Sunteți pe pagina 1din 2

Vastul poem al "Iliadei", atribuit lui Homer, este una dintre cele mai vechi opere literare ale

civilizatiei grecesti care ne-au ramas in totalitate din mostenirea Antichitatii. Evenimentele cuprinse in Iliada se polarizeaza, catre doua centre de gravitate: izbucnirea de orgoliu provocata de Agamemnon si ura fata de Hector. Mania lui Ahile fata de Agamemnon are drept consecinta inevitabila reculul aheilor in fata ofensivei conduse de Hector. De aici, porneste un grup de evenimente solidare intre ele. Ofensiva troiana nu poate fi oprita decat prin interventia lui Patrocle si aceasta coincide cu moartea eroului, ucis de Hector. Alte evenimente incep sa se desfasoare insa se pune in lumina razbunarea uciderii prin ucidere. Intreg orizontul Iliadei sta sub semnul vointei nestirbite a lui Zeus ( Si-mplinita fu voia lui Zeus ), al carei corolar se afla in consensul celorlalti zei cu privire la trupul neinsufletit al lui Hector ( Zeus raspunse zeitei:/ Hero, fa bine si fi pe zei asa tare pornita./Drept e ca nu sunt aceia de-o teap-amandoi, dar si Hector/Drag ne-a fost noua, mai drag decat oricare altul in Troia,/Mie incai mi-era scump, ca nu m-a lipsit de prinoase/Dragi si altaru-ncarcat imi era cu tot felul de bunuri/Si de fripturi si de vin, care noua ne sunt cuvenite./Totusi eu nu ma-nvoiesc in taina sa-i smulgem lui Hector ). Povestea cetatii Troia - numita si Ilion sau Ilium - incepe la nunta lui Peleu, unde au fost invitati toti zeii Olimpului, mai putin Eris, zeita vrajbei. Infuriata peste masura, aceasta da portile la o parte si arunca un mar de aur, zicand doar: "celei mai frumoase". A doua zi, lupta pentru acest titlu se da intre Hera (sotia si sora lui Zeus, vesnica aparatoare a femeilor casatorite), Atena (dura zeita a intelepciunii) si Afrodita (suava zeita a frumusetii). Nici macar Zeus nu a indraznit sa jurizeze competitia. Tot greul a picat pe tanarul Paris. Fiecare zeita a promis cate ceva nechibzuitului muritor si, faptul ca Afrodita i-a promis-o pe Elena, sotia lui Menelau, care era de o frumusete nemaiintalnita, l-a manat sa-i dea marul de aur zeitei frumusetii. Si Paris o va avea pe Elena, dar cu ce consecinte? Troia va piere, doar renumele va supravietui zidurilor si comorilor ingropate de negura timpului, moartea tuturor fratilor sai, inclusiv a sa, transformarea unui camp altadata inverzit in unul udat zilnic de sange troian si de sange grecesc, moartea atator eroi ahei, printre care: Ahile, Aiax, Patroclos, Nestor, Ulise si multi altii. Paris o fura pe Elena si avutiile ei si se intoarce in Troia. Menelau, sotul celei furate, il starneste la lupta pe fratele sau, Agammemnon, care la randul sau cauta un pretext pentru a ataca Ilionul. De indata ce au ajuns pe plaja troiana, s-a observat ca razboiul nu era doar intre muritori, ci si intre zei. Fiecare zeu apara, proteja si incuraja pe adoratul sau, pana cand Zeus le-a poruncit sa nu se mai amestece in razboi. Atena, incurajata de Hera cea sireata, a incalcat impreuna cu mama sa aceasta porunca. Hera l-a adormit pe Zeus, iar astfel cele doua zeite au inceput sa isi apere iar protejatii. Infuriat, insusi Poseidon iese din apele sale reci si ii incurajeaza pe muritori si chiar lupta alaturi de ei. Intr-un razboi in care muritorii ranesc zeii, in care toti cei implicati cunosc