1. Definiti auditul in general si identificati elementele fundamentale ale acestuia.

Prin audit, in general, se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Se retin elementele principale care definesc auditul, in general, a caror absenta poate pune in discutie daca o activitate este sau nu audit si anume: examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala: scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta; examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu decalitate.

2. Ce este auditul financiar?

"Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare, in conformitate cu Standardele internationale de audit financiar ale Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC)".

3. Definiti auditul statutar si identificati elementele fundamentale ale acestuia.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica in totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, in virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau persoana juridica; obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare,, in functie de referentialul contabil aplicabil; scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, in masura in care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari. Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la: - acuratetea declaratiilor financiare; - continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; - existenta unor fraude; - respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale; - comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si probleme sociale

4. Abordari privind metodologia auditului statutar.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica in totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, in virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: v profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau persoana juridica; v obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare,, in functie de referentialul contabil aplicabil; v scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; v criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, in masura in care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari. Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la: v acuratetea declaratiilor financiare; v continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; v existenta unor fraude; v respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale; v comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si probleme sociale. 5. Faze si etape in executarea unei misiuni de audit, de baza. 1. Faza initiala; 1 - acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; - orientarea si planificarea auditului. 2. Faza executarii lucrarilor; - - aprecierea controlului intern; - controlul conturilor;

- examenul situatiilor financiare. 3. Faza finala. - evenimente posterioare inchiderii exercitiului; - utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - alte lucrari; - raportul de audit; - documentarea lucrarilor de audit. 6. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit. Acceptarea mandatului. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii; - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; - examenul competentei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fisa de acceptare a mandatului. Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o Scrisoare de misiune de audit sau in orice alt tip de contract adecvat. 7. Orientarea si planificarea auditului. Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul misiunii sale, deoarece este etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit financiar contabil. Principalele aspecte avute in vedere de catre auditor se refera la obtinerea de informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiunii de audit financiar contabil. Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt urmatoarele: culegerea si prelucrarea de informatii cu caracter general privind activitatea desfasurata de catre intreprindere; determinarea si studierea domeniilor si sistemelor semnificative ale intreprinderii; alcatuirea planului de misiune al auditului financiar contabil; alcatuirea programului de lucru al auditului financiar contabil; supervizarea misiunii de catre conducatorul acesteia, care, potrivit cadrului teoretic, conceptual si legal, trebuie sa fie auditor financiar autorizat de catre Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR). 8. Planul de misiune: continut, rol. Planul de misiune este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. Continutul planului de misiune: - prezentarea intreprinderii; - informatii contabile; - definirea misiunii; - sisteme si domenii semnificative; - orientarea programului de lucru; - echipa si bugetul; - planificarea. Rolul planului de misiune: planul de audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. 9. Evaluarea controlului intern: continut, etape. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor, pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari: - care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? - aceste proceduri sunt aplicate? - in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiar contabile corecte? Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern. Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Etapele aprecierii controlului intern: - intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; - confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate; - evaluarea riscurilor de eroare; - verificarea functionarii controlului intern; - evaluarea preliminara; teste de permanenta; - evaluarea finala si incidenta asupra misiunii. 10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati? Obiectivele controlului intern sunt 1 - protejarea activelor intreprinderii : - definirea responsabilitatilor 2 - separarea sarcinilor si functiilor - descrierea functiilor - procedura acordarii imputernicirilor 2- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile - modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative

- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii - organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia - respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile - controalele de baza ale activitatii contabile 3- asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii 4- promovarea eficacitatii exploatarii 11. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati? Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt : a) Existenta unui plan de organizare,cuprinzand : definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare trebuie sa stie ce trebuie sa faca); definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate e indiscutabila; circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficient de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta si fantezia. b) Competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ales la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii compartimentelor, bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le duc c) Existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la: producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual de proceduri; arhivarea informatiilor: memoria unei intreprinderi este un element esential al controlului intern care,de altfel, conditioneaza toate controalele ulterioare. 12. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate - avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea si delegarea atributiilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimonial intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca: - pentru un numar redus de personae, pentru a nu se dilua raspunderea; - asigurand specializarea acestor personae imputernicite; - asigurand independent persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului; - asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respective dreptul de a impune luarea anumitor masuri. 13. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea. Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii). Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati. Controlul intern un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte din structura si sistemul de control intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila. 14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? Obiectivele auditului intern sunt: -verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale; - evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; - evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate: - protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. 15. Planul de audit si programele de lucru: rol, continut, forme de prezentare. Planul de misiune este programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul intregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune si, pe aceasta baza, a programului de munca presupune: - alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunostintele lor in sectorul de activitate al intrep; - repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in tara si in strainatate etc.); - utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, de alti auditori externi sau experti; - coordonarea cu auditorii de la societatile surori si de la societatea-mama; 3 - solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); - calendarul sedintelor AGA si CA; - termenul de depunere a raportului. IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind in functie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specifica utilizata de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi

informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului si intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea hcrarilor. Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un Program de munca in care sunt definite natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare. Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit, care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosite. Pentru elaborarea programului de munca, auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului). Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma. 16. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere. Elemente probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante ii permit auditorului sa isi formeze o opinie asupra situatiilor financiare. elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controale substantive. Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate. Caracterul just se aprecieaza in raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: - importanta riscului de inexactitate, care depinde de: natura elemnetelor in cauza, adecvarea controlului intern, natura activitatilor realizate, existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii, situatia financiara a intreprinderii; - importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil - experienta capatata in cursul unor auditari anterioare - concluziile procedurilor de audit, in special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori - tipul de informatie disponibila obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cand elementele probante adunate, de origine si de naturaa diferite sunt concordante. In acest caz, auditorul poate obTine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, cand elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii contradictiei. Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea de elemente probante si utilitateainformatiei obtinute. Atunci cand auditorul are dubii legitime cu privire la o informative care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este in masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerva 17. Tehnica sondajului in audit. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530. Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite: cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, - sondajele efectuate in astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor; cu ocazia controlului conturilor - acestea sunt sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic. Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa il dea concluziilor sale. Oricare ar fi insa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cateva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape obligatorii: A. alegerea naturii multimii, a masei trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit; B. elementele cheie elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora; C. alegerea tehnicilor ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice; D. determinarea taliei esantionului se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor; E. selectionarea esantionului care trebuie sa fie reprezentativ; F. studiul esantionului toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate; G. evaluarea rezultatelor inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala; H. concluziile sondajului concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie, asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei. 4 18. Tehnica observarii fizice. Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.

Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise; aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise; lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa. 19. Confirmarea externa (directa). Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii: sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba; sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe: confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti; valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari; imprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat I se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr.505. 20. Examenul situatiilor financiare. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute in ISA 520 si in mod deosebit pe: stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa: pozitiei financiare intreprinderii; rezultatelor financiare; situatiei financiare. In cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare. Reguli generale: bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare, auditorul asigurandu-se ca principiul prundentei si al continuitatii activitatii sunt respectate, iar principiul independentei a fost aplicat; bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa, metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele ale anului precedent; daca intervin modificari , ele trebuie sa fie inscrise si justificate in anexa; elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze 5 compensatii; bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent; auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea contabila a credibilitatii componentelor sale si ale soldului sau; datele de inventar ale elementelor de active si pasiv sunt regrupate in registrul-inventar cantitativ si valoric, dupa caz. Reguli particulare.

Auditorul verifica modul de inregistrare a: capitalurilor proprii; imprumuturi si datorii asimilate; imobilizari; stocuri si productie in curs de executie; conturile de terti; conturile de provizioane; conturile de trezorerie. In legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul : - examineaza unele conturi de cheltuieli (chiriile, primele de asigurare, comisioanele, onorariile, impozitele, cheltuielile sociale, contracte diverse etc.) - examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; - examineaza, eventual cu conducerea intreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si propune, daca este cazul, efectuarea inregistrarilor corespunzatoare in masura in care ele sunt justificate; - examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit: - evolutia conturilor prezentate de aceste anexe; - respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; - metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor. 21. Elementele posterioare inchiderii exercitiului. Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul in situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, care pot fi de doua tipuri: - evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care existau la data inchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data inchiderii; - evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data inchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data inchiderii. Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra situatiilor financiare cat si asupra raportului sau, distingandu-se trei etape: - fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru procedure care urmaresc identificarea tuturor elementelor care pot necesita ajustari ale situatiilor financiaresau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau - fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare auditorul nu este obligat sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare dupa data raportului. Conducerea intreprinderii trebuie sa informeze auditoul despre eventualele modificari survenite intre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare. - fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare daca auditorul ia cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existent unui eveniment care ar condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. 22. Rolul si importanta dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare si control ale misiunii; - documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; - inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; - justificarea opiniei emise si redactarea raportului. 23. Rolul si importanta dosarului permanent. Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a intreprinderii. Elementele caracteristice continutede dosarul permanent sunt: a) fisa de prezentare; b) scurt istoric al intreprinderii; c) organigrame; d) situatiile financiare ale ultimelor exercitii; e) note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc; f) note asupra statutului; g) procese verbale ale CA si AGA; h) lista actionarilor sau asociatilor; i) structura grupului; j) contracte, asigurari. 24. Structura dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru 6 a usura utilizarea sa. In general se foloseste o impartire in 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel: - EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea misiunii; - EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si rapoarte; - EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare si planificare; - ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului legat de control;

- EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale substantive; - EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata Utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si informatii specifice; - EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de sfarsit de misiune; - EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute prin reglementari diverse; - EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor consolidate. 25. Structura dosarului permanent. Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportand un sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data introducerii documentului. Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: - PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati; - PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern; - PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente; - PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize permanente; - PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social; - PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice; - PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii externi; 26. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: - titlul recomandat sa se foloseasca titlul de Raportul auditorului independent pentru a -l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane; - destinatarul raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie. - paragraful introductiv cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; - responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare raportul trebuie sa precizeze ca cei din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil; - responsabilitatea auditorului raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului este sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare; - paragraful opiniei raportul trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale; acest paragraph poate avea urmatoarele forme: opinia fara rezerve (curata); opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii; opinia cu reserve; imposibilitatea exprimarii unei opinii; opinia defavorabila. - alte responsabilitati de raportare daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei; - semnatura auditorului raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnatura auditorului; - data raportului raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit; - adresa auditorului raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului. 27. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare. Cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l impiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare. Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu clarita O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat _______. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele __________ In consecinta________. Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, contului de profit si pierdere, pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 28. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare. Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve. Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor sunt atat de materiale (semnificative) incat situatiile financiare in ansamblul or ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. In acest caz, auditorul renunta sa exprime o opinie. In raportul sau, acesta va specifica clar ca se afla in imposibilitatea de a exprima o opinie si va preciza clar toate elementele de incertitudine. Atunci cand exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar putea fi determinate ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea. 7 Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta decat aceea favorabila / necalificata. Dezacordul cu conducerea Auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi: acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor n situatiile financiare. In cazul in care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve) sau o opinie contrara.

Exemplu: - conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii; - conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor; - conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt necesare. Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din: - constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc; - stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) in calcularea costurilor; - incalcarea principiului independentei exercitiului; - erori in clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca client obisnuiti, etc. O astfel de opinie datorata limitarii intinderii lucrarilor se poate prezenta astfel: Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza limitarii intinderii lucrarilor noastre, impusa de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam opinia asupra conturilor anuale. 29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cand : auditorul are indoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna intelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima in termeni care indica un rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificand clar si prcis elementele cu care auditorul nu este de acord sau pe care le considera indoielnice si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve. Rezervele se prezinta inaintea paragrafului de opinie. In astfel de cazuri, paragraful opiniei se formuleaza astfel: Exemplu de rezerve datorate limitarii intinderii lucrarilor: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200, c aci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla cantitatile prin alte proceduri. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate: Astfel, cum este explicat in nota X anexata, nu s-au constatat______. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele _______ Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor mentionate in paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 30. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare. Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca: a) situatiile financiare au fost intocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii; b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat in conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare; c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate. Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200 precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul inchis la aceasta data, in conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate. 31. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare. In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte. 32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale; Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt dau o imagine fidel a sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. Acest paragraf poate avea urmatoarele forme: opinia fara rezerve (curata); 8 opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii; opinia cu reserve; imposibilitatea exprimarii unei opinii; opinia defavorabila.

33. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor. Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicand ca ele au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale. Intinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului. Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunand: - examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare; - evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare; - evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare; - revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare. Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: Noi am realizat auditul conform Standardelor Interna tionale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale).Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si in a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre. 34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate. Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada de acoperire prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte note semnificative. 35. Continutul raportului de audit. Raportul de audit trebuie sa contina: - relatia contractuala de executare a misiunii de audit; - observatiile reiesite din diverse verificari; - informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege; - oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; - mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie sa rezulte in mod clar: - mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii; - descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit; - situatiile care fac sa apara incertitudini; - natura si locul observatiilor in raport. 36. Rolul raportului de audit. Standardul International de Audit (ISA) nr. 700 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare cu privire la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatiilor financiare ale unei entitati (misiunea de baza). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise si in cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de baza. Raportul de audit are un triplu rol: - instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; - instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiilor financiare prezentate de o entitate; - instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate. 37. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare? In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1, alin 1, din legea contabilitatii 82/1991, republicata. Cei care controleaza sunt prevazuti de legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: - standardele internationale de raportare financiara - standarde sau norme contabile nationale - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o9 autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - standardele internationale de audit ISA, practicile internationale de audit IAPS, standardele internationale privind angajamentele de revizuire ISRE, standardele international privind angajamentele de asigurare ISAE, standardele internationale pentru misiuni conexe

ISRS emise de consiliul pentru standarde de audit si asigurari IAASB din cadrul federatiei internationale a contabililor IFAC; - norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament. 38. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit? Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei Internationale a Contabililor (IFAC); - normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament. 39. Ce sunt si ce rol au normele contabile? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: - standarde internationale de raportare financiara; - standarde sau norme contabile nationale; - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind: - Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS); - Standardele Internationale de Contabilitate (IAS); - standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; - alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. 40. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie? In general, prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. La inceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si sistemele semnificative. In cursul misiunii, pragurile de semnificatie determinate pentru controlul fiecarei sectiuni din situatiile financiare permite orientarea programelor de munca spre riscurile existente, prin stabilirea mai corecta a esantioanelor de control; aceasta evita angajarea in lucrari care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situatiilor financiare. Aceste praguri sunt, in general, inferioare pragului global pentru a tine cont de cumulul posibil al erorilor constatate. La sfarsitul misiunii, pragul global permite auditorului sa aprecieze daca erorile constatate trebuie sa fie corijate sau sa faca obiectul unei mentiuni in raport, daca intreprinderea refuza sa le corijeze. Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite: - orientarea mai buna si planificarea misiunii; - evitarea lucrarilor inutile; - justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: - existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; - evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; - capitaluri proprii sau rezultate anormale. 10 si relatiile intre acestea. 41. Riscul de audit: componentele Riscul de audit reprezinta riscul ca auditorul sa exprime o opinie incorecta prin faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare. El se divide in trei: - riscul inerent (RI) - riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insufficient;

- riscul legat de control (RC) - riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate; - riscul de nedetectare (RN) - riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Relatia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmatoare: RA = Ri x RC x RN 42. Ce este riscul legat de control? Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Riscul legat de control nu poate fi in intregime eliminat, avand in vedere limitele inerente oricarui sistem contabil si de control intern. In general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci cand: - sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect; - sistemul contabil si de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. Cand evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui sa documenteze elementele pe care se sprijina in concluziile sale. 43. Ce este riscul inerent? Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: - experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari intervenite in cursul exercitiului la nivelul conducerii; - presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari de natura a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numar mare de intreprinderi falite in sectorul de activitate); - natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate); - factori influentand sectorul din care face parte intreprinderea: conditii economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile; - situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continand ajustari privind exercitiile anterioare sau estimari; - vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari; - inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfarsitul exercitiului. 44. Ce este riscul de nedetectare? Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie redus cat mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit. Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea: - sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare; - sa reduca riscul de nedescoperire modificand natura, calendarul si intinderea controalelor proprii. 45. Conceptul de independenta in audit. Utilizarea termenului independenta de unul singur poate crea neintelegeri. Prin el insusi, Termenul ii poate face pe observatori sa presupuna ca o persoana care exercita rationamentul profesional trebuie sa nu fie implicata in nici o relatie economica, financiara sau de alta natura. Acest lucru este imposibil, deoarece orice membru al societatii are relatii cu ceilalti membri. De aceea, importanta relatiilor economice, financiare sau de alta natura ar trebui evaluata, de asemenea, In lumina a ceea ce o terta parte, rezonabila si informata in legatura cu toate aspectele relevante, ar concluziona in mod rezonabil ca fiind inacceptabil. Independenta implica: independenta spiritului (rationamentul profesional) - starea de spirit care permite emiterea unei concluzii fara a fi afectat de influente care compromit judecata profesionala si care permite individului unei persoane sa actioneze cu integritate, sa-si exercite obiectivitatea si scepticismul profesional si independenta conduitei (in aparenta sau comportamentala) - evitarea faptelor si a situatiilor care sunt atat de importante incat o terta parte, Informata si rezonabila, care cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protective aplicate, ar concluziona in mod rezonabil ca integritatea, obiectivitatea sau scepticismul professional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare a fost compromis(a). Cerintele cu privire la independenta profesionistilor contabili se pot sintetiza astfel: - pentru misiunile de audit, membrii cabinetelor sau societatilor de audit trebuie sa fie independenti fata de clientii lor - pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor (nonaudit), cand utilizatorul anume precizat nu este 11 sau societatilor de audit trebuie sa fie independenti fata de client restrans contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor - pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor(nonaudit), cand utilizatorul anume precizat este restrans contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societatilor de audit trebuie sa fie independenti fata de client evaluarea amenintarilor la adresa independentei si masurile ulterioare trebuie sa fie bazate pe dovezile obtinute inainte de acceptarea misiunii si in timp ce aceasta este in derulare.

