Sunteți pe pagina 1din 18

Matematica in biologie 2013 2014

Cursul 1
Recomandarea nr.2 a Consiliului National al Cercetarii din SUA, din anul
2010, specica urmatoarele:
Facultatile de biologie, chimie, farmacie, zica,matematica, medicina etc.
trebuie sa lucreze in colaborare pentru a gasi cai de integrare a matematicii,
zicii si chimiei in stiintele care se ocupa de studiul vietii, cat si metode pentru
a ncorpora exemple din aceste stiinte care sa oglindeasca caracterul emergent
al acestora in cursurile de chimie, zica sau matematica.
+ + + + +
1) Importanta matematicii pentru cunoasterea, intelegerea si controlul
unora dintre fenomenele si procesele importante din natur a.
2) Modelarea matematic a a unor procese biologice.
3) Probleme matematice de studiat.
4) Interpretarea rezultatelor; relevanta lor.
5) Bibliograe.
.1. Introducere.
Extraordinarele succese ale succesivelor si diverselor "revolutii" in zica,
chimie, biologie, industrie, agricultura, medicina etc. au p atruns n toate com-
partimentele vietii oamenilorsi inuenteaz a (mai mult sau mai putin , dar ni-
cidecum deloc !) viata ec aruia dintre noi. Ceea ce este mult mai putin clar este
factorul (cauza) care a f acut posibile, ntr-o crestere exponential a, aceste pro-
grese. Orice persoan a care a urmat o scoal a stie (sau cel putin are idee) c a
aceste succese, n cvasitotalitatea lor, nu ar fost posibil de obtinut f ar a apor-
tul (decisiv al) matematicii. Din acest motiv, dar nu numai, interesul societ atii
fat a de matematic a a crescut n mod continuu , drept dovad a pentru aceasta
ind faptul c a , pe lng a studiul acestei discipline din prima clas a a nv at amn-
tului primar si pn a n ultima clas a de liceu (deci la noi timp de doisprezece
ani ), este necesar a aprofundarea ei si n nv at amntul superior si nu doar la
facultati, socotite clasicedin acest punct de vedere, precum cele de matem-
atic a , zic a , chimie , geologie, constructii, toate facult atile din politehnic a si cele
cu prol economic , arhitectur a, dar si la unele specializari mai exotice cum ar
cele de agronomie, biologie ,biochimie,ecologie, geograe, sociologie etc..
Destul de ciudat este ns a faptul c a doar putini oameni nteleg cu adev arat
cum anume intervine matematica n cunoasterea si st apnirea naturii .
1
Dup a cum bine observa matematicianul suedez Ivar Ekeland:oamenii au
vrut dintotdeauna si nca mai vor ca fenomenele naturale (ndeosebi cele socotite
folositoare!) sa e permanente si sa aiba o regularitate, adica sa e , ntr-un
cuvant, previzibile .
Dar, asa cum remarcabil a sesizat (in [15]) Ian Stewart ,,drumul care urmeaza
a parcurs de la observarea comportamentului naturii pna la ob tinerea legilor
naturii nu este, de obicei, nici evident si nici nu trebuie, neaparat, sa e di-
rect . ntre comportarea pe care o observam a naturii si legile care o produc exista
o crevasa pe care spiritul uman o poate trece, n majoritatea cazurilor, numai
utiliznd matematica.
Istoria civilizatiei (cel putin tehnice) de tip occidental, civilizatie adoptat a
acum de majoritatea oamenilor, dovedeste, f ar a vreo posibilitate de t agad a, c a
intr-adev ar matematica este o cale extrem de ecace pentru intele umane de a
aborda studiul formelor, regularit atilor si al legilor naturii .

