Rou i negru (francez La rouge et le Noir, subtitlu: Cronica anului 1830) este un roman psihologic, n dou volume, scris

de Stendhal i publicat n 1830. Aciunea se desfoar n perioada septembrie 1826 - iulie 1831 i relateaz ncercrile unui tnr de a-i depi condiia social de ran ptrintr-o combinaie de talent, munc, decepie i ipocrizie, doar pentru a se gsi trdat de propria pasiune. Rou i negruintr n categoria denumit Bildungsroman, n romn: roman de formare.

Volumul I
Verrieres este un mic ora franuzesc situat n muni. Primarul acestuia, nstritul domn de Renal, locuiete mpreun cu soia sa i cei trei copii ai si ntr -o minunat cas mprejmuit de grdini. Dorind s ias n eviden i s fie mai presus de concurentul su, Valenod, domnul de Renal se hotrte s angajeze un perceptor pentru copii. l alege pe Julien, fiul unui ran. E un tnr teolog, sau aa ceva, bun latinist, i copiii au s fac progrese cu el; are o fire energic, aa spune preotul. Julien, un biat de nousprezece ani, admirator al lui Napoleon Bonaparte, este pe placul stpnei lui. n salon, orict de umil i-ar fi fost inuta, ea i gsea o mare superioritate intelectual fa de toi ce veneau n cas. La nceput i este greu n noua locuin, se acomodeaz cu dificultate, nu-i iubete pe copii, este invidiat de servitori i simte o profund repulsie fa de cei bogai. Cnd afl c Elisa, camerista, este ndrgostit de el, respinge imediat ideea cstoriei. El i mrturisi preotului, cu mult ovial n glas, c din pricini pe care nu le putea spune, ca s nu duneze altcuiva, respinsese de la nceput cstoria plnuit. Doamna de Renal este cuprins de fericire la aflarea vetii. Ea ceru s-i repete de mai multe ori c Julien refuzase de-a binelea i c refuzul lui nu-i ngduia s revin la o hotrre mai neleapt. Totui, fericirea asta o determin s stea pe gnduri. Nu cumva sunt ndrgostit de Julien? se ntreb ea n sfrit. Venind primvara, familia de Renal se mut la reedina de var din Vergy. ncetul cu ncetul ntre Julien i doamna de Renal se nfirip o aventur. Singura care i d seama de ceva este doamna de Derville, o prieten de-a casei. Pentru doamna de Renal, sentimentele de iubire sunt ceva cu totul nou. S fiu oare ndrgostit? Eu, femeie mritat, s fiu ndrgostit? Dar pentru soul meu n -am simit niciodat nebunia asta ntunecat care m face s nu-mi pot dezlipi gndul de la Julien. Totui, dup scurt timp ncepe s o chinuie ideea pcatului. Cnd se temea c nu-i iubit, cnd o tortura ideea nfiortoare a pcatului, ca i cum a doua zi avea s fie legat de stlpul infamiei, n piaa public din Verrieres, cu o tabli explicnd lumii adulterul svrit. Julien i lu un concediu de trei zile pentru a-l vizita pe prietenul su Foque. Acesta i propune s fac nego mpreun, Julien ns refuz oferta. ntors la Vergy, i continu periculoasa escapad cu stpna casei. ntr-una din nopi se furieaz la iubita sa n camer. Aceasta se simte vinovat de ceea ce face i totui nu se poate opri. i, chiar cnd nu mai avu ce s-i refuze, ea l mpingea departe de ea, cu sincer indignare, i apoi i se arunca n brae. Cnd n toamn trecu regele prin Verriers, ea reuete s -l numeasc pe Julien n garda de onoare, druindu-i un costum nou. Concetenii sunt indignai de aceast fapt. Cum, pentru c lucrtorul sta mrunt, deghizat n pop, era perceptorul ncilor lui, primarul avea ndrzneala s-l numeasc n garda de onoare, spre paguba domnilor cutare i cutare, fabricani cu dare de mn?. n aceeai zi, tnrul l cunoate pe episcopul de Agde, un brbat cu doar apte sau opt ani mai n vrst ca el. Elisa observnd c se petrece ceva ntre stpna casei i Julien, se duce la domnul de Valenod i -i destinuie totul. Acesta nu ateapt mult i trimite o scrisoare anonim domnului de Renal, n care povestete la rndul lui cele aflate. Cei doi amani, bnuind primejdia, uneltesc un plan pentru a iei din impas, plan care le reuete. Julien este nevoit s plece pentru un timp la Verrieres, unde i petrece timpul printre plictisitorii bogtai ai oraului. Ce aduntur! i spuse Julien, chiar dac mi -ar da jumtate din tot ce fur, tot n-a vrea s triesc laolalt cu ei. ntr-o bun zi m-a da de gol; n-a fi n stare s-mi stpnesc dispreul pe care mi-l inspir. ntre timp doamna de Renal reui s-l conving cu desvrire pe soul ei c este nevinovat n toat ntmplarea. Planul ns trebuie dus la sfrit. Dar nu mai era femeia nepriceput i sfioas de acum un an; patima ei fa i remucrile i luminaser mintea. Aadar, hotrte s se despart de Julien pentru o vreme, trimind-ul la un seminar la Besancon.

Scrisoarea de recomandare i-o face printele Chelan, prietenul tnrului i om de seam n ochii printelui Pirard, directorul seminarului. Julien nu-i face prieteni n rstimpul ederii lui acolo, este ns luat sub ocrotirea printelui Pirard, care cu timpul l ndrgete. Scrisorile doamnei de Renal nu le primete, acestea fiind arse. S m fi uitat oare toat lumea?, se gndea el, netiind c print ele Pirard primise i zvrlise n foc cteva scrisori trimise din Dijon [...]. Colegii lui l poreclesc Martin Luther, mai ales, ziceau ei, din pricina logicii aceleia drceti care l face s fie att de nfumurat. Dei se strduiete, Julien nu reuete s se fac iubit. Spre norocul lui, dup ce l destituie din funcie, printele Pirard l recomand marchizului de La Mole. Marchizul este ncntat de ideea de a -l lua pe tnr ca secretar, lucru pe care l i face numaidect. nainte de plecarea spre reedina de La Mole din Paris, Julien trece pe la iubita sa pentru a o vedea ultima oar nainte de lunga desprire. Face acest lucru pe furi, noaptea, plecnd dimineaa ca un fugar, cu domnul de Renal pe urmele lui.

Rosu si negru - Rezumatul romanului

Despre ,,Rosu si negru se poate spune ca este un roman de fictiune istorica. Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste careeste plasata intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot parcursul desfasurarii actiunii vom intalni numeroase referiri la acel moment, la cauzele si efectele anumitor intamplari, si nu in ultimul rand la societatea acelui moment. Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din subtitlu: ,,o cronica a anului 1830. A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care a instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la valorile ,,napoleoniene, prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon.. Ce ar mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un sustinator al lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii sale. Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic. Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Rnal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Rnal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Rnal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Rnal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris. Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rnal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte.

Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia.