creierH *oi avea atunci vointa sa renunt la creier, la mine Msumi, la munca si scrisul meu izvort din forja testeiH Si nu stiam ce trebuie sa fac... !:C !:+ *III. 8E3M 8E # M#'#S.IEE n dimineata 6loriilor, trenul de &onstanta ne-a lasat n gara manastirii. Eram toti coplesiti de primavara. Eu ma mprietenisem din nou cu 'onora, iar 0ibi rdea de soaptele lui Eadu. ;aidaroff iesise din iarna ndragostit de Mariuca. Si Mariuca l ndragise, si era blonda, cu I buze rosii si oc,i negri. n vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire. Edeau, rdeau. 2rintre ei, la o fereastra desc,isa, am zarit un c,ip de fata. .resrii. '-a observat nimeni, nici 'onora, care ma ncredinta ca primavara mi va fi fatala si voi sfrsi prin a ma ndragosti de oc,ii, parul si snii ei. #m cobort n gara zgomotosi, cu presedintele n frunte. 'u stiam cti suntem, si aceasta ne bucuraK poate eram multi, multi. #m pornit pe drumul ce nconjoara lacul. 2adurea si desira mugurii. 2rintre copaci, arbusti nfloriti, frunze vestede si colti de iarba mare. ;rupul de studenti si studente ne ntovarasea. #uzeam necontenit si stnjenitor de clar rsul fetei de la fereastra. 8e ce tresarisemH Ma c,inuia parerea ca o mai vazusem undeva, la munte, ntr-o vara, demult. 'u izbuteam sa deslusesc nimic. Si totusi, oc,ii verzi si nostalgici n umbre viorii, sub sprncene frnte n ung,i de mirare, mi erau cunoscuti. 'u ntelegeam de ce, privindu-i, ma abateau tristeti vec,i si amintirea unei vacante singuratice, si

melancolia adolescentei aspre. Si rsul continua clar, enervant, larg. 2oate eram singurul pe care sa-l supere. Ma supara, pentru ca rsul fetei era pentru altii... #m pasit smeriti si ne-am nc,inat n biserica. Era frig ntunecat printre candele. a ferestre, nflorisera ramuri de cires. Si fata cu oc,i verzi soptea, soptea, stapnindu-si rsul... 5 clipa, a ramas tacerea n biserica. &eilalti plecasera, pasind. 2lecase, poate, si fata. Era de acum liniste. ntorcndu-ma, o zarii privind lumina stinsa prin ferestre. 0uzele i se adunasera ntr-un zmbet trist 5valul fetei se linistise, palid. 5c,ii lacramau dar poate nu lacramau, ci numai mi se parea mie. 5c,ii i erau att de ciudati n pnza de tristete... M-am prefacut ca nu vad nimic. Si eram fericit, si ma desfata gndul ca a ramas aici, singura. Stiam ca nu crede si ca nu se roaga. 0anuiam tristetea care o napadeste, pentru ca aici sunt umbre, ntuneric, trecut, iar afara e soare si zvonuri de viataK si, poate, nu vrea sa le asculte. &ine stie de ce lacrameazaH 2oate iubeste sau poate asteaptaK si nadejdile ei ncep sa le iroseasca anii. &ine stie de ce priveste fereastra stingnd soarele!7G 2oate si amintesteK sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuita toata si nu ngaduie, n acelasi timp, dect faramituri de desfatare... 2e mine m-au c,emat. &nd i-am trecut prin fata, oc,ii rdeau, fara lacrimi. n curtea manastirii era prea multa lumina, si baietii erau prea zgomotosi, si fetele rdeau, rdeau... #m vizitat cu 'onora cripta ntesata cu sicrie. 5ase galbene, lucioase sau putrede, mate, printre coroane vec,i, cu nfiorari metalice. 'onora nu era trista. - /rcile acestea ma nvata sa-mi fac de cap, acum, cnd sunt tnara... #m rs amndoi. Ma privea fagaduitor si atunci, fara sa nteleg, am sarutat-o. 0uzele 'onorii mi stapneau gura ca o ventuza. 2arul ei mi tulbura pumnul. #m zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea. i luceau oc,ii si rasufla cu nari fierbinti. - *ezi ca mi-ai luat tot rouge-?#... &e multumit am fost ca mustrarea 'onorii, amintindu-mi atti straini care o sarutasera, mi-a ngaduit sa ma ntristez... n curte, am ntlnit iar rsul fetei cu oc,i verzi. 5 nconjurau cinci baieti, si ea le declama frnturi de strofe1 &odreanu, Minulescu, Iosif, &osbuc, #rg,ezi. Ma uimea si ma tulbura. &elui din urma i-a recitat frumos si enigmatic cteva strofe banale si sincere. - ;,iciH - *ictor EftimiuH... - 6ugi de aici, ca nu stii nimic4 #sculta alta. - 2,ilippide, 8emostene 0otezH... - #si4 &um de n-au g,icit ca era un poet tnar, care poate o ndragise si i scria strofe cu gndul la oc,ii eiH... - &e vretiH Eminescu sau .oprceanuH - Spune-o p-aia cu balada popii... 6ata se opri, dupa cteva versuri, zmbind gales. - #legeti alta, cu dragoste... 'onora ma c,ema. - /aide, s-aduce rac,iul... n padure, am mncat pe fata alba, ntinsa deasupra ierbii si frunzelor. 2resedintele destupa sticle cu vin vec,i, si se bucura ca renaste viata cercului. &ele doua "6lorente" facura cafea. ;aidarof6 cauta brn-dusi cu Mariuca. Eadu

se plimba pe alee alaturi de 'onora, fumnd si SVptind. !7! #tunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se mplineasca. 6ata cu oc,i verzi venea alergnd. 0ucle scurte i ntunecau i fruntea. &nd si le resfira, ostenita, ramneau numai cteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si gingas. S-a apropiat zmbind de "6lorenta"?@. - *rei sa-mi dai si mie o cafeaH Stii ct mi-e de somn... # zmbit att de frumos marturisind ca i e somn... - 2e dumneata te stiu de la 6acultate, spuse lui 0ibi. Stiu si cum te c,eama... #vem o prietena comuna, *iorica. 0ibi s-a luminat. - 8aca mi banuiesti numele, adaoga cu sprncenele poruncitoare, te rog sanulspui... 0aietii ncepura reflectii ironice. 6ata cu oc,i verzi le raspundea tot att de prompt, rznd si clipind. 2resedintele se desfata. "6lorenta" i servi o ceasca cu cafea neagra. - ti multumesc, duduita. 8omnul de lnga d-ta seamana cu un persanK poate sentimental si eroticK n orice caz, fereste-te. "2ersanul" de la 8rept rdea magulit. - Eu, domnisoara, nu nteleg... - 6ireste, esti consecvent cu remuneratoriile d-tale nsusiri... - 2ardon. - &u d-ta nu mai discut. "2ersanul" se multumi sa ridice din umeri n fata cozonacului adus de presedinte. &eilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei necunoscute. Eu ncercam zadarnic sa mi-o nc,ipui n biserica. ncepura inevitabilele g,iciri n ceasca de cafea. 6ata cu oc,i verzi voia sa stie, voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta. - Spune-mi... 'umai attH 6laide. spune-mi si altceva... Se ruga, se alinta, poruncea, ispitea. '.-o multumea nici un tlc. 6atal, mi ajunsese si mie rndul. - 8umneata esti prietenul lui 0ibiH Stii sa g,icestiH - 'umai n palma, mintii eu ncercnd un zmbet de c,iromant. - 2oftim4 mi ntinse palma. 8ar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile ei fata de ceilaltiH - Mai bine sa renuntam. 'n va pot trada caracterul n public, ncercai eu o retragere onorabila. 6ata se supara. mi apuca pumnul si ma sili... &eilalti comentau bine dispusi mersul meu terorizat. #m ales un trunc,i rasturnat, aproape de lac. ;ndul ca as putea parea ridicol, ma calma. *orbeam deslusit, fara "d-stra" si fara sa rosesc. I-am apucat mna, am privit ngndurat linii din care ntelegeam prea putin si i-am facut portretul. !7$ 5 stiam att de bine, o simteam att de apropiata, de lamurita... Ma asculta tot mai interesata, mai atenta. Eu vorbeam, vorbeam. Sufletul fetei cu oc,i verzi pe care l voiam capricios si nelinistit, slab si vast, torturat de doruri si paralizat de mediocritatea mplinirilor Y l modelam tot mai precis, cu contrastele evidente, cu umbre, cu gnduri ascunse c,iar fata de sine. &ele ce aflasem din 6reud, strecurate cu pricepere, o revoltara. - 8e unde stii si astaH... Eu eram ncurcat, pentru ca sfrsisem toate liniile palmei. #m trecut apoi la

fata. #colo ntelegeam mai mult. dar ceea ce banuiam era mai aproape de adevar. a rastimpuri, fata tresarea si oc,ii verzi si paleau luminitele. Sfrsind, nu stia ce sa-mi spuna. Dmbi, stnjenita. - .rebuie de acum sa ma feresc de d-ta4 poate mi g,icesti si visurile... #m ramas pe trunc,iul rasturnat pna seara. #m vorbit, am vorbit desc,is si mult, despre carti, despre visuri,, despre se-, despre nfrngeri, despre biruinte nestiute de nimeni. 6ata asculta. a rastimpuri, stnjenit de sinceritatea si debitul vocabularului, o ntrebam. - *a jeneazaH... -'u. Marturisea aceasta fara alte cuvinte. Se sc,imbase. 'u m-a ntrerupt, nu a glumit, nu a ncercat calambururi cum facuse cu ceilalti. Eu banuiam tot ce se petrece n sufletul ei de sentimentala naiv mascata sub verva si banuiala ma ncuraja. *orbeam, vorbeam... i surprindeam, cteodata, oc,ii alunecndu-i peste lac, peste padure, departe. Si nu voia sa-mi spuna numele... 3n capriciu deplasat, gndeam eu. - Mi-e teama sa nu-ti placa, se alinta ea. Mi-amintesc cum s-a nserat, cum ceilalti au plecat spre gara, dupa ce ne-au c,emat lung prin padure. #veam attea sa-i spun, pe care nu le spusesem 'onorei, nici lui 0ibi... #m ntrebat-o de tovarasii ei. - Sunt niste colegi obraznici. #m preferat cercul d-stra pe care l stiam de la o prietena... .rebuia sa ne grabim. Si, totusi, ea serezemase de trunc,i si-mi punea ntrebari cu raspunsuri lungi, si-mi povestea, si-mi povestea. #m plecat spre gara cnd rasareau stelele. #pucasem cararea ce ocoleste lacul, am trecut de padure si am ajuns pe sosea. 'oaptea stapnea rece si senina. #m ntrebat-o daca i era frig. -'u. 5bservai, nsa, ca nu ma priveste dect pe mine, ca i e teama sa-si ?@ase oc,ii alaturi, pe cmp, pe sosea. 2oate o nspaimnta noaptea. - .i-e fricaH !7% - Mult, foarte mult. Mi-e frica ntotdeauna noaptea pe cmp... 8ar daca d-tale nu ti-e frica... - Mie, nu... #diau arome de iarba umeda, de flori, de pamnt. 'e opream, lai rastimpuri, sa ne odi,nim pe marginea soselei. #veam minile argintate ? de luna. Ea mi-a recitat sute de versuri cu luna. Eu i-am vorbit de tul- I burarile celor care i primesc lumina direct pe craniu. S-a ngrozit. - Mi-e frica, iar mi-e frica... - 8umneata ai bucle... a gara, aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceas nainte. 5c,ii verzi s-au nspaimntat o clipa, apoi au rs. - 5 aventura mai mult... &e ne facem acumH I-am spus gndul meu1 apucam soseaua napoi si luam drumul cel mai scurt, care taie calea ferata. 2na n oras nu sunt mai mult de doisprezece Pilometri. - &te ceasuriH - .rei. - *om ajunge la unu noaptea. - 8e abia n oras. 'u stiu n ce cartier sezi mata... - #lta solutie nu eH -'u. - /aidem. n servieta, mai pastrasem cornuri si cozonac. .ovarasa mea le gasi fara perec,e. Eu nu mneam si i povesteam cu amanunte Martin Eden.

- &t sunt de inculta, se ntrista ea. 6orta lui Martin Eden a impresionat-o. mi spuse cum nu poate suferi baietii spilcuiti, draguti si prosti. mi destainui preferinte prin 3niversitate, printre profesori si studenti. Eu i povestii conflictul meu cu recenzia din revista universitara si fui fericit ca mi da dreptate. &um de am ajuns, apoi, la Si-tine si la ocultismH 'u aveam nici unul, nici altul, ceas. Masuram timpul dupa luna si dupa oboseala ei. - &rezi ca mai avem multH Eu ndragisem raspunsurile afectnd ma-ima. - 3n drum n noapte nu-l sfrsesc dect zoriiK dar niciodata nu oboseste n doi... - #m nceput sa ostenesc. - 8aca vrei, bratul meu... Mergeam, cu luna napoia noastra. 'oaptea era tot mai rece si mai aromata de cmpuri. .remura, ngreunndu-mi pasii. Eu, niciodata nu ma simtisem mai odi,nit. !79 - .ot nu ti-e fricaH -'u. Si mergeam, si eu vorbeam, iar ea ma asculta, cu parul nfrigurat de adieri. Si napoia noastra, luna. Iar naintea noastra, soseaua alba, ducnd spre orasul cu lumini multe n noapte. #m ajuns trziu, dupa doua, n fata casei. 2ovara bratului mi se paruse binecuvntata. Ma simteam mai puternic, cu musc,i proaspeti. Ea pleca pleoapele si pasea istovita. 5rasul o nviorase o clipa. mi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie, cu latrat de cini si felinare plpind, o nspaimntase. 2e bulevardul pustiu nainta cu ncredere. # trebuit, apoi, sa urce stradela cu piatra tare, si osteneala o coplesi. Easufla prelung. n fata casei, o ntrebai1 - 2arintii d-tale n-au sa te certeH - 2arintii mei nu stau aici. Si apoi, la vrsta mea, sunt absolut libera... i ntindeam mna, spunndu-i "noapte buna". Ma opri. - 'u mi-ai g,icit viitorul. Sa-ti mai arat palmaH -'u. Mi-amintii de toate ,otarrile si nadejdile pe care mi le marturisise1 si va lega viata numai de un om superiorK va sti sa nfrnga vointa parintilor si prejudecatile mediului. #cel om nu-i va fi numaidect sot, ci poate numai "le compagnon". Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nu o cunoaste, viata de provincie, profesoara cu sot functionar, acceptnd tot mai mult mediocritatea, cednd zi dupa zi, uitndu-si nazuintele si dorurile, abrutizndu-se de munca stupida, de absenta aerisirilor, de amanti si copii... - #stfel, duduie, te va nabusi viata orasului mort, pustiu de suflete... *ei uita cartile frumoase... *ei lacrama sau vei plnge, poate, toamna. .oamna c,eama attea amintiri... E stupid... ti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elan universitar si poate vei regreta renuntarile la originalitate... *a veni, nsa, o vreme cnd nu vei mai avea nici regrete... &i numai un sot vulgar si copii. *ei ntelege ca tineretea ti-e definitiv nc,eiata, ca n-ai vazut nca lumea, ca n-ai trecut oceanul, ca esti osndita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o ntrun ceas de oboseala sau de lasitate plictisita... *ei duce viata obscura si mediocra a tuturor celor care si fac, tineri, visuri ca ale d-tale... 'u vei pastra cel putin nici constiinta nfrngerii.. *ei uita tot, tot, n mediocritatea sura Si invincibila...

!7" 8e ce m-am ntristat si eu, prevestindu-iH Si de ce simteam realitatea j cuvintelor, pe care i le rosteam deprimat eu nsumi de soarta eiH.... &nd am privit-o iar, plngea. 2lngea, de aceasta sunt sigurK j lacrimile i alunecau blnd pe obraji, si din oc,ii ei se revarsau tristeti i de mare moarta. # izbutit sa vorbeasca, zmbind. - 8umneata glumesti. 'iciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui &ezar 2etrescu. - #sa spun toti si toti sfrsesc acolo. 8umneata vei suferi mai mult, pentru ca tiai planuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. #tt... Iar a lacramat. Mi-era mila de oc,ii ei, dar simteam atta bucurie salbatica sa-i prevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare... - &a sa supravietuiesti, ai nevoie de o vointa si o perseverenta n nebunia renuntarilor, cum d-ta nu poti atinge, niciodata... 2entru ca esti femeie, si esti sensibila, si esti capricioasa... - *oi gasi un om4... Dmbii. &e era sa-i raspundH &a sa sfrsesc, am glumit. - 2un ramasag ca n trei ani vei fi casatorita n provincie, si ca nu vei fi fericita... 2recizez, resemnarea nu nseamna fericire... mai ales la anumite femei... Ea a desc,is alene poarta. 5 istovise att drumul de la manastire... #m plecat singur pe strazile pustii si reci. ncepuse vnt de zori. Ma simteam singur si puternic. &u pumnii strnsi, cu oc,ii ridicati, alergam. Eram fericit. '-am putut adormi. #m cobort din pat si, nainte de a ncepe lucrul, am scris1 "<urnal intim de primavaraK astazi, 6lorii, ncepe o viata noua pentru mine". 8ar m-am ntrebat1 de ceH- #m nteles ca dadeam prea multa nsemnatate unui fapt ca oricare altul. Si am rupt foaia caietului. Dorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. 2oate eram singurul care veg,eam. Si eram fericit. !7: IW. 5 &/E#M# 'ISM#4 a nceputul Saptamnii 2atimilor am ntlnit mai multi colegi din cerc, care miau comunicat zvonuri asupra disparitiei mele din e-cursie. 2resedintele a fost nelinistit tot drumul. Ma astepta la fiecare gara. Eadu a venit c,iar n dimineata aceea sa ma caute. # ramas uimit cnd i-am povestit ntmplarea. &redea ca i ascund. - 'umai attH -8a. - 5ri esti prost, ori esti ndragostit, ori esti nebun... 'u ramne oricine noaptea cu o fata, care i place, n padure... #i pierdut o ocazie. 2entru ca era Eadu cel care ma mustra, am ncercat sa-i e-plic ca la fiecare mprejurare eu caut solutia cea mai perfect etica, cea mai frumoasa si cea mai noua, si cea mai eroica. # fost mult mai frumos drumul pur n noapte, alaturi de o necunoscuta, simtind cum mi ajunge prietena, dect oricare alta serie prelungita de mbratisari, sfrsite, poate, cu o siluire pe brazde. #ceasta o putea face oricine. 8e ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le pot nfaptuiH 8e ce eroul sa fie . nteles ntotdeauna ca o bruta, cnd depasirea nietzsc,eana catre supraom se poate face pe calea mplinirii celor mai nebunesti porunci eticeH 8e ce sa nu ma deprind cu necesitatea cotidiana a eroismului, astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroicaH Eadu mi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile se-ualeK nu ma putea banui de castrare, de timiditate, de insuficienta. #sadar, purtarea mea nu fusese poruncita de slabiciune, ci de fortele spirituale ce-mi stapnesc constiinta. 8e aici, o serie de tlcuri date crestinismului1 si Eadu parea ca ma

ntelege si ma e-plica. 8esi, adaoga, el n-ar fi putut face nebunia aceasta. - &elor care n-au ndurat niciodata lupta pentru mplinirea unei absurditati li se pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea, am nc,eiat eu, crunt, privindu-mi prietenul. 2este cteva zile, putin nainte de apusul soarelui, am auzit rsete si batai n usa. *enise 0ibi si fata cu oc,i verzi. .ie pot sa-ti spunK o c,eama 'isPa . 'umele mi lumina, deodata, amintirile. Stiam unde o vazusem, la Scele, pe cararea alaturata liniei ferate, cu sase ani mai nainte. #vea roc,ie scurta de adolescenta si fugea printr-un lan. 3n domn carunt o strigase1 "'isPa4 'isPa4" n dupa amiaza aceea, eu ma ,otarsem sa-mi !77 nc,in viata c,imiei. egasem juramnt cu mine nsumi sa nu-mi pierd B vremea cu nimic altceva. 2e cea dinti fila a unui caiet <urnal, scrise- ! sem, n dupa amiaza aceea, cea dinti porunca1 "'u voi iubi4..." #mintirea mi ratacise sufletul ntr-o vara singuratica, ntr-un sat de < munte, printre ncordari si nostalgii de mult apuse. *izitatoarele mele ! ma priveau fara sa-mi nteleaga umbrele fetei, amare, amare. - 'u-ti pare bine ca am venitH 'isPa ti multumeste nca o data... - asa-ma sa spun eu... #m venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragut acum cteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos, desi la plecare te-ai suparat si mi-ai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura ca le regreti... #m ngnat cteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. 'isPa se uimea n fata fiecarui raft. Scotea cartile, rasfoia, admira, e-clama. - Ma primesti bibliotecaraH Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile... Spune da4... - 0iblioteca nu poate fi rnduita de mini straine. - mi pare bine ca stii si asta4 &redeam ca s-a suparat, dar i zarii oc,ii zmbind. - &u dumneata nu stiu cum sa ma port, marturisii eu. 8aca ti vorbesc sincer, te necajesti, daca ti vorbesc rezervat, ma suspectezi... - *orbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena... #m rosit de bucurie, dar m-am prefacut ncurcat de intimitatea pe care mi-o vadea si mi-o cerea 'isPa. - Stii ce se vorbeste asupra noastraH &a a fost o ncercare de rapire neizbutita. #uziK ca si cum ar fi fost numaidect nevoie de rapire4... 0ibi, prietenul tau, care s-a purtat revoltator de cast, sa fie nvinuit de abuz... 8e ce "revoltator" lnga "cast"H I-am vorbit 'isPai despre imboldurile mele etice. I-am spus ca, n constiinta-mi, faptul acesta e concret si viu, nu luat din carti, nici mostenit din copilarie. Eticul e o descoperire, o cucerire de a mea n ultima iarna. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticeste cu un rigorism uscat si absurd, cu un moralism pedant si fals, ca tot ce e poruncit de familie si scoala prin teroare. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca o nc,eiere de e-periente. - 8ar aceasta nu o face nimeni... - #u facut-o altii, naintea mea. 8e ce sa nu o traiesc si eu, nca o dataH... &rezi numaidect ca a avea o constiinta cu valori etice nseamna a fi castrat, mbatrnit, nesimtitor sau imbecilH &rezi ca etica nu poate vietui alaturi de pacat, alaturi de ispiteH... - 5preste-te, opreste-te ca nu mai nteleg... 8e altfel, ma simt att de straina... - 6emei?@a nu poate e-perimenta eticul.

!7C - Si dumneavoastra, barbatii, putetiH - 'u toti1 o elita. .rebuiesc serii ntregi de e-periente ca sa prgu-iasca un suflet masculin. &ti le suporta, mai ales acele e-periente care primejduiesc viata, somnul, linisteaH... Seara se pogora lin n mansarda. &ea dinti seara de primavara cnd ntrziau sus, la mine, studente. '-am vrut sa le-o spun. 'isPa m-a ntrebat daca am tigari. 'u fumase pna atunci, dar simtea un dor sa fumeze... 0ibi refuza cu ncapatnare. acramnd, zmbind, frecndu-si pleoapele, cu sprncenele mobile, sfrsi jumatate de tigara. #laturi de restul meu, o pusei ntr-un plic si scrisei data. - &e faciH - e pastrez... - 6armeceH - 'u, amintiri. #m rs, nveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului, ani dupa ani. &obornd scarile, 'isPa m-a ntrebat daca ma poate vizita. - #i cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti... E reconfortant... I-am spus ca n anumite zile, cnd am mai putin de lucru, primesc cteva ceasuri. - Si care sunt zileleH - 'iciodata nu m-am gndit sa le fi-ez. - &u alte cuvinte, nu vrei sa ma primestiH - Mata e-agerezi. - Ei bine, nu te speria... n-am sa vin... 3mbrele care mi-au ntunecat oc,ii, nu le-a observat. - Si eu care credeam ca ne vom mprieteni... *oiam sa-ti prezint si pe *iorica... 'u stiam ce sa-i spun. .aceam, ncruntat. - 'e putem ntlni cteodata... - Mersi, esti prea dragut. # plecat, rznd nepasatoare. 0ibi mi-a spus1 - Sa stii ca de acum i cu adevarat suparata... Seara, un bilet de la Eadu1 "Mine merg cu 'onora la cinematograf. *rea sa vii si tu. nainte de cinci, la mine". 0iletul m-a bucurat ca o mntuire. 'u mai vazusem pe 'onora din 8uminica 6loriilor. mi amintii mbratisarea zbucnita printre sicrie, cu buzele 'onorei scrijelindu-mi buzele... !7+ W. ?@/E3EE SEW3E E #m iesit din cinematograf buimacitK 'onora mi-a fost alaturi. Eadu se ratacise printre primele banci. .rei ceasuri am prelins pumnul pe carnea 'onorei. *oiam sa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios. Ea se alinta, tremura fierbinte. i g,iceam uimirea1 eu, si euH... ntrebarea ma mustra si pe mineK nu voiam sa raspund, stapnit de ncordari. 2e 'onora nu o putea dect bucura descoperirea. Se prefacu ca-mi sopteste, cu capul plecat, si ma musca de brat. #ceasta nu poate nsemna dect bine, gndeam eu. 'e-am despartit privindu-ne n oc,i, ea fierbinte, eu ncruntat. # doua zi, 'onora a intrat din nou n mansarda. Si-a regasit jetul lnga soba de zid. # desc,is ferestruicile n primavara. Edea, cu par ntunecat si oc,i n cearcane. Era prea calda, si genunc,ii prea ispititori, si n sufletul meu nelinisti se voiau uitate. 0ratele i-au frnt trupul, si-au alunecat buzele pe umeri, pe sni. 'onora palpita, fara sa se mpotriveasca. a un zvon din strada, a tresarit. - 8aca vine cinevaH

- #stazi e *inerea Mare... 'imeni nu se gndeste la mine... - nc,ide, n orice caz, usa... 'u ma asteptam sa ramna att de lucida. &nd m-am ntors alaturi, copcile de la umeri erau desprinse. #ceasta mi dadu curaj, desi stiam lot ce ngaduie 'onora. - 0aga de seama, nu te enerva prea mult... 5 sarutam, o sarutam. Snii i erau goi sub desfatare, bruni si calzi. 2ulpele attau mngieri ndraznete. 'onora nc,ise oc,ii si-si musca buzele. I-am spus atunci ca stiu ce vrea. 'onora m-a rugat sa tac. Mi-a poruncit sa ramn cuminte, sa nu ma tulbur inutil. - #i sa ncerci nebunii... I-am amintit ca i sunt un prieten de al carui cuvnt nu trebuie sa se ndoiasca. 'onora tresarea, i suierau cald narile. 3n spasm i nserpui trupul, zvrcolindul. Snii i ng,etaseraK i mngiam cu obrazul, cu buzele. .remurau, smeriti si provocatori. ntrziam c,inuit, cu oc,ii orbiti de caldura pntecului. 2relungeam asteptarea cu musc,i n febra, cu lumini tulburi sub pleoape. .rupul 'onorei era tot mai aproape, tot mai nelinistit n c,emari. ;uri fierbinti i-au alunecat pe pulpe. ...Seara, dupa ce a plecat 'onora, m-am privit1 oc,ii mi licareau sur n cearcane, fata mi-era palida, parul umed. mi simteam creierii grei, madularele istovite. .remuram. Si nu eram linistit, si nu ma nseninam!CG 'onora venea aproape n fiecare zi si nc,idea singura usa. *enea la ceasuri cnd nimeni nu ndraznea sa ma viziteze. Si jocul ncepea cu aceleasi ndrjiri, cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care l framnti si nu-l stapnesti. 'e desparteamK ea linistita, eu torturat. 2e 'isPa nu o ntlnisem, nici nu mai voiam s-o ntlnesc. #flasem ca parintii ei au locuit n 0asarabia, apoi la &raiova, apoi la 0rasov. S-au resemnat sa nu intervina n viata si nazuintele singurei lor fiice. 5 vara ftizica i daruise, nca din viata, casa pe care 'isPa o nc,iriase unei familii prietene. #vea .iestui bani ca sa plece, dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. *oia sa aleaga. 0ibi se mprietenise tot mai mult cu ea. Mi-a marturisit, la un colt de strada, ca 'isPa e adorata sau urta de fete, ca irita baietii sau i ndragosteste. 0ibi mi-o lauda e-altat. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit 'isPa, de e-amenele ei, de licenta la care de acum lucreaza. ntelegeam ca si 0ibi o adora. #m ntrerupt-o. - 8e ce-mi e-agerezi toate calitatile 'isPai, crezi, poate, ca am sa sfrsesc prin a ma ndragosti de eaH... - 'u se stie, zmbi 0ibi. 8e ce mi s-a nfiorat sufletul ca mngiat de g,eara streinaH... #tunci am simtit ndrjindu-se ,otarri vec,i, otelite de ani, de toamne, de singuratati. Mi-au umbrit oc,ii viziuni pustii de balti n amurgit, pe care le cutreieram n luntrea cu tovarasi tacuti, cu priviri pe cer si gnduri pe ape. Mi-am amintit mireasma pietrei sub stele, singur cu muntele, veg,ind pe jnepeni zorii. Eatacisem mult, salbatic, si toate pornirile, si toate tristetile, si nfrnarile - nemarturisite - mi picurasera ntr-un suflet coplesit printre celelalte suflete, desfatari si amaraciuni. Si ele ma nfiorau proaspete acum, la un cuvnt al fetei cu zmbet. &t mi ngaduia 'onora, lucram. #m nteles ca mngierile ei nu le priveam ca o ispita ce biruieste, ci le porunceam din vointa mea, pentru nelinistile ce nu se limpezeau. S-ar fi spus ca 'onora nu era dect trup c,emat sa astmpere c,emarile sufletului. Si nu le astmpara, si ele se risipeau nlauntru-mi, silinduma necontenit sa-mi amintesc ,otarri pentru ceasuri grele. 0anuiam ca se lamureste o criza, dar nu voiam s-o nteleg. 'u voiam sa ma

gndesc la 'isPa. #vea prea mult din ceea ce gndisem eu, attia ani. Iar acum - cu ncordari ciudate n suflet, care nu ma ntovaraseau dect n singuratate, si care ar fi pierit o data cu apropierea 'isPai -nu-mi putea aduce dect piedici. 5 doream prietena, si mi-era teama. 'u de mineK nu o puteam ndragi. Mi-era teama ca primavara, vorbirile n doi pe alei, rasariturile de luna, austeritatea sentimentala n care vie!C! tuisem mi vor ridica nencetat ntrebari, doruri, nostalgii, care mi-ar fi I c,eltuit timp si truda ca sa fie alungate. 'u stiamK dar daca Eadu iubeste pe 'onoraH Eupeam o prietenie, fara c,iar mngierea ca e rupta de dragoste. Ma stnjeneau privirile lui Eadu. Ma simteam vinovat, nu pentru ca primeam pe 'onora, ci pentru ca o primeam fara sa-mi fie draga si fara sa simt, ca mai nainte, pofta carnii ntunecate si fierbinti. ntr-o zi, cnd Eadu a fumat si a tacut mult, i-am surprins oc,ii abatuti, tristi. #m rs aflnd ca e ndragostit. .rebuia sa rd. 8in liceu, Ea--du se ndragostise de surorile tuturor prietenilor, de profesoara de engleza a lui 2etre, de trei "stele", de o actrita. a 0rasov iubi oc,i nostalgici n cabarete. In toamna aceasta a iubit iar, fara sa ne spuna nume. - # cta oara iubesti acumH am iscodit eu. - 'u stiuK iubesc. Spunea taina aceasta cu o indecenta care ma facu sa rosesc. Eu socoteam ca anumite cuvinte nu trebuiesc rostite nici sufletului drag, nici siesi. - Iubesti pe 'onoraH... - 'u. 2e ea am iubit-o asta iarna. 8ar am facut r auK e perversa si capricioasa. Ma gndeam1 prietenul meu osndeste capriciul... - *iorica... #m rs, l-am sarutat. 2rietena 'isPai era mica, fina, cu oc,i mari si limpezi, luminata, cu fruntea alba sfrsita sub parul strns la ceafa. #m cunoscut-o la biblioteca, n fata unei colectii de reviste filologice, alaturi de 0ibi, care se gndea la #ndrei. #proape s-a rosit cnd mi s-a prezentat, n ziua filtrata prin ferestre reci, mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. #vea umeri cald arcuiti, brate albe, gesturi blajine. 6runtea si oc,ii i zmbeau. 0uzele ascultau ntotdeauna. Si Eadu o iubea... - #i sa-i spuiH -'u. - #tunciH - #stept sa-mi treaca... - 'u e asa ca are sa treacaH... - .otul trece, mi amintii eu din /eraclit. 8ar cum de ai iubit-oH &nd ai cunoscut-oH - Mi-a prezentat-o 0ibi. n noaptea aceea am visat-o, desi eram baut # doua zi m-am gndit la ea. "6oarte simplu, mi-am spusK o iubesc4 8aca i c,emam numele pe vreo melodie trista, ma ntristam. Eu stiuK asta e iubire... !C$ ;ndeam si eu cu Eadu1 iubire... si ma bucuram ca n-am c,emat nici un nume pe melodii triste, ci numai le-am rostit. *azndu-ma resemnat sa-l ascult vorbindu-mi de dragoste, Eadu ncerca ntrebarea care l ispitea de ani. - .u ai sa iubestiH... 2rimii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns. - 'u cred... - #i sa fii fericit.

- Stiu, mintii eu, zmbind trist. Eadu mi surprinse zmbetul. - Iarta-ma, ai sa spui ca sunt stupid... 8ar eu nu te ntelegK de noua ani, de cnd ne cunoastem, tu iubesti o singura fata cu o putere care ma nspaimnta. &um nu ai ostenit noua aniH Si cum nu te-ai plictisit asteptnd-oH... #m rs mult de gluma prietenului meu. El marturisea ca banuise la nceput o taina, poate o aventura din adolescenta. 8ar nu tradasem niciodata un nume, o amintire. Si cu toate acestea, faptura mea toata i spunea ca iubesc. 6ata mi-a ramas aceeasi masca. 8aca prietenul meu mi-a ntins o cursa, i-am scapat. 'u are sa stie niciodata adevarul. 8e ce sa-l stieH ntr-o dupa-amiaza, prin mai, 'onora nu si-a mai desc,eiat copcile de la umeri. #m plecat amndoi pe bulevarde, spre parcuri. *orbeam eu, mult si nestapnit. 'onora asculta, cu buze umede. a un colt de strada cu trotuar curat, 'isPa ne-a vazut trecnd. 'e-a privit mult, zmbind. 8e ce m-a durut ntlnireaH 8e ce nu stiam ce sa mai spun 'onorei, care se bucura, pentru ca ne vazuse 'isPaH Eram trist, trist. Eram abatut. S-ar fi spus,ca mi se sfasiase o nadejde, un dor de nimeni banuitK nici de mine. 'onora vorbea, vorbea. Eu ascultam, urmarindu-i pasii prin alee. M-a sarutat napoia unui pavilion pustiu. #m primit sarutarea cu salbatica pofta, muscndui buzele. 'onora se alinta. Eu voiam sa rd, voiam s-o sarut. Si o sarutam, o sarutam... Iesind din parc, pe mine ma copleseau mustrari1 trebuia sa alerg dupa 'isPa si sa-i spun. Surprinzndu-ma gndind, m-am ntrebat1 sa-i spun sa nu creadaH... .oate acestea sunt capricii sentimentale, mi spuneam. Si, porun-cindu-le sa dispara, ele dispareau. I-am spus 'onorei ca se apropie e-amenele. Ea a nteles, pentru ca tti-a privit batjocoritor. 8e atunci, nu ne-am mai ntlnit. !C% WI. 2EIE.E'3 ME3 I30ES.E #m un prieten nou, am un prieten nou4 #m sfrsit liceul mpreuna. #m fost attia ani tovarasi. 8ar din primavara aceasta, ce se nc,eie nflacarat, el mi-e un prieten nou. 'u- I mele lui nu poate fi dect1 prietenul meu4 #m multi prieteniK dar el e ! prietenul meu nou. El e singurul prieten. ui i mpartasesc si o carte de poezii, si o carte cugetata. 'u ma urmareste ntotdeauna, dar ma ntelege 2etrecem nopti de mai, vorbind, vorbind. Eu i destainui manuscrise de nimeni cunoscute. El mi citeste versuri pe care niciodata nu le va publica. &eea ce gndesc, i spunK ceea ce simte, mi spune. Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. 2oate si el gndeste gnduri pe care am sa le stiu. 'e-am descoperit ntr-un amurg, la mine, n mansarda. El iubeste. Si i-am spus cuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. 8oamna pe care o iubeste, am cunoscut-o ntr-o librarie. &iteste mult, se nc,ina lui 0eet-,oven, stapneste somnul, n nopti singuratice, cu clavirul alb. S-au ntlnit la munte si s-au iubit. Sotul doamnei e ar,itect. 2oate ntelege-dedesubtul prieteniei pentru tnarul nalt si blond, care-i asculta slavind Sonatele. 2rietenul meu era un student ca toti ceilalti1 blond, nalt, placut, cu lecturi, cu talente. 8ar a iubit pe doamna, si a iubit pe 0eet,oven. n sufletul lui s-au iscat dezlantuiri de potente. #m nteles aceasta n dupa-amiaza n care ne-am ntlnit. *orbea cu atta patima retinuta, cu atta ncredere n fortele si nsusirile lui alaturi de dragostea doamnei... Iubind, tnarul blond a ajuns prietenul meu. 'u-l mai recunosteam. Era att de

naltat, de nelinistit, de ,arnic. 'e ntelegeam att de bineK eu, care nu iubeam... 'u mi vorbea dect arareori de dragostea lui. mi povestea c,inul nceputului, cum a luptat ca sa uite, si nu a izbutit - pentru ca cel ndragit nu se uita -, cum s-a torturat gndind doamna alaturi de sot, pe ea I care nu o ntelegea dect alaturi de 0eet,oven. Si doamna care nu-l ere-l dea, si apoi cel dinti sarut n fata clavirului ce purta nca arpegiul minor... Si serile lor, n lipsa sotului, pe blana din salon, el daruindu-i versuri, ea improvizatii ntre &eaiPovsPi si ;rieg... Si juramintele lor, pe care el le crede... S-a regasit si s-a mplinit din dragoste. 8e acum, nu-si mai risipea timpul. Muncea n biblioteci, iar serile se ntlneau. El voia sa realizeze seria fagaduita de lucrari. .otul era acum c,emare, ndemn la viata si f !C9 opera, din dragoste. &redea n el si n iubirea doamnei. # crezut n mine dupa ce s-a convins ca l nteleg si l pizmuiesc. I-am spus ca l piz-muiesc, sincer. 8oamna lui e un e-emplar att de rar, minteam eu... 'optile calde, n nceput de vara, cu prietenul meu nou... &um au trecut, si cum nu se mai pot, niciodata, ntoarce. Eu, aici, scriind cartea ntiei mele tineretiK el n miez de tara apuseana, purtndu-si tortura sufletului care voise sa afle zarea dragostei. 8ragostea i aprinsese ambitii si doruri, i daruise puteri de munca nebanuita. # urmat ceea ce trebuia sa urmeze, si att de curnd... 8oamna cu mini albe n claviaturi i spunea ca l iubeste, si nu-l mai iubea. &ine stie, cine stieH... 2rietenul meu a fost purtat de pnzele deznadejdii care ntuneca si ucide. I-am fost sprijin, cel care a plns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre. # fugit. #ni din el se vor risipi1 o stim amndoi. 8ar tot ce a adunat din dragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios. l astept. 8e ce am ntrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabitaH n nceputul acela de primavara, prietenul meu era fericit. Eu gndeam1 daca pe el apropierea doamnei l-a creat din nou, daruindu-i du, de barbat, ce se va petrece cu mine, cu fericirea pe care as ntlni-o eu n dragostea sufletului de fataH... Ma ntrezaream mare, mare, crescut n bucurii. Si gndul asteptarii ma nelinistea si ma mngia. WII. 63E.3'# # S&/I. n miez de vara, cu prietenul meu nou, am ajuns la sc,itul cu pestera. #m ajuns pe ploaie, rece, aspra, rea. &oboram avntati 6ietrele #lbe si nu vorbeam, ci numai ne ncordam madularele n mers lung. #m adormit n odaita cu peretii albi si o lumnarica de ceara galbena. #fara, n munti, se dezlantuia furtuna. #m adormit cu du, aspru deasupra asternuturilor noastre. n odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat. Si era senin n oc,ii nostri, si desfatare n truda noastra. Si furtuna crestea n munti, si se nvalmasea cu noaptea, si fulgerele nalbastreau peretii, si auzeam ploaia, si auzeam izvoarele. Iar n visele noastre se tnguiau vedenii. .rasnete n brazi ne-au desteptat. 6erestruica tremura smerita n 2loaia repede. Si vntul napastuia urlete de si,la, si izvoarele rabufneau c,inuind ca mnate de isme. Si g,iceam n jurul nostru rs de munte. Si !C" parca padurile erau batrni nviati. Si din scorburi se nserpuiau g,earei lungi, strivite pe sub pietre ca viermii. Si muntele, si scorburile, si batrnii, si apele se ndrjeau asupra sc,itului. 'e nspaimnta apro- < pierea pesterii. 5 banuiam fara sfrsituri, o banuiam ntunecata si j umeda, tresarind sub picaturi. 2rietenul meu era palid si nfrigurat, si la lumnarea galbena a citit rugaciunea

Sfntului Ioan. umnarica plpia umilita de vnturi. *nturile purtau norii si purtau fulgerele n pustietati. &t a durat tacerea noastraH... 'ici unul nu ndrazneam sa ridicam oc,ii catre celalalt. Se nsenina. Daream stele stralucind. 'oaptea mblnzise muntii, care si tnguiau acum nfrngerea. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica, coborta din veacurile g,etei. #m desc,is ferestruica fara sa rostesc un cuvnt. M-am asezat pe patul alb. Eram ostenit, si n suflet mi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasi g,eara ce risipea ntuneric. #steptam. 2rietenul meu a oftat, tresarind. # privit, apoi, pe fereastra, n noapte. Sus, pe stnca din coasta sc,itului, un brad fulgerat astepta smerit zorii si mirarea calugarilor. R 8imineata, dupa ce am sorbit laptele n cesti de pamnt ars, am plecat mai sus. audam amndoi seninul, florile si vntul care se potolise. 2e drum, am ntlnit un tnar palid, cu fruntea uimitor de larga, cu tmple boltite. *enise si el, ca noi, sa locuiasca la sc,it o saptamna. Era student la Matematici si 6ilozofie, dar, suferind de piept, nu se prezentase la nici un e-amen. 'e-am amintit furtuna si spaima. Studentul veg,ease toata noaptea n bisericuta, nc,inndu-se. 'u se sfia marturisindu-se crestin. - &onvertirea mea s-a mplinit n mprejurari stupide. Sufeream prea mult de piept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte. 'u aveam nici curajul sa pier. 'u-mi ramasese dect pofta de viata. Si atunci, am ncercat vindecarea prin &,ristian Science. #m crezut, ca sa ma vindec. 6aptul s-a petrecut la ;eneva, unde mi-am c,eltuit ultimii bani. 2lamnii se nsanatoseau din luna n luna. Minunea, cu temei de magnetism animal, m-a dus la 'oul testament, la teologia catolica, iar acum, n urma, la credinta ortodo-a... 2rietenul meu se e-altase. *orbea despre credinta simpla si mntuitoare, ce se pogoara prin ,ar. Se mpotrivea cartilor, teologiei, filozofiei religioase. *oia crestinismul absolut, pur, credinta fara nici o rezerva n dogmele bisericii. !C: - Surprind o contradictie evidenta n afirmatiile d-tale, ntrerupse studentulK pentru ca, credinta n 0iserica, pe care o marturisesti, e mai mult dect credinta n 'oul testament, pe care de asemenea o marturisesti. #sadar, trebuie sa primesti teologia si, deci, filozofia, o data ce ai primit 0iserica, ntemeiata nu numai pe 'oul testament, ci si pe nvataturile patristice si conciliare. 8aca esti ortodo- pur, nu poti dispretui filozofia si teologia, desi datele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste, nici repeta printr-un proces rational, ci numai printr-o e-perienta... 0anuiam o discutie interesanta, dar deplasata. 3rcam o coasta aspra, sub cer clar. nainte ca prietenul meu sa raspunda, aparndu-se poate mpotriva nvinuirii de protestantism pe care o insinua studentul, am vorbit. - Eu nu cred n 8umnezeu. 8e altfel, gndesc ca nu ntotdeauna crestinismul necesita credinta. &restinismul e o spiritualitate antimon-dena, menita sa calauzeasca evolutia omului catre 8umnezeu, prin rasturnarea valorilor lumesti si nscaunarea valorilor divine. #sa eH - 8a. &restinul moare si nvie n &,ristos, prefacndu-se din om un om de al lui 8umnezeu. Iar cetatea omeneasca, o cetate a lui 8umnezeu. - .ransfigurarea aceasta se face prin e-perienta mistica, iar nu prin dogma. - Iar e-perienta e credinta...

- 'u. #ici e deosebirea si aici se iveste marea mea ndoiala. Eu nu cred, si totusi am avut o e-perienta religioasa, care mi-a pogort n suflet viziuni de crestin, m-a transfigurat, m-a facut crestin... - &red ca nu ai dreptate. &eea ce numesti dumneata "e-perienta religioasa" a fost siguranta mntuirii, adica siguranta ,arului, adica credinta. - Si totusi, eu nu cred n 8umnezeu. - 5 marturisesti aceasta acum, pentru ca te stapneste ratiunea. 8-ta singur ai spus, nsa, ca e-perienta e o transcendere a constiintei rationale. #i crezut atunci, e-perimentnd pe &,ristos. #cum, ti se pare absurda credinta pentru ca o judeci. 8e fapt, daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorta din creier, recunosti si credinta. .ransfigurarea e o depasire ce nu se poate face dect prin ,ar. -Eu nu cred n ,arK marturisii. - .i se pare ca nu crezi. .i se pare ca viziunea omului ca egal de al ?@ui 8umnezeu, pe care o stapnesti, ai cstigat-o singur. Ea nu ti-a fost dect daruita. - #tunci, de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica, cum are 2rietenul meuH !C7 - 5 ai, dar te temi s-o recunosti... - #cum te nseli fundamental, dar nu starui. *oiesc sa-ti spun cum nteleg eu crestinismul. - #cesta-i protestantism. 8e ce e nevoie sa ntelegi d-ta un crestinism nouH E-ista unul singur, etern si infinit. - 3n crestinism actualizat, care e mai mult dect un rit si o credinta, care e ndreptar, criteriu si valorificare. - 'u poate fi dect personal. - #dica eretic, ntrerupse prietenul meu. n mine e-ista acelasi crestinism viu, fecund, creator de valoriK si-l recunosc ortodo- si ecumenic. 'u am nimic personal ntr-nsul. - #cum gresesti si d-ta, vorbi studentul. 5rice crestinism autentic e si personal, prin nsusi faptul functionarii lui n viscere de spiritualitate proprie. - 8omnilor, implorai euK discutiile teologice sunt ntotdeauna interesante. Eu as recomanda c,iar lectura teologiei dogmatice oricarui tnarK se ntlneste acolo o att de pura si organizata spiritualitate, nct c,iar cei care nu vor crede niciodata, care vor studia filozofia sau matematica, pot profita din contactul cu forme si functiuni de gndire complet purificata de gndirea planurilor inferioare, cu gndirea din istorie sau biologie... - #tunci, de ce ne ntrerupiH - 2entru ca plecasem de la crestinismul meu. ti accept nvinuirea d-tale de protestantism, desi eu l simt, prin austeritatea si sobrietatea lui, pur ortodo-. 8ar prefer sa fiu protestant si crestin dect ipocrit fiu al 0isericii. 2na acum nu pot cunoaste un crestinism viu dect personal. - #dica protestant. 6ireste, e preferabil sa fii protestant dect budist sau necredincios. 8ar d-ta ntelegi consecintele credintei acesteiaH 'u le caut n istorieK ti le amintesc n d-ta1 nu esti crestin, tocmai pentru ca te socoti un crestin pur. Eeligia d-tale e pragmatism si magie. - .e contrazici cu cele ce-mi spuneai adineauri. - 'u-ti cunosteam, nca, erezia. - .otusi, lasati-ma sa va spun n ce consta acest crestinism eretic. - 6ii te rog scurt, ca sa-ti pot tine minte toate greselile. - Eu socotesc crestin orice erou al du,ului. 5rice suflet care vietuieste o viata eroica, e un suflet crestin.

- 'u nteleg. - #m sa te lamuresc. &restinul depaseste omenescul, fiziologic si socialH - 8esigur. - Eroul l depasesteH - 8epinde1 ce ntelegi prin "erou"H !CC - &el care lupta cu sine ca sa concretizeze, sa vietuiasca si sa raspndeasca anumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna. &el care ntrece omenescul. &el care renunta la viata celorlalti, ca sa vietuiasca ascetic, ca un sfnt, numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa mplineasca acele cteva ,otarri. - &restinul e astfel si un erou, dar nu oricare erou al du,ului e un crestin. - ndoiala aceasta am avut-o si eu, gndindu-ma la ascetismul indian si la renuntarea budista. Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valori spirituale, ce ntrec spiritualitatea omenescului simplu. 8ar eroismul meu valorifica si actualizeaza premisele crestinismului. - &are suntH - 2rimatul du,ului, conducnd la transubstantializare, prin Iisus. - #i uitat esentialul1 gratia. - ;ratia e esentiala pentru teologi. - nca o greseala. 2oti gasi gratia predominnd n tot 'oul testament. - 'u pot s-o cred. - 'u vrei s-o creziK esti nca stapnit de pagnism. Eroismul d-tale e pagn, cu toate renuntarile pentru primatul spiritualitatii. - 'u poate fi pagn un eroism alcatuit din renuntari, din nfrnare, din e-altarea unei etice crestine. 8ar discutia aceasta ne-ar duce prea departe. 8-tale ti multumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu1 erou. #cum va nteleg deslusit. *reau sa ma depasesc, sa ma depasesc prin e-periente si suferinte, pna ce nu voi mai fi om, ci erou. *reau sa mplinesc o viata nspaimntatoare, vasta, aspraK sa nu se ridice nimeni pna la mine, sa ntrec pe toti cu faptele mele, toate avnd un tlc nepatruns. *reau sa realizez un eroism concret, crestin, iar nu unul de vorbe, de elanuri, de nostalgii. Iata de ce nu sunt pagn1 vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sngele meu, rastignite pentru o nebunie a du,ului. *reau sa fiu nebun, asa cum a fost 8ante si 8on guic,otte. *reau sa pogor vointa ideilor n viscere, sa vietuiesc n lume, asa cum altii se multumesc a vietui n nori. Sa nu ma nteleaga nimeni, dar eu sa fiu erou. Sa pastrez ascunsa taina cea mare, nsutindu-mi, prin tacere, eroismul... - E frumos, vorbi ntristat studentul. 8ar esti pagn autentic n eroismul d-tale, pe care l vrei realizat numai prin vointa. *ointa omeneasca, atunci cnd nu e asimilata, prin ,ar, vointei divine, e prezumtie diavoleasca... - Si totusi, daca d-ta anulezi vointa personala n crestinism, te apro-2ii de ut,er. 8e altfel, temelia e-perientei religioase, n genere, e vointa. .e contrazici si d-ta. !C+ - Eu nu anulez valoarea vointei, dar o cer iluminata de credinta. 8-ta crezi n fortele d-tale, n du,ul d-tale de tnar e-altat. '-ai sa izbutesti nici un act eroic. - #m sa izbutesc, pentru ca vreau. - *orbesti copilarii. 8aca 8umnezeu vrea sa te mntuiasca, aju-tndu-te prin ,ar, ai sa ajungi erou. - 'u cred n 8umnezeu. 'u cred dect n &,ristos, cel dinti si cel mai mare erou al crestinismului. - &u att mai rau. 8ar gratia lui 8umnezeu e mare. 'u te felicita dupa izbndaK nu dumneata ai biruit, ci 8umnezeu. .e-a ajutat. #ltfel, erai nfrnt.

- 8ar ispitele pe care le nfrng, dar suferintele, dar lacrimile, nu sunt dovezi de e-istenta vointei mele efective, personaleH - 'u ntelegiH E un simplu instrument divin. - 2redestinareH - 'uK ,ar nemijlocit si infinit. 'e-am asezat toti trei pe muc,ia muntelui, sub cer senin, nfasurati n vnt. 2rietenul meu tacuse de mult. - .oate acestea sunt discutii desarte. 'u e-ista dect un singur lucru1 credinta... Studentul ntari. - &redinta te face fericit fara eforturi eroice. - 8ar eu nu vreau sa fiu fericit. 'u cred n fericire, cum nu cred nici n 8umnezeuK desi o doresc, cum doresc si pe 8umnezeu. Mi-e teama, c,iar, de fericire. 'u pot dormi linistit dect n primejdie, n nesiguranta, n durere, n plictiseala amara. - 8e ce vrei sa te c,inui toata viataH - 2entru ca astfel pot ajunge erou. - 5 simpla e-perienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism dect toata durerea unei vieti pagne. - #sta nu o cred. &restinul e optimist si senin. - &u ct te vei apropia de solutia crestina, cu att vei fi mai senin... 8ar d-ta nu esti dect un simplu pagn torturat de neputinta convertirii. Mi-e mila de suferintele d-tale. Easpndesti atta pagnism e-asperat de propriile lui elanuri, nct sunt ispitit acum, daca m-ai ntreba1 "&rezi n ,arH"... sa raspund1 "'u4 ti marturisesc, ma ndoiesc de ,ar nu pentru ca am discutat cu d-ta, ci pentru ca am stat n tovarasia d-tale. Esti demoniac." - *reau sa fiu Sf. 6rancisc. - 5 ironie finalaH - 'u 8ar vreau sa ajung cu orice c,ip erou, asadar, sfnt. #ceasta e pozitia definitiva. 2oate am sa evoluez. 8ar n ntelesul de a !+G e-perimental eroismul, realiznd cel putin un fapt eroic. 3n Sf. 6rancisc fara gratie. -Sa-ti ajute 8umnezeu. 8aca nu voi fi nca n sanatoriu sau n pamnt, am sa ma bucur mpreuna cu d-ta. - 8esi bucuria va fi salutata cu lacrimi. - Iata eternul pagnism nostalgic. 2rietenul meu rosti, ridicndu-se1 - #m sa ma rog pentru el, sa creada... 'e-am ntors la sc,it. #m mngiat toti trei bradul despicat de trasnet. #poi, prietenul meu s-a dus n c,ilie. #m ramas cu studentul n matematici pe un trunc,i. El gndea, luminat de un zmbet. - &eea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede. - Eu stiu ct si cum sa cred. 8ar nu cred, ci astept gratia. 'oapte buna... '-am spus nimic prietenului meu. &nd am intrat n c,ilie, s-a mbujorat si a ferit o pagina pe jumatate scrisa. - i scriam ei... Mi-e att de dor... #m ramas o saptamna, citind Evang,eliile si #pocalipsul. Eu aveam n sac un caiet alb, menit unei povestiri pe care nu o puteam scrie. nga caiet, S. 6rancisc si 2ascal. 8upa o saptamna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentul coborse n #rdeal, la o ruda. Mi-a daruit un e-emplar din ;racian, cu o dedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapnit de amintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. -am ntovarasit o bucata de drum, prin padure. Era att de fericit ca are s-o vada...

&nd am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma ntorceam spre sc,it, el cobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. 'e-am amintit urcusul, pe ploaie si ntuneric, cu o saptamna mai nainte. - 8e acum, fiecare cu drumul sau... .receau zile aspre, dure, nemilostive n ndoieli. *ietuiam acea salbatica singuratate pe care o doream din biblioteca mea. 'u vedeam dect pe calugari. 2orneam n fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muc,i, pe carari ce coboara n prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor. Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund n glasurile lor. Iubeam muntii rai si padurile cu putregai 2rintre trunc,iuri. 'optile, ma c,inuiau ntrebari. #veam acelasi raspuns, si c,inul ma ?@ndreptatea sa cred ca sunt pe drumul cel bun. 'u uitam niciodata ca *feau sa fiu erou. !+! 8ar ntrebarile erau multe si crude1 "&e am sa-i spun 'onoreiH" "S fug de prieteneH" "Sa fug de 'sPaH" "8aca am s-o ndragescH" "Sa rup dragosteaH" "Sa ma mutilezH..." #u fost nopti cnd tulburarea ma umilea pna la plns. &riza crestea, crestea n singuratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agoniznd ntr-un pustiu. Sufletul mi era corMesit de marasm, de disperare muta, de sla-?@ biciuni. .otul mi poruncea sa ma ntorc n oras, ntre oameni. #s fi voit sa vad pe 'isPa, s-o rog sa-mi fie prietena buna. #s fi voit sa vorbesc, n jurul meu nu era nimeni. Eataceam, si 2ascal mi se parea rece, si Sf. 6rancisc de nenteles. n fiecare dimineata mi spuneam1 "#stazi voi capata linistea cu care am venit". #dormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea si fericirea prietenului meu. mi spuneam1 "Iata, prietenul meu e fericit. 8e ce sa nu fiu si euH" Si nu credeam n fericire, si o pofteam ca pe un fruct. 8e cte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, mi spuneam1 "#re sa treaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia sa vina Y cu nencredere. 'u era nceputul si icoana ntregii mele vieti singuratatea aceasta disperata si c,inuitaH... 3n amurg nsngernd padurile m-a linistit n cteva clipe. 'u pot zugravi o liniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa, spre renuntare. #m gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei. n seara aceea, la lumnarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenul meu dupa furtuna, am desc,is caietul nenceput si am scris pe cea dinti pagina1 "...Eu mi voi nsemna aici crizele si solutiile mele. 3n caiet pentru suflet, n care oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. 'u mai pot reconstitui e-perientele care m-au bntuit n aceste zece zile, dupa plecarea prietenului meu. 8ar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, mai ncrezator. 8e acum stiu1 cu ct mai mult voi fi coplesit de tristete si de neliniste, cu att trebuie sa ma bucur mai mult. Izbnda va aduce o limpezire dureros de senina, si-mi va mnia fortele. #sadar, nu trebuie sa evit primejdiile1 sentimentale sau cerebrale. Sunt dator, ca sa realizez eroismul, sa nfrunt ispite mari, vaste. &a sa ma mplinesc pe drumul daruit mie, si mpartasit numai studentului si prietenului meu, trebuie sa renunt la fericire. Eenuntarea o voi nfaptui dupa coborrea n lume. Eenuntarea nu nseamna sc,ivnicie. #scetismul va fi pur etic. 'u voi renunta la un lucru dect atunci cnd el mi primejduieste drumul catre eroism. #sadar, nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata. !+$ *oi fi prieten cu 'isPa. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ina voi

ndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pna ce ma va stapni complet. #tunci, voi renunta la 'isPa sau la oricare alta dragoste. -am pomenit numele, pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincerK nu mi-e teama de primejdie. Singura grija1 eroismul. #ceasta nu trebuie s-o afle nimeni. *oi vie-Kui aceeasi viata. 8aca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu att aiai bine. 'umai un nebun supravietuieste mediocritatii. In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. #ccept nostalgia numai n 11nintiri. n fapte, -aceeasi drzenie si ncredere virila. 6aptul trebuie supus eroului. *iata toata trebuie sa se frnga sub nebunia Iui..." WIII. 2 E&#EE #m cobort senin. 5rasul se prguia sub cer de flacari. Strazile, n amiaza, se nalbeau pustii. 5amenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecnd umbra. n mansarda mea, soarele navalise ngalbenind albul cartilor. #m plecat iar, catre stui cu vile n sn de mare. #colo, rasaritul orbeste zarea apelor1 amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisip nfierbntatK amurgul sngera pe dealuri de argilaK seara se iveste o data cu luna, adusa din pustietati sarateK noaptea se limpezeste albastra, nalta. n gara am ntlnit pe Marcu, ntovarasit de un tnar brun si de o du-ciuie. 'u-l mai vazusem din iarna. 'e-am mbratisat, printre perec,i grabite, printre ,amali. Mi-a prezentat noii lui prieteni1 duduia, cu un nume evreiesc complicat, studenta ia Stiinte naturaleK tnarul, medicinist si antisemit. Edea, si as fi crezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la c,eotoarea prietenului sau. 'u mi-a iasat timp de narari si iscodiri. .rebuia sa ne gasim locuri, ntr-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discuta n ti,na. #m aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramnem rezemati de ^ cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la &onstanta. El va ramne n septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. n Marsilia, 2lantele iui are rude. Se va odi,ni si va pleca la 2aris, sase-sapte ani, 2entru Medicina. Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul n vara.?@ -a ndrjit prima cadere. 2ierdea un anK nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. # nceput !+% sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismului comisiei. #tunci, a nceput sa nvete. 5pt luni, a nvatat ceas cu ceas, asa cum nvatam amndoi cu un an mai nainte, n 0iblioteca 6undatiei. 'e-am amintit amndoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Miam amintit attea amanunte, cu un prieten care se despartea... -am ntrebat de ce n-a venit sa ma vada. &nd l-am cautat pe acasa, vecina m-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa. - Mi-a spus Eadu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesc crestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii... Edeam, rdeam. - 6ireste ca Eadu nu ti-a spus nimic din toate acestea... a mine n mansarda a fost doua luni, e drept, sediul cercului. Multi studenti erau antisemiti... 8ar pe mine ma stii1 nu am fost niciodata antisemit. - 6oarte rau, ma ntrerupse studentul cu zvastica. 2rietenului meu Marcu i-am marturisit de multe ori1 un student romn luminat, care nu e antisemit, e las sau nebun. 3n student luminai, trebuie sa fie nationalist... - #bsurd, zmbi Marcu. 3n student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului1 comunist. 8aca nu vom anula noi att superstitiile nationalismului, ale

granitelor, ale neg,ioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anulezeH - .u esti semit si pozeur. #nularea de care mi vorbesti nu te mpiedica sa fii un fanatic al iudaismului. - 'oi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altceva n afara de lege. - E-agereziK aveti mult mai multe nsusiri. 8e altfel, ceea ce m-a ndemnat sa-ti fiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi de un internationalism banal si nesincer. - Internationalismul nu poate fi realizat dect prin iudaism. - 8omnilor, le marturisii, discutia ma stnjeneste. Marcu mi-e bun prietenK sapoi, se mai afla aici o duduie... - 8uduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zmbi studentul cu zvastica. Edeau toti trei de uimirea mea. - 'u-ti vine sa creziH ma ntreba Marcu. #ceasta domnisoara renegata... - 2ardon, asimilata, preciza rznd duduia. - &nd te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare. - 2oporul e tnar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pe pamntul sau. #cum doua mii de ani ar fi fost roaba1 acum, e sotie si stapna, cteodata... !+9 - #ceasta e nca o sclava a crestinismului, socotii ei. - 8in pacate... - 'u vorbi asa, l ntrerupse Marcu. 2rietenul meu e un crestin autentic... - 8omnul nu poate fi crestin. 8in cele ce scrie, l banuiesc pagn, c,inuit ntre #pollon si 8ion=sos. - .e rog sa amintesti si pe Iisus. - 8aca vrei... 8ar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa mai pastrezi o mentalitate primitiva. &restinismul e religiozitate, adica politeism condensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie. - 5 mie de greseli ntr-o singura fraza, ma suparai eu. Mai nti, monoteismul na fost niciodata un politeism condensat, ci e-altarea suprematiei zeului &erului dusa pna la anularea, la disparitia celorlalti. 3n singur zeu, deci, ajunge 8umnezeuK iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoala mitologica. # doua greseala e att de covrsitoare, nct te coboara n oc,ii mei la nivelul oricarui medicinist mediocru si ngmfat, incult si obraznic... - 5,4 ce de complimente4... se minuna, iritata, duduia. - ...2entru ca numai un astfel de medicinist poate confunda e-perienta crestina cu originile religiozitatii. 8-ta nu vezi ce nspaimntatoare absurditate afirmiH 8aca inversezi astfel fazele evolutiei, nu ntelegi ca eu pot sa-ti raspund1 Einstein e un salbaticH - Sa auzim, sa auzim4 se bucura Marcu. - 2entru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria n spatiu la geometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la c,aldeeni, apoi la liniile trase de salbatici pe peretii pesterilor. 8aca teoria einstei-niana si are obrsia n geometria cu trei dimensiuni, iar aceasta n liniile pesterilor... - iniile salbaticilor nu erau stiinta... - .ocmai de aceasta te nvinuiesc si eu1 magia, fetisismul, polite-ismul nu contin o religiozitate autentica, ci numai o serie de fenomene sufletesti care nu au nimic comun cu e-perienta crestina. Identitatea d-tale ntre crestinism si primitivism e de-a dreptul absurda. &oncluzia1 crestinismul nu e-clude nici stiinta, nici filozofia, nici civilizatia... - 2oate sa ai dreptate... n orice caz, d-ta nu poti fi crestin... 8atoria d-tale e sa fii antisemit...

- Stupid. 'u pot deveni partasul unei solutii att timp ct n-am studiat problema. - &ine te mpiedica s-o studieziH - #ntisemitii. 8-ta crezi ca mai pot fi obiectiv cnd se sparg geamuri, cnd se bat colegi evrei, cnd se nc,id colegi crestini, cnd nu mai sunt cantine, camineH... !+" &u att mai mult trebuie sa iei o atitudine. E-pectativa e o lasitat - 0ine spus, zmbi Marcu. .e-am admirat ntotdeauna pentru litica fortei, singura care da rezultate. 'u mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii si prea putin curaj. a 2aris, voi organiza nu r truniri mpotriva Eomniei, ci atentate mpotriva guvernului. 2entru fie care deputat ucis. beau o sticla de sampanie4.., Marcule. l rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit ntotdeauna sa i cut cu tine problema aceasta... - 'u ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul. - #m mult mai mult curaj dect ai banui. #m curajul sa astept.jO/ toria mea e sa-mi ec,ilibrez si sa-mi luminee constiinta. .ara poate sa piara... - .e nseliK tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita probljO/ evreiasca, prefernd sa se afle mai nti pe sine, sa-si creeze critera/ valori... 7 un e-emplu de dezordine. 8aca as fi dictator, te-as mpusca. <O/ pasa tarii de constiinta d-taleH ncordari si depasiOOM clerul tarii.. . n`aste S esti student a 6ilozofie... *orbesti de "si sti ia Medicina. .evcontrazici ia st etnic1 snge, pieK sa abata discu I naivi si sentime rea muit zeitatea medicinei, fara sa mp clegi tu prin libertatea medicini X omnu ?@mi place lela - 8in nefericire 1K-au sc,imbat, li int - 5,.4... si o nteleg gresita. - &ei de la itere mprumut?@ mentalitatea si cunostintele. ?r fi interesant de stiut ce dori Marcul - E interesant integral, ironiza medicinistul. 2oate domnul cred n dragosteH.., - 8esi indiscretia e stnjenitoare, nu ma supar. 8ar nici n pot raspunde. - 6ireste, noi nu ntelegem, rse duduia.,. - '-am spus c,iar asa. 8ar d-stra confundati impulsul se-ual sau colajul, sau acea "s=mpat,ie amoureuse" cu dragostea. 'ici nu ncerc sa intru n amanunte asupra treptelor acestei dragoste autentice. - #r fi interesant, zmbi duduia. !+: - #r fi interesant pentru mine, cu toata gafa pe care constient o fac, fiu motivul legaturii d-voastra, vorbii eu. .oti trei rosira. 8uduia j pe fereastra. Studentul ncerca sa glumeasca. - 2oate crezi ca ne iubimH - Eu nu cred nimicK astept lamuriri de la d-stra, daca voiti sa mi le estainuiti. fireste. *orbi Marcu. Ei sunt studenti de ai viitorului1 pregatesc o casnicie ntemeiata pe Knunitatea inteselor, pagubelor si cstigurilor. - 'u e c,iar asa, se mpotrivi duduia. 8ar eu studiez biologia, eB Suntemibarte buni prieteni... 'e ntelegem... 4 an singur lucra1 ea nu crede nici n nationalism, nici n ^atPmalism...

- Eu cred n stiinta si n tine... .resarii. Spuneau ca nu se iubesc. r-amana cu o declaratie sentimentala, dar o suport ca o ceptie. 8upa cu s-aii cobort la o statie si au cumparat fructe, logodnicii au nas aiaturi, la o fereastra desc,isa, soptind. Eu am vorbit cu Marcu pre anii petrecuti n liceu, despre viitorui lui, despre viitorul meu. El ramne pentru totdeauna la 2aris. Ma ntrista gndul despartirii ive.dfc un prieten. 2entru mine, Marcu nsemna tot ce vietuisem i dur, mai vini, mai sumbru in adolescenta. Mareu mi amintea de /tiile si infrnanie, si iectunie, si maturizarile mele dureros de prei lungul e-perientelor cautate si e-altate. #cum, pleca. &ine Iaca ne vom mai ntlni n acesti cinci ani, ct timp Marcu nu se arce m taraH... 2riveam amndoi, zmbind, cmpurile sub soare. #poi am tacutK el Ondunle lui, eu cu ale mele. 2oate si marturisea1 "5mul acesta mi .urnd, un strain"". Eu ma ntristam. "&u Marcu ma nteleg tot mai ! an, ei cu medicina si cartile anar,iste, eu cu viata mea launtrica. Eu K cred uscat, simplist, spiter. el ma socoteste mistic, istoric, ,alucinat. Kre din noi are dreptateH"... .'umai eu. raspundeam. Marcu a evitat, epicureu nnascut, rafuie-Ne spirituale, pasii pe drumuri neumblate, curajul absurditatilor, nebunia contradictiilor, a e-perientelor ucigatoare 8reptatea trebuie sa fie a Qea, pentru ca eu am suferit mai mult. Seninatatea mea e amara, dar e tfectiva. # lui a mincinoasa si presarata cu ndoieli care niciodata n-au a<uns intense si definitive. Marcu e un prieten care pleaca. Eu, un tnar care asteapta, nca, nfruntndu-se." !+7 ;ndeam si nu-i spuneam nimic. .renul despica sesuri cu flacari albe. Daream gari, oameni plecati sub povara verii, fntni la rascruci de drumuri, care adulmecnd orizonturi. "Iata, aceasta e tara mea", gn-deam. Si Marcu privea, privea. 2oate l nduiosa despartirea de tara n care i s-au nascut si iubit parintii, n care a copilarit, pe strada cu soare mult, n orasul cu fabrici. 2oate si amintea liceul, si prietenii lui, si studentele de la biblioteca, si toate renuntarile ndurate, si nostalgia sfrsiturilor de petreceri, si noptile de 2urim, cu mine alaturi, colindnd vecinii n dominouri negre... Si idila nabusita plapnd... Si moartea bunicii lui, Estera... #m tacut amndoi, pna aproape de seara. Marcu a zmbit si a nceput sa-mi istoriseasca viata pe care o va vietui la 2aris. #poi, catre perec,ea ce soptea la fereastra1 - &red ca amndoi sunt nebuni. El spune ca e antisemit, ea se lauda cu stiinta. 8e fapt, se iubesc. Si nici unul, nici altul nu vor sa renunte la minciuna. 2oate ca, ntre ei, si-au marturisit. Sunt ndragostiti ca doi adolescenti sentimentali... Dmbea rautacios. - .u ai sa iubestiH - '-am sa fug de ea, marturisii. 8ar gndul meu de dupa iubire n-am sa tiY! spun. - 8e cnd te-ai convertitH - 'u ne-am vazut de mult... - 8esi n liceu pareai vesnic ndragostit... #i cazut si tu... mediocru... mediocru... - 8aca iubirea lui 8ante si a lui 8on guic,otte e cadere, atunci am cazut... - 'u te nteleg... S-apoi, ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta... - 8esi nu e literatura...

Marcu dadu din umeri, zmbind ostenit. #m tacut iarK el citind jurnale, eu asteptnd noaptea. n gara, ne-am mbratisat. 2e mine ma ispiteau lacrimi. - Marcule, parca ai pleca pentru totdeauna... 8e abia ma stapnesc... - Sunt magulit... 8ar mai ramn n &onstanta trei saptamni... 8aca vrei, viziteaza-ma. - 'u, e mai bine sa ne despartim acum. #m strns mna logodnicilor, care ma priveau fericiti. &nd s-a apropiat trasura, Marcu m-a c,emat. - 'u uita sa-mi scriiK am sa-ti trimit adresa. Scrie-mi despre Eobert, despre Eadu, 8inu, 6anica... Scrie-mi despre ai nostri... si profesori-despre toti... r+C I-am fagaduit. "El are sa-si poarte tara acolo, n 6ranta, din scrisorile mele", gndeam. Si prieteni vec,i, si colegi din liceu, si fete de profesori ma mpresurau n noapte. Iar n sufletul meu stapneau tristeti de adolescenta pustie. XIV. SFRSIT DE VACANTA 8in cerdacul vilei mi odi,neam oc,ii pe mare. Ma surprindeam tot mai des cu oc,ii pe mare si cu foile cartii rasfoite de vnt. In cele dinti zile n-am voit sa caut pe nimeni, la restaurant, n parc, la cazinou. Si banuiam ca sunt cunoscuti n satul cu vile rasfirateK 0ibi mi spusese ca o va ntovarasi, cu #ndrei, pna n septembrie. Ma mbujoram de cte ori gndeam ca voi ntlni pe 'isPa. mi porunceam sa citescK si iarasi, diminetile, mi porunceam sa cobor pe plaja, s-o caut printre trupurile sub soare. .rebuia sa nfrunt primejdia, spuneam. 8ar 'isPa nu era o primejdie. Eu o voiam prietenaK nu ntotdeauna izbuteam sa-mi ascund tristetea amara a biruintelor. mi spuneam ca o prietena nzestrata cu suflet nalt va alina asprimea sufletului meu. 2orneam aproape de amurg, singur, pe cararea ce duce printre stnci. ;azda ma socotea un mizantrop precoce. Eu voiam, numai, sa pogor n mine vraja tainica a soarelui ce apune. 8escoperisem de mult ritulK soarele ce se stinge mi-era ndemn, regenerare, bici. Ma ntorceam seara, o data cu stelele. Mneam cele ce-mi dadea gazda, bucuroasa ca platesc ct mi cere si nu ma plng de nimic. 2lecam iarasi, noaptea. 8e la cazinou se furisau, printre vile, melodii cu ispite. e g,iceam ntovarasite de lumini, de zgomote, de miresme. 8e ce ramneam singurH... ndragisem un colt cu stnci pravalite n mare. #pa se linistea sub luna. 2iatra era rece si cerul nalt. #steptam acolo vntul. Ma ntorceam acasa tremurnd, cu gulerul de la ,aina ridicat. #prindeam lumnarea alba si citeam, n fiecare noapte, singura pagina pe care o scrisesem n <urnal. #dormeam cu viziuni ciudate1 oceane, ostroave, deserturi, orase cu turnuri, rasarituri, arsite, naintea si napoia mea. Eataceam singur, cu fruntea n vnt. 8upa o saptamna, am cobort, seara, pe plaja. Daream 2erec,i putine. 0atea vnt dinspre mare. Miam nc,eiat ,aina si am 2asit n sus, spre stncile mele. Ma grabeam, fara sa nteleg pricina grabei. M-am ntlnit cu un tnar, n pantaloni albi, eleganti. 'u ntelegeam de ce ma priveste banuitor, suspectndu-ma. .narul alerga na2oia-mi. "2oate m-a recunoscut", gndii eu. M-am ntors, asteptndu-l. # frecut pe lnga mineK m-a privitK un strain, grabindu-se pentru ntlnire. !++ #m pasit tot mai ncet. mi zaream stncile, negre n albul arg al apei. Ma gndeam1 "'u mai am nici un rost la stnci, acum, plictisesc o perec,e"...

*oiam sa ma ntorc. 8ar paseam nainte. .narul cu pantaloni albi se oprise, jumatate n umbra. -am z o tovarasa. Mam ntristat. #m trecut prin fata tor fara sa-i prive oc,iul s-a mpotrivit, s-a ntors. -'isPa4... Eram palid, palid. Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovitK ca nu mai aveam nici un rost, ca viata era vana si ,otarrile copilarii. 'isPa a alergat, mi-a strns mna, a vorbit, a rs, mi-a spus pr m-a prezentat. - 2auli cel mai bun prieten al meu... Eu am rositK minciuna ma desfata si ma alina, n noapte. 'isPa era entuziasmata de capriciul soartei. - 8aca ai sa continui Eomanul adolescentului miop sa nu pe ntlnirea noastra. E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni... irnr-c noapte, pe malul marii, alaturi de un domn n alb... &ine stie ce a1 cititorii 0ibi are sa fie fericitaK te-am asteptat din iulieK disperas #m mintit, spunnd ca sosisem numai de o zi. #m ntrebat-o c ramne. - &t va vrea logodnicul meu... #m zmbit, n goi, n mine. #poi, am prins curaj, am felicitat-o. sarutat mna galant. - 2entru un asemenea eveniment... - Iti pare att de bine ca m-am logoditH - 6iresteK cstig ramasagul dup cteva luni... 'isPa tresari. 2aul se plictisea, iritat. - 'isPa, despre ce ramasag este vorbaH Ma pregateam sa-l lamurescK eram ndemnat sa-i H I 'isPai. 8ar m-am oprit. - 2rietenul meu e un pesimist. 8ai are sa-Edea. .aceam. - 8e altfel, ramasagul nu l-ai cstigat. ogodna va dura dr .aceam, zmbind. 8e ce se ntristase 'isPaH... ncepu sa-mi beasca de 0ibi, de #ndrei. - 0ibi sta la mine, #ndrei la o ruda... S-au nnegrit de soare... sa-i mai recunosti. .u nu te-ai sc,imbat... mi spunea tu. 2aul se enerva. - Si dumneata, cu ce gndH $GG - #m venit sa ma odi,nesc, doua saptamni. Ma ntorc apoi, pentru e-amene... - 2aule, stam si noi doua saptamni4 - Imposibil, c,irie... - &e nesuferit4... 'e ntorceam toti trei pe nisipul rece, n noapte. Eu ma nveselisem pna ia sarja. &apatasem o verva care ma nelinistea. ,,2oate pentru ca n-am vorbit o saptamna", gndeam. - 8omnul 2aul are sa-mi poarte pica. I-am ntrerupt, poate, de raua cu efecte de luna... - 8eclaratia mi-a facut-o, dar prost. - #steptam revansa. - nc,ipuieste-ti, m-a cunoscut la un bal, aici, si-a raspndit zvonul ca se mpusca daca l refuz... - E-agerezi, protesta domnul 2aul. - n orice caz, de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei. 'isPa zmbi, mirata.

- MieH... - E discretaK lamuri 2aul. Ma mbujorasem. I-am mintit, spunnd ca ma doboara somnul. #m alergat pna acasa, fluiernd. #m adormit spre dimineata, dupa ce citisem de cinci ori singura pagina din <urnal. #m adaugat1 .,'isPa s-a logodit cu un anume 2aul, insipid si frumos. 'u-l iubeste. &u att mai rau pentru 'isPa. # acceptat rugamintile tnarului din lasitate. E tot att de mediocra, ca si oricare alta sentimentala. 'isPa va urma perfect dramul prezis de mine1 sinucidere spintuala prin casatorie, slabiciune sl provincie." 'u spusesem 'isPai vila ia care locuiesc. &teva zile, am privii nv\ea din cerdac si am scris povestiri. 8oream s-o revad, doream sa X 1\\ "esc cu 0ibi, sa-i cer amanunte asupra lui 2aul-dar asteptam sa fiu 2e deplin liniH4 'optile, r n pe cmp, printre capite cu umbre tulburi. Ma culcam ntre gpopi, cu oc,ii n cer dobrogean. 'oaptea si singuratatea ""?@ descopereau n suflet puteri nebanuite si elanuri, si porniri e cule-0eam pe toate si le ascundeam n mine1 "&ndva, voi avea nevoie..." 2e 0ibi am ntlnit-o ntr-o dimineata, n gradina restaurantului. fepta pe #ndrei. Era neagra, frumoasa si fericita. Mi-a spus ca 'isPa s[a suparat mult pe mine. Mi-a batut inima. - 8e ce, 0ibiH $G! - 2entru ca ai disparut fara sa-i ceri adresaK pentru ca ai pomenit logodnicului ei de ramasagul acela absurd... - 0ibi, eu cred n cele ce spun. 2aul e un imbecil... 'isPa n-are sa fie fericita... - *orbesti ca un elev de liceu... Mai au doi aniK timp destul sa se cunoasca. - 0ibi, fecioria logodnei nu se pierde dect o singura data. - Sa ma suparH - Eu vorbesc desc,is. 'u nteleg ce a ,otart-o pe 'isPa... - El.. 5 plictisea cu declaratiile, cu amenintarile... 8e altfel, nu e un baiat rau. si ia, la anul, licenta... *a fi profesor de matematici pna ce va sfrsi 'isPa... #poi, vor pleca amndoi la 2aris. -Mediocru... - .u judeci altfel, ca un romancier, ca un filozof. - #buzezi, 0ibi... - #sa e. .u vrei ca toti sa-ti semene. - ;resesti. Eu vreau ca viata 'isPai sa semene 'isPai. Ea voia altceva. 2aul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea 6loriilor. &a prezicator ma bucur, dar ca prieten... # venit si #ndrei1 mai negru, mai spatos, mai bine dipus. S-a aratat fericit de ntlnire. - 2entru ca te-am gasit, vei mnca cu noi. 2aul si 'isPa plecasera la &onstanta, cu o barca automobil. - 2rimul voiaj mpreuna. - naltator, socotii eu. - Eiscant, crezu 0ibi. - Si scump, nc,eie #ndrei. 8e atunci, ne ntlneam n fiecare zi. 'isPa era tot mai prietenoasa, si tot mai adnc i patrundeam n suflet. 2aul se plictisea si ncerca sa ma evite cu siretlicuri stupide. ntr-o seara, 'isPa mi-a soptit1 - Mine, nainte de baie, viu sa te iau de la vila. 'u vreau sa stie si 2aul. #m acceptat multumindK cu bucurii n suflet, nebanuite 'isPai. # venit

dimineata. #m iesit amndoi pe cmp, vorbind. 2e mine ma ostenea un gnd1 "8aca as minti pe 'isPa, insinuindu-i ca o iubescH..." #m primit porunca gndului, ca o usurare. 2rintre snopi n capite, coboram catre ape. - 'isPa, trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata <aponia... - .u ai s-o cunostiH -8a... - l iubesti, 'isPaH $G$ #m rs amndoi, privindu-ne. - Eu n-am sa iubesc dect un om mare... - ncearca sa-l ridici pe 2aul. 'u credeam nici unul n aceasta depasire a mediocritatii logodnicului. - 'isPa, te contrazici de la o luna la alta... 'u-ti sunt un bun prieten ca-ti Hpun aceasta, dar trebuie sa-ti spun... 'u te-ai gndit la nazuintele tale cnd ai acceptat pe 2aulH - 'u stiu... nu stiu... Sa nu mai vorbim... #m sa ma gndesc doi ani. #poi, mi tulbura linistea aici, cu tnguielile lui... - 'isPa, femeile mediocre faptuiesc ntotdeauna fapte asupra carora nu mai pot reveni, pentru ca n-au stiut sa-si stapneasca o zi sau un ceas plictiseala si tulburarea. 8ar tuH - 'u stiu... nu stiu... Mi-a parut att de rau cnd am aflat ca nu vrei sa-mi fii prieten... #m ramas fara sprijin... #m slabit dintr-o data... - &ele ce-ti spuneam eu, 'isPa... .e duce mediul... *oi, femeile tinere, nu aveti rezistente spirituale... 8upa ntia nfrngere, degringolada nu mai poate fi sfrsita... 'isPa tacea, istovita. #m cobort ncet cararea stncoasa. ;ndea, n fata apei nelinistite, ne-am asezat sa o privim. - 8aca te ascult prea mult, ma convingi. &eea ce vrei tu, eu am voit ntotdeauna, mai nainte... 8aca nu te-as fi ntlnit, le-as fi uitat, si prezicerea ta s-ar fi realizat. 8ar acum, n-are sa se mplineasca... - 8aca te-ar auzi logodnicul... - #minteste-ti un singur lucru1 ca de acum trebuie sa-mi fii prieten... - Sunt fericit... - nainte sa ncerci complimente... mi fagaduiesti sa ma ajuti ntotdeauna sa ramn eu nsamiH... - 8esi enigmatic... fagaduiesc... 'isPa avu o licarire ciudata n oc,i. Smulse inelul din deget si l zvrli deasupra stncilor. #m tresarit, covrsit de bucurii. - 8e acum, te-ai logodit cu marea... - 8e acum, trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamna si sa-mi mprumuti carti... #m ncercat sa glumesc. - &eea ce nseamna ca trebuie sa lupt mpotriva prezicerilor mele... 'isPa mi apuca fericita bratul. - #m sa-i spun ca am pierdut inelul... ca acesta e un semn rau si ca, la urma urmelor, logodna se poate socoti desfacuta... 8e altfel, daca ncearca scene, plecam... #casa, am scris n <urnal1 "'isPa se contrazice. # rupt logodnaK cu aft mai rau pentru mine. 'isPa vrea sa se mntuie de mediocritate. Sunt $G% dator s-o ajut. 8ar daca i fauresc o arma mpotriva-miH 8aca eu d din nou o 'isPa, creez, de fapt, primejdia eroismului meuH .otusi, ]O/ buie". 8upa-amiezi cu arsita ravasita de vnt sarat, deasupra stncilijO pe cararea spinarii de deal dobrogean, cu 'isPa... Marea se linistea seara, si noi ne ntorceam pe nisipul

umed, curat, racorit de stele. #cejM doua saptamni am fost tot timpul mpreuna. Eu nu voiam sa gndesc la ,otarrile <urnalului, la e-amene, la povestirile care trebuiau trans,1 crise,. la cartile care trebuiau sfrsite. &nd ajungeam, aproape de mifl zul noptii, singur, la vila, ma ntrebam1 "Mi-e dragaH"... Si aflam ca nu mi-e draga. Mi-era prietena, si eu aveam nevoie de apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. Ma lega de 'isPa pK cu care o dezvaluiam siesi. Ea ar fi pierit, stinsa de mediocritate, f. ajutorul meu, gndeam. i lucram sufletul, asa cum lucram o pov-nc,ipuita, pe ,rtia alba. i g,iceam dorari eK i le rascoleam, i ie OO/ nam, i le attam. *oiam acea 'isPa pe care o ntrezarisem n d la manastire1 mandra, libera, nelinistita, cautndu-si un sens de m originalitate, risipind dispret si acea nelamurita-nsusire de a 5rgoliul viril, de a ncorda creierul si sufletul catre depasiri, de a OO potentele pna la dezlantuirea n opera. Eu voiam o astfel de 'isjOO/ re su, dalta gndului, noi-. o stapnesc, cum i ncovoi capriciile, cum i aprind nostaOO/ Ous ca?@brazda sufletului ei imi astepta vointa ca pe tiOO/ ^ ^ urmaream prefacerile, bucuriile, torturile. ;,icQ/ .. cnd se descoperea urnd c,ipuri, carti si amintiri fO/ . i ndragite. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cniOO/ iri. Ma bucuram ca luminarea 'isPa se face firesc, fara autdOf gestie1 fara afectarea fatala duduilor sentimentaie. Eram aspru cu `RjOP cu mine nsumi. Di dupa zi, o sileam sa-si paraseasca micii ei zei ad]O/ favoritii lecturilor de pension, poetii parfumati si eseistii abili. ntr-o seara cu pareri de furtuna, sus, pe creasta dealului, i-anvOO/ mniat de 0rand. I-am insinuat dragostea pentru asprul du, maoj 2astorului. I-am luminat pna n ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit, cu pretuiri care aluneca mintilor celorlalti. 'isPa ma asculta, nfiorata de vnt, de marea tulburata, de noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure, sub oc,i ncruntati. #m ntrebat-o la ce se gndeste. - a 0rand... 5are n-as ng,eta lnga un suflet att de ndrjit si austerH - Sufletul viril stapneste tot attea nsusiri de mngiere ca si cel feminin. Si ? - Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii, pentru ca se apropie furtuna... Dar eu vreau sa fiu roaba unui Brand... M-as uita la el ca la un p.ezeu... Numai un asemenea barbat as primi ca stapn... - Niska, nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapn. De cem-a privit Niska si a zmbit, si mi-a strns bratul?... n !urnal" #Niska a$unge prime$dioasa. %e apropie tot mai mult de & arasa visata. 'm nteles ca pofta ei de mare e autentica. Ma surprind dind" alaturi de ea, cte n-as face?... (it ca rostul vietii mele e altul, ebunesc, mai ntunecat, mai eroic. %tiu ca Niska asteapta sa o nc. )ntr-o seara, privind amndoi marea, mi-a strns bratul si mi-a *+.e,altata" li-ai spune $ide-, as pleca cu tine oriunde rea-.... /c0ii Niskai erau verzi, sprncenele se plecasera, arcuite, 1 i tremurau, zmbea si lacrama. 2rupul Niskai se nfrigura n serii. M-am, nspaimntat" eram ispitit s-o sarut, sa-i spun ca mi-e i, sa ratac. mi dupa ani pe tarmuri, ntre fluvii mari. M-am it, zmbind. Prime$diile cresc. 3u att mai bine pentru faptul meu . -ndean" , toate aceste nlesniri prime$diei nu sunt dect !iska rn stpnet" ura pe fata" raspndea zvonul ca &. - - .se. &a-i i4. ,ne, care1 ii stapneam logodnica nu0 ca un amant. fptuinu-o din vrerile carnii si lui meii.. iul. 4la covrseau 0ucurii nd-ma la tediocru profesor fie matematica,

5uind o sotie frumoasa si bogata, care 11-l astepte acasa n sen coase, cu supa si mngieri... 6u, crend pe Niska, ncordnd-o sa se nplineasc, sa se depaseasca, sa-si lumineze n fapt toate nsusirile ei & 1e aleasa feminitate. (ltima seara am petrecut-o mpreuna, toti trei, pe stncile unde ne *+mlniseram. Paul fuma afectnd un sentimentalism voalat. Niska era trista,- si era vesela. mi spunea, zmbind" - %tncile acestea sunt un trecut pentru noi toti. - 'sadar, nu trebuie sa ne mai intereseze. - Nu iubesti amintirile? insinua Paul. - Nu le las sa ma stapneasca. 6 stupid sa pleci coplesit de aici. Pentru ca am petrecut doua saptamni care nu se mai pot ntoarce... - 'i o sensibilitate barbara, zmbi Paul. 6u cultiv amintirile, sentimentele, florile... desi sunt student n matematici... 789 78: - 6u le accept sa ma mbogateasca, dar nu le las sa ma surpe. %ocotesc ca cel care stie sa se desfete n amintiri si poate, totusi, sa le nstru-neasca e un adevarat barbat. - )ata ceea ce n-am putut sa nvat de la tine, se ntrista Niska" sa nu ma las risipita de amintiri. Nu stiu cum sa scap de ele... - ;ndeste-te ca nu mai sunt, ca nu se mai pot ntoarce, ca tnguirea lor ti mpiedica viata si mpiedica alte amintiri sa se adune n suflet... - 'cestea sunt fraze, ma ntrerupse Paul. - 'u, ntr-adevar, pacatul de a parea fraze, celor care nu izbutesc sa patrunda adncul fapturilor. 6u socotesc lupta cu amintirile unul din e,ercitiile indispensabile constiintei eroice. 3el care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. 3el care se nfrnge, senin, depaseste sensibilitatea de elita... - Poate e un erou, nu? - <ireste, un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan... &u mult mai pretios si mai rar, cu ct e un erou fara glorie... - Si dumneata vrei sa ajungi...H - .oti suntem datori sa ajungem eroi... Eu m-am ,otart si ma trudesc... 'isPa ne privi pe amndoi, nflacarata, privi marea, si scutura buclele si nc,eie1 -El are sa ajunga4... #m privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda oc,ii. #m tacut toti, streini unul dupa altul. 2oate, 'isPa ntelese durerea care o astepta n ceasul cnd prezicerea ei e-altata va trebui sa se mplineasca... 8imineata, asteptnd ceasul plecarii, am scris n <urnal1 "'isPa se contrazice iremediabil. Mi-a prezis un fapt care o va sting,eri, cu entuziasm. 2oate nu e nca lamurita1 dar fericirea noastra e irealizabilaK cineva trebuie sa piaraK amndoi, mpliniti launtric, nu se poate. &um sa-i spun ca viseaza visuri inutile si primejdioaseH 2entru ca eu ma simt tot mai puternic, desi tot mai ispitit. Eu nu voi fi nfrnt, niciodata. Scriu aceasta n dimineata de $ septembrie, ntr-o odaita cu ferestre desc,ise catre mare, lasnd n urma mea o vacanta cu ispite, fara sa ma ntristez." XV. TAINE Saptamni sfrsite n lecturi pentru e-amene, singur. 'u voiam sa ntlnesc pe nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. Munceam n mansarda, nfrigurat nu

de ceea ce mi vor cere profesorii sa stiu, ci de cmpurile de ntuneric pe care le descopeream naintea si n jurul meu. 8upa fiecare pagina nteleasa, ma surprindeam dorind alte pagini, alte carti, alte urcusuri. &u ct ntelegeam mai mult, cu att ma cuprindea disperarea. .aceam si munceam. ".oti cad biruiti de largimea stiinteiK toti se plng de neputinta mintii n fata adevarului risipit printre mii de carti si de tinuturiK toti sfrsesc tnguindu-si falimentul enciclopedismului. Mi-am fagaduit sa ajung un erou n eticaK de ce sa nu ajung si un erou n stiintaH 8e ce sa nu creez din mine o capodoperaH 8e ce sa nu fac din viata mea spirituala oglinda veacului meuH 'u trebuie sa ma nspaimnt de esuarile naintasilorK ei au lucrat patimas, dezorganizat, precipitat. 5 viata spirituala eroica, nu cu e-altari retorice, nu cu lecturi ndobitocitoare, ci cu calm, cu metoda, si cu disciplina. #m fost prea mult nrurit de falimentul universalismului la 2apini. .rebuie sa ma scutur de nencredere. 5 data ce voi realiza asceza etica, de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universaleH 6ireste, nu se poate stapni totK dar se pot culege si nsusi toate esentele geniului omenesc. mi vor trebui cinci, zece sau cincizeci de ani. #tunci mi voi spune1 m-am creat din nou, prin munca aspra, necunoscut de nimeniK mi-am depasit speta, pentru ca n sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omenestiK din semintele lor pot rasari paduri, lanuri, gradini..." ucram tot mai ndrjit. 'u primeam pe nimeni, nu doream pe nimeni. Ma desteptam n zori si, pe lungi fsii de ,rtie, nsemnam tot ce trebuia sa cunoscK fsiile ajungeau din zi n zi mai numeroase. 'u disperam. "5rice criza trebuie solutionata prin munca. 'u rezista nici un obstacol muncii ncruntate, nesfrsite, calme. &ei care au cazut, au fost slabi. Eu trebuie sa ajung la tinta. 6ara urale, fara glorie, fara daruri, voi birui. 'ebunia si moartea sunt gnduri care nspaimnta pe cei mediocri. 2e mine, nu4" mi descoperisem lacune1 matematicile, greaca, ebraica, slava, sanscrita. Miam ntocmit un program si, nestiut de nimeni, ascuns n orasul cu fabrici, mi-l mplineam zi de zi. #m nvatat geometria, dementele lui Euclid din versiunea italiana a lui Enri>ues. Ma nfiorau desfatari descifrnd gndirea proaspata de-a dreptul din izvor. Mi-am Muscat buzele, pentru ca nu ntelegeam tratatul lui .,eon din Smirna $G7 asupra 'umerelor n doctrina lui 2laton. #m studiat doua zile si nopti .imeusK m-am ntors la .,eon dupa ce acoperisem cu nsei cteva coli, n marginea manualului de istoria stiintelor antice, pe mi-l daruise Mieii. &a sa nteleg si mai bine, am citit pe 2lutarc posiace, *III, $ si &reatia sufletului dupa .imeus) si am adnc dinti parte din voluminosul e scienze esatte nell ?@antica ;recia ;ino oria. Seara trebuia sa-mi ntrerup munca geometrica si sa ma apuc de ebraica. #veam o gramatica si un dictionar. 5c,ii mi deasupra literelor groase, prafuite cu puncte. Munca mi-era greaj pe ca o mplineam singur, fara sa cer ajutor. "Singurul mijloc de a nu fi nvinuit ca plagiez pe ;iovanni 2apini e sa- ntrec, biruind stiinta universala. .oti domnii care spun ca stiinta e imensa gresescK e imensa. pentru ca o studiaza cteva ceasuri pe zi, n pripa, sau pentru ca o adncesc comod. Stiinta, nainte de a fi adnca, trebuie sa fie larga..." mi spuneam aceasta si munceam. mi poruncisem attea reguli, de la care nu ma abateam1 sa nu studiez dect esentele, izvoarele1 sa nu marturisesc nimanui descoperirile meleK sa nu public dect gnduri straine e-perientelor mele. pna la maturizarea definitiva. #u trecut e-amenele. 2rietenii ajunsesera obraznici1 nu voiau sa ma lase singur. 8upa cea dinti vizita a 'isPai. oc,ii mi fugeau pe te-tul ebraic, uitnd ntelesul semnelorK confundam pe ma>>uei?@cu paseF1, confundam accentul Segolta cu .elisa >etanna. *erbele att de lesnicioase mi se pareau inutil de

memorizat, mai ales formele /ifil si /imaei 8upa un ceas de tulburare, simtii un gol sub tmple si apoi senzatia ca sunt un strain. #m uitat tot ce s-a, petrecut n seara aceea. 8imineata m-am desteptat senin. "'-a fost oboseala. Eu nu pot fi obosit. apsusul m-a lovit dinprincina efortului, a miopiei si a literelor". #m sc,imbat orele de ebraica pentru dimineata. 2na atunci, dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui 6umi. Mi-au trebuii cteva zile pna ce am deprins cele opt soiuri de consonante. 8escifram entuziasmat din Ma,ab,arata1 "#sidra=a 'aio nama *irasen asuto bali upapannn gu-nairistai..." ("6u un puternic rege, cu numele 'aio, fiu al lui *irasen...") 8upa zece zile, m-am convins ca nu pot nvata doua limbi n acelasi timp, singur. .rebuia sa aleg. 'u aveam curajui sa ma de nici una. M-am despartit atunci de amndoua si am nceput pe cartea lui 8e Martmo. #m petrecut o dupa-amiaza ntreaga pB du-ma prin odaie, nvatnd alfabetul1 elif, be=, pe=, te=, se=, gi ,e=... 2e fsii de ,rtie ma e-ersam scriindu-P sub forma izolata initiala, mediala si finala. 5c,ii ma usturau ca sa descifrez pe zad initia_ de zad medial. #m ramas un ceas la studiul lui ;,iaf, compus din doua semne complicate si dureros de memorizat. 'oaptea, istovit, am rasfoiR tun, manualul si am descoperit ca mai trebuia sa nvat vocalele si difton-gurile. Mau disperat cele patru izafet. #m nc,is cartea si am scris n <urnal1 "Ma las deocamdata de limbile orientale, multumindu-ma cu te-te traduse. 'u e o nfrngere, ci o e-perienta. Sunt alte esente pe care trebuie sa le asimilez mai nainte. Eencep limba greaca." 8imineata m-am desteptat cu madularele farmate. 2riveam toamna prin ferestruica. "8aca nu ma scol acum, cnd mi poruncesc, pierd toata ncrederea adunata n patru saptamni de munca si singuratate." #m tresarit, m-am cobort din pat buimacit, m-am spalat si m-am asezat la masa. 'u eram multumit de fapta vointei mele. "8e ce sunt obositH" Mu ma mai simteam obosit. #pucam o carte de Simmel nenceputa. "8e ce citesc Simmel si nu rencep greacaH" #m desc,is gramatica greaca si caietul de cuvinte. nvatamK si nu eram multumit. "8e ce am dormit opt ceasuri, n loc de patruH 8e ce am lasat ebraicaH 8e ce nu m-am lovit peste buze cnd m-am surprins privind toamnaH 8e ce las sa ma stapneasca gndul ca voi fi si eu nfrnt ca 2apiniH 8e ce mi ngadui voluptatea mngierilor unei nfrngeriH Si de ce mi pierd timpul gndind toate acestea, acumH..." 8egetele rasc,irate n par au smuls. #m renceput sa plng de furie. Ma revedeam n adolescenta, c,inuit de aceeasi lupta cu toamna, cu nostalgia, cu slabiciunile. '-am facut un pas mai nainte, daca sunt melancolic. mi strigam1 "#junge4 #junge4 #m sa nnebunesc4" Si iar gndul1 "#cesta-i un motiv sa dorm opt ceasuri si sa nu nvat ebraica." 2lngeam. "2lnsul e stupid si enervant. 'u ma duce la o solutie". mi opream lacrimile, mi racoream oc,ii. "'-am facut nici o fapta eroica, daca nu mai plng". mi odi,neam privirile n toamna. Ma linisteam. Eram trist, trist, disperat. ".otul trece, totul trece..." ntelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele, realizarii vietii eroiceK ct sa cer de la vointa. Mi-aminteam discutiile de la sc,it. 8aca 8umnezeu nu vrea sa pogoare asupra-mi ,arH ;ndul ma ndrjea. "#m sa ajung si fara 8umnezeu4" ucram zi dupa zi, noapte dupa noapte. ntr-o seara am simtit cum ma stapneste oboseala. .rupul ntreg mi era greu si-l simteam strain, si nc,eieturile ma dureau. Eram palid, cu oc,ii n cearcane, cu pleoapele iritate. 6runtea mi se parea stranie. Minile le priveam pe masa, si nu le recunosteam. M-a cuprins spaima. 4-8aca am sa nnebunescH" #m rnjit1 "#cesta-i gnd de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri".