.2. Modele matematice


Matematica este o stiinta care exista in tot - in zica, in chimie, biologie,
medicina, limbaj etc., din nevoia, in principal, de modelare a unor fenomene.
ntreaga cunoastere stiintic a este bazat a pe schematizarea propriet atilor
p artilor sistemelor materiale sau de orice alta natur a, pn a la obtinerea unor
atribute ntre care se pot stabili relatii simple , prin care se urm areste obtinerea
unor legi generale. Aceast a schematizare se numeste modelare , iar schemele
obtinute se numesc modele .
Dictionarul explicativ al limbii romne deneste modelul, intr-o acceptiune
cat mai generala, ca ind un sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia
pot studiate, in principiu in mod indirect, proprieta tile si transformarile al-
tui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. Marele
dictionar de neologisme consider a c a modelul este un sistem ideal sau material
cu ajutorul caruia pot studiate, prin analogie, proprieta tile si transformarile
unui alt sistem mai complex sau schema teoretica elaborata n diferite stiin te
pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri.
O categorie importanta de modele o constituie modelele stiintice. Printre
cele mai importante modele stiintice sunt cele numite matematice.
ntr-o acceptiune general a specia de modele de tip matematic reprezint a
o categorie distincta a matematicii prin care se ntelege folosirea limbajului si
a simbolurilor matematice cu scopul de a realiza o reprezentare a elementelor
esentiale ale unui sistem (existent sau care a existat sau care urmeaz a a con-
struit) cu scopul de a permite cunoasterea sistemului respectiv ntr-o manier a
care s a faciliteze utilizarea acestuia.
Un model matematic al unui anumit fenomen sau obiect din lumea ncon-
jur atoare este o descriere aproximativ a a acestuia (i.e. a fenomenului sau a
obiectului) realizat a cu ajutorul notiunilor , obiectelor si simbolurilor matemat-
ice . Analiza modelului matematic cu ajutorul teoriilor si mijloacelor matem-
2
aticii permite p atrunderea n esenta fenomenului studiat . Modelarea matem-
atic a reprezint a un instrument , probabil cel mai puternic si uneori singurul , de
cunoa stere a lumii att la nivelul macro, ct si la cel micro. Totodat a ea permite
eviden tierea unor caracteristici noi ale fenomenului studiat , descoperirea unor
obiecte si procese noi precum si controlulasupra comportarii lor, fapt care
ne ajut a la aplicarea acestora la mbun at atirea vietii si la progresul civilizatiei
umane .
Pentru obtinerea unor modele matematice este ns a nevoie s a se realizeze
preliminar ,de exemplu n cadrul zicii teoretice sau experimentale , alte mod-
ele , specice fenomenelor zice . n acest scop este necesar a cunoasterea st arilor
mediilor zice n care au loc astfel de fenomene , respectiv caracteristicile de stare
cum ar , de exemplu , temperatura , presiunea , sarcina electric a , vscozitatea
etc.
Procesul de modelare matematic a presupune , n esent a, parcurgerea a patru
etape .
1) n prima etap a se selecteaz a m arimile (caracteristicile) fundamen-
tale care caracterizeaza fenomenul avut n vedere si se formuleaz a
legile care le conexeaz a . Aceast a etap a necesit a o bun a si (eventual) ampl a
cunoastere a faptelor legate de procesul respectiv si o n a decelare a relatiilor
(interconexiunilor) dintre ele . Aceast a etap a se nalizeaz a prin (de)scrierea n
termeni matematici a reprezent arilor calitative formulate privind conexiunile n-
tre obiectele modelului . De multe ori problemele matematice care apar pe baza
model arii matematice a unor fenomene diferite
(cel putin n aparent a) coincid , ceea ce constituie o anumit a proprietate de uni-
versalitate pe baza c areia se pun evident a clase mari de procese cum ar cele
oscilatorii , cele de difuzie sau cele stationare etc. Avnd n vedere aceast a carac-
teristic a asemenea probleme si notiuni matematice universale se pot considera
ca obiecte de sine st at atoare, abstractiz ari ale fenomenelor studiate.
2) n etapa a doua se studiaz a problema matematic a la care s-a ajuns
n urma procesului de modelare matematic a . Chestiunea fundamen-
tal a pentru acest moment o constituie rezovarea problemei directe , adic a
obtinerea ca rezultat al analizei modelului a datelor de iesire (care sunt deci
consecinte ale unui demers teoretic) n vederea unei compar ari ulterioare a
lor cu rezultatele observatiilor (experimentelor) asupra fenomenului studiat . n
aceast a etap a un rol decisiv l joac a aparatul matematic necesar pentru anal-
iza (studiul) modelului matematic ct si tehnica de calcul - mijloc impor-
tant (de multe ori indispensabil) pentru obtinerea informatiei cantitative de
iesire ca rezultat al rezolv arii unor probleme matematice care se dovedesc a
, n majoritatea cazurilor , complicate .
3) n etapa a treia se cerceteaz a dac a , n ipotezele f acute , modelul
asociat avut n studiu ndeplineste (satisface) criteriile practice , adic a
se r aspunde la ntrebarea dac a rezultatele obtinute pe baza deductiilor teoret-
ice din model concord a , n limitele de exactitate (precizie) admise, cu cele ale
observatiilor directe (experimentale) . Dac a modelul a fost complet denit (adic a
toti parametrii s ai au fost determinati) problema direct a a fost rezolvat a si se
trece la evaluarea erorii ceea ce nseamn a c a se m asoar a abaterile dintre rezul-
3
tatele obtinute pe baza consideratiilor teoretice si cele determinate din m asur a-
tori directe . n cazul n care abaterile constatate dep asesc marja de tolerant a
admis a pentru observatii modelul propus este invalidat . Este necesar a reexam-
inarea modelului zic , a ipotezelor f acute , a procesului de modelare matematic a
pentru a vedea dac a nu s-au f acut simplic ari (idealiz ari) prea mari (severe) etc.
Adesea , pentru a se putea face constructia unui model corect, unele dintre
caracteristicile sale r amn ,momentan , neprecizate (nederminate).Problemele n
care este necesar a determinarea unor anumite caracteristici (tr as aturi) (para-
metrice , functionale etc.) ale modelului asa ncat informatia furnizat a de acesta
s a e n concordant a , n limitele de tolerant a ale m asur atorilor , cu rezultatele
observatiilor directe efectuate asupra fenomenului se numesc inverse . Dac a se
ntmpl a ca pentru nici o alegere a caracteristicilor avute n vedere modelul s a
nu furnizeze date de iesire comparabile, n limitele de eroare admise pentru m a-
suratori , cu cele obtinute prin masuratori directe, atunci acesta se dovedeste ca
ind inacceptabil pentru studiul fenomenului respectiv .
Aplicarea criteriilor practicii n evaluarea modelelor matematice ne per-
mite s a tragem concluzii asupra plauzibilit atii (corectitudinii) ipotezelor care se
a a la fundamentul modelului (ipotetic) supus studiului .
4) n sfrsit , n etapa a patra , pe m asur a ce apar abateri ntre datele
de iesire ale modelului matematic si observatiile directe sau indirecte
asupra fenomenului studiat se raneaz a modelul pentru a obtine o
diminuare a lor ( a abaterilor) . Dar, la un moment, dat nu se mai poate face
nimic! Atunci cand ntre observatii si predictiile furnizate de model
apar diferente semnicative ce nu mai pot explicate de acesta se
abandoneaz a modelul si se trece la altul nou care s a e mai conving a-
tor dect cel vechi .
Pn a acum scenariul (procesul) descris mai sus s-a repetat ciclic , uneori
cu perioade de sute si chiar mii de ani . Exemplul cel mai cunoscut este cel al
sistemului solar care, la nceputurile umanit atii, a fost explicat prin diverse mi-
turi , apoi a ap arut modelul geocentric al lui Ptolomeu , urmat de cel heliocentric
al lui Copernic , completat de Kepler , Newton , Einstein etc. Pe baza modelelor
matematice ale sistemului solar, care la un moment dat nu mai functionau cum
trebuie, au fost descoperite planetele Neptun (n anul 1846 de c atre astronomul
francez Le Verrier) si Pluto (n anul 1930, de c atre un astronom american).
Teoria modelelor matematice ale fenomenelor biologice am putea-o numi
biologie matematic a . Ea ocup a o pozitie deosebit a att n matematic a ct si
n biologie , situndu-se de fapt la granita dintre cele dou a discipline. Biologia
matematic a este strns legat a cu biologia, ndeosebi n partea de constructie a
modelelor matematice. Ea este ns a si parte a matematicii, deoarece metodele de
studiu ale modelelor sunt de natura matematica . Printre metodele matematice
ale biologiei matematice se a a atat cele utilizate la crearea modelului ct si
cele folosite la studiul acestuia . Remarcabil este faptul c a mai multe clase de
fenomene biologice, dar si din alte domenii ale cunoasterii umane, pot descrise
de acelasi model matematic .
Istoric vorbind, biologia matematic a s-a n ascut la inceputul veacului al XIX-
lea, incepand cu lucrarea lui Malthus intitulata Eseu asupra principiului pop-
4
ulatiei, urmata de lucrarile matematicianului, totodata si biolog, belgian Ver-
hulst, a continuat cu studiile de genetica ale lui Mendel, cu lucrarile din dome-
niul aplicatiilor statisticii in biologie ale scolii engleze de matematica printre ai
carei reprezentanti de seama citam pe Sir Francis Galton (Natural Inheritance,
1889), R.Fisher si ajungand pana la importanta scoala matematica americana,
in domeniu, din perioada actuala.

3. Cateva modele matematice.


Dinamica populatiilor.
a) Modelul lui Malthus.
O veche si mereu actuala preocupare a oamenilor de stiinta, dar si a unora
dintre reprezentantii conducerilor diferitelor state, a constituit-o estimarea si
predictia evolutiei in timp a numarului de indivizi dintr-o anumita populatie,
inclusiv umana. Pe baza cunoasterii volumului acelei populatii se pot face di-
verse predictii in privinta organizarii acelui stat, a alocarii diferitelor resurse si
a asigurarii armoniei sociale sau a pastrarii echilibrului ecologic.
Inca din prima jumatate a veacului al XIX-lea s-au creat modele din ce in ce
mai complexe si mai ranate ale fenomenelor de dinamica populatiilor, o data
cu perfectionarea metodelor de investigare sociologica sau biologica, rezultatele
obtinute ind tot mai precise si descriind tot mai adecvat realitatea inconjura-
toare.
Inceputul, cum este si resc, s-a facut cu o situatie mai simpla, chiar "simpli-
cata" am putea spune: evolutia populatiei unei singure specii. Fie r(t) volumul
populatiei dintr-o anumita specie, intr-un anumit areal, care dispune de surse de
hrana suciente si nu este in competitie, pentru resursele de hrana, dar nici din
alte motive, nici cu o populatie alogena, dar nici in "interiorul" acelei populatii.
Pornind de la observarea atenta a evolutiei unei asemenea populatii s-a observat
ca, intr-un interval "mic" de timp [t, t + t], (t 0 "mic"), rata de crestere a
acelei populatii
r(t + t) r(t)
t
este proportionala cu volumul populatiei r(t). Deci exista / R astfel incat
r(t + t) r(t)
t
- /r(t).
Aproximatia devine din ce in ce mai acurata pe masura ce t 0 devine mai
mic. Trecand la limita cu t 0 obtinem
r
0
(t) = /r(t),
adica ecuatia diferentiala liniara, de ordinul intai,
r
0
= /r. (1.3.1)
5
Aceasta ecuatie diferentiala descrie acurat evolutia diferitelor culturi micro-
biene sau bacteriene. Ea a fost adoptata ca model matematic de evolutie si
pentru populatia umana de catre Malthus. In anumite perioade din evolutia
societatii umane, de exemplu intre anii 1700 - 1960, predictiile bazate pe acest
model matematic s-au dovedit corecte, dar exista si perioade in care predictiile
nu mai corespund cu realitatea.
b) Modelul lui Verhulst.
Din nevoia de a pune de acord predictiile modelului matematic cu datele
obtinute experimental, in anul 1837, matematicianul belgian Verhulst a propus
un model mai "realist" de crestere a populatiei, descris de ecuatia "logistica" :
r
0
= ar /r
2
, (1.3.2)
cu a, / constante strict pozitive.
Aparitia termenului cu semnul "minus" din membrul drept are drept scop
sa indice inuenta asupra volumului unei populatii a competitiei intre indivizii
din acea populatie pentru spatiu vital, hrana, dreptul la imperechere etc.
Pentru determinarea constantelor a si / se determina efectiv solutiile acestei
ecuatii (aceasta este o problema de matematica !) si din compararea acestor
solutii cu o serie de date obtinute experimental se estimeaza parametrii a si /.
c) Modelul Lotka - Volterra.
Modele matematice si mai realiste trebuie sa puna in evidenta "interac-
tiunea" intre diferite specii. De exemplu, in cazul interactiunii a doua specii,
una ind considerata "prada" si avand volumul r
1
(t), iar alta considerata drept
"pradator" si avand volumul r
2
(t) se obtine sistemul de ecuatii diferentiale,
atribuit matematicienilor Lotka si Volterra, urmator:

dx1
dt
= ar
1
/r
1
r
2
dx2
dt
= cr
1
+ dr
1
r
2
, (1.3.3)
unde a, /, c , d sunt constante strict pozitive care se determina experimental.
Exista aplicatii importante ale ecuatiilor diferentiale si cu derivate partiale
si in chimie, economie, sociologie etc.
d) Dezintegrarea substantelor radioactive. Datarea cu carbon ra-
dioactiv.
Una dintre legile fundamentale ale dezintegrarii substantelor radioactive,
asociata cu numele lui Rutherford, stabileste ca: itc.a dc dc.i:tcqrarc (inteleasa
ca numarul de atomi, din substanta radioactiva, dezintegrati in unitatea de
timp) c:tc jrojortio:a|a cn ca:titatca tota|a dc :n/:ta:ta (adica numarul total
de atomi) cri:tc:ta |a :o:c:tn| rc:jccti. In foarte multe situatii ne intere-
seaza, in primul rand, evolutia in timp a cantitatii dintr-o anumita substanta
radioactiva.
Sa vedem cum "suna" varianta "diferential a" a legii lui Rutherford.Pentru
aceasta sa notam cu r(t) cantitatea de substanta radioactiva la momentul t 0.
Atunci, pentru un t 0 sucient de mic, are loc relatia:
r(t + t) r(t)
t
= /r(t) + o(t, t),
6
unde o(t, t) 0, daca t 0, iar / R este o constant a specic a substantei
radioactive in chestiune. Intrucat, prin dezintegrare, cantitatea de substanta
radioactiva descreste cu trecerea timpului constanta / trebuie sa e < 0. Trecand
la limita in relatia de mai sus obtinem ecuatia diferentiala:
r
0
(t) = /r(t) (1.3.4)
Prin urmare, din punct de vedere matematic, dinamica unei populatii si
dezintegrarea radioactiva se desfasoara dupa acelasi tipar. Ulterior vom vedea
cum se aplica legea lui Rutherford, prin intermediul ecuatiei diferentiale (1.3.4),
la metoda datarii cu carbon radioactiv.

Pe parcurs vor prezentate si alte aplicatii ale matematicii in biologie. Citi-


torul interesat poate gasi o multitudine de alte aplicatii, unele chiar foarte com-
plexe, in lucrarea [6].
.4. Cateva fapte matematice
Vom presupune cunoscute conceptele de multime si de functie. Aces-
tea sunt notiuni matematice extrem de generale si deci cu o arie de acoperire
vasta.Tocmai acest lucru le face extrem de importante! Oricum, ne reamintim
ca "obiectele" dintr-o multime se numesc elementele acelei multimi. Multimile
se noteaza, de obicei, cu litere mari din alfabetul latin: A, B, C,...,iar elementele
(unei multimi) sunt desemnate prin intermediul literelor mici din acelasi alfa-
bet (, indeobste de la sfarsitul acestuia) : r, j, ., ....Faptul ca r este element al
multimii A este desemnat, in scris, prin:
r A.
Formula r se citeste astfel: r este element al lui sau r apartine lui
.
Semnul aminteste de litera - (epsilon) care reprezinta c-ul din alfabetul
grecesc si cum cuvantul c|c:c:t incepe cu c intelegeti de ce s-a adoptat respec-
tivul simbol pentru apartenenta unui anumit obiect la o multime.
Printre multimi se distinge una mai speciala si anume multimea fara niciun
element numita,in matematica,multimea vida. Pentru aceasta multime exista o
notatie speciala, (cam) universal adoptata, si anume :?.
Multimile "se dau", de obicei, e enumerandu-le (numindu-le) explicit toate
elementele, e cu ajutorul unei proprietati pe care o au :n:ai elementele acelei
multimi. In acest fel un mod de a descrie multimea vida este urmatorul:
Multimea studentilor din anul I, grupa ...,sectia de Biologie (sau de Biochimie
sau de Ecologie, dupa caz) de la Facultatea de Biologie, care stiu sa demonstreze
ca FALSUL implica orice. De exemplu,"admitand ca 2+2=5 sa deduca faptul
ca Papa (de la Roma) este colegul lor de grupa !"
7
Trecand la lucruri "serioase" sa retinem urmatoarele :n|ti:i importante
(de numere):
a) multimea numerelor naturale notata
N:= 0, 1, 2, 3, ....;
b) multimea numerelor intregi notata
Z:= ..., 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3, ....;
(in germana .a/|c: inseamna numar).
c) multimea numerelor rationale notata
Q:=
m
n
[ : Z, n N0;
d) multimea numerelor reale notata R.
Cateva exemple de numere reale: 0, 1,
_
2, c = lim
n!1
(1 + 1,:)
n
, , ... .
e) multimea numerelor complexe notata
C:= a +ib [ a, b R,
unde i este un "simbol" cu proprietatea
i
2
= 1.
Admitem ca ind cunoscute operatiile naturale de adunare (notata +) si inmultire
(desemnata prin ) cu toate tipurile de numere mentionate mai sus.
Inversa operatiei de adunare se numeste scadere, iar a celei de inmultire,
cand are sens, este cunoscuta drept impartire.
Este deosebit de util sa ne aducem aminte ca (Z, +, ) este un exemplu de
i:c|, iar (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt corjnri.
In aceasta ordine de idei este util sa evidentiem, despre tripletul (R, +, ),
urmatoarele fapte :
1) adn:arca este o operatie interna pe multimea numerelor reale, adica
suma a doua numere reale este (totdeauna !) tot un numar real; prin urmare
+ :RRR ;
2) adn:arca este asociativa, adica
\x, y, z R= (x +y) +z = x + (y +z) ;
3) adn:arca este comutativa, adica
\x, y R= x +y = y +x ;
4) exista un numar real (special!) notat 0 (zero) astfel incat
x +0 = 0 +x, \x R ;
8
5) \ r R r
0
(= r) R astfel incat
x +x
0
= x
0
+x = 0;
6) i::n|tirca este o operatie interna pe multimea numerelor reale, adica
produsul a doua numere reale este (totdeauna !) tot un numar real; prin urmare
:RRR ;
7) i::n|tirca este asociativa, adica
\`, j R si \ r R= (x) = ()x ;
8) i::n|tirca este distributiva fata de adunare (in varianta I), adica
\` R si \ x, y R= (x +y) = x +y ;
9) i::n|tirca este distributiva fata de adunare (in varianta II), adica
\`, j R si \ x R= (+j)x = x+jx ;
10) exista un alt numar real (special!) notat 1 (unu) astfel incat:
1 x = x, \x R.
Proprietatile 1) 5) ne spun ca (R, +) este un grup comutativ, pe cand
proprietatile 6), 7), 10) reecta caracteristicile fundamentale ale operatiei de
inmultire, iar proprietatile 8) si 9) stabilesc relatii intre operatiile de adunare si
inmultire.