Obligatia de a proceda astfel apare atunci cand un membru al cabinetului sau societatii cunoaste sau s-ar putea sa se astepte sa apara si sa cunoasca imprejurari sau relatii care ar putea compromite independenta. Ar putea exista situatii cand cabinetul sau societatea sau un membru al acesteia sa incalce principiul independentei. Astfel de situatii de neglijenta nu vor compromite, in general, independenta fata de client, daca exista stabilite, de catre cabinet sau societate, politici sau proceduri interne corespunzatoare de control al calitatii, destinate a promova independenta si a corecta imediat abaterile, aplicand orice masuri necesare de prevenire a amenintarilor la adresa independentei. 46. Controlul de calitate in audit. - Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor intrnationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiectivele principale urmarite prin controlul de calitate se refera la: oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor; contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contractelor dintre colegi, apropierea si respectful profesionistilor fata de organismul professional. Principiile care stau la baza controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si urmarirea. 47. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili? Misiunile de audit cu scop special se pot referi la: - situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit se standardele international de raportare financiara si de normele nationale; - raporturi asupra unor conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; - raport privind respectarea clauzelor contractual; - raport asupra situatiilor financiare condensate. Auditorul trebuie sa examineze sis a evalueze concluziile trase din elementele probante reunite in timpul misiunii de audit special pt a determina daca ele pot servi ca baza a opiniei sale, care trebuie clar scrisa si exprimata. Misiuni conexe misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure convenite; misiuni de compilare a informatiilor financiare. misiuni de examen limitata al situatiilor financiare; misiuni de examinarea a informatiilor financiare previzionale. 48. Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit? Necesitatea Codului consta in : 1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor; 2. conservarea increderii publicului in profesie; 3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia; 4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili; 5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte. 49. Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in Codul etic? 1. Integritatea si obiectivitatea; 2. Competenta profesionala, grija si sarguinta; 3. Confidentialitate; 4. Profesionalism; 5. Respectul fata de normele tehnice si profesionale. 50. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit. Integritatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si cinstit atunci efectueaza servicii profesionale. Obiectivitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie impartial, fara prejudicii, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de conflict de interese, care sa puna la indoiala obiectivitatea acestuia. 51. Explicati principiul competentei in audit. Competenta profesionala presupune ca profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu competenta, grija si sarguinta si sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de lucru. Competenta profesionala se divide in doua componente: achizitionarea competentei profesionale si mentinerea competentei. 52. Explicati principiul confidentialitatii in audit. Confidentialitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze sau sa le divulge fara autorizare scrisa, in afara de cazurile cand obligatia divulgarii e prevazuta prin lege sau norme regulamentare. Aceasta obligatie se aplica si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul sau angajatorul sau. 53. Conceptul de independenta in audit. Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent de natura serviciului prestat. In cazul executarii unei misiuni de audit independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate. Componentele fundamentale ale independentei sunt: independenta 12 de spirit(rationamentul profesional) si independenta in aparenta (comportamentala). 54. Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament. Sanctiunile pot fi : avertisment suspendarea practicarii profesiei liberare pe o perioada de la 3 luni la un an sau mai mult in cadrul unei abateri majore

neacordarea vizei de practica retragerea calitatii de auditor. 55.Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din Romania? Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza: partea A tuturor profesionistilor contabili; partea B numai profesionistilor contabili liber- profesionisti; partea C numai profesionistilor contabili angajati. 56. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati. Obligatiile etice ale EC si CA salariati, sunt : - sa aiba o conduita morala si profesionala corespunzatoare functiei si postului care il detine. - sa respecte sistemul relational de subordonare impus prin ROI ( regulament de organizare interioara ) si ROF ( regulament de organizare si functionare ) - sa respecte programul de lucru - sa-si indeplineasca sarcinile ce ii revin prin fisa postului Obligatii etice ale profesionistilor contabili angajati: sa vegheze asupra colegilor, ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la probleme contabile si de etica datoreaza loialitate atat angajatorului cat si profesiei lor profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experineta pe care le detine sa prezinte informatia financiar in intregime, cu onestitate, in mod profesionist astfel inacat sa fie inteleasa in contextul ei Conflictul de loialitate 1. Profesionistii contabili angajati datoreaza loialitatea, atat angajatorului lor, cat si profesiei lor, si uneori pot aparea situatii conflictuale intre cei doi. Prioritatea fireasca a unui angajat trebuie sa fie aceea de a respecta atat obiectivele legitime si etice ale entitatii in care lucreaza, cat si regulile si procedurile redactate pentru sustinerea lor. In orice caz, unui angajat, in mod legitim nu i se poate cere: sa incalce legea; sa incalce regulile si standardele profesiei; sa minta sau sa induca in eroare (inclusiv prin tacere) pe cei care actioneaza ca auditori in numele angajatorului; sa isi puna numele sau sa fie asociat la o raportare care practic denatureaza faptele. 2 Diferentele de opinie despre rationamentul profesional al profesionistului contabil privind contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul entitatii angajatului, initial cu persoana ierarhic imediat superioara si posibil cu urmatoarea. In cazul unor probleme semnificative de etica nerezolvate, acestea se analizeaza cu persoanele din conducerea superioara sau cu consiliul de administratie. 3. Daca profesionistii contabili angajati nu pot rezolva vreo problema implicand un conflict intre angajatorii lor si cerintele profesionale, dupa eliminarea celorlalte posibilitati, nu pot avea alta solutie decat sa recurga la demisie. Angajatii trebuie sa expuna angajatorului motivele acestei actiuni, dar datoria lor de confidentialitate exclude in mod normal sa comunice problema respectiva si altora (fara o aprobare legala sau profesionala pentru a actiona in acest fel). 4. Pentru alte instructiuni si consideratii, vezi Sectiunea 2, Solutionarea conflictelor de etica. Sprijinirea colegilor angajati Un profesionist contabil angajat, indeosebi unul care exercita o autoritate asupra celorlalti, trebuie sa vegheze asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la problemele contabile si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de opinie cu acestia. Competenta profesionala Unui profesionist contabil angajat in industrie, comert, sectorul public sau invatamant i se poate cere sa execute servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau experienta. Cand executa asemenea lucrari, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere asistenta adecvata si parerea unui expert. Prezentarea informatiilor 1. Se asteapta ca profesionistul contabil angajat sa prezinte informatia financiara in intregime, cu onestitate, in mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei. 2. Informatia financiara si ne-financiara trebuie pastrate intr-o maniera care sa descrie clar natura adevarata a tranzactiilor comerciale, activelor si pasivelor, sa clasifice si sa inregistreze intrarile cronologic si de o maniera adecvata, iar profesionistii contabili trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru respectarea acestei cerinte. 57. Rolul si importanta dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: mai buna organizare si control ale misiunii; documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; justificarea opiniei emise si redactarea raportului. 58. Rolul si importanta dosarului permanent. Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de 13 recunoastere a intreprinderii. 59. Structura dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. In general se foloseste o impartire in 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel: EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea misiunii;

EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si rapoarte; EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare si planificare; ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului legat de control; EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale substantive; EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata Utilizarea lucrarilor altor profesionisti; EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si informatii specifice; EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de sfarsit de misiune; EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute prin reglementari diverse; EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor consolidate; 60. Structura dosarului permanent. Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportand un sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data introducerii documentului. Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati; PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern; PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente; PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize permanente; PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social; PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice; PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii externi; 61. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar. Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului. 62. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare. O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de . pentru cladiri si . pentru utilaje, trebuia sa se ridice la suma de ., pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie 200 . In consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se ridice la . mil. lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la . mil. lei. Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, contului de profit si pierdere, pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 63. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare. O astfel de opinie datorata limitarii intinderii lucrarilor se poate prezenta astfel: Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza limitarii intinderii lucrarilor noastre, impusa de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam opinia asupra conturilor anuale. 64. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. Rezervele se prezinta inaintea paragrafului de opinie. In astfel de cazuri, paragraful opiniei se formuleaza astfel: Exemplu de rezerve datorate limitarii intinderii lucrarilor: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200, caci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla cantitatile prin alte proceduri. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate: Astfel, cum este explicat in nota X anexata, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si al unei cote de . pentru cladiri si . pentru utilaje, trebuie sa se ridice la suma de . pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie 200 . In consecinta, amortismentele cumulate trebuie sa se ridice la . mil. lei, iar pierderile exercitiului si pierderile cumulate la . mil. lei. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor mentionate in paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 65. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare. Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200 precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul inchis la aceasta data, in conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate. 66. Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare. In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. 14nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese;

societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte. 67. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: dau o imagine fidela sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative. Exizta 4 tipuri de opinie: opinia fara rezerve; opinia cu rezerve; opinia defavorabila; imposibilitatea de a exprima o opinie. 68. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor. Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicand ca ele au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale. Intinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului. Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunand: examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare; evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare; evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare; revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare. Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: Noi am realizat auditul conform Standardelor Interna tionale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale). Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si in a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora. Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre. 69. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului. Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente. Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina (responsabilitatea) conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare. Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii financiare, incat sa poata exprima asupra acestora o opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii X, incheiate la 31 decembrie 200, asa cum sunt prezentate in anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale. 70. Continutul raportului de audit. Raportul de audit trebuie sa contina: relatia contractuala de executare a misiunii de audit; observatiile reiesite din diverse verificari; informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege; oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie sa rezulte in mod clar: mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii; descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit; situatiile care fac sa apara incertitudini; natura si locul observatiilor in raport. 71. Rolul raportului de audit. 15si principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare cu privire Standardul International de Audit (ISA) nr. 700 stabileste procedurile la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatiilor financiare ale unei entitati (misiunea de baza). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise si in cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de baza. Raportul de audit are un triplu rol:

instrument de comiunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiilor financiare prezentate de o entitate; instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate. Raspunderea conducerii entitatii auditate se refera la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi: responsabilitatea de baza; pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate; responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi); responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza; presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de audit (in cuprins sau in anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului intern. 72. Elementele posterioare inchiderii exercitiului. Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul in situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, care pot fi de doua tipuri: evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care existau la data inchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data inchiderii; evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data inchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data inchiderii. Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra situatiilor financiare cat si asupra raportului sau, distingandu-se trei etape: fapte descoperite pana la data raportului de audit; fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare; fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare 73. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere. Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare in ce priveste soldurile de deschidere. In misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca: soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs; soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv; politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe. Cand situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorul precedent. Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune in lucru alte proceduri. Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie. 74. Examenul situatiilor financiare. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare se bazeaza pe: stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa: pozitiei financiare intreprinderii; rezultatelor financiare; situatiei financiare. In cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare. 16 Reguli generale: bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare; bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa; elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii; bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a: ->bilant capitalurilor proprii; imprumuturi si datorii asimilate; imobilizari; stocuri si productie in curs de executie; conturile de terti; conturile de provizioane; conturile de trezorerie. In legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul : examineaza unele conturi de cheltuieli; examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit: evolutia conturilor prezentate de aceste anexe; respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor. 78. Confirmarea externa (directa). Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii: - sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba; - sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe: confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti; valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari; imprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat I se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001. 79. Tehnica observarii fizice. Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici. Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise; aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise; lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa. 80. Tehnica sondajului. Tinand seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utilizand tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530. Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite; in unele cazuri, in general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate in astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor; in alte cazuri, in general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea 17 sunt sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, insa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa il dea concluziilor sale.

Oricare ar fi insa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cateva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape obligatorii. Deciziile prealabile executarii sondajului pot fi prezentate schematic astfel: Controlul intregii mase sau multimi

Sondaje asupra ansamblului multimii Nu Definirea obiectelor si alegerea Este suficient un control prin Multimea contine elemente Verificarea elementelor cheie multimii (masei) sondaj? Da cheie? Da este suficienta? Da Controlul tuturor elementelor cheie Nu Controlul tuturor elementelor cheie plus sondajele asupra restului multimii

Nu

81. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere. Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit (audit evidence sau elments probants) reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea intreprinderii si constau in proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri: controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte informatii. In functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale. Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere si anume: regulile de prezentare si de evaluare stipulate in normele legale si in cele profesionale; reguli de prudenta; regulile referitoare la inventarieri; reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii; existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii; pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea in cauza. Elementele probante trebuie sa indeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaza in raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. In mod normal, auditorul considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele insele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi afirmatie. Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. In general, auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, in masura in care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operatii sau un control intern, aplicand tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic. Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de: natura elementelor in cauza; adecvarea controlului intern; natura activitatilor realizate; existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii; situatia financiara a intreprinderii. Importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil. Experienta capatata in cursul unor auditari anterioare. Concluziile procedurilor de audit, in special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori. Tipul de informatie disponibila. In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va strange elemente probante se refera la: conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o maniera care sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii semnificative? 18 functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au functionat de o maniera satisfacatoare pe toata perioada? In colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigura de posibilitatea obtinerii unor afirmatii in materie: de existenta: controlul intern exista? de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace?

de permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada in cursul careia auditorul intelege sa se sprijine pe el? In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea intreprinderii au fost intrunite criteriile urmatoare: de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat; de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat; de apartenenta (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si s-au produs in cursul perioadei respective; de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si toate faptele importante au fost mentionate; de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea lor de inventar; de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrata la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin perioadei; de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil. Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cand elementele probante adunate, de origine si de natura diferite, sunt concordante. In acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci cand elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii contradictiei. Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele insele, omisiunea unei proceduri. Atunci cand auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este in masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerva. 82. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare. Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi. Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii operatiilor; in etapa referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificarii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificarii modului de functionare a acestuia. Numai in functie de aceste fluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul isi stabileste programul de control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrans sau extins. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care sa efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; o referinta pentru foaia de lucru; probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel: Dosar Exercitiu Program de control - controlul imobilizarilor Auditor: Ref: Pag: Data:

Data crearii: Data actualizarii: Marimea esantionuluiFacut de Referinta Controale de efectuat la data de . (Foaia de lucru) Verificarea achizitiilor exercitiului Sume mai pemari de 75.000 Ionescu mii lei A6 baza de comenzi, facturi si receptii 16/03/95 Viza responsabilului:

Probleme intalnite Nimic

83. Evaluarea controlului intern: continut, etape. Cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul va verifica functionarea acestui control intern. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului de control intern: care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? aceste proceduri sunt aplicate? in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern 19 si deci pot conduce la elaborarea de documente financiarcontabile corecte? Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern. Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.