Simteam tot mai ndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului. M-am surprins tremurnd. #poi, dintr-o data, pierdui constiinta rostului meu ntr-o mansarda &u carti. "&ine sunt euH" zmbii. "ncepe surmenajul" mi-am raspuns. ?@Surmenajul nu e-ista pentru mine". &ine a glasuit astfelH 'u-mi recunosteam vorba, nu lamuream ntelesul cuvntului pentru. "#cum trebuie sa ma culc... totul trece". ;ndul ma insinua. "# dormi nainte de ceasul statornicit e nfrngere. 5boseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite." 3rmam dialogul celor din mine nspaimntat. ! Sunt obosit pentru ca accept gndul oboselii. .rebuie sa strig1 "'u e-ista oboseala4 Striga4" Ma clatinam, cu bratele pe masa. - 'u e-ista oboseala4... "E stupidK cine a strigatH" "Eu4" "&ine suntH..." "8aca am nnebunitH..." "8e ce ma ntrebH..." "Ma culc..." "'u am vointa4... 0a am4..." *rtejuri de frig mi patrundeau prin urec,i, mi navaleau pe creier. 8urerea nu o simtii dect o clipaK apoi, senzatia de sfrseala definitiva. Ma surprindeam ntrebndu-ma1 ce nseamna scaunH... "Eoaga-te lui 8umnezeu..." "'u e-ista 8umnezeu..." "8aca eu sunt draculH" "/ei4 ,ei4... am sa-nnebunesc4..." "#m sa ma culc4..." "8aca ma culc, nseamna ca sunt bolnav..." "2oate am nnebunitH..." "8oamne4 8oamne4..." " iniste4 iniste pe nervi4..." mi porunceam, dar vointa nu-si mai gasea ve,icul n carne. Eram tulburat. Ma gndeam la moarte, la nebunie. "8aca nu ma mai limpezesc niciodataH 8aca am sa ramn toata viata asaH" mi smulsei parul de ciuda. #m nceput sa ma rog, n genunc,i, cu palmele mpreunate1 "8oamne4 8oamne4 8oamne4" 'u puteam sa gndesc, nici sa simt cuvntul 8oamne4 II spuneam numai, gol de continut. 3n gnd ma biciuie1 "'u pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul4..." mi venea st rd1 "8racul4 8racul4" Inconstient, am desc,is <urnalul1 "2oate am sa-nnebunesc astazi, acum. Sunt o bestie, sunt o bestie... 8umnezeu e-istaH..." #m adormit greu, dupa ce m-am nabusit cu o perna. n zori m-am desteptat. .otul pierise. #m recitit rndurile din <urnal. #m adaugat1 "G simpla criza. #lta data, mai multa disciplina. #stazi voi dormi mai rrn<t4 dar jos nu ma cobor. 8umnezeu e-ista sau poate nu e-ista. Eu e-ist4" XVI. REDACTIA 2rofesorul de logica era de acum si ziarist. -am ntlnit n redactia cu fum de tigara, cu canapele rupte, cu peretii nvesmntati n afise colorate. Mi-a frunzarit manuscrisele cu oc,i binevoitori. - Se publica... *ino mine pe aici, sa vorbesti cu .raznea. ".raznea" era pamfletar si om temut. &ndva scrisese cuvinte bune

asupra-mi. #ceasta ma ncuraja. #m asteptat sa treaca ziua, cu nerabdare. #m urcat iar treptele redactiei. 2e biroul secretarului, un barbat tiganos, mobil, cu par si atitudini disperate, vorbea. #m ramas, rusinat, lnga usa. -am recunoscut pe ".raznea" dupa limbaj. 2ovestea o cearta cu un birjar. 0irjarul fu de la nceput njuratK apoi, de cte ori mai pomenea de el, l nsotea cu o njuratura noua. Spunea de calK calul fu prilej de insinuari pornografice. *orbi de trasura, de strada si de ploaie. e-a njurat pe toate, altfel. 0irjarul n-a vrut sa-i duca. # repetat n redactie tot ce a marturisit birjarului. #uzind ca birjarul l njura, s-a ntors si l-a njurat. 6ireste, acesta a raspuns. 8e aici, priltj de cearta. # sfrsit prin a-l duce acasa, ud pna la piele... # dat cu oc,ii de mine. 2rofesorul m-a prezentat. - 8umneata estiH... .e-am angajat n redactie... '-ai sa scrii dect ce ti-o placea... 'ici politica, nici reportagii... Eram stnjenit si nu stiam cum sa-i multumesc. - ti dau un sfat1 nu lauda niciodata. njura4 2e mine nu ma saluta respectuos dect autorii dramatici pe care i spurc n cronica... # nceput o noua anecdota. Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. # ntrerupt anecdota, ca sa afle subiect. - &eva sa las snge... Enjea, cu buze umede, cu dinti albi. 3sierul i-a adus o scrisoare si vestea ca o doamna""doreste sa-l vada. - E frumoasaH - 'u, batrna... - 8e ce ma ntrebiH 'u stii ca nu sunt aici pentru nimeni pna ce mi scriu articolulH 2ovestea din anecdota si citea din scrisoare. 'u stiu daca a sfrsit scrisoarea, anecdota n-a sfrsit-o. ;sindu-si subiect, a plecat furtunos \n odaia vecina. Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti1 secretarul de zi, ^nalt, brun, cufundat n citirea corespondentelor din provincie. 'u sa-?@3ta, nu raspunde la ntrebari, nu ridica oc,ii din manuscrise. 2astreaza ntotdeauna dreapta pe tocul patat cu cerneala albastra. Sterge, adauga, lipeste fituici pe margini, suna servitorul, trimite la tipografie vraf de manuscrise, cere corecturi, trimite dupa articolul directorului, cearta pe reporteri, cere aspru articolele redactorilor, cere pa,are cu apa, face liniste si ntreaba pe casier daca i da avans din c,enzina. Stateam ntr-un colt de canapea, stnjenit de activitatea febrila a redactiei. #laturi, dactilografele la administratie. #ici, telefoane, usi trntite, sonerii, barbati multi, necunoscuti timizi. #m ntrebat pe profesor daca intrarea mea n redactie nu mi-ar putea fi primejdioasa. - ;azetaria e fatala celor de vrsta dumitale... 8ar aici n-ai sa faci gazetarie... &i numai o e-perienta publicisticaK ai sa te nveti sa scrii scurt, limpede si la porunca. #ceasta foloseste... 8aca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea si te mpiedica de la studii, am sa am grija sa te dau eu afara... #juns acasa, am scris pna seara pagini pentru ziar. mi fagaduiam sa public articole tot mai straine de cele ce se publica, de obicei, n ziare. 8ar am sa ma feresc sa dezvalui adevarurile mele interne. "Sunt adevaruri pentru ziar si adevaruri pentru carte", mi spuneam. mi aduceam articolele de doua ori pe saptamna, seara. #tunci se adunau n redactie toti. 2rofesorul de logica asculta pe ".raznea" si fuma, rznd necat, c,inuit. *eneau amndoi directoriiK unul cu tigaret de c,i,limbar si cu un vraf de ziare germaneK celalalt, cu monoclu, cu vesta alba si cu gesturi distante. 3nul spunea "servus" si-si freca nervos ung,iile, cu pleoape micsorate. &elalalt pasea demn, ntindea mna la oricine si zmbea suspect. Ma ndragise un reporter scurt, gras si roscovan, care-mi spunea1 "2iciule" si

ma batea pe umeri. Eeporterul stia tot ce se petrece n oras si cunostea ntreaga tara. 8espre oricine s-ar fi vorbit, el putea sa serveasca amanunte. Stia toate planurile, toate gndurile, toate ntlnirile guvernamentalilor. &itise toate scrisorile particulare sc,imbate ntre sefii sau reprezentantii opozitiei. &unostea toate intrigile marilor budoare, toti amantii actritelor de la .eatrul 'ational, toate amantele directorilor celorlalte teatreK toate politele, toti prefectii, toti preotii, toate cafenelele literare. #m pomenit, ntr-o dimineata, un nume cu desavrsire necunoscut, de coleg autor al unui pamflet manuscris. Eeporterul cunostea pamfletul. El stia si daca premiera saptamnii va avea succes sau nu. Stia toate trenurile ntrziate, precis ca un functionar de gara. l admiram, sincer, larg, fara invidie. Ma gndeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui, vizuala si auditiva, si procesul de asociatieMai deosebisem, n multimea redactiei, pe un tnar elegant si ispto?@ tor, care inaugurase o serie de "anc,ete politice" de succes. *enea aproape de prnz. - ManuscrisH... se interesa secretarul. - &te rnduriH - 8ouazeci si sase de cuvinte, douazeci corp obisnuit, un cliseu, doua subtitluri, un titlu pe doua rnduri... - &e-a scris patronulH - "Eevista", despre mprumutul e-tern... - ".raznea"H - 6rustrarea fiscului. Eeporterul se aseza la masa glumind, aprinzndu-si tigari. # doua zi, i citeam "anc,eta"K afirma, tragea concluzii, insinua ndoieli, lansa sfidari, proclama caderea guvernului n mai putin de o luna. i admiram siguranta si nu ma dumiream cine l informeaza att de prompt si precis. - #i nostri, sefule4 #vem, si la 2alat, si la 2atriar,ie, si la &amera, si la primministru, si la &apsa, si la Interne, si la *ama, si la Siguranta... Eeporterul roscovan si plin aluneca adesea n controversa cu autorul "anc,etelor politice"1 - Mon c,er, o stiu de la ministru... - E-clus4... '-ai vazut cu cine am venit n masinaH - .e-a indus n eroare... - 2ardon4 2ersoana care mi-a spus... 8e obicei, intervine reporterul 2arlamentului, un licentiat n drept, slab, ipocrit, caustic sub plecaciunea umila. - 5mul matale, coane... icentiatul a ncercat, pe vremuri, critica literara. # avut succes, dar nu a avut bani. # intrat n gazetarie. 8e trei ani nu mai citeste aproape nimic. #sculta dezbateri parlamentare si le rezuma zilnic n treizeci de pagini. Ii tremura minile de cte ori are sedinta de noapte. Se culca, atunci, la tiei. 6umeaza mult si tuseste. E vesnic bolnav de ficat. *orbeste rar, veninos, si lauda cu amar pe autorii contemporani. 2oate, e aproape neurastenizat. Si nu mai are curajul sa se lase de gazetarie. - 5 gazeta e mult mai primejdioasa dect s-ar banui. ti apuca nti un deget, apoi mna, apoi trunc,iul, apoi capul. 8intr-o polemica literara, ajungi ntr-o polemica de doctrina politica. #poi, ataci 2arlamentul. 8in acea zi esti robul gazetariei. - Eu am patruzeci de ani, vorbi un reporter care fusese pe vremuri director de gazeta, si m-am trezit ca n-am facut nimic. # trecut an dupa an, am scris zi dupa zi, si ce-am ajunsH... M-am farmitat, m-am risipit... #m amnat doctoratul n 8rept, am amnat licenta n Istorie... #cum, nu mai pot citi dect

gazete. Ma enerveaza orice carte, daca nu e roman 2ornografic sau memorii politice. Mare mizerie4... - 'u insulta gazetaria, ca e sfnta, ncepu .raznea. ;azetarul se naste n fiecare dimineata, e inepuizabil si inedit, traieste in medias resK e inima si creierul tarii... .oti oamenii mari ai nostri au fost gazetari...4 ;azetarul e un erou. - &u conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri, iar nu I pentru un an sau o luna, vorbi profesorul de logica. ;azetarul trebuie sa se mntuie de stupida notiune a eternitatii prin scris. #rticolele sa fie efemereK gazetarul perfect e reporterul anonim. - #sa e, asa e4 ncuviintara calduros cei doi reporteri politici, n-muind tocurile n calimari. - *-ati apucat de taifas, interveni secretarul... ManuscrisH... Iar au rasunat sonerii, s-au aprins tigari, s-au adus pa,are cu apa, s-au mpartit pe la mese blocuri albe. - 5 conferinta diseara, anunta secretarul. - "2iciul", porunci reporterul gras, corectnd ultima fraza scrisa. - *ine ambasadorul Elvetiei... -5raH - 'eanuntata. - 5ra cinci si un sfert, preciza autorul "anc,etelor", fara sa-si ridice oc,ii din pagina. - &ine se duceH - Eu am &amera... , - Eu am adunarea de la "&asa Scoalelor" si senatul universitar... - Eu am cercul de studii... - *a aduc eu reportajulK ma ntorc n masina cu prefectul, vorbi cel roscovan. Ma duceam sa-mi fac corecturile ntr-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei. Miros de cerneala, de plumb, de spirt, de pine si de putregai. .urnatoarele de litere suierau sub claviatura culegatorilor. n sala vasta alergau copii cu manuscrise, cu spalturi, tuciurii. #steptam corecturile umede la masa cu scaune patate de cenusa. #roma cemelei proaspete, lucioase ma desfata. 2lecam nfierbntat, e-altat, cu geanta sub brat, cu gnduri multe, cu sngele rascolit. 'u ntelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi. Eu ma descopeream tot mai nsufletit si mai ,arnic. Si curajul mi crestea, si munceam de nimeni banuit, n mansarda. Eadu pasea n toamna tot ndragostit de *iorica. Ea nu banuia nimic si-i ierta toate declaratiile, socotindu-le glume. Eadu nu putea fi crezut. i ntlneam n apropierea serii, pe bulevard. *iorica iesea de la facultate, Eadu o astepta, fumnd. 'u ntelegeam ce i putea spune, n fiecare seara, el, care nu absolvise clasa a saptea. *iorica se arata fericita ca ma ntlneste si rosea. Easpundea sfios si evaziv cnd o ntreba<i de lecturi, de cursuri, de idile. Eram stapnit de impresia ca *iorica e vesnic ndragostita. Si ma nduiosa, pentru ca o g,iceam resemnata sa nu marturiseasca niciodata. 'u stiu daca era ,otarre sau timiditate. *iorica si pastra taina cu o ncordare pe care i-o admiram. 'ici 0ibi, nici 'isPa nu stiau nimic. Si toti stiam ca e ndragostita. 2e 'onora o vedeam rar, n treacat. 6iecare ncerca sa para cel biruitor. Eu afectam indiferenta si zmbet enigmatic. Ea rdea mult si-mi povestea succesele de la balurile de vara, cererile n casnicie de la Me,adia, cearta n menajul unui ofiter superior din pricina ei. mi vorbea prieteneste, cu nuanta de blndete superioara. Eu mi aminteam de dupa-amieOile primaverii, tulburate de se-ualitate, si ajungeam obraznic. 'onora nu se supara. mi suspecta

gndurileK nu stia unde vreau sa ajungK se astepta, poate, s-o c,em din nou n mansarda si-si pregatea vreo razbunare draceasca. ntrebndu-ma cum mi mai petrec timpul, i-am raspuns ca lucrez, pentru ziar si pentru 3niversitate. - 8aaH... Mirarea 'onorei m-a umilit cu insinuarea zmbetului si a oc,ilor. - 8ar 'isPaH - 'isPa se odi,neste dupa e-amene... 8e altfel, o vad att de rar... .i-am spus ca lucrez. - umea vorbeste altfel. &el putin 'isPa are grija sa raspndeasca zvonul ca teai ndragostit de ea, la mare... - 'u cred, zmbii eu... - 'isPa se foloseste de o alegorie stupida. Spune ca esti un nou 2=gmalion si ai sa sfrsesti prin a te ndragosti de creatura ta. - 'isPa are dreptate pna la dragoste..., nc,eiai eu, stnjenit de indiscretia rautacioasa a 'onorei. 2e drum, ntorcndu-ma singur acasa, mi fagaduiam sa scriu 'isPai o pagina mustratoare. '-am scris. ntr-o dimineata am gasit n redactie pe domnul Elefterescu. #m aflat cu uimire ca nu e student, ci corector de noapte. "Seful" era ncurcat de descoperirea mea. 'u ntelegeam cum izbutise sa fie nscris n cerc. - M-a nscris "Malec", saracul... 8e ce m-am ntristat, amintindu-mi petreceri de iarna, ntr-o mansarda acum ng,etata de singuratate, alaturi de un presedinte, de 'onora, de 0ibiH - &e face domnul ;abrielH Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec", certurile dintre sotie Si sora, e-amenele pierdute din pricina slujbei, plnsul lui ;abriel, ntr-o noapte, la berarie, alaturi de ei totiK cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a mai ntorsK ;abriel a cautat-o ca un nebun, toata noaptea. 8imineata, n-a vrut sa se mai duca la slujba. Sotia s-a ntors. Sora si mama lui n-au vrut s-o mai primeasca. # ncercat sa se sinucidaK au K plns si apoi s-au mpacat. 2ovestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. Ma supara capul, aveam ameteli, siguranta musc,ilor mi se tulburase. Ma nabusea pna la sufocare mireasma naruirilor ncete, sigure, ireparabile, n fund de provincie sau de ma,ala. 'u stiam ce sa-i raspund, nu stiam daca trebuie sa zmbesc sau sa l compatimesc. &,iar domnul Elefterescu era acum sc,imbatK mai batrn, mai amar. 'u mai ma nveseleam auzindu-l spunndu-mi1 sefule. 2area umil, -plecat, ranit. ncercam s ma gndesc la festival, la sticlele baute, la plecarea mea n miez de noapte, cu 'onora. mi simteam sufletul sfsiat, rupt de fsii straine una de alta. 'u stiam cum sa-mi acopar disperarea, tristetea care ma coplesea. Erau att de departe, erau amintiri, erau att de departe... #m nteles ca sunt tot att de mediocru ca si ceilalti. &a lupta e zadarnica. #m scrsnit din dinti. mi pierdusem iar constiinta rostului meu n redactie, alaturi de domnul Elefterescu. El ma privea atent, fara sa-mi nteleaga nelinistea. Mi se parea ca vorbirea noastra se petrecuse n vis si auzeam iar refrenul deprimant de astaiarna1 "Sefule, sefule, uite pe TMaiec_4"... Mi-am strns pumnii. "#ceasta nseamna ca trebuie sa ma odi,nesc. 'u mai pot deosebi visul de realitate." Dmbeam. - Si dumneata pe cine cauti aici, domnule ElefterescuH Mirare. - 'u v-am spusH sunt corector de noapte... ".otul s-a petrecut aievea", gndeam eu multumit. Senzatia pliabila de agonie, de nervi destinsi, de nfundare n balta staruia. #m cerut un pa,ar cu apa. 2rofesorul trecu pe lnga mine, ma privi si se aseza la I masa. "&ine l-o fi

nvatat sa scrieH" ma ntrebam. #poi, m-am surprins ispitit sa ma apropii si sa aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe. Strnsei iar pumnii. ".oate acestea din pricina toamnei si ai 'isPai", gndeam. "'u ma lasa linistit si ma silesc sa muncesc tulburat..." Eram att de ostenit, nct m-am lasat blnd pe scaun. - Sefule, te-ai facut palid... 8omnul Elefterescu mi vorbea, aproape. M[am nseninatK nu visam. Mi-am muscat buzele ca sa nu-l ntreb, rznd1 "Malec"H "Malec"H... ] -&eaiH... 3itasem cum se spune cuvntul "nimic". Ma frecam pe frunte, uluit. Servitorul mi-a adus corecturi. #m tresarit, "Eu am scris acestea". 8escoperisem un verb, si-l repetam n gnd, ncapatnat1 "sa lucrez, sjl, lucrez"... #m rostit, numai pentru mine1 "vreau s lucrez4..." 8omnul Elefterescu a tresarit. Eu m-am luminat, am luat corecturile si am cerut. creion c,imic. n fata mea, la masa, profesorul si scria articolul-< $!: #uzeam usi trntite, zgomot surd de tramvaie, pasi grabiti pe scariK auzeam pe secretar lund comunicatia telefonica din provincie1 "mai tare, mai tare4"... 'u ntelegeam nimic. "*reau sa nteleg4..." #rn nteles ca omul de la masa e profesorul de logica. 5 clipa de reculegere si am nteles ca ma aflu n redactie. 5c,ii mi licareau de bucurii, snge fierbinte stropea creierul. XVII. PRIETENA MEA N TOAMNA ,,'isPa iar s-a sc,imbat. E att de nostalgica, nct mi comunica si mie tristeti nebanuite. # uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril. mi marturiseste ca plnge, cteodata, n amurguri prea sngerii. 'u se ntelege. *rea sa plece, acum. 'u stie unde, nu stie cu cine. Ma viziteaza des, n mansarda. 8e cnd ne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapnea n fraze si replici. #sculta mult, atenta si trista. 'u vreau s-o nteleg, pentru ca mi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat n murmur. i vorbesc aspru, fierbinte, cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului. Simt o bucurie draceasca sa-i rastorn valorile, sa o umilesc, sa-i calc n picioare sentimentele prea comun-feminine. 'u izbutesc ntotdeauna s-o alatur sufletului meu. Eamne pe drum, agatata. #tunci, o dispretuiescK si ma dispretuiesc, pentru ca n-am putut crea nca adevarata 'isPa pe care o c,eama sufletul meu. "Eu am nevoie de prietenia 'isPai. #re attea nsusiriK de ce nu pot s-o mplinesc, perfectaH... Mi se plnge ca ma port prea aspru cu ea, ca nu-mi dezvalui sufletul ei, prietenei. 6ireste, 'isPa asteapta confesiuni. &um ar putea ntelege nebunia ,otarrii meleH Ea banuieste tot, afara de ,otarrile mari, pe care nu le cunoaste nimeni. Ma reconstituieste intuitiv, cu nsusirile ei de aleasa feminitate, cu sugestiile mele. *rea, nsa, sa-i spun. &eH... 0anuieste ca o iubesc. #steapta marturisiri. Eu nu pot minti, 'isPai." 8upa-amiezi de octombrie, cu prietena mea, catre parcuri... Ea iubea toamna. Eu o uram. .oamna si primavaraK nostalgiile si dorurile care ma stapnesc din afara ma umileau. Eu ndragisem iarna si vara, luni de libertate, cnd munca se istoveste n miez de noapte, fara melancolie si iara tulburari de napraznic dinamism. Ma temeam de toamna si o nfruntam. &u ct era mai primejdioasa ispita, cu att mai drz o lasam sa Se apropie. Stiam ca trebuie sa izbndesc. $!7

- Stii la ce ma gndescH a plecare... - 'isPa, gndul plecarii e stupid si inutil. 2lecarea e singura care trebuie sa te intereseze. *rei sa pleci, pleaca... - 'u stiu cum sa te lamuresc... *reau sa plec, si totusi sunt nelinistM ta, ne,otarta... &e am sa ma fac singuraH &nd am sa-mi dau licentaH.., I - #tunci nu te mai gndi, ci munceste. In adolescenta aveam si eu asemenea doruri... Ma tulburau, ma oboseau, mi rapeau timp. #cum, nu vreau sa ma gndesc dect la ceea ce trebuie sa fac. &nd am sa sfar-sese, voi pleca, fara anticipari n gnd, fara nostalgii... - .u ai vointa... - 'isPa. tnguirea aceasta nu te ndreptateste sa nu vrei si tu... - Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza, te mecanicizeaza... #i sa ajungi un resort... #i sa ndepartezi toate ispitele, toate farmecele... 'u te ntelegK treci prea departe... - *orbesti ca o bacalaureata... Ispitele biruite nu dispar, ci crescK asta nu stiaiH Si apoi, vointa nu mecanicizeaza, ci da putinta celei mai furioase libertati. *reau sa te fac sa ntelegi un singur adevar1 ca stapnind o vointa calita, ti poti ngadui toate e-perientele, toate viciile, toate voluptatile, toate ratacirile... #cestea, nsa, dupa ce te-ai realizat launtric, dupa ce ti-ai luminat constiinta virila... - Eu nu pot... - 5 femeie nu poate, e drept... 8ar o femeie trebuie sa renunte sau sa imite... 'ostalgia ta e ,ibrida... 8aca nu poti pleca singura, alege-ti un tovaras... - &ineH... 5c,ii verzi s-au ngndurat. ^- #lege un coleg si desteapta-i vointa... .u poti ndemna sufletele masculineK acesta-i un dar ales. 3n barbat, lnga tine, e torturat de obsesia depasirilor. Sotul tau va fi un fericit, e-ceptnd, fireste, genul 2aul... - Eu nu am sa-mi iau sot... - 0ine, stiu... #i mai spus aceasta si asta-primavara... - 2aul a fost un accident... 2e banca din parc, rdeam amndoiK nu de 2aul, ci de seriozitatea cu care eu vorbeam despre femei. 'isPa era intrigataK cine mi da dreptul sa vorbesc, daca nu le cunoscH 2oate sunt un 8on <uan... - #tunci nu le-as fi cunoscut. 8on <uan a fost o simpla priza se-ualaK lumina intermitent si suspect. 'u poti cunoaste cu adevarat dect ceea ce renunti de a stapni. 8e altfel, femeia se poate e-pert" menta n nenumarate feluri. 'u e numaidect nevoie sa joci rol de prii" amorez, nici sa te istovesti n garsoniera. Sufletul feminin se intuieS!?@ prin introspectiune ntr-un suflet constient masculin. n ceea ce prives trupul, sunt inutile conversatiile... Eu nu discut niciodata despre tru2" $!C feminin, pentru ca valorificarea mea se mplineste prin alte criteriiK nu m-as ntelege... *ietuiam o viata ciudataK munceam noptile si diminetile, ndrjit si calm, ntru mplinirea capodoperei1 creierul meuK iar dupa-amiezile ntovaraseam pe 'isPa, modelndu-i sufletul. &ele doua vieti nu se e-cludeau, ntelesesem ca prietenia 'isPai nu-mi rapeste timp, ci ma mbogateste cu e-periente. 5 cultivam si o iubeam ca pe o carte favorita. *oiam sa fac din 'isPa o alta opera, vie. *oiam sa pulseze n ea toate izvoarele feminitatii de elita. ntelegeam ca, orict de perfecta ar ajunge, eu nu voi fi fericit prin ea. mi cunosteam datoriaK trebuia sa fiu ispitit de 'isPa, de sufletul ei, oglindindu-mi vointaK att. Ma pasiona prietenia noastraK ea se lumina, eu ma ntunecam. 8ar de aici la

dragoste era nca drum lung. 3itasem ,otarrile <urnalului, din prima pagina. 3rmaream doua cresteri1 a personalitatii mele si a sufletului 'isPai. e vedeam att de clar, nct s-ar fi spus ca sunt numai un spectator. XVIII. IASUL 2resedintele a organizat din nou cercul. S-au nscris alti membri, s-a ales alt comitet. *icepresedintele venea tot mai rarK tusea, era palid, zmbea prelung. 0ibi a ajuns bibliotecaraK ;aidaroff secretar. 'e adunam n sala de la etaj, cu ferestrele la bulevard, cu scaune multe. *eneau, ntotdeauna, 'isPa, *iorica si Eadu. Eadu tot ndragostit, *iorica tot enigmatica. &ele ce le-am destanuit asupra domnului Elefterescu si prietenului sau au strnit senzatie. 2resedintele regreta ca vec,iul comitet si daduse demisiaK ar fi vrut sa nceapa o anc,eta si sa afle cum fusese admis d-l Elefterescu n cerc. Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea. #jungea ntotdeauna, nsotita de ;aidaroff. i pierise sfiiciunea, de cnd toti stiau Va sunt ndragostiti. El si grabea licenta n dreptK mi-a marturisit, ntr-o noapte, ca Mariuca e sotia visata din liceu. 2area guraliv si gol sufle-teSteK l-am surprins dorind o casnicie timpurie, o casa cu ncaperi calde "?@ primitoare, o sotie linistita si cuminte, o viata lunga, cinstita, cu prieteni, cu vie, cu calatorii n Italia, la *iena, la 2aris. -am iubit mult pe ;aidaroff, n acea noapte. l voiam fericit, alaturi de Mariuca. #m ntr-$lat, apoi, un ceas cu un gnd copilaresc1 sa aleg cele mai nimerite pe-redii, n cercul nostru... Dmbeam. "6lorentele" mi luasera nainteK au etlit la adunare cu logodniciiK un profesor de istorie, foarte tnar, si un $!+ polite,nician. Erau mndre de alesii lorK organizau saptamnal ceaiuri dansante si ne invitau. #colo, n cele doua odai, cu covoarele ridicate Eadu dansa mult cu *iorica, iar 0ibi cu #ndrei... a fiecare sedinta de comitet sau adunare, presedintele istorisea fa. zele donatiei batrnului. 'u uita ca cercul se crease numai pentru a pu. tea primi dania. n vara, dupa nesfrsite alergari, izbutise sa ajunga persoana juridica. Se ivisera, de atunci, nebanuite greutati. 2refectul - care avea o casa vec,e si darapanata - insinua presedintelui sa sileasca pe batrn s-o cumpere si s-o repare, pentru camin. &erea pe ea cinci milioane. 2resedintele s-a mpotrivitK donatorul voia sa cladeasca un camin modern, cu sali de baie, calorifer si electricitate. 2refectul si arata, atunci, puterile. Eetrase fondul cercului din bugetul prefecturii si l varsa n fondul pentru ajutorarea nvatatorilor. 2lngerea la ministru nu avu rezultat. 0atrnul se mbolnavi si ceru grabirea formelor, ca sa-si vada dania mplinita. 6acu testamentul, dar nu-l facu dupa cum cereau avocatii. 8oi nepoti amenintau cu proces de mostenire. 0atrnul adaoga n testament ca i dezmosteneste, dar nepotii vesteau ca - dupa moarte - testamentul va fi declarat nulK batrnul va fi supus unui e-amen medical, ct de curnd. Stirile alarmau comitetul. 'umai presedintele nu-si pierdea calmul. si amnase teza de doctorat, ca sa se poata ocupa n voie de cerc, de donatie, de camin. &omitetul nu-l ajuta. Membrii se adunau toti numai o data pe luna sau cnd stiau ca va fi dans, cu patefon. 2resedintele nu disperaK cauta solutii. *oia un cerc strns si intim. 8ar sala mprumutata era prea mare, prea rece si, apoi, era straina. 2refectul fagaduise un sediu, fagaduise si lemne, dar toate acestea au fost uitate, de cnd presedintele refuzase trgul cu casa. 8e la nceputul lui noiembrie, asteptam ,otarrea zilelor de congres, n anul

acela, congresul studentesc se tinea la Iasi. 2resedintele nu putea veni, ocupat cum era cu dania. 8in cercul nostm mergeau multi, aproape treizeci. Seful delegatiei fu numit ;aidaroff, spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai. ...&easuri de asteptare n sala de sedinte a caminului medicinistilor, ntre studenti de la toate facultatile, ca sa capatam legitimatiile pentru congres si foile de drum. ;rupul nostru, n coltul cu biblioteca, se minuna de munca si ndrjirea societatii studentesti care naltase un camin de aproape douazeci de milioane. &elelalte grupuri se e-ercitau n glume cu felurite nuante judetene. 'isPa m-a silit sa ma izolez, alaturi de ea, pe o treapta de scara. *orbeam tainuit, fapte care se puteau dezvalui oricnd si oricui. - Stii de ce rdH 2entru ca toti ne cred ndragostiti si ne brfesc. Ma desfata gndul ca sunt vorbita de rau. #s vrea sa stiu tot ce cred eiY 'isPa, nu uita ca esti femeie, iar o femeie compromisa e anulata- mi bat joc de vorbele si parerile lor. .oti oamenii mi par imbecili... - Mi-ai furat e-presia... - .i-am furat mai multK si nsusirea de a distinge, dintr-o suta, imbecili autentici si imbecili confectionati din snobism... 'u pot sa-i sufar4 'u stiu daca trebuie sa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste n-amfati, niste papusi parfumate, mediocri si stereotipati... Ma enerveaza... - &u att mai rau pentru tine, pentru ca, orice ai face, tot trebuie sa-i suporti... 8e altfel, imbecilii sunt inofensivi, daca stii sa te izolezi... - Sunt obraznici, se cred frumosi, se cred seducatori, se cred inteligenti... -2oate sunt... - 'u e adevarat. Eu am nceput sa flairez tipul perfect masculin. '-am ntlnit nici unul care sa-i semeneK nici la facultate, nici n saloane, nici pe strada... - E-agerezi, 'isPa, zmbii eu ca sa-mi ascund bucuria. - 'u, nu4... Ma revoltaK nu stiu cum sa le spunK nici "paiate" nu e de ajuns... 'u muncesc, nu sufar, nu se bucura... 2ozeaza... - 'isPa, e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calmK suntem ntr-o sala cu multi straini... - 2utin mi pasa4 'isPa, ti-ai Snsusit tot ce am dorit eu, de mult. sa stii... .e apropii, c,iar, de o conceptie etica a masculului... Mai trebuie sa faci un singur pas. X Sa taci. 8e ce sa-i superi spunndu-le ca sunt imbecili si paiateH 8aca poti, rzi. 6ereste-te sa nu te atingaK att. 'u le spune adevarul aflat de tine, pentru ca tu esti o femeie, si femeia nu poate sa lupte... n seara aceea am scris n <urnal1 "'isPa face progrese primejdioase. 6ara sa vrea, mi judeca se-ul dupa un criteriu care nu mai e feminin. # ajuns sa fie tot att de pretentioasa ca si un suflet viril. 8aca 'isPa nu-si va ntlni un dezastru apropiat, n mediocritate, daca nu va uita ceea ce a nvatat de la mine, va suferi mult, mult. 0arbati visati de ea se gasesc rar de tot, si numai prin carti." 'oaptea, ;ara de 'ord astepta doua trenuri, la amndoua se atasasera vagoane studentesti pentru congres. 2e peron, n restaurant, pe sali, pe coridoare, furnicau studenti si studente. &alatorii de toate zilele erau 2urtati, risipiti, striviti. 'imeni nu mai ncerca rnduiala disciplinata. #flnd ca primul tren pleaca n cteva minute, studentii au navalit n $$G $$! toate vagoanele, s-au ndesat n compartimente, au ticsit coridoarele, I s-au asezat pe trepte. &ontrolorul, sefii4 trenului, ,amalii disperasera. - 8omnii studenti sa pofteasca jos... Se face alt tren la noua patruzeci... #nevoie, au izbutit sa coboare ctiva. .renul a plecat cu ntrziere n uralele celor ramasi.

6iecare si cauta sprijin la cunoscutii cu trecere, la membrii comitetului general. 2resedintii de cercuri judetene de societati si pierdusera rabdarea asaltati de curiosi, de parinti, de studente timide. &nd au sosit vagoanele n gara, navala s-a dezlantuit. 8upa un sfert de ceas, totul se linistise. In compartimentul nostru de clasa a treia nu e-ista lampa. S-au aprins lumnari, aduse de congresisti prudenti. 'e-am adunat, toti cei din "elita", pe doua banci de lemn. 'isPa era e-altata. -2lecam4 2lecam4... - a Iasi, ma bucuram eu sa-i c,inui entuziasmul si, de fapt, nu plecamK ci, suntem dusi. 'u te supara nuantaH... 2e 'isPa, n noaptea aceea, nu o supara nimic. Edea, zmbea, lauda, mi strngea bratul, saruta pe 0ibi si pe *iorica. ^ - 'u stiu ce am, nu stiu ce am... Se ntrista. Eu ma prefaceam ca nu nteleg nimic - 2oate ti-e somn.. 8e ce nu pot zugravi aici sursul 'isPaiH #m plecat. 'oi doi am ramas la fereastra. 'oaptea era neasteptat de senina pentru sfrsit de noiembrie. 'e loveaRvnt peste crestete, si aceasta ne desfata. #m tacut amndoi. Eu ncercam sa-mi precizez simtamntul catre 'isPa. Ea poate nadajduia o destainuire. &um i-as fi putut spune 'isPai ca destainuirea era altceva, att de monstruos nalta, nct ar fi nmarmurit-oH .aceam. 8in compartiment, ceilalti ne iscodeau suspect. #metita de vnt, 'isPai i fu somn. #dormi pe umarul lui 0ibi. 8e cte ori o vedeam ostenita, ma cotropeau puteri proaspete, nebanuite, salbatece. 'u am nteles multa vreme de ce cresteam eu ntelegnd ca o tovarasa de a mea se naruie, se pleaca biruita. 2entru ca toate compartimentele tnjeau ntr-un ritm de mesc,ina veselie, miam amintit de ,jocurile" domnului Elefterescu. iMi-au fost, ntotdeauna, nesuferiteK saruturi umede pe obraji straini, sub oc,i rai, invidiosi, lubrici... 8e ce l-am propus, cu ndrazneala, unor necunoscuti si necunoscuteH -au acceptat cu e-clamatii. Se aflau, alaturi de noi, grupuri de studente enigmatice si studenti desantati. Studentele socoteau ca par dezg,etate daca repezeau riposte cu insinuari. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbi mult, repede, tare, fara sa clipeasca la pasajele riscante, fara sa se intimideze n fata unei replici juste, fara sa ezite n ceasul cnd insinuarea trebuia sa se pogoare n fapt. 6ireste, nu toti studentii din vagonul nostru, nici toate studentele nu se subsumau aceluiasi tip. 8ar, n noapte, n tren, n drum catre un congres, se nivelasera. Simteam, fara sa?@fiu stnjenit, porunca de a-i ajunge. *orbeam tare si degajat, rdeam si foloseam la verbe persoana a doua singulara, cu studente necunoscute. .oate acestea ma desfatau. #m avut o sovaire cnd a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete, careia colegele i spuneau1 "studenta din *iena". - /aide, domnule, nu ma plictisi... ncurajarea m-a enervat. 'u era prea greu, daca mi poruncisem, sa sarut o blonda necunoscuta. ;rupul meu a aplaudat. Se pasionasera de noul joc si de bunavointa colegelor straine. 'isPa se desteptase si ma privea. #m privit-o si eu si am vorbit nainte, mult, galagios. 'u voiam sa creada ca sunt legat de ea si ca nu puteam culege desfatari, singur. <ocul dura. 'isPa m-a c,emat la fereastra. #m ntrebat-o daca vrea sa intre si ea n joc. Mi-a raspuns ca-i e somn. - Ma lasi sa dorm cu capul pe genunc,ii taiH... 6ireste. Ea se prefacea ca doarmeK eu i rasuceam buclele, una cte una. &ercetam cu oc,i ascunsi daca ma priveste cineva. ntlneam mereu zmbetul

vioricai. 8e ce nu oboseaH &t i-a trebuit 'isPai pna ce sa adormaH S-a desteptat n zori, palida, cu pleoapele vinete. Eu privisem tot timpul pe fereastra, fara sa vad nimic, fara sa nteleg. lasul, asteptat cu oc,ii, pe scara vagonului umed de ploaie si patat cu funingine... ;ara. pe care n-as recunoaste-o, ntesata de tineret, de dudui cu cocarde, de steaguri... #m fost mpins pe un coridor de multimea congresistilor, ovationnd. n piata, ne-am ornduit n convoi larg si nesfrsit. &autam, ascultam urale. 2aseam zmbind, cu valiza n dreapta, cu bratul 'isPai n stnga. #mndoi pastram de ani nostalgia lasului, ndragit n liceu, o data cu cele dinti lecturi moldovenesti, visat n primaveri singuratice, dorit... Simteam cum ne mngie du,ul orasului cu taceri, cu ascunzisuri de suflet, cu melancolii... Si primeam du,ul strain, otravit, n lumina vointei si creierului meu, dur, aspru, rece. asam sa se strecoare cu oc,ii pe uliti, pe cer, la 'isPa nelinisti si tristeti pe care, n mansarda mea, le-as fi smuls cu cleste ng,etat. Simteam cum vazdu,ul orasului ma ncingea, ma rascolea, ma ncovoia. Si nu voiam sa ncerc scuturare ndrjita, ci zmbeam, brat sub brat, cu 'isPa. 8esc,iderea congresului la .eatrul 'ational, gemnd de tineri cu cocarde tricolore. '-am auzit nici un discurs n ntregime. 'u puteam fi atent. 2roblemele mi erau necunoscute, si nu voiam sa accept conclu$$% ziile referentilor fara sa pipai nc,eieturile obrsiei. Si apoi, ma gndeam ca nu ramn dect trei zile n lasul dorit de ani. Si erau zile de toamna frumoasa, si paseam tot mai departe, n jos de &opou. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg mai nti1 ulite, case cu cerdacuri, alei, idilele, teii... &ea dinti masa, n restaurantul cu stapn fericit, mpreuna cu toata "elita"... 'u mai mi-amintesc nimicK nici glumele lui ;aidaroff, nici tacerile lui 0ibi, nici toastul intim pe care l-am ridicat pe rnd, nici ilustratiile pe care le scriam presedintelui si vicepresedintelui, acoperite cu semnaturi violete, n josul unei date1 $C noiembrie... 'u-mi amintesc dect cea dinti coborre n &opou, nelinistiti de apropierea teiului sacru. 'isPa era cu adevarat nduiosata. .oti ne vadeam sc,imbati. Si eu care ntelegeam si ma lasam purtat de curent... 3n singur gnd1 toate acestea vor treceK eu voi ramne iarasi singur, si atunci ma voi stapniK pentru ca un suflet nu ajunge stapn dect n singuratate. 'oaptea am petrecut-o mpreuna cu ;aidaroff n odaia unde ne ncarterasera de la centruK el vorbindu-mi de Manuca, eu tacnd, cu oc,ii n jar. Eegretam ca nu-mi luasem <urnalul. 2e alta ,rtie, nu puteam scrie. .ot ce am simtit atunci, am uitat... #m uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte... 8ealurile lasului le-am vazutK pluteau n aburi viorii. #m urcat si la &etatuie. #m cutreierat ma,alalele. 'isPa a voit sa priveasca mormintele proaspete si monumentele din cimitir. #m ntovarasit-o peste tot. 6ireste, n cimitir a lacramat. #punea soareleK trecusera doua zile de congresK se apropia ntoarcerea. nga morminte, sunt ntotdeauna mboldit catre reculegere. #tt. 8e ce sa plngH 'u apune si.nu rasare soarele n fiecare zi pentru minei... #colo, alaturi de 'isPa, am fost trist. "mi ngadui prea multe slabiciuni", gndeam. Si zmbeam, strngnd bratul 'isPai. 0alul. &ercul nostru era nedespartitK a intrat n sala sufocata de perec,i, dupa ce intrase n cofetaria vecina. 'isPa iar se sc,imbase. 'u mai era trista, nu mai era gnditoare. *orbea mult si rdea. 'u se mai putea dansa. ;rupurile se frngeau n multime, se farmitau n perec,i. &e ne-am spus noi, att de atenti unul la altul, noaptea ntreagaH #s fi dorit mult sa stiu cele ce gndeau membrii "elitei"-?@ Eram, fara ndoiala, asimilati ndragostitilor n ajun de tainica logodna.

8imineata, 'isPa mi-a dat un plic, pe care nsemnase dataK o fsie ct o palma din roc,ia ei de bal. - #seara am mbracat-o ultima data... Era aproape o zdreanta... 5c,ii 'isPai erau aceiasiK si ai mei. $$9 #mndoi, am fost oaspetii studentului balai si blnd pe care 'isPa l cunoscuse n tren, cu familie stravec,e n orasul boieresc. Studentul o ndragise. Eu ma trudeam sa-i fac prieteniK apoi, daca as fi izbutit, as fi niers mai departeK i voiam logodnici. '-am spus 'isPai nimicK dar ea se purta ca si cum mi-ar fi g,icit si mpartasit gndurile. Edea mult mpreuna cu studentul balai, l ntreba curioasa amanunte iesene, l ruga sa ne duca n redactia *ietei romnesti. 2oate, baiatul i placea cu adevarat. #vea mini albe, cu degete lungiK avea nasul drept, buze rosii si nume cu faima. Si-o ndragise. Eu eram fericit. Ma desfatam gndind ca vietile lor se vor mpreuna din vointa mea. Si ma desfatam cautnd amanunte pentru ntovarasirea lor. ...*izita n redactia *ietei romnesti, printre redactori care ne priveau surznd cu nteles si clipind din oc,i, pe noi, trecatori oaspeti din orasul cu fabrici... Ma sufocam. Situatia era penibila. 6etele trebuiau sa zmbeasca, stnjenite. Eu ma prefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai si directorul revistei - oc,i cu spaime, cu cearcane, cu luciri dracesti sub sprncene caruntite de fumul tigarilor -asupra circulatiei pe strada apusneanu. &nd ne-am spus1 "0una seara", am rasuflat. #m alergat pe scari. Ma asteptam sa aud ,o,otind n urma noastra. &ea din urma oara, prin &opou, cu studentul ndragostit de 'isPa. Eu ma bucuram ca sunt uitat. ntelegeam sufletul 'isPai pna n ung,ere. 8oar eu i-l daruisem astfelK mai vast, mai nelinistit, mai dornic. 5rice ar fi ncercat, nu s-ar fi putut smulge din privirile stapnului ei. Studentul nu stia ce sa creada. Se temea sa nadajduiasca. 'e crezuse ndragostiti, poate c,iar fagaduiti. Edeam. -am batut prieteneste pe umar. - 'u suntem dect niste prieteni ciudati. Ea ma ajuta la studiiK eu o ajut sa-si gaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca. Ii sunt confesor, si mi-e colaboratoare... 8e ce nu mi-a privit mai adnc oc,iiH... S-au ntors mpreuna, ntr-un compartiment din vagonul 2olite,nicei. Eu am ramas singur cu *iorica pe culoar. i vorbeam mult si cald. Eram nespus de attat n verva. Ma simteam iarasi puternic. Si *iorica era fericita. l #jungnd, nu am putut lucra nimic cteva zile. #m scris n <urnal1 <asul a fost mult mai primejdios dect socotesc, c,iar acum. &alatoria iu m-a obosit, ci mi-a anulat patru zile. 'iciodata nu m-am simtit mai slab. #r fi prea multe de spus. Eu nteleg prea bine de ce trebuie sa fiu ?@Npotriva Moldovei. 0iruinta mea a fost o parere. #m sa ncerc sa ma apropii, ct mai mult, de *iorica. *oi ncerca, asupra-i, e-perienta m$$" plinita cu 'isPaK i voi da un suflet. 'isPa nu mai mi-e acum enigma. 8e altfel, ea si va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi. Eu ntelegK poate ntelege si ea. .rebuie sa reiau munca de la nceputul toamnei. .otul trece. 8upa cteva saptamni de regim saisprezece ore pe zi munca, orice urma de sentimentalism dispare. Si, mai ales, mult calm, multa sobrietate. 'u trebuie sa stie nimeni ca m-am ntors de la Iasi nfrnt. Si nici lupta care ncepe nu trebuie vestita cu surle. &,iar programul nscris solemn aici, n <urnal, e absurd. 'u mai

sunt un adolescent. 6apte. 2entru aceasta, amintind ca oc,ii *ioricai sunt fara perec,e, nc,ei". XIX. VRAJMASUL LUI PETRE 2e prietenul meu l ntelesesem din liceu1 el voia sa ajunga. si marturisea rar ambitia care-l rodea si-i scurta somnul. 8ar se tradaK si alegea relatiile, cauta ct mai multe cunostinte, se informa asupra influentelor politice, nu lipsea de la nici un ceai aristocrat, flirta cu dudui bogate, vorbea la seminalii, vizita pe profesorii care i puteau fi cndva de folos. .oti stiau ca 2etre vrea sa ajunga si toti i ncuviintau ambitia. &teodata era dusmanos, rdea rau, zvrlea glume nveninate. &el mai bun prieten "nu pretuia" nimic, daca 2etre se afla ntr-un cerc care trebuia covrsit. a seminarii, cnd nu avea dreptate mpotriva unui prieten, nu ceda. 'u ceda niciodata cnd se aflau de fata straini. #nii de dialectica scolara si inteligenta lui ascutita i foloseau sa rastoarne argumente pentru o clipa de ezitare a adversarului, pentru un cuvnt gn-gavit printr-o ntrebare raspicat pusa sau o formula, sau un nume. 5rice s-ar fi ntmplat, el trebuia sa biruiasca ntotdeauna. Muncea, dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. 'u citea dect carti care l puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentru discutiile mondene, sau carti de eruditie vulgarizata, din care memoriza amanunte si citate pentru seminarii. Eu cred ca l interesau istoria si filozofia, dar nu avea timp sa le adnceasca. In fiecare dupa-a-miaza plecaK la 3niversitate, la ceaiuri, la prieteni. 8escoperise un mijloc e-celent de a-si completa culturaK ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. 6ireste, pastra foarte putin din miezul cartilor. 8ar _ ajungea, pentru ceilalti. 2utea pomeni cartea la facultate sau n saloane# nvatat englezeste, platind scump, numai pentru ca era "un ,offl-me du monde". iteratura engleza nu se discuta n saloaneK el nu citea englezeste. nainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul N! $$: S,aQ, l-a citit si a pomenit de el n tot timpul reprezentatiilor, pronun-tndu-l impecabil1 Saint <oan. M-a ajutat si a muncit pentru revista universitaraK aceasta i era un mijloc bun de a-si cstiga admiratia profesorilorK nadajduia sa ajunga profesor universitar. Eevista l interesa, firesteK i ntelegea si rostul, si necesitatea. 8ar, judecnd astfel, sunt attea lucruri bune de facut n 3niversitate... 2etre ar fi laudat munca noastra, si attK daca nu ar fi nteles roadele, nu ar fi lucrat alaturi de noi. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajeze dect cntarind riscurile si vremea pierduta. Eram tot mai buni prieteni. #mndoi ne ntelegeam si ne sc,imbam gndurile. n amndoua sufletele ramnea o taina, bine pazita. Eu i-o ntrezaream pe a luiK si poate el mi-o banuia. Stiam ca prietenia este un fapt, iar ambitia altul. 2etre era un patimas, orbit. 8e ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine, ntr-un anumit ceas, la o raspntieH l ntelegeam att de bine, nct l ndrageam si mai mult, dupa ce mi marturisea ca sunt zile n care ma uraste, zile n care ma invidiaza. si purta razbunarile ntregi, fara sa uite nici cea mai nensemnata rafuiala. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. Eu ntelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine, sa-mi mprospateze puterea de munca, sa ma mboldeasca spre creare. Ma razbunam nal-tndu-ma, iar nu lovind. 2etre lovea, nveninat si zmbitor. 'u-i puteau surprinde razbunarea dect cei care i patrunsesera patima. si voala

ura pna la gluma, bagateliznd-o. 2rietenul meu si-a pastrat, nemarturisita ani multi, ambitia. &ea mai crunta umilinta a simtit-o ntr-o noapte calda, la nceputul vacantei. #m ntrziat mult, noi doi, la o masa dintr-o gradina, cu vin bun. 5c,ii lui 2etre se tulburasera. 'eam amintit anii de liceu, dusmaniile si prieteniile noastre, dupa-amiezile de la "Muza", societate cultural-dramatica. 'e-am uitat napoiK batuseram drum drept, fara sa cadem, noi doi. #tunci, marturisindu-i sensul vietii mele, 2etre si l-a tradat pe al lui. Eram nspaimntat ascultndu-l, desi adevarul l intuisem, mpreuna cu atti altii, de ani. Mi-a spus cum scrsneste din dinti la vestea izbnzii vreunuia dintre noi, cum tresare noptile din visuri care i potolesc setea de faima si putere politica. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste, cum nu poate uita, cum e ros amar de pofta care l stapneste. #cum, e prea trziu ca sa se vindece. Singura mntuire, sa ajunga efectiv, sa nu se mai aline cu visuri. - Eu ti admir ambitia, vorbii eu. E o patima barbateasca, apriga, de care nu trebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi... $$7 - 3iti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita c,iar de ambitie. Eu vreau sa ajung politicesteK trebuie sa lucrez ca un om politicK ascuns si prudent... - #cesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. #i o ambitie restrns politica, de parvenit. .u trebuia sa-ti cultivi patima, sa-i dai un sens metafizic, s-o proiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice... &um vezi, ncerc sa-ti dau prin cuvinte mari impresia pe care o simt eu cnd vorbesc despre ambitie. .e-as fi voit prometeicK tu nu izbutesti sa fii nici un Eastignac... - Eu trebuie sa ajung. 'elinistile tale metafizice m-ar fi mpiedicat sa progresez real, politic... - 8aca patima e autentica, orice progres e inutilK niciodata nu o vei multumi. #mbitia, ca si gloria, te ntarta si te c,inuie cu ct le urci culmile. #devarul acesta e jenant de banal. 5rice satisfactie pe care o vei cstiga ti va scurma pofte ndoite. Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru, ajungi sa-l stapnesti si sa-l gusti. - 3n parado-. 2e tine au nceput a te bate vnturi mistice. Sunt la moda acum... - 8epinde ce ntelegi prin misticism. 6emeile si societatile feminizate au avut ntotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. Surogatele pe care le cunoasteti voi, intelectualii si mondenii, sunt tot att de putin mistice cum sunt stiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reau-... - 5 ironieH - 'u, o punere la punct. Misticismul meu nu e o influenta livresca, nici o maimutareala snoaba. E o e-perienta eticaK n curnd, va ajunge, poate, c,iar o e-perienta religioasa. 8esi, noi suntem generatia ursita sa cautam pe 8umnezeu... - &ei dinaintea noastraH... . - -au pierdutK absurd si stupid, fara torturi launtrice, fara crize. Eu cred ca li s-a luat 8umnezeul, ca sa poata lucra mai comod n mediocritatea lor. -2olemizezi. - 'uK ma plng ca tu, dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si orice valoare ntr-un plan transcendent, actualizezi o ambitie trecuta... - Eu sunt dus de vointa mea. - #r fi multe de spus asupra vointei tale... 5ricum ai fi, nsa, te prefer celorlalti... - 5bsedanta doctrina a virilitatii, nuH... #cum ai dreptate. &red ca patimile masculine sunt menite suferinteiK iar eu sufar mult, aceasta iarasi ti-o spun... n acea iama, 2etre a cunoscut o studenta de la #r,itectura. &eea ce trebuia sa se ntmple, s-a ntmplat. Se aflau tot timpul mpreuna. Eu ntelegeam, si taceam. ntr-o noapte, 2etre m-a vizitat, nelinistit si abatut.