Daca A si B sunt doua multimi atunci se pot deni:


i) rcn:in:ca lor
A' B := x [ x A sau x B ;
ii) i:tcr:cctia lor
A B := x [ x A si x B;
iii) jrodn:n| lor cartc.ia:
AB := (a, b) [ a A, b B.
Sa retinem ca daca (a, b) AB si (c, d) AB avem (prin denitie !)
(a, b) := (c, d)
daca si numai daca a = c si b = d.
Prin urmare este posibil ca (a, b) ,= (b, a). Asadar (a, b) este o pereche or-
donata in care conteaza care element este primul si care este pe locul al doilea.
Deoarece
a, b = b, a,
9
pentru orice a, b, nu vom confunda (a, b) (care este o pereche ordonata) cu
a, b (care este o multime).
Daca A
1
, ..., A
n
sunt : (: N0 :=N

) multimi se deneste, analog ca


mai sus
A
1
... A
n
:= (a
1
, ..., a
n
) [ a
1
A
1
, ..., a
n
A
n
.
In cazul : N0 si A
1
= ... = A
n
= A in loc de A... A
| {z }
n factori
se noteaza,
mai simplu, A
n
.
Multimile pot nite sau innite. O multime A este nita daca exista
: N si elementele a
1
, ..., a
n
(cu a
i
,= a
j
, \i ,= ,, 1 _ i, , _ : ) astfel incat
A = a
1
, ..., a
n
.
In acest caz : reprezinta cardinalul (nit ! al) multimii A. Cardinalul
multimii A se (mai) noteaza [A[ .

Exercitiul 1.4.1.
1) [?[ = 0;
2) [A[ = 0 = A = ?;
3) [AB[ = [A[ [B[ ;
4) [A
1
... A
n
[ = [A
1
[ ... [A
n
[ ;
5) [A
1
' A
2
[ = [A
1
[ +[A
2
[ [A
1
A
2
[ .
Daca A si B sunt doua multimi vom nota:
T(A, B) := ) : A B [) este functie.
Evident ca prezinta interes doar situatia in care ambele multimi A si B sunt
nevide (de ce ?).
Pentru orice multime A notam cu 1
A
: A A aplicatia identica denita
prin
1
A
(r) = r, \r A.
Exercitiul 1.4.2. Aratati ca [T(A, B)[ = [B[
jAj
.
Datorita relatiei anterioare se obisnuieste sa se noteze T(A, B) = B
A
.
Asadar

