Sunteți pe pagina 1din 1

John Fowles - Colectionarul Colectionarul este romanul de debut al britanicului John Fowles, cel care a scris si Iubita locotenentului

francez. Atat acest roman cat si Colectionarul au fost deja ecranizat. A fost publicat in 1963 si este scris la persoana intaia. Personajul narator e un psycho asa cum sunt multi in lumea de azi. Orfan de tata si parasit de mama, este crescut de o matusa alaturi de o fiica infirma. Nu avusese relatii cu femei, era pasionat sa colectioneze fluturi si lucra in Primarie. Urmareste insa de la distanta o tanara, Miranda, o fata desteapta si atragatoare. Viata i se schimba in clipa in care castiga o suma mare la pronosport. Cu acesti bani isi cumpara o casa izolata la tara pe care o reamenajeaza si incepe sa fie tot mai obsedat de planul sau: acela de a o rapi pe fata de care e atras, convins ca "nu am sa ajung sa fac niciodata cunostinta cu ea in conditii normale, dar daca ar locui cu mine mi-ar putea cunoaste partile bune si m-ar intelege." Pregateste o adevarata inchisoare, "agreabila" ce-i drept, la subsolul casei, anuland orice posibilitate de evadare. Reuseste s-o rapeasca si s-o inchida, incercand sa-i satisfaca toate pretentiile. Discutiile lor sunt de principiu: ea nu intelege care e motivul pentru care e sechestrata, iar el nu pricepe cum de ea nu intelege ca nu-i vrea decat binele. Cei doi fac insa parte din doua lumi diferite: ea are clasa, studiaza arta, a avut bani din totdeauna si, mai ales, e un om normal; el e un parvenit, un incult, un obsedat pentru care frumosul se limiteaza la colectia lui de fluturi. Fata are mai multe tentative de fuga simuland boala, ducandu-l cu zaharelul, batandu-si joc de el spre a-l determina sa o respinga, astfel incat pe alocuri rolurile de calau si victima se inverseaza. Dar asemeni fluturilor din insectar, odata prinsa, Miranda nu mai are scapare. Partea intai se incheie in momentul culminant: ea se imbolnaveste grav, dar el nu o crede si nu cheama un doctor din teama. Partea a doua e constituita din jurnalul Mirandei. Aceleasi scene narate de psycho-man sunt expuse aici din punctul ei de vedere. Si perspectiva celor doi asupra acelorasi fapte si vorbe nu seamana deloc. E convinsa ca rapitorul ei e nebun si ca pentru el, ea nu e decat un alt obiect adaugat la colectie. Se refugiaza in scris si in desenat, isi aminteste secvente din viata ei de "dinainte," dar incepe sa se bucure din cand in cand de prezenta lui, fiindca de alta nu avea parte. El era singura sa legatura cu lumea vie de afara. Pe de alta parte, Miranda crede ca de fapt adevaratul prizonier e el, inchis "in lumea lui prezenta, ingusta si odioasa". Mai urmeaza doua parti. Un pic de viata banala si apoi inca o fata: "De data asta nu va mai fi vorba de dragoste. Am s-o fac doar din curiozitate si ca sa le compar."