- Stii ce se petrece cu mineH Sufar o criza de adolescentism. mi place o fata... Iar n loc s-o seduc, m-am ndragostit de ea... E cel mai impropriu mijloc de a mi-o apropia... Sunt stupid, iremediabil stupid... #m ajuns sa-mi fie teama. 5 iubescK e revoltator, nuH -'u. 2riviri, n adncul oc,ilor. - .u mi vorbesti ciudat. Si apoi, te contrazici cu principiile tale. - "2rincipiile" mele nu sunt mpotriva dragostei, ci mpotriva anularii, a idiotizarii nostalgice prin dragoste. - Stii ce-mi spuneai asta-toamnaH &a tineretea e un timp primejdiosK ca nu sunt mntuiti dect nebunii. - E-agerezi formula. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comodeK si am mai spus ca numai o ,otarre nebuneasca, adica realizata de-a lungul a oricte mpotriviri, poate s-o mntuie. &riza tineretii nu poate fi depasita dect ajutat de o patima, de o nebunie. Iata ce am nteles eu atunci. - #i avut dreptate. Eu simt ca am sa cad, ca am sa ma nec daca nu sugrum dragostea. - 8e ce s-o sugrumiH - 2entru ca e stupida, pentru ca ma mpiedica sa ajungK o iubesc ntr-att, nct am cerut-o n casnicie. Sunt aproape nebun. #re sa treaca, nuH... - .otul trece... Eu sunt obsedat de refrenul acesta. ncearca sa ti-l mplnti n creier, n suflet, n viscere... - 5 iubesc, o iubesc. 'umai tie ti spunK trebuie sa-ti spun. Stiu ca e umilitor, stiu ca e stupid, dar nu mai ma pot stapni... 5 iubesc ca un adolescent. ntelegi tu nebunia faptei mele cnd am cerut-o de sotieH #m vrut sa fugK nu se poate, mai am e-amene... Sunt un neg,iob, sunt lipsit de vointa, sunt un rob... 2etre se tnguia. &um l-as fi putut ajutaH l mngiam cu oc,ii. Ma interesa, nu ca prieten, ncordarea crunta dintre cele doua patimi. 'u stiam daca va birui ambitia sau dragostea. Ma gndeam ca, daca ar fi stapnit acel sens metafizic de care i vorbisem, ambitia lui 2etre ar fi biruit, desi de-a lungul unei dureri nzecite. "8aca va izbuti sa ramna nebun pna la capat, 2etre si va depasi criza tineretii. Se va realiza att ct i va ngadui esenta inferioara a patimei. 2oate 2etre crede nfericireK atunci va ajunge un sot nenorocos. $$C $$+ 3n tnar nu trebuie sa creada n fericire. 'azuintele lui ar purta atunci o tragica si austera sobrietate. 8ar e att de dureros si greu sa nu crezi n fericire. 2entru cei multi, fericirea ajunge c,iar un sens dat e-istentei. &u att mai rau pentru ei. 6ericirea nu poate fi cunoscuta, valorificata si stapnita dect dupa ce te-ai ndoit de ea. 'u pesimismK ci luciditate, calm, vointa eroica, adica masculina si ascetica." #cestea le-am scris n <urnal, dupa despartirea de 2etre. &riza lui nu-si apropia sfrsitul. Eu m-am departat iar de prieteni. 2etre nu mi-a marturisit nimic. Suferea, luptnd. si g,icea nfrngerea. Eu mi urmam drumul amar, necunoscut de nimeni. 0anuiam, n suflet, semne de rafuieli sngeroase. 'u mi era teama. Di si noapte, munceam calindu-ma. ".oate acestea sunt pregatiri, mi spuneam. *a trebui sa se mplineasca si faptul." XX. PERSONAJELE JUDECA AUTORUL

# treia zi de &raciun, ne-am adunat - ca n toti anii - la 6anica. 2entru noi, sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. n acele douasprezece ceasuri, ct ramnem mpreuna, vietuim din nou liceul. Invitatii lui 6anica sunt colegii, nedespartiti n ultimele clase. 8upa-amiaza, seara si noaptea Sfntului Stefan stapnesc strania nsusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de a ne socoti iarasi colegi de liceu si personaje din Eomanul adolescentului miop. ;rupul nostru, compact nainte de bacalaureat, a fost rupt la 3niversitate. 'eam risipit si ne-am legat de alte grupuri. nlantuirea de suflete straine poate ntrista pe prietenii vec,iK dar nu putea fi ndepartata. Simteam fiecare c,emarea de a patrunde mai departe, din necunoscut n necunoscut, de a ncepe cu ei vieti noi, de a ne desfata sau suferi, de a ne rupe iarasi si a ne ncadra mai sus sau mai jos n alta parte. 8ar ziua Sfntului Stefan ramnea vec,ii familii. Eram, nca, prea tineri ca sa ne ntristam ca toti acei ani au trecut, ca sunt de-acum amintiri. 'e strigam cu porecle din liceu, reconstituiam scenele dureroase zmbind. .ot ce fusese spaima, suferinta, melancolie ne nveselea acum. ncercaseram fiecare, necunoscut celorlalti, o maturizare sentimentala. ;ndul era reconfortant1 dupa ce o perioada e depasita, durerile si nelinistile sunt uitate. 8ar daca izvorasc alte "dureri si alte nelinisti, mai nemiloase, mai amareH... &ei dinti veniti au fost <ean *ictor Eobert si Mi,ail. <ean *ictor ajunsese actor la al doilea teatru din oras. Era nscris la 6acultatea de itere, dar nu-si trecea dect doua e-amene pe an. #vusese izbnda n teatru, pentru ca avea obraz alb de adolescent, era incult, prezumtios si dragalas. Eobert era singurul pe care nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. Se socotea nca geniu nenteles, asa cum i insinuasem eu, rautacios, cu multi ani n urma. si crease un personaj si-l silea sa joace n toate rolurile prevazute si neprevazute. Eobert se ignora pna la absurd. El credea ca toti ceilalti l invidiaza. Socotindu-se nenteles si persecutat, si alcatuise o figura dispretuitoare, oc,i distanti, gura draceasca, glas de scena. Eobert nu putea rosti cel mai nensemnat cuvnt fara gest teatral. &nd rdea, si aducea buzele ca la un rs amar de drama. 2ovestea ntotdeauna cu glas de bariton cald, n timp ce glasul lui era de tenor lipsit de volum. Se plngea, nca, de neputinta de a lucra din pricina femeilor. - Mamico, ma distrug femeile... 5fta flatat, cu obrazul lui de fata, pudrat, cu buze carnoase. - n fiecare saptamna le sc,imb... &e vrei, mama dulce, la teatru... Si as vrea sa scriu o drama... '-am timp... 3ite cte c,ei am n buzunar. #m si garsoniera... Si am de lucru... si freca fruntea ngusta, alba, ncretita de sprncenele ridicate interogativ. 5rict de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el, Eobert nu uita sa vina de cte ori era c,emat. 2rietenii lui cei noi - ngmfati si invidiosi elevi de conservator, actori betivi si blazati - i aminteau, la rastimpuri, nostalgia vec,ilor prieteni, cu mult bun-simt si multa verva. Eobert, desi se nalta n mediul de marasm si mediocritate, nviorat numai de invidie, nu se putea lipsi definitiv de grupul colegilor de liceu. Mi,ail evoluase lent si sigur. 'u avea nici un pacat, nici o neliniste, nici o ambitieK nici o nsusire de seama. Era nalt, cu o fata de copil serios si rece. nvatase ntotdeauna bineK citea ultimele carti si le judeca cu creier propriuK citea cu o luna nainte de e-amenK urma, fireste, 8reptul. Se marturisea burg,ez linistit si mediocru. si propusese sa guste putin din toate. 6recventa ceaiurile, balurile, premierele cinematografice, cursele. Era bogat, dar nu poza n snob, nici n 8on <uan, nici n sportsman. 'u fuma, nu beaK ntre prieteni si ngaduia sa piarda, pna la o mie de lei, la "c,emin de fer". Era ntotdeauna

impecabil mbracat. &itea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar, ntins pe canapea, cu o punga de fondante alaturi. 'u invidia pe nici un prieten, dar i judeca cu cel mai ager bun-simt, cu un neasteptat spirit critic. Si judecata le-o marturisea pe fata. 'u-l stnjenea nimic. si purta pretutindeni plictiseala lui de tnar fara pacate si fara ambitii. Entuziasmul lui se nalta 2na la afirmatia neta1 "E foarte bine". #tt. 'u s-a nflacarat niciodata, $%G $%! iar revolta si-o vadea printr-o njuratura scurta si retinuta. 2retuirea vietii se marginea, pentru el, la ctiva prieteni si la o femeie oarecare, si ntlnea bisaptamnal amanta n garsoniera nc,iriata mpreuna cu Eobert. Easpundea plictisit la telefon cnd doamna sau duduia l tinea de vorba, cerndu-i o noua ntlnire sau invitndu-l la un bal. a prieteni tinea mai mult, pentru ca nu-i sc,imba. Se adunau, aproape n fiecare dupa-amiaza, n odaia cu sofa si patefon. Sfrseau cutii cu bomboane, beau cafele si comentau articolul lui ".raznea", rolele lui Eobert, poemele prietenului blond, viciile, pacatele, cancanurile, zvonurile orasului monden. Seara ieseau mpreuna la spectacole. 2e Mi,ail nu l-am nteles. Spiritul critic l ec,ilibra sufleteste, eleganta trupului, tineretea si avutia i erau garantii de fericireK totusi, el nu muncea, nu urmarea nici un tel, nu astepta nici o bucurie. 8aca ar fi murit n zece zile sau n optzeci de ani, nu s-ar fi suparat, totul i era indiferent. &auta sa petreaca, numai ct mai comod, sa nu se consume, nici sa nu se nelinisteasca. i lipsea nca ceva, si ar fi fost un organism armonios si viu. 2oate acel preaplin care da sens activitatii si ritm dinamic vietii... S-a adunat curnd tot grupul1 Eadu, 8inu, 2etre, 'osc,una, prietenul meu si alti ctiva. Erau toti nfierbntati de revelatia pe care le-o facusemK publicarea capitolului de amintiri asupra "Muzei" din Eomanul adolescentului miop. 2rotestau si comentau. - 'u trebuia sa pui numele adevarate, se revolta 'osc,una, n casa caruia se realizau productiile dramatice ale "Muzei". - 8e ceH 5 data ce n-am creat un personaj, nu l-am transfigurat prin imaginatia si vointa mea si, mai ales, nu i-am dat un rol nsemnat, ci l-am lasat sa spuna doua cuvinte si sa dispara, i pot lasa numele din viata... - E jenant pentru el. - 8eloc. &artea mea e un roman si o culegere de amintiri. 8aca nu m-am jenat eu, personajul romanului autobiografic, sa marturisesc attea indiscretii de adolescent, de ce sa se jeneze personajele secundareH E o simpla cronica, toate capitolele care i privesc... - 2uteai, totusi, sa le sc,imbi numele. Era att de greuH... - 6oarte greu... Sc,imbnd numele, personajul era liber sa primeasca vointa autorului. #ceasta ar fi daunat cartii, care e, nainte de toate, sincera si, mai ales, disciplinata. #m voit sa oglindesc efectiv adolescentaK ct am putut surprinde cu mijloacele mele, fireste. 'umele rQ erau calauza inconstienta. 6enomenul e anevoie de nteles. 'umele mi-erau mijloace de controlK nu lasau imaginatia sa adauge... $%$ - Si, cu toate acestea, m-ai facut sa spun o suma de cuvinte pe care stiu precis ca nu le-am rostit, se mpotrivi 8inu. #i lasat deci imaginatia sa lucreze... - &uvintele nu le-ai spus, dar numai tu le puteai spune. 2astrndu-ti numele de 8inu, eu te aveam precizat n minte, asa cum esti aievea. .e lasam sa vorbesti cum voiai tu. 'u ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitieK ci faptul daca ti-am surprins resortul launtricK daca am izbutit, apoi orice fraza pe care te las s-o spui, tu o puteai, trebuia c,iar s-o spui n aceeasi mprejurare.

ncepura atunci adevarate polemici. 'u aveam cu mine dect pe prietenul nou. - .oate acestea nu au nici o nsemnatate, vorbi el. 2acatele romanului, pe care i-am citit n manuscris, sunt altele. 'u vi le spun, pentru ca ne-am departa prea mult. 8e altfel, daca se va tipari vreodata, o sa avem prilej sa revenim. 2e mine ma bucura c,iar ca ne-a pus numele att de transparente. &ititorii se vor nsela astfel la aparitia romanului, asupra noastra. 'oi suntem de acum personaje. 5ri, ntre personaje si realitate e-ista deosebiri, si nca multe. #utorul a cazut singur n cursa pe care ne-o ntinsese noua. 'u ne-a modificat, dar a ales trasaturi care i-au placut din sufletele noastre. #sadar1 nici nu ne-a creat, dar nici nu ne-a zugravit fidel. *a avea, la aparitie, o suma de neplaceri. &ititorii i vor scrie1 l cunosc pe W, pentru ca, dupa amanuntele spuse de dumneata, l-am g,icitK dar nu e asa, n realitateK nu esti un observator bun. - &ititorul nu se va putea plnge, raspundeam eu, pentru ca fiecare are dreptul sa vada altfel pe un personaj. Mai mult, aminteste-ti ce am spus asupra personajelor secundare1 ca i las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi i parasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. #sadar, eu ma pot apara1 personajul W nu seamana cu cel care traieste si l cunosti dumneata, pentru ca nu l-am zugravit complet... - #ceasta e o lacuna fundamentala a romanului, observa 2etre. - 'u cred. Mai nti, zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda ntrun <urnal1 dupa cte se ntelege, acest caiet, nu e menit publicitatii, si autorul, elev de liceu, aduna ntr-nsul material pentru un Eoman al adolescentului miop, pe care nu-l va scrie, de altfel, niciodata. - E complicat. &ititorul are nevoie de preciziune. 2reciziunea completa e trucata, e construita si lasa impresia de tabela anatomica. Eomanul trebuie sa fie, nainte de toate, viu. n viata, nu toate lucrurile sunt precise. .e cunosti pe tine, cunosti, ntr-un anumit sens si grad, pe cei ctiva din juru-tiK mai departe, sunt zece insi cu care te ntlnesti mai rar, al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza... 8e &e sa sc,imb ornduiala n romanH 8e ce sa prezint pe fiecare personaj, $%% cnd nu ntotdeauna l cunosc si, mai ales, cnd nu ntotdeauna mg intereseazaH... - #tunci evita asemenea personaje secundare1 aduna replicile pe care trebuie sa le dea ntr-un singur personaj, pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pna la capat. - #ceasta o socotesc un pacat al romanuluiK mai ales scris sub forma de confesiune. n viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zece necunoscuti. &um as putea nlatura acei zece necunoscuti sau superficial cunoscuti n romanH &um as putea afirma ca acel fapt, realizat de doisprezece oameni, a fost facut de doiH Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri sa vorbeasca si sa faptuiasca n voie... 8upa aceea, i parasescK nu ma mai intereseaza. &ontinuu actiunea cu cele doua personaje principale. 8aca ajung ntr-o mprejurare cu alte personaje secundare, nu le evitK le las sa-si mplineasca rolul efemer si-apoi le uit... - 2rocedeul e riscant. Eomanul poate parea bizar, divergent, centrifug. Sfrsind ultima pagina, cititorul va fi nemultumitK ar dori sa stie ce s-a petrecut cu ceilalti. - 8aca romanul e izbutit, vorbi prietenul meu, cititorul nu poate sa aiba asemenea doruri. 2entru ca celelalte personaje nu-l intereseaza. - Sa lasam discutia aceasta, ntrerupse Eobert. Eu vreau sa-l ntreb altceva (catre mine)1 cum m-ai conceputH... - #proape asa cum esti n realitate. 2e tine n-am vrut sa te crut. Esti un

e-emplar perfect de ratat al se-ului. 'u zmbiK nu glumesc si nici nu polemizez cu un personaj. Eu am nteles de mult, de cnd te-am convins ca esti un geniu, ca apartii acelei fericite spete de masculi man>ues, care se bucura de admiratia masei si a femeilor. 8e aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. n fond, mi-esti drag, pentru ca mi-esti prieten. 'u te pot suferi pe alt plan1 ca reprezentant, ca tip de mascul pozeur. &eea ce urasc eu n tine nu esti tu, prieten al meu, ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspndesti tu. 3n simplu Eobert nu poate fi primejdios. 8ar el perverteste constiinta celorlalti, i lasa sa creada ca acesta e masculul. 6als si stupid. .u apartii spetei fericite a pseudomasculilor1 actorii de mna a doua, poetii sentimentali, snobii, afemeiatii, 8on <uanii... 8e aceea n-am vrut sa te sc,imb si te-am lasat aidoma, n primul roman si n toate celelalte pe care le voi scrie. - E un cicluH - 'u stiu. 8ar un anumit material adunat din e-periente nu poate fi folosit dect pentru romane. *iata e lunga, iar e-perientele nesfrsite. 'u numai e-perientele meleK ci ale prietenilor, dusmanilor, profesorilor... 2ersonajul ctorva voi fi eu, apoi pot alege alte personaje principale1 Eadu, 2etru, 'isPa, profesorul de logica... - .otusi, pe mine nu ma cunosti... Si mi faci cel mai mare rau la-sndu-mi numele de <ean *ictor Eobert. - 'umele e prea frumos. Iar pe tine te cunosc, te intuiesc si te anticip c,iar. - 3n suflet e mai complicat dect formulele tale. - 'u ma intereseaza complicatiile att timp ct nu dau nastere la crize. 'u ma intereseaza acei ctiva germeni latenti de bun-simt, de seriozitate, de luciditate, care zac n sufletul tau. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an... - 8e unde stii tu ce se petrece n sufletul meuH - .u mi le spui. .u ti destainuiesti slabiciunile du,ului. &nd mi spui, oftnd, ca "te distrug femeile" si mi spui "mama draga", eu sunt edificat de evolutia ta launtrica. - Si daca, totusi, mai e-ista si altcevaH - #cel altceva nu ma intereseaza. .oti voim sa ajungem oameni mari. 'u e nevoie sa mai spun, la fiecare personaj1 acest personaj vrea sa ajunga om mare. Ma multumesc sa arat crizele, nelinistile, nfrngerile si biruintele dezlantuite n sufletele ctorva de aceasta vointa... n tine, nu ma intereseaza nostalgiile de mai bine, ci esenta inferioara a spiritualitatii tale, gndurile tale de prezumtios adorabil si alintat de femei... - 3n adevarat discurs... - 'uK o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. #m sa scriu o prefata, n care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns. #u nceput atunci inevitabilele glume si indiscretii. 6iecare voia sa stie cum l concep pe el. - 2e 8inu l arat asa cum e si n viata1 peste tot trece fara sa lase urme. 8inu e, n felul lui, un ratat precoce. 'u l nvinuiesc ca nu mai citeste, ci ca nu l mai preocupa spiritualitatea, nu mai e curios de o enigma, de o problema, de o cercetare, de o solutie, de o e-perienta. 8inu a ajuns inert ca si Eobert, dar n alt sens, compromite se-ul. 'u are nca nici meritul donjuanesc. 8inu nu seduce,?@ci se lasa sedus. 'u ataca dect dupa ce are convingerea ca e placut, dorit si asteptat. 8inu nu e nici cel putin un simplu instrument se-ual. E indiferent, rece, aproape atenuatizat ca spirit. - #para-te, personaj infam..., glumira ceilalti. 8inu fuma si zmbea. - &eea ce mi se pare nesuferit la tine, e morga, aerul de blazat, de Vrn consumat, de cunoscator al tuturor voluptatilor. .u, care e-perimentezi de-abia ctiva ani... 8uduile te socotesc interesant si superior, 2entru ca fumezi, taci, ai

oc,i frumosi, cu cearcane... #ceasta-i primejdia1 si tu compromiti virilitatea, notiunea barbatului, complet si $%9 $%" vast... &irculnd prin saloane, obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca masca plictisita de viata, drept e-presia masculului resemnat. - 8raga, tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine dect m cunosc... - 6ireste, aceasta-i mntuirea voastra1 ca nu va cunoaste lumea. #i dreptate, dar nu n sensul pe care l vrei tu. umea care te admira, nu te cunoaste. &eilalti, care au constiinta virilitatii, au e-periente, au sens, au valori, au nazuinte... au si intuitia du,ului autentic si viu. n tine, nimic nu e autentic spiritual. &eea ce bigui prin saloane ai mprumutat de la artistii de cinemaK leai mprumutat si gesturileK ,ainele le mprumuti de la croitorii parizieni. 'imic nu e al tau, creat de tine, de vointa ta, nici oc,ii, nici banii, nici tineretea. .otul ti-e dat. 8u,ul tau, daca ar vietui o viata subterana, s-ar trada1 printr-o licarire a privirilor, printr-o ntrebare, printr-o carte citita. 'imic din toate acestea la tine... Si, totusi, nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump... # venit apoi masa cu belsug de vin. 8iscutia s-a mpartit iarasi. 'e revedeam din &raciun n &raciun, din clasa a cincea de liceu, cnd ne adunaseram pentru ntia oara. #m ramas fericiti pna n zori. WWI. M5#E.E a adunarea din martie, presedintele a vestit ca donatia e primejduita din pricina prefectului, care vrea cu orice c,ip sa i se cumpere casa pentru camin. 0atrnul e nelinistit. El, obosit, plictisit, deprimat. 8e cteva luni e tot bolnav. 6ostul vicepresedinte zace din toamna, de ftizie. #steapta 2astele, ca sa plece la munte. *icepresedintele primului comi-, tet era singurul care i putea fi de ajutor n c,estiunea donatiei... 8upa cteva zile, am citit vestea n ziare1 vicepresedintele murise. 8upa-amiaza calda, dureros de calda. &urtea, mprejmuita cu liliac nfrunzit, se ntunecase sub flamurile cernite. 'e-am adunat toti lnga presedinteK palid, nervos, stapnindu-si anevoie frigurile. #veam toti zmbete triste si oc,i ispititi de cer. &erul era aproape, albastru, strabatut de nourasi nostalgici. 8inspre tufele de liliac se iscau zvonuri de stup. Strada era lunga, pietruita, cu trotuare nfierbntate. 0anuiam, p: undeva, salcmi nfloriti si gradini cu rasaduri de flori, cu brazde rasturnate, negre, proaspete. #jungea, n curtea tovarasului mort, zumzetul orasului cu parcuri, cu fabrici, cu bulevarde. Si vnt blnd adia mireasma de primavara pustie. -am vazut, purtat pe umeri, n tnguiri. #m vazut si coroana cercului, cu o panglica alba, cu un rnd trist ca o c,emare. 2rietenul meu mi tinea bratul dreptK 'isPa bratul stng. S-au nfrigurat amndoi. 2e drum, la venire, prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. #vea oc,ii plnsi si sufletul sfarmat. 2lngea, pe strada, strngnd n pumn batista alba. - 'umai 8umnezeu ma poate scapa... 'umai 8umnezeu ma poate scapa... &um sa-l mngiH .aceam... n curtea cu prieteni tristi, am ntlnit oc,ii nspaimntati ai 'isPai. Iar am tresarit. 'isPa a venit lnga mine si a ramas tot timpul cu bratul strns de bratul meu. &um as fi putut mngia durerea 'isPai, pe care o ntelegeamH... 2rietenul meu mi apucase iar bratul. Murmura, cu batista pe buze1 - 'umai 8umnezeu are sa ma scape... 'umai 8umnezeu... 'isPa era nelinistita. - 8e ce plngeH - si aminteste de sora lui, o sora mica... - # muritH

Strazile erau iarasi nguste. &onvoiul se risipea. 8in curti se naltau plopi. a ferestre banuiam oc,i curiosi si ntristati de vrsta prietenului mort. - E adevarat ca pleci n ItaliaH - 8a, 'isPaK n patru zile. - Si ct staiH - 2na la jumatatea lui mai... - Ia-ma si pe mine4 8e ce m-a nfiorat strigatul 'isPaiH .ovarasii de drum cernit ne-au privit, mirati. 2rietenul meu ncepea sa asculte. - 'u se poate, 'isPa, soptii. 'u merg singur... # tacut iar, pna la cimitir. .acerile 'isPai nu sunt reculegeri, ci disperari mute. 'u mai ncearca sa se nalte iar, deasupra. Eu i spuneam. - 'isPa, mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata nfrnta. .u, n fata unui obstacol pe care nu-l poti trece, te marturisesti zdrobita... 'u raspundea. 2rietenul meu mi lasase bratul. - #m sa plec si eu... - 8e ce mi spuiH 2leaca4 - #re sa-ti para rau ca ne despartimH - 'u. 'oi suntem c,iar aici despartiti. Monologul tau, singurul care Vi intereseaza, mi-l poti mpartasi, mai cald si mai prelung, prin scris... $%: $%7 - #m sa sufar mult departe... .u ntelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie, acolo. Eu eram ispitit sa ma gndesc la cea dinti sedinta de cor, n mansarda, la vicepresedintele mort... #mintirile nu ma ntristauK ma abateau, ma oboseau trupeste. e izgoneam. "5 noua primavara, plecari, munca, tinerete, senin... 'u am nici un motiv sa fiu trist. Soarele ma ncalzeste, muntii ma asteapta, drumul de fier e proaspat si nesfrsit. 8e ce sa fiu tristH #m douazeci de ani, am vointa cumplita, am cervice nenduplecata, am trup pietros, am doruri si lanturi pentru dorurile mele. Mi-a murit un prieten si un tovaras. El e, de acum, strain de noiK poate e fericit sau poate nu e. 'u stiu. 2rietenul meu mort va vietui nlauntrul sufletului. 8e ce sa fiu trist acum, n fata tuturorH .ristetea mea ma va stapni n singuratate, asa cum se cuvine unui suflet care pretuieste moartea. Si apoi, moartea ma stnjeneste acum, cnd nu pot lupta. Moartea o meditez singurK o nteleg si ma nc,in ei. 8ar aici, alaturi de 'isPa, sa par eu tristH Sa fiu si eu ca ceilalti, eu care am ndurat si am scrsnit dintii n disperari ce-mi copleseau du,ul si-mi rastigneau trupulH..." ;ndeam si alungam tristetile. n dreapta mea, prietenul pngea pe minile doamnei. 0ratul stng purta tulburarea 'isPai. - 'isPa, tu tremuri... -'u. - #i venit singuraH - 0ibi e bolnava... - 8ar *ioricaH 'isPa si ntuneca fata, scrbita. - 'u stiu. 'u mai mi-e prietena... 'u mai vorbim de asta-iarna... 'u voiam sa nteleg. 6ireste, 'isPa o jignise. - *oi nu stiti ce rea e *iorica... - E stupid sa fii suparata pe o prietena, 'isPa... 2aseam, n convoiul de colegi si prieteni ai mortului. Strazile tot mai largiK castanii ncepeau sa dea unlbraK cerul si scutura norii. - Sa nu mai vorbim, pna la cimitir.... - 'u poate sa-ti lipseasca nimic, n amintire. 8ar de ce sa pastrezi amintirileH

- Mi-e draga4 'isPa tresari. Se apleca spre mine. - 8e ce m-ai mintitH Eu priveam priviri drepte, deasupra capetelor, n coroanele ce ntovaraseau pasii prietenului mort. nserare n cimitir, c,emnd primavara. 2resedintele fu purtat pe brate. n fata gropii cu ung,iuri negre, febra l tulbura, l stapni. .oH%C varasul lui fu lasat n pamnt cu frng,ii, cu plansete, cu bulgari. &tiva nori, la apus, si pastrau geana sngerie. #leea cea mare se nelinistea, n vnt de seara. ;roparii si asteptau plata. a celelalte morminte licareau candele. 0anuiam buc,ete mari de flori scumpe. 5 banca iesise din iarna cu doua picioare surpate. ;radinarul si mbraca ,aina lasata pe treapta unui monument de marmura vnata. - ti amintesti cimitirul din IasiH... *orbise 'isPa. Iar se sc,imbase. Era acum nostalgica si linistita. Se plimba, cu privirile pe c,iparosi, pe cer, asteptnd stele. Eu am ntrebat-o atunci de prietenul ei iesean, cu care s-a ntors de la congres, cu care si petrecuse attea dupa-amiezi de iarna. - .oti spun ca suntem ndragostiti unul de altul... Mi-a zmbit. Eu mi-am stapnit bucuriile, ntrebndu-le1 "8e ceH..." n noaptea plecarii am auzit pietris ales lovind ferestruica mansardei, n strada, cu capul rasturnat ca sa ma priveasca, 'isPa. - #m vazut lumina. #m venit sa-ti spun "drum bun". - Iti multumesc, 'isPa... - Si nu e asaH '-ai sa ma uiti... #i sa-mi scrii, nu e asaH... #i sa-mi scrii mult si... - Spune, 'isPa... - &e sa-ti spunH 8aca mai vrei, si... "noapte buna"... WWII. 3MI'# # E5M# n <urnalul meu intim, iar nu n <urnalul de calatorie, am scris n acea noapte de aprilie1 "2e o strada cu nume obscur am vazut astazi un c,ip de fata. #m alergat, l-am cautat si l-am privit iar. M-am ntors la ,otel. Si acum scriu aiciK fata mi-e draga, mi-e draga. 'u mai pot apara meterezele sufletului. 6ata necunoscuta mi-e draga. &,ipul i l-am privit att n amintire, nct a nceput sa se stearga. *oiam sa-i patrund fiecare trasatura. M-am tulburat. #cum, nu mai stiu precis c,ipul fetei. Si mi-e draga, mi-e draga... 2oate sunt nebun. Mi-am batut joc, ntorcndu-ma catre ,otel, de mine, de ,otarrile mele. #m citit cea dinti pagina din <urnal. Stiu ca nu sunt nebun. 8ar am pierdut iar c,ipul feteiK si fata mi-e draga. mi spun1 sunt tulburat, aproape de nebunie. Si stiu ca toate acestea sunt mpotriviri desarte. 6ata mi-e draga. E rusinosH 8a, da... E umilitor sa $%+ fii ndragostit, e penibil, e jignitor. Ma nabus. &red ca nu e adevarat nimic din cele ce am scris. 2oate sunt obosit de drum, de Eoma. Eoma m-a farmitat si m-a adunat iar. 8ar daca nu mai sunt euH #m sa ma caut mine prin oras. .ot ce scriu acum sunt minciuni. #u trecut cteva ceasuri, si fata tot mi-e draga. 8ar mine, dar peste un an, peste zece aniH... .rebuia sa tac zece ani. 8e ce am scris n <urnalH '-am izbutit nici sa ma linistesc." "&um as putea ntlni pe acea fataH 5 pastrez napoia pleoapelor, ntorcnduma pe &orso, singur, m-a fulgerat o asemanare cu 'isPa. #m avut aceeasi tulburare ca ieri. 8ar acum, stiu1 fata seamana cu 'isPa la oc,i si la par. &um scriu de senin marturisiri umilitoare... Easfoiesc la rastimpuri <urnalul si

recitesc ,otarrile. e mplinesc cu greu. Sufar, aceasta o simtK sufar stupid. Sufletul mi-e sfsiat de tristeti si apoi e-altat de bucurii. &nd mi-amintesc de c,ipul fetei, ncerc un sentiment ciudat, nfioratorK ma simt nlantuit de un brat strain. E umilitor sa numesc aceasta1 dragosteH... /otarrile mele ma coplesesc de tristeti disperate, fara sfrsit. mi spun mereu1 totul trece... 8ar ncurajarea mi se pare neg,ioaba. M-am ntrebat cum am putut-o folosi att timp, fara sa-i observ desertaciunea. 8ar daca ea pare desarta numai pentru ca ispita e mai puternica dect mineH... 8e aceea mi-o spun mereu. #re sa treaca. #u trecut si tristetile singuratatii de la sc,it, au trecut si nostalgiile toamnei si ispitele. .otul trebuie sa treaca. Ispita e puternica, noua si agera." "8ar de ce am scris eu asta-noapte despre ispiteH #m uitat ,otarrea1 dragostea nu trebuie alungata, ci stapnita. Eu nu pot s-o stapnescK de aceasta ma umileste. 8ragostea e vinovata. Ea ma mngie, ca o g,eara straina. Mi-e draga, mi-e draga... Stiu eu ce amH 'u nteleg de ce mi-a fost teama. '-am cautat eu dragosteaH '-am voit eu s-o cunosc si s-o robescH #ceasta e dragostea. Stiu ca aceasta e dragostea. #cum, trebuie s-o adncesc si s-o stapnesc. 'u e umilitor. Mi-e draga... &uvintele sunt stupide. &um l-as putea rosti, cuvntul pe care l-am nvatat de la altiiH 8e aceea, eu nu sunt ndragostit. Sufletul meu nu e rascolit de dragoste. 6ata nu mi-e draga. Mi-e draga..." Insula &apri. "Mi-e draga 'isPa4..." 'oaptea, n vagon, spre #ncona1 "'isPa, 'isPa, 'isPa..." 2e vapor, catre 6iume1 "8e ce am ascuns doi aniH Mi-e draga 'isPa din noaptea cnd ne-am ntors de la manastire. Mi-a fost draga si mai mult la mare, n tren, la Iasi... 'u vreau sa nteleg nimic. 8e ce s $9G ntelegH #driatica e albastra si sufletul meu e senin. 2oate au sa-mi piara nelinistile. 8e ce sa nu-mi fie draga 'isPaH &um sa spunH nteleg si simt altfel. /otarrile n-am sa mi le sc,imb. Sentimentul tragic al e-istentei l pastrez. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou. &e fapt mai eroic dect o renuntareH Si o renuntare care sa nu fie o e-tirpare, nici o biruinta c,inuita de remuscari. *oi lasa sa-mi fie draga 'isPa. 'u ma voi teme, de acum, sa-mi marturisesc, n singuratate1 mi-e draga 'isPa. *oi tainui pentru altii. 8rumul mi-l voi urma, cu pretul a oricte ndurari. 8ragostea trebuie sa ramna, si simt ca va ramne n suflet. 5rice ndragostit si jura credinta dragostei. &eea ce fac toti, cuprinsi de nebunie, fac si eu. 'u e adevarat. 'ebunia mea nu este dragostea, ci eroismul. Iar eu nu sunt oricine. #ceasta o pot scrie cu fruntea sus. *iata nu mi-a fost daruitaK am construit-o eu, cu nemultumiri, cu lecturi, cu revolte. &eea ce am ndurat astatoamna nu a ndurat nici unul dintre contemporanii mei. #m luptat cu somnul, cu oboseala, cu poftele trupului meu tnar, cu ispitele cartilor amuzante, cu nebunia. #m nfrnt nebunia, pentru ca am voit euK dar n-am fugit din fata-i. &nd spun1 mi voi pastra dragostea ani dupa ani, tainuita si nentinata, trebuie sa ma cred. 2entru ca o spun eu, singurul n care ma ncred. ...5 observatie ciudata1 de cte ori gndesc si scriu cuvntul vointa, uit orice altceva, c,iar pe 'isPa. 8ragostea 'isPai mi-e acum departe. *a trebui sa nc,id caietul si sa privesc #driatica... Iata, ca aceasta fac." "8aca se va observa sc,imbarea n taraH Eu ma simt att de sc,imbat... Multe gnduri au ajuns acum sentimente. 8in intuitii, au ajuns e-periente. 'u stiu care parte din mine s-a sc,imbat. Simt o rennoireK ma simt mai viuK simt mai precis ca aceasta e carnea mea, ca acesta e sufletul meu. 'u pot lamuri nimic.

Simt4 8aca se va observa sc,imbareaH &um am sa ma ntlnesc cu 'isPaH Ei nu trebuie sa-i spun. Ea nu poate sa nteleaga de ce renunt. Ea m-ar primi, tovaras c,iar, si nu sotK de aceasta sunt sigur. Sufletul 'isPai mi apartine1 i-am g,icit dorurile, nadejdile, intentiile. .otusi, ea nu trebuie sa stie ct mi-e draga. *reau sa ramnem prieteni. Eu voi suferi mai mult aflnd cum altul o va stapni, acolo, aproape de mine... Sunt un nebun, si ma c,inui n van. 'isPa va renunta, asa cum am ?@enuntat si eu. 8aca nu, va pieri. #ceasta e lesne de nteles. *a pieri, orict de lunga i-ar fi agonia. 8ar 'isPa va renunta sa-si aleaga alt sot. $9! .oate anticiparile acestea n-au rost. Mi-e draga 'isPa4 #ceasta e singura realitate noua, alaturi de vec,ea realitate1 eu. Eestul sunt ipoteze si jocuri. 'u trebuie sa-mi rapeasca timp." R .oti mi-au spus1 "#i o nostalgie apuseanaK aceasta din pricina Italiei". '-a nteles nimeniK nici 'isPa, pe care am vazut-o rar, prete-tnd ca mi pregatesc e-amenele. Mi-a cerut sa-i povestescK cum era sa-i spun ca am fost la Eoma, si de acolo la 'apoli, apoi prin #ncona la 6iumeH... mi urmam drumul cu pasi durerosi. .ot ce ncercam sa uit crestea n amintire, urias, asurzitor, viu, barbar. Singuratatea ma c,inuia, dar mi ramasese mntuire, mijloc de mplinire al marelui meu gnd. *ara petrecuta n rataciri, fara sa uit si fara sa plng... Ma ntorceam la rastimpuri n orasul sub flacariK aduceam caiete mari, nnegrite. 2lecam, cu un caiet si o carte. Eataceam prin munti, c,eltuind putin, dormind prin stne, ndurnd ploi reci. ncepustm sa ma obisnuiesc cu tulburarea, cu nelinistea. Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic, nemultumit de ceea ce face. mi purtam singuratatea pe carari, prin manastiri, prin orase de 8unare. #m fost si la sc,it. "8e ce sa plngH" mi-am spus revazndu-mi c,ilia. Si n-am plns. a sc,it, singuratatea mi se nsenina. 8ar a fost numai o criza, care m-a tulburat mult. 'u disperam, cu pieptul ros de dor nemarturisit. ;ndind la durere, iar nu la dragoste, mi aminteam1 totul trebuie sa treaca... WWIII. ME8I.#.IE 2E'.E3 853# .5#M'E &ea dinti toamna ncepuse cu c,emari pe sub castanii umezi, de-a lungul bulevardelor. &ealalta, cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare, amara n spasmul ei ncapatnat pna la nebunie. #cum, s-a pogort iar seninul. 8ar mie teama. 0anuiesc ascunsi n suflet nori de furtuna. .ot ce am facut pna acum, apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care mi place a o numi erou, s-ar putea narui. 8e aceea mi-e teamaK de suferintele mele care si cer rodul. #cum, toamna ma c,inuie mai mult si mai adnc. 'imeni nu poate afla. 'isPa ma ntovaraseste n ratacirile mele, departe de oras. &mpurile se naspresc, padurile se nsngereaza. 'isPa ma socoteste cel mai bun prieten pe care l poate avea o fata. # nceput sa creada ca orice nadejde de mai mult e desarta. ;ndul acesta a ntristat-o mult. Iar eu i sunt tot mai aproape de suflet, si sufletul ei creste din semintele du,ului meu. #laturi de viata dura, nceputa n fiecare dimineata cu aceeasi ndrjire, sfrsita dupa miezul noptii cu ,otarrea celui care stie ca odi,na se va pogon o data cu moartea, mi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. 2ublicam ce era mai putin viu, mai putin original, mai putin pretios dintre paginile scrise. &elelalte erau confesiuni stranii, dureroase, enigmatice. &ine le-ar fi primit sa le tipareascaH

Simtind apropierea eroismului, ma observam cu o grija suparator de pretentioasa. 'isPa si pastra acelasi locK lecturile anevoioase se prelungeau cu aceeasi stricteteK golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. Ma supraveg,eam etic, stiintificeste, sentimental. *ietuiam ntr-o continua febra cerebrala. Ma voiam om depasit. &ele ce am ndurat, e-perientele ultimilor ani, singuratatea nemiloasa, taina, mi coltu-rasera fata. 5asele ncepeau sa se rnduiasca altfel. Si privirile se sc,imbasera. iniile, cuta sprncenelor, fruntea purtau fiecare o masca. 'imeni nu putea patrunde dincolo. Ma osndisem, prin taina care ma sfsia, unei singuratati austere, fara sfrsit. Eu asteptam un fapt ,otartor. Eenuntarea se mplinise. #steptam nca o ispita, care sa o ntareasca. n durerea suprema, se va lumina sufletul eroic. 6aptul putea fi pricinuit de ntmplare sau de vointa 'is-Pai. 8aca el nu s-ar ntmpla nca un an, pna la plecarea mea, biruiam. &ele ce scriu sunt nca att de proaspete n minte... 8aca as continua, n-as mai scrie povestire, ci jurnal. Iata, acesta sunt acum1 barbatul care-si asteapta ultimul salt. #fara, pe cmpuri, pe strazi, e toamna. #ici, n mansarda, sunt eu. 2utin mi pasa de toamna de afara, att timp ct eu nu sunt nca mplinit. 'elinistea de pna acum a facut loc spaimei asteptarii. #stept ,alucinat. Si nu stiu ce astept, dupa cum nu stiam nici acum doua toamne. .itlul acestui capitol e fals. 'u voi scrie aici nici o meditatie. &u aceasta pagina se nc,eie povestirea celor doi ani de e-periente, de c,emari si de biruind asupra slabiciunilor. 'u stiu cum se va sfrsi. 'u cunosc, adica, amanunteleK pentru ca izbnda va trebui sa fie de partea mea. 0iruinta finala e singura care da sens si pret unei ,otarri. 2na atunci, sunt osndit nelinistilor si asteptarilor care ma strabat zi si noapte. 8upa ploaie, cerul e vnat. 6erestruicile sunt nca mbrobonate. n curnd, voi aprinde lampa. mi ajung zgomote din strada. 8e la masa $9$ $9% mea zaresc doi plopi zdrentuiti, departe, ntr-o curte necunoscuta. 2lopi pe care i-au privit adolescenta mea. 'u ma e-alt retoric, nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. E destula tristete n mine. 8ar poate e tristetea celui care ntelege... ?@ &u fata linistita, cu pumni strnsi, ntre carti, astept. S6ZESI.3 2#E.II I 2#E.E# # 853# S&EIS5EI E 2rietenul meu, de ce nu ma lasi sa te vadH 8e ce fugi de mineH Eu nu stiu sa scriuK am suferit mult, si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic. .u mi ascunzi ceva. 8aca ai sa ma lasi mult timp singura, am sa ma ndragostesc de amintirile noastre si am sa plng. 'u poti banui ct am ndurat eu, alaturi de o familie mediocra si fericita, care m-a ospatat de sarbatori. M-au ndragit toti1 mama, fiica, fiu, nepot. &ine stie ce pun la cale. Si voiam sa rd, sa fiu vesela, sa le multumesc. 8e ce nu ne-am ntlnitH 'u as fi plns att. 'u stiam nici eu de ce plng. 2oate de ciuda ca se sfrseste nca un an. 'u stiu, nu stiu. .ot ce stiu e ca m-am gndit mult la tine, la tovarasia noastra, la Iasi. Si mi-ai fost nesuferit, pentru ca m-am gndit prea mult la tine si am vorbit de tine, si ti-am mprumutat cuvintele, scrisul. Stii ca, fara sa observ, ma trudesc sa scriu ca tineH... 'u nteleg de ce te-ai nc,is n casa si nu mai ngadui prietenilor sa te vada. 'ici Eadu nu ntelege. #stept sa-mi scrii. *ietuiesc aproape singura. 6amilia care m-a stapnit, prizoniera, n timpul sarbatorilor, mi-a pierdut urma. #m stat

o saptamna la 0ibi. Stii ce faceam n loc sa ne pregatim licentaH *orbeam de tine. Esti revoltatorK dar numai att. 2entru ca adversarii tai erau un volum gros de te-te romnesti sec. W*I si /istoire de la langue. 'u fii prea magulit de izbnda. .u lucrezi cevaH 2oate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese, nici prea lungi. 'u te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. *oiam sa te vad, sa-ti spun cele ce banuiesc n jurul gndurilor familiei care m-a ndragit. #m fi stat amndoi, n odaita ta calda... #r fi fost asa de frumos... 'u-ti mai amintesti de noaptea #junului, de sarailiile prea dulci, de vinul prea vec,i, de prietena ta care a fost fericita, fericitaH... Sa-ti amintesc mai multH... $9" ti vestesc un singur termen1 cinci zile. .rebuie sa-mi scrii si apoi sa-mi comunici ziua si ceasul cnd ma primesti. 2oate vin si cu 0ibi. *a fi o intrare cumplitaK prudenta... 2na atunci, salutari de la 'isPa. 2.S. 'u socoti scrisoarea aceasta o declaratie. 'isPa, vrei sa-ti scriu, de data aceasta, o scrisoare sinceraH Sau preferi scrisorile de asta-vara, sprintene si "literare"H '-am vrut sa te vad, pentru ca e-periente de mult banuite si ncurajate amenintau sa-mi tulbure ,otarrile. 2oate n-ai sa ntelegi nimicK pna n noaptea #junului, ma stapneam si ma nfrngeam fara ndoiala biruintei. 8e atunci, criza s-a ntrecutK a primejduit roade pe care le astept, a slabit pasii pe un drum care ma va duce departe. .u nu banuiesti roadele eroismului meu si nu cunosti drumul. 'imeni nu-l cunoaste. 'isPa, nici tie nu tiY! voi destainui. 6armecul se nzeceste n tacere. Stiu ca te vei plnge de obscuritate, de alegorism e-cesiv, de neprie-tenie. 'isPa, ti sunt cel mai bun prieten, pentru ca ti sunt mai mult. 8aca am ramas departe de tine att timp, am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. .u iubesti faptele mari. #sadar, nu ma poti mustra. &re-de-ma, ti-am simtit si eu desi fara lacrimi - lipsa. 8ar m-am nfrnt. .rebuie sa ramn eu nsumi, nu e asaH Spune, 'isPa... 'u ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos #jun. 'u am uitat nimic. 'ici venirea ta n amurg, cu obraji de gerK nici ratacirile pe la librarii, ca sa-ti aleg carti de daruriK nici privirile celor din cofetaria calda, care ne socoteau logoditi, pentru ca tu rdeai prea mult, iar eu ti cumparam prea multe prajituriK nici ceaiul din mansarda, prelungit cu vin vec,i... #i venit la cinci, ai plecat a doua zi... 2entru mine, ceasurile acelea au nsemnat prea mult. Stii, dupa miezul noptii, cnd tu dormitai zmbind, iar eu ti povesteam din Soren MierPegaard... mi spuneai ca esti fericita si nelinistita. 'isPa, nu te-ai purtat ca o prietenaK mai lasat sa cred multe, multe... ...Si venirea lui Eadu, aproape de doua, si rsul nostru sting,erit cnd ne-a insinuat o logodna pe care am fi savrsit-o tainic... .u ai nteles de ce rdeam noi attH... Si apoi, vizita la cerc, sala cu perec,i noi, straine si fericite. 2resedintele bolnav, comitet nou, studente din anul nti, pe care nu le cunosteam, studenti din anul nti, care ne priveau obraznic. &ti mai ramasesem din vec,iul cercH... "6lorentele" casatorite, 'onora asimilata Societatii medicinistilor, ;aidaroff, *iorica, Mariuca, 0ibi... 'u mai eram dect noi si nca acei trei studenti mediocri de la 8rept. .i s-a strns inima... Si mie, 'isPa. 8ar daca astfel trebuie sa se petreaca fapteleH Ei erau fericiti. #sa eram si noi, si asa suntem cnd ne ntlnimK dar nu cu ei. Si ar fi stupid sa ne ntristam, sa lacramam pe un trecut. 'u putem ramne ntotdeauna n anul nti... Sunt tot att de stupid si eu, care filozofez nostalgic, n loc sa ncerc a-ti scrie o

scrisoare frumoasa. #r trebui sa povestesc, numai pentru noi doi, ntoarcerea acasa, aproape de zori, bucurosi ca ramnem iarasi singuri. (.i-ai amintit ntoarcerea de la manastire, cu aceleasi bulevarde reciH) In mansarda era cald, si vin mult, si prajituri. Socoteam ca vom ntrzia de vorba pna dimineata. 8ar n-a fost asa. #i adormit cu mna sub obraz, asa cum faceam eu n copilarie. 0uclele scurte fermecasera perna. 8e ce nu ma ntrebi cum am dormit eu attea nopti pe aceeasi perna, cu aceeasi pijamaH... #i adormit, si minile tale n minile meleK tu pe pat, eu pe jet... # fost original, pur si aspruK asa cum iubesc eu sa fie prietenia. S-a petrecut, dimineata, un singur gest, care m-a nspaimntat. Spunndu-ti ca sarutul nebanuit, izbucnit spontan si dureros de lung, aproape de despartire, a fost pricina claustrarii mele, ai sa ntelegiH 'e-am sarutat, 'isPaK si nu ca doi prieteniK si nu capricios, senzual, provizoriu. 'e-am sarutat... Iarta-ma, 'isPa, daca te fac sa rosesti. #m scris acestea ca sa-mi ntelegi singuratatea si sa banuiesti ndurarile mele. #m ndurat si eu, 'isPa, multK am ndurat cu oc,ii aprinsi, cu pumnii framntati, cu umerii ncordati la masa de lucru. .otul trebuia sa-si recstige vec,iul ec,ilibru. Si eu aveam mult de scris, multe carti care trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate. &riza nu e, nca, trecuta. 2rietena buna, n-ai sa te superi daca mi voi pastra, nca, singuratatea. .u ma vrei mare, nu e asaH... 8upa cum stii, nu primesc pe nimeni. *oi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie. #stept. 8aca, nsa, tu nduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. .e voi vizita. nainte de linistea mea, trebuie sa mplinesc linistea prietenei. 2lnsul tau e copilaresc si stnjenitor. 8e ce nu ai reactionat mpotriva familiei care te-a tinut prizonieraH Si apoi, de ce sa plngi, cnd esti, nca, att de tnaraH... 2rietene, scrisoarea ta m-a ndurerat. 'u-mi lamuresti nimic. 'u stii ca nteleg greu fara tineH... 8e ce nu ma lasi sa vinH Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma necajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. nainte $9: $97 ti ceream tie sfaturi. #cum, cui sa le cerH #i mintit spunnd ca-mi esti prieten. Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rauK m-ai apropiat de tine, de gndurile tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. napoi, nu ma pot ntoarce. 'u mai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt att de trista... Si plng, amintindu-mi fapte de pe timpul cnd eram prieteni buni. 6ireste, toate acestea au sa treaca. 8e ce nu vrei sa ma ajuti si tuH Esti dator prieteniei fata de 'isPa. I* 'isPa, eu trebuie sa ramn singur, orict te-ai supara tu. 2entru ca aceasta e vointa mea, pe care o ascult, ntotdeauna. 'u te preface ca nu ntelegi. 0anuiesti multe si poate c,iar g,icesti. 'u astepta sa-ti dezvalui gndurile mele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramne al meu, si ma mpotrivesc ndrjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie. Singur, nu te uit. n singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesc tulburarile. 8eosebirea este aceasta1 ca n singuratate pot iubi sau gndi un lucru, calm, seninK n timp ce n mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-ar ntuneca pna la ura. 'u uit dect amintirile pe care le voiesc uitate. 2rietenia noastra ramne. 8esi, ceea ce ma ,otaraste sa nu te mai vad e o calcare a prieteniei. .u, de ce nu vrei sa ntelegiH.. 8e ce te-am sarutatH ;ndesti ca ne mai putem numi prieteni acum, ct timp tulburarea e proaspata n creierul si n sngele meuH .u accepti promiscuitatea sentimentalaK prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc mpotriva ei. .oate prieteniile sfrsesc aici1 se mprumuta la nceput carti, se asculta

concerte mpreuna, se prelungesc vizitele pna seara trziu, se strnge nfiorat palma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi mbratisarea patimasa, apoi logodna sau colajul. 2rietenia mea trebuie sa ramna pura. 'u ma stapneste rigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa mi rami numai prietena. .u nu poti sa-mi ntelegi disperareaH Si eu, ca toti ceilaltiK si eu, te-am sarutat dupa o noapte petrecuta att de nou si de eroic. 8e ce n-am putut ramne stapn pna la capatH 2e tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarutH Si noi, prieteni austeri, vorbiti de ru si nentelesi n originala noastra puritate, sa sfrsim ca oricare dintre ultima mie de perec,i universitareH Ma tortureaza pna la obsesie gndul ca ne-am lasat nfrnti acum. la sfrsit, de mediocritate. 8e aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp. 'u vreau sa ntelegi gresit despartirea noastra. 'u se va rupe nimic, nu se va pierde, nu se va nc,eia nimic. 8espartirea cea mare se va nfaptui n toamna, cnd eu voi pleca n 'ord, iar tu n vreo tara calda, sau vei ramne aici, cu casnicia de mediocra si comoda fericire. *om ramne cteva luni singuriK eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi. 'e vom scrie, ct mai mult. 8aca ti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin Eadu. El e singurul pe care l primesc, foarte rar, n mansarda. Ma ntrebi daca lucrez ceva. 'isPa, sunt attea lucruri care trebuiesc stiute... &artile sunt mari, multe, ispititoareK noptile sunt lungi. #nii acestia i-am petrecut ca sa-mi adun stiinta. 8e acum, cine stie ce voi face. &el care se opreste la carti e un sarman neputinciosK iar cel care trece pe lnga carti, un sc,ilod. 8rumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. .ie n-am sa-ti spun. #ceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani. 8ar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscureH Eugndu-te sa ntelegi si sa nu te superi, te saluta prietenul tau. 2.S. Stii ca Eadu iubeste tot mai mult pe *ioricaH E ciudatK se apropie doi ani de cnd a cunoscut-o si a ndragit-o. Eadu niciodata n-a fost att de statornic. S-a sc,imbat mult. 0ea tot mai rar, citeste. '-are sa izbuteasca sa-si realizeze o viata corectaK de aceasta sunt sigur. i lipseste ceva, un resort launtric sau o a-a, sau o notiune. 'u stiu. 8ar Eadu e menit ratarii definitive. 8e aceea te ntreb daca tu stii ceva de la *iorica. Sunt stupid. #m uitat iar ca nu vrei sa te mpaci cu vec,ea ta prietena. 8e ce, 'isPaH... 2rietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartimH Sunt att de trista... #m suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa ntelegi suferinta mea. .njeam zi dupa zi. Ma desteptam diminetile, ostenita. #s fi voit sa fug, sa fug... Stiu ct sunt de stupida sa-ti marturisesc dorurile mele. .u ai voit sa le mplinescK dar daca nu stiu cumH... Stiu un singur lucru, pe care tiY! mpartasesc cu rugamintea de a-l ntelege cuviincios1 ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de trupul tau. *reau sa te simt vecin. 8eparte, ma c,inui. ndur acum crize pe care nu le nteleg. Iarasi te rog1 de ce nu vrei sa ma ajutiH Ele au sa se limpezeasca, stiuK dar daca ma vor ucide si pe mine, n acea mediocritate care ne nspaimnta pe amndoiH .e rog sa ma ajuti, sa ma aperi. 'u stiu cum sa-ti scriuK dar am nceput sa ma tem de soarta, de oameni. Ma simt iarasi slaba si nici nu mai pot rde ca altadata, nu mai ma pot preface. #ltadata eram trista, si toti ma socoteau ne$9C $9+ astmparata, usoara, nepasatoare. #cum, toti nteleg ca sunt trista. &ine stie ce banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine. &rezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti ndragostit si suferi n singuratateH