doar doua planuri - cel al razboiului si cel al durerii cauzate de acesta -, doar destinul ramane indiferent si stabil. In Iliada se disting conflictul intre pamanteni si conflictul intre zei, si, unindu-se, reusesc sa declanseze razboiul troian, nenorocire ce avea sa ramana in istorie pana in zilele noastre. Pe Olimp doar Zeus nu dormea dintre toi zeii i i se infaieaz n vis lui Agamemnon i i spune s porneasc cu grecii o lupt mpotriva troienilor (Toti peste noapte dormeau si zeii ceilalti si ostenii/Razboitorii din car, numai Zeus n-avea parte de tihna/Somnului). Cnd Agamemnon se trezete pornete lupta, dar Hera temndu-se, o trimite pe Atena pentru a o opri. Ajuns n tabra grecilor se duce la Ulise i i porunci s-i mpiedice pe greci s prseasc lupta.Ulise i ndeamn pe greci s nu ridice asediul cetii, cci dac se vor ntoarce n patrie fr s cucereasc Troia, vor fi considerai lai, dar btrnul Nestor l e vorbete i i ndeamn s lupte, aa c otenii, condui de comandantul lor pornir spre cmpul de lupt. Cu toii tim c Iliada ne vorbete n mare parte despre rzboiul troian, dar rezumndu-se la personaje, l pune n lumin pe Ahile, rzboinicul cunoscut att pentru fora s, ct i pentru faptul c el nu lupt dect pentru propiul renume, nesupunndu-se niciunui rege. Cum ntr-un rzboi nu putem vorbi de o singur personalitate, se pune n eviden, pe lng muli alii, i Agamemnon, regele Micenei. Chiar dac aparent reaciile lui Ahile la anumite fapte petrecute de-a lungul timpului nu sunt gndite sau poate exagerate, este evident c Agamemnon l-a tratat nedrept. Se tie, deci, c regele micenian era mnios din fire. Cum altfel ar fi putut fi interpretat faptul c Agamemnon refuz n repetate rnduri s renune la fiica preotului Chryses pentru a o lua drept slug (S nu mai dau peste tine, btrne, pe-aici, la corbii,/Fie acum zbovind, fie iari venind, alt dat,/Ca nu cumva nici cununia zeiasc, nici sceptrul zadarnic/S nu-i rmn! Pe ea nu i-o dau mai degrab pe dnsa/ O s-o ajung n Argos, la mine, departe de ar), n timp ce soldaii si mor de cium (Molima rea a strnit prin otire, pierind multe neamuri)? Pentru a nruti situaia, ori pentru a uri mai tare chipul tiranic al lui Agamemnon, amintim faptul c el de multe ori se dovedete a fi un comandant incompetent i iresponsabil. Incompetena sa iese n eviden prin decizia sa

de a testa loialitatea soldailor si, spunndu-le s se ntoarc acas (Hai s fugim cu corbii cu tot n iubita-ne ar). Asta, bineneles, provoac o mas de exoduri de vase care se opresc numai la interveia forelor zeiei Atena i a lui Odiseu (Nu-i mai oprete nimica, nval vor da la corbii). Actiunea epopeii isi desfasoara firul cand precipitat, cu infruntari dramatice, cand molcom cu amanari intentionat provocate de povestitor. Personajele sale sunt numeroase si sunt surprinse intr-un anume moment al evolutiei lor fara a interveni mari transformari in comportamentul lor. Ulise este rege al insulei Ithaca recunsocut pentru inteligenta sa, simbol al istetimii care invinge acolo unde forta fizica este neputincioasa. La insemnurile sale, aheii construiesc celebrul Cal de lemn cu care reusesc sa-i amageasca pe asediati. Troienii darama portile cetatii pentru a transporta calul de lemn in care erau ascunsi soldati dusmani si isi grabesc astfel singuri sfarsitul. Peripetiile lui Ulise pe drumul de intorcere constituie Odiseea. Vestit