B
A

= [B[
jAj
.
Daca A
f
B si B
g
C sunt doua functii vom nota cu q ) compunerea celor
doua functii, denita prin:
(q ))(r) := q()(r)), r A.
Pentru o mai mare claritate in descrierea compunerii se utilizeaza diagrama:
A
f
B
| q
C
.
10
O functie A
f
B se numeste injectiva daca (si numai daca)
\r, j A, r ,= j == )(r) ,= )(j).
Daca A si B sunt doua multimi vom nota:
I(A, B) := ) : A B [) este functie injectiva.
O functie A
f
B se numeste surjectiva daca (si numai daca)
\j B r A astfel incat )(r) = j.
Daca A si B sunt doua multimi vom nota:
S(A, B) := ) : A B [) este functie surjectiva.
O functie A
f
B se numeste bijectiva daca (si numai daca) este (simultan)
si injectiva si surjectiva.
Cu alte cuvinte o functie A
f
B este bijectiva daca (si numai daca)
\j B ! r A astfel incat )(r) = j.
Daca A si B sunt doua multimi vom nota:
B(A, B) := ) : A B [) este functie bijectiva.
Exercitiul 1.4.3.(In cele ce urmeaza vom presupune ca A si B sunt doua
multimi nite).
1) I(A, B) ,= ? = [A[ _ [B[ ;
2) S(A, B) ,= ? = [A[ _ [B[ ;
3) B(A, B) ,= ? = [A[ = [B[ ;
4) [I(A, B)[ = /
jAj
jBj
(aranjamente de [B[ luate cate [A[ );
5) [B(A, B)[ = [A[! = [B[!.
Observatie. i) Daca ) S(A, B) atunci pentru orice j B ecuatia
)(r) = j
are (sigur!) solutie r A.
ii) Daca ) I(A, B) atunci pentru j B ecuatia
)(r) = j
are cel mult o solutie r A (este posibil sa nu aiba nicio solutie !).
iii) Daca ) B(A, B) atunci pentru orice j B ecuatia
)(r) = j
11
are exact o singura solutie r A.
O functie A
f
B se numeste inversabila daca (si numai daca) exista o alta
functie B
g
A astfel incat q ) = 1
A
si ) q = 1
B
.
Remarca. Daca ) : A B este o functie inversabila atunci exista exact
o singura functie q : B A astfel incat q ) = 1
A
si ) q = 1
B
.
Aceasta unica functie q se numeste inversa lui ) si se noteaza cu )
1
.
Asadar, in cazul in care ) : A B este o functie inversabila, vom avea:
)
1
) = 1
A
si ) )
1
= 1
B
.
Teorema 1.4.1.
Functia A
f
B este inversabila daca (si numai daca) este bijectiva.
Observatia 1.4.2.
Daca ) : A B este o functie inversabila atunci \j B ecuatia
)(r) = j
are solutie unica data (explicit !) de r = q(j).
Remarca 1.4.3.
1) Este mult mai simplu sa se demonstreze ca o functie este bijectiva decat
sa se verice direct inversabilitatea acesteia !
2) Foarte multe probleme de matematica (,dar nicidecum toate,) se reduc,
in esenta, la rezolvarea unor ecuatii de forma
)(r) = j,
unde ) : A B este o functie data (deci cunoscuta), iar termenul liber j B
este, de asemenea, tot cunoscut. Trebuie determinata/e necunoscuta/ele r A
care verica ecuatia de mai sus.
Daca functia ) este bijectiva atunci ecuatia considerata are solutie si, in
plus, aceasta solutie este si unica. Construirea efectiva a solutiei este o alta
problema. Daca se cunoaste si inversa lui ) atunci solutia este data (explicit si
efectiv !) de:
r = )
1
(j).
Atragem atentia asupra naturii deosebite a conceptului de existenta a unui
anumit obiect care, in matematica, este esential dar nu trebuie confundat cu
acela de construire efectiva a respectivului obiect.
Multe dintre problemele de matematica sunt de fapt transpuneri in limba-
jul matematic ale unor fenomene, procese, obiecte etc. din natura. Deoarece
cunoasterea realitatii este doar aproximativa, prin operatia de "transpunere" nu
se ajunge la o "copie exacta" a fenomenului real, ci la una mai mult sau mai
putin dela. Modelele zice, biologice, economice sau de orice alta natura ale
fenomenelor reale sunt doar oglindiri realizate de intelectul uman si ele devin re-
ectari din ce in ce mai exacte ale realitatii pe masura ce cunoasterea evolueaza
si instrumentele cu care aceasta se realizeaza se perfectioneaza.
12
Prin urmare este posibil ca in procesul de "traducere" a modelului fenomenu-
lui real intr-un model matematic sa se piarda anumite trasaturi sau chiar parti
ale primului (fenomenului, obiectului, procesului real). Asadar este foarte proba-
bil ca noi sa incercam sa descoperim (cercetam, evidentiem,studiem etc.) marimi,
caracteristici, trasaturi, moduri de functionare etc. ale fenomenului real, pe care
(i) le intuim, dar care de fapt nu se mai regasesc si in modelul matematic. Din
aceasta cauza trebuie sa m extrem de atenti cu statutul existential al obiectelor
("matematice") pe care vrem sa le studiem. De multe ori acestea sunt si raman
pentru vecie simple himere !
Istoria stiintei ne arata ca trebuie demonstrata, mai intai, existenta unui
anumit obiect (matematic) si abia apoi, daca cumva demonstratia nu este si
constructiva se trece, in caz de nevoie si in limita posibilului, la constructia
efectiva a mult doritului obiect. Sunt situatii in care trebuie sa ne multumim
cu aproximatii ale solutiei. Cel mai adesea, din punct de vedere practic, nici
nu ne trebuie mai mult. In plus, nu putine sunt situatiile in care, desi reusim sa
obtinem solutia matematica exacta a unei probleme, in cazul in care va trebui
sa "operam" practic cu aceasta solutie sa e necesara "trunchierea" sa intrucat
nu avem nicio posibilitate efectiva de utilizare a "rezultatului" matematic care
poate reprezenta o "entitate" ideala spre care "tind" situatiile reale.
In fapt, lumea reala este facuta in asa fel incat sa "functioneze" daca abaterile
"componentelor" sale fata de anumite etaloane ideale nu sunt mari sau, mai bine
zis, sunt sucient de mici.

