Flori de mucigai de Tudor ArgheziTitlul poemului este omonim cu titlul volumului aparut n 1931;rep rezinta o constructie oximoronica ce trimite

la Charles Baudelaire prinasemanare a cu Les fleurs du mal . Florile simbolizeaza frumusetea absoluta,feminitate, spiri t, nazuinta spre energiile cosmice, idealuri; mucigaiul (formaarhaica ne creeaza impresia unei lumi ancestrale a nceputurilor) devinesimbol al unei consecinte a raului, un factor al degradarii, o esenta a ntunericului.Incipitul este modern, d e tip ex-abrupto, si concentreaza un credo literar al artistului care considera art a sa ncheiata definitiv fara a mai exista vreo posibilitate de corectare, de amel iorare (atitudinea este reflectata cuajutorul perfectului compus am scris ). Opera este o arta poetica (ars poetica)deoarece abordeaza o tema specifica conditia cr eatorului si a artei , clarificamodalitatile artistice, principiile estetice, ide alurile care au stat la baza ntregului volum. Efortul artistului si optiunea sa d e a scrie pe un parete (forma arhaica creeaza atmosfera unui timp ndepartat, a unui spatiu damnat)aminteste de mesajele rupestre, de manifestarile ludice, infantile , de cuvintelepustnicilor sau ale ntemnitatilor. Ultimele doua ipostaze presupun o nevoie deexorcizare sau o arta a infamiei ce invoca demonii . Este simbol al crea toruluicare fie nu are alternative, fie si doreste durabilitate pentru arta sa.O alta conditie a poeziei din acest volum este singuratatea; omul esteparasit de s emeni si de Dumnezeu; nchis, prada anxietatilor, el nu se maiposeda, e prada demon iei (N. Balota, Opera lui T. Arghezi ). Izolarea esteaccentuata de ntuneric, iar abse nta luminii la T. Arghezi semnifica pierdereacredintei, ruptura de divinitate , ren untarea la dragoste, familie, virtuti sirodnicie. Spatiul imaginarului poetic es te strmtat la extrem, ermetic, faraferestre, cazut n imobilitate, claustrat, apasa tor, sufocant.Experienta omului care traieste aici devine o nekya, coborre n infern , n noapte, ntlnire cu demonia. Toate aceste trairi sunt specifice poezieimoderne (W . Blake, Baudelaire, Rimbaud), dar lirica argheziana este adamnarii, nu a unui d amnat, deoarece scrierea devine antilirica,antiromantica, antiestetica, cu mna stng a .Pozitia creatorului din volumul Flori de mucigai este opusapsalmistului pentru ca se renunta la har, refuza inspiratia divina sau i esterefuzata. Poetul are orgol iul de a se asemana cu apostolii si de a se considera lafel de important cu cei trei evanghelisti (Luca, Marcu si Ioan). Poezia setransforma n carte de capati ce sfideaza cuvintele cartii sfinte.Emilia Parpala remarca doua metafore centrale n poezia argheziana:metafora copacului (simbol al extrovertirii) si metafora odaii ( simbol alclaustrarii, al introvertirii, al alienarii). Si n volumul studiat, came ra este un

teritoriu al depersonalizarii, al intrarii n contingent. A doua secventa liricade fineste prin epitete metaforice stihurile plasate ntr-un gol de timp si spatiu, v ersuri cazute n imobilitate specifica mortii n viata stihuri fara an. ntre heruvimi bo navi , ocnasi, florarese, batausi, hoti, oameni de plumb, oamenide cositor nu exista nici macar promisiunea unui paradis. De aceea, Creatorulscrie stihuri de groapa s ubstituindu-se preotilor care nu le-au citit prohodul, bocetului nerostit. Versu rile sale devin un lamento existential , o tnguire cese naste dintr-o jale cosmica, dar nu mai garanteaza linistea celor disparuti,fiind mai mult un avertisment pen tru aceia care traiesc si nca mai pot schimbadestinul.Epitetul foame de scrum accep ta multiple conotatii: poate fi nteleasaca o dorinta de purificare prin ardere pe ntru o noua renastere din cenusa(catharsis), o renuntare la credinta fara a sti cu certitudine ce urmeaza; deasemenea, reflecta un gol existentia, dorinte nempli nite, neantul careevadeaza formele si fapturile. Setea de apa defineste o conditie a normalitatii; poezia se nscrie,astfel, n sfera cotidianului, pierznd orice superi oritate, maretia, fastul sidimensiunea sacra. Versurile se amesteca urtului si fr umosului,confundndu-se cu ele.Ultima secventa lirica este construita pe baza moti vului ntunericului( Era ntuneric ). Verbul la imperfect confera caracter durativ si ev ocatoracestei coordonate care nsoteste si faciliteaza creatia; caracterul iterati v (repetitiv) poate fi nteles ca pe o perpetuare a lipsei de lumina; pare ca nici numai exista speranta unei schimbari. Fiinta umana pare ncremenita ntr-unneant: a cela dinaintea vietii sau acela de dupa viata.Cezura (pauza la mijlocul unui ver s) si enunturile scurte marcheaza ncarcatura emotionala a discursului poetic. Ext eriorul accentueazasolitudinea fiintei umane; nu se aude nicio voce, niciun semn

al altei vieti, doarploaia perceputa ca o forta agasanta a unei lumi care ignor a orice suferinta.Este evidenta opozitia ntre fiinta si lume marcata prin deictic e spatiale( departe , afara ). Antiteza dinre unghia ngereasca care se toceste si unghii de la mnastnga exprima opozitia ntre creatia scrisa sub semnul divinitatii si operan engereasca. Topica modificata si folosirea perfectului compus ( nu o mai amcunoscut ) demonstreaza faptul ca pierderea este definitiva si faciliteaza rima.Comparatia mna ca o gheara/Neputincioasa surprindedezumanizarea, incapacitatea de a se mai ap ropia prin rugaciune deDumnezeu sau de a scrie normal, cu un condei. Poate fi in terpretata ca oimagine a ncremenirii n moarte. Declaratia finala reprezinta optiun eacreatorului de a scrie n ciuda oricaror oprelisti: m-am silit sa scriu . Operaramne , deci, rezultatul unui efort permanent, chinuitor pentru fiintaabandonata. Le-am scris cu unghia pe tencuiala/pe un parete de firida goala/ pe intuneric,in singuratate/ cu puterile neajutate/ nici de taurul, nici de leul, nici de vultu rul/ care au lucrat imprejurul/ lui luca, lui marcu si lui ioansunt stihuri fara an/ stihuri de groapa/ de sete de apa/ de foame de scrum/stihurile de acumcand mi s-a tocit unghia ingereasca/ am lasat-o sa creasca/ si nu a crescut/ saueu nu o mai am cunoscutera intuneric. ploaia batea departe, afara/ si ma durea mana c a oghiara/neputincioasa sa se stranga/ si m-am silit sa scriu cu unghiile de lam ana stanga