ti spun aceasta ca sa ntelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. #i sa te surmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi, esti stupidK pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa ne despartimH... 8ar eu am uitatK nu mai sunt tulburata nici de amintire. .u, daca ai cu adevarat vointa, uita. 2rimeste sa ne ntlnim iar, si iar sa petrecem ca doi bum prieteni. ti strnge mna, 'isPa. 2.S. 'u-mi scrie, te rog, nimic de *iorica. 2e Eadu l-am vazut de cteva ori, dar n-am surprins nimic deosebit. *I 'isPa, am citit scrisoarea ta n cea mai frumoasa dimineata de iarna, n cel mai alb oras. 8aca ai sti ct m-ai ispitit sa cobor jos, n curtea cu zapada, pe strazile cu soare, cu pomi, cu perec,i fericite... 'isPa, m-am c,inuit iarasi, cu amintiri ntunecnd seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mi fagaduiam sa te ntlnesc... Ma nspaimnt, 'isPa, de mnia tragica pe care o simt deasupra-mi. 5rict m-as nsenina, un cuvnt scris de la tine iar ma tulbura. upta ncepe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si cnd totul a ajuns iar amintire, un alt cuvnt scris o nvioreazaK si iar ncepe lupta... E stupid sa ma plng de consecintele unei ,otarri de ale mele. Eu am voit, eu trebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care ncepe cu marturiiK dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. 'u sterg nimic, ci ti scriu ca dimineata, cerul si scrisoarea ta m-au c,inuit amar, disperat, prelung ca o agonie. '-am putut citi nimic n acel ceas. #m privit pe ferestruica doi plopi nzapeziti, ntr-o curte alba. 'u, 'isPa, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea att timp, ct sarutul final staruie sa ma mustre. ntelege, te rog, si durerea mea, singur aici, ntr-o iarna cu cmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pna n zori. Eu nu ma pot cobor nainte de un fapt pe care l astept, dar nu-l nteleg. 3ita tristetea scrisorii meleK sunt tot att de puternic, oricte ispite m-ar ncerca. #minteste-ti ca tineretea e o crizaK nu supravietuiesc dect ctiva nebuni, stapniti de patimi sau de ncordari eroice. .u cunosti ,otarrea mea. #cum, ct timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. .rebuie sa ajung. *iata mea nu accepta compromisuri1 ori erou, ori anulat. 8e aceea lupt, ca unul care stie ca napoia lui e moartea, etica, sentimentala sau cerebrala. .i-am spus prea mult, nu e asaH... #celasi prieten. *II ...#m venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am ntors. *eneam cu vestiK dar unui nmormntat de viu la ce i-ar mai folosiH... Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Dvonul pornit de la redactie pomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane. 8ar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. 2rietenii tai insinueaza ca ai fi ndragostit si ca, ngmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. 8esi, singuratatea ta prelungita e att de vorbitoare... 3n alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catre colegii din cerc, ca esti nebun. 'u te suparaK eu nu fac dect sa reproduc fidela cele ce-mi ajung la urec,e. 8upa socoteala lor, ai nnebunit asta-toamna, cnd ai publicat acele pagini de scandal. 'ebun erai si mai nainte, pentru ca scriai ntotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de "carnea, sngele si du,ul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa le proslaveasca. #cestea spun ei, colegii de la cerc. 6ireste, eu nu cred nici unul dintre zvonuri. &red ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi n ti,na la unul din

mediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,?@ asta iarnaK si cred ca nu se vor vinde. 2e mine ma poti primi, nuH #m si alte lucruri sa-ti mpartasesc, care te-ar putea interesaK asupra dragostei lui 0ibi, asupra unui domn care ma cere de sotie, asupra unui tnar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc. 6ireste, daca esti prost-crescut si te ncapatnezi sa nu ma primesti, n-am sa ma supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. '-am sa te mai vizitez, niciodata. In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de la prietena ta, 'onora. $"G $"! *III IW 'u mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti mai mult. 'u stiu ce si ct sa nteleg din scrisoarea ta. &u ct o citesc mai mult, cu att sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, att de ispititoareH #m ramas mpreuna noaptea de #jun si nu mi-ai spus nimic. #m fost ca doi prieteni vec,i si buni. 8e ce te-ai sc,imbat, de atunciH Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiescH 8ar uita-l, uita-l4... .u, care ai e-altat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni. 3n prete-t stupid ti slujeste sa te ndepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gndesc si sa simt ca o tovarasa de a ta. E att de greu sa ntelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara ;rieg sau fara &omentariul lui 8on guic,ottel 'u-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, cu rugaminti de ndragostita. E umilitor. #cum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dinti scrisoare a ta. E prea trziu. Iti sunt prietena, si am nevoie de creierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si nca prea tnara, sa pot evolua singura. 'u pot face nimic fara sprijin, fara imbold. 'u pot face nimic mare. nainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. #cum, nu mai sunt. *reau prea mult ca sa pasesc singura. #m nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gndurile si ncurajarile tale. 8aca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asaH 8e ce nu-ti amintesti si de mineH &ar-?@ tile pe care te oferi a mi le mprumuta nu pretuiesc nimic, acum, cnd sunt tulburata de gndul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sa ma realizez prin lecturi. 3niversitatea nu mi-a dat nimic. M-am sc,imbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu ndemnuri. &artile le nteleg alaturi de tine. Si le nteleg numai cnd nu sunt nelinistitaK ca acum, de un prieten pe care l pierd. #s avea attea sa-ti spun, sa te ntreb... &um le-as putea scrie, cnd eu scriu ca tine, cu e-presiile taleH 2oate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, nvatndu-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. 'u mai pot suporta colegii care mi fac curte, nici colegele vicioase si br-fitoare. 'u mai pot suporta pe nimeni n afara de 0ibi. 'u stiu ce are sa se petreaca cu mine. #stept primavara cu inima strnsa. 8ar mi-e att de dor de ea... #m attea amintiri pe care le vreau mprospatate. 8aca as sti sa scriu, ti-as spune multeKRsi daca as vrea, iarasi ti-as spune multe... 'u e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmaticaH 2rietena ta, 'isPa. 'isPa, ntotdeauna cnd ti citesc scrisorile ma ntristez. Si nu alung tristetile

dect scriindu-ti. 8e aceea, poate, ritmul nceputului si ritmul sfrsitului sunt att de potrivnice n scrisorile mele. 'u ai deloc dreptate. 8atoria prietenului e sa mparta durerea celuilalt, spui tu. 8esi eu cred altfel, ti accept formula. 8ar daca nu-ti mai sunt prieteniei altcevaH 'u am atunci datoria sa ma ncordez si sa ajung iar prietenH ti marturisesc aceasta ca sa nu ma ntelegi gresit, si sa nu vezi n claustrarea mea o calcare a prieteniei. Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv, asteptnd sa fie fecundat de spiritul si valorile masculine. 8ar nu ti socotesc criza att de primejdioasa ca sa renunt la ,otarrea mea si sa ma apropii, sa te mngi. .u ai doua cai de urmat1 cea dinti, anevoioasa si riscanta pna la compromitere, e calea libertatii perfecte. 2oti ramne pura, fecioara, luminata de un sens spiritual, c,iar cu riscul de a parea n oc,ii celorlalti o vicioasa. 8rumul e greu, pentru ca femeia se orienteaza greu singura. Iar, pe aceasta cale a libertatii perfecte, trebuie sa pasesti singur. Eezervele sufletului feminin se consuma repede si, n lipsa unui alt suflet prieten, nu se mai mprospateaza. 5 femeie, orict ar fi de superioara, daca nu se ataseaza de o constiinta masculina cu care sa comunice, lund si daruind, piere. Mediocritatea biruieste ntotdeauna asupra unei femei singure. 8e aceea - desi ma doare sfatul acesta, pentru ca mi-esti prietena -apuca de la nceput cea de a doua cale, a fericirii prin abrutizare spirituala. &asnicia e cel mai perfect fapt omenesc, cnd e concretizarea permanenta si vie a unei fericiri etice. Si e cel mai dezgustator cnd se nfaptuieste prin lasitatea unuia dintre soti. #stfel nteleg eu. 8ar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalti casnicia1 o ntovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc, care sfrsesc prin a se suporta si c,iar mprieteniK o fericire calduta de camin, multumiri resemnate, emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. .otusi, casnicia e inevitabilaK sufletul feminin oboseste repede, iar trupul se insinueaza, si c,emarile lui nu pot fi nabusite. Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anar,ist. Sunt numai un puritan si, daca nu ma razvratesc viciile si greselile n libertate, ma ntuneca si ma nspaimnta mediocritatea adulterului inevitabil. #m cel mai sincer dispret pentru amant, care culege resturile (a fost altul naintea lui, nuH...) si profita de ine-perienta se-uala a sotului, sarman functionar grabit sa adoarma dupa o singura si pripita mbratisare... #m acelasi dispret pentru sot, care-si cauta sotie ca sa poata avea apartament lu-os, $"$ $"% mncare calda si copii. 5ameni care nu tresar rostind1 acesta e copilul meu... 8ar am ajuns prea departe, si nu stiu unde sa ma ntorc. 2e tine te sfatuiesc sa ncerci amndoua caile. 3rmeaza pe cea a libertatiiK n curnd, te vei simti sfrsita, deprimata, epuizata. #i sa vrei sa-ti treci grijile si oboselile asupra unui sot. 2entru ca nu vei avea curajul sa pleci singura, te vei lasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. 2entru ca nu vei avea puterea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati, te vei lasa aleasa. 'u trebuie sa te simti jignita. #ceasta e soarta, menirea femeilor. E adevarat, eu am voit, si acum vrei si tu, sa ajungi o femeie superioara. ti marturisesc, faptul acesta ar fi cea mai mare multumire a unei anumite parti din viata mea. 8ar nu-l vad cu putinta. .u ai toate nsusirile si toate pacatele femeii de elita. 5risict m-as trudi vei ramne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare nfrngere pna la anulare. .u esti perfecta lnga mine. 8ar drumurile noastre trebuiesc despartite, multi ani. .u nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. *ei aluneca firesc si iremediabil n mediocritate. 2oate, nu ma vei uitaK dar, la

ntoarcere, nu ma vei mai ntelege... _ .oate acestea sunt triste, nuH e ndur si eu, dar le ascult, pentru ca ele sunt mai puternice dect mineK sunt ale destinului, ale sufletului tragic pe care-l deslusesc n lume si n munti. .u trebuie sa te gndesti ntotdeauna ca ceea ce citesti n paginile acestea au fost scrise de mineK ca daca pe tine te ntristeaza, mie mi-au scormonit visarile si mi-au nsngerat sufletul. .ristetea mea e ntotdeauna mai disperataK pentru ca ma tortureaza gndul acesta1 un cuvnt, si tristetea s-ar preface n bucurii. 8ar menirea mea e sa nu spun cuvntul. W Iarta-ma ca ti-o spun de la nceput, dar esti aproape nebun. Ieri am fost la tine, am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas. Erai acasa, pentru ca asa scria n bilet, si apoi usa era nc,isa. .i-am strigat de mai multe ori1 "2etre, sunt 2etre, si trebuie sa-ti vorbesc." Sunt sigur ca ai auzit. 8e ce nu mi-ai desc,isH Eadu mi se plnge ca nici pe el nu-l mai primesti. Iar 'onora te brfeste groaznic prin orasK raspndeste zvonul ca ai nnebunit, ca nu mai raspunzi la scrisori, ca vrei sa pari original. &e s-a ntmplat ntre voiH *a stiam prieteni. Si apoi, ce s-a petrecut cu tineH... Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pna acum1 logodna mea. #sa e ca par stupidH 8aca mi-ai cunoaste logodnica, ti-ai sc,imba gndul, asa cum mi l-am sc,imbat si eu. #m sa fiu fericitK sotia mea ma va ndemna neodi,nit sa urc treptele, sa ajung. Mi-a nteles patima si s-a entuziasmat. 8e acum, puterile mele de munca sunt nzecite. 6ac totul ca sa-i plac ei, patrund tot mai sus ca s-o vad multumita de mine. 3rasc si mai feroce, pentru ca, de acum, un fapt nu ma supara numai pe mine, ci si pe ea, care ar fi voit sa fac eu acel fapt, iar nu altul. .ie ti-am marturisit, pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si de ambitiile mele. #cum, lupta dintre cele doua patimi a trecut, pentru ca amndoua s-au contopit ntr-una singura, covrsitoare1 fericirea noastra... Si ti-am marturisit, de asemenea, pentru ca toti spun ca esti ndragostit de 'isPa. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie. 2entru ca 'isPa nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea. 'isPa nu te va putea atta la munca, la creatie, la curaj. .u vei gasi, mai trziu, o sotie bogata si inteligenta, care te va ajuta multK nu numai colaboratoare, ci si un pas nainte socialK trebuie sa cauti un nume si o avere. ogodnica mea nu le areK dar are acele nsusiri de care ti-am vorbit, ti doresc sa nu pieri n mediocritatea care te nspaimnta. 8e altfel, ne vom vedea curnd, nadajduiesc. 2etre. WI 2rietenul meu, de ce ma nspaimnti zadarnicH 8e ce mi prevestesti un viitor n care tu nsuti nu creziH .u stii ca eu n-am sa primesc un sot, ca n-am sa mplinesc o casnicie mediocra. 2rietenia noastra, vec,e de doi ani, crezi ca nu m-a nvatat ceea ce trebuie sa facH... #m plns iarasi citindu-ti paginile rautacioase. #i uitat, n vreme ce le scriai, ca le va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de #jun, o prietena tulburata, n plina criza, dezorientata, fara ajutor. 'u poti ntelege ct rau mi-ai facut. ncepusem sa ma bucur de primavara, sa nadajduiesc o ntlnire apropiata. *oiam sa-ti fac o suma de surprize. &a sa-ti plac, am citit mult, din cartile daruite asta-iarna. Mi-am nsemnat pe o fsie de ,rtie multime de ntrebari, asupra unor pasaje ciudate. Ma simteam att de fericita... Si, deodata, scrisoarea ta, aspra si mincinoasa. &e vrei sa-ti spunH '-ai dovedit, n ultimul timp, nici un pic de bunatate, de

prietenie, de mngiere. 8intr-un capriciu, m-ai ndepartat, dupa ce m-ai ndemnat, doi ani, sa-ti fiu aproape. *rei sa-ti spun mai multH $"9 $"" *rei sa sfrsesc scrisoarea aceasta cu tnguiri de ndragostitaH #r fi stupid si inutil. Eecitind paginile ultime ale corespondentei noastre am nteles ca nimic nu te poate convinge de salbaticia ta, nici c,iar daca ti-as spune ca te iubesc. .e admir si te invidiez ca ai un suflet att de aspru sau att de nesimtitor. .u minti spunndu-mi ca suferi n singuratateK daca ai suferi si tu, nu mi-ai scrie scrisori n care sa ma sfatuiesti la mediocritate, dupa ce doi ani m-ai ajutat sa ies din ea. 'u te nteleg... E att de senin afara, att de cald, sunt attea flori... Si eu plng ca o adolescenta si ma gndesc la ,otarri nebunesti. &um poti ramne n mansardaH .e urascK esti ncapatnat ca o bestie... larta-maK stiu ca vointa ta te scurma, te sngera. 8ar si eu sngerK singura, fara prietenul meu, cu attea daruri nentelese, n primavara, cu tristetea care ma copleseste... 'u stiu ce am sa fac. Ma gndesc tot timpul la tine, ti recitesc scrisorile, mi amintesc cu 0ibi tovarasia noastra si marea, si vacantele... #s plnge de ciuda ca par sentimentala si ndragostita, eu, prietena ta, 'isPa... WII n <urnal1 "&itind astazi ultima scrisoare a 'isPai am fost att de disperat, m-am simtit att de singur si parasit, nct voiam sa cobor n strada, sa alerg, s-o ntlnesc si sa-i spun1 mi-esti draga4... M-am ,otart sa-i trimit acest caiet intimK ca sa-mi nteleaga faptul si durerea, mai scriu aici cteva pagini, lamuriri finale. Eu stiam ca 'isPa m-ar fi primit tovaras vietii ei. Stiu, de asemenea, ca 'isPa e singura femeie pe care as dori-o tovarasa. Ea nu e numai o fata cu cele mai multe nsusiriK ea e creata de mineK si ea mi-e draga. Scriu toate acestea cu amaraciunea celui ajuns la sfrsitul ndurarilor. Simt ca nu mai ma pot mpotrivi mult sufletului care se zbate, trupului care se razvrateste. Simt ca, daca nebunia nu ma va stapni nca putine zile, naruirea eroismului va fi deplina si definitiva. Ma simt att de rusinat vorbind de eroism aici, pe aceasta pagina care va fi citita de 'isPa... Eu, care nu am putut tacea pna la urma, care trimit <urnalul ca prietena sa afle ct am ndragit-o, ct m-a torturat si m-a ispitit... 'isPa mi-e draga, 'isPa e perfecta, e libera, e frumoasa, mi-e draga... #cum, mai mult ca oricnd, ma ispiteste gndul1 de ce sa nu ajungem tovarasiH n toamna plecK de ce sa nu plec cu 'isPa, c,iar fara sa fim soti, asa cum a visat eaH... $": Si cu toate acestea, trebuie sa renunt. .rebuie sa renunt pentru ca asa am voit eu, asa vreau eu. Magia cuvntului si va face efectul. #m sa pronunt si sa gndesc1 vointa cteva minute si am sa ma sc,imb... Sunt mai trist, dar mai nseninat. 2ot scrie, asa ca sa nteleaga 'isPa. 2rietena mea, de care ma dezlipesc pentru totdeauna, g,icindu-i sfrsitul, necata n ceata, n orasul cu acoperisuri ntinse... .ovarasia 'isPai ar fi, pentru mine, singura fericire pe care as putea-o astepta. 'u se ndrageste dect o singura data, si numai o data se ntmpla ca sufletul fetei sa-l stapnesti. 8ar eu nu pot crede n fericire. Mi-e teama de fericre, ma nspaimnta. 'u pot s-o gndesc, nici s-o simt. 'u pot crede n realitatea fericirii. 5r, tovarasia 'isPai se contopeste n sufletul meu cu fericirea. .oate e-perientele, toate ncordarile de pna acum mi-au pogort un sens tragic al e-istentei. 2entru mine, tragicul e efectiv, nu o vorba desarta de continut, nici

o spaima copilareasca. Eu ma simt dus de meniri. Menirile ma poarta prin vointa mea. ntelegnd ca vointa e atasata de o alta vointa, o ascult. 3ltimii ani mi s-au deslusit n tlcurile lor intime, care atunci mi scapau. ntlnirea cu 'isPa, la nceputul unei crize, a fost tragica, dupa cum tragica a fost prietenia noastra, prefacuta, n mine, n iubireK iubire din pricina si, totusi, mpotriva vointei mele. Eu nu pot crede n fericire. *iata mea va fi ntunecata, amara, nostalgica, sobra, aspra, pentru ca asa vreau eu. Mai trziu, cnd eroismul nu va fi numai o tinta, poate sufletu-mi va oglindi alte lumini. #cum, sensul vietii acesta e. Si apoi, tovarasia 'isPai mi-ar fi n acelasi timp un nesfrsit c,in si, poate, prilej de nimicire a prieteniei si admiratiei ei. M-ar c,inui 'isPa, pentru ca as vrea sa se gndeasca fara odi,na numai la mine. '-as rabda sa admire pe un tenor, pe un pictor sau pe un sportsman. #s vrea sa ma admire pe mine, n toate aceste atitudini. #s vrea sa fiu eu tenor, eu pictor, eu sportsman. #s fi nelinistit, m-as consuma lucrnd si as sfrsi prin a nu mai lucra nimic. #s fi ramas tot timpul lnga ea, as fi voit s-o am necontenit lnga mine, aproape, sa nu-mi ramna nimic strain, nimic nemarturisit. '-as mai fi putut munci, nici reculege. In putini ani, lipsit de e-periente cerebrale, nu m-as mai fi rennoit. Evolutia mea ar fi fost iluzorie. *ointa mi-ar fi ramas aceeasi, fara sa se depaseasca. '-as fi mplinit nici una din operele fagaduite mie si 'isPai. Iar 'isPa nu mi-e prietena si creatura dect prin viata mea launtrica, pe care am stiut-o cali, modela, nfrna. 'isPa ma admira, pentru ca ma aflu sus, cu valorile si nazuintele mele. 8ar daca aceste nazuinte nu se vor realiza niciodataH 8eceptia cea mare va fi a 'isPai. Ea va regreta tot ceea ce crezuse mare, puternic, inedit n mine. $"7 Si apoi, c,iar daca as putea crea lnga 'isPa, m-as simti umilit. 'isPa m-ar cunoaste larva, sobol munci tor si orb, cu plnsul neputintei, cu fata descompusa de veg,i, cu disperarile si nfrngerile deprimante. 'imic din seninatatea sigura, calma, aspra, distanta pe care o admira ea, de departe, n mine. M-as arata cu pacatele carnii, cu slabiciunile sufletului. .oate acestea nu m-au mpiedicat sa-mi fie draga 'isPa, mult, mult. 8ar dragostea nu are nici o nrurire asupra vietii de toate zilele. Ea va ramne n sufletK nu ma nspaimnt s-o port, ani. 8e ce sa ma tem de dragosteH 8e ce sa ncerc s-o ucid, pentru ca nu-i pot mplini c,emarileH #ceasta e o dovada a puterii1 sa nu ma las purtat de dragoste, totusi, sa n-o urasc, sa n-o dispretuiesc. *reau ca singura lumina straina ngaduita n suflet sa fie 'isPa. 'u ma voi feri de ea, de acum. mi va fi iarasi buna prietena si aproape. Ma voi cobor iara si n lume. 8esi n-am nca dovada biruintei definitive." R 'isPa, si trimit <urnalul meu intim, a carui ultima pagina am sfrsit-o acum, ostenit si istovit. Ma simt naruit, sfarmat. 8e abia mai am puterea sa scriu. 'ici nu mai recitesc. &red ca am scris multe fraze obscure. Mi se ntuneca mintea. Mi-e somn si tremur de oboseala. #m fost puternic, 'isPa, crede-maK am fost foarte puternic, am fost asa cum voiai tu sa fiu... 'u am lasat pe nimeni deasupra-mi... Iarta-ma. Singurul tau prieten. WIII 2rietene, iarta-mi tot ce ti-am scris. &um sa-ti spun bucuriile si lacrimile care mau covrsit citindu-ti <urnalulH #m nvatat aproape pe dinafara paginile din Italia. 8aca eu as sti sa scriu, ti-as marturisi acum multe. 8ar de ce trebuie

numaidect sa scriu frumosH &ele ce vreau sa-ti spun, le pot spune sincer si fericit, asa cum e sufletul meu acum. '-am vrut sa cred de la nceputK suna att de ciudat "Mi-esti draga, 'isPa4..." 3ltimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie ndragostit. .e vedeam att de sus, att de izolat... si sufeream, eu care aveam nevoie de tine, si care nu ma puteam nalta... &um sa-ti spunH Mi-e teama sa scriu aici1 mi-esti drag4 2entru ca stiu ca e mai mult dect aceasta. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt ndragostita. 2oate sunt, dar sunt si altceva. 8ragostea fetelor e ciudata si nestatornica. # mea, nu ar fi putut fi altfel. 8ar eu ma simt legata de tine mai adnc, mai definitiv. 'u esti pentru mine sotul ideal, nici logodnicul suav, nici curtenitorul priceput. Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca e-ista, esti un 8umnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. .e-as vrea stapn, si nu sunt umilita, pentru ca te stiu un barbat. M-as tr la picioarele tale, si aceasta nu pentru ca sunt ndragostita de tine, ci pentru ca te simt puternic, mare si creator al luminilor mele. .ot ce e luminos n mine ti se datoreste. .u stii, orice fata se ndragosteste, n fiecare primavaraK dar dragostea trece, se uita, fara sa lase urme. Eu ma simt a ta, simt ca nu pot vietui dect alaturi de tine, pentru ca alaturi de tine gndesc si simt, asa cum vrei si cele ce vrei tu. 'u ne mai putem desparti. 'u trebuie sa ne despartim. 8e ce sa te c,inui, de ce sa suferi si sa-ti risipesti puterileH Eroicul tau, care ma fascineaza si ma stapneste, va fi de acum nainte rodnic. .u ti-ai trecut probele vointei. &ele ce ai ndurat te-au calit ndeajuns. 'u duce renuntarea pna la nebunie. 8e ce sa ne despartimH .u mi spui ca ti sunt draga. Eu ti-as spune multe daca nu as fi att de tulburata si att de grabita. .u mi marturisesti ca eu ti sunt fericirea concreta si autentica. 2entru mine... 8e ce sa nu ramnem tovarasi, toata viataH 'u ne vom mai ntlni alta data. 'u vom gasi, nici unul, care sa ne nlocuiasca. .u m-ai creat, m-ai creat, asadar, pentru c,emarile sufletului tau. 8e ce nu ma ieiH #cum, cnd stiu ca tu suferi mai mult, si din pricina mea, nu ma sfiesc sa te cer, sa ma daruiesc tie. Mai trziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine, ai sa-mi multumesti. *iata ta si va pierde sensul fara mine. #propierea noastra de trupuri si suflete - nu va dauna operei. #tunci cnd vei fi obosit, slab, deprimat, te voi mngia. 'u m-ai nvatat tu aceastaH 'u mi-ai sadit tu pretuirea feminitatiiH... 'u te teme ca vei fi larva informa si oarba. *oi sti sa uit atunci cnd opera va straluci perfecta. 2e mine, care am fost att de slaba, nu ma nspaimnta slabiciunile omenescului. Stiu ca tu vei izbuti, ntotdeauna, sa le nfrngi. .u vezi soarele n dimineata aceastaH 2e tine te nelinisteste primavara, te c,eama, te sfsieH &nd vrei sa ne ntlnimH mi voi lua si eu licenta n vara, si vom pleca. Sunt bogata si sunt libera. &u att mai rau de cei ce ramn n urma noastraK ne vor brfi aflnd ca am plecat fara sa fim soti. 'oi vom fi soti, dar fara martori si fara oficiu. 'u e frumos asaH 'u e original, nu e nou si nu e, mai ales, realH #m putea pleca mine. *om astepta vara. &e sa-ti mai scriuH Sunt si eu obosita si fericita. #s plnge mult, mult, ma simt nca trista. 2rietene, spune-mi de ce sunt trista acum att de aproape de bucuriile pe care nainte ma temeam c,iar sa le visezH 2rimavara, altadata... $"C $"+ ti napoiez <urnalul, asa cum ai voit tu. #s fi dorit, asta-noapte, citindu-l si recitindu-l, sa transcriu anumite pagini. 8ar nu mai e nevoie. <urnalul e al nostru, nu e asaH 2entru ca, tu nu poti spune dect da, acum. &riza ti-a trecut. 'u mai ai nici un

motiv sa te mpotrivesti vietii noastre. 'ebunia ta trebuie sa se sfrseasca aici. ;ndeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. Eu astept de la tine fericirea sau moartea. .ertium non... 8ar nu va fi dect fericirea. 2e amndoi ne c,eama fericirea. #m fost destul tristi, ntunecati. .e-am c,inuit destul, si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale. &um ai putea spune nu, n primavaraH 'ostalgia plecarilor se va preface n fapt. '-ai dorit tu, din adolescenta, rataciri pe tarmuri, pe ape, printre munti, cu mineH .u stii cum mi ard flacarile plecariiH Sa colindam, sa colindam... .u ai sa scrii amintiriK eu am sa te ascult, seara, si am sa-ti zmbesc... &te nu vom mplini, mpreunaH .e voi ajuta ntotdeauna. 'u m-ai nvatat tu sami ajut tovarasul pe care l voi alegeH .e-am ales pe tine. .e cer, te vreau, mi esti drag si mi esti stapn. 'u mai stiu nimic, nu mai stiu nimic... Iar sunt trista. &nd ne vom vedeaH #m sa fiu att de... 'u stiu, nu stiu ce sa-si scriu. .i-am spus attea... Ma simt rusinata. 8ar tu trebuie sa vii, sa mi vorbesti, sa plecam. .u nu mai ma poti lasa singura. #cestea ti le scriu acum, sfrsita, lacramnd fara sa nteleg pricina. 2rietena, prietene, care e 'isPa ta. S6ZESI.3 2#E.II # II-# A2#E.E# # III-#B #zi, C aprilie, s-a sarbatorit logodna 'isPai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera n vacanta de iarna. #cest fiu e inginer si e ndragostit de 'isPa. *estea am aflat-o de la Eadu. 2rietenul meu ma privea atent, ncercnd sa patrunda dincolo. Eu am zmbit si i-am spus1 - 'isPa a avut norocK va fi o casatorie fericitaK amndoi sunt tineri, frumosi si bogati... Seara i-am scris1 "2rietenul tau ti ureaza etc. E suparat ca nu i-ai mpartasit direct ,otarrea ta. nca o data, felicitari si salutari. 2.S. 'adajduiesc ca mi vei face, mpreuna cu logodnicul tau, o vizita. Stii ca eu ies att de rar"... R 8e la + pna la $G aprilie, am muncit ca un nebun, disperat si neobosit. 5c,ii mi lacrameaza de lecturi. Sunt palid, slabit si mna mi tremura. #stazi m-am plimbat mult pe strazi, noaptea. n gradina, florile de liliac s-au trecut. &artile s-au adunat att de multe n rafturi, nct am nceput a le rndui pe podele. #s vrea sa-mi vad prietenii. 8ar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti. #s vrea s-o mai vad pe 'isPa. R $$ aprilie. *izita *ioricai, cu obraz proaspat, cu geanta plina de caiete si carti. ucreaza la #cademie pentru licenta. mi spune ca 'isPa si-a amnat e-amenele pentru toamna, ca nu mai munceste, ci ziua ntreaga ramne alaturi de logodnicul ei. 8e la 0ibi, stie ca 'isPa nu mai e trista, ci rde, glumeste si pleaca trziu de la ceaiuri dansante. ogodnicul ei e fericit ca 'isPa s-a sc,imbat. $:! #scultam atent si luminat destainuirile *ionci. S-a nspaimntat de slabiciunea mea, de tremurul minilor, de cearcanele oc,ilor, de multimea caietelor scrise. - #i sa te surmenezi... - 'u se surmeneaza dect cei care vor sa se odi,neasca, zmbii eu. - Mai ai mult de lucruH

- 2na n toamna. n toamna plec... - 3ndeH - 'ici eu nu stiu, *iorica... 'u plec, nsa, nainte de a aduna rezerve pentru cinci ani. 2entru ca nu stiu daca voi mai putea citi, acolo unde ma duc... *iorica mi-a marturisit si tristetile ei. Sfrseste 3niversitatea si nici un prieten bun, si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc... Si se nspaimnta de viata pe care o va duce de acum. *a ajunge profesoara ntr-un oras de provincie. 8e abia va gasi timp sa mai citeasca o revista, o carte la o luna. Ea, care rascoleste acum #cademia... Si ct ar lucra, daca ar avea un sprijin... &te n-a nadajduit n acesti doi ani... Si anii au trecut, att de repede, stupid de repede... 6ireste, are sa sfrseasca si ea ca oricare studenta de la itereK sotie, n cel mai bun caz, a unui profesor de liceu... Si nici nu-l cunoaste, nca. &e frumos ar fi sa ndrageasca un coleg si sa ajunga amndoi profesori, aici, n oras... &e mult l-ar iubi... 8ar mai sunt cteva luni. 8upa licenta, va pleca acolo unde o va trimite Ministerul. .rebuie sa traiasca, nu e asaH... - *iorica, te razvratesti zadarnic... - 'u ma razvratesc... Eu nteleg ca astfel trebuie sa fie, nteleg ca toate visurile mele au fost visuri... 8ar e asa de trist... .u esti baiat, poti pleca, poti cunoaste tot, poti ajunge oriunde. 8ar euH... .u stii ca eu am sa plng n ziua licenteiH... 2entru mine, acolo e sfrsitul... mi sfrsesc tineretea stupid, fara sa fi cunoscut o primejdie, o durere mare sau o bucurie mare... - *iorica, toate acestea trebuie sa se ntmple, asa e firesc... - Stiu... 8ar nu e tristH - 'u. nduri acum melancolia sfrsitului universitar, cum ai ndurat melancolia adolescentei definitiv depasite. .rece... #i sa ncepi o viata noua, cu oameni noi, cu locuri noi. .e-ai nlantuit acum de anumiti tovarasi, ai dorit anumite ntmplari care nu se vor mplini. .otul se uita... &ti dintre noi mai pastreaza tristetea disperata a celei dinti idile, n adolescentaH nc,ei o epoca, si nc,eierile sunt totdeauna triste. 8atoria ta nu e sa te lasi coplesita, ci sa dai valori mediocritatii, sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum, n criza, ti se par stupide, ucigatoare, stinse... upta mpotriva mediocritatii biruieste numai n doua mprejurari1 sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului, sau transfigurnd-o. 2oti trai n cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru... E greu... *iorica a plecat tot att de trista, iar eu scriu n caietul acesta cele ce mi-a marturisit ea si cele ce i-am raspuns. Sunt att de fericit sa ma simt tnar, proaspat, cu pieptul larg si umeri tari, ndrjit n lupta cu mine, cu lumea, cu destinul... &ine ar putea sa ma biruie, acumH 8e ce s-au despartit Mariuca si ;aidaroffH Mariuca se plimba prin parcuri cu un student de la 2olite,nica. ;aidaroff e ndragostit de o necunoscuta.. 8ragostea lor a durat doi ani. 8e ajuns. #cum fiecare apuca pe alt drum. Mariuca asteapta o casnicie pripita. ;aidaroff se pregateste pentru barou. 2oate nadajduieste o sotie cu zestre, cu nume, cu rosturi politice. 8e 0ibi am auzit vesti triste. #ndrei aproape a zapacit-o. Si 0ibi l iubeste, l iubeste. .oti i cunosc dragostea, si toti cunosc prudenta lui #ndrei. Mi-au ajuns zvonuri ca 0ibi a facut nebunii ca sa-l retina, a ncercat ultimul mijloc... 'u stiu si nu cred. &um n-a nteles, attia ani, ca nu o iubesteH R Sc,imbarea lui Eadu ma nspaimnta. E torturat de un gnd absurd1 sa se calugareasca. 8ar e, nca, att de pacatos... Eu l-am ndemnat sa plece singur, sa rataceasca, sa uite ndemnul la claustrarea oficiala.

i nteleg gndul, dar ma nspaimnta urmarile. Misticismul lui Eadu, att de ntunecat, fara disciplina... *a pacatui n manastire si mai mult. Iar linistea nu si-o va gasi. Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu, parasite acum cinci ani, si-apoi sa se ,otarasca. Sa mai astepte, sa mai mediteze. #scet si singuratic poate ramne si n mijlocul celorlalti. #scetismul oficial si poruncit e plin de ispite. 'u linisteste, nu nsenineaza. &alugaria tnarului nu e o alinare, ci tortura. R Si tot n-am vazut-o pe 'isPa. Eu nu pot sa ma duc la Ea. i astept la mine, sus, n mansarda. R #zi, aproape de nserat, pe bulevard, am ntlnit pe 'onora. 3itase obraznicia mea, scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara so vad. 'onora a fost astazi mai frumoasa, mai calda, mai patimasa. Mi-a marturisit ca e ndragostita de un tnar actor, cu care se va casatori. Mi-a aratat fotografia lui, cu o dedicatie stupida si dragalasa. I-a sarutat fotografia pe strada. $:$ $:% &e-am simtit eu atunci, mai puternic dect vointa mea, mai puternic dect respectul pentru dragostea 'onoreiH I-am soptit, tremurnd. - 'onora, ,ai la mine4... - #cum nu se mai poate. Sunt logodita... - 'onora, n toamna plec, si, dupa ce plec eu, casa se darma. E prea vec,e... 'u vrei sa vezi, pentru cea din urma oara, mansardaH... #cum doi ani o ndragisesi... 'u ai amintiri n odaita meaH... - #i sa fii cuminteH - &a un prieten. R "X Mi-a zmbit, mi-a luat bratul - si am plecat. Eu i simteam trupul ncordat, iar sufletul vast, vast... - # nceput sa fie cald n mansarda ta... - Scoate-ti bereta, scoate-ti tot ce vrei... - #i nceput sa vorbesti ciudat. - 'u, voiam sa te sarut comod. - 'u se poate. I-am strivit buzele si i-am frnt mijlocul. 'u si-a putut sfrsi fraza cu mpotriviri. - 'onora, e inutil sa te prefaci pudica... #minteste-ti. X - 'u se poate4... #cum sunt logodita. - &u att mai rau pentru logodnicul tau... mi placi si mie. - 'u te mai recunosc... asa-ma4 0ratele mele erau prea tari. &opcile de pe umeri se desc,isera singure. I-am zarit snii, bruni si speriati. - 'onora, altadata ma lasai sa-ti sarut snii... - #cum ai sa vrei mai mult... nu se poate4... 8e unde mi g,icea 'onora gndurileH Ma enervau mpotrivirile ei de fecioara perversa. Stiam ca o puteam stapni prefacndu-ma inocent, desfatnd-o si apoi lund-o ca un fur, fara aparare. #m ales cealalta cale. #m cerut-o, sincer si direct. # nceput sa rda. 5 g,iceam tulburata, de primavara, de simturi, de purtarea mea, de ineditul faptului pe care-l ntelegea din oc,ii mei. .rupul i l-am frnt. 0ratele i le-am nlantuit de bratul meu. #m despicat genunc,ii si i-am stapnit coapsele. 6aptul s-a petrecut nainte ca 'onora sa

judece, nainte ca eu sa sovai. 'e-am desfatat trupurile. - 8e ce ai facut asta, de ce ai facut astaH... n patul meu, ntre carti, logodnica celuilalt plngea. 2riveam pe ferestruica. Si simteam tulburarea nestinsa, si iar doream trupul fetei cu mireasma florii de liliac. R 8in scrisoarea catre 2etre. "....u nu ai biruit, ci ai fugit din lupta. #m recitit cele ce mi-ai marturisit la nceputul primaverii. audai logodnica pe care acum o socotesti obstacol n viata ta de cuceriri sociale. #i facut acel pas pentru care trebuie sa te c,inuie mustrariK ai fagaduit, si te-ai logodit. #poi, ntr-o zi de reculegere, cu e-amenele trecute, ai nteles greseala si ai fugit. 6uga ta nu e o dovada de vointa, ci un fapt las. #i fugit dupa ce ti dadusesi cuvntul de cinste ca vei ramne prins. 2entru mine, acest cuvnt e-ista. #cum, din acel oras departat si imens, mi scrii ca nebunia te-a mntuit. .e-a mntuit mediocru si umilitor. 2entru mine esti nca un nvins. 'u mi-au placut cuvintele de osnda mpotriva logodnicei. Ea nu e vinovata. #i fost att de slab, nct ai urt faptura care ti-a dovedit, efectiv, slabiciunea. 8e ce s-o urasti si de ce sa fugiH .rebuia sa rami aici, sa rupi logodna, prefacndu-te ndragostit de alta sau prefacndu-ti vicii care s-o nspaimnte. #ceasta era barbatesc, nu fuga. #colo, n orasul cu ispite, ai s-o uiti. E umilitorK va fi o uitare organica, a sufletului nascut din trup, nu a adevaratului suflet. Si-mi scrii ca te simti puternic, mare, nsetat si ma ndemni sa fac si eu tot asa, daca ma vor surprinde mprejurari asemanatoare. &u o singura deosebire1 eu voi pleca dupa ce voi nvinge. 2lecarea mea nu va fi fuga, ci faptul celui care vrea sa-si vindece ranile n singuratate. 8e altfel, eu nu am nevoie nici de plecare, nici de fuga. *iata si vointa mea mi sunt ajutor nenvins. Simt vara n mine si n arbori. Seva fierbinte mi aduna puteri nenc,ipuite. 'u ma ntristeaza nimic1 nici risipirea cercului, nici logodna 'isPai, nici plecarea mea pentru attia ani, nici darmarea casei n care am copilarit, a mansardei cu amintirile adolescentei, cu attea amintiri. 'u ma ntristeaza, pentru ca sufletul meu e att de vast, nct cuprinde ntr-nsul dureri, bucurii, nfrngeri, nostalgii, doruri, fara sa se sfarme si fara sa se tnguie. njurai meu, toti sunt tristi de vara si de despartiri. 8e ce sa fiu tristH Eu stiu ca toate acestea trebuie sa se ntmple. 'u e-ista dect doua vointe1 cea cosmica si cea eroica. #mndoua sunt tragice. umea trebuie sa se plece si sa-si primeasca ursita fara sa murmure. Eu ma simt de acum definitiv deasupra celorlalti. napoi nu ma mai pot ntoarce, pentru ca sufletul e transfigurat. 'u stiu daca mi ntelegi seninatatea, ncrederea n pasii mei de-a lungul tarilor si anilor, sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de ncercari si attea luni de c,inuri. &laustrarea mea nu a fost o fuga, ci o meditatie, o reorganizare a mijloacelor de lupta. .u nu poti ntelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stii cine mi-a fost dusman. #m toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi e-altat. 'u o e-altare provizorie si trucata. #cestea au trecut, o data cu cele din urma reminis$:9 $:" cente ale adolescentei. E-altarea izvoraste din ndurarile mele, din ultimele e-periente, din sensul pe care l dau eu lumii. umea vasta, nesfrsitaK sufletul meu e vastK nazuintele sunt nesfrsite si mplinirile vor trebui sa fie nesfrsite.

#ceasta o spun eu. Eu, care am ndurat magia cuvntului Ttrebuie_. Soarele e-istaK att timp ct l simt aproape de ce sa ma ntristez, de ce sa ma tulbur, de ce sa plngH 'u mai am doruri, pentru ca dorul se preface n realizare. *oi pleca. 'imic nu trebuie sa ma tina de vec,ile tinuturi, de vec,ii oameni. n fiecare ceas, altii. .ot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gndesc acestea, pentru ca eu le voiesc ndeplinite. 'u plec si nu ratacesc ca sa uit. 'u voi uita nimic. &u ct mai mult se vor aduna amintirile, cu att voi fi mai fericit. 'u fericit n sensul comun. &i fericit, adica eu nsumi. ...Sfrsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnica si mediocra. 'u ai dreptul sa ma ndemni spre pilda, pe mine, care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa nteleaga..." R 2rietenul meu mi scrie. "....recnd prin ausanne, am vizitat n sanatoriul universitar pe studentul tuberculos cu care am discutat acum doua veri, la sc,it. E foarte rau bolnav, dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a ntrebat de tine, m-a ntrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui n prezumtiosul tau eroism. 'u am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui 8umnezeu ca sa-si pogoare ,arul asupra-ti si sa te mntuie de nelinisti. #m ntrziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperiri ce ntrece tot ce s-a mplinit pna acum n lume. Mi-e teama de prietenul nostru. 'u stiu nimic de la tine. 'u ne-am vazut si nu ne-am scris atta timp... 8e ce ne-am uitat noi, oareH 'u-ti sunt, nca, cel mai bun prietenH Eu am nceput sa ma vindec de dragostea nc,eiata att de amar. 'u-ti pot scrie aici si nu pot spune nimanui ct am suferit. #m plns, m-am rugat de ea, m-am trt la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Ma rugam lui 8umnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta. ntelegnd ca nimic nu se mai poate ntoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uita dect acum, dupa un an, dupa rataciri n care mi-am c,eltuit tot ce aveam. Ma voi ntoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adncit. .ot ce staruia adolescent n oc,i, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai trist si simt ca voi ramne vesnic asa. #m fost nfrnt, am fost calcat n picioare, istovit. #cum, ma nalt iar. .u ce mai lucrezi, ce mai planuiestiH Mi-au ajuns zvonuri despre o munca nspaimntatoare, nceputa n toamna si sfrsita de abia acum. #stept roadele. Esti fericit ca poti lucra n ti,na, linistit, netulburat de ispita dragostei. 2rietenul meu, asculta-ma1 nu iubi. *ei suferi mult, vei ndura umiliri si nfrngeri inutile. &auta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste n viata..." R #stazi, $! august, am privit soarele pogornd napoia cmpurilor dobrogene. Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. n fiecare dimineata si n fiecare amurg, eu privesc soarele. #cesta mi aprinde n vine jarul fara care nu pot vietui. aud soarele n fiecare dimineata si l tngui n fiecare seara. .raiul meu e simplu si aspru. ocuiesc aceeasi odaita, la aceeasi gazda de acum doi ani. 8ar nu mai scriu povestiri ntr-un caiet cu pagini albe. Si n satul rasfirat pe coasta nu mai ntlnesc pe 'isPa, pe #ndrei, pe 0ibi, pe 2aul. ntlnesc alti oameni si le zmbesc. '-am fost un singur ceas trist. Eatacesc pe cmpuri, sorb vazdu, sarat, mi odi,nesc oc,ii n mare. ;ndurile mele sunt acum greu de pogort n scris. Sufletul meu e tot att de cald si pastreaza tot att de neatinsa pretuirea 'isPai. 'isPa si petrece vacantele la munte, lnga logodnicul ei. Ma gndesc la rastimpuri la ea, la vec,ii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. 'u

sunt trist ca toate acestea au trecut. &ele ce vad naintea mea, drumurile care ma mbie, raspntiile cu vnturi, cerurile cu ispite, ntunericurile cu primejdii nu-mi ngaduiesc timp sa ma ntristez. Sunt attea de cucerit, de aflat, de gustat... Sunt pamnturi care ma c,eama, sunt insule care ma asteapta, sunt carti care ma doresc, si attea topuri de ,rtie alba, rece, ispititoare, care ma atta. #ltadata, ma ntristam la fiecare amintire, la gndul unei despartiri, al unei livezi nflorite, al unei seri de toamna. #cum, amintirile ma ndrjesc pna la turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. ;ndul acesta ma nfrigureaza de desfatari. Eu am ramasK cum de-as putea fi trist pentru ca am nfrnt moartea, am ndurat ani, si am ramas. ;ndul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul si sufletul meu o capodopera, l mplinesc. .oate fagaduielile le mplinesc. Munca, veg,ile, ratacirile pe cmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cu tulpini scamoase le-am ndragit. 'u mai ma simt singur. &eea ce era altadata obscur si tainuit n suflet, acum stapneste. 'u ma mai pot simti singur1 pentru ca sufletul limpezit n singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuind cu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, nlantuit de lume. $:: $:7 #cest caiet, nceput ntr-o zi de vara c,inuita, se va nc,eia ct de curnd. Sovai sa-mi ncredintez gndurile de acum unor pagini vecine cu paginile scrise n alta vreme. &aietul se va sfrsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tnguiri. &alm si retinut, asa cum mi va fi drumul. l voi rasfoi, cteodata, serile. Si ma vor ntari oglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost nfrnte pentru ca trebuiau depasite. R 5ctombrie. .oamna e senina si calda. Sfrsesc e-amenele, cu sufletul mprospatat de toamna, zvrcolit de c,emarile tarilor care mi sunt streine. mi pregatesc plecarea. #m ntlnit pe 'isPa. # sovait, cteva clipe, apoi mi-a scuturat mna. 'u ne-am ntrebat. Eu o priveam1 era sc,imbata, frumoasa, cu bucle negre deasupra fruntii palide. #m vorbit despre e-amene. #flnd ca plec, mi-a cerut sa mergem mpreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. 2oate ziua aceea va fi ultima zi a prieteniei noastre. - Merg, 'isPa, desi drumul la manastire nu va fi sfrsitul prieteniei. #stfel vreau eu, si am dreptul sa aleg, aici... Mi-a zmbit. Era att de tulburata de ntlnire, de cuvintele pe care i le spusesem, de privirile mele arzatoare si stapnite, nct si-a scos inelul de logodnica si l-a ascuns. #m zmbit si eu. R .oate diminetile au fost frumoase. # fost senin, si trist, si cerul nalt, si cmpurile aspre, n dimineata ntlnirii noastre. Eu eram ,otart s-o ajut pe 'isPa, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, nca, cel mai bun prieten. n gara, am ntlnit-o cu aceiasi oc,i viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzele mai palide. - 0una dimineata, 'isPa4... #m nceput sa-i vorbesc, sa rd, sa glumesc. I-am spus cte fapte noi ne asteapta pe drumurile noastre. #l meu e, poate, un drum de culmiK dar si drumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegnd desfatari. Ea era tot mai trista, si mi zmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului, cmpurile n toamna. #m ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce nconjoara lacul.