.5. Reprezentarea geometrica a numerelor reale


Sa consideram o dreapta d pe care alegem, in mod arbitrar, dar apoi il
consideram ca ind xat, un anumit punct. Vom numi acest punct "distins"
origine si-l vom desemna prin O. Punctul respectiv va imparti dreapta d in
doua semidrepte. Pe una dintre cele doua semidrepte vom alege un punct ,
distinct de O, si vom considera ca directia de la O la este cea pozitiva.
Traditional, daca reprezentarea concreta a dreptei d este orizontala, se alege
pe semidreapta din partea dreapta a observatorului, si deci sensul pozitiv va
orientat spre dreapta. Daca pe cealalta semidreapta se alege un punct
0
,
distinct de originea O, atunci directia de la O inspre
0
se va numi negativa.
Prin urmare, in cazul unei reprezentari traditionale, sensul negativ va orientat
spre stanga. Fara nicio micsorare a generalitatii se poate admite ca segmentele
O si O
0
au aceeasi lungime.
Vom considera segmentul O ca unitate de masura pe dreapta d. Atunci
oricarui numar real strict pozitiv r ii corespunde un unic punct
x
d, situat
pe semidreapta pozitiva ce contine punctul "a|c:" , astfel incat O
x
= r O.
In mod analog, pentru orice numar r R, r < 0, exista un unic punct
0
x

d, situat pe semidreapta negativa ce contine punctul "a|c:"
0
, astfel incat
O
0
x
= r O
0
. Punctul
x
se numeste imaginea numarului real r. Convenim
ca numarului 0 sa-i corespunda chiar originea O.
13
Reciproc, oricarui punct ' situat pe dreapta d i se asociaza, in mod unic,
un numar real r R astfel incat O' = r O. Acest unic numar real r se
numeste abscisa punctului '. Evident ca originea O are abscisa 0.
Asadar aplicatia
R r
x
d
este o bijectie, numita bijectia lui R. Descartes.
Marea realizare a lui Descartes a fost de fapt stabilirea unei bijectii intre
punctele unui plan si multimea
R
2
= R R = r = (r
1
, r
2
) [r
1
R, r
2
R
a perechilor ordonate de numere reale.
Intr-un plan se considera doua drepte perpendiculare care se intersecteaza
in punctul O.Pe ecare dintre cele doua drepte alegem un sens pozitiv. Tra-
ditional se noteaza axa orizontala, numita si axa absciselor, prin Or, iar axa
verticala, numita si axa ordonatelor, prin Oj. Pe ecare dintre cele doua axe de
coordonate, mai precis pe partea lor "pozitiva", se alege o unitate de masura,
deci un punct pe axa Or (distinct de originea O) si un punct 1 pe axa Oj
(distinct de originea O). Tot in mod traditional se admite ca segmentele O
si O1 au aceeasi lungime (strict pozitiva !). Dar, din punct de vedere logic,
aceasta restrictie nu este obligatorie. Daca (a, /) R
2
atunci se reprezinta geo-
metric numarul a pe axa absciselor si se obtine un punct . Apoi se reprezinta
geometric si numarul / pe axa ordonatelor si se obtine un punct 1. Prin punctul
se duce o paralela la axa Oj, iar prin punctul 1 se traseaza o paralela la axa
Or. Cele doua paralele se intersecteaza intr-un singur punct '
(a;b)
din planul
care se va numi imaginea perechii (a, /). Este clar ca daca proiectam punctul
'
(a;b)
pe cele doua axe de coordonate obtinem punctul de abscisa a, pe axa
Or, si punctul 1, de ordonata /, pe axa Oj. Asadar aplicatia
R
2
(a, /) '
(a;b)