Etapele aprecierii controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate; evaluarea riscurilor de eroare; verificarea functionarii controlului intern; evaluarea preliminara; teste de permanenta; evaluarea finala si incidenta asupra misiunii. 84. Planul de misiune: continut, rol. Dupa cunoasterea particularitatilor intreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea sa isi orienteze misiunea in functie de domeniile si sistemele semnificative; aceasta orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare si deci asupra programarii si planificarii misiunii de audit, permitand: determinarea naturii si intinderii controalelor in raport cu pragul de semnificatie ales; organizarea lucrarilor de audit astfel incat sa fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare in mod rational, cu maxim de eficacitate si in cadrul termenelor convenite cu clientul. Planul de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenantii de-a lungul intregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca presupune: alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunostintele lor in sectorul de activitate al intreprinderii; repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in tara si in strainatate etc.); utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori externi sau experti; coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama; solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate in orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); calendarul sedintelor AGA si CA; termenul de depunere a raportului. Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. Standardul International de Audit (ISA) nr. 300 intitulat Planificarea lucr arilor de audit prevede obligatia planificarii activitatii de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera eficienta. IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind in functie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specificata utilizata de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului si intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrarilor. 85. Orientarea si planificarea auditului. In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit. Principalele lucrari din aceasta etapa sunt: Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative Redactarea Planului de misiune (planului de audit) Elaborarea programului de munca 86. Programul de munca. Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un Program de munca in care sunt definite natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare. Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita. Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului). Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma. Continutul tip al unui Plan de misiune este prezentat in continuare cu titlu de exemplu. PLANUL DE MISIUNE - continut tip Prezentarea intreprinderii: Denumirea Sediul social Capital social si actionari Inregistrare Scurt istoric Consideratii succinte privind obiectivul de activitate, piata, concurenta Informatii contabile: Bugete si conturi previzionale Particularitatile sistemului contabil Principiile contabile; permanente;comparabilitati plurianuale Definirea misiunii:

20

Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc. Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in intreprindere Sisteme si domenii semnificative: Prag de semnificatie Functii si conturi semnificative Zone de risc identificate Controale semnificative pe care ne putem sprijini Orientarea programului de lucru: Aprecierea controlului intern Lucrari deosebite Confirmari de obtinut (interne si externe) Inventare fizice Asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.) Documente de obtinut Echipa si bugetul; Planificarea: Repartizarea lucrarilor Datele interventiilor pe etape Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise (cu datele limita). 87. Faze si etape in executarea unei misiuni de audit de baza. Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel: Etape acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit Faza initiala orientarea si planificarea auditului aprecierea controlului intern Faza executarii lucrarilor controlul conturilor examenul situatiilor financiare evenimente posterioare inchiderii exercitiului utilizarea lucrarilor altor profesionisti Faza finala alte lucrari necesare inchiderii raportul de audit documentarea lucrarilor de audit 88. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit. Inainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune; trebuie sa tina seama de unele reguli profesionale si de deontologie. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea se refera la: cunoasterea globala a intreprinderii (existenta riscurilor nu presupune ca auditorul refuza mandatul, insa decizia sa de a accepta este luata in cunostinta de cauza, urmand sa ia toate masurile necesare, in consecinta); examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; examenul competentei; contactul cu fostul auditor sau cenzor; decizia de acceptare a mandatului; fisa de acceptare a mandatului. Contractarea lucrarilor de audit Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal care presupun desemnarea acestor profesionisti de catre adunarea generala a intreprinderii auditate si misiunile de audit contractual. Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o Scrisoare de misiune de audit (Lettre de mission daudit sau Angajament letter) sau in orice alt tip de contract adecvat. Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecarer din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui mo dificati, tinand seama de evolutia semnificativa a naturii sau importantei activitatilor clientului sau. 89. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)? Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o Scrisoare de misiune de audit. 21 Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala, din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare: - obiectivul auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; Faze

intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul; forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit; riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern; necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate. Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare din exercitiile viitoare. 90. Ce este expertul contabil? Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia contabila in conditiile fixate prin normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobata prin Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-un contract de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati. 91. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare? In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. 92. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit? Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei Internationale a Contabililor (IFAC); normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: norme profesionale de lucru; norme de raportare; norme generale de comportament. NORME DE REFERINTA IN AUDIT

I. Norme profesionale de lucru orientarea si planificarea aprecierea controlului intern obtinerea elementelor probante documentarea lucrarilor etc. NORME CONTABILE Sunt comune la toti cei care: stabilesc controleaza utilizeaza conturile II. Norme de raportare opinii fara rezerve opinii cu rezerve opinie defavorabila imposibilitatea exprimarii unei opinii Norme generale de comportament profesional independenta competenta secret profesional calitatea muncii acceptarea si respectarea misiunilor etc.

NORME DE AUDIT Ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul, pentru calificarea muncii sale

Tertilor De a avea asigurarea ca opinia va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene

Auditorului Definirea scopurilor de atins prin punerea in lucru a tehnicilor potrivite

Normele (standardele) contabile(?!?) reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit auditorului si sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. 93. Ce sunt si ce rol au normele contabile? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 22 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare:

standarde internationale de raportare financiara; standarde sau norme contabile nationale; alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind: Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS); Standardele Internationale de Contabilitate (IAS); standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil). Rolul normelor contabile: este de a asigura comparabilitatea in timp si spatiu a relevantei si credibilitatii a informatiilor contabile. 94. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie? In general, prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. Altfel spus, pragul de semnificatie reprezinta ceea ce in contabilitatea anglo-saxona poarta denumirea de materialitate, adica nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. De exemplu, diferenta dintre un profit net de 499mii lei si unul de 500 mii lei nu pare sa influenteze evaluarea unei societati comerciale, in timp ce doua cifre alternative de 250 mii lei si 500 mii lei par sa fie substantial diferite si probabil vor duce la o evaluare destul de diferita a societatii. La inceputul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si sistemele semnificative. In cursul misiunii, pragurile de semnificatie determinate pentru controlul fiecarei sectiuni din situatiile financiare permite orientarea programelor de munca spre riscurile existente, prin stabilirea mai corecta a esantioanelor de control; aceasta evita angajarea in lucrari care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situatiilor financiare. Aceste praguri sunt, in general, inferioare pragului global pentru a tine cont de cumulul posibil al erorilor constatate. La sfarsitul misiunii, pragul global permite auditorului sa aprecieze daca erorile constatate trebuie sa fie corijate sau sa faca obiectul unei mentiuni in raport, daca intreprinderea refuza sa le corijeze. Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale. Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. R: Pragul de semnificatie: depinde de marimea elementului sau a erorii, judecate in imprejurarile specifice ale omisiunii s au declararii eronate. Pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o carecteristica calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila. Auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ informatiile eronate semnificative. Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand: se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit, si se evalueaza efectele informatiilor eronate. 95. Riscul de audit: componente si relatiile intre acestea. Riscul de audit reprezinta riscul ca auditorul sa exprime o opinie incorecta prin faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare. El se divide in trei: riscul inerent (RI), riscul legat de control (RC) si riscul de nedetectare (RN). Relatia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmatoare: RA = Ri x RC x RN Riscul de audit este riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit incorecta atunci cand exista erori semnificative in sit. fin. Riscul de audit cuprinde trei componente: riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare. Atunci cand se dezvolta modul de abordare al auditului, auditorul considera evaluarea preliminara a riscului de control ( impreuna cu evaluarea riscului inerent), pentru a determina riscul de nedetectare adecvat la acceptarea asertiunilor privind situatiile financiare si pentru a determina natura, durata si intinderea procedurilor de fond in cazul unor astfel de asertiuni. 96. Ce este riscul legat de control? Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern 23 utilizate. Riscul legat de control nu poate fi in intregime eliminat, avand in vedere limitele inerente oricarui sistem contabil si de control intern. In general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci cand: sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect; sistemul contabil si de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.

Cand evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui sa documenteze elementele pe care se sprijina in concluziile sale. Riscul legat de control reprezinta riscul ca o eroare aparuta in soldul unui cont sau intr-o categorie de tranzactii, si care poate fi semnificativa fie in cazul in care este izolata, fie daca este cumulata cu erori din alte solduri sau categorii sa nu fie prevenita, detectata sau corectata la timp prin intermediul sistemului contabil si de control intern. 97. Ce este riscul inerent? Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari intervenite in cursul exercitiului la nivelul conducerii; presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari de natura a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numar mare de intreprinderi falite in sectorul de activitate); natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate); factori influentand sectorul din care face parte intreprinderea: conditii economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile; situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continand ajustari privind exercitiile anterioare sau estimari; vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari; inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfarsitul exercitiului. Riscul inerent reprezinta posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sa comporte erori ce pot fi semnificative, fie ca sunt luate in considerare in mod individual, fie cumulate cu erori din alte solduri sau categorii de tranzactii, presupunand ca nu a existat un sistem de control intern. 98. Ce este riscul de nedetectare? Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie redus cat mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit. Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea: sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare; sa reduca riscul de nedescoperire modificand natura, calendarul si intinderea controalelor proprii. Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa. 99. Dati definitia auditului in general si elementele principale ale acesteia. Notiunea de audit in general semnifica revizia conturilor realizata de experti independenti in vederea exprimarii unei opinii asupra regularitatii si sinceritatii acestora. Prin audit, in general, se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea utilizarii informatiei. Elementele principale care definesc auditul: examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta; examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. 100. Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale acesteia. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica in totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, in virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau persoana juridica; obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare,, in functie de referentialul contabil aplicabil; 24 fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile.

Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, in masura in care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari. Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la: acuratetea declaratiilor financiare; continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; existenta unor fraude; respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale; comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si probleme sociale. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta. 101. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar? Semnificatia auditului financiar: daca este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situa tiilor financiare, fara nici o indoiala este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar. Denumirea simpla de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc. Altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati poate fi calificata ca audit financiar. O misiune de audit financiar poate fi prealabila unei misiuni de audit operational sau unei misiuni de audit de gestiune. Din cele prezentate rezulta ca sintagma audit financiar este mult mai cuprinzatoare decat cea de audit statutar. Reglementarea europeana (Directiva a VIII-a) si reglementarile nationale se refera numai la auditul statutar, adica auditul asupra situatiilor financiare ale entitatii. Din acest punct de vedere, consideram ca folosirea sintagmei audit financiar in legislatia romaneasca in vigoare in locul celei de audit statutar folosita in legislatia europeana este de natura a crea confuzii. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica in totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, in virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau persoana juridica; obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare,, in functie de referentialul contabil aplicabil; scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile utilizatorilor, in masura in care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari. Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la: acuratetea declaratiilor financiare; continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; existenta unor fraude; respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale; comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si probleme sociale. Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi formula ofera o imagine fidela sau prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative, aceste expresii fiind echivalente. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta. 102. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati? Obiectivele controlului intern sunt protejarea activelor intreprinderii : definirea responsabilitatilor separarea sarcinilor si functiilor descrierea functiilor procedura acordarii imputernicirilor 25 asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile

controalele de baza ale activitatii contabile asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii promovarea eficacitatii exploatarii 103. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati? Elementele de baza ale controlului intern sunt: existentea unui plan de organizare, cuprinzand : - definirea cat mai precisa a sarcinilor definirea limitelor de competenta si a raspunderilor circulatia informatiilor competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiunii existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la : producerea informatiilor arhivarea informatiilor 104. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate - avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, in functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in mai toate intreprinderile, respectiv cele privind: realizarea obiectivelor intreprinderii; protejarea sau conservarea patrimoniului; inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor. 105. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea. Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii). Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati. Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate. 106. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? intern sunt: protejarea activelor intreprinderii; asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile; asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii; promovarea eficacitatii exploatarii. a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale; b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate: d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. 107.Prin audit, in general se intelege: examinarea profesionala a unei informatii, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu de calitate; exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a contabilitatii; exprimarea unei opinii profesioniste asupra regularitatii si sinceritatii contabilitatii. 108.anomalia ca termen in normele de audit reprezinta: o informatie contabila sau financiara inexacta, insuficienta sau omisa, ca urmare a unor erori sau fraude; o informatie financiara incorecta; o informatie modificata ca urmare a unor interese. 109.Auditul situatiilor financiare reprezinta: o opinie responsabila cu privire la situatiile financiare; examinarea efectuata de un profesionist competent si independent asupra situatiilor financiare, in vederea exprimarii unei opinii motivate prin raportarea la un referential contabil identificat; o imbinare intre auditul extern si cel intern, precum si intre auditul 26 statutar si cel contractual. 110.Exhaustivitatea ca termen in normele de audit reprezinta: toate faptele importante au fost mentionate; toate activele au fost inregistrate; toate activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si toate faptele importante au fost mentionate.

111.Obiectivele auditului intern constau in: gestionarea corecta, potrivit legii, a patrimoniului intreprinderii; tinerea corecta si la timp a contabilitatii, potrivit normelor emise de Ministerul Finantelor; validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii. 112.Evaluarea ca termen in normele de audit reprezinta: inregistrarea unui activ sau a unui pasiv la costul sau istoric; inregistrarea unui activ sau a unui pasiv la valoarea sa de inventar; inregistrarea unui activ la costul de achizitie. 113.Obiectivele auditului extern misiune de baza constau in: reflectarea fidela, clara si completa in contabilitate a obligatiilor fata de stat; imaginea fidela, clara si completa a inregistrarilor in contabilitate si a rezultatelor obtinute de intreprindere; imaginea fidela, clara si completa a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de intreprindere. 114.Asigurarea rezonabila ca termen in normele de audit reprezinta: asigurarea ridicata, dar nu absoluta, ca informatiile verificate nu contin anomalii semnificative; asigurarea ca nu sunt anomalii in situatiile financiare; satisfactie a auditorului referitoare la fiabilitatea unei declaratii. 115.Criteriul corectei inregistrari in contabilitate si al corectei prezentari in situatiile financiare presupune: respectarea intocmai a normelor emise de Ministerul Finantelor Publice; contabilizarea in perioada corespunzatoare, urmarindu-se respectarea independentei exercitiilor; corecta determinare a rezultatelor financiare. 116.Declaratii ale directiunii inseamna: declaratii facute de personalul financiar contabil; declaratii facute de catre directiune auditorului in cursul unui audit, in mod spontan sau ca raspuns la intrebarile (chestionarele) puse de auditor; declaratii facute de cenzorii societatii. 117.Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele criterii in tinerea contabilitatii sunt respectate: toate informatiile prezentate prin situatiile financiare sa poata fi justificate si verificate; toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitatea analitica si sintetica; sunt respectate toate normele contabile, fiscale si financiare emise de Ministerul Finantelor Publice, in baza legii. 118.Deficiente majore in auditul statutar reprezinta: insuficiente ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situatiilor financiare; limitari ale misiunii de audit; absenta controlului intern. 119.Normele de audit financiar sunt emise de: Ministerul Finantelor Publice si se aproba prin ordin al ministrului; Ministerul Finantelor Publice si se aproba prin hotarare de guvern; Autoritatea profesionala prevazuta de lege. 120.Eroarea tolerabila este: eroarea maximala pe care auditorul poate sa o accepte pentru a trage concluzia ca rezultatele sondajului au atins obiectivul de audit fixat; eroarea minimala acceptata de auditor; eroarea medie acceptata de auditor in cadrul sondajului efectuat. 121.Normele de referinta ale auditului financiar sunt: norme fiscale; norme de audit; norme legale. 122.Intinderea lucrarilor de audit reprezinta: diligentele efectuate de auditor si limitate de catre conducerea societatii; diligentele apreciate ca fiind necesare, in circumstante precise, pentru atingerea obiectivului auditului; diligentele efectuate fara a putea fi atins obiectivul audit. 123.Expert ca termen in normele de audit inseamna: o persoana fizica sau juridica ce poseda competentele, cunostintele si o experienta intr-un domeniu, altul decat contabilitatea si auditul; o persoana sau un cabinet care poseda experienta in contabilitate; o persoana care poseda multa experienta in audit. 124.Riscurile avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie pot fi: riscuri generale legate de intreprindere; riscuri survenite pe parcursul desfasurarii misiunii de audit; riscul de faliment. 125.Semnificativ ca termen in normele de audit inseamna: termen utilizat pentru a exprima valoarea absoluta a unei informatii din situatiile financiare; termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile, unei informatii sau unei iregularitati cuprinsa in situatiile financiare; termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil. 126.Principiul fundamental pe care se intemeiaza regulile de etica in activitatea de audit este: 27 corectitudinea; independenta; pregatirea ireprosabila. 127.Serviciile conexe se refera la: examenele limitate;

examenele pe baza de proceduri convenite si misiuni de compilare; examenele limitate, examenele pe baza de proceduri convenite si misiuni de compilare. 128.Dosarul permanent contine: un curriculum vitae al expertului contabil; foi de lucru si chestionare privind descrierea intreprinderii si a activitatii ei; organigrama. 129.Nivelul de asigurare furnizat printr-un examen limitat este: inferior celui furnizat printr-un audit; superior celui furnizat printr-un audit; egal celui furnizat printr-un audit. 130. procedeele si tehnicile de audit utilizate pentru obtinerea elementelor probante privesc: controlul asupra pieselor justificate si control de fond; controlul de gestiune asupra principalelor operatii ale firmei; examenul conturilor anuale. 131.In misiunile de proceduri convenite, auditorul: nu exprima nici o asigurare; exprima o asigurare rezonabila; exprima o minima asigurare. 132.Dosarul exercitiului contine informatii si documente privind: contractul de prestari incheiat cu clientul; planificarea misiunii; analiza conturilor anuale. 133.Dosarele de lucru sunt: proprietatea auditorului; proprietatea societatii auditate; nu sunt in proprietate mixta. 134.Elemente de baza ale raportului de audit: raportul fara rezerve prezentat filialelor Corpului si conducerii firmei; titlul; cuprinsul raportului. 135.Termenul de frauda in audit semnifica: un act voluntar emis de una sau mai multe persoane din conducere, salariati sau terti, care conduce la situatii financiare eronate; un act involuntar dar care are drept consecinta obtinerea de informatii false; o incalcare a normelor legale definita ca atare prin legea penala. 136.Succesiunea lucrarilor intr-o misiune de audit de baza cuprinde: depunerea juramantului; acceptarea mandatului (misiunii); legatura cu Administratia Fiscala. 137.Termenul de eroare in audit semnifica: o deturnare a activelor; o inexactitate involuntara, continuta in situatiile financiare; o falsificare a documentelor. 138.Ce tipuri de opinie recunoasteti: opinie fara rezerve; opinie fara rezerve, insa cu mentiuni speciale in anexa; refuz limitat de certificare. 139.Circumstante sau evenimente care ridica riscul de frauda sau de eroare sunt: aspecte privind integritatea sau competenta conducerii; elemente probante insuficiente; informatii din mass-media. 140.Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului se refera la: fapte petrecute pana la data raportului de audit; fapte petrecute dupa data de 31 martie a anului viitor; numai fapte petrecute dupa depunerea bilantului. 141.Programul de lucru defineste: data inceperii misiunii de audit; data incheierii misiunii de audit; natura, calendarul si intinderea lucrarilor necesare pentru punerea in aplicare a planului de audit. 142.In cazul utilizarii in audit a lucrarilor unui expert, acesta poate fi: angajat de auditor sau salariat al auditorului; angajat al intreprinderii-client sau salariat al acesteia; in oricare din situatiile de la lit. a) si b). 143.Elementele de referinta in determinarea pragului de semnificatie pot fi: capitalurile proprii; 28 volumul afacerilor totale; impozitul pe profit. 144.Elemente probante sunt: documente pe care se sprijina opinia de audit; informatii care dau contabilitatii un caracter probant;

informatii obtinute de auditor prin controalele proprii. 145.Conturile semnificative sunt: cele care contin riscuri de eroare semnificative; cele care contin riscuri de eroare mici; cele care nu contin riscuri de eroare. 146.Normele nationale de audit reprezinta: ansamblu de norme de audit stabilite prin lege sau de catre un organism profesional competent la nivel national, care au un caracter obligatoriu si care se aplica in realizarea unei misiuni de audit sau de servicii conexe; ansamblul de norme stabilite de Ministerul Finantelor Publice; normele legale privind activitatea cenzorilor (auditorilor statutari) si cele referitoare la auditul contractual. 147.Daca suma toatala a anomaliilor necorectata tinde sa depaseasca pragul de semnificatie fixat: auditorul va pune in aplicare proceduri suplimentare de audit; va omite o opinie cu rezerve; modifica pragul de semnificatie. 148.Incertitudini grave si multiple pot conduce auditorul la: formularea unor rezerve; formularea unei opinii defavorabile; imposibilitatea exprimarii unor opinii. 149.Riscul de nedescoperire este: o componenta a riscului de audit; o notiune contabila; un risc legat de control. 150.Dezacordul cu conducerea intreprinderii asupra principiilor contabile poate duce la: imposibilitatea exprimarii unei opinii; introducerea unui paragraf de observatii; opinie cu rezerve sau opinie defavorabila. 151.Evaluarea riscului legat de control se face in doua etape: evaluarea preliminara; evaluarea intermediara; evaluarea initiala. 152.Prin situatii financiare in audit, se intelege: conturile anuale; contabilitatea financiara; contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara. 153.Analiza sistemului contabil si de control intern se face folosind urmatoarele tehnici: descrieri narative si chestionare; verificarea inregistrarilor contabile; controale inopinate. 154.Prin cabinet de audit se intelege: societate sau alta entitate care furnizeaza servicii de audit; mai multi auditori care se asociaza pentru efectuarea unui audit; persoane fizice sau juridice care au ca obiect de activitate auditul financiar. 155.Riscurile inerente si cele legate de control se evalueaza: separat; impreuna; nu se evalueaza deloc. 156.Sistemul contabil reprezinta: ansamblul de proceduri si documente ale unei entitati economice sau sociale care permit tratarea tranzactiilor in scopul inregistrarii in conturi; ansamblul de proceduri si documente prevazute prin legislatia financiar-contabila; graficul de circulatie a documentelor din contabilitatea unei intreprinderi. 157.Riscul de nedetectare: poate fi eliminat in totalitate; nu poate fi eliminat in totalitate, indiferent care sunt tehnicile si procedurile folosite de auditor; nu exista. 158.Elaborarea unui plan al misiunii de audit este: o obligatie; o masura suplimentara de control al lucrarilor; o necesitate, pentru a asigura ca auditul se va realiza de o maniera eficienta. 159.Elementele probante desemneaza: informatiile obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care sa se bazeze opinia sa; orice fel de informatii; numai informatii statistice. 160.Programul de lucru este: 29 un instrument de realizare a planului misiunii de audit; o lucrare facultativa; un instrument prin care se stabilesc onorariile. 161.Testele de procedura sunt: toate testele efectuate de auditor;

testele care permit sa se obtina elemente probante asupra eficacitatii conceperii si functionarii sistemelor contabile si controlului intern; testele asupra controlului intern al intreprinderii. 162.Pragul de semnificatie trebuie fixat de auditor: cand determina natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit si evalueaza efectul anomaliilor; la inceputul oricarei misiuni de audit; cand auditorul considera necesar. 163.Controalele substantive sunt: de doua tipuri; de cinci tipuri; de trei tipuri. 164.Caracter semnificativ intr-o misiune de audit reprezinta: sectiunile cu cea mai mare pondere in bilantul intreprinderii; conturi si operatiuni care au rulaje superioare pragului de semnificatie; informatii a caror omisiune sau inexactitate este susceptibila de a influenta deciziile utilizatorilor situatiilor financiare. Observarea in audit reprezinta: o operatie care consta in examinarea unui proces sau a unei proceduri executate de alte persoane; examinarea notelor contabile; o operatiune de control. 165.Auditul intern este: un compartiment de control in cadrul entitatilor economice sau sociale; o firma specializata angajata pentru verificarea procedurilor de control intern al entitatii; controlul intern al entitatii economice sau sociale. 166.Cererea de informatii consta in: procurarea de informatii de la persoanele competente, atat din interiorul, cat si din exteriorul entitatii; procurarea oricaror informatii; controlul informatiilor. 167.Partile legate reprezinta: intreprinderi asociate; intreprinderi afiliate; parti in care una poate exercita un control sau o influenta notabila asupra celeilalte. 168.Calculul, in audit, reprezinta: verificarea inregistrarilor contabile; verificarea corectitudinii aritmetice a documentelor justificative si a documentelor contabile sau a unor calcule distincte; verificari statistice. 169.Referential (referinta) contabil inseamna: ansamblul de criterii utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare care se aplica la toate elementele importante; normele contabile emise de Ministerul Finantelor; standardele internationale de contabilitate. 170.Confirmarea conturilor de debitori reprezinta: confirmarea directa a sumelor de primit sau a sumelor care compun soldul conturilor respective; verificarea documentelor justificative; controlul conturilor. 171.Prin prag de semnificatie, la elaborarea situatiilor financiare, se intelege: nivelul cunoasterii profesionistului, peste care acesta considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului; nivelul, marimea unei sume peste care profesionistul contabil considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului; o limita a unei informatii financiare, stabilita pe baza normelor profesionale. 172.Constituirea unui provizion pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie reprezinta: o cheltuiala; crearea unei rezerve legale; crearea unui fond cu destinatie speciala. 173.Controlul de calitate asupra lucrarilor de audit se organizeaza si se exercita: de Ministerul Finantelor Publice, potrivit legii; de organele cu atributii de control financiar; de regula, de organismul profesional. 174.Raportul, in cazul unei misiuni de audit de baza, trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca in conturile anuale nu sunt anomalii semnificative, in urmatoarele situatii: cand se cere expres prin Normele profesionale; cand se cere expres prin dispozitii legale; in orice misiune de acest gen. 175.In evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achizitie este egal cu: pretul de cumparare + taxele nerecuperabile + cheltuieli de transport aprovizionare + alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in 30 stare de utilitate sau intrare a bunului; pretul de cumparare + cheltuieli de transport aprovizionare + cheltuielile generale de administratie + cheltuielile financiare; pretul de cumparare + cheltuielile de incarcare-descarcare + taxele nedeductibile + cheltuielile financiare. 176.O misiune de audit de baza la o intreprindere cotata se planifica, se organizeaza si se realizeaza potrivit: normelor profesionale emise de organismul profesional;

normele profesionale emise de CNVM; normele legale din domeniul contabilitatii. 177.Precizati care din urmatoarele afirmatii reprezinta postulate ale teoriei auditului: existenta unui control intern satisfacator elimina probabilitatea iregularitatilor; auditul trebuie sa fie liber de influente si prejudecati; in activitatea desfasurata apare necesitatea ca auditul sa actioneze in concordanta cu codul eticii profesionale. 178.Situatiile in care un observator ar avea motive pentru a se indoi de obiectivitatea unui auditor sunt: implicarea financiara directa sau indirecta in activitatile unui client; limitarea intinderii lucrarilor auditorului; dezacord cu conducerea intreprinderii. 179.Tehnicile de examinare a conturilor anuale se sprijina pe: selectionarea esantionului; stabilirea indicatorilor de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; corecta evaluare a patrimoniului, conform reglementarilor in vigoare. 180.Fisa de acceptare a mandatului are ca obiective: aprecieri cu privire la independenta si la absenta incompatibilitatilor; de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii; determinarea naturii si intinderii controalelor, in raport cu pragul de semnificatie ales. 181.Auditorul verifica daca s-au creat provizioane adecvate pentru clientii rau platnici. Ca obiectiv de audit, se are in vedere: exhaustivitatea; existenta; evaluarea. 182.Procedurile analitice constau in: analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, precum si examene de coerenta cu alte informatii pertinente; orice fel de analiza; analiza pe baza de bilant. 183.Ce obiective de audit sunt asociate reconcilierii soldurilor din balanta de verificare cu registrul mijloacelor fixe: acuratete si existenta; exhaustivitatea si separatia dintre exercitii; drepturi si obligatii. 184.Auditorul trebuie sa aplice proceduri analitice: la inceputul misiunii; la sfarsitul auditului, pentru a trage o concluzie generala; la mijlocul misiunii. 185.Dintre urmatoarele documente, sunt necesare auditarii cheltuielilor: jurnal zilnic al cumpararilor, note de receptie a bunurilor; rapoarte independente de evaluare; titluri de proprietate. 186.Aplicarea procedurilor analitice se sprijina pe ipoteza: existentei unor relatii coerente intre date si informatii; existentei unui sistem informational; existentei unor cifre comparative. 187.Obiectivul de audit exhaustivitate in cazul capitalului consta in: toate drepturile si obligatiile ce decurg din capital si rezerve sunt corect identificate; toate modificarile autorizate in capitalul social au fost inregistrate corespunzator in contabilitate; capitalul social corespunde cu actele constitutive ale societatii. 188.O estimare contabila inseamna: o evaluare aproximativa a unei valori a unui element (ex. calculul unor provizioane pentru deprecierea creantelor); o evaluare exacta a unei valori a unui element; o evaluare facuta de un expert. 189.Obiectivele de audit esentiale pentru trezorerie sunt: exhaustivitatea, drepturi si obligatii, evaluarea; evaluarea, existenta, prezentare si evidentiere; existenta, separarea exercitiilor, drepturi si obligatii. 190.Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginae fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele criterii in tinerea contabilitatii sunt respectate: corecta evaluare si imputare in conturi; sunt respectate toate normele contabile, fiscale si financiare emise de Ministerul Finantelor Publice, in baza legii; tinerea corecta si la timp a contabilitatii. 191.Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit inseamna: raport asupra unei rubrici din situatiile financiare; raport asupra bilantului contabil; raport de gestiune. 31 192.Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit inseamna: raport privind respectarea clauzelor contractuale; raport asupra procedurilor convenite; raport asupra contului de profit si pierdere.

193.Raportul auditorului asupra misiunilor speciale de audit inseamna: raport de verificare si certificare a situatiilor financiare; raport asupra situatiilor financiare condensate (rezumate); raport asupra unor componente ale situatiilor financiare. 194.Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie sa contina: identificarea firmei de audit; identificarea situatiilor financiare auditate; identificarea bilantului si a contului de profit si pierdere auditate. 195.Referirea la normele de audit in baza carora s-a efectuat auditul este prezentata in Raportul de audit in paragraful: introductiv; opiniei; privind natura si intinderea lucrarilor de audit. 196.Descrierea lucrarilor de audit este sintetizata in Raportul de audit in paragraful: introductiv; opiniei; privind natura si intinderea lucrarilor de audit. 197.In cate forme se poate exprima opinia fara rezerve a auditorului intr-un Raport de audit al situatiilor financiare: patru; doua; una. 198.Referirea la normele contabile avute in vedere la efectuarea lucrarilor de audit financiar este prezentata in Raportul de audit: in partea finala a Raportului de audit; in paragraful referitor la natura si intinderea lucrarilor de audit; in paragraful opiniei. 199.Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii se formuleaza: cand apar elemente care nu afecteaza opinia auditorului; cand deficientele nu sunt semnificative; cand auditorul face constatari pe care tine neaparat sa le introduca in raport. 200.Raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei societati comerciale are rolul de: instrument de comunicare cu actionarii pentru decizii economice si cu ceilalti utilizatori ai situatiilor financiare; document prevazut expres prin Ordinul Ministerului FinanTelor Publice nr.94/2001; instrument de protejare a patrimoniului societatii comerciale auditate. 201.Daca nu a participat la inventarierea anuala a stocurilor la societatea client si nici nu a putut aplica metode alternative de control, auditorul va exprima o opinie: defavorabila; cu rezerve; auditorul se afla in imposibilitatea exprimarii unei opinii. 202.Printre actiunile ce trebuie intreprinse de auditor pentru fundamentarea deciziei de a accepta un client de audit se numara: negocierea incheierii contractului de audit; examenul cu privire la independenta si la absenta incompatibilitatilor; studierea prealabila a reglementarilor emise de Camera Auditorilor Financiari. 203.In cazul unui client nou, auditorul trebuie sa contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societatii): in etapa de acceptare a mandatului si contactarea lucrarilor de audit; pe parcursul desfasurarii lucrarilor de audit; nu este necesar un asemenea contact. 204.Cand nu se poate sprijini pe controlul intern din societatea-client, auditorul va elabora un program propriu de control: extins; total; general si total, dar prin sondaj. 205.Care din urmatoarele exprimari sunt incorecte: auditul intern este un compartiment de control din cadrul entitatii care are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemului contabil si sistemului de control intern; verificarea eficacitatii sistemului contabil si sistemului de control intern se poate realiza prin auditori interni sau prin contractarea unui auditor extern; auditorii interni dintr-o entitate (toti sau numai seful acestora) trebuie sa fie membri ai Camerei Auditorilor Financiari. 206.Cate tipuri de opinie se pot prezenta intr-un Raport de audit asupra situatiilor financiare ale unei entitati? patru; una; cinci. 207.Cate tipuri de opinie se pot prezenta in cazul auditului asupra situatiilor financiare ale unei entitati? patru; una; doua: imaginea fidela sau prezinta in mod sincer. 32 de audit de baza este: 208.Obiectivul unei misiuni de a permite auditorului sa exprime o opinie potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unei referinte contabile identificate; de a permite auditorului sa exprime o opinie potrivit careia situatiile financiare sunt sincere si corecte in raport cu reglementarile in vigoare;

de a permite auditorului sa exprime o opinie potrivit careia toti utilizatorii situatiilor financiare sa poata lua decizii corecte pe baza informatiilor cuprinse in acestea. 209.Ce inseamna auditul financiar? o opinie responsabila si motivata asupra situatiilor financiare; examinarea efectuata de un profesionist competent si independent, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra unei informatii contabile; o imbinare intre auditul contractual si cel legal. 210.Normele de referinta in auditul financiar sunt: norme contabile si de audit; norme legale, norme contabile si norme de audit; norme deontologice, norme contabile si norme de audit. 211.Enumerati ce inseamna evenimente posterioare inchiderii exercitiului: fapte petrecute dupa 31 dec. al anului respectiv; fapte petrecute dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare; fapte petrecute dupa publicarea situatiilor financiare. 212.Daca se utilizeaza lucrarile unui expert pentru definitivarea unui audit, acesta poate fi: angajat de auditor sau salariat al auditorului; angajat al intreprinderii-client al acesteia; in oricare din situatiile de la lit. a) si b). 213.Care conturi sunt semnificative? cele care contin riscuri de eroare semnificative; cele care contin riscuri de eroare mici; cele care nu contin riscuri de eroare. 214.Ce este auditul intern: un control asupra modului de respectare a procedurilor de control intern; o firma specializata angajata pentru verificarea procedurilor de control intern ale entitatii; control intern al entitatii economice sau sociale. 215.Care sunt situatiile in care un observator ar avea motive pentru a se indoi de obiectivitatea unui auditor: relatii familiale cu directorul intreprinderii-client; onorarii de audit sub nivelul pietii; efectuarea auditului pe o perioada mai mare de 5 ani la acelasi client. 216.Cand se verifica continutul procedurilor de inventariere: inainte de inventariere; in timpul inventarierii; dupa inventariere. 217.Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie sa contina: identificarea responsabilitatilor; identificarea bilantului auditat; precizarea ca este un audit independent. 218.Furnizarea unei baze rezonabile pentru opinie este prezentata in Raportul de audit in paragraful: privind natura si intinderea lucrarilor de audit; privind opinia; dupa paragraful opiniei. 219.Paragraful de observatii se situeaza de regula: dupa paragraful de opinie; inaintea paragrafului de opinie; in paragraful introductiv. 220.Rezervele care insotesc opinia auditorului se prezinta: inaintea paragrafului de opinie; dupa paragraful de opinie; in paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. 221.Dezacordul cu conducerea intreprinderii, avand incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare conduce auditorul la a formula: o opinie cu rezerve; o opinie defavorabila; o opinie fara rezerve dar cu un paragraf de observatii. 222.Raportul de audit asupra situatiilor financiare are rolul: de confirmare a increderii in situatiile financiare prezentate; de a proteja activele societatii auditate; de a da garantie Ministerului Finantelor Publice ca situatiile financiare sunt corect intocmite. 223.Daca nu a participat la inventarierea anuala a stocurilor la societatea-client, auditorul va exprima o opinie: defavorabila; favorabila dar cu un paragraf de observatii; cu rezerve sau se afla in imposibilitatea de a emite o opinie. 224.In cazul unui client nou, auditorul trebuie sa contacteze auditorul anterior (sau cenzorii societatii): 33 inainte de inceperea lucrarilor de audit; in etapa de acceptare a mandatului si contractarea lucrarilor de audit; pe parcursul lucrarilor de audit.