#mintirile se mprospatau, dureroase. 2adurea era acum sngerata, cu aleile pustiite, cu frunze multe luate de vnt. 8rumul ma mbata, ma nspaimnta. Ma naltasem att, n trei ani... - &nd pleciH - n cteva zile, 'isPa. - #i sa uiti, nuH &um i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodataH - E stupid... nunta mea e la sfrsitul lunii... iar n-ai sa fii... #m mngiat-o pe par, zmbind. - Stii care va fi darul meuH 3n caiet alb, legat n piele, si sus, pe prima pagina, o data... - *reau sa-ti nsemni viata. &nd ma voi ntoarce si te voi gasi sc,imbata, nfrnta de mediu, de mediocritate... am sa ncerc sa aflu toate mprejurarile prin care sufletul din mine a pierit... Stii, 'isPa, ma pasioneaza agonia mea si a fapturilor mele... E tragicK si reconfortant pentru mine... - 8e ce mi spui toate acesteaH... # nceput sa plnga, si bratul ei tremura, si oc,ii se adnceau sub lacrimi. 5 priveam, mi ascultam sufletul razvratit. 5c,ii se nfigeau n zari, n cerul cu flacari reci. - Eu credeam ca ai sa ma mngi, ai sa ma ajuti... - 'isPa, prevestindu-ti fericirea n mediocritate, eu te mngi. .e stnjeneste cuvntul, stiu. Spune-i atunci cum vrei1 casnicie, fericire comoda, n oras de provincie, cu sot cinstit, cu copii frumosi... #lege tu cuvntul... Eu vreau sa-ti spun ca vei ncepe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amndoi, n anii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutiza spiritualiceste... - 8e ce mi vorbesti, de ce mi spui toate acesteaH... 'u stii ca att ct e-isti tu, nu pot fi fericitaH... - #i sa uiti 'isPa, departe de mine ai sa uitiK cum ai uitat cnd te-ai logodit... #m lasat-o sa plnga. n padure se isca vnt de ramuri. Daream nori albi adunndu-se. 'isPa tremura tot mai dureros. #s fi voit s-o mngi, sa-i spun ca mi-e draga... 8ar sufletul era de acum senin. Si cu ct se tulbura padurea, cu att sufletul se nsenina. - Stii ce vreauH... Sa cautam trunc,iul de lnga lac unde mi-ai g,icit n palma... - Se apropie furtuna, 'isPa... - *reau sa-mi amintesc... #tunci era primavara, era att de frumos, eram att de naivi... Eram n anul nti... - Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vnt rece... Mergem spre gara, 'isPa... - 'u, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica... - 'isPa, se ntuneca. - &e ne pasa nouaH 'u mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... *reau sa mai vad o data... f $:C $:+ - Si eu vreau sa ne napoiem. .u traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata. &e-mi pasa de amintiriH &e-mi pasa de acea primavara nostalgicaH si au locul lor n suflet, dar nu vreau sa le mprospatez, acum cnd se vesteste ploaie... 8e ce sa ma ntorc napoi cu trei ani cnd viata ma asteapta, vasta si ispititoare, nainteH... Mergem spre gara, 'isPa4 'u s-a mai mpotrivit. acrama, si lacramile i alunecau pe obraji, ca din oc,ii unei icoane. 2adurea fosnea, se risipea si se aduna n vrtejuri de frunze. &erul se

ntunecase. #m iesit la cmp. &mpul era ntunecat, cu iarba pustiita de soare si bruma. 8rumul catre gara era de pe acum nnegurat de ploaie. 2loua, ploua. 'e ajungeau miresme de cmpuri rodite cu samnta norilor. Si vntul iscat din munti c,inuia padurea. ;emetele se fugareau deasupra brazdelor. 2aseam amndoi, cu fruntile plecate n ploaie. 'isPa plngea, blnd. Eu mi simteam sngele razvratit de frig, musc,ii nserpuiti pe oase, umerii ncordati. Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile 'isPai... n gara, am asteptat tacuti cel dinti tren catre oras. 2riveam cum ploua. 8e-a lungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cu orase... mi gndeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voi stapni n anii tineri, pe care abia i ncepusem... 'isPa si alinta la rastimpuri pleoapele cu batista alba si mica. S-a apropiat trenul. - 'oi ne vedem astazi pentru cea din urma oara. - 8a, 'isPa. - Si ne despartim de acum... - 2entru cinci, zece ani... 2e urma, iarasi ne ntlnim... -8a... - *ine trenul, 'isPa... - .rebuie sa plecam, nuH... 6ireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi n sala de asteptare. 'isPa, ridicndu-se, mi-a aratat cu degetul obrazul, si a zmbit. #m sarutat-o pe gura, lung si dureros ca un geamat. 'e-am urcat n vagon tristi, tulburati. 'u ne-am vorbit pna la gara. n trasura, i-am strns iarasi mna. - a revedere, 'isPa4... 5rasul se nseninase, proaspat dupa ploaie. #m plecat, singur, pe strazile reci. 3niversitatea e iarasi nviorata n valul de studenti tineri, de studente timide. &oridoarele se lumineaza de oc,i, de zmbete, de obraji. Salile sunt tulburate de neastmparul celor din anul I. n bancile din fund se asaza aceiasi studenti glumeti, n bancile din fata aceleasi studente cu minile albe. 2rofesorul de logica strneste aceleasi nelinisti. .otul e viu, e proaspat, e nou. 'u cunosc pe nimeni. #i mei s-au risipit. 0anuiesc n perec,ile stnjenite de oc,ii celorlalti legaturi pe care anii le vor strnge si apoi anii le vor desface. R 3ltima zi si ultima noapte. Eu plec, iar mansarda mea se va narui. n locul casei batrne, alta casa - nalta si cenusie - se va nalta. Intorcndu-ma, nu-mi voi mai recunoaste strada, copilaria, adolescenta. 2ovara amintirilor piere, o data cu mansarda. Ma simt usurat, liber, zvelt, patimas si odi,nit. 8e ce sa-mi amintesc, la orice pas n odaita scunda, trecutulH... &artile au fost coborte n lazi. 5 parte ma va ntovarasi dincolo de tara, o parte ma vor astepta n podul bunicii. Eafturile sunt acum goale. Mansarda mea pare ciudata, ranita, ciuntita. &adrele au fost coborte, globul de la lampa ridicat. /rtiile din sertare, adunate si scrise vreme de zece ani, <urnalele din liceu, caietele cu povestiri si gnduri, ng,esuite ntr-o lada. Mi-am ales numai cteva plicuri, cteva ,rtii. Seara, a vOnit Eadu si s-a ntristat, n timp ce eu rascoleam sertarele si rnduiam cartile n lada. Se ntrista amintindu-si cum m-a cunoscut n gimnaziu. &um ne-am mprietenit, si noptile de adolescenta, si lectura timida a celor dinti pagini scrise, si adunarile prietenilor... Marcu si 2etre la 2aris. 3n

prieten la ;eneva, alrulla .orino... &eilalti, risipiti prin oras, printre oameni straini noua... Se ntrista amintindu-si si de 'onora, de #junul cu bucurii, de colinde, de 0ibi, de *iorica... - Esti copil, Eadule... Se darma doar zidurile. Easfoiam ,rtii multe, ca sa nu-mi vada oc,ii. acramile lui erau mai puternice dect vointa-mi ncruntata. .rebuia sa ma grabesc. n zori, ma desteptam. Eadu lacrama, fumnd. umina ng,eta ntre rafturile goale, deasupra patului fara iconita. #m tresarit o singura dataK cnd am gasit cutia cu amintiri uitate. #m zmbit citind nsemnarile pe plicul de vizita1 " a ce te gndestiH a cel care trebuie sa moara..." #m zmbit desc,iznd plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. Se mai afla n cutie pasaportul meu pentru Italia, si ntre filele pasaportului, la rubrica1 " espersonnes >ui accompagnement le porteur passeport", o fsie de matase si o fotografie de a 'isPai, cu dedicatia1 "8evinez, devinez toujours"... #m pus cutia n lada, alaturi de fotografiile din copilarie, din liceu, din 3niversitate. - Eadule, ncearca sa fii tu aici n ziua cnd se va darma casa... $7G $7! El a plns, eu l-am mbratisat. .recuse miezul noptii. Ma simteam ostenit si strain. - Eadule, n zori, ma destept... Sa ne despartim... 'e-am sarutat, pe amndoi obrajii. Eu i-am daruit cea mai frumoasa carte pe care am gasit-o n lada mea desc,isa. El tot ce a avut asupra-i1 un pieptene si un carnet. -am ntovarasit n curtea cu trandafiri ngropati, cu tufe de liliac. Se facuse frig, frig. 6elinarele plpiau la colturi de strada. - Sa te gasesc sanatos, Eadule... #cum, scriu aceasta ultima pagina. &aietul l voi purta cu mine, ratacind. 'u sunt trist, nu plng. &i ma simt numai obosit, obosit, de lupta care a durat prea mult si prea crncen. .renul meu despica dealuri si cmpuri brazdate. M-am nc,inat soarelui care sa naltat n cerul rece. .oamna e senina si nalbastreste padurile. Eevarsari de viata ma nabusa. #s vrea ca trenul sa alerge, sa cutreiere, sa ma coboare n gari necunoscute. 2oftesc orasul strain ca pe un fruct zemos. 2oftesc anii care i voi petrece ntr-nsul ca pe un trup. *iata ma c,eama, vasta si diversa, nspaimntatoare n ispite, cu geana vnata. 8rumul ma mbata. 'u las n urma mea nimicK nici amintiri, nici lacrami, nici tristete. .otul e nainte, n orasul strein, n lumea noua care ma asteapta. .oate gndurile, toate dorurile se ncordeaza catre anii dinaintea mea, la cele ce va trebui sa mplinesc, la cele ce va trebui sa cunosc si sa ndur. 'u ma nspaimnta nimic. *iata ma atta ca o primavara perversa. 'u voi lasa sa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. n fiecare dimineata, voi renaste. In fiecare noapte, ma voi darui... &erul e acum nsngerat si calm. Soarele se pogoara, alaturi de o padure si un ru. #scult cum alearga trenul nsetat de vazdu,. &mpul cu roada nsamntata ma tulbura. 5c,ii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care alearga trenul, neodi,nit. Sufletul meu e aspru, vast si senin. napoia mea, i banuiesc pe ceilalti. nainte, simt fluturari de meniri. S6ZESI. &linceni, !+$C !l-l+ februarie

$-C martie #88E'8# $7$ <3E'# 3 3'3I 5M S3&I. Eliade ;,. Mircea ci. * reala !+$l-l+$$ &itind aceste pagini, astazi !$ noiembrie !+$%, mi-am dat seama ct se poate sc,imba un adolescent n rastimp de doi ani si am rs de "suferintele" mele. Starui n nadejdea romanului "omului sucit", dar dupa alte conceptii. &opilariile acestea sunt bune de descretit fruntea la necazuri si ca un vesnic imbold spre perfectiune. 2oate n toamna anului !+$" voi zmbi de cele scrise acumK ct despre mine, ma rog 8omnului sa fie astfel. $7 octombrie !+$! .oate jurnalele de zi ncep de la zi-nti a lunii. Eu l-am nceput astazi, caci astazi ncepe greul scoalei, cnd convoiul suferintelor si umilintelor a nceput a se abate pe capul meu, rotund si tuns ca-n palma, pe capul meu de elev n clasa a cincea. Scoala s-a nceput de doua saptamni si parea ca luase un aspect cu totul diferit de cel de anul trecut. &el putin asa credeam eu. 8ar azi, azi vazui ca manselasemK au nceput a curge notele, si rele, si bune, cele mai multe rele, binenteles, iar cuvintele "lenes" si"mediocru", aceste epitete ce nu pot sa le sufar, au nceput a se gramadi asupra persoanei mele. 2rima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica, n dosul meu auzii1 - 8a4 un nebun ce se tine de prostii si filozofie4 - &e filozofie, "monser"4 &urata nebunie4 - S-apoi e si "lenes". enesK g,icii ca se vorbeste de mine. 8a, desigur, eu sunt singurul elev n clasa care nu nvat, cu toate ca profesorii ma cred inteligent. enes4 Eu sunt, caci de cte ori sunt ascultat, ntotdeauna ma-ncurc si se vede ct de colo ca n-am pus mna pe carte4 enes4 8a, lenes, si cu toate acestea nici o mustrare de cuget, nici o tendinta spre ndreptareH4 &e 8umnezeu4H 2arca n-as fi om. Si 6abre si primise odata, n copilarie, renumele de "lenes", dar se puse pe munca si i ntrecu pe toti. 8ar euH4 6ara amorul-propriu al naturalistului, fara pic de remuscare n fata raului, mi pun minile n urec,i si trec mai departe. enes, lenes4 iar eu nu raspundK ce las4 $C octombrie !+$! .oata ziua am fost suparat. &auza n-o stiu nici eu, dar efectele le simt si le ndur. ntors acasa, m-apucai de studiul meu favorit, zoologia, studiu de pe urma caruia mi atrageam atta njosire n fata camarazilor. In odaita mea plina de unelte proprii, borcane si eprubete, rafturi de carti,

micul meu muzeu, uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om. n lumea celor care nu graiesc, n lumea instinctului si a inteligentei, n lumea muta n aparenta, care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si mai sfnt, n lumea aceasta mi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei4 3itnd ca mine am scoala, ca sunt condamnat sa stau cinci ore ntr-o clasa care n-are nimic care sa o faca placuta, uitnd ca mine poate m-asculta, poate ma... cearta, eu ma ncapatnez si stau neclintit n fata micului acvariu, improvizat dintr-un borcan de muraturi, unde se zbate o ntreaga familie de tritoni. Mine, la scoala, voi auzi din nou n dosul meu mustrari batjocoritoare la adresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gnganiile si nu stie nimic la scoala, iar la urma, ultima injectie cu fierul nrosit, ultima picatura de otrava1 lenes. enes, lenes4 Simt ca lacrimi mi mpainje$79 $7" nesc oc,ii, ma dau la o parte. ;rupul trece fara a ma baga n seama, crimile navalesc... fug. enes4... ! noiembrie !+$! 2rima bucurie4 5 nota buna la fizica. 6ara a fi citit ceva, ca-ntotdea-una, ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti, am luat nota noua. Si-aici mi-au venit lacrimi, dar nici de bucurie, nici de suparare... de mndrie. Simtii pentru un moment placerea veninoasa a acestui viciu, dar repede am parasit-o cnd reluai ultimul capitol din a p,ilosop,ie posi-tive de #. &omte si cnd vazui ca un simplu semn ntr-un catalog oficial e ca si un numulit pe lnga un mamut fata de scopul vietii mele. &itii pna seara "p,ilosop,ie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mine nu-i sarbatoare, ca se poate foarte bine sa-mi sc,imb dispozitia generala printr-un simplu "insuficient" si de aceea cautai ct mai curnd sa ascund volumul, ca sa nu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa ntrerup tema nceputa. #veam de facut o comparatie la romnaK fara pregatire, ncepui de-a dreptul pe caiet, de remarcat asemanarea n ce priveste elementul... dramatic... .recu un ceas si, n sfrsit, ma sculai, ca s-o termin. &u tocul rezemat de buza calimarii, cu cotul presnd gresit un pac,et de foi din cartea de romna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat, adormisem... cu lampa aprinsa. Si cnd ma sculai, primul cuvnt l auzii de la tata1 este cam "lenes". Iar lenesH 2na cndH Si, surescitat peste masura, ma pravalii pe scara si ajunsei fara ntrerupere, drept n fata baii... ca sa fac un dus4 malul lacului /erastrau, tinta cercetarilor mele. 2na la ncetineala ploii ma refugiai lnga podulet, cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moartea tuturor insectelor capturate. e pusesem ntr-un flacon cu sulfura de carbon, n care le tineam anume pentru anatomie4 &ertndu-mi distractia pagubitoare, desertai flaconul, fara a fi mngiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc. 8ar... ce s-a facut, s-a facut. *aznd ca ploaia nu nceteaza, am iesit din ascunzatoarea mea si, ncalzit de entuziasmul meu pentru stiinta, ma dezbracai de pardesiu, scosei la iveala din niunecoasele-i buzunare patru borcane de mustar, doua de miere si o duzina de eprubete si ncepui e-plorarea locului. #manuntele acestei nepotrivite activitati stiintifice au fost destul de dureroase1 e destul sa amintesc ca am facut de doua ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenorocul sa vad inundate de broaste toate ,ainele mele udate de ploaia ce nu nceta. Eezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei, insecte si larve

acvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor din strada Melodiei nr. !. 6u destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi n ve,iculul automat ce conducea, dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loess galben ce transportam n pardesiu, precum si aspectul ,imeric a doua broaste moi, ce se zbateau ntre peretii unui borcan de sticla. 'u ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste rara trecatorilor amatori de asemenea lucruri. &nd ajunsei acasa, mama ncuie usa si ma vazui silit sa ma curat n mijlocul curtii, ne-scapnd binenteles din vedere recolta mea stiintifica. 0ucuros, n sfrsit, ca scapai de toate formalitatile ce le ntmpinam din partea mamei si a servitoarei si putui sa patrund n odaia-mi calduta, studiai pna la unsprezece, cnd tata veni si-mi stinse lampa. Smbata, % noiembrie Indispozitia de zilele trecute mi-a trecut, si astazi, cel mai nfocat optimist, am pornit-o la e-cursie. 8a, la e-cursie, cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cu toate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa. mbracat foarte rudimentar, cu g,etele lui unc,iu-meu n picioare, ma visam n vacanta, cnd fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica de spinarea rautacioasa a radicalilor ,erborizam multumit, ca c,inezul dupa ce sia mncat orezul, n meleagurile dimprejurul 0rasovului. 8ar o bura de ploaie repede ma aduse la realitate. Eram pe 8uminica, 9 noiembrie #stazi m-am sculat la noua, contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cu gainile. .oata noaptea ma visai... n .unis, scapat de scoala si elevul unui nsemnat naturalist englez, care venise sa faca studii. 8imineata, cnd m-am sculat, fui foarte deziluzionat, cnd n loc de trandafiriul cer al .unisului, sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea ntreaga, ma vazui nconjurat de o bolta plumburie, morocanoasa si ploioasa, care numai la poezie nu te predispunea. $7: $77 Mi-adusei aminte de a-ioma lui #lecsandri1 "Eomnul e nascut poet", si niciodata imaginea zmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar n minte ca n acel moment. *aznd ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine, ma vazui silit sa ma-mbrac, mai ales ca odaia se cam racise. .oata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si, vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte, prelungii sedinta pna la opt. 5ra unsprezece si un sfertK aud pasi pe scara. 8esigur ca e tata care vine sa-mi stinga lampa. Sunt cinci ore de cnd citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-gi>ues si de cnd admir si preamaresc n gnd pe nemuritorul 6abre. 8ar... trebuie sa ma culc, caci mine avem engleza si nu prea stiu, cu toate ca e singura materie la care nvat cel mai mult. Mine4 ma-nfior cnd aud cuvntul acesta aducaior de voie buna sau tristete. Mine4H &e-o fi mineH #,, timpul4... 7 noiembrie #zi a plouat toata ziua. .ristetea naturii s-a transmis si asupra mea, caci toata ziua astazi am fost trist. ncepui seria a doua a Souvenir--snlor si, entuziasmat din ce n ce mai mult de

"*irgil al insectelor", nu ma ridicam de la masa dect seara, cnd ma c,ema la masa. '-am putut mnca mai nimic. #veam ntotdeauna pe naturalist n fata oc,ilor, nconjurat de o aureola formata din insecte si i pizmuiam fericirea ce-a simtit-o. 8upa-masa trecui sa cnt ceva la pian. ncercai cteva mazurci, cu potpouri, dar sunetele erau false, nu puteam transmite degetelor cele ce simteam. #m luat atunci Marsul funebru de &,opin si i-am cntat introducerea, pna ce c,iriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa ntrerup aria, ceea ce am si facut repede. Iata-ma din nou sus. &u coatele pe masa, la caldura dezmortitoare ce ncepe sa se raspndeasca, recitesc pentru a nu stiu cta oara ?@,armas din Souvenires. ...5 casa draguta cu doua caturi si ntr-un stil modern, nconjurata de o ntreaga armata de copaci, tufe. si arini. n dreapta o alee de liliac, n fata o gradina cu verbine si petunii, iar n fund, desisul fara umbra al ",armasului". 2e drumul spre &ampestra... In gradina, un omulet fara barba, cu oc,ii blnzi, dar cu o e-presie de ciuda, rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac, iar lnga el un baietas, cu parul blond si cu o fata trista, nespus de trista. Sunt "eu", iar batrnul e 6abre. #devaratH4 8ar imaginea mi se sterge repede din fata oc,ilorK mi ridic capul care ma doare grozav. 3nsprezece si jumatate4 #r fi timpul sa ma culc. ampa e stinsa. uminitele focului joaca voioase pe peretii de curnd varuiti. #fara a nceput ploaia, iar vntul si c,inuieste prada, ce trosneste, de te apuca fiorii, plecndu-se mpaciuitor ca n fata celui mai tare. Mi-e mila de bietii copaci. n pat, cu fata n sus, ma gndesc. 8e ce nu mi-a dat 8umnezeu si mie o casuta la tara, de ce nu m-am nascut la munte, unde as fi lucrat fara frica, fara teama de profesori, de colegi, spre dezvaluirea misterelor cuprinse n protoplasmaH 8e ceH 8e ce suiit condamnat sa na epuizez n conglomeratul acesta de patimi, de viclenie si intrigi, n aceasta lume care nu ma ntelege si ma sileste sa nvat, n loc sa studiez, pentru a-mi cstiga pineaH 8e ceH Simt cum o durere mare, mare ma cuprinde si repede pusei perna la oc,i, ca sa nu mai plng din nou. 8ormitamK ca prin vis, auzii pasi pe scara, o mna mi ridica capul, mi-l puse drept pe perna si apoi auzii1 iar a plns4 ;,icii1 era mama4 $C noiembrie !+$! .rei zile am fost bolnavK am avut febra, dar ce febraH &redeam ca n-o sa mai scap niciodata de ea, afurisita. 8in cauza prea marii temperaturi, aiuramK mama nu mai contenea din plns, iar doctorul doar ngna1 - 5boseala nervoasa, citeste prea mult, poate sa capete o... Eu nu mai auzeam nimic. *isam, dar parca eram treaz. 'u simteam nimic, pierdusem notiunea timpului, nu mai stiam unde sunt si uitasem ca sunt pamntean. ntr-o ceata luminoasa, brazdata cu milioane si milioane de oc,i stralucitori, ca jarul, si-n mijloc un tunel imens, care, cu toate ca e-ista, se vedea prin el ca printr-un geam. Si tunelul fosforescent att de frumos, ca ramasei mult timp ca sa-l admir. 3n singur lucru ma c,inuiaK unde suntH Ma uitam n sus, peste tot ceata luminoasa, jos ca un gol nemarginit n care, cu toate acestea, pluteam. Ma uitam mereu n jos si eram uluit de frica, dar cu toate acestea $7C

$7+ nu cadeam. #tunci mi pusei ntrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul, de altfel, foarte usor1 "&e suntH" Si curios ca altadata mi raspundeam "un animal perfect uman", acuma nu puteam defel ntelege ca as fi om. &um e aiaH Ma privii, privirea nu ntlni nimic, nici macar o ceata. #tunci ma napadira alte ntrebari1 "3nde e creierulH 2entru ce judecH 8e ce vazH..." 8e cnd mergeam si tot la usa tunelului suntK simt ca zbor, simt o durere usoara n tot corpul meu, de doua ori invizibil ca si razele. n fata se ntinde tunelul, infinit, fara sfrsit, pe care nu l pot atinge... #4 m-apropii, o sfortare4 Mai4 Mai4 nca una4 n sfrsit, am ajuns4... &um ma doare capul4 8ar uite tunelul, tunelul... - &e ai, puiule, te doare rau capulH - .unelul, tunelul... &ine esti... unde... - 'u ma mai cunostiH Mama. - #,4 Mama... si visulH... - # fost un vis, culca-te, puiule, c% vine acum doctorul - 3ite ce e, doamna, citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitate nervoasa care i mareste ngrozitor febra. #cum, n aiureala, vorbeste despre ce-a citit, mbracat ntr-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi co vad. E rau, poate sa capete o... dar faceti reteta aceea si puneti-i g,eata... 2ericulos, foarte periculos, oboseala nervoasa, mai ales daca citeste filozofie poate influenta ntreaga viata. Si viseaza vedenii. &eea ce nu e bine, nu e bine. ...n tunel, tinndu-ma cu minile de peretii fosforescenti, naintam pas cu pas, n timp ce ma apropiam de o desc,izatura nc,isa cu o poarta enorma rosie pe care nu scria, nu se vedea nimic, si cu toate acestea simtii ca silabisesc1 "&eea ce s-a nascut din carne, carne este, si ceea ce s-a nascut din spirit, spirit este." *roii sa trec nainte, dar un ce nenteles ma tintui n fata usii, privind prin ea, prin nimic. n jura-mi, nimic, euH 3n nimic. ncetul cu ncetul, luminile tunelului se stinsera, ceata se ntuneca si... o durere vie simtii pe frunte. mi punea mama g,eata. %G noiembrie !+$! a scoala. 'ici un semn de prietenie din partea colegilor, nici un semn ca le pricinuise un pic de bucurie nsanatosirea mea. &nd le dadeam ziua buna, nfiripau o vorba-doua si se esc,ivau. "#4 ai venitH... &e ai avutH 0ine ca te-ai vindecat..." 2arca se rupse ceva din mine, parca pierdusem ceva, ceea ce cu cteva minute nainte simteam ca aveam. #cuma i cunosc pe totiK interesul i predomina. &um simt ca unul stie si i-ar fi de ajutor n goana lor dupa note, "interesul lor", ncep a-l lauda, a-i tine partea n discutiuni, spernd ca, sub prete-tul unei prietenii, sa-i poata "sufla" la lectie. Si pentru ce toate acesteaH 2entru note sau "fituici" la teze, pentru un simplu semn pe care profesorul l nsemneaza, zice-se, cu mare seriozitate si prudenta, n catalog, un smoc de foi oficiale. 0ietii oameni4 2entru un noua sau zece la istorie sau geografie sunt n stare sa roada cartea, mbuibndu-se cu nume proprii, localitati si ani, uitndu-le a doua zi pe toate si lasnd la o parte tot ce e principal din stiinta. Iar cnd obtine "bine" ori "foarte bine" la toate si-si capata coroana, se crede cel mai cult om, el premiantul, pentru ca cunoaste pe de rost cinci geografii, trei istorii, doua algebre si nu stiu cte religii4 0ietii oameni4... Si ca sa-si vada idealul, nota si coroana, si epuizeaza fortele n ,analitati fara de nici un folos, nici poetic nici moral, iar daca vad ca au nvins, recurg la tot felul de lucruri nepermise, numai si numai sa ajunga. Iata oamenii care o sa nvinga n lupta pentru e-istenta. Iata viitorii oameni de stiinta, alias si de

politica, care vor conduce universitati, vor ntemeia societati si vor rasturna tot ce nu corespunde gusturilor lor. &nd vor arata certificatul de bacalaureat cu "foarte bine", toate portile li se vor desc,ide, lor, premiantilor, dintre care foarte putini merita numele. &a sa ajunga, lupta, toceste cartea fara sa nteleaga nimic, daca nu are protectie, si capata simpatia profesorilor ntrebndu-i lucruri e-tra-scolare sau dnd dovada ca se "ocupa", baga intrigi, nu leaga nici o prietenie trainica, ci mparte numai dusmanii, iar peste !G-l" ani, din fruntea statului, zmbesc. "Ei, eu am nvatat, prin munca m-am ridicat aici, eu am nvins." #ci nu minte. # fost un nvingator4 Si acuma ma gndesc1 ce-o sa ajung euH &a sa-mi epuizez energia, puterea de judecata n geometrie si gramatica nu voi face pentru nimic n lume, ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot, caci nu intra n caracterul meu, cu c,imia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sau putrezesc ntr-un liceu de provincie. #tunciH 0ine zicea bietul tata... 3n om sucit. $CG $C! % decembrie !+$! II %G noiembrie !+$! 8a, da, un om sucit4 #cuma vad euK de ce nu puteam suferi disciplina ce o credeam ridicola din scoala, pe care nsa toti o acceptau fara discutie, de ce nu ma mpacam eu cu programul scolii, fie el analitic sau nu, care ma silea sa repet ceea ce au repetat altii de zeci de aniK pe mine, fire independenta, ce numi placea sa fac ce faceau altii, de ce... etcetera, etcetera. 8a, eu trebuia sa ma nasc peste cteva sute de ani. 'u stiu ce-mi spune mie, de cred n metempsi,oza, ca n alta ncar-natie eram fac,ir sau asa ceva. n clipe libere, cnd fara a medita nimic privesc cerul, luciri razlete, fara nici un nteles, mi strabat creierul, insuflndu-mi sentimente de temere si de mai multa ncredere n mine. &e-o fiH &e pacate din alta ncarnatie ma fac sa sufar acuma, asa, fara nici un rostH &aci cu toate ca de multe ori treburile-mi merg bine, sunt tot trist, tot dus pe gnduri, gnduri ce nu-mi apartin, dar care mi le porunceste necunoscutul4 2arca bolnav, un egoist ,ipertrofiat, caut ntotdeauna de a ma refugia de "placerile" zilnice, ajunse pentru mine curate c,inuri. 8ar curiosK aceste dovezi despre starea mea sufleteasca, n loc sa ma predispuna la oarecare melancolie, la un nceput de neurastenie, mai mult ma ntaresc, ma ndeamna sa muncesc si mai mult, ca sa scap si sa ajung. 5 putere nenteleasa pentru mine, un infim vierme orb, ce ma taiase pe scoarta unui atom al infinitului, o forta suprema care mi rennoieste n fiecare noapte puterea de munca si curajul, o putere suprema mi porunceste1 fa4 si fac, cu toate ca sunt convins ca acest gnd a iesit din judecata mea, creierul meu l-a plasmuit si lui i apartine... Si acum, ct de ,da e realitatea, mai mult sau mai putin materiala. #,4 8oamne4 Eealitatea, acest crud abstract care-ti rapeste si cele mai nevinovate iluzii, iluzii niciodata realizabile, dar care totusi ei i se par periculoase. 2entru mine, realitatea, deci prezentul, niciodata n-a fost mbucura-. torK daca n-a fost rau, a fost comun, daca n-a fost comun a fost material si asa mai departe. 'u stiu de ce cuvntul acesta urt de tot ce-mi apartine mie mi insufla un zgomot albastrui, facut anume pentru a atrage nenarmatii S8 lupta pentru

e-istenta. &redeam ca m-am facut bine, dar iar m-am mbolnavit. Ma doare ngrozitor capul, mai ales regiunea oc,ilor. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita din cauza surmenajului intelectual din ultimele zile. &um desc,ideam oc,ii, o durere naprasnica i silea sa se-nc,ida. #veam impresia ca tot creierul e acoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile, si de multe ori ma gndeam sa o curat cu cutitul. ;nduri de bolnav4 8e azi-noapte, ninsoarea n-a mai ncetat. &nd ncet, cnd mai repede, sc,imbnd la iuteala directia, fulgii se astern, pregatind totul pentru somnul lung de iarna, prevestind o ameteala produsa de ger. 'u stiu de ce azi ma gndii la moarte, nu ca era aproape, dar asa, din lipsa de subiecte de meditatie, izgonite de partiala aiureala a capului. 'iciodata nu mi-a fost frica de moarte, ba ceva mai mult, de multe ori ma gndisem ca, arunci cnd s-o apropia, sa ncep sa rd, nvingnd astfel instinctul conservator nnascut n fiecare om. &e bine e cnd mori4 #tunci afli daca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut) domneste peste domeniile infinitului, atunci ti e-plici attea si attea, atunci te pregatesti pentru nemurire, daca, binenteles, nu cazi mai dinainte n bezna fara margini si fara culoare, bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te face sa tremuri rostindu-i numele1 materia4 #,, ce grozava ar fi moartea atunci, atunci cnd toata inteligenta purificata si mbogatita n cincizeci de ani se transforma n cteva scntei electrice, o licarire de lumina, cteva calorii, ca apoi sa se materializeze, sa moara cum zice ebon, sa se transforme n ctiva atomi de fosfor uzat, carbune sau ,idrogen, s-apoi sa fie mbucat de "altul" si dat napoi "altuia". 2arca simti cum "eul" tau devine din ce n ce mai mic. #dica la aceasta sa se rezume o ntreaga viata de necazuri, de c,inuri sustinute numai de o singura nadejde, "nemurirea"H 'emurireaH #s fi prea prost ca sa nu cred n ea... si daca, cu toate acestea...H ncep sa tremur4... 8urerea ncepe din nou, cu mai multa ferocitate si nendurare. 6ac sfortari enorme sa-mi culeg gndurile, sa mi le amortesc, sa nu le mai fac sa sufere din cauza nfrngerii lor n fata mirabilului, dar nu pot. #iureala ma cuprinde, si o lumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamntean... &teva idei mai le memorez, marele centru... "eul". "'u se poate". *ointa. 8e ceH forta... umina persista din ce n ce mai tare, mai orbi$C$ $C% toare, n timp ce eu, uitnd ca am ceva, uitam ca sunt pamntean si ma cazneam sa pricep... #fara, ninsoarea a contenitK o simt, i vad culoarea si cantitatea, dar numai n vis. S-asa e de bine... 7 decembrie ncet4 ncet4 'u fugi prea mult, nu citi afisele de pe garduri, ca iar te obosesti. &e, nu vrei sa ma ascultiH Ei4 Ei, iar o sa te mbolnavesti si iar o sa te doara. Mai tii minte ct te-a durutH &e, ai si uitatH Ei, asta-mi place. &nd esti bolnav tipi ca te-am surmenat si acum... .i-am spus, eu ma duc la Sosea, dar tu nu mai zburda att de mult1 fa-te ca nu vezi, nu auziK nu te mai impresiona att de figura cersetorului si nu mai protesta contra trecatorilor care te ntrerupeau odata din planul tau. #tunci o sa te faci bine si sa mai spui multe. Maiue, ,aide, nu te ncapatna, ca acum ma ntorc. &e-ai cu biata pasareH &e, crezi ca se uita la tineH Ma, ce prost mai estiH E nostim ca te crezi subiectul gndirii bietei pasaruici, dar stii ca e nostim,

prea te crezi mult, puiule. Ei4 acum taci4 .aci, nu vreau sa mai aud nimic. &eH Dici ca o sa ma parasesti, ncepi cu amenintarileH Di, trebuie sa te ascult pe tine, eu "*ointa", pe tine, niste imponderabil calduros, niste "du-te vino" fara nici o vointa. 2entru nimic n lume4 Ei, fii cuminte4 .e-ai suparat, atunci dormi, asa... foarte bine... ei, ei, acuma-mi placi. C decembrie #stazi, fiindca m-am vindecat, am iesit sa ma plimb. ncet, ncet, tot certndumi gndurile, ca si ieri n pat, ajung la #rcul de .riumf de la Sosea. Maret, impunator, dar cu aspect zdrenturos din cauza sc,elelor sale, asteapta carabanirea pulberei albe, care, ,odoronc-tronc, l-a nbra-cat asa, fara nici un rost, pe el, al carui ideal e "sa fie de piatra". Stam si, privindu-l, parca "simteam" cum fierbe de mnie colosul ca... au ncercat sa-i sc,imbe fizionomiaK cautnd sa-l mbuneze pe el, facut anume pentru maretie. #dica nu merita o lectie bunaH 0a bine ca nuH 8ar se muncise el si nu se putuse scapa de albiturile de pe el, cu zbucium, rostogoli vreo doua sc,ele, dar apoi se resemna, bucurndu-se de cte ori lucratorii curatau parazitii cu lopata si rznd din toata inima cnd copiii - albiturile - se lungeau, se micsorau si-si sc,imbau forma, si picurau ncet-ncet n capul lucratorilor de jos, care njura att g,eata, ct si soarele. .recui mai departe agale, dus pe gnduri, fara voia meaK priveam aleile albe pustii, zdrentuite si umilite, tufisurile transparente, acoperite n parte cu troiene, si pomii nalti, vesnic independenti, care se naltau tot mai mult ca sa gaseasca, sa g,iceasca macar n departare, parfumul calduros al primaverii sau uitndu-se jos, jos pe la radacina, daca nu cumva g,ioceii s-au ivit. Si-n miopia lor, copacii luau crengutele pudrate drept g,iocei si, cutremurndu-se de bucurie, ncepeau concertul, nti n adagio, apoi "con molto alegretto", ca sa vesteasca semenilor ca februar, piticul subpamntean, si-a trimis ctiva spioni, mascati n g,iocei, ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii de flori prima-varatice. 2e data, nsa, crivatul l gonea n "#legro con fuoco" diabolici, silindu-l sa ceara iertare si rupndu-i crengile ca semn de pedeapsa. ...n fur-i vila lui Minovici se /Osena coc,eta, ca o tarancuta vesela, iar zmeul de brazi i rdea pe sub mustati, facndu-i cu oc,iul1 "Ei, ce zici, leicuta, de zapezile astea mariH #poi sa-ti spun eu, pe 6urnica ce de mai erau, si-un ger, de gemeau mugurii..." ncepuse sa ninga. !G decembrie - 6ugi, mai omule, de-aici, nu mai minti, ca doar n-ai baut gaz. #dica vrei sa ma orbesti tu pe mine, ca ai fost bolnav din "surmenaj". Ma, da prost ma crezi. &ica "surmenaj". Si la cineH 6ugi ma c-ai tras c,iulul ca un tata. /ei, ,ei, "surmenaj" adica. Eezemat de banca, priveam aiurit la colegul care, cu o mutra ,otarta si vesela n acelasi timp, mi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume. 3itasem sa mai scot si sapca, scapasem manusile din mna si nu stiam cum sa-mi ng,it lacrimile. 5 furie nebuna mi lua mintile si ma tenta gndul sa iau cu amndoua minile lemne din lada si sa-i sfarm capul, dar ma stapnii. &a sa arat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse, zmbii, dar zmbetul mi se slei pe buze, transformndu-se ntr-un rnjet de mila, dndu-mi e-presia unui condamnat. .oata ziua auzii rsete nfundate prin fund, iar cnd dirigintele citi biletul de motivare, cu motivul "oboseala nervoasa", toata clasa izbucni n rsete.

Ma-ngalbenii, mi pierdui mintile, dar d-l ce e-amina notele, nu prea stralucitoare, binenteles, spuse cu-n zmbet ascuns1 "'u se moti-vea-za". #lt ,o,ot. $C9 $C" n recreatie plnsei n odaita de lnga laborator, iar n clasa, vazn-du-mi oc,ii rosii, baietii, colegii mei, ntelesera. - Ia te uita cum se prepara Eliade pentru c,iul, ma, da bine stii sa te prefaci, felicitarile mele. - .u esti bun de actor, da?@ tragic, cnd eroul plnge. -Di, te-nvrtisi de-o saptamna pe da?@i boj4 Sa-ti fie de bineK da vezi ca ulciorul nu merge de multe ori la apa4 Mama mi iesi sprinten la usa. - .e mai doare capul "lelu"H &e-au zisa baietii, da?@ profesoriiH 2e data mi sc,imbai fizionomia1 - 0ine, mama, nici nu ma mai doare capul, nici... #, dar sa vezi, la scoala toti baietii m-au ntrebat ce-am avut, mai ales profesorii4... 5bservai cum i se lumineaza fata. - Di, le-a fost dor de tine. #poi, asa se face ntre colegi. Si murmurai aiurit, cu mna pe clanta usii1 - 8a... colegi. % ianuarie !+$$ /a4 ,a-,a-,a4 ce de prostii, ce de prostii4 /a4 ,a-,a4 2na acum am citit cele patruzeci de pagini din <urnalul meuK sa mor de rs si mai multe nu. 0re, bre, ce filozofie4 .st tt4 0ine ca m-am desteptat. Di, mi intrase n cap ca sunt mai ceva ca altii si faceam filozofie. n loc sa-mi vad de lectiiH &e ti-e cu un om scrntit. #veau dreptate baietii. &e de melancolie, ce de melancolie, parca n-ar fi baiat de !" ani... 3ite ce m-a pierdut pe mine1 laboratorul si <urnalul", n loc sa nvat si sa ies bine n clasa, sa ajung si eu ceva. #,4 bine ca m-am desteptat, bine ca mi-au venit mintile la loc, bine ca am devenit si eu om ca toti oamenii. "3n om"K ce frumos suna, mai ales acum, n vacanta. 8esigur, daca "suciforma" de care ma plngeam se prelungea pna n vacanta, desigur ca mapucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. ncepusem pe &onta, pe MaeterlincP si pe &,. Eic,et si aveam de gnd sa devorez teoriile lui Einstein, c,imia analitica si ntreaga entomologie#m spus1 fereasca 8umnezeu pe om de scrnteala. Ia initiativa de "omul sucit"K combate programa scolii, nu-i plac profesorii, fiindca face pe grozavu?@ si e independent, pierde timpul cu e-periente, observatii si lecturi care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu ...-n sus. &ica e un om nenorocit. Esti nenorocit, fiindca nu stii sa te adaptezi, sa-ti modelezi soarta pe care o ai ntre degete, fiindca n loc sa te ai bine cu toti, sa minti si sa te lingusesti cu predici, percepte morale si filozofice care nu au e-istat dect pe ,rtie si la e-ceptii, la anomaliile umane. 8-aia esti nenorocit. #dica... eram. 8e acuma, dupa ce primejdia a trecut, pot rasfoi alene frivolitatile moderne si fara gndul de a le face critic, pot juca ruleta ct vreau, pentru ca de mult gndul cumpatarii nu ma mai preocupa, necum cel al joculuiK pot lua si mnca pn-oi voi, fara sa ma gndesc ca lacomia multa etc... #sa, ce bine ma simt, ce bine ma simt, macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si c,iar pentru douazeci, ce bine, ce bine e4 : ianuarie

2e masa trei volume din filozofia pozitivista, asta merge la post, n-am ce face cu eleK metafizica lui &ontaH /aide si cu ea la pod. #stea1 Sint,ese de la vie et de l?@me, /ipnotism si sugestime, Sic cogito, 2si,ologia rsului, astea nu mai fac doua parale, cu ele la lada. Eestul, brosuri stiintifice, c,imii, botanici, manuale de anatomie si fiziologie, pot ramne, adica nu, n-am ce face cu ele, sus la pod. #sa, parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. #4 Mai sunt animalele4 Ia sa va luati talpasita, cuconasilor, ca eu nu va mai sunt stapn. Ia sa va torn eu o tr?@ de cloroform, si sa va arunc. &e sa-ti fac, cumatra salamandra, daca asa ti-a fost soarta, degeaba te mai bati ntre pereti, acum nu mai scapi. #sa, ia acum sa carabpnim si laboratorulK era o lada de potcoave, acolo o sa putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta. Ei, acum mai zic si eu ca-i odaie de elev, masa curata, numai cu cartile de scoala, manuscriptele parte le-am ars, parte le-am azvrlit n pod, n-am oprit dect <urnalul". &nd m-o vedea mama asa vesel, cu gnduri omenesti, curatele, si potrivit, sa stii ca-nnebuneste de bucurie. 2tii, ce bucurie. Sa stii ca o sa zica1 "2ierdut a fost..." Ei, asa mai zic si eu, baiat, nebaiat, dar vad ca te-ai apucat de treaba. &e era dezordinea aia la tineH 8e te-ai pune pe lucru si la scoala, ar iesi ceva din tine. Si tata, sclipind de veselie, si mngie mustata, n timp ce eu l anunt ca am sa ma pun sa nvat serios si-o sa ma fac medic, ca sa iasa mai multe parale, sau sa urmez c,imia industriala, sa ma fac fabricant, $C: $C7 s-atunci o sa iasa si mai multe parale. Si tata, caruia nu-i venea sa-si creada oc,ilor, mormaia din cnd n cnd. Sa vedem..-. C ianuarie - &e-ti mai fac gnganiileH - e-am dat dracului4 2rietenul se uita uluit la mine. - ;lumestiH - 0a foarte serios4 - Si filozofiaH - M-am plictisit si am lasat-o n voia 8omnului. - 'u mai spune, care va sa zica, te-ai facut si tu "om". 6oarte bine, ct priveste partea mea, te felicit. Ma duc sa le spun baietilor. a revedere4 &u pas grabit, amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia, pe lnga 0iserica ruseasca, n timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata, ca de ailalta rd si curcile de ea, att i de roasa. 2e drum ma-ntrebam cum de n-am vazut eu pna acum viata ct de frumoasa e si traiam numai n visuri, care cel putin n-aveau darul sa ma nveseleascaH &um am putut eu rezista attor aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul, cum am putut suporta privirile care se opreau ironice pe caietele mele roase si crpacite, pe gulerul meu neglijent si pe sapca facuta farmeH Mare dobitoc am fost4 Si pentru a suta oara, poate, repetai tare1 bine ca m-am desteptat. Si ca si cum aceasta ar fi neutralizat orice pornire ideologica a mintii, mersei nainte fara nici un gnd si cu oc,ii-n patru, ca sa ma bucur de attea frumuseti ce ma nconjurau. a un prieten acasa. - #a4 lume noua. 0aieti, ascundeti calendarul ca a venit Eliade, sa ne dovedeasca noua ca timpul e relativ. &e mai veste, "doctore"H &um stai cu cercetarileH - 8e data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta. #m dat dracului

si stiinta si filozofia, toti gargaunii astia stupizi, si m-am apucat sa traiesc si eu, sa devin si eu un om cumsecade. .oti ramasera cu gurile cascate. 'u le venira sa-si creada oc,ilor. 2esemne ca nu uitasera discursul meu prin care i ndemnasem sa lase patimile la o parte si sa se apuce senin de stiinta sau cnd le dovedeam ca raportul prieteniei este si el relativ. #veam memorie buna. - #cum ce s-a facut, s-a facut4 e-clamai eu vesel, si pe data g,eata se rupse. - &e noroc4 - /aide, lasati asta4 Scoate paltonul, ma Eliade, si ,aideti cu totii n salonas. 6acem o bacara. - Mai bine ruleta, suntem multi. - <oci si tuH - <oc, cum sa nu joc. - /aideti, ,aideti. Si gazda, cu doi prieteni la brat, desc,ise larg usile. Si eu fredonnd1 " gue faites-vous madame ici... " Ma simteam vesel, da?@ vesel de tot. 2lacerea jocului cu totul noua pentru mine, ma atragea, ma nlantuia cu ispitele ei, ca bratele unei coconite enorme, contra careia orice aparare e de prisos. &u toate acestea, eram multumit si paseam mndru alaturi de ceilalti. &nd ma-ntorsei seara acasa, cu patruzeci de lei mai mult n buzunar si ametit nca de placerea vizitei n timpul careia fusesem obiectul tuturor discutiilor, ma simteam mare, cu mult mai mare, si gesticulnd Iara furie, repetam mereu1 asta e viata ti au ,rtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta, asta e viata. S-apoi, rasuflnd usurat, bine, da?@ bine ca m-am desteptat. !% ianuarie 2rima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade". - 8umitrescu &. Ioan, 8umitrescu *ictor, Eliade M., 6arin #mler si ;alimir, la lectie. StiamK profesorul, cam surprins, ma ntreba din nou. 8in fericire eram pregatit. si lasa oc,elarii si ma fi-a ctva timp. - Iata o vacanta care ti-a folosit. - 0ine4 Sunt multumit. 2oti sa te duci la loc. 'ota noua4 Ma-ngalbenii, facui fetefete si ma asezai ca pe g,impi n banca. &olegii se uitau zmbind la mine. 'u-mi mai ncapui n piele de fericire. #casa1 - Mama, m-a ascultat. Mama, care obisnuia sa vin cu cinci si sase, afara de c,imie si limba romna unde aveam zece, se ngalbeni. - Iar te-a ascultatH 8esigur ca mai mult de patru nu ti-a dat. - &e patru, noua, noua. Si de bucurie ncepui sa cnt1 - a-la-la-la-la. $CC $C+ a masa, toti ma priveau cu respect si cnd spusei cu gravitate1 ".?@ duc sa-mi fac lectiile", fetele se nveselira. 8oar eu le eram nadejdea4 &nd nc,isei usa, auzii pe tata, nabusindu-si bucuria1 - S-a dat pe brazda4 'oapte. 2na acum m-am caznit cu o problema. 8egeaba, n-am putut. &e sa poti tu daca nu nveti nimic de patru aniH .reaba e astaH 'u stiu de ce ma simt mai suparat dect atunci cnd umblam prin nori cu stiinta si filozofia mea. Eram sa-mi arunc jurnalul n foc, dar m-am oprit. 2oate o sa-mi trebuiasca cndva... 8e acum nici n-o sa mai scriu aici, pierd timpul degeaba. as?@ cnd o

sa fiu mare, tot de jurnal o sa stau. #cum... la scoala4 #dio4 !" februarie Ei, nu face nimica, ce-o sa fie daca oi pierde cteva minute pe zi cu <urnalul"H 5 bagatela, nc,ipuieste-ti ca te-ai plimbat putin. 'u stiu de ce, dar nu pot fara el, nu pot dormi bine pna ce nu-mi notez importanta zilelor trecute. 8e cnd m-am cumintit, viata a trecut sub aceeasi forma ca n fiecare ziK acelasi lucru n fiecare ora, acelasi gnd n fiecare minuta, sa nvat. 8e ceH 'ici eu nu stiu si nici nu ncerc sa dau raspunsul. n tot cazul, rau nu e, caci cei dimprejur se bucura. Mama munceste cu mai multa bucurie, iar tata zmbeste de cte ori i arat vreo nota buna. 0ietii parinti4 &t i-am necajit4 'ici nu-mi vine a crede ca atta vreme i suparam n fiecare zi cu ideile mele, nici nu-mi vine a crede ca pna mai acum cteva saptamni zmbeam la fiecare "succes" de-al meu, succes care nu le procura dect lacrimi. Si cu toate acestea... nu sunt vesel, nu sunt fericit. &nd aveam cartile mele de filozofie, cnd n micul laborator stam nfundat ore ntregi, n timp ce altii si preparau lectiile, eram multumit, ma ncredeam n mine, ca si cum toti aprobau aceasta. Si acum... muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune, toti sunt veseli si numai eu... numai eu nici macar nu pot zmbi. 8e multe ori m-am ntrebat1 "2entru ceH"-8ar n-am vrut sa dau raspuns. Ma nelinistea gndul sa recunosc neputinta mea, ma nfricosa ideea de a fi un nvingator stupid n lupta pentru e-istenta si ma ngrozea gndul ca as putea din moment n moment muri. nainte era altfel. .oti dimprejur, tristi si suparati, si numai eu, cu toata paliditatea fetei, cu tot ntunericul oc,ilor, "eram" fericit. 'u stiarn ce se petrece, nu vream sa stiu si numai n gndurile si e-perientele mele mi nc,ideam eu toata bucuria. a scoala, n lume, n casa, nu ntlneam dect priviri dusmane, stupide, si, cu toate acestea, eram fericit. 8e ceH 'u mai pricep nimic. Sunt ntr-un fel de somnolenta intelectuala, lipsit de vointa si puterea de a judeca fara frica, stare care ma-nfioara. 8e ceH Mine am lectii grele, le-am pregatit de mult... &easul douasprezece... &e 8umnezeu, frate, cu insomnia astaH 'u pot dormi... 8e ce aceasta nemultumireH 8e ce aceasta stare animalicaH 8e ce attea bucurii fara bucurieH 8e ceH ...8oua... mine am teza... nu mi-e frica. 8ar atunci de ce mi-e teamaH Si noaptea care ma nconjoara momeste o aureola verzuie, lumina ce nu poate patrunde n bezna adnca. 8in fund, de la perete, mi pare ca se desprind umbre... asi... tc-am spus... nu-i nimic, mi s-a parut. 0a nu, iata... 8e ce atta teamaH Si daca ma omoara, ceH 8ar nu4 'u vreau4 Mi-e frica... Si ntr-un spasm isteric apas nebuneste pe sonerie. &e e astaH 'u sunaH4 #, asa e, e stricata. Simt cum frica, frica de necunoscut, de moarte, de tot, de tot ce vad... ma cuprinde. Si cum stau n lumina, pe peretele din stnga mi se deseneaza umbra stearsa de neguri, umbra tintuita ca o stafie, cu bratul ntins, cu minile crispate, cu capul ntors si cu corpul ncovoiat pe masa. Si atunci, ca din pamnt, rasuna ca din pamnt propriile mele gnduri, materializate, izvorte ca niste fantome albe, nconjurndu-ma si strigndu-mi1 "Esti nebun, esti nebun". !7 februarie 'u, e cu adevarat curios, n fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara. 2arca e un facut4 &e 8umnezeu atta melancolie. Eram speriat si nu devenisem att de mizantrop ca acum. 'u pot iesi pe strada. Si mi se pare ca toti voiesc sa ma omoare, nu pot citi pna nu inspectez usile, nu ma uit pe

fereastra de teama sa nu ma oc,easca cineva de pe strada. 8e tramvai, autobuz sau trasura nia vorba, mi se pare ca din moment n moment as putea sa ma sfarm. Si cnd ma gndesc ca mai sunt doua ceasuri pna la noapte.. 5ff4 ma cuprinde neurastenia. Simt cum mi se moaie vinele, cum mi se ngusteaza creierul, cum tocesc mereu si prevad totul... 8e ceH Ei, nu pot nici sa scriu fara sa nu las n caiet urmele gndurilor mele. $+G $+! Dece si jumatate. .remur din tot corpul. 'imeni nu este acasa. #m zavort usile, am astupat ferestrele, am ngramadit scaune pe la usi, si acum, cu cutitul n mna, astept. 2e cineH 2e "ea". Stiu ca are sa vie, ntruna tremur cum ating cutitul. Sa dau... sa-i sfarm oasele galbejite, sa-i rup coasa amenintatoare, s-o distrug pe "ea", pe... moarte. #saH &e-am spusH 'u... nu e nimic. &e moarteH Stai sa... &ioc, cioc. umina se stinse, rupsesem firele de groaza, si acum scriu la lumnare. #m luat cutitul, daca o vad... &a trebuie sa vie. #si, ce parere, parca visez. &utit... da, dau, s-o omor. Sau... #... nu4 nu4 Sa ma... omor. 8e ceH &a sa n-o vad. &u cutitul, nu4 nu pot... nu pot. .rei fara un sfert. Mi-am turnat toata apa din lig,ean n cap. #... acum ma simt mai usurat... 8ar n-a venitH &ine sa vinaH Ei, ma, da-o... &ioc, cioc, cioc4 &ine eH... &ioc, cioc, cioc4 &ine eH umina se stinse... 3sa e zguduita din ttni. 'ici un zgomot. 3na, doua, trei. Ea e. Ea e... Moartea. 'u da, nu da, ce ti-am facutH Mor, capul, capul... 'u mor, da... &e vrei cu mineH &e cautiH 'u mor, da?@ lasa coasa nu mai da. S[a aprins lumina. .ata n usa, galben ca un mort, ma priveste. Eu, cu camasa rupta, zgriat si plin de spume, scapasem cutitul si priveam aiurit. 'u mai ntelegeam nimic. 0a da4 &e4 *rea sa ma omoare, el a venit sa ma omoare. 3ite, coasa, uite moartea. asa-ma, lasa-ma., nu ma bate. &e-ai cu mine, ia-raa, ia-ma odata. &utitulH 8e ce n-am datH 3ite ca pleaca, uite c-a plecatH 'u mai da, pleaca de-aici. ,aide, pleaca de-aici. 'u mai da, nu mai da... &utremur-at de friguri si prins de vedenii rele, n-am putut dormi toata noaptea. 8octoral c,emat n graba a dat gnditor din cap. a plecare l-am auzit1 nu mai scapa. Si-a facut efectul... cel mult sa traiasca nebun. #uzi... nebun. 3ite o carte... ba nu... e o ceasca. #i... ce fel de ceascaH Seamana cu o biblie. #si, cu o carte. &,iar asa, cu o carte mare... mare si rotunda... ca o capatna de mort. &e "mort"H 0a nu... Moartea... Iara ea. $+$ #... 3ite ce frumos... porci, e o biserica. 0a nu4 'u vezi ca n fund e o padure... ...2arca nu vezi ca aiurez. #iurez, desigur. &,iar print sa fiu, tot nu pot sa am picioare... pna la infinit mai trebuie sa mergi ct e clasa a cincea si cu domnul... Si vorbeam ntruna... n minte mi se facuse un gol nemasurat... uitasem numele lucrurilor... Si nlocuiam cuvintele dupa cum mi venea mai usor... Suparat, am adormit... nu pentru totdeauna. AE5M#'3 3'3I 5M S3&I.B 2e strada prafuita trec oameni flamnzi. 2asesc n nestire de-a lungul zidurilor, cu privirile absente. .oropeala le ngreuneaza madularele, le oboseste rasuflarea. 5c,ii li se nc,id, si merg fara gnduri.

8intr-un fund ndepartat, tiui c,emarea unei fabrici. 3n licean umbla abatut, abia tinndu-si g,iozdanul sub bratul ce alunecase n buzunarul tunicii. #puc% pe o stradita umbroOa, obosit, visate, RM sa-si ridice privirea, pasind din ce n ce mai ncet. Se trudea sa-si stapneasca gndurile. *oia sa cugete la un anumit lucru, sa cugete adnc si sa ia o ,otarre. 'u izbutea. Se oprea dm loc n loc, strngea din dinti, si sc,imba g,iozdanul n cealalta mna si lovea de ciuda cu piciorul n trotuarul scrijelat. 'u izbutea sa-si adune gndurile si pornea nainte neatent, descretindu-si dezamagit sprncenele. n fata unui burlan vinetiu fluiera si ridica capul, zmbind dintr-o data fara sa stie de ce. Ii trecu prin minte gndul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada, si se bucura de gndul acesta. *azu strada acoperita cu troiene, streasinile ngreunate si burlanul adncit n zapada. Eepeta cu jumatate glas1 "... Dapada, zapada, zapada, zapada..." Se necaji si si pripi pasul. " a urma urmei..."K si se ,otar sa potriveasca de acum lucrurile. si ncorda grumazul. 'u mai ramne ndoialaK se va trada de la usa. &a ntotdeauna, mama l va ntreba din pragul bucatariei, stergndu-si un oc,i nlacramat de aburii cepelor tocate1 - EiH te-au mai "ascultat" la ceva astaziH Si el va raspunde1 -'u. 8ar se va blbi. Mama va ntelege, si... EiH4 si la urma urmei, ce are sa-i facaH... 'u e oare el un baiat... distinsH 0a bine ca nu. #r vrea sa mai vada pe altul n clasa tot asa de "citit" ca si el. ;ndul superioritatii i ndrepta trupul si-l facu sa surda. Sa nu se mai gndeasca... 'u are sa se mai gndeasca. Ei, o data... una, doua, trei... patru, cinci... Se pomeni ca numara n gnd. Si-si aminti ca tot asa numara cnd, cu multi ani n urma, trecea vreodata pe $+9 lnga sirurile de scolarite. .imid si miop, se mpiedica n mers si i se dogoreau obrajii. ...Ese. #poi se ncrunta si vorbi ca n fata mamei. "2rofesorul e un dobitoc1 o stiu toti. Si tocmai niste lucruri care mi scapasera..." - 2ardon4 ntoarse oc,ii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginer desenat lnga o locomotiva jalnica pe o coperta a Diarului stiintelor populare. Se ncrunta iar si calca nainte obosit, asudat, cu oc,ii suparati de arsita. 'u-si dadea seama de nimic din cele ce gndea. 8ar nu gndea nimicK visa numai. Si nu putea sti ce visa. ucrul acesta i se ntmpla de multe ori cnd se ntorcea trziu de la scoala. Erau orele suplimentare, care l c,inuiau de foame si de caldura. "8ar daca va vedea mama insuficientul la germanaH" Strnse oc,ii si se scutura de amorteala visurilor. 2oarta nalta de fier vopsit n verde o desc,ise larg si apoi o nc,ise cu luare-aminte, fara zgomot. .otul se petrecu dupa cum si nc,ipuise. 3rca cu pasi ce voiau sa fie indiferenti scarita ngusta de lemn dinspre mansarda. .recu prin odaita fratelui sau 'icolaie si-si trnti obosit sapca ntr-un cuier. #poi deserta geanta crpita la c,eietoare sub o masa care i folosea drept laborator. 8oua carti cu copertele ntunecate, un caiet subred si o tabla vec,e de logaritmi se alipira umilite de gramada "materialului didactic". 3n carnet albastrui, cu o etic,eta mare, alba, pe care scria1 " iceul Spiru /aret. &arnetul elevului Marin 2opana, ci. *I. Eeala" cazu peste sting,ia mprejmuitoare. 2rudent, baiatul l vr adnc sub maldarul de ter-feloage. si privi o clipa c,ipul n oglinda rotunda, si mngie fruntea coltoasa -

nc,ipuindu-si, ca de obicei, ca ar fi un celebru doctor c,imist -si-si sterse cu batista oc,elarii. &nd fu strigat la masa, si lua o fata indiferenta poruncindu-si sa fie cinic si majestuos. 5 odaita ngusta, pe care o masa o deslocuia aproape n ntregime. Marin se aseza lnga sora cea mica, dupa ce se plnse de caldura. Supa se manca n tacere, n absenta mamei, care rnduia friptura la bucatarie. - Mai ieiH - 'u, multumesc. (Se sterge, fara a fi nevoie, cu servetul.) .acere. &ezara, sora cea mica, l ntreba cnd se da vacanta. - 'u stiu. - &um nu stiiH - (categoric) 2entru ca nu stiu. Sora cea mica se resemneaza, apucndu-se sa farmiteze miez de pine. .atal nu-si gaseste locul pe scaun. 2riveste pe fereastra n salita. Suna, apoi scoate capul pe usa.F $G" - <eanne4 <eanne. &teva clipe de liniste completa, dupa care se auzi alaturi, n bucatarie, bombanind o voce ncruntata. Mama intra cu o cratita fierbinte din care se ridicau aburi. #vea fata nrosita, oc,ii micsorati de bataia focului si se stergea necontenit de sudoare cu coltul sortului crpit. - &e mai ma c,emiH 'u stiai ca e friptura pe focH 8oar n-am cincizeci de mini4 .atal ncearca timid1 - 8a?@ Eadita ce faceH - Eadita a muncit de azi-dimineata si pna acumK n-a stat ca tine... - 2utea sa vada ea de mncare... - Si-n casa cine sa matureH esne ti vine dumitale, care te plimbi toata ziua. - Iar ncepi... - ncep, da... nu va vine la socoteala cnd va spune omul adevarul... - ...ca de cinci ani n-aduci un ban n casa. .atal ncepu sa ng,ita cu oc,ii atintiti n farfurieK era cel mai bun mijloc de-a potoli cearta. Se stia nervos, pripit n vorbe si ncerca sa se stapneasca ct mai e vreme. Mama si suceste scaunul si, ncruntata, dumicateste o felie rumena de pine. 'aduseala i-a lustruit ca o unsoare fata. &aldura, oboseala si dogoarea focului o fac sa tremure de necaz. &opiii mannca n liniste, obisnuiti cu cearta zilnica, ce se sfrseste ntotdeauna prin plecarea brusca a unuia din parinti. S-au obisnuit c,iar sa se gndeasca la altceva n timpul zgomotului de voci. a felul al doilea, dialogul e cu totul potolit. - 8e ce nu mannciH - M-am saturat. - 8$?@ ce-ai mncat, sa te saturi asa de repedeH Sora tace. Mama ntreaba iar1 - #i mncat la scoala pinea cu untH -8a. Iar tacere. Marin mannca indiferent. - 8ar pe tine te-a ascultat azi la cevaH 5 clipa a voit sa spuna1 nu. E att de usor. 2na mine dimineata -cnd va trebui iscalit carnetul, n care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atta timp... Si nu va fi certat, iar dimineata va pleca la scoala, asa ca n-ar fi cicalit cu observatiile morale. &u toate acestea spune1 - 8a, la germana. - Si ct ai luatH - Insuficient, pentru ca m-am ncurcat la urma. Minciuna i se parea foarte fireasca. ;lasul nu-i tremura ctusi de putin. 2riveste linistit n oc,ii mamei si se mira cum poate fi att de linistit. 8oar stie cte observatii l

asteapta si cta suparare va ncerca mama. Se admira, cu toate acestea, constient de seninatatea fetei. Si o pofta ciudata de rs l cuprinde cnd se gndeste la calmul musc,ilor faciali. - ...#sa te ncurci tu ntotdeauna. Di mai bine ca nu stii nimic la germana. 2na sa raspunda, pna sa caute un raspuns care sa para o marturisire a greselii, intervine tatal, pedant1 - 8e ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilorH .oti au spus ca tara germana nu faci nimic la c,imie... Mama1 - ti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala ti iau nainte toti nataraii. #s vrea sa vad daca si 0arbulescu, si 6lorin au "insuficient" la germana... - 'u ma comparati, va rog, cu toate mediocritatile. (Spune formula plictisit si n acelasi timp vesel ca scapa att de usor.) - Si tu esti mai pricopsit... Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul. Mi-ai prapadit o multime de lucruri, ai ars lumnarile si ai ajuns de rsul liceului. - (suparat) as-sa rda. - Si d-aia dau eu, vasazica, bani sa te tin la scoala, ca sa rda toti de tineH4 - 8ar nu rde nimeni... - ...ca sa rami iar corigent. - #sta ma priveste pe mine. - 8ar banii mei cine mi-i daH &a tat-tu n-a adus un gologan de pine... .atal se arata nervos1 - Iar te legi de mineH - ...5 sa ramneti pe drurmiri, de pacatosi ce sunteti. .atal pleca din odaita cu o sticla de otet. Marin profita ca trecerea pe lnga perete e libera, si strnge servetul, sopteste un "merci pentru masa" si scapa. ;rabeste pasii pe coridor, pe scara si se repede n mansarda din fund, unde e stapnul netulburat. Easufla greu, desc,ide toate ferestruicile ca sa se faca curent, leapada tunica si, cu camasa desc,eiata de-a lungul pieptului, se ntinde pe pat. 5 multumire, de multe ori ncercata, l cuprinde. # scapat de o greutate care l-ar fi apasat ziua ntreagaK acum i e libera mintea. Marin se gndeste cteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila. #r vrea sa le ierte totul, dar se nciudeaza cnd nu gaseste n sine nimic de iertat. Monologul interior se desfasura abundent, si Marin nc,ide oc,ii de placere... &e pacat ca nici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi4 &um l-ar fi nteles atunci pe el. &eH 2arca el nu stie ca i supara $+: $+7 mereu cu scoala, cu laboratorul, cu cartile, pe care le citeste noaptea la lampaH 8ar cum sa nu stie... &u toate acestea, vezi, el nu-si poate pagubi gloria, viitorul sau de savant c,imist, pentru dragul unor parinti ignoranti... El trebuie sa-si urmezeRcalea, laboratorul si cartile care i plac, nu sa-si umple capul cu toate stupiditatile (cuvntul l alina) care i se predau la scoala. El e c,imist, sa se stie odata ca e c,imist... 8ar mai trziu, cu renumele pe care si-l va cstiga prin descoperirile lui - oo,4 descoperirile4... are sa vada imbecilii de la liceu cine e el - cte mngieri nu va aduce parintilor4 Ii vedea seznd la masa ntr-o odaita, cu aceleasi fete ca acum, si pe el, Marin, intrnd pe usa, cu o coala pe care scria1 "8iploma Magna cum laudae"... .atal, fara ndoiala, si ca pune oc,elarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma, bucuros ca nu va mai fi cicalit n acea zi mareata. Mama l va saruta si va rde... 0aiatul se nduioseazaK apoi, deodata, fata i se sc,imba, dunga dintre sprncene i se adnceste, si Marin se ridica zgomotos de pe pat.

- .rebuie sa ma apuc de lucru, ce dracu4 2ronunta fraza ,otart si-si trece mna prin parul tuns marunt, dupa porunca directorului. #poi se asaza pe scaunul din fata masutei, pe care stau risipite carti, si-si priveste "laboratorul". 5 masa acoperita de el cu tablite albe de faianta, gasite ntr-un ung,er din pod. 2e masa, rezemata de peretele varuit, o etajera de bucatarie, pe rafturile careia stau nsiruite borcanase si flacoane colorate, sticlute etic,etate, cutiute rotunde de carton, eprubete cu dopuri provizorii de vata, tot ce gasise prin camara, prin cutiile mamei, prin pod sau rascolind lazile din pivnita. n raftul de jos se odi,neau, departate cu prudenta una de alta, doua retorte cu gturile ncovrigate. ntre ele se arata un balonas de sticla, pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop de cauciuc. 2e restul mesei, sticle si fiole, un suport saracacios cu cteva eprubete, o penseta rezemata de un vec,i aparat Nolf, o lampa cu spirt astupata cu un bonet de sticla, niste ,rtiute roscate, o sugativa pe care erau nfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare n care Marin tinea apa curata, trebuincioasa e-perientelor... 2rivelistea aceasta l fericea. 'u se putea ,otar sa-si ia oc,ii de la sirul de pa,arute 0erzelius, n care precipitate colorate asteptau mna c,imistului. Se gndea... &nd va fi un mare c,imist, ,ei4 va sti el cu ce sa se "ocupe". .ot probleme mari1 transmutatia metalelor, de pilda. Se si vede n mijlocul unei sali imense... ba nu, ntr-o odaita ca aceasta, dar celebru, ce are-a face4 5 odaita ca de alc,imist, si el - ncruntat ca. ntotdeauna - aplecat asupra cartilor ntelepte sau mnuind fantastice instrumente... ...Se ridica suparat de pe scaun si se ,otar sa vorbeasca tare, ca sa nu uite cele ce trebuia sa faca. - &e dracu, unul ca mine sa-si piarda att de neg,iob timpulH4... Spala rznd o eprubeta, lasa ntr-nsa apa si topi cteva boabe portocalii. - 0icromat de potasiu, bicromat de potasiu, a... saaa... 6acu oc,ii mici si se nsenina. #poi deveni atent, tot mai atent. 8imineata ncepuse sa se ncalzeasca atunci cnd tatal l striga din capatul scarii ca i aduce ceaiul. Marin se mbraca frecndu-se lenes pe cap si cascnd. #pa adusa decuseara a mansarda era caldaK obrajii i ramasera tot neracoriti. Se ncrunta si-si nc,eie resemnat sireturile1 i placea n clipele acelea sa se creada un baiat persecutat. 8upa ce desc,ise si ultima ferestruica, si lua o carte din gramada prafuita si o zvrli cu un necaz dorit ct mai aprig si mai firesc n g,iozdan, ca sa-l vada tatal care i adusese pe o tavita un pa,ar scurt cu ceai. - 3nde sa iscalescH - a ziua de !71 acolo unde sunt ascultat. .atal semna fara sa bage n seama "insuficientul". Marin, n timpul acesta, si vadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului. &nd goli pa,arul, si trase tunica, vr o data cu carnetul o revista mpaturita n geanta, si lua sapca si se repezi pe scara. a ultima treapta si dadu seama ca g,etele i sunt nevacsuite. 2rivi n treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si, prea obosit ca sa ia o ,otarre, desc,ise usa, pasi pripit n curte si zmbi de cum fu n strada. 6acu drumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp. 2rivi de cteva ori cerul si copacii aplecati pe deasupra grilajurilor. ncerca sa fluiere o arie, dar sunetele se topira repede. Dmbi, strnse oc,ii, ofta fara pricina, apoi grabi umbletul, putin adus din spate, si deodata fu aproape sa vorbeasca tare de bucurie, si aminti ca e ntr-o smbata si ca a doua zi nu va fi scoala. a un colt se simti urmarit si ntoarse capul. - Salve, doctore4 0aiatul care-i vorbi l privi rzator si-i ntinse mna. #poi, pe tonul cu care se spun vorbele menite sa aduca veselia1

- 3mbla doctorul cu oc,ii la fete... ,ai, doctoreH... /e, ,ei, berbantul4... Marin se simti magulit si, n acelasi timp, ncurcat. Dmbi si raspunse ca si cum lucrurile s-ar fi ntmplat ntocmai1 - 6ii om serios... #poi, sc,imbnd vorba1 - #i facut la matematicaH $+C $++ - #si4... sunt ascultat... - 2fiii4 stai bine4... Eu nu stiu cum am sa scap... 'ici macar n-am copiat problemele, si avem ora nti... - #i timp... 0anciu ntrzie ntotdeauna. - Sa dea 8umnezeu4... &elalalt rse. Era cel mai bun prieten. #vusese pe vremuri aceeasi patima ca si Marin, - laboratorul -, dar dupa un an de entuziasm, de e-periente prelungite pna noaptea, cnd lipeau o lumnare pe speteaza unui scaun ca sa astepte rezultatul ce ntrzia ntr-o retorta, dupa sticle sparte, ,aine arse cu acizi, scnduri patate cu solutii, bani risipiti zilnic n drog,erii, de unde se ntorceau cu punglite roz, si parasi stiinta favorita, amnndu-si activitatea pentru universitate. Era bogat si frumosK iar umblnd lnga Marin, si potrivea mereu sapca si tunica strnsa pe solduri. #junsesera n fata liceului. 2oarta era larg desc,isa, iar n curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi ctiva elevi din clasa ntia. - 0una dimiaeata4 ntinsera mna unui baiat din clasa a cincea, care-i saluta respectuos, scotndu-si sapca. - 'u-l pot suferi pe baiatul asta. - Si mie mi-e antipatic. #re o mutra de tocilar. -2ai si este... - E premiant. - 6ericit muritor... - '-as vrea sa-i fiu n piele. - Si parca eu as vreaH... 3rcara trei trepte scazute, trecura printr-un coridor pe care se vnturau elevi din cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj. si zvrlira sepcile ntr-un cuier si intrara n clasa. Marin ramase n sirul dinti al bancilor. 8inu se strecura pna n fund. *enisera aproape toti baietii. 2otoliti, ca n diminetile de vara, si cautau fiecare cte un coleg cu care sa vorbeasca. 3nul cnta lnga soba rece, cu o mna n buzunar, cu barbia rezemata n piept. 2e ferestra desc,isa priveau tristi ctiva elevi din aristocratiune. 2rin banci ncepea frunzaritul caietelorK cei mai srguitori, ca si cei avuti n note rele, repetau sau nvatau. Marin si alti ctiva copiau pripit problemele, ntrebnd deseori pe vecin. - &t mai e, maH - 2atruzeci si cinci de minute... -M-am ars... - &t ai scrisH - 8e-abia am ispravit pe prima. - asa si tu asa. Spui ca celelalte nu le-ai putut face... 2este cteva clipe intra si profesorul de matematica, voinic, impunator, ncrezut, cu catalogul cartonat n mna. - Stai jos... Marin ascunse repede calimara si napoie, nfrigurat, caietul dupa care copiase, unui baiat din fund. .remura putin1 nici ncai nu stia despre ce era vorba n problema. '-avu ctusi de putin noroc. 8upa ce cestorul dadu absentii, profesorul fi-a

sever cteva clipe pagina si-l c,ema1 - Sa iese 2opana. #junse la tabla, aproape fara sa-si dea seama ca se petrec.cu el lucrurile si nu cu altul. #seza caietul pe catedra, n fata profesorului, si lua buretele mpreuna cu un ciot de creta. - &te probleme am avutH - .rei. - 3nde suntH - '-am putut sa le fac pe ultimele do?@ia. 2rofesorul l privi ncruntat si cu un vadit dispret. Inconstient, Marin i rabda privirea. 2arca era ametit1 pierduse notiunea e-acta a situatiei. 'u putea cuprinde cu nici un c,ip realitatea. Se ncrunta numai si-si strnse buzele sa nu zmbeasca. - 6a problema. Stii enuntulH -8a,.. 8ar nu-l stia defel... si zbrci fata, si frnse degetele, se apuca de ,aina, ca sa vadeasca adnca c,inuire a memoriei. 2rofesorul nsa l cunosteaK credea ca nu-l ajuta mintea. &onvins ca Marin lucreaza ndrjit la matematica, dar ca nu prea ntelege si mai ales nu profita ntru nimic din ,arnicia lui, era ntotdeauna mai ngaduitor cu el dect cu altii, ncepu deci sa-i dicteze1 - ntr-un cerc de raza E, zona nascuta de un arc, cnd cercul se nvrteste n jurul unui diametru care trece printr-o e-tremitate a arcului, are ca baza un cerc, a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. Sa se calculeze naltimea - a zonei. Marin desena ncet un cercK si amintise ca si n caiet facuse unul, alunecnd creionul pe marginea unui capac de calimara. l sterse ntr-un colt si-l ndrepta. 2rofesorul ntorsese scaunul si, cu bratul rezemat de speteaza, astepta. - Ei, cum faciH - #vem un cerc... si dete nsa seama de ridicolul formulei repetate staruitor de toti acei care nusi stiu lectia. .acu ncruntat si se multumi sa priveasca atent cercul. a rastimpuri strngea pumnii si ncorda grumazul, ca si cum ar fi cautat aprins dezlegarea. Era tactica lui la matematica. &um %GG %G! nu o putea suferi si cum nu fusese nici o clipa atent la vreo lectie, iar acasa nusi copia nici problemele, de cte ori era scos la tabla, cauta sa se arate strmt n desteptaciune si fara tinere de minte, iar profesorul l credea. - 8e ce nu stii, 2opanaH - Stiu, domnule 0anciu, dar ma zapacesc... Si fara sa vrea, ntari cele spuse prin obrajii dogorti si blbiala vorbelor. - .e zapacesti pentru ca n-ai nvatat. - 0a am nvatat, domnule 0anciu, dar eu pricep greu matematica... - 8e ce ai venit atunci la realH - &redeam ca la &,imie industriala se intra numai cu realul... 'u stiam atunci... - Eu n-am ce-ti face... a loc. Se aseza n banca linistit1 i pierise tot necazul. Indiferent, si vr n g,iozdan carnetul albastrui pe a carui ultima pagina scrisa se iscalise magistral I. 0anciu sub slovele unui citet "Insuficient". 6u c,emat vecinul lui de catalog. undu-si o fata atenta, Marin privea cifrele de pe tabla, gndindu-se ca corigenta la matematica tinde sa se realizeze. Se ncrunta brusc, ca sa-si poata urmari firul gndurilor. &opie un sfert de ecuatie pe caietul de clasa, apoi si atinti vag privirea spre soba. ...E o nedreptate cele ce i se fac. 'u e rasplatit, nu e ncurajat...

ncepu sa-si vorbeasca cu patima. ... a urma urmei, ce-i trebuie lui matematica, germana si fleacuri d-asteaH El e c,imist si naturalistK ce-i umple capul cu lucruri nefolositoareH... Si n aceeasi clipa se vazu ntr-o situatie e-agerat de nenorocita, glasuind fraze foarte frumos alcatuite, cu atitudine de martir. El ar fi un geniu nenteles, persecutat, caruia nsa la urma i se recunosc daruitele nsusiri. #poi, repede, imaginea se sc,imba ntr-un Marin victorios asupra lui nsusi, dispretuitor si nconjurat de glorie. "#re sa vada ei..." ;lasul scazut, aproape soptit printre buzele strnse, l trezi... *ecinul sau de catalog, un italian cu oc,ii mici si obrajii caramizii, lucra cu aprindere. Marin si clatina capul, apoi voi sa ramna iarasi singur cu el nsusi. 8ar gndurile i erau sugrumate de necazul ce-i crestea necontenit. &auta sa se linisteasca n viziunea unui Marin-filozof, dar nu reusi dect n parte. l atingea tot mai mult realitatea unui dispret din partea profesorilor. *oia sa i se recunoasca meritele pe care era sigur ca le are. ;ndul unei razbunari, al unei apoteoze, l ntarta. Se misca dispretuitor n banca, privi rece pe cei din fund si nc,ise ostentativ caietul de notite. 8ar nimeni nu-l lua n seama. 2este putin, suna de iesire. &a ntotdeauna, 0anciu ntrzie aproape toata rec reatia pe catedra1 nu-si gasise e-plicatia. &nd iesi, Marin se ridica alene n picioare si ncepu sa rda silit, ca nu cumva sa banuiasca %G$ ceilalti ca "insuficientul" i-a lasat urme n suflet. &olegii de la modern asteptau cu g,iozdanele, afara. si facusera ntr-o sala de jos ora de latina si acum erau grabiti sa intre n clasa, pentru ca aveau c,imia. - &e dracu v-a tinut attaH - 'oi facem carte, baK ce, ca voiH4 ncepura vesnicele riposte la care nu se lua seama si care aveau numai menirea de a fi glumete. - "#nte, apud, ad, atversus..." - #i gresit1 "adversus". R - 2ai ce1 eu nvat ca voi sase ore la latina pe saptamnaH - .e tmpesti tu destul cu matematica... -Eealisti444... insulte4 &tiva din fund se repezira peste banci, rzatori. - #aaa... aoo... care e alaH - &are e nemerniculH - Sariti, modernul!... 8oi baieti se strecurara zgomotosi pe deasupra bancilor, urmariti de razbunatorii realisti. - .ine-l, "babo"4 - 0aa...a... Ei4 nu fii "scrbos"4 - 8a-i4 - #stmpara-te, &ostandaPe... - # insultat menirea sfnta a realului. Sa-l crucificam4 - ...?@re dreptate. - Sa-l crucificam. Sa... -0aa... Sariti4 - ...spalam insulta cu snge4 Marin era printre cei mai aprigi. Se nvrtea, apuca de picioare, sarea n spatele modernistilor, palmuia glumet, cnta, se suia pe catedra predicnd. Easufla pripit, cu oc,elarii alunecati de-a lungul nasului, micso-rndu-si oc,ii din pricina prafului. 0roboane sarate de sudoare i se prelingeau pe fata. &u reputatia lui de cel mai "zapacit" si nervos baiat de clasa, nu parea nsa prea bizar. 'umai un modernist marunt, 0ana-teanu, cu nasul mare si cu cosi pe frunte, facndusi loc prin multime cu un g,iozdan frumos de piele, l ntreba1

- &e te-a apucat, doctoreH - -a prlit *anciu. 0anateanu ntreba, pocind dintr-adins numele1 - *anciu, *anciuH... &ondoleante4 - 2ai nu-mi pasa... Se ntoarse n loc, trnti doi colegi care se "ntrebau" reciproc la c,imie si se vr ntre multimea galagioasa de lnga catedra. l rastig%G% neau pe unul mic, gras, bondoc, - ;alimir -, si el urla ct l tinea gura. 8oi realisti l trageau de picioare si doi de mini. Marin ncepu sa-l gdile pe sub vesta. 0ondocul se zvrcolea ntre rs si raget, iar ceilalti ,o,oteau si faceau glume pe care le tipau ca sa se auda. Modernistii, dupa ce se adunara n numar mare, se repezira la rastignit si ncercara sa-l scape. &u mbrncituri, trnta, c,iar cu g,ionturi, izbutira sa libreze un picior si o mna. upta era n toi, peste banci, n jurul rastignitului, cnd de jos se auzi sunnd vag clopotelul anuntnd profesorii. Morariu, cestorul de la real, ceru tacere. - 8omnilor, va rog... treceti n banci. 2oate mergem n laborator, si domnul *oitinovici are sa gaseasca zgomotul asta... 'ici silueta mndra a cestorului, - pe care n adevar l necajea onoarea ce i se facuse -, nici glasul cestorului 0ratasanu de la modern nu potolira lupta. ;alimir izbutise sa scape si alerga acum peste banci ca sa se ascunda n mijlocul modernistilor. &estorul l ameninta. - ;alimir, te dau pe lista4 - &e stric eu, ma 0ratasanule. - 2eni, astmpara-te4 - &e faci gura acoloH - Ia vezi, c-acum te rastignim. &tiva realisti rsera si se mpartira pe la locuri. Multi si adusera aminte ca nu stiu nimic la c,imie si ca sunt neascultati. - &e avem, maH - #lde,ida formica, cetonele si c,inonele... - Si c,inoneleH - #lea nu le-a e-plicat, dar trebuia sa citim noi... .rei baieti lucrau de zor la tabla formule simetrice si le comparau cu cele din carte. #tomii de carbon se asezau pripiti lnga cei de ,idrogen si o-igen, ntre liniute ce se departau de la nucleu ca niste raze. 'umiri prelungite si greu de pronuntat se memorizau cu glas tare, mpreuna cu formulele substantelor si nsusirile lor c,imice. Mai ramasera putini afara din banciK ceilalti rasfoiau nfrigurati caietele de note si consultau prevazatori si stiinta vecinilor. - 'umai de nu ne-ar da e-temporal. 0anateanu se ridica revoltat, dintr-o banca din fund. - &ine a spus e-temporalH &e e-temporalH 'u ne-a anuntat. - 2ai ce, ma, e-temporalul se anuntaH - &e are a face... *oitinovici anunta ntotdeauna mai dinainte1 "5 sa dam o mica e-temporala". &nd auzi stravec,ea si mult repetata propozitie a profesorului de c,imie, Marin rse cu pofta. Era linistit1 ora aceasta era una din putinele la care nu-i era teama. 6u neatent pna la sfrsitul cursurilor. 8upa c,inuitoarea ora de c,imie, urma una de istorie si una de franceza. Marin visa tot timpul. Spre sfrsitul orei de franceza ncepu sa-l doara capul1 aerul stricat si caldura l nabusisera. si privi colegii1 toti palizi, cu oc,ii dusi pe fereastra. 'u mai era nimeni atent1 obositi, dormitau molatec n banci, aproape tacuti, oftnd la rastimpuri. 2rofesorul

ntelegea ca rezervele s-au sfrsit si, cuprins el nsusi de oboseala, se resemnase sa vorbeasca, pentru ca nu putea face altfel. n fundul clasei, cestorul 0ratasanu lua notite si nu-l privea nimeni cu uimire, apucaturile-i de buc,er fiind de multa vreme cunoscute. 2rin fereastra larg desc,isa venea la rastimpuri racoarea relativa a unui aer mai putin viciat. Marin si aduse aminte de mansarda lui, unde caldurile ncepeau sa ajunga de nesuferit si unde "laboratorul" l sting,erea. 2entru ntia data ncerca o senzatie de oboseala, de plictiseala scrbita pentru c,imie. 6ura cteva clipe n timpul carora nu reusea a ntelege bucuria ce i-pr putea-o aduce multimea ceea de borcamse desperec,eate. Simti un gol n sufletK o deziluzie care i se lamurea cu ct tintea mai mult nemarginirea albastra de deasupra casei vecine. i lipsea parca ceva, si se gndea cu teama ca n dupa-amiaza aceea va fi liber sa citeasca orice carte ar vrea. 'u mai simtea nevoia e-perientelor, i se parea c,iar ca e dezgustat de ele. Era dezorientat. 'u-i parea rau de despartirea aceasta brusca, dar n-ar fi dorit sa se ntmple. ucrul, de fapt, nu era nou pentru el1 se stia nestatornic si cu patima. Suferise pna atunci nenumarate alte dragoste1 cea a marcilor postale, a plantelor, a pietrelor, a bibliotecii si a insectelor. 6ara sa vrea, i trecu repede prin minte toate aceste tovarasii vec,i. 3nde l va duce acum dragosteaH 'u stia, si aceasta i nelinistea, caci acum nu se dezgustase de o stiinta ca sa se apuce de alta, ci si-o parasise brusc pe cea de pna acum ca sa ramna singur... si scutura capul. 'u, mersese prea departe1 nu era nca dezgustat de c,imie. i placea nca sa se gndeasca la ceasurile de dupa-amiaza, cnd va ispravi, cu manualul lui Minovici n fata, analiza manganului. si spunea1 "&e de precipitate minunate si nestatornice n culorile lor aprinse sau tulburi..." Dmbea1 ce prost era sa creada ca nu-i mai place c,imia4... &u toate acestea, entuziasmul i pierise. &nd suna, cobor scarile ncet, ncet, ca niciodata. - .e-a molesit caldura, /err 8oPtor. Se multumi sa raspunda1 - Salutare4... Si sfrsind treptele, porni spre casa, fara sa astepte pe 8inu. &a si ieri, dar din alte pricini, se simtea mai bine singur. 8e ce sa fie nevoit sa rda si sa spuna glumeH ntelese ca-i e teama ca sa nu i se dezlipeasca %G9 %G" masca. Si zmbi la gndul ca era un prefacut. #poi, ncruntat, grabi pasul. 3n profesor trecu. l saluta, dar nu fu vazut. si ndesa sapca cu necaz pe cap si ncepu sa bolboroseasca. .rziu numai, si aduse aminte ca se ntoarce si astazi cu un "insuficient". n odaita din mansarda, Marin citea pagini dintr-un caiet gros. Scrisul era pe alocuri necitet, si baiatul si supara oc,ii, apropiindu-i micsorati de caiet. 6ata i era nemultumita si, nervos, sarea din timp n timp pagini ntregi. ectura l plictisea. Era un manuscris vec,i de doi ani, un proiect magnific de roman, intitulat <urnalul unui om sucit. Marin si arrrnti melancolic serile dK toamna din clasa H. patra, cnd compunea inspirat frazele acelea lungi si nemestesugite, patrunse de un suflu romantic si scrise numai pe jumatate. 3n presupus elev si nsemna zilnic impresiile. #cel elev nu era altul dect el, Marin 2opana, a carui sensibilitate fara margini alcatuia pe aceea a "omului sucit". 'u mai citise de mult <urnalul", si se simti acum deceptionat. l desc,isese cu gndul sa-l continue, sa-l sfrseasca si sa-l publice, ca sa arate celor de la liceu cine e el si ct a suferit. Si ntelegea acum cu tristete ct de falsa era suferinta lui si ct de mincinoase erau paginile , jurnalului", n care, pe ascuns, se

idolatriza, batjocorind pe cei care nu-l ntelegeau. nc,ise caietul si, zmngalind cu creionul coperta, se gndea. 2rin ferestruicile desc,ise, un vuiet nvatuit, departat, ajungea cu ruriri de vis pna la el. 5daita ncepea sa se nfierbnte. n adncul sufletului, Marin era revoltat1 mpotriva scoalei, mpotriva profesorului de germana, mpotriva lui I. 0anciu. Simtea crunt nevoia de a se manifesta, de a-si vadi darurile, de a se razbuna de umilinte. 2rivi masuta cu sticluteK un precipitat galben se adunase n fundul unui pa,ar cu peretii subtiri, acoperit cu o foaie de ,rtie alba. 6ara voie se gndi1 bicromat de plumb. Si i se paru att de ncet drumul lui n tovarasia bicromatului de plumb... "#sta trebuie acuma, acuma, ct mai e timp... #re sa vada ei4..." 8ar era sfrsitul lui mai1 cnd sa-l scrie, cnd sa-l tipareascaH... #batut, Marin se rezema cu tot spatele pe scaun. ...'u mai e timp... Si corigenta la matematica... &,ipul lui I. 0anciu i trecu prin fata oc,ilor, nfiorndu-l... 8ar poate nu va ramne... a urma urmei, sunt atti profesori care l simpatizeaza... #u sa-l sprijine cnd va fi conferinta de fine de an. #re sa vorbeasca 'anul, profesor de limba romna, are sa-l sustina si Moisescu de la stiinte naturale, si Soloveanu, si Moisil... 8ar ce are a faceH Matematica e "materie" principala la real. S-apoi, 0anciu nu-l poate suferi... 'u scapa de corigenta... 'u poate sa scape... EiH4 si ceH4... &u att mai mult... &u att mai multH... 2ai da, sa-l umileasca pe el mult, s-apoi are sa vada ei4 Suparat de-a binelea, stapnit de gndul tiran al corigentei, se ridica de pe scaun si se plimba prin odaie. Era lucru rar pentru el sa se plimbe prin odaie1 gndea mai bine n fata mesei lunguiete din fata ferestruicei. 8ar acum nu putea sta locului. ncepu sa vorbeasca singur... - 'u mai merge4 Si se trnti pe pat1 un pat de lemn vopsit rosu, ce ocupa aproape tot peretele din fund. - #m sa scriu romanul4 .rebuie sa-l scriu la vara4 'u se poate4... Se vazu ntr-o vara de prin carti, ntr-o vacanta mpletita cu gru, cu nouri, cu nuci stufosi, scriind un roman *iziunea se sterse ndata. #manuntele i precizara n contururi si culori vacanta. #re sa stea o luna n tabara cercetaseasca din 8umbrava Sibiului, si restul n 0ucuresti. l va scrie. Si ,otarrea l mbucura ntr-att, nct zmbind, ncruntndu-se, fluiernd, sagetnd gesturi cu minile, cobor scarile si se duse, lucru rar pentru el, sa vada pe cei de jos. R Spre seara, veni 8inu. 0atu n treacat la usa si intra, dupa ce-si zvrli o clipa oc,ii n oglinda rotunda din odaia alaturata. - Salve, doctore4... &e citestiH Marin i arata coperta unui roman francez, apoi l zvrli, mbucurat - de venirea prietenului, la capatul mesei. - Stai jos4 #i sa suferi de caldura, dar trebuie sa te resemnezi si ai sa-ti scoti ,aina ca si mine... - 'u vine cinevaH - #a... nimeni4 #poi, rznd, aducnd scaunul din odaia alaturata1 - &ine poate rezista la caldurile astea caniculo-tropico-africaneH... Si sc,imbnd grabit vorba1 - Stii c-am recitit azi romanulH -EiH4 8inu se aseza mai bine pe scaun, asteptndu-se sa auda o conferinta ntreaga. &aci, nca din iarna trecuta, Marin fagadui c-o sa-l reciteasca si sa-l completeze. 2ublicarea <urnalului unui om sucit trebuia nde-pli-nita, dupa socoteala lui,

cnd Marin va mplini cincisprezece ani 5ri, de atunci, nu numai ca <urnalul nu se publicase, dar nici ncai sfrsit nu era. Marin se arata ne,otart, nestatornic si nu lucra nimic. Se multumea %G: %G7 numai sa tipareasca n Diarul stiintelor populare articole asupra insectelor si cteva fantezii tara greutate. Si de cte ori l ntreba 8inu, si motiva totul prin c,imia si cartile care i luau tot timpul. &rezuse un timp ca Marin lucreaza n ascuns, dar si daduse repede seama de neadevar. 8e data aceasta, curiozitatea i era satisfacuta. - E o prostie4 -&eH - <urnalul unui om sucit... &elalalt nu pricepu dintr-o data sc,imbarea aceasta brusca de pareri. Stia ca Marin are o idee e-celenta de <urnal si era convins ca va pricinui zgomot ndeajuns la aparitia lui. - 8a, o prostie... 'imic adevarat, si stii... stnjenitor de fals... Si prea dulceag... si prost scris... s-apoi autorul prea se crede. .oata lumea e neg,ioaba, numai el e geniu, si geniu nenteles... 0anal... la foc4... *orbea precipitat, batjocoritor si suparat. Se blbia, cautnd epitete c,inuitoare. Eastignirea aceH.sta 2 usura. Si dupa ce e-dama, putin teatral1 " a foc4..." se simti mult mai liber. Era sigur ca nu va zvrli manuscrisul la foc, dar gndul acesta i facea bine. - 8ar cnd ai vazut tu toate asteaH - #zi... #m vrut sa-l sfrsesc si am... 8ar stai sa vezi... Stii ca ma las de c,imie, de laboratorH 8inu i strnse, comic, mna. Edea, dar bucuria i era adevarata. Se simtea ncurcat stiindu-si prietenul singur pe un drum pe care altadata l batatoreau mpreuna, - Ei, ti-am spus euH 'u face acum, la 3niversitate .. - M-am plictisit, 9! spun drept... - .rziu, dar n siarsit. - 8ar m-apuc iar de insecte. - 2ai romanulH... - l scriu si p-aia, dar altfel... Ma gndesc eu... nu-i mai fac jurnal. 3n roman realist din viata elevilor. Stii, cu note. &instit. In fiecare zi nsemn1 dialoguri de ia scoala, portrete, stari sufletesti. 'u s-a mai scris pna acum un roman de felul asta... 8inu asculta multumit. ntreaga sc,imbare a prietenului l bucura. 5bservase si el, atunci cnd, entuziasmat, Marin i citea zi cu zi paginile scrise n <urnal, ca e ceva silit ntr-Insul, dar nu ndraznise sa-si spuna gndul, pentru ca nu voia sa-l supere, s-apoi, Marin era cunoscator n literatura iar ei prea putin. #cum, cnd asculta vorbind, cu o repeziciune ametitoare, nclcind cuvintele, simpiificnuu-le, gasind adjective inedite si vorbe ironice, ncepu sa aiba mai multa ncredere n talentul iui. Era convins c are talent si de aceea l urmarea, curios sa vada ce-o sa produca. Si Marin vorbea, iar vorbind, vedea noua configuratie a romanului, vedea personajele, le g,icea gndurile, le stia cuvintele. #poi, deodata, tacu. i trecu prin minte o ndoiala care l dezarma. Se mira totusi ca nici G sc,imbare nu i se g,icea pe fata si ca prietenul l socoteste nca tot att de entuziasmat. .acerea l apasa pe 8inu. - Si cnd te apuci sa-l scriiH - 8iseara...

- Stii cum sa-ncepiG - #sta aflu atunci... &e-i nevoie sa te mai gndestiH - *asazica, nu mai aduni fise. - 0a adun... dar primul capitol din roman se petrece, stii, la tara, undeva. E n vacanta, si eroul e la munte... - a munteH - 8a, la murite... cum am fost si eu anul trecut, la Sacele... Si acolo se ndragosteste de o fata... - 2ricep... - &e pricepiH - #cum ncepe povestirea (ironic) cuceririlor tale... -EiHberbantule4... 8inu socotea adevarate toate scrisorile trimise din Sacele si povestirile lui Marin asupra dragostelor sale cu domnisoarele frumoase din localitate. Se ndoise putin la nceput, stiindu-si prietenul prea putin aplecat asupra celor lumesti, dar nc,ipuindu-si contrastul ntre Marin si tinerii din Sacele, i e-plica, si numai asa, succesele erotice. Marin, traindu-le nsa cu mintea att de aprins, sfrsise prin a le darui un vestmnt de realitate si acum, cnd l ntrerupe 8inu, gndi1 "&um de nu pricepe el ca l-am mintit si -am mintit pentru a avea si alti martori ai visurilor mele, afara de nsasi imaginatia meaH" 8ar raspunse fara codire1 - #... nu, nu toate. 'umai cea din urma, cu iliana... - #sa o c,emaH - 8ar cumH - 2arca Maria... - #... nu, aia e alta, aia a fost nainte... &u iliana a fost ce-a fost. 2-aia am iubito. Si suna att de ciudat cuvntul "iubit" pe buzele baiatului adus din umeri, roscat, cu obrajii patrati si searbezi, cu oc,ii marunti, miopi... nct el nsusi, dndu-si seama de ridicol, rosi. 5risice alt cuvnt, afara de acesta1 c,imie, insecte, piatra, volum, volum... 5 umilinta dureroasa ! se strecura n suflet. %GC %G+ Se smulse din gndurile care-i surpau "subiectul" romanului si rasturna un suvoi de vorbe, n timp ce cu pulpele ncolacea nervos picioarele scaunelor. - iliana, da... Ei, p-aia o e-agerez, i e-agerez caracterul, stii, o fac zglobie, mai zglobie dect era... #aa, am uitat sa-ti spun c-avea un par negru taiat strengareste, o frumusete... 3u4 ce par4... 2acat ca n-a vrut sa-mi dea o fotografie. - Si de ce nu ti-a datH - '-a vrut ea... (naiv) zicea sa n-o calomniez... 6ata, ce vreiH... Ei4 din asta fac geniul rau al eroului meu, l fac sa se ndragosteasca de ea, sa fie tinut n g,eare s-apoi umilit. ti nc,ipui ca ala, cum l-o c,ema, o sa sufere, o sa se zbata, sa tipe s-apoi sa alerge acasa, la 0ucuresti. Si aci, dupa marea suferinta, se va arata acel "om sucit" pe care-l cunosti, ti placeH - 6rumos. - Si sa vezi mai nainte... 8ar n-am fise... #propo, pe eroina am s-o alatur cu firea verisoarei mele, stii, #nette. E data dracului. 8inu tacea zmbind. 'u-si mai ntelegea prietenul. #tta elocventa pentru cauze straine preocuparilor lui... .acu deodata si Marin. Se ntunecase. si zmbira unul altuia, ctva timp. Marin se gndea1 "&t de mult l iubesc4" apoi, repede1 "&e stnjenitor cuvnt iubesc. Iubire1 ce se potriveste ea cu mineH Eu... adica... la urma urmei, mi bat joc de

prostii care se lasa cuprinsi de pofte animalice (e-presia i placea). i dispretuiesc, sunt deasupra lor..." #prinse lampa, nc,ipuindu-si un Marin batrn, nvatat, cu minile ncrucisate, privind o multime fara oc,i. 5c,i si lampa... cum i se parea ca se aseamana. 8ar de ce se aseamanaH - &e-ai spusH - '-ai auzitH - 'u fusei atent... - &um o sa-l sfrsestiH - #a... EomanulH .ot asa cum stii. a urma, eroul - eu adica - fuge la &onstanta, pentru ca ramasese repetent Se face ,amal n port, apoi ajunge pe un vas care trebuia sa plece din zi n zi. 8ar ntr-o dimineata citeste n 3niversul anuntul dat de 8an, frate-sau, prin care l roaga sa se ntoarca, pentru ca mama e rau bolnava, iar ceilalti ngrijati. #cum, o situatie, stii, interesanta. .ipul e ntr-o lupta sufleteasca aprigaK ori si urmeaza visul lui de libertate, de calatorii n 5rient, - atunci cine stie ce se ntmpla maica-sii -, ori se ntoarce, si atunci... - .u ce ziciH - E prea tnar si nestatornic ca sa se poata ,otar la sacrificiile pe care i le cerea libertatea. Se ntoarce, dara, abatut, fara nici o ncredere n vointa sa, trist. nsa, cu ct se apropia de 0ucuresti, parca o lumina i se lamurea n suflet. Simtea ca e las sa fuga, ca suferintele au fost n buna parte numai n capul lui, ca lupta e frumoasa. ntr-un cuvnt, o lume noua. 5 idee noua... o revolutie n sufletul lui... &e ziciH - #re sa fie greu. - Sigur... 8ar am tot timpul trei luni. Stii ca la toamna trebuie sa apara. - 2rea putin trei luni... - 6ugi, mai4... &nd m-oi asterne pe scris. 3nde mai pui ca sunt lucruri cunoscute. 8oara eu sunt ala4... 8inu nu raspunse. 2rivi numai nspre rafturile cu carti si-l ntreba1 - '-ai tu cumva 2ere ;oriotl - 0a da, dar n romneste... - Ei, da-mi-l si asa. Marin scoase cartea dintr-un raft de jos, colbait. - 2raful e culoarea locala, de biblioteca imensa. 8inu ncerca un raspuns spiritual. - #ci numai praful e imens. - #sta asa e... 8ar ce vreiH .rei ferestre1 se face un curent de intra tot praful strazii... &anon ntreg. - &e n-as da eu sa am o odaita ca a ta... 8inu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var, rafturile saracacioase pe care stau ng,esuite carti, cu o privire zmbitoare si dornica. si trase ,aina. - 'u-i nevoie sa ma conduci. &unosc bine scara. 2oti ramne la <urnalul unui om sucit. Succes si inspiratie. Marin se porni pe rs din capul ntunecat al scarii. - /a, ,a, ,a... Mai ales inspiratie... *ezi sa nu cazi. &nd intra n odaita luminata prietenesc, grai1 " a lucru4" 8ar era numai un cuvnt, cum le spunea de attea ori, ca sa-si dea curaj. Eelua romanul francez. &iti de cteva ori aceeasi fraza, fara s-o nteleaga. ;ndul capitolului nti din <urnal l persecuta. T<e la revetis pour la premiere..._, dar cum am sa-ncepH a o serbare popularaH... Tfois une dimanc,e, connu..._ prea banal... ntr-o casa din vecini, sa-l roage sa declame... Tcomme ilconvenait, puis>ue c ?@etait un vtement neuft\. &e sa declameH T5,4 >uandcejour-l..._ Mai bine n padure, el si ea...jour-laje parrus dans la cour du colege pendant la recrea..._ n padure, de

dimineata, n padure. 8u-te dracului4" Dvrli romanul pe masa si, desc,iznd nfiorat un caiet nenceput, se asternu sa scrie, cu o slova rasfirata si de nepriceput1 %R! &ap. I 3' 0#I#. SI 5 6#.# I - &ititi multH - &teodata mai mult, cteodata mai putin. - 8ar, asa n mijlociu... - /m4 &am opt, noua ore pe zi. - 5pt, noua ore pe ziH -8a. 6ata l privi uimita, ca pe un lucru rar. 'iciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca sunt oameni care citesc pna la zece ore pe fiecare zi. &redea ca povestile acestea nu se petrec dect prin romane. Era, de altfel, o observatoare foarte slaba si niciodata "?@i si-ar fi putut /H seama ce se petrece n afara de mediul ei. 0aiatul pleca oc,ii n jos, nrosindu-se pna n radacina urec,ilor. #poi, ca sa se dezvinovateasca1 - 0ine, dar nu citesc ntruna. Mai scriu, mai lucrez la entomologie, mai traduc... #poi, am colectie de pietre, ierbar... ma ocup si cu c,imia. *orbea repede, nelundu-si oc,ii din vrful sandalelor, ca si cum s-ar fi lepadat de o greseala faptuita n nestiinta. 6ata i privea mereu, Iunecndu-si oc,ii pe fata arsa de soare si patata cu cosi strpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor, care din orisice neam si-ar trage viata si n orisice mediu si-ar trai zilele, n fundul sufletelor lor, doresc ntotdeauna sa placa. Eadu ;iurgea era entomolog si, dupa cum marturisea el nsusi, avea mare ciuda pe oamenii care si pierdeau timpul cu dragostele. 3mbla ntotdeauna cu nasturii tunicii desc,eieti, cu c,ipiul prafuit si g,etele nefacute, si aceasta numai din neglijenta si dispret pentru eleganta carag,ioasa pe care o trmbitau "aristocratii" clasei. Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie. Era ceva involuntar, care-i napadea sufletul numai cnd privea fapta n sine, ceea ce se ntmpla foarte rar, caci Eadu nu era mai niciodata cu gndul la lucrurile privite. Si cu toate acestea se necajea ntotdeauna din pricina cosurilor acelea mici de pe barbie, care-i ntunecau frumusetea n oc,ii fetelor. &aci Eadu ;iurgea, ca orisice adolescent nclinat spre visare, se socotea frumos. 8ar aceasta frumusete era un drept al sau, de care numai nc,ipuirea-i se putea servi, si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dar dumnezeiesc l-ar putea ntrebuinta, cu succes, n viata de toate zilele. nca, n rarele lui iesiri prin lume, i se parea ca, cu ct se apropie de pamnt, pe unde nu-l duceau gndurileH Y, cu att i scade minunata frumusete. 54 si nu era frumos deloc baiatul4 nc,ipuiti-va un copilandru nalt si desirat, adus putin din umeri, cu capul mare si acoperit cu un par rar si galbejit, fruntea colturoasa, oc,ii mici si miopi, fata smeada si cu un nas lung si ascutit, care-i dadea un aer de paiata melancolica. mbracati acest trup sc,itat fugar cu o ,aina din acelea pe care burg,ezii le recomanda de purtat "la tara", cu niste pantaloni largi, plini de praful musuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pnda, cu niste sandale iarasi bune de purtat "pe munte", puneti pe cap o sapca cu cozorocul rennoit de patru ori, si aveti portretul n creion al tovarasului domnisoarei #ura. 8e-ar fi sa-l facem n culori, ar trebui sa scriem cteva pagini, caci Eadu, ca un adevarat naturalist si visator ce era, nu stia niciodata cu ce era mbracat. 2oate n gndurile sale se cre/ea nembracat def/ caci nu se sfia nio?@nrlata sa se culce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gnganie ciudata care

plutea pe apa prului si iarasi i venea foarte lesne sa se trnteasca pe toate gramezile de lut proaspat, pregatindu-se sa ntrzie acolo ore ntregi ca sa-si ntregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. 8in aceste cauze, vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit, att n privinta structurii subrede a tesaturilor, ct si esteticei coloritului. 8ar fiti siguri ca Eadu nu stia nimic. - 5risict, vorbi fata, jucndu-se cu un fir de paius ce i se prinsese de roc,ie, e mult. - ...8e4 #poi tacura. .narul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de care colegii sai se rusinau. 3mblnd tot timpul dupa insecte sau pierzndu-si noptile n lectura unor carti tiparite parca anume ca sa nspaimnte pe amatorii de literatura usoara, - carti care, cu toata eruditia lor, nu-l nvatau niciodata cum se vorbeste cu fetele -, Eadu avea toarte putine de spus n fata oc,ilor adumbriti sau uniformelor cu roc,ie scurta. l zapacea privirea lor ca fundul unei prapastii, iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut ntr-nsele, de care el, cercetatorul faptelor celor mai cunoscute, se nspaimnta. E ciudat obiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra n raza cunostintelor lor. Si pe el, Eadu ;iurgea, ct de mult l atragea necunoscutul, cu toata groaza ntunericului lui... 8ar nu stia care necunoscut. Sunt mai multe, era sigur el ca sunt mai multe, si lui numai unul singur i placea. 8ar pe acela unde sa-l gaseascaH n insecteH #poi le-au studiat savantii pna n vrful aripilor, si n-a mai ramas mustata de tntar nereprodusa n cei putin o duzina de manuale. &e o sa mai descopere si elH... Si era att de %!$ %!% trist cnd se gndea la lucrul acesta... 8ar de femei avea mereu teama, si mai ales de fete. 8e altfel, Eadu si nsemnase pe ,rtie sc,ema ntregii lui vieti, si, dupa cum era de asteptat, nici un rnd nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile. 'eaplicnd niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregatea s-o duca, pasemite pentru ca nu-i pricepea nca nsemnatatea, numea cu un singur cuvnt pe toate reprezentantele se-ului frumos, "femele". Si ntr-adevar ca, n oc,ii lui, femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli. #sa cum o cunoscuse din romane, ea nu cerea dect bani si iar bani, si n cel mai bun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le ntelegea, si ale caror urmari, sfsietoare pentru altii, i se pareau ridicole. Si v-as putea aduce ca e-emplu cele cteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu nsemnari pe margine1 "nu e adevarat4", "stupid", "minte" etc. si puzderia de semne de ntrebare presarate mai la fiecare fraza. .*prinzndu-si ap/\i mintea si obiceiurile, era foarte naturi ns nce-la care clasifica cu atta usurinta toate speciile de ,imenoptere din *alea arga sa ramna completamente dezarmat n fata unei viespi tinere, careia nu-i crescuse nca acul. Si de aceea, mutra lui zapacita si oc,ii care parca tot cautau o cararuie pe unde sa se piarda n tufis nfaptuiau mare bucurie n sufletul fetei. .rebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru fetele acelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" dect o convorbire ntre patra oc,i cu un baiat prostut, care se nroseste pna la radacina parului. Si Eadu era unul dintre aceia. *azndu-l ca tace, fata ntoarse discret oc,ii, apoi, parca aducndu-si aminte de ceva, l apuca de brat. Eadu se ngalbeni. - 3ite, zise ea, luminndu-se de zmbet... am uitat sa ma recomand... #ura,

#urora 5nciu, si daca doriti si vrsta, clasa a sasea, faceti socoteala4 Si recomandatia aceasta avea darul sa strneasca adevarat belsug de rs asupra domnisoarei #urora 5nciu. Eadu zmbea cu inima strnsa si tot ntrebndu-se1 - &e tot are fata asta de rdeH... -Marin4 Marin4 ...?@amasa4 .rnti vesel tocul, nc,ise calimara si usca cerneala pe ultimele rnduri. Iar, n credinta maiestriei capitolului 3n baiat si o fata, coborrea scarilor a fost cea mai fericita clipa din copilaria lui. I* &teva zile n urma, Marin parasi <urnalul unui om sucit. 'u-l mai tragea inima spre foile acelea desperec,eate si se simtea obosit, scrbit de cte ori se aseza la masa cu gndul sa scrie. n odaita, caldura l ametea, i gonea atentia. &itea cu greu, numai n camasa si cu pumnii apasati pe frunte. 5 adiere de somn i legana la rastimpuri trupul si arunci si lasa privirile pe ferestruica din fata, dormitnd. ncerca sa se trezeasca afundndu-si capul ntr-un lig,ean cu apa proaspata. 5c,ii se odi,neau n raceala, se nviorau, iar luminitele nnegurate de miopie se aprindeau. Se desparti de roman, linistit, asa cum se despartea ntotdeauna de luciiuiic care nu-i mai piaucau. 2ierduse nadejdea unei reabilitari n u\ut profesorilor prin volumul pe care l-ar fi putut publica. Si pentru ca, deocamdata, nu gasise alt mijloc de a le vadi nsusirile lui, se nciuda, se nrosi de necaz si i ur cu gndul. #duna atent foitele scrise, fara sa le citeasca, si le ng,esui pe toate ntr-un plic mare galben, pe care scrise1 ncercari pentru "Eomanul unui om sucit". &redea ca e mai nimerit noul titlu. &um nu mai putea fi vorba de <urnal", trebuia numit Eomanul unui om sucit. Iar cnd desc,ise ladita n care-si pastra ,rtiile si caietele lui, l cuprinse un entuziasm neasteptat si vorbi1 "&t am scris, ct am scris4..." ;ndul acesta i nfiora spinarea de placere. Se ridica deodata nervos, desfacu bratele si ocoli de cteva ori odaita. 5 nemarginita ncredere n sine l napadi si, ncordndu-si bratele, adaoga, amenintator, cu dintii strnsi1 "#m sa scriu, sa scriu4... a,,,4..." .remura. 'u se putea linisti. 8esc,ise ladita, lua plicul si-l zvrli pe masa. Se pregati sa nmoaie tocul, dar se simti deodata rece, nemiscat, trist, obosit, satul. #stupa cu luare-aminte calimara. Era atent si se ntreba1 "&e dracu mi-a venitH..." Sfrsi prin rs, un rs silit, pe care l-ar fi vrut ironic. 8ezamagit, si alese apoi lectura. R 'ostalgia celor din urma zile de scoala. 0ucuria vacantelor farmitata de prea multa asteptare. *oluptatea libertatii secatuita cu mintea n orele lungi, apasatoare, de la sfrsitul trimestrului. Impresia de searbad si inutil ce se strecura n suflet1 oboseala nemarginita, simtamntul zadarniciei marei bucurii, care se apropia banal, ngrozitor de banal... %!9 %!" 0aietii veneau n diminetile limpezi cu tunicile desc,eiate, cu sepci de vara, unii veseli, altii melancolici. 5c,ii unora sufereau de lipsa al-bastrului nesfrsit. Erau suflete care visau nemarginirea, calatoriile prin locuri unde omul se contopeste cu firea. 8ar nu stiau prea bine care vis l-ar dori repede ndeplinit. &aci lnga viziunea unui 5rient ndumnezeit cu mintea, se alaturau, geloase, tarine si catune prietenoase, prapastii, praie, paduri de brazi si valurile inedite ale unei mari despre care credeau multe... Si sufletele sufereau n aceasta

mpartire. Ele, care voiau sa se dea n ntregime, sufereau nedreptatind unele visuri. Si nu stiau ce sa aleaga1 cnd se ,otarau pentru ,oinarerile din cartile de calatorii, se nfiorau n fata apusului indian, se simteau deodata ntristati. ncepeau sa nteleaga cum sunt tintuiti de legaturile pamntului. 2e unul dintre visatori, un armean focos, l c,eama /aig 0racterian. Era nalt, bine legat, avea o fata negricioasa si oc,ii adnci. II iubeau toti si l vorbeau de bineK era stiut ca cel mai "simpatic" din tot liceul. Marin i era prNft!. dar nu se prea vOitan nu-si mprumutai pOiduu carti, nu-s ncredintau confidente. i era drag si lui baiatul, sentimental, ndragostit de muzica, cititor patimas, dar stiinta, pe care o mngia Marin, i era indiferenta celuilalt. l judeca si el, ca toti colegii, un viitor "savant". 8ar Marin se ndoiaK se bucura cnd visul l ducea din clasa a treia, dar si dete seama ct de fals este, ce masca se nevoise sa poarte nencetat, l dureau notele rele, mediile proaste mai mult dect arata si ntelegea ca nu se poate dezlipi cu totul de "prejudecatile" vrstei si situatiei lui de scolar. &u toate acestea, se arata nesimtitor fata de profesori, de lectii si pretindea ca dispretuieste pe cei supusi "maruntisurilor" acestora. &lipa aceea cnd s-a dat seama ct de putin sincer i este gndul, i luase toate puterile. si ura fiinta si minciuna. si ura masca pe care, inconstient, o purta cu atta seninatate. 8ar clipa trecu mai repede dect ar fi crezut. Marin si spala voios minile la cismeaua din curte, trecu palmele racorite peste fata, apoi alerga spre clasa. #ceeasi zapusala prafuita, aceleasi ferestre desc,ise prin care se strecura, nabusit, zgomotul bulevardului. &ei patruzeci si opt de colegi se ravaseau, ca ntotdeauna, printre banci. Mai putin veseli, mai putin zgomotosi. 3nii dormitau cu capul plecat pe brate, altii si dezmorteau madularele sc,imonosindu-si obrajii, scotnd sunete prelungi si lovind cu piciorul n podea. Era ora de romna, si multi dintr-nsii nu aveau nca nota pe trimestrul al treilea. Easfoiau cartile, oprndu-si oc,ii pe vreun vers din Iliada sau recitind fara voie rnduri din 6aclia de 2asti. 2e unii, asteptarea clipei decisive i ngalbenise, pe altii dimpotriva, rascoliti atta vreme de emotie, clipa suprema i facuse nesimtitori. Marin se rezemase distrat de-a lungul bancii, ascultndu-si la rastimpuri vecinii, care glasuiau ntre ei. - &ald "foarte"... - 3uuuf... si ce caldura4... &nd s-o mai sfrsi si asta... - Eabda, neica, nca zece zile, cum ai mai rabdat... - 8oua sute douazeci si doua... - ...pna acum. #u trecut... - Sa vad daca trec si eu. - a ce ti-e fricaH - &,imia. - .e trece conferinta. - 2arc-o sa vrea *oitinoviciH... - '-are ce face. #sa e regulamentul... n spatele lui, Marin auzi pe 0ratasanu, premiantul clasei, nvatn-du-si "lectia". - ;en epic, gen dramatic, gen liricK ... gen liric... gen liric... ce mai vineH iric, dramatic, epic4... Elegia. &e este, domnule, elegiaH Elegia este atunci cuu poetul vrea sa ue Marin se trudea sa nu rda. Intr-un rnd voi sa se scoale si sa-l ntrebe de nazbtiile ce le cuvnta cu cartea nc,isa. Se gndi ca ar fi o oboseala zadarnica1 n minte i veni nesfrsitele discutii ntre "intelectualii" clasei si 0rtasanu. 0ataia aceea de joc. pe care premiantul nu o ntelegea, i se paru acum o vorbarie goala. &u necaz, recunostea fericirea "tocilaaiiui", care va trece clasa cu cununa, si se gndea la corigenta aproape sigura, a

matematica, care-l astepta pe el. El, Marin 2opana, tocmai ei, corigent. *ec,ea imagine a urgisitului de soarta, a nente lesi-lor de plebe, a eroilor de romane si a personajelor nuvelelor lui 0rates-cu*oinesti i rasari ruginita n minte. 2entru ntia data, imaginea aceasta l nfurie mpotriva-i. Masca pe care o purtaK care era mascaH asat n voia gndurilor, Marin simti ca-i lipseste ceva. &e-i lipseaH... -/auuuu?@ . Sari n sus, speriat. &rezuse ca vine profesorul de romna. n teama de a nu fi surprins tolanit lenevos pe banca, vazuse c,iar fata rotunda si ciupita de varsat a domnului 'anul, cu cioclul coliliu rasarind marunt n mijlocul barbiei, cu oc,elarii prinsi n siret negru, calcnd masurat spre catedra. Era nsa cu totul altceva1 profesorul telefonase la 8irectie ca, fiind bolnav, va lipsi de la ore doua zile. Iar vestea, soptita discret de profesorul de gimnastica, se raspndise zgomotos n clasa, trmbitata de ctiva "neascultati". nlaturarea pericolului risipise amorteala ce coplesise baietii. #prinsi acum de bucuria celor cincizeci de minute libere, pe "teren", sareau peste banci, se plesneau pe spinarile pline, calcau g,ioz%!: %!7 dane, zvrleau rznd cocoloase de ,rtie si-si strigau poreclele din cele patru colturi ale clasei. - "0abo"4... "0abo", firi-al dracului4 - 2p... pf... feata... feeeata4 pp... p... - 0aa... - &are a datH - Marcala. - 3nde-i MarcalaH - "&ocos". - #i fost aseara 0racterianH... 0racterian4 - &e-i, maH - #i fostH -'oo... 5 prostie... ^R 'u te lua dupa ce scrie Eampa... - 0a, prlitulO?@ - #stmpara-te, Marcala. - # fugit al dracului. - ... a dracului "0aba". &ineva l g,ionti pe Marin. - Scoala, doctore. - Matale ce poftestiH - #icea nu se doarme. - #icea se tipa. - #l dracului "/err 8oPtor". Ironic, ,aiH Ia pune mna, ba 2opri-sane. Mai ziciH Mai ziciH Marin ncepu sa rda. #poi sc,imba vorba. - &e ne facem ora asta, "0abo"H "0aba" - vecinul lui de catalog, 2erri Ermo /anibal - se aseza pe marginea bancii si vorbi cu o fata ntristata. - 'u facem nimic, ba doctore. - 'u ne da voie pe terenH - #m ncercat1 nu ne lasa directorul. .e usuci aici si rabzi. 8ar bine ca n-a venit si 'anul1 ne omora. Marin tacea. n clasa, zgomotul ncepuse sa se potoleascaK cartile se ivira pe pupitre, baietii se asezara mai toti prin banci. Interventia cesto-rului era de prisos.

- *a rog... *a rog, domnilor, nu faceti galagie, ca se aude jos la cancelarie... Morariu, cu gura mica, oc,ii mici, nalt, si cu tunica curata, lovea linistit cu creionul n catedra. - *a rog... .acere... 6aceti tacere... 2erri ramasese cu oc,ii pierduti n gol. Marin se tolanise de-a lungul bancii si privea tavanul. - .u mergi la vara n tabaraH ntreba cel dinti. - .abara cercetasilorH *asazica, e sigur ca se faceH - Sigur. 5 organizeaza *elcicu, 'ae, Eaducanu... sub comanda lui ;eorgescu de la Marea legiune. 5 sa fie trai o luna de zile n padurea Sibiului... 8ar cum se face de nu esti informat mai bineH - 'u prea ma duc pe la sediu. - #dica nu te duci deloc. - &e vrei, mai, sa-ti spunH 'u le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiuneK costume baltate, drapele, ordine de zi, parca ar fi la cazarma. 2erri vorbi fara convingere, molatec, ca ceva admis fara entuziasm. - Ei... mai4 #u si ei dreptate. ;ndeste-te ca nu esti numai tu si euK sunt o multime de "pusti" d-aia, pe care nu-i poti tine altfel n fru. &e poti sa faciH - ...In tabara, nsa, am sa merg. n august zici ca eH - 8e la $G iulie, la $G august. - .ocmai bine. %!C FF. 2EIM3 85'<3#' $C mai M-am apucat serios de Eomanul unui om sucit. .rebuie sa-l scriu. #m modificat mult vec,iul plan. 'u mai l scriu la persoana IK prefer sa fie un roman naturalist, cu descrieri multe si cu dialoguri. #m sa pun si analizaK mie mi-a placut ntotdeauna sa ma analizez pe ,rtie. 'u reusesc ntotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt, pentru ca ma nfierbnt la seriH si uit realitatea. 8e aceea petrec ore frumoase cnd citesr <urnalele mele. Mai la fiecare pagina apar altul. 5are sa fiu asa n realitateH Sau toate marturisirile mele nu sunt dect produsul fantezieiH Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer cnd scriu, cnd scriu mai ales pentru mine. 8aca nu-mi place, mp totul si zvrl n foc. &te "memorii" de-ale mele n-am zvrlit eu n foc... 3n roman naturalist e mai greu de scris, dar pot pune mai mult ntr-nsul. 2ot pune analiza celorlalte personaje, care nu pot aparea ntr-un roman conceput sub forma de .jurnal", cum am facut pna acum. Subiectul l aveam pregatit n minte, iar cel dinti capitol l-am si?@ scris. Scena se petrece la Sacele, satul de munte unde am fost eu asta-vara. E ciudat cum am nceput sa cred si eu n realitatea acestui capitolK l-am spus de attea ori, nct trebuie sa ma gndesc cteva clipe ca sa-mi dau seama ca nu e dect o minciuna. Ma mndresc1 nvalui cu atta verosimilitate toate aventurile mele, nct sunt crezute si de cei mai sceptici dintre prieteni. #sta-vara, eu am petrecut o luna la Sacele si tot timpul am umblat dupa insecte, cu cartile lui 6abre sub brat. .rebuia sa scriu articolele de entomologie pentru Diarul stiintelor, populare si ma vram sub toate tufele si prin toate santurile. 8aca voiam sa prind necrofori, ma apropiam, cu batista la gura, de cadavrele gainilor zvrlite de gospodine ntr-o curte parasita. #m fost, deci, tot timpul studios. &nd ma duceam la 0rasov, mi compuneam o fata pedanta, ca sa inspir ncredere orasenilorK iar cnd vizitam ,ora din Sacele, purtam totdeauna n mna un binoclu, ca sa atrag atentia. E drept, gazda mea avea o fata cam de-o vrsta cu mine si ndestul de frumoasa, dar eu am ramas tot timpul peste masura de corect.

&nd scriam nsa prietenilor, procedam altfel. 2e fata gazdei o c,ema #na, dar eu le-am comunicat ca o c,eama Etta, o dragalasa prescurtare de la *ioletta. 2e deasupra, am vestit ca mai are si o verisoara, ndracita, care se numea 5tilia, precum si nenumarate prietene, care mai de care cu nume mai frumoase. ntemeiat pe acest material, am nc,ipuit mai nti o dragoste cu Etta, apoi una cu 5tilia, apoi nca una cu o fata al carei nume l-airfuitat si, n sfrsit, cu o minunata scolarita din 0raila (de ce tocmai din 0railaH) ce se c,ema iliana. #m dat amanunte asupra plimbarilor mele nocturne cu tovarasele repede sc,imbate, asupra geloziei dintre cele doua verisoare, asupra lipsei mele de scrupule n privinta virginitatii celor doua fete, asupra petrecerilor cmpenesti n care eram tinta tuturor privirilor si asupra multor altor fantezii. Scriam toate acestea sincer, oprindu-ma la fiecare sfrsit de pagina sa se usuce cerneala si bucurndu-ma cnd ntlneam vreo fraza reusita. &redeam si eu n ele, si-apoi ntrziam ore ntregi ca sa continui, numai pentru muie, scenele scrise prietenilor. Ma desfiain de minune. &nd am venit la 0ucuresti, - cu un pac,et ntreg de "&onvorbiri entomologice" n geanta -, prietenii mi-au cerut amanunte. Mai nti, mi spuneau ei, s-au minunat citindu-mi scrisorile, deoarece ma stiau prea putin aplecat asupra celor lumesti. 8ar gndindu-se mai cu luare-a-minte, au crezut ca faptul nu e prea greu de lamurit, date fiind curiozitatea ce o strneam eu n sat, c,ipul meu savant si cunostintele mele uimitoare pentru domnisoarele din Sacele. Eu regretam un singur lucruK ca scornisem att de multe amanunte asupra tovaraselor mele din vara, nct nu le mai puteam tine minte si riscam oricnd sa fiu dat de gol. Mai multa prudenta nu ar fi stricat. #m povestit de attea ori evenimentele, nct pastram aceeasi ordine si aceleasi e-presii. ncepusem c,iar sa ma falesc fata de mine, ca si cum toate acele tovarase ar fi e-istat si-ar fi fost cucerite aievea. 8in cnd n cnd ncurcam unele date, unele numiri, fara ca nsa - cred - sa se bage de seama. 2oate ca 8inu banuieste ceva, dar nu gaseste un moment prielnic sa mi-o marturiseasca. #ceasta s-a petrecut ieri. I-am spus ca m-am apucat serios de roman. El s-a aratat vesel. &red ca se ndoieste de talentul meu scriitoricesc, pentru ca nu-i dau sa citeasca dect articole entomologice sau niste amintiri searbade din cercetasie. E drept, acum doi ani, luasem obiceiul sa-i citesc <urnalul, dar se ntmpla ca ntlneam pasaje att de e-agerate, nct roseam amndoi. 5data, mi-aduc aminte, i-am citit o pagina n care era vorba despre el si am fost att de stnjeniti, nct am ntrerupt lectura. -am tinut mai ntotdeauna la curent cu planurile mele literare, si el pretinde ca toate acestea l intereseaza. 8ar eu tot cred ca se ndoieste. %$G %$! Ieri nsa am ntrziat mult de vorba asupra romanului. i povesteam ordinea evenimentelor si sc,itam analiza personajelor. &nd mi cerea amanunte, le inventam pe loc, ramnnd a socoti eu mai pe urma daca erau demne sau nu de a fi scrise. #m alunecat nsa pe o cale primejdioasa cnd am nceput a vorbi despre eroina romanului. - #m sa-i e-agerez mult caracterul, i-am spus. #m s-o fac zburdalnica si rautacioasa fata de baieti. Eu am?@sa ma ndragostesc de ea n timpul unei plimbari n padure, dar n-am sa-i spun, pentru ca n-am sa ndraznesc. Ea nsa va pricepe... E data naibii4 #ici am nceput sa ncurc lucrurile. #m povestit cucerirea ilianei n amanuntele cu care povestisem pe cea a 5tiliei. - Ia asculta, frate, m-a ntrebat 8inu banuitor. 2e care ai iubit-o ntiH - 2e. 5tilia, am raspuns eu sigur, pentru ca lucrurile acestea nu se uita

niciodata. - Si pe carp T?@ nOoit-o din amnauH?@H - &are amndouaH - 5tilia si iliana. - Si pe una si pe alta. - 2na acum mi spuneai ca numai pe 5tilia. 2e iliana, fie ca o iubeai prea mult, fie ca nu te-au ajutat mprejurarile... - #sa, ai uitat tu4 Eu nsa mi adusesem foarte bine aminte ca lucrurile se ntmplasera asa cum sustinea 8inu, iar nu cum pretindeam eu. - Ia asculta, doctore, relua 8inu, ,otarndu-se poate sa ma dea de gol. 'u miam spus tu mie ca te plimbai cu iliana prin padure, ca ati ntlnit un izvor, ca tu ai vrut sa bei, si ea ti-a propus sa bei din pumnii eiH &a atunci cnd ti-ai apropiat buzele, ea ti-a zvrlit apa n oc,i si tu ai sarutat-oH - &,iar asa s-a ntmplat. - &red. Si nu mi-ai spus tu apoi mie ca ea a fugit si tu ai urmarit-o ore ntregiH... - 'u ore ntregi. - Ma rog. Si ca ai prins-o, n sfrsit, si ca, tocmai cnd cedase, ai auzit pasi prin apropiere si te-ai multumit numai s-o sarutiH Si ca apoi a plecat n saptamna aceeaH - Ei, aici confunzi tu lucrurile. n realitate, nu a venit nimeni sa ne deranjeze. &ele ce spui s-au ntmplat cu 2aula. - &are 2aulaH - 2rietena 5tiliei. - 2arca o c,ema altfel... - #si, iar confunzi4 8inu nu mai avea ce spune. 8oar nu putea sti el mai bine dect mine cele ce sau petrecut asta-vara la Sacele. 8ar cele ce mi-a spus n urma m-au pus n grea ncurcatura. - /m4 ciudat4 facu el, silindu-se sa-mi vorbeasca indiferent si cu o mirare putin naiva. 8aca ti-as spune,- n-ai sa crezi. - Spune, nu-ti fie teama. - 6oarte ciudatO dar am citit o nuvela, de d?@#nnunzio, mi pare, n care amanuntele unei dragoste se potrivesc uimitor cu cele ntmplate tie. Eu trebuie ca m-am ngalbenit putin. 8e cum ncepuse vorba ntelesesem. 8inu citise si el nuvela din care, fara voie, adunasem si eu elemente pentru cuceririle mele de asta-vara. Simteam cum mi fuge pamntul de sub picioare. - ...Si acolo, o fata zvrle cu pumnii apa la un izvor si apoi fuge. Mie mi-a aparut ideea ca o mntuire. M-am aratat vesel. - #cum nteleg. # citit si iliana nuvela si a imitat pe eroina. .i-am spus ca e data naibii... Mi s-a parut ca 8inu a regretat ca am gasit portita de scapare. n orice caz, cred ca nu l-am convins. Ma stnjeneau mult cuvintele de dragoste. &nd pronunt "iubire" si "iubita" n fata unui prieten, si pronunt constient, nu n toiul unei avalanse de cuvinte din care nu se mai ntelege nimic, rosesc. Ma mira respectul acesta religios fata de un sentiment pe care nu l-am ncercat niciodata. #m mintit ntotdeauna si miam fagaduit sa mint nainte cnd se vorbeste de dragoste. .oti trebuie sa creada ca eu, vara, devin dintr-o data un 8on <uan. n realitate, nsa, sunt foarte timid si ma pricep numai sa imaginez scene de dragoste. 8ar eu nu rosesc din timiditate. Eosesc, pentru ca atunci cnd rostesc cuvntul "iubire", eu ma vad ntr-o atitudine ridicola sau lnga o duduie prea frumoasa. 'u poate sti nimeni ce vad eu cnd rostesc cuvntul "iubire" si nimeni nu poate

ntelege ridicolul acelei viziuni. Si cteodata sufar de aceasta nentelegere. Eu sunt un baiat urt, cu buze subtiri si vestede, cu sprncene neestetice, cu parul rosu si cu nasul gros si acoperit de par. n fata unei dudui nu pot spune trei cuvinte fara sa ma blbi si fara sa fac greseli de fonetica. Iar cnd ma vad n genunc,i la picioarele unei fete peste masura de frumoase, care ma iubeste, eu rosesc. Mi-e ciuda ca nimeni nu poate vedea att de e-act scena aceasta. Si cu toate acestea, e att de reala, att de carag,ioasa n realitatea ei... %$$ %$% 'u stiu de ce, dar ma vad ntotdeauna cu oc,elari lunguieti, cu cozi de nic,el dupa urec,e. Eu nu pot pricepe de ce nu ma vad asa cum sunt, cu oc,elari mari de baga, cu cozi groase, si cu lentile scumpeH... #cum, cnd am obosit si vreau sa ma culc, supararea tot nu mi-a trecut. Stiu ca am fost ridicol vorbind lui 8inu despre dragoste, eu, despre dragoste. 8e aceea m-am si batjocorit, ca sa ma linistesc. 'u vreau sa devin romantic ca ceilalti prieteni. 3n baiat ca mine, care studiaza c,imia si publica articole stiintifice, nu trebuie sa-si piarda timpul cu fleacuri. 8ar eu sunt necajit, pentru ca nu pot ntelege de ce ma vad carag,ios atunci cnd rostesc cuvntul "iubire". $ iunie #zi am parasit romanul. 6aptul ar merita poate mai multa nsemnatate dect i dau. 8ar asta-seara sunt plictisit si abatut. '-am nici o tragere de inima la scris. 'ici nu-mi dau seama ce covrsitoare nsemnatate are pentru mine parasirea romanului. #sta nseamna ca si anul viitor voi fi socotit de profesori drept acelasi elev mediocru de pna acum. 2entru clasa a saptea, eu aveam alte gnduri. M-as fi nscris la laboratorul de c,imie de la "&asa Scoalelor" si as fi lucrat cu tragere de inima. 'u as mai fi avut teama de profesori1 Eomanul unui om sucit le-ar fi desc,is oc,ii si m-ar fi pretuit asa cum trebuie. 8ar a trebuit sa-l parasesc. Se apropie sfrsitul anului si trebuie sa-mi ndrept nota la germana. 8oua corigente odata m-ar dobor. #m nceput de pe acum sa-i obisnuiesc pe cei din casa cu corigenta la matematica, dar daca as ramne si la germana, ar fi un dezastru. .rebuie sa nvat ceva la germana. .rebuie apoi sa nvat si la celelalte materii, caci au nceput tezele. 2oate am sa scriu romanul n vacanta. W. &#2I.5 3 S' &#EE #2#E 6E&I5#EE, &#S.E E SI 0EEE.E S2#'I5 E Eu cred ca m-am nselat n toate paginile caietului acesta. &red ca acum ncep sa ma cunosc mai bine. Sunt eu ambitiosul care si sfarma pumnii strngndui si care ar vrea s-muste cu dintii din carnea pulpelor fierbinti ale femeilor de neam mareH #s vrea eu sa-mi vad c,ipul n toate vitrinele si sa se vorbeasca de mine, si sa am patru fecioare pe luna, asa cum am auzit ca avea d?@#nnunzioH... 2oate eram necajit si e-citat cnd scriam toate acestea. #cum ma nteleg altfel. #cum stau n padure si mi-e sila de acel eu din 0ucuresti, rautacios, ascuns, mincinos si profitor de lucruri ce nu se pot capata. #ici, in 8umbrava, m-am sc,imbat, pentru ca in 0ucuresti stateam n mansarda si respiram praf si dogoare, iar acum stau sub stejari... EomanticH 'u, scriu foarte sincer. 8ar ma ntreb1 am dorit eu ntotdeauna pulpe fierbinti sau numai mi se parea ca dorescH 2oate ca doream, poate ca nu doream. 8ar trebuie sa aflu ceva sigur, si bag de seama ca n-am sa izbutesc niciodata sa ajung la aceasta. 2entru ca eu nu mai ma recunosc. 'u trebuie sa afle nimeni aceasta, dar asa e. 'u ma recunosc nici n mansarda, nici la biblioteca, nici ncruntat, nici scrsnind din dinti. 'u sunt eu acelaK o stiu sigur.

8ar atunci, care sunt euH #cela care scriu acumH 8ar la 0ucuresti, cine eraH 'u mi-e necaz ca nu pot dezlega problema aceasta. 'u ma intereseaza. Ma aflu foarte bine asa cum sunt, fara nici o ambitie si fara nici un gnd ascuns. #colo trebuia sa port cu grija o masca, pentru ca nu cumva sa-mi zareasca cineva, ct de ct, fata. #ici nsa, nu-mi pasa de nimic. Spun ce gndesc si nu se supara nimeni. .rebuie ca e-agerez. #m recitit rndurile de mai sus si am nteles1 ncerc sa ma conving ca devin angelic. 5are ma sc,imb eu aici, n 8umbravaH 8aca m-as sc,imba, ar baga de seama ceilalti, ar baga de seama 8inu, si s-ar mira, mi-ar pune ntrebari. 8ar vad ca toti ma socotesc cel dinainteK simpatic si "original". #tunci, ce e adevarat din toate acesteaH 3nde ma mint eu, acumH 2oate m-am sc,imbat, dar port nca mascaH nsa ceea ce era caracteristic la mine pna acum era masca, iar daca m-am sc,imbat, trebuie sa lepad masca. Si atunci, daca m-am sc,imbat, de ce cred ceilalti ca sunt acelasi, ca port deci mascaH &ine ma sileste s-o portH 8umneata pricepi ceva din toate asteaH %$" .otusi, sunt convins ca m-am sc,imbat. M-am sc,imbat mult, deoarece idealul meu din 0ucuresti mi se pare aici searbad si josnic. #cum as vrea altceva. Eu as marturisi ce vreau, dar mi-e teama ca am sa rd prea mult cnd mi-oi veni n fire. 2entru ca eu tot stiu ca nu m-am sc,imbat. # doua zi E ciudat. 8evin din ce n ce mai melancolic. &aut sa ramn singur, sa ma gndesc la cele ce-mi plac mie. Mie mi plac acum lucruri foarte curioase. mi plac fetele din Sibiu, care vin la noi n tabara si rd de toate nimicurile. Eu n-am cunoscut pe nici una, pentru ca mi-e teama de ele, si cnd vin, eu pornesc n padure. Mi-e teama ca nu cumva sa-mi placa vreuna si sa ncep sa oftez, sa lacramez si sa scriu epistole amoroase. &eilalti le cunosc aproape toti si se plimba cu ele, si le saruta. mi pare rau ca nu le pot saruta si eu, dar sunt prudent si mi-e groaza de ridicol. 8ar nu-mi plac numai fetele din Sibiu. mi mai place sa visez o prietena cu parul scurt, cu care sa pornesc dupa insecte prin padure. Eu stiu de ce mi nc,ipui prietena mea patimasa dupa entomologie, ca sa cred eu ca nu ma leaga de ea dect o tovarasie stiintifica. 8ar nu e asa. 2e fata cu parul scurt o iubesc. &eH Ei, parca ma aude cinevaH4 5 iubesc, si pace. 'u e nevoie sa-mi mai reamintesti cosii si miopia, pentru ca ai nceput sa devii banal. Si-apoi n-ai avea nici un succes. 2oti sa ma zugravesti ca o broasca purulenta, ca un motan bubos, ca un ,oit de bivol n care colcaie viermii, si tot am sa sustin ca-mi iubesc tovarasa cu parul scurt. Eecunoaste-te de data aceasta nvins. 8aca vei putea mai trziu sa rzi, cu att mai bine. 8eocamdata, lasa-ma sa ma plimb cu tovarasa mea cautnd insecte. #m spus ca are parul taiat. E foarte frumoasa, foarte inteligenta, foarte culta si ma iubeste foarte mult. Mi-a spus-o, iar eu am fost fericit si am sarutat-o pe gura. ucrurile s-au petrecut astfel. ;asisem amndoi un cuib de 0ombus terrestris si ne asezaram pe jos, ca sa nu ne scape nici un e-emplar. &nd ea potrivea batista la gura cuibului, parul i aluneca peste urec,i si-i flutura obrajii. #re o ceafa foarte frumoasa. #m uitat sa spun ca are o ceafa foarte frumoasa. Eu i-am spus, fara sa rosesc1 - .e iubesc. Iar ea mi-a raspuns nrosindu-se1 - Si eu te iubesc.

Si atunci am sarutat-o pe gura. Ma ntrebi daca nu s-a ntmplat si altcevaH 'u, pentru ca pe aceasta o iubesc. Era n puterea mea, si lasase trupul pe bratele mele si nc,isese oc,ii. Mi se pare ca am auzit-o c,iar soptind ceva. 8ar, pentru ca o iubesc, nu s-a ntmplat nimic. #ltminteri, cadea si ea victima poftelor mele, cum au cazut acum un an fetele din Sacele. Si ceea ce e mai frumos, e ca sunt melancolic, nct nici nu pot mnca ca lumea. #m crezut la nceput ca e glumaK dar nu era. 'u mai mi-e foame. Ma simt sting,er, simt ca-mi lipseste ceva. 'u rd, si-mi fi-ez oc,ii pe solnita n tot timpul prnzului. 8orm mult, dar nu se poate c,ema ca dorm, pentru ca ma trezesc de zeci de ori pe noapte, asteptnd sa aud tipetele fetei pe care trebuie s-o salvez. Stiam de mult ca menirea mea e sa salvez fete, dar acum lucrul acesta ma mpiedica sa dorm. Si cnd visez, visez castele cu parcuri imense, n care stapneste o desavrsita melancolie. 2erec,i, perec,i, ndragostitii se plimba pe malurile lacului. Eu fac parte, n acelasi timp, din fiece perec,e. Sunt uimitor de frumos si port un costum din vremea Eenasterii. 'u mai am parul rosu, ci niste plete negre, crliontate. Mai am o sabie lunga si o pelerina violeta. Ma cam ncurca oc,elarii, care nu prea s-ar potrivi cu bereta mea spaniola, dar ii ndepartez cu cea mai mare usurinta, cu toate ca sunt sase dioptrii. mi plac mai ales oc,ii. 'iste oc,i mari, tristi, mai ales tristi, cu genele lungi si tremurnde, cu pleoapele negre ca la actorii de cinematograf, cu o e-presie... Eu, aceasta ma bucura, oc,ii mei cei tristi mai pastreaza nca e-presia oc,ilor din timpul zilei, pe care i cunosc toti, dar nu-i admira nimeni. 'u ma ntrebati cum se face aceastaK nu datoresc lamuriri. 2e lac sunt si lebede, dar nu despre lebede vorbesc eu admiratoarelor mele. e vorbesc despre lucruri abstracte, metafizice, care le fac multa placere. *orbesc foarte frumos, si toate fetele din parcul imens se pierd de dorul meuK eu ramn de cele mai multe ori impasibil. &nd, nsa, una din admiratoarele mele are parul retezat si citeste pe 6abre, o sarut pe gura. #sa sunt eu. Si nu ma intereseaza faptul ca parcul imens seamana cu codrul nostru de stejar, castelul cu tabara noastra, lacul cu lebede cu lacul din 8umbrava, iar fetele care ma admira cu fetele din Sibiu, care nu ma cunosc. 2limbarile cu prietena mea - de obicei, o c,eama Mill= - prin padure sunt delicioase. Ele mi lasa n suflet o melancolie nesfrsita, care ma face sa cedez portia mea de varza cu carne lui 2aPe. 2aPe se mira de binefacerea meaK dar ce-mi pasa mie de 2aPeH #r fi n stare, vreodata, sa aibe si 2aPe o Mill= a luiH 'ici nu ma ntreb daca tovarasa mea l-ar putea place pe 2aPe. 2aPe U om cu carne si oase multe. 8ar eu, - a,4 eu - att de subtil, att de trist, att de c,inuit de problemele metafizice. Eu, fiinta adorabila, care cu adevarat pot iubi o fata cu parul scurtK eu, care ma multumesc sa sarut numai pe buze o fata ce-mi sopteste cuvinte placute n timp ce 2aPe... Eu, melancolic, ca un adevarat ntelept ce iubeste, eu, care singur din ntreaga tinerime romna pot %$: %$7 procura fetelor acele clipe sublime de dragoste abstracta, eu... si 2aPe4 8ar cemi pasa mie de 2aPeH... Ma duc cu #ura - e mai frumos asa1 #ura - si n Sibiu. Ea zmbeste si ma soarbe din oc,i. Dmbesc si eu, si o tin de mna. E att de frumoasa #ura4 Mergem si ne cumparam cutii pentru insecte, iar lemnarul ne priveste fericit. E fericit, pentru ca i-a fost dat si lui sa admire o perec,e att de potrivita. Eu nu mai port costumul din EenastereK acela e rezervat cuceririlor din timpul noptii. &nd ma duc n Sibiu, nsa, mi pun un costum de cercetas, care ma prinde de minune. #m un bru rosu, care mi ncinge mijlocul si-mi vadeste o

talie, de-si sucesc fetele oc,ii ca sa ma vada. #m o bluza verde si niste pantaloni verzi. #ura e n culmea bucuriei. 5 duc la cofetarie si o silesc sa mannce ct mai multe prajituri. i dau sa duca si acasaK pentru ca, asta se stie1 #ura locuieste n Sibiu si e singura la parinti. Mie ce-mi pasaH #m gasit geanta cu franci francezi si c,eltuiesc ct ma ndeamna inima. #m de unde. 8ar nu, zau, prea sunt melancolic. mi dau foarte bine seama ca sunt de o melancolie apasatoare, nitelus carag,ioasa si direct romantica. 'u numai ca mi dau seama, dar ma si distrez din pricina aceasta. 8ar nu ma pot vindeca. Sunt trist, sunt foarte trist, si visez pe M.ll= (pentru ca asa o c,eama). #m voit sa iau notite pentru Eomanul unui om sucit. Mi-a fost peste putintaK n loc sa nsemn asa cum simt, eram ispitit sa batjocoresc putin. Si aceasta nu se poate, pentru ca Eomanul unui om sucit va fi un roman obiectiv, unde faptele si starile sufletesti vor fi nregistrate fara suparare si fara batjocura. Si de cte ori ma gndesc la Eoman, ma conving ca ar fi foarte bine sa-l ncep la toamna, imediat dupa corigenta. a &raciun va fi sfrsit, iar dupa 2asti va aparea. #re sa fie att de placut sa pot observa fetele domnilor profesori... # treia zi ^ 8ar asta nu se mai sfrseste4 8ar am sa devin ridicol. 8ar sunt. ridicol. *isez ziua ntreaga si tnjesc. &teodata uit ca ma aflu n 8umbrava Sibiului si soptesc cu oc,ii pe jumatate nc,isi. - *ino, Mill=4 .e astept, Mill=4 Sunt att de trist, Mill=... #tt de trist, Mill=4... &e te-a apucat baieteH # patra zi 2este putinta sa-mi vin n fire. #u nceput sa observe si baietii. - &e-i cu tine, doctoreH 'u mai prinzi nici o insectaH - 'u mai prind. &e am eu cu insecteleH #cum nu mai visez castele si fete cu parul tunsK acum cred n ele. Melancolia a nceput sa-mi zdruncine si principiile mele, absolute pna deunazi. Stiintele si cartile mi se par searbade, iar munca si ambitia mea inutile. Inutile4 #sta ma necajeste mai mult1 cred n castele si nu mai cred n munca si ambitia mea. #sta are sa se sfrseasca rau. Ma simt lipsit de vointa. '-am sa pot lua nici o ,otarre. Si trebuie luata o ,otarre. 8aca ramn luna ntreaga n 8umbrava, nu stiu ce are sa se ntmple cu mine. #m sa devin altul. Si eu nu vreau sa devin altul, pentru ca am socoteli de regulat cu acela care sunt eu astazi si am de tras profit dupa urma necazurilor ndurate. 8ar parca mai pot voi eu ceva acumH 2ot numai pe ,rtie. n realitate, as vrea sa ma rei-ag n fundul unei paduri, sa leg o prieteni ou o fata de mparat, sa fiu un ascet temut, dar sa ma las ispitit de o fata cu parul tuns. &e vreau eu astaziH 2oate nu vreau nimic, ci numai doresc. 2este trei zile #zi s-a ,otartK trebuie sa ma mntuiesc. 2e mine ma asteapta alta viata. Eu nam nevoie de idile. .rebuie sa nteleg o data ca n-am nevoie de idile. #cestea sunt bune pentru oamenii simpli, burg,ezi, marginiti si supusi poftelor imediate. Eu sunt de esenta superioara. Eu vreau sa ajung ntr-o zi cineva. Eu am sa rup cu idilele si am sa parasesc fetele cu parul scurt. #m spus comandantului ca plec, pentru ca trebuie sa nvat pentru corigenta. #m spus prietenilor ca nu mai pot ramne, pentru ca nu mai am ce citi si ma doare capul daca nu citesc. I-am mintit pe totiK ca doara nu era sa le spun adevarul. 'u-mi intra n obicei. Iar acum am sa plec. n mansarda mea am sa devin cel dinainte, omul care-mi trebuie. &el de acum e tristK e trist, pentru ca are sa moara. Eu stiu ca are sa

moara. &u att mai bineK n mansarda mea nu primesc nici tineri cu bereta spaniola, nici fete cu parul tuns. #colo sunt eu stapn. #colo am sa ma asez la masa mea si, cnd voi obosi citind, am sa strng pumnii si am sa ma mngi gndindu-ma la carnea femeilor de neam nobil, din ale caror pulpe fierbinti voi musca odata si odata4... SCRISOARE DIN TABARA -l 6ragment Y 2regateste-te de clipe amare, dragul meu, si afla ca sunt ,otart sa te informez, ct mai complet posibil, asupra starii sufletesti si sociale a-prietenilor tai din tabara. &,iar daca lucrul acesta te intereseaza prea putin, resemneazate ca porti n mna teancul acesta de ,rtii pe care gndesc a ti-l trimite. 2entru ca de citit, nu mai ncape ndoiala ca nu vei ndrazni sa-l citesti, dat fiind pericolul mortal n care te poate aduce lectura acestei epistole prea putin voltairiene... Stii foarte bine ca Sibiul e un oras n .ransilvania si n acelasi timp capitala de judet. &eea ce nu stii e ca acest Sibiu (n .ransilvania, capitala de judet) pastreaza alaturi de el un minunat codru de stejari, care poarta pitorescul nume de "8umbrava Sibiului". #ici am descalecat noi, cincizeci de cercetasi, plus comandantii respectivi, ne-am ntins optsprezece corturi mici, doua corturi mari si doua corturi-magazii, si ne-am pregatit sa petrecem o luna de zile. 'ici gnd pe mine sa-ti zugravesc minunatiile naturii etc, etc. #s izbuti sa fiu numai mai pedant si mai plictisitor ca de obicei. 8e aceea te anunt numai ca am fost primiti n gara de muzici si autoritati, de fete unguroaice si de mesteri tipografi, de dascali, de scolarite, de domni cu cioc si de un crd de vaci. #m parcurs orasul cu fanfara n frunte, am dat de copaci si am nceput sa alergam. #m alergat pe o alee vreo jumatate de ceas, pna ce daduram de un pod, de un luminis cu lumina electrica si cu niste corturi nentinse. .abara4 &,iotele erau impuseK mai putin zvrlitul bonetelor n aer. Entuziasm, orisice s-au spune, a fost din belsug. n a doua zi ne-am desteptat n ploaie, o ploaie mo,orta de toamna. Si asa a nceput viata de tabara pe care o duc de o saptamna. 8imineata ne sculam (cum dormim, vezi mai la vale) la sase, n sunetul unei goarne ragusite. .u nu trebuie sa te ndoiesti o clipa de reaua noastra dispozitie cnd ne desteapta goarna. Mai nti ne g,iontim tovarasii de saltea (saltea, vorba vine), apoi blestemam oleaca n gnd gornistul, cercetasia, tabara, comandantul, Sibiul, 8umbrava Sibiului, sfrsind a iesi nfuriati afara din cort. In ce ma priveste, operatia aceasta e ntotdeauna ntrziata la mine din pricina oc,elarilor, pe care nu-i gasesc. n fiecare noapte, la culcare, eu i pun la marginea cortului, pe iarba. &um nsa, datorita unui comple- de cauze necunoscute, eu ca si, de altfel, ceilalti tovarasi, descriem n fiece noapte o miscare curba de translatie (aa4 tu esti modernist4), oc,elarii mei ntrzie ntotdeauna sa-mi cada sub degetele care bjbie de-a lungul cortului... 2ornim apoi la spalat, la o cismea afara din tabara. #colo trebuie sa fac coada, pentru ca ceilalti tovarasi, neavnd oc,elari pe care sa nu-i gaseasca dimineata, sosesc cu mult mai devreme dect mine. Ma resemnez ntotdeauna si astept cu stergarul sub brat, n timp ce aud de departe, tocmai de la corturile grupei ntia, unde sunt si eu, tipetele lui 2aPe. .e ntrebi, desigur, caror pricini se datoresc aceste tipete care ma distreaza n lungile clipe de asteptare. #fla, dragul meu, ca 2aPe e nzestrat cu o lene imensa, cum nici tu, nici un muritor, nu-ti poti face idee. .rebuie sa te sui cu picioarele pe el pna sa-l faci atent la ngrozitoarea (pentru 2aPe) fraza

informativ-imperativa pe . care i-o spui1 "# sunat gornistul4 Scoala-te4". 8upa aceea, linistit, te scoli si-l dezvelesti de tot ce are pe el, ca sa-i risipesti aburii calzi ai somnului. 8upa cum te-ai asteptat nsa, 2aPe ramne nesimtitor si doarme vrndu-si capul n iarba. #tunci recurgi la o cana cu apa, apoi la un baston cercetasesc, apoi l calci pe mini (el si le baga sub pntec), i pisezi picioarele cu o perec,e de bocanci (el nu simte) si, la urma, e-asperat ca se anunta ceaiul si tu nu esti spalat, ceri ajutorul lui ivbv-sPi, al lui 5prisan si al altor /erculi din grupele vecine si, apucnd cte doi la un picior si trei de cap, l trti afara din cort, gramadindu-va toti cu ciomege si satre sa aparati intrarea acestei cazone locuinti. n pozitia aceasta, 2aPe se multumeste sa urle ct l tine gura, cteva minute, facnd deliciile celorlalti cercetasi si desteptnd pe comandant, pe tiganul ajutor de bucatar, care doarme sub un car, si pe madama de la dug,eana de peste drum de tabara, care cu totii i seamana. #poi se potoleste, cere sticla de eau de &ologne din colt (pe el nu-l mai lasa sa intre), scoate o batista si-si cerceteaza particica cu particica obrajii, barbia, fruntea, buzele, sprncenele si, la urma, dintii. #poi si ia o strac,ina imensa si alearga la cazanul cu ceai, strignd "ca ce fel de treaba e asta, ca el asteapta aici de o jumatate de ceas, ca asta nu e regula, ca de ce nu-si fac toti datoria cum si-o face el, ca ce e ntrzierea aceasta, ca ne apuca amiaza" etc, si sfrseste ntotdeauna bombanind. "6ir?@ati ai dracului de somnorosi4". 8e aceea, dragul meu, pricepi acum cum eu -sarmanul de mine - care ma scol cu prea putina ntrziere, l gasesc ntotdeauna pe 2aPe alimentndu-se cu ceai, n timp ce tot eu trebuie sa fac coada la cazan. &nd vin si eu bucuros de lic,idul rosu, fierbinte, dulce si ma pregatesc a-l ironiza pe 2aPe, care ar trebui sa fie cu cana goala, l gasesc - mpotriva tuturor asteptarilor - cu ea plina. - Supliment4 - mi striga el, strmbndu-se. Si nc,ipuieste-ti starea nervilor mei cnd, obtinnd acel rarisim supliment, l vad pe el din nou cu cana plina, aburind. #tunci ma informeaza cu amanunte1 - I-am spus1 "5 cana pentru domnul comandant *ulpe". Si mi-a dat. #cum mannc. - 8ar comandantul *ulpeH - 2ai el nici nu-i n tabara... - Si daca te prindeH - 8aca m-o prinde, ma deznoada n bataie... si continua sa-si nmoaie statornic felii ntregi de pine neagra n cana smaltuita... #cesta-i planul. &eea ce urmeaza e att de vast, att de complet, nct ar trebui scrise anale ntregi ca sa-i redea un palid c,ip. n fiece zi, o grupa "de servici"1 matura tabara, aduna lemne, curata cartofi, spala vasele, aprinde focul, trguiette din Sibiu, duce scrisori la posta si le aduce pe acelea pe care scrie .abara Sibiu. 2oste-Eestante si, n sfrsit, sarcina cea mai grea, pregateste - pe lnga un foc strasnic - sezatoarea pentru seara. &nd vine rndul gnipei mele, eu iau o cutie mare, ncing curelele curiei de ,erborizat si ma prezint la ivovsPi1 - 2lec dupa insecte si dupa plante4 - 2ai bine, doctore, tocmai astazi, cnd avem atta treabaH - #zi e rarQre1 se prind ,imeronterele de minune. ndeosebi -ilo-p,ega violaceea nu apare dect pna la amiazi si trebuie neaparat sa prind cteva e-emplare. mi iau un aer savant si mi potrivesc pedant oc,elarii pe nas. #poi1 - 8aca nsa spui ca ai treaba, ramn, cu toate ca te anunt ca nu ma pricep dect la adusul apei. &nd ma va ntreba comandantul cum stau cu fauna si cu flora taberei, eu am sa-i spun asa cum sunt lucrurileK ca nu-mi dai voie sa umblu dupa insecte si ca ma pui sa aduc apa la bucatarie. *orbesc foarte

serios. Seful, e-asperat de aceasta scena care se repeta din trei n trei zile, mi spune1 - /ai, du-teK si vezi de nu ntrzia si tu att... - Eu stau pna ce gasesc o -ilop,ega violaceea. 2ornesc agale printre copaci. 8e cele mai multe ori vnez ntr-adevar gnganii sau culeg plante caracteristice. #ltadata, nsa, ma ntind la umbra si dorm pna ce ma apuca foamea. #tunci prind repede vreun fluturas, mi ncarc bratul cu buruieni - daca gasesc vreo soprla moarta, cu att mai bine - si pornesc spre tabara, cu un aer preocupat sau multumit, dupa mprejurari. - #dmirabile ranunculacee si un e-emplar de Eosa vulgara cum n-am ntlnit pna acum. .rebuie sa fie o varietate noua... 8ar ia priveste microlepidopterul acesta (si-i arat un fluturas saracacios, cu aripile scuturate de polen). /aiH &e ziciH Seful, baiat cumsecade, dar neinitiat n tainele entomologiei, ma priveste lung, ncurcat si multumit n acelasi timp ca are sub ordinele lui un cercetas att de savant. - &e sa zicH 6rumos. 8ar, unde dracu l-ai gasitH - 2-astaH 8ac-ai sti ct am alergat dupa el... M-am facut numai apa... 8ar nu pot sa ma plng. Microlepidopter ca asta n-are nici Muzeul. Seful, cum nu se poate mai vesel, ma invita sa ma cinsteasca cu ciocolata, n dosul lui, eu, milos, dau drumul fluturasului. Mai greu o duc cnd, dupa o asemenea zi de lene, ma ntlnesc cu comandantul taberei. mi face semn cu mna de departe sa vin la el, n fata cortului. ncruntat, calcnd indiferent, ca un adevarat savant, eu vin cu iarba sub brat si cu soprla n mna dreapta. - &um merge, naturalistuleH - #dmirabil4 &,iar azi... -EiH - #m gasit niste specii de c,inocinocialiaginacee (numele e nascocit sub inspiratia momentului) rarisim, domnule comandant, jarisim. -'umai spune4... - 8aa4 Ma mir si eu de atta noroc... - Ei4 Si unde sunt acelea de le zice... - &,inocino...H - #sa, asa! - 3ite astea4 Si eu scot cteva paie verzi sau cine stie ce soi de urzici si le ntind. 8in nefericire, *ulpe, care, nu paraseste nici o clipa pe comandant, s-a ocupat pe timpuri cu botanica. 8e aceea se apropie cu un aer de cunoscator si apuca cu luare-aminte paiele. Eu, care stiu cu ce s-a ocupat *ulpe pe vremuri, sunt pregatit pentru orice ntrebare. - 2ai astea sunt graminee, camarade. Eu, surznd ngaduitor fata de ignoranta lui *ulpe, i arat obisnuitele noduri ale gramineelor. - *edeti asteaH - 'odurile asteaH e vad. - e vedeti cum suntH - &um suntH - 'u distingetiH 'u sunt foioase. - &ine nu sunt foioaseH - 'odurile. -EiH4 - 2ai cum eH4 #stea le deosebeste de graminee. Si l privesc dispretuitor. *ulpe se ncurca, se preface ca priveste staruitor nodurile si deodata se lumineaza. - #a4 da, da, da, da, da... *ezi dumneataH asa e domnule... 'u sunt foioase4...

Eu privesc n oc,i pe comandant, care rde. - #i vazut, *ulpeH #i vazut copilulH #poi catre mine, tainic. - 8ar tot mai stie *ulpe botanica. 'u se lasa *ulpe, nu se lasa... %%% #poi ncepem sa vorbim despre alte lucruri. Eu aduc discutia asupra entomologiei, cu care *ulpe nu s-a ocupat niciodata, si tin adevarate dizertatii. Se mai aduna si alti comandanti si ctiva cercetasi mai rasariti. .oti se minuneaza de stiinta mea si mi cer amanunte. - 2ai viespile cum le prinziH - *iespileH 6oarte simplu1 pun mna pe ele. .oti, admirativ, mirndu-se1 - 2e viespiH - 8aaa... Eu stiu cum sa le apuc... Eu li-s tata lor. - Si cum le apuciH - 8e cap. - 8e capH4 - 8aa... Si cnd vor sa ma ntepe, si nteapa capul si mor. #ici ramn cu gura cascata. 'u se asteptau la ntorsatura care a luat-o povestirea mea. Eu continui netulburat1 - Iar pe vipere le prind cu siretul de g,ete... c + - Si pe sobolani n batista... 'ici unul nu mai vorbeste. Eu las ierburile jos, ca sa pot gesticula mai n voie. - &u fluturii i mai greu, pentru ca disting usor culoarea rosie (ce legatura areH...). 8ar si pe ei i prind. 2rind si scorpioni, cu amoniac... 2e coropisnite le scot cu za,ar ars. 'u-ti poti nc,ipui admiratia tuturor. &omandantul nostru e nsa vanitos. M-a silit sa pregatesc o colectie a insectelor din tabara, pe care s-o arate vizitatorilor, mndrindu-se cu stiinta cercetaseasca. Eu i-am spus1 - 8omnule comandant, o colectie nu se face cu una cu doua... Si mi trebuie cutii mari... - as-ca faci tu si fara cutii... mi-a raspuns. Si atunci m-am multumit sa nfig gnganiile n niste ciuperci uriase, pe care le taiam felii-felii, ca sa fac economie. *eneau vizitatorii, admirau -tabara, stateau de vorba cu comandantul, cu cercetasii. &nd se pregateau sa plece, comandantul trimitea saRma c,eme. Ma scoteau anevoie din cort. - /ai, doctore, c-au venit vizitatorii... Eu vin bombanind, dar mi iau de departe o mutra severa de savant. - 3ite, domnii ar dori sa le arati colectia... - #,, fac indiferent, sunt numai niste biete ,imenoptere, coleoptere si lepidoptere prost conservate. Specii rare am eu acasa. &teva e-emplare din 'epa cinerare de toata frumusetea... 8omnii ma privesc, compatimindu-ma n gnd. &omandantul priveste mndru domnii. - #ti vazutH... cinerare4 7"