pentru mintea sa istea i pentru prudena i vorbele frumoase pe care tia s le rosteasc (9Pe vremea-aceea-n tabr nici unul/Nu sta s se msoare cu Ulise n agerimea minii; pe oricine/Grozav l dovedea cu isteimea Mritul tu printe), el este trimis adesea n solii sau i se dau diverse nsrcinri. De pild, este trimis la regele Lycomedes s-l aduc pe Ahile, l nsoete pe Menelau atunci cnd acesta se duce s o cear pe Elena de la troieni, mijlocete mpcarea lui Agamemnon cu Ahile, o aduce pe Ifigenia la Aulis, e trimis s-l caute pe Filoctet mpreun cu armele lui Hercule, ptrunde ca iscoad n Troia i se nelege pe ascuns cu Elena s-i trdeze pe troieni (Dar pieptul mi se sfiie de jale/ Gindindu-mla bietul, ineleptul Ulise, care acum de mult vreme/Tot sufer nenorociri departe). Ulise a luat parte la rzboi n calitate de fost pretendent la mna Elenei. Potrivit tradiiei, el l-a sftuit pe tatl Elenei cum s-i aleag soul, propunnd ca toi pretendenii s se adune, iar Elena s aleag, i ca toi s jure c l vor ajuta pe cel ales dac cineva va ncerca s-i fure soia. n urma acestui jurmnt, cnd Elena a fost rpit de Paris, s-a organizat expediia grecilor mpotriva Troiei( Pe acel dumnezeiesc Ulise care/ E omul cel mai chibzuit). Tema Tiganiadei, scrisa de Ion Budai Deleanu, ascuns la prima vedere, nu este alta dect lupta pentru unitate naional, dar tema epopeei Iliada este rzboiul Troiei, n care se confrunt aheii venii din Grecia cu troienii i aliaii acestora, fiecare tabr fiind susinut de diverse diviniti, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. Dup zece ani de rzboi, soarta acestuia nu continu prin numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaz figuri ca Ajax, Hector sau Patrocle. n final, aheii nving graie victoriei lui Ahile care l ucide pe conductorul troian n lupt direct. Aa cum n epopeile antice zeii participau la ntmplrile prezentate, lund partea unora sau altora dintre combatani Atena l apr pe Ahile de sulita lui Hector, iar Apolo l ascunde pe fiul lui Priam ntr-o cea deas spre a-l feri de mnia Peleianului., n iganiada intervin n conflictul dintre cretini i turci Satana i sfinii. Din perspectiva personajelor, Iliada se aseamana cu Baltagul intrucat razboinicul Aiax este ca o oglinda a Vitoriei Lipan. Ambii prezinta o ambitie desavarsita in indreptarea raului facut, sunt doua firi razbunatoare si ambii dau dovada e devotament fata de popor, respectiv fata de traditiile si obiceiurile mostenite, de afectiune in vederea reusitei in razboi si respectiv pentru copii dar si pentru raposatul sot. Nu in ultimul rand, atat Aiax, cat si Vitoria sunt foarte curajosi. Razbonicul se lupta pentru poporul sau si nu se lasa doborat cu una cu doua, iar femeia se avanta in lumea barbatilor, dovedindu-le ca ea nu se da batuta pentru nimic in lume, chiar daca asta a insemnat sa faca dreptate cu propria-i mana. Iliada este o capodopera a lumii antice de o dramatica, neegalata maretie artistica. Atribuita aedului Homer, cantaretul orb si ratacitor, Iliada aduna in versurile ei minuni de vitejie, personajele de o mare complexitate sufleteasca, conflicte in care oameni si zei, muritori si nemuritori sunt amestecati deopotriva, manati de aceleasi patimi. Deasupra acestor fapte pierdute in noaptea unei lumi ce nu mai este, ramane cantecul lui Homer, adevarata minune a arhitecturii sufletului antic.