se dovedeste a bijectiva.
Pentru un punct ' numerele reale a, / (unic determinate !) pentru care
' = '
(a;b)
se numesc coordonatele punctului. Mai precis a este abscisa, iar
/ este ordonata punctului. Se spune ca ' este punctul de coordonate (a, /).
Evident originea O are coordonatele (0, 0).
Inca din antichitate s-au utilizat metode si mijloace geometrice pentru tratarea
unor probleme de aritmetica, iar apoi de algebra. Inventarea coordonatelor
carteziene de catre Descartes (Cartesius reprezinta varianta latinizata a nu-
melui lui Descartes) a revolutionat matematica permitand, pentru prima data
in istorie, stabilirea unei relatii puternice intre geometrie si algebra, in fapt
algebrizarea geometriei. Prin utilizarea coordonatelor carteziene formelor geo-
metrice, de exemplu curbelor, li se asociaza ecuatii algebrice. In loc sa ma-
nipulam forme geometrice, ceea ce este de multe ori complicat, va sucient
sa "manevram" forme algebrice, adica ecuatii algebrice care utilizeaza coordo-
natele punctelor care se aa pe acele forme geometrice.
14
De exemplu, pentru a descrie cercul din planul cu centrul in originea O si
de raza 2, se poate folosi ecuatia:
r
2
+ j
2
= 2
2
,
ceea ce inseamna ca acel cerc reprezinta multimea punctelor din planul ale
caror coordonate r si j satisfac respectiva ecuatie.
Se poate generaliza metoda si la cazul spatiului tri-dimensional. In acest
caz pentru a preciza pozitia unui punct din spatiu se folosesc trei coordonate
carteziene care sunt date de distantele, cu semn, la trei plane perpendiculare
doua cate doua si care trec prin originea O a spatiului. Doua dintre cele
trei plane se intersecteaza dupa axa absciselor Or, alte doua dupa axa ordo-
natelor Oj, iar celelalte doua dupa axa cotelor O.. Folosind teorema celor trei
perpendiculare se constata imediat faptul ca coordonatele carteziene asociate
unui punct din spatiu nu sunt altceva decat coordonatele proiectiilor punctului
15
pe cele trei axe de coordonate.
Generalizarea "maxima" se obtine daca se realizeaza "specicarea" unui
punct oarecare dintr-un spatiu de dimensine : prin intermediul coordo:atc|or
sale carteziene, adica a distantelor cu semn la : hiperplane xate din spatiul
respectiv care sunt mutual perpendiculare.
Este evident ca in cazul unor dimensiuni strict mai mari decat trei nu mai
poate vorba de vreo posibilitate de vizualizare a obiectelor geometrice dar, in
schimb, nu prezinta absolut nicio dicultate sa lucram cu obiecte algebrice de
forma:
R
n
= R R ... R
| {z }
n factori
= (r
1
, ..., r
n
) [r
1
R, ..., r
n
R,
adica sistemele (seturile) ordonate formate cu cate : numere reale. Un
asemenea sistem ordonat format din : numere reale se mai numeste si :uplu.
Vom considera ca doua :upluri r = (r
1
, ..., r
n
), j = (j
1
, ..., j
n
) R
n
sunt
egale daca si numai daca:
r
1
= j
1
, ..., r
n
= j
n
.
Spatiul R
n
se poate inzestra, in mod natural, cu doua operatii (legi de com-
pozitie binare):
i) una interna, notata cu +,
+ : R
n
R
n
R
n
,
numita adunare si denita astfel:
(r
1
, ..., r
n
) + (j
1
, ..., j
n
) := (r
1
+ j
1
, ..., r
n
+ j
n
),
16
\r = (r
1
, ..., r
n
), j = (j
1
, ..., j
n
) R
n
si
ii) o alta externa, notata cu ,
: R R
n
R
n
, (`, r) ` r = `r,
numita inmultire cu scalari denita dupa cum urmeaza:
` (r
1
, ..., r
n
) := (`r
1
, ..., `r
n
),
\` R si \(r
1
, ..., r
n
) R
n
.
Inzestrat cu adunarea denita mai sus R
n
devine un grup comutativ, adica:
1) (r + j) + . = r + (j + .), \r, j, . R
n
(asociativitate);
2) r + j = j + r, \r, j R
n
(comutativitate);
3) exista element neutru 0
R
n = 0 = (0, ..., 0) R
n
astfel incat
r + 0 = 0 + r = r, \r R
n
;
4) \r R
n
r
0
= r = (r
1
, ..., r
n
) R
n
asa incat
r + r
0
= r
0
+ r = 0.
In raport cu operatia de inmultire cu scalari sunt vericate proprietatile:
1) `(r + j) = `r + `j, \ ` R, \ r, j R
n
;
2) (` + j)r = `r + jr, \ `, j R, \ r R
n
;
3) `(jr) = (`j)r, \ `, j R, \ r R
n
;
4) 1 r = r, \ r R
n
.
Observatie. Toate cele patru proprietati ale adunarii vectoriale (pe R
n
),
cat si cele patru proprietati ale inmultirii cu scalari se demonstreaza (veri-
ca) !

Mai concentrat, proprietatile de mai sus ale lui R


n
se exprima prin locu-
tiunea: tripletul (R
n
, +, ) este un spatiu vectorial real.
Partea interesanta a lucrurilor este ca acest concept se generalizeaza obtinandu-
se notiunea de spatiu vectorial abstract peste un anumit corp de scalari.
Marea forta a matematicii consta si in aceasta generalitate extrema care
permite eliberarea conceptelor de tot ce constituie un balast inutil si punerea in
evidenta doar a ceea ce este esential.
17
Bibliograe
Matematica in biologie
1) Armeanu, I., Petrehus, V. - Probabilitati si statistica aplicate in biologie,
Editura Matrix Rom, 2006.
2) Bavrin, I.- Introducere in matematica pentru biochimisti, FizMatLit, 2003
(in limba rusa).
3) Fomin, S.V., Berkinblit, M.B. - Probleme matematice in biologie (e-
book,in limba rusa).
4) Malthus, R. (traducere de Victor Vasiloiu si Elena Angelescu)- Eseu
asupra principiului populatiei. Bucuresti, Editura stiintic a, 1992.
5) Manita, A.D.- Teoria probabilitatilor si statistica matematica (e-book,in
limba rusa).
6) Murray, J.D., Mathematical biology, Springer Verlag, 1993.
7) Odum H.T., System Ecology, New York: Wiley. 1983.
8) Otto, S., Day, T.- A Biologists Guide to Mathematical Modeling in Ecol-
ogy and Evolution, Princeton University Press, 2007.
9) Pielou E.C., An introduction to mathematical ecology, Wiley-Interscience
1969.
10) Rashevsky, N., Mathematical principles in biology and their applications,
Springeld. Charles. C. Thomas Publisher, 1963.
11) Riznicenko, G.I.- Modele matematice in biologie, Editura RHD, 2002
(e-book,in limba rusa).
12) Samboan, G., Dumitrescu M.- Elemente de matematica pentru biologi,
Editura Universitatii din Bucuresti, 1984.
13) Sontag, Ed. - Lecture Notes in Mathematical Biology, Rutgers Univer-
sity,2006.
14) Stanasila, O. - Matematici speciale,Editura All, 2001.
15) Stewart, Ian - Numerele naturii, Editura Humanitas, 1999.
16) Stewart, Ian - Imblanzirea innitului, Editura Humanitas, 2011.
17) Volterra,V., Lecons sur la Theorie Mathematique de la Vie, Paris, 1931
(versiunea in limba rusa, Volterra,V., Teoria matematica a luptei pentru exis-
tenta, Editura Nauka, 1976).
18) Waterman, M. - Applications of Combinatorics to Molecular Biology,
Elsevier Science B.V., 1995.
19) Descartes, R. - Geometria , Leiden (1649).
20) Axler, S. - Linear Algebra Done Right , Editura Springer, 1997.
21) Heeron, J. - Linear algebra (e-book).
18