225.Cand controlul intern al societatii-client permite un grad rezonabil de asigurare ca inregistrarile contabile ale tranzactiilor sunt fiabile, programul de control al auditorului va fi: bazat pe sondaje; restrans; stabilit de auditor in functie si de alte informatii. 226.Asigurarea data utilizatorilor situatiilor financiare auditate este o asigurare: totala; ridicata; ridicata dar nu absoluta. 227.Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare sunt: a) inteligibilitatea; b) continuitatea; c) prudenta. 228.In normele de audit se foloseste termenul semnificativ. Ce reprezinta acesta! termen utilizat pentru a exprima valoare absoluta a unei informatii din situatiile financiare; termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile cuprinsa in situatiile financiare; termen utilizat pentru a exprima rezultatul contabil. 229.Pentru obtinerea elementelor probante, ce procedee si tehnici de audit se utilizeaza! controlul asupra pieselor justificate si control de fond; sondajele; calcule si analize. 230.Ce semnificatie are o eroare tolerabila nula sau mica? Contul poate fi auditat in intregime cu cheltuieli mici si nu se asteapta descoperirea nici unei erori; Contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice; Cea mai mare parte a soldului contului a ramas neschimbat din anul precedent si nu este nevoie sa fie auditat. 231.Care este numarul de etape (pasi) ce trebuiesc parcursi in procedura de aplicare a pragului de semnificatie in auditul situatiilor financiare! 3; 5; 7. 232.In cursul auditarii contului de vaanzari ati constatat un numar de erori in valoare neta de 10.000 dintr-un esantion de 80.000 extras dintr-o populatie de 800.000. Care este eroarea totala care o veti retine, stiind ca eroarea de esantioane ati apreciat-o la 25%! 300.000; 125.000; 250,000. 233.In functie de natural or sondajele pe care le realizeaza auditorul, pot fi: Sondaje statistice si nestatistice; Sondajele asupra atributiilor si sondaje asupra valorilor; Sondaje asupra elementelor cheie si sondaje asupra multimilor. 234.Elementele cheie dintr-o multime sunt: Elementele care fie datorita naturii, fie datorita valorii lor prezinta riscuri; Elementele care sunt supuse verificarii integrale de catre auditor; Elemente care sunt stabilite de auditor inca din faza de planificare a lucrarilor de audit. 235.La selectarea esantionului, auditorul va avea in vedere ca: Acesta sa fie reprezentativ; Acesta sa contina toate elementele cheie; Acesta sa aiba o talie corespunzatoare. 236.Elementele probate reprezinta informatiile care au la baza: Numai documentele justificative si documentele contabile; Documente justificative, documente contabile si alte surse; Surse interne si surse externe. 237.Care din urmatoarele afirmatii este exacta: Controlul intern are ca obiectiv furnizarea unor informatii credibile, relevante, complete si oportune structurilor implicate in luarea deciziilor si utilizatorilor externi; Controlul intern are ca obiectiv detectarea cazurilor de abatere de la normele legale; Controlul intern are ca obiectiv punerea la dispozitia Consiliului de Administratie a informatiilor necesare pentru stabilirea masurilor de prevenire a fraudelor. 238.Care este relatia dintre controlul intern si auditul intern: Controlul intern se refera la existenta si aplicare procedurilor iar auditul intern se refera la controlul procedurilor respective; Ambele se refera la aceeasi structura organizatorica a entitatii; Controlul intern se realizeaza de personalul entitatii iar auditul intern se realizeaza numai de auditor financiar persoana fizica sau juridica. 239.Independenta auditorului intern presupune: Independenta fata de celelalte structuri de conducere si de executie; Independenta fata de activitatile auditate si de activitatile pe care le34 implica in mod in mod current controlul intern; Dreptul de a comunica cu personalul, cu conducerea executive si cu Consiliul de Administratie. 240.Exprimarea unei opinii motivate potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unei referinte contabile identificate constituie: Obiectul unei misiuni de audit de baza;

Scopul fundamental al auditului financiar; Definitiva auditului extern, in general. 241.Cand se verifica respectarea principiilor contabile in ce priveste capitalurile proprii, ca obiective de audit identificati: Drepturi si obligatii si evaloarea; Drepturi si obligatii si existenta; Numai existenta. 242.Cand verificati fundamentarea provizioanelor la sfarsit de an aveti in vedere: Modul de calcul si conformitatea cu contractile si/sau textile legale; Deductibilitatea; O iesire viitoare de resurse. 243.Cand verificati amortizarea imobilizarilor corporale va asigurati ca: Planul de amortizare este acelasi ca in anul precedent; Planul de amortizare contabila e diferit de planul de amortizare fiscala; Au fost corect aplicate normele de amortizare prevazute in reglenentarile in vigoare. 244.Controlul fizic al imobilizarilor corporale presupune: Verificarea modului in care s-a efectuat inventarierea; Inspectia imobilizarilor corporale; Existenta concordantei intre registrul imobilizarilor corporale si contabile. 245.Cand verificati cheltuielile cu intretinerea si repartitiile la imobilizarile corporale va asigurati: De corecta contabilizare la conturile de imobilizari sau la conturile de cheltuieli ale perioadei; De corecta contabilizare la conturile de cheltuieli pe baza de documente justificative; Ca cheltuielile sunt reale si se justifica cu documente legale. 246.La verificarea conturilor de trezorerie, ce fel de sold trebuie sa gasiti la contul de viramente interne la 31 decembrie? Debitor; Creditor; Fara sold. 247.Cand efectuati controlul separarii exercitiilor in contabilitatea stocurilor procedati la: Inventarierea la 31 decembrie; Verificarea documentelor ultimilor aprovizionari identificate in intervalul fizic; Controlul tuturor aprovizionarilor din ultimele 15 zile ale exercitiului. 248.Daca ati constatat incertitudini care insa nu afecteaza in mod semnificativ situatiile financiare, opinia va fi: Fara reserve; Fara reserve dar cu paragraph de obsevatii; Procedati la extinderea controlului. 249.Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sa comporte erori semnificative datorate insuficientei controlului intern reprezinta: Risc inerent; Risc de audit; Risc de nedetectare. 250.Imaginea fidela este: O consecinta a regularitatii si sinceritatii conturilor; O conditie pentru a emite o opinie fara reserve; Un criteriu de apreciere a situatiilor financiare. 251.Societatea Stirex S.A., auditata de dumneavoastra, a achizitionat la 1 iulie un ansamblu imobiliar spre renovare si a efectuat urmatoarele cheltuieli: Pretul de cumparare al terenului 30.000 lei Pretul de cumparare al constructiei 125.000 lei Taxe de inregistrare 12.000 lei Alte cheltuieli cu actele 800 lei Onorarii notar 1.500 lei (din care TVA 240) Comisioane 1.800 lei (din care TVA 290) Cheltuieli arhitecti 3.600 lei (din care TVA 575) Cheltuieli renovare 85.000 lei (din care TVA 13.500) Societatea a inregistrat in cheltuielile perioadei suma de 90.095, la terenuri 30.000 si la costructii 125.000. Care este suma corecta ce trebuia contabilizata in cheltuielile perioadei! a) 7.700; 0; 85.000. 252.Reluand datele din intrebarea 146, care este suma ce trebuie contabilizata in contul Terenuri! 33.013 lei; 35 37.800 lei; 42.000 lei. 253.Reluand datele din intrebarea 1, care este suma care trebuia contabilizata in contul Constructii? 207.295 lei; 212.082 lei;

203.095 lei. 254.In calitate de auditor al intreprinderii Omega S.A. ati constatat ca la 31 decembrie stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care este valoarea stocului la 31 decembrie cunoscand ca intreprinderea foloseste metoda FIFO, ca stocul la 1 decembrie a fost de 500 unitati a 10.000 lei fiecare, ca in 10 decembrie s-au cumparat 500 unitati a 12.000 lei si ca in 20 decembrie au iesit 400 unitati? 7.000.000 lei; 6.600.000 lei; 6.200.000 lei. 255.Ati constatat ca in costurile de transformare a stocurilor intreprinderea auditata a cuprins suma de 30.000.000 lei reprezentand costurile unui imprumut aferent stocurilor. Cum retineti aceasta constatare cunoscand ca, potrivit standardelor internationale de contabilitate, integrarea costurilor aferente imprumuturilor in costul de transformare a stocurilor este: obligatorie; optionala; interzisa. 256.La auditul stocurilor aveti in vedere ca, potrivit IAS 2, nu fac parte costul stocului unui produs: valoarea deseurilor rezultate din fabricarea produsului respectiv; cheltuieli de stocare aferente frazelor anterioare de fabricatie; cheltuieli de comercializare. 257. Societetea Alfa a evaluat in decembrie anul N-4 un ansamblu imobiliar in anul N-11 cu 400.000 lei (din care 80.000 lei pentru teren), amortizabil in 20 ani; cu aceasta ocazie a eliminat amortismentele din valoarea contabila. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilita cu aceasta ocazie la 450.000 (din care 150.000); durata de viata nu a fost modificata. La 1 iulie anul N, ansamblul imobiliar a fost vandut cu 500.000 lei. Care este diferenta din reevaluare ce trebuia inregistrata de societae? 178.000 lei; 162.000 lei; 170.000 lei. 258.Reluand datele din intrebarea 12, care este suma amortizarii in anul N? 12.500.000 lei; 16.000.000 lei; 8.000.000 lei. 259.Reluand datele din intrebarea 12, care este suma plus valorii inregistrata cu ocazia vanzarii? 137.500 lei; 284.000 lei; 315.500 lei. 260.In cadrul auditului efectuat asupra imobilizarilor necorporale ati constatat ca o imobilizare corporala identificabila intrata cu ocazia unei fuziuni a fost inregistrata la valoarea contabila. Potrivit IAS 38, aceasta trebuie inregistrata: la costul sau; la valoarea contabila; la valoarea justa. 261.Exprimarea unei opinii motivate, potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unei referinte contabile identificate,constituie: Obiectul unei misiuni de auditare a situatiilor financiare; Scopul fundamental al auditului bancar; Definitia auditului extern in general. 262.Auditorul poate fi facut raspunzator de prevenirea non-respectului textelor legislative in cadrul bancii auditate? Da; Nu; Da, numai in anumite cazuri.

263.In legatura cu rolul legislatiei in vigoare, in auditarea situatiilor financiare ale unei banci, responsabilitatiile auditorului se refera la:
Detectarea tuturor cazurilor de non-respect al legislatiei generale si bancare; Activitatile auditorului legate de examinarea, comunicarea si de intrerupere a misiunii; Comunicarea tuturor cazurilor de non-respect al legislatiei, catre Banca Nationala. 264.Daca auditorul concluzioneaza ca nerespectarea unui text legal are consecinte semnificative asupra situatiilor financiare ale bancii si nu au fost corect preluate in aceste situatii financiare, el sa exprime: O opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; O opinie fara rezerve dar cu un paragraf de observatii; O opinie defavorabila. 265.Riscurile cu impact insemnat asupra situatiei patrimoniale sau reputationale ale bancii sunt: Riscul de credit si riscul reputational; Riscuri semnificative; Riscul de credit si riscul de lichiditate. 266.Care din urmatoarele afirmatii este exacta: Controlul intern al unei banci are ca obiectiv furnizarea unor informatii credibile, relevante, complete si oportune structurilor implicate 36 in luarea deciziilor si utilizatorilor externi; Controlul intern al unei banci are ca obiectiv detectare tuturor cazurilor de abatere de la normele legale si de la politicile si procedurile stabilite de conducerea bancii; Controlul intern al unei banci are ca obiectiv punerea la dispozitia Consiliului de Administratie a informatiilor necesare pentru stabilirea masurilor de prevenire a fraudelor.

267.Cine aproba si revizuieste periodic (cel putin annual) strategiile generale si politicile privind activitatile unei banci comerciale? Banca Nationala a Romaniei; Consiliul de Administratie ( sau de Supraveghere) al bancii respective; Adunarea Generala a Actionarilor Bancii. 268.Principiul separarii responsabilitatilor in sistemul de control intern al unei banci presupuse: Evitarea alocarii de responsabilitati personalului, care sa conduca la conflicte de interes; Punerea unei persone in situatia de a actiona in front office; Punerea unei personae de a actiona in back office. 269.Care este relatia dintre controlul intern si auditul intern al unei banci? Controlul intern se refera la existenta si aplicarea procedurilor, iar auditul intern se refera la controlul asupra procedurilor respective; Ambele se refera la aceeasi structura organizatorica a bancii; Controlul intern se face de personalul bancii, iar auditul intern se face de un auditor financiar (persoana fizica sau juridica). 270.Bancile organizeaza auditul intern in vederea: Asigurarii unei evaluari independente a existentei, adecvarii si respectarii politicilor si procedurilor necesare desfasurarii activitatilor bancare; Imbunatatirea activitatii bancii; Detectarii tuturor cazurilor de nerespectare a normelor legale si a reglementarilor bancare. 271.Independenta auditorului intern bancar presupune: Independenta fata de celelalte structuri de conducere si de executie ale bancii; Independenta fata de activitatile auditate si de activitatile pe care le implica in mod current controlul intern; Dreptul de a comunica cu personalul bancii, cu conducerea bancii si cu consiliul de administratie al bancii. 272.Comitetul de audit al bancii este: O structura a bancii care functioneaza in baza unui regulament propriu aprobat de Banca Nationala; Un comitet permanent, independent de conducatorii bancii, subordonat Consiliului de Administratie si care are o functie consultativa; Un comitet permanent cu rol consultativ si care este condos de un auditor financiar membru al Camerei Auditorilor Financiari si are o functie consultativa. 273.Care este diferenta dintre auditul intern si controlul intern intr-o banca? Controlul intern se refera la existenta procedurilor, iar auditul intern se refera la controlul asupra existentei, adecvarii si aplicarii procedurilor; Controlul intern se subordoneaza conducerii bancii, iar auditul intern consiliului de administratie; Controlul intern se realizeaza de un compartiment al bancii, iar auditul intern poate fi realizat de un auditor financiar. 274.Elementele probante in auditul situatiilor financiare ale unei banci trebuie sa fie: Obtinute din controlul propriu al auditorului; Obtinute din surse interne sau externe; Suficient de adecvate. 275.Elementele probante reprezinta informatii care au la baza: Numai documentele justificative si documentele contabile; Documente justificative, documente contabile si alte surse; Surse interne si surse externe. 276.Imposibilitatea de a reuni elemente probante suficiente si adecvate conduce auditorul la formularea: Unei opinii fara rezerve dar cu observatii; Unei opinii cu reserve sau la imposibilitatea de a exprima o opinie; Unei opinii defavorabile. 277.Examenul analitic al unei banci comerciale cuprinde: Analiza functionala, performantele, gestiunea riscurilor si analiza economico-financiara; Calculul unor ratiouri pe baza bilantului si a contului de profit si pierdere; Analiza detaliata a tuturor unitatilor si subunitatilor (sediilor) bancii. 278.Analiza functionala a unei banci are ca obiect: Cele 3 functii fundamentale ale bancii (de lichiditate, de intermediere si relationala); Toate functiile economice si financiare ale bancii; Functia financiara si functia de trezorerie. 279.Durata de transformare a resurselor in folosinte este un indicator care exprima functia de intermediere a unei banci si se determina ca raport intre: Activele si pasivele bancii; Durata medie a folosintelor si durata medie a resurselor; Activele bilantiere si cele in afara bilantului. 280.Marja neta a dobanzii la o banca se calculeaza ca un raport intre: Dobanzi incasate minus dobanzi platite si active totale minus active nevalorificate; Dobanzi incasate minus dobanzi platite si veniturile bancare; Dobanzi incasate minus dobanzi platite si totalul activelor bancare (bilantiere si nebilantiere). 281.Ce rol are raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei banci: Instrument de comunicare, instrument de identificare a responsabilitatilor si instrument de confirmare a increderii in situatiile financiare prezentate; Instrument de garantare a fidelitatii situatiilor financiare in fata publicului; 37 Instrument de raportare prevazut prin contractul de prestari de servicii. 282.Tinerea corecta si la zi a registrelor contabile ale bancii reprezinta pentru auditor: O responsabilitate de baza; O responsabilitate secundara; O responsabilitate aditionala.

283.In cazul unei opinii fara rezerve dar cu un paragraf de observatii, acesta se situeaza: Inaintea paragrafului de opinie; Dupa paragraful de opinie; Intr-o nota anexa la raportul de audit. 284.In cazul unei opinii, alta decat cea fara rezerve, motivele se situeaza: Inaintea paragrafului de opinie; Dupa paragraful de opinie; Numai in notele anexe la raportul de audit. 285.Cate opinii se pot inscrie in raportul de audit asupra situatiilor financiare ale unei banci? Patru; Una; Depinde de numarul elementelor probante. 286. PREZENTATI CEL PUTIN 7 CARACTERISTICI ALE AUDITULUI STATUTAR CARE-L DEOSEBESC DE AUDITUL CONTRACTUAL( FINANCIAR). 1. Auditul statutar are intotdeauna un caracter legal el fiind reglementat la nivel european prin Directiva a VIII-a si la nivelul fiecarei tari prin legislatia nationala. 2. Auditul statutar se deruleaza numai cu auditori financiari mandatati prin hotararea adunarii generale a actionarilor din entitatea auditata. 3. Auditul statutar se aplica numai unor anumite entitati (exemplu:societatile comerciale de interes public) 4. Auditul statutar examineaza situatiile financiare ale unei intreprinderi in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete pe care acestea le ofera. 5. Auditul statutar este intotdeauna un audit financiar. 1. Auditul contractual nu este intotdeauna impus de legislatie.

2. Auditul contractual se deruleaza doar in baza contractului incheiat cu administratia entitatii auditate. 3. Auditul contractual se poate aplica la toate entitatile

4. Auditorul contractual efectueaza o misiune in cadrul unui contract cu entitatea auditata prin care se fixeaza o anume misiune unui auditor, termenii si conditiile de realizare fiind prevazute in contract. 5. Auditul contractual poate fi si de alta natura decat auditul financiar (exemplu: audit juridic, audit al calitatii, etc.) 6. Auditul contractual poate fi exercitat si de profesionisti fara atestare expresa ca auditor (exemplu: expert contabil, contabil autorizat, expert tehnic etc.) 7. Auditul contractual se finalizeaza printr-un raport ce nu este obligatoriu a fi facut public.

6. Auditul statutar se poate exercita doar de auditori atestati in acest scop, consemnati intr-un registru public (tablou). 7. Auditul statutar se finalizeaza printr-un raport ce devine public

287. PRIN CE SE DEOSEBESTE O MISIUNE DE AUDIT BAZATA PE PROCEDURI CONVENITE DE O MISIUNE DE AUDIT STATUTAR ? Misiunea de audit bazata pe proceduri convenite are termenii si conditiile de realizare prevazute in contract in timp ce misiunea de audit statutar are obiective cunoscute, care se realizeaza potrivit Standardelor Internationale de Audit. 288. CARE SUNT CARACTERISTICILE UNEI MISIUNI DE COMPILARE? compilarea consta, in efectuarea unei sinteze a informatiilor detaliate in scopul prezentarii sub o forma rezumata, intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare asupra informatiilor financiare ; pentru compilare profesionistul contabil utilizeaza cunostintele sale contabile, si nu pe cele de auditor; in aceasta misiune auditorul nu este obligat sa procedeze la investigatii pentru a determina fiabilitatea si exhaustivitatea informatiilor furnizate, nu are sarcina sa evalueze controlul intern, nu este dator sa verifice datele primite sau sa verifice temeinicia explicatiilor furnizate. 289. CARE ESTE SFERA DE CUPRINDERE A MISIUNILOR DE AUDIT SPECIALE? Angajamentele de audit cu scop special, prevazute de Standardul International de Audit (ISA) nr. 800, includ auditul pentru: Situatii financiare intocmite in concordanta cu un cadrul de raportare financiar-contabila diferit de standardele internationale sau standardele nationale de contabilitate; Conturi specificate, elemente ale conturilor sau elemente dintr-o situatie financiara (componente a situatiilor financiare); Conformitatea cu contractele; Situatii financiare sintetice. 38 290. PRIN CE SE CARACTERIZEAZA RAPORTUL AUDITORULUI ASUPRA RESPECTARII CLAUZELOR CONTRACTUALE? Raportul auditorului asupra respectarii clauzelor contractuale, cuprinde opinia auditorului formulata pe baza examinarii profesionale, a respectarii clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare dintrun contract. Daca unele chestiuni particulare nu sunt acoperite de competenta auditorului, acesta va recurge la serviciile unui expert.

291. PRIN CE SE CARACTERIZEAZA RAPORTUL AUDITORULUI ASUPRA SITUATIILOR FINANCIARE CONDENSATE? Raportul auditorului asupra situatiilor financiare rezumate (condensate) poate fi intocmit de auditor, la cererea expresa a intreprinderii, numai in cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor. El se solicita de intreprindere pentru a informa anumite grupuri de utilizatori, interesate de cunoasterea doar cifrelor cheie privind situatia financiara si rezultatele acesteia. Titlul care poate fi dat situatiilor financiare rezumate, astfel auditate, este Situatii financiare condensate, pregatite pe baza situatiilor financiare auditate pentru exercitiul financiar inchis la data de 31 decembrie N. Raportul auditorului asupra situatiilor financiare rezumate (condensate) va contine o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare auditate, din care acestea s-au nascut. Daca auditorul a emis o opinie modificata asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, dar este satisfacut de prezentarea situatiilor financiare condensate, raportul trebuie sa mentioneze ca desi situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare in ansamblul lor, acestea provin din situatii financiare care au facut obiectul unui raport de audit modificat 292. CARE SUNT ELEMENTELE DE BAZA ALE UNUI RAPORT ASUPRA SITUATIILOR FINANCIARE CONDENSATE? Elementele de baza pe care trebuie sa le contina un Raport de audit asupra situatiilor financiare rezumate (condensate) sunt: 1. titlul; 2. destinatarul; 3. identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate; 4. data raportului de audit asupra a situatiilor financiare in ansamblul lor si in tipul de opinie exprimata in acel raport; 5. opinia care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare auditate, din care acestea s-au nascut; 6. mentiunea ca pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora; 7. data raportului; 8. adresa auditorului; 9. semnatura auditorului. 293. RAPORTUL ASUPRA UNOR RUBRICI DIN SITUATIILE FINANCIARE. Ca misiune distincta auditorului i se poate cere sa formuleze o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din situatiile financiare ca, de exemplu, creante, stocuri, calculul participarii la beneficii sau efectuarea unui provizion. Auditorul trebuie sa fixeze prag de semnificatie pentru rubricile din situatiile financiare asupra carora isi va exprima opinia; Pentru a defini intinderea misiunii, auditorul trebuie sa tina seama de rubricile din situatiile financiare care sunt interdependente, susceptibile de a avea o influenta semnificativa asupra informatiilor in legatura cu care i s-a cerut opinia. Raportul auditorului trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia a fost auditate rubricile respective din situatiile financiare. Daca auditorul a formulat o opinie defavorabila sau o imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, in raportul asupra unor rubrici va putea emite o altfel de opinie, numai daca acele rubrici nu constituie o parte semnificativa a acestor situatii financiare. 294. MISIUNEA DE EXAMINATE A INFORMATIILOR FINANCIARE PREVIZIONALE: CARACTERISTICI. Misiunea de examinate a informatiilor financiare previzionale este reglementata de Standardul International pentru Angajamente de Asigurare (ISAE) nr. 3400 care stabileste procedurile si principiile fundamentale de efectuare. Deoarece informatiile financiare previzionale cuprind atat previziuni bazate pe ipotezele cele mai plauzibile si/sau proiectii bazate pe ipoteze teoretice, auditorul aflat intr-o misiune de examinare a lor trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente care sa-i permita sa aprecieze daca: -ipotezele cele mai plauzibile retinute in informatiile financiare previzionale auditate sunt sau nu sunt rezonabile; ipotezele teoretice prezentate sunt sau nu sunt coerente cu obiectivul informatiilor financiare previzionale; informatiile financiare previzionale o sunt sau nu sunt suficiente; o sunt sau nu sunt corect prezentate; o sunt sau nu sunt pregatite intr-o maniera coerenta cu situatiile financiare istorice. toate ipotezele semnificative sunt descrise in notele anexe, si rezulta clar ca este vorba de ipotezele cele mai plauzibile sau de ipoteze teoretice; La sfarsitul misiunii sale auditorul va emite o opinie asupra caracterului rezonabil al ipotezelor retinute de conducere dar aceasta nu poate avea decat un nivel de asigurare moderata. Daca auditorul estimeaza ca a atins un nivel de asigurare suficient, el poate exprima o opinie pozitiva asupra ipotezelor. In caz contrar se va exprima o asigurare negativa ca ipotezele constituie o baza rezonabila pentru informatiile financiare previzionale; 295. EXPLICATI TERMENII DE PREVIZIUNI SI PROIECTII IN AUDIT. Previziunile desemneaza informatii financiare elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit actiunile intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele sau estimarile cele 39 mai plauzibile). Proiectiile desemneaza informatii financiare bazate pe ipoteze teoretice referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele teoretice.

296. OBIECTIVUL SI PRINCIPIILE GENERALE ALE UNEI MISIUNI DE EXAMEN LIMITAT (REVIZUIRE). Obiectivul unei misiuni de examen limitat este acela de a stabili, pe baza procedurilor care nu ofera toate probele cerute intr-un audit, daca orice aspect care atrage atentia auditorului il determina pe acesta sa creada ca situatiile financiare sunt sau nu sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara (certificare negativa). Principiile generale ale unei misiuni de examen limitat sunt urmatoarele: auditorul trebuie sa respecte regulile de etica inscrise in Codul etic; lucrarile trebuie sa fie planificate si executate prin examinare limitata, auditorul fiind constient ca anumite circumstante pot exista care sa conduca ia anomalii semnificative in situatiile financiare; o misiune de examen limitat furnizeaza un nivel de asigurare moderata ca informatiile examinate nu contin anomalii semnificative; auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate in vederea fondarii concluziilor folosind in mod esential proceduri constand in cereri de informatii sau de explicatii precum si proceduri analitice. examinarea limitata nu constituie un audit si, in consecinta, nu va fi emisa o opinie de audit. - misiunea se finalizeaza printr-un raport in care auditorul va putea exprima o asigurare negativa, precizand ca nu a descoperit fapte care sa-l faca sa gandeasca, ca situatiile financiare nu sau o imagine fidela conform unui referential contabil identificat; o asigurarea negativa insotita de o rezerva, precizand ca a descoperit fapte care afecteaza imaginea fidela conform referentialului contabil identificat si descriind aceste fapte a caror incidentele asupra situatiilor financiare le va cuantifica ori de cate ori este posibil. concluzie nefavorabila indicand ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform referentialului contabil identificat, atunci cand auditorul considera ca incidenta faptelor descoperite asupra situatiilor financiare este atat de semnificativa incat o asigurare cu rezerva nu este suficienta. 297. PROCEDURI DE REALIZARE A UNEI MISIUNI DE EXAMEN LIMITAT (REVIZUIRE). Intr-un examen limitat auditorul recurge la propriul sau rationament profesional pentru a determina natura, calendarul si intinderea procedurilor de examen limitat. Procedurile pentru realizarea unei misiuni de examen limitat vor include, in mod normal: Obtinerea unei intelegeri a activitatilor entitatii si a sectorului in care aceasta opereaza. Investigatii privind principiile de contabilitate si practicile entitatii. Investigatii privind procedurile entitatii in legatura cu inregistrarea, clasificarea, sintetizarea tranzactiilor, acumularea de informatii pentru prezentarea lor in situatiile financiare si intocmirea acestora. Investigatii privind toate asertiunile semnificative din situatiile financiare. Procedurile analitice proiectate pentru a identifica relatiile si elementele individuale care par neobisnuite. Astfel de proceduri includ: Compararea situatiilor financiare cu situatiile din perioadele anterioare. Compararea situatiilor financiare cu rezultatele anticipate si pozitia financiara. Studiul relatiilor dintre elementele situatiilor financiare care se asteapta sa fie in conformitate cu un model previzionat bazat pe experienta entitatii sau pe normele din sectorul de activitate. 298. NORMELE DE RAPORTARE IN CAZUL UNEI MISIUNI DE EXAMEN LIMITAT (REVIZUIRE). Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei asigurari negative. Raportul trebuie sa indice daca situatiile financiare nu dau o imagine fidela (sau nu prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative), conform unui referential contabil identificat. Principalele elemente care se regasesc intr-un raport de examen limitat sunt: titlul; destinatarul; paragraf de prezentare sau introducere: identificarea situatiilor financiare supuse examenului limitat; responsabilitatile auditorului si ale conducerii intreprinderii; paragraful intinderii examenului limitat mentionarea Standardul International privind Angajamentele de Revizuire - ISR nr. 2400 - referitor la examenele limitate (sau norme nationale) pe baza careia s-a derulat misiunea; precizarea ca examenul este limitat la intretineri cu clientul si la proceduri analitice; nota ca nici un audit nu a fost realizat, ca procedurile puse in lucru furnizeaza un nivel de asigurare mai putin ridicat decat in cazul auditului si ca nici o opinie de audit nu este exprimata; exprimarea unei asigurari negative; data raportului; 40 adresa auditorului si semnatura acestuia 299. RAPORTAREA UNEI MISIUNII DE COMPILARE. Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sa contina elementele urmatoare: titlul; destinatarul;

mentiune ca misiunea s-a derulat conform Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) nr. 4410 t aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale; precizarea faptului, ca auditorul este sau nu este independent de intreprindere; identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detalii furnizate de conducerea intreprinderii; mentionarea responsabilitatii conducerii intreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor; precizarea ca misiunea de compilare nu reprezinta un audit, nici un examen limitat si, in consecinta, nici o asigurare nu este furnizata; un paragraf,( daca este cazul,) pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative mentionate in anexe fata de referentialul contabil utilizat; data raportului; adresa si semnatura auditorului (contabilului). 195. CUM EXPLICATI NECESITATEA UNUI COD ETIC IN AUDIT? Necesitatea Codului Etic este impusa de: nevoia garantarii unei calitati optime a serviciilor, conservarea increderii publicului in profesie; asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia confirmarea de autoritate a lucrarilor efectuate de profesionistii contabili; necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte. 300. CARE SUNT PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE ETICII IN AUDIT INSCRISE IN CODUL ETIC? Principiile fundamentale ale eticii in audit sunt : Integritatea Un auditor financiar trebuie sa fie direct si onest in desfasurarea serviciilor profesionale. Obiectivitatea Un auditor financiar trebuie sa fie corect si nu trebuie sa ingaduie ca obiectivitatea sa fie afectata de prejudecati, conflicte de interese sau influente externe. Competenta profesionala si atentia cuvenita Un auditor financiar trebuie sa desfasoare serviciile profesionale cu atentia cuvenita, competenta si constiinciozitate, si are datoria permanenta de a mentine cunostintele si aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura ca un client sau un angajator beneficiaza de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practica, legislatie si tehnici. Confidentialitatea Un auditor financiar trebuie sa respecte confidentialitatea informatiilor dobandite pe parcursul derularii serviciilor profesionale si nu trebuie sa foloseasca sau sa dezvaluie nici o astfel de informatie fara o autorizare corespunzatoare si specifica, cu exceptia situatiilor in care exista un drept sau o obligatie legala, sau profesionala care impune dezvaluirea acelor informatii. Conduita profesionala Un auditor financiar trebuie sa actioneze intr-o maniera corespunzatoare reputatiei profesiei si trebuie sa evite orice comportament care ar putea discredita profesia. Obligatia de a evita orice comportament care ar putea discredita profesia impune organismului membru sa ia in considerare, in momentul in care elaboreaza cerinte etice, responsabilitatile auditorilor financiari fata de clienti, terte parti, alti membri ai profesiei de auditori financiari, personal, angajatori si public in sens larg. Standarde tehnice Un auditor financiar trebuie sa desfasoare servicii profesionale in concordanta cu standardele tehnice si profesionale relevante. Auditorii financiari au datoria de a indeplini cu grija si competenta instructiunile clientului sau angajatorului, atata vreme cat corespund cerintelor de integritate, obiectivitate. 301. EXPLICATI PRINCIPIUL INTEGRITATII SI OBIECTIVITATII IN AUDIT Integritatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si cinstit atunci cand efectueaza servicii profesionale. Integritatea nu presupune numai cinste dar si echitate si sinceritate. Obiectivitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie impartial, fara prejudicii, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de conflict de interese sau in alte situatii de natura a determina un tert sa puna la indoiala obiectivitatea acestuia. Principiul obiectivitatii impune fiecarui profesionist contabil obligatia de a fi just cinstit in plan intelectual. 302. EXPLICATI PRINCIPIUL COMPETENTEI IN AUDIT. Acest principiu presupune ca profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu competenta, grija si sarguinta si este obligat sa mentina in permanenta un nivel de cunostinte si de competenta profesionala, care sa justifice asteptarile unui client sau al angajatorului; aceasta presupune ca el sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de lucru; Competenta profesionala se divide in doua componente: a) Obtinerea competentei profesionale: studii, vechime, examen de acces, stagiu, examen de aptitudini. b) Mentinerea competentei : tinerea la curent cu evolutiile in profesie, adoptarea unui program de control de calitate a serviciilor 303. EXPLICATI PRINCIPIUL CONFIDENTIALITATII IN AUDIT. 41 confidentialitatea informatiilor Acest principiu presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte obtinute in timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze sau sa le divulge fara autorizare scrisa, in afara de cazurile cand obligatia divulgarii e prevazuta prin lege sau norme regulamentare. Aceasta obligatie se aplica si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul sau angajatorul sau. Confidentialitatea nu se refera numai la divulgarea informatiilor; ea implica, de asemenea, faptul ca

informatiile primite nu sunt folosite de profesionistul contabil in beneficiul sau personal sau al unui tert. Obligatiile de confidentialitate sau secret profesional depind Si de legislatia generala a fiecarei tari. Cand profesionistul contabil decide ca trebuie sa divulge informatii confidentiale, trebuie sa ia urmatoarele masuri: sa faca apel la judecata sa, pentru a determina tipul de informatii care pot fi divulgate; trebuie sa se evite situatiile care implica fapte sau opinii nejustificate sau nejustificabile; sa se asigure ca persoanele care primesc informatiile sunt destinatarii corecti ai unor astfel de informatii, adica sunt abilitati sa primeasca astfel de informatii; sa stabileasca daca divulgarea si consecintele acesteia implica responsabilitatea sa. 304. CONCEPTUL DE INDEPENDENTA IN AUDIT. Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera (liber-profesionistii contabili) indiferent de natura serviciului profesional prestat. Independenta are doua componente fundamentale: 1. Independenta de spirit (rationamentului profesional) - este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite rationamentul profesional, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu prudenta profesionala. 2. Independenta in aparenta (comportamentala) - se caracterizeaza prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative, incat o terta persoana, logica si informata (detinand toate informatiile relevante si aplicand toate masurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului/societatii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise.. 305. PREZENTATI 5 SITUATII DE AMENINTARE LA ADRESA INDEPENDENTEI. 1. Interesului propriu, 2. Slabirea autocontrolului, 3. Renuntarea la propriile convingeri, 4. Manifestarile de familiarisrn, 5. Actiuni de intimidare

306. INTERESUL PROPRIU - AMENINTARE LA ADRESA INDEPENDENTEI. Interesului propriu, se manifesta atunci cand , societatea sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau daca un interes propriu al acestor cabinete ar intra in conflict cu clientul respectiv. 307. SLABIREA AUTOCONTROLULUI - AMENINTARE LA ADRESA INDEPENDENTEI. Slabirea autocontrolului, apare atunci cand unul din membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului si din aceasta pozitie poate exercita o influenta semnifica directa asupra nivelului de asigurare al angajamentului fata de client. 308. RENUNTAREA LA CONVINGERI - AMENINTARE LA ADRESA INDEPENDENTEI Renuntarea la propriile convingeri, apare atunci cand cabinetul/societatea sau un membru al acestuia, promoveaza, sau poate fi perceput a promova situatia sau opinia unui client pana la punctul in care obiectivitatea sa este sau poate fi inteleasa ca fiind compromisa. 309. MANIFESTARI DE FAMILIARISM - AMENINTARE LA ADRESA INDEPENDENTEI. Manifestarile de familiarisrn, se pot produce atunci cand, in virtutea unor relatii stranse cu un client, cu cei care gestioneaza patrimoniul sau cu angajatii acestuia, cabinetul/societatea de profil sau un membru al acestora, devine prea intelegator fata de interesele clientului. 310. ACTIUNI DE INTIMIDARE - AMENINTARE LA ADRESA INDEPENDENTEI. Actiuni de intimidare , se ivesc atunci cand un membru al cabinetului sau societatii poate fi implicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului. 311. PROTEJAREA INDEPENDENTEI PRIN NORMELE LEGALE SI PROFESIONALE. Masurile de protejare a independentei prin normele legale si profesionale constau in: cerinte de educatie, instruire si experienta pentru accesul la profesie; cerinte de educatie (formare) continua; standarde profesionale, monitorizare si metode disciplinare; control extern al sistemului de control al calitatii serviciilor profesionale prestate de cabinetul/societatea de expertiza contabila sau audit; legislatie care guverneaza cerintele de independenta a profesiei si a profesionistilor contabili. 312. PROTEJAREA INDEPENDENTEI PRIN CLAUZE CONTRACTUALE CU CLIENTUL. Masurile de protejare a independentei prin clauze contractuale constau in: aprobarea sau ratificarea de catre Adunarea generala a clientului, a numirii cabinetului/societatii prestatoare de servicii profesionale, atunci cand alte persoane imputernicite sa administreze patrimoniul si sa-l reprezinte juridic pe client au semnat contractul; nominalizarea angajatilor competenti ai clientului, imputerniciti a lua decizii manageriale; stabilirea de catre client a politicilor si procedurilor pentru o raportare financiara (situatii financiare) corecta; procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegarii obiective a angajatilor pentru buna 42 gestionare a bunurilor si valorilor; structura conducerii corporative a clientului, printre care si comitetul de audit care asigura supravegherea procesului de validare a informatiilor si situatiilor financiare si legatura, comunicatiile cu cabinetul/societatea care presteaza servicii profesionale pentru client.

313. PROTEJAREA INDEPENDENTEI PRIN MASURI INTERNE CABINETULUI. Masurile de protejare a independentei prin masuri interne cabinetului constau in Importanta independentei acordata de conducerea cabinetului/societatii si modalitatea de implicare a membrilor de profesionisti contabili in audit, servicii conexe si alte servicii profesionale, pentru satisfacerea interesului public; Politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului calitatii nivelului de asigurare al angajamentului cu clientul; Politici de independenta documentate privind identificarea amenintarilor la adresa independentei evaluarea importantei acestor amenintari si identificarea masurilor de protejare, precum si modalitatea de aplicare a. lor pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor la un nivel acceptabil. Politici interne si proceduri de supraveghere a respectarii aplicarii politicilor si procedurilor privind independenta; Politici si proceduri care sa permita identificarea intereselor sau relatiilor dintre cabinetele/societatile si membrii acestora cu clientii serviciilor prestate; Rotirea personalului cu functii de conducere; Desemnarea unui membru cu experienta al managementului cabinetului/societatii drept delegat responsabil pentru supravegherea functionarii adecvate a sistemului de protejare a independentei; Un mecanism disciplinar, pentru a asigura conformarea cu politicile si procedurile stabilite; Eliminarea persoanelor din echipa ele audit si servicii conexe, cand are participari financiare personale care pot crea o amenintare la adresa independentei. 314. INVESTIGATII SI SANCTIUNI PENTRU NERESPECTAREA NORMELOR DE COMPORTAMENT. Investigatiile disciplinare vor incepe de obicei ca rezultat al unei plangeri. Organismele membre trebuie sa ia in consideratie toate plangerile. Investigatii pot fi incepute, totusi, de organismele membre sau de o agentie de reglementare si fara o plangere prealabila. Investigatiile pot fi efectuate verbal sau pe baza unei corespondente. Totdeauna trebuie facuta referire de catre organismul membru la persoana care a facut plangerea ca si catre cel impotriva caruia a fost depusa. Acolo unde exista o disputa, trebuie incercata o conciliere. Stabilirea de termene limita pentru procesele de investigatie poate fi dificila, in special in cazurile in care circumstantele implica si alte procese legale. Ca urmare a procesului de investigatie, organismul membru sau agentia de reglementare va decide daca va incepe procedurile disciplinare. Poate exista dreptul la un apel impotriva deciziei, in interiorul unei perioade de timp. Procedurile disciplinare vor fi efectuate de obicei de comitetul disciplinar sau de un tribunal similar. Procedurile trebuie tinute intr-o asemenea maniera care este in conformitate cu cerintele legale din tara respectiva. Aceasta va implica in mod obisnuit reprezentare legala, luarea de probe si pastrarea inregistrarilor procedurilor. Cazul impotriva celui care se apara poate fi reprezentat de un avocat, un reprezentant al comitetului de investigatie sau de secretariatul organismului membru. Sanctiunile impuse de obicei de organismele profesionale include urmatoarele: Mustrarea Amenda Suportarea costurilor Retragerea dreptului de practic a Suspendarea si Excluderea. Alte sanctiuni pot include un avertisment, returnarea onorariului incasat de la client, pregatire profesionala suplimentara si activitatea poate fi finalizata de un alt membru pe cheltuiala membrului impotriva caruia a fost luata masura disciplinara. 315. CARE ESTE STRUCTURA CODULUI ETIC NATIONAL AL PROFESIONISTILOR CONTABILI DIN ROMANIA? Capitolul 1 - Definitii Capitolul 2 - Introducere Capitolul 3 - Interesul public Capitolul 4 - Obiective Capitolul 5 - Principiile fundamentale Capitolul 6 - Codul 316. OBLIGATIILE ETICE ALE EXPERTILOR CONTABILI SI CONTABILILOR AUTORIZATI, SALARIATI. datoreaza loialitatea, atat angajatorului lor, cat si profesiei lor; diferentele de opinie despre rationamentul profesional al profesionistului contabil privind contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul entitatii angajatului; Daca nu pot rezolva vreo problema implicand un conflict intre angajatorii lor si cerintele profesionale, dupa eliminarea celorlalte posibilitati, nu pot avea alta solutie decat sa recurga la demisie; trebuie sa vegheze asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la problemele contabile si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de opinie cu acestia; cand executa servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau experienta, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere asistenta adecvata si parerea unui 43 expert. sa prezinte informatia financiara in intregime, cu onestitate, in mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei. 317. OBLIGATIILE ETICE ALE EXPERTULUI CONTABIL IN CURSUL UNEI MISIUNI DE CONSULTANTA, FISCALA. sa propuna cea mai buna solutie in favoarea unui client sau a unui angajator cu conditia ca

prestatia sa fie efectuata cu competenta; sa dea unui client sau unui angajator asigurarea ca declaratia fiscala si consultanta in materie fiscala sunt dincolo de orice indoiala; sa informeze clientul sau angajatorul ca responsabilitatea pentru continutul declaratiei revine in primul rand clientului sau angajatorului; consultanta fiscala sau opiniile referitoare la consecinta materiala date clientului ori unui angajator trebuie sa fie exprimate sub forma unei scrisori sau intr-o nota in dosarul de lucru; se poate baza in pregatirea unei declaratii fiscale pe informatia furnizata de client sau angajator, in cazul in care informatia pare rezonabila; cand descopera o eroare sau o omisiune in declaratia fiscala a anului anterior (cu care poate sa fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau ca nu s-a completat sau nu s-a inregistrat declaratia fiscala ceruta, el trebuie sa il sfatuiasca prompt pe client sau angajator in legatura cu eroarea sau omisiunea si sa recomande informarea autoritatilor fiscale. daca clientul sau angajatorul nu corecteaza eroarea, profesionistul contabil trebuie sa-l informeze ca nu este posibil sa lucreze pentru el in legatura cu acea declaratie sau cu alte informatii prezentate autoritatilor si trebuie sa ia in consideratie daca continuarea misiunii sale cu clientul sau angajatorul este in concordanta cu responsabilitatile sale profesionale in imprejurarea in care a incetat sa mai actioneze pentru client sau pentru angajator el trebuie sa comunice acestora decizia sa si nu trebuie sa dea informatii tertilor, fara consimtamantul lor, cu exceptia cazului in care aceasta i se cere prin lege. 318. CUM EXPLICATI RESPONSABILITATILE ETICE ALE ALTOR PROFESIONISTI UTILIZATI IN CADRUL UNEI MISIUNI DE AUDIT DE BAZA. o auditorii financiari independenti ajuta la mentinerea integritatii si eficientei situatiilor financiare prezentate institutiilor financiare ca suport partial pentru imprumuturi si actionarilor pentru a obtine capital; o atitudinea si comportamentul profesionistilor contabili atunci cand presteaza astfel de servicii au un impact asupra bunastarii economice a comunitatii si tarii lor. o este in interesul profesiunii contabile din Romania de a face cunoscut utilizatorilor serviciilor oferite de profesionistii contabili ca ele sunt executate la cel mai inalt nivel de performanta si in conformitate cu cerintele etice asociate acestor servicii. 319. PREZENTATI PE SCURT CONTINUTUL SECTIUNII A 8-A DIN CODUL ETIC NATIONAL AL PROFESIONISTILOR CONTABILI DIN ROMANIA Sectiunea a 8-a din Codul Etic National al Profesionistilor Contabili din Romania stabileste cadrul general conceptual pentru conditiile privind independenta profesionistului contabil in cazul misiunii de audit si servicii conexe (Assurance engagement), potrivit standardului international; in consecinta, nici unui organism membru sau cabinet, societate, nu ii este permisa aplicarea unor standarde mai putin riguroase decat cele prevazute in aceasta sectiune. 320. EXPLICATI SCOPUL SI OBIECTIVELE CONTROLULUI DE CALITATE AL SERVICIILOR DE AUDIT Scopul controlului de calitate este de a analiza modul de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de organismele profesionale de audit. Obiectivele urmarite prin controlul de calitate se refera la: oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor; contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei. 321. CONTROLUL DE CALITATE LA NIVELUL ORGANISMULUI PROFESIONAL. Activitatea de control al calitatii la nivelul organismului profesional poate fi organizata si exercitata prin urmatoarele 2 metode : controale colegiale; controale prin personal angajat. In primul caz, membrii activi ai profesiei sunt desemnati sa efectueaza controlul la colegi. In al doilea caz, sunt angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare, care gireaza sistemul de control, persoane care efectueaza controlul de calitate. Controlul de calitate are doua componente: controlul structural, care are ca obiectiv general cunoasterea cabinetului de audit; controlul tehnic, care urmareste aprecierea modului de aplicare de catre cabinetul de audit a normelor profesionale; el se realizeaza prin sondaj si se efectueaza asupra dosarelor de lucru ale cabinetului. 322. CONTROLUL DE CALITATE LA NIVELUL CABINETULUI DE AUDIT Obiectivele politicilor de control de calitate (-) adoptate de catre un cabinet sau o societate si procedurile de control de calitate () ce pot fi aplicate sunt urmatoarele: Exigente profesionale; o Desemnarea unei persoane sau a unei structuri cu sarcina de a da sfaturi si a rezolva problemele in domeniul integritatii, obiectivitatii, independentei si confidentialitatii. Aptitudini si competente; o Recrutarea, formarea profesionala, promovarea, evaluarea performantelor; Repartizarea lucrarilor; 44 o Planificarea necesarului de personal pe total, pe activitati, pe filiale; Delegarea. o Elaborarea procedurilor pentru planificarea misiunilor de audit; Consultarea; o Identificarea domeniilor si situatiilor particulare pentru care o consultare este necesara;

Acceptarea si pastrarea clientilor; o Stabilirea procedurilor pentru evaluarea si acceptarea clientilor potentiali. 323. ROLUL SI IMPORTANTA DOSARULUI EXERCITIULUI. osarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este important pentru: buna organizare si controlul ale misiunii; documentarea lucrarilor efectuate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor; justificarea opiniei emise si redactarea raportului. 324. ROLUL SI IMPORTANTA DOSARULUI PERMANENT. Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari. 325. STRUCTURA DOSARULUI EXERCITIULUI. Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni. In principiu se folosesc 10 sectiuni: EA - Acceptarea misiunii EB - Sinteza misiunii si rapoarte EC - Orientare si planificare ED - Evaluarea riscului legat de control EE - Controale substantive EF - Utilizarea lucrarilor altor profesionisti EG - Verificari si informatii specifice EH - Lucrarile de sfarsit de misiune EI - Interventii cerute prin reglementari diverse EJ - Controlul conturilor consolidate 12 22. STRUCTURA DOSARULUI PERMANENT. Dosarul permanent se subdivide in 7 sectiuni, astfel: PA - Generalitati PB - Documente privind controlul intern PC - Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente PD - Analize permanente PE - Fiscal si social PF - Juridice PG - Intervenanti externi 223. ELEMENTELE DE BAZA ALE RAPORTULUI DE AUDIT INTR-O MISIUNE DE AUDIT STATUTAR. Raportul unei misiuni de audit statutar trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa data raportului. 326. OPINIA DEFAVORABILA: MOTIVE, MOD DE PREZENTARE. O astfel de opinie datorata (de exemplu) dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta in modul urmator: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiare. Aceasta practica nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de . Pentru cladiri si..,, pentru utilaje, trebuia sa se ridice la suma de, pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie .in consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se ridice la. mii. Lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la mii. lei. Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie, contului de profit si pierdere, pentru exercitiul incheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 327. EXPLICATI SEMNIFICATIA DATARII RAPORTULUI DE AUDIT. Raportul auditorului trebuie poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite de care el a avut cunostinta pana la aceasta data. 328. IMPOSIBILITATEA EXPRIMARII UNEI OPINII: MOTIVE, MOD DE PREZENTARE. O astfel de opinie poate fi motivata de limitarea intinderii lucrarilor si se poate prezenta in urmatorul mod: Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza limitarii intinderii lucrarilor noastre, impusa de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam opinia asupra conturilor anuale. 329. OPINIA CU REZERVE: MOTIVE, MOD DE PREZENTARE. 45 de: Rezervele se prezinta inaintea paragrafului de opinie, si pot fi motivate limitarea intinderii lucrarilor; dezacordul cu conducerea entitatii auditate; alte cauze. Modul de prezentare a unei astfel de opinii pentru prima motivatie ar putea fi:

Noi nu am putut asistata inventarul fizic din 31 decembrie ., c aci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla cantitatile prin alte proceduri. Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare, daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie ., cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare. 330. OPINIA FARA REZERVE: SEMNIFICATIE, MOD DE PREZENTARE. Opinia fara rezerve semnifica faptul ca dupa efectuarea tuturor procedurilor auditorul poate exprima o opinie curata, nedistorsionata de vre-o rezerva sau retinere. Ca mod de prezentare opinia fara rezerve poate aparea in urmatoarea formulare: Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie . precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul inchis la aceasta data, in conformitate cu normele internationale si nationale de contabilitate 331. OPINIA FARA REZERVE DAR CU UN PARAGRAF DE OBSERVATII: SEMNIFICATIE, MOD DE PREZENTARE. In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Modul de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatorul: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinat si, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte 332. PARAGRAFUL OPINIEI: TIPURI DE OPINIE. Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a sti daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative) in acord ca referintele contabile si, daca e cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale. Pot exista urmatoarele tipuri de opinie: Opinia fara rezerve (curata) Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii Opinia cu rezerve Imposibilitatea exprimarii unei opinii Opinia defavorabila 333. PARAGRAFUL PRIVIND NATURA SI INTINDEREA LUCRARILOR DE AUDIT. Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor; Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Tot in acest paragraf se fac precizari cu privire la audit in sensul ca el are rolul de a examina, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora. De asemenea trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei. 334. PARAGRAFUL INTRODUCTIV AL RAPORTULUI DE AUDIT STATUTAR. Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului. 335. SITUATII CARE CONDUC LA FORMULAREA ALTEI OPINII DECAT OPINIE FARA REZERVE. Se intalnesc urmatoarele situatii care conduc la formularea altei opinii decat opinia fara rezerve: rezerve datorate limitarii intinderii lucrarilor; rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate; imposibilitatea formarii unei opinii datorata limitarii intinderii lucrarilor; dezacordului asupra principiilor contabile. 336. CAZURI DE DEZACORD CU CONDUCEREA INTREPRINDERII - CLIENT. conducerea refuza auditorului adresarea cererilor de confirmare a soldurilor, in timp ce el considera aceasta esential; insuficienta onorariilor; clauzele contractului care pot preciza ca auditorul sa nu aplice o anumita procedura de audit; iregularitate contabila pe care conducerea intreprinderii refuza sa o corecteze. 337. CONTINUTUL RAPORTULUI DE AUDIT Raportul de audit trebuie sa contina: relatia contractuala de executare a misiunii de audit; observatiile reiesite din diverse verificari; informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege; oferirea garantiei pentru actionari si terti ca im personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; 46 de audit. mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul 338. ROLUL RAPORTULUI DE AUDIT. Raportul de audit are un triplu rol: instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata; instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate

de o entitate; instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate. 339. ROLUL SI CONTINUTUL NOTEI DE SINTEZA. Pentru a permite auditorului sa-si faca o parere definitiva asupra situatiilor financiare, este util sa-si stabileasca o nota de sinteza care recapituleaza toate punctele importante ale lucrarii, care pot avea o incidenta asupra deciziei finale. Nota de sinteza este stabilita pe o foaie de lucru care presupune: o referire la foaia de lucra in care punctul retinut ca important este dezvoltat; o descriere sumara a punctului respectiv; pozitia auditorului (punctul sau de vedere). Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor. 340. ROLUL SI CONTINUTUL CHESTIONARULUI DE SFARSIT DE MISIUNE. Chestionarul sfarsitului lucrarilor trebuie sa permita asigurarea ca toate elementele necesare formularii opiniei asupra bilantului contabil au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele de lucru sunt complete. Chestionarul sfarsitului lucrarilor, fiind un document intern al auditorului, poate contine mai multe sau mai putine intrebari in functie de marimea, structura si experienta cabinetului de audit, natura misiunii, si daca este primul audit sau clientul este mai vechi. Intrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor normelor de audit si procedurilor interne ale cabinetului. 341. ROLUL SI CONTINUTUL SCRISORII DE AFIRMARE. Auditorul trebuie sa obtina dovada ca cei care conduc intreprinderea recunosc responsabilitatea lor in intocmirea bilantului contabil pe care l-au hotarat si aprobat. Aceasta dovada poate fi obtinuta pornind de la: procesele verbale ale sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie (directie) in care auditorul a prezentat concluziile generale ale auditului. obtinerea unei scrisori de afirmare; obtinerea unei copii de pe situatiile financiare semnata de conducerea intreprinderii. 342. UTILIZAREA LUCRARILOR UNUI ALT AUDITOR. Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor, desemneaza auditorul - altul decat auditorul principal - responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul principal. Expresia subgrup desemneaza o subdiviziune, sucursala, filiala, societate in participatiune, societate afiliata sau orice alta entitate ale carei situatii financiare sunt incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul principal. Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit. Contextul in care auditorul principal va folosi lucrarile sale, celalalt auditor trebuie sa coopereze cu auditorul principal. De exemplu, acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice aspect al activitatii sale care nu se poate realiza conform modalitatilor stabilite; la randul sau, celalalt auditor va fi informat despre orice problema aparuta in activitatea auditor^ Itri principal care poate avea o incidenta importanta asupra propriei sale activitati. 343. UTILIZAREA LUCRARILOR AUDITORULUI INTERN. Controlul intern influenteaza direct programul de control al conturilor al auditorului astfel: Programul de control al conturilor poate fi: restrans, cand controlul intern permite un grad rezonabil asigurare ca inregistrarile contabile sunt fiabile; se poate, deci, reduce volumul sondajelor asupra soldurilor conturilor, iar controlul rulajelor, efectuat cu ocazia verificarii functionarii sistemului, poate fi completat cu un examen analitic; extins, cand nu se poate sprijini pe controlul intern; volumul sondajelor va fi mai mare si acestea trebuie sa se faca atat asupra soldurilor cat si asupra rulajelor. 344. UTILIZAREA LUCRARILOR UNUI EXPERT. Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii: evaluarea anumitor active: cladiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de arta, pietre pretioase; evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte, resurse petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale; evaluari actuariale; evaluarea stadiului de avansare in realizarea fizica a unor produse sau lucrari de constructii; avize juridice in ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari. 345. ELEMENTELE POSTERIOARE INCHIDERII EXERCITIULUI. Evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, pot fi de doua tipuri: evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care existau la data inchiderii exercitiului; evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data inchiderii exercitiului; Auditorul are obligatia de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra situatiilor financiare cat si asupra raportului 47 sau, distingandu-se trei etape: a) Fapte descoperite pana la data raportului de audit; b) Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare c) Fapte descoperite gupa publicarea situatiilor financiare

346. FAPTELE DESCOPERITE PANA LA DATA RAPORTULUI DE AUDIT Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii in anexe, vor ii puse in lucru la o data cat mai apropiata de data raportului de audit vor cuprinde in principal actiunile urmatoare: examinarea facturilor de cumparari, de vanzari, a avizelor de expeditie sau a notelor de intrarereceptie ale perioadei posterioare inchiderii exercitiului, pentru a verifica daca operatiile respective nu sunt aferente exercitiului inchis (controlul principiului independentei exercitiului); examinarea incasarilor posterioare inchiderii pentru a verifica reactivarea creantelor; cercetarea facturilor de vanzare posterioare incheierii pentru a se incredinta ca stocurile nu sunt evaluate la o suma superioara valorii lor de realizare sau invers; analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca evenimentele posterioare inchiderii au fost bine identificate; consultarea proceselor verbale ale adunarii generale a actionarilor, ale consiliului de administratie, ale comitetului de audit, ale comitetului de directie, care au avut loc dupa data inchiderii exercitiului; analiza altor informatii financiare luate, previziuni trezorerie si alte rapoarte ale conducerii intreprinderii; cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii intreprinderii in legatura cu procesele pe rol; analizarea corespondentei inregistrata la conducerea intreprinderii gestiunea si angajamentele intreprinderii; 347. FAPTE DESCOPERITE DUPA DATA RAPORTULUI DE AUDIT DAR INAINTEA PUBLICARII SITUATIILOR FINANCIARE. Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, insa, trebuie sa informeze auditorul asupra evenimentelor survenite intre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora. Intr-o asemenea situatie daca auditorul considera ca evenimentele in cauza risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare , va cere conducerii corectarea situatiilor financiare si va furniza un nou raport de audit cu data ulterioara primului raport. Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit apucase sa fie depus, auditorul cere condusa nu publice, catre terti, situatiile financiare si raportul de audit iar, daca aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau. 348. FAPTE DESCOPERITE DUPA DATA PUBLICARII SITUATIILOR FINANCIARE. Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie. Daca insa auditorul a luat cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. In cazul in care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele care au in posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau de audit. 349. EXAMENUL SITUATIILOR FINANCIARE: SOLDURI DE DESCHIDERE. In misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca: soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs; soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv; politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe. 350. EXAMENUL SITUATIILOR FINANCIARE. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute de ISA 520 si in mod deosebit pe: stabilirea radiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa. 351. PARTICULARITATI PRIVIND PARTILE AFILIATE (LEGATE) IN AUDIT. Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri de audit in vederea reuniunii de elemente probante referitoare la identificarea de catre conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile prezentate in anexe privind efectele tranzactiilor si operatiilor intre partile legate, care au o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare. In timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pana atunci necunoscute ca, de exemplu: 48ales in ce priveste pretul, rata operatiuni efectuate in conditii comerciale anormale, mai dobanzii, garantii si conditii . de rambursare neobisnuite; operatii a caror existenta nu pare justificata prin nici o motivatie logica; operatii a caror substanta difera de forma acestora; operatii efectuate pe cai neobisnuite;

volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, in raport cu altii; operatii neinregistrate. 352. IPOTEZA CONTINUITATII ACTIVITATII IN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE. In timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a conventiei contabile de baza de continuare a activitatii, la elaborarea situatiilor financiare. El trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii. Auditorul se poate gasi in una din urmatoarele situatii: a fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii dar exista o incertitudine semnificativa, in acest caz se verifica daca in notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune in discutie continuitatea activitatii; in caz afirmativ, el va emite o opinie fara rezerve dar va introduce un paragraf de observatii; in caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; situatiile financiare au fost stabilite in conditii de continuitate a activitatii dar in rationamentul sau profesional, auditorul retine ca intreprinderea nu va fi in masura sa continue activitatea; in acest caz, el va emite o opinie defavorabila; conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera completa aspectele legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva in raportul sau, ca urmare limitarii intinderii lucrarilor sale. 353. AUDITUL ESTIMARILOR CONTABILE. Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element in absenta unei metode precise de masurare . Cele mai frecvente estimari contabile se refera la: provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor; amortizarea imobilizarilor asupra duratei lor de viata estimata; venituri anticipate; impozite amanate; provizioane pentru riscuri privind procesele in curs; pierderi asupra unor contracte pe termen lung; provizioane pentru garantii. Auditul estimarilor contabile trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare: caracterul rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor in anexe. In acest scop, auditorul: a si testeaza procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii; a o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii; inchiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma. 354. PROCEDURILE ANALITICE IN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE, Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii: cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente; cu rezultatele stabilite de intreprindere - bazate pe bugete; cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea; Procedurile analitice sunt utilizate in diferite etape ale misiunii de audit si anume: o planificare o controalele substantive o revizuirea coerentei de ansamblu a situatiilor financiare 355. CONFIRMAREA EXTERNA (DIRECTA). Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri si o poate demara cu acordul conducerii intreprinderii. Principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii externe sunt: confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti; confirmarea valorilor mobiliare cumparate prin intermediari financiari; imprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere i nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. 356. TEHNICA OBSERVARII FIZICE. Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii 49 de inventariere si se situeaza deci anterior inventarierii de fiabilitate. Aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor propriu-zise; aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator. Aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii popriuzise;

- lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate). Aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriuzisa. 357. TEHNICA SONDAJULUI. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite: - sondaje asupra atributiilor prin care auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna. (de exemplu, cu ocazia verificarii functionarii controlului intern se urmareste prin sondaj daca este efectuata vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); - sondaje asupra valorilor prin care in general ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; 358. ELEMENTELE PROBANTE: DEFINITIE, ROL, CRITERII DE APRECIERE. Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cand elementele probante adunate, de origine si de natura diferite, sunt concordante, in acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci cand elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii contradictiei. Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. 359. PROGRAMUL DE CONTROL: ROL, CONTINUT, FORME DE PREZENTARE. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucra speciala, care contine rubricile urmatoare: - lista controalelor de efectuat; - intinderea esantionului; - indicarea datei la care va fi efectuat controlul; - referinta pentru foaia de lucru; - probleme intalnite. Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi. 360. CONTINUTUL UNUI RAPORT ASUPRA CONTROLULUI INTERN. Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau in scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent. Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un Raport asupra controlului intern, al c arui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii: - prezentarea unei scurte sinteze - prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati - analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, in patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii anexe pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor 361. CE SUNT TESTELE DE CONFORMITATE. Testele de conformitate se efectueaza in etapa evaluarii controlului intern si au ca obiectiv obtinerea confirmarii asupra faptului ca procedurile descrise au fost bine intelese si corespund procedurilor aplicate in intreprindere. Testele de conformitate urmaresc numai daca aceste proceduri exista (teoretic), indiferent de modul in care ele se aplica. Testele de conformitate se realizeaza cu ajutorul unor tehnici specifice, cum sunt: obtinerea de confirmari verbale de la diferiti executanti care utilizeaza procedurile respective; observarea directa a modului cum sunt aplicate procedurile de catre persoanele implicate in culegerea, prelucrarea si controlul informatiilor; Urmarirea existentei unor probe materiale referitoare la aplicarea procedurilor contabile sau de control intern. Aceste probe materiale (confirmari) se concretizeaza in stampile, vize, semnaturi aplicate pe documentele respective. efectuarea de teste ulterioare, sub forma testelor de urmarire sau a jocurilor de incercare asupra unor proceduri de la inceput si pana la sfarsit, de la initierea tranzactiilor si operatiunilor si consemnarea lor in documente si pana la intocmirea situatiilor financiare. Compararea procedurilor descrise cu ajutorul tehnicilor de mai sus cu manualele de proceduri, normele interne, fisele posturilor, sarcinile de serviciu etc. elaborate in cadrul entitatii. 50 DE PERMANENTA. 362. CE SUNT TESTELE Teste de permanenta se refera numai la punctele Foarte bune si Forte din fisa punctelor de control, intocmite cu ocazia evaluarii preliminare a controlului intern . Aceste teste urmaresc daca punctele de control sunt efective si functioneaza in permanenta. Testele de permanenta sunt folosite de auditori pentru colectarea elementelor probante necesare in vederea obtinerii unei asigurari rezonabile referitoare la functionarea fara deficiente a punctelor de control, motiv pentru care ele se extind asupra unui numar mare de

documente, tranzactii si operatiuni. Marimea esantioanelor se stabileste de fiecare auditor, in functie de circumstante. Aceste esantioane sunt mai mari daca entitatea a prevazut un singur mijloc pentru atingerea unui obiectiv (punctele forte) decat in situatia in care entitatea dispune de mai multe mijloace care concura la realizarea unui obiectiv. 363. EVALUAREA CONTROLULUI INTERN: CONTINUT, ETAPE In aceasta etapa, auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern. Cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor, el va verifica functionarea acestui control intern. Evaluarea controlului intern se bazeaza pe urmatoarele etape obligatorii, astfel: a) b) conformitate c) d) e) f) 364. PLANUL DE MISIUNE: CONTINUT, ROL. intelegerea si descrierea sistemelor semnificative confirmarea intelegerii sistemului: testele de evaluarea riscurilor de eroare verificarea functionarii controlului intern evaluarea preliminara: teste de permanenta evaluarea finala si incidenta asupra misiunii Planul de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Planul de misiune este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp costurile angajate. Rolul planului de misiune este de a determina natura si intinderea controalelor in raport cu pragul de semnificatie ales precum si de organizare a lucrarilor de audit astfel incat sa fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare in mod rational, cu maxim de eficacitate si in cadrul termenelor convenite cu clientul; 365. ORIENTAREA SI PLANIFICAREA AUDITULUI. In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit. O grupare a principalelor lucrari de efectuat in aceasta etapa poate fi prezentata astfel: - Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii - Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative - Redactarea Planului de misiune (planului de audit) - Elaborarea Programului de munca 366. PROGRAMUL DE MUNCA. Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita. Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului)., 367. FAZE SI ETAPE IN EXECUTAREA UNEI MISIUNI DE AUDIT DE BAZA (SCHEMA METODOLOGICA A AUDITULUI STATUTAR). Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si 10 etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel: I. Faza initiala Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit Orientarea si planificarea auditului II. Faza executarii lucrarilor Aprecierea controlului intern Controlul conturilor Examenul situa tiilor financiare 51 III. Faza finala Evenimente posterioare inchiderii exercitiului Utilizarea lucrarilor altor profesionisti Alte lucrari necesare inchiderii Raportul de audit

 Documentarea lucr arilor de audit 368. ACCEPTAREA MANDATULUI SI CONTRACTAREA LUCRARILOR DE AUDIT. Inainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune; trebuie sa tina seama de unele reguli profesionale si de deontologie. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea se refera la: Cunoasterea globala a intreprinderii Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor Examenul competentei Contactul cu fostul auditor sau cenzor Decizia de acceptare a mandatului Fisa de acceptare a mandatului Dupa acceptarea misiunii auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o Scrisoare de misiune de audit (, u in orice alt tip de contract adecvat. 369. CE ESTE SI CE CONTINE SCRISOAREA DE MISIUNE (DE ANGAJAMENT)? Scrisoarea de misiune este documentul prin care auditorul si clientul convin termenii de realizare a misiunii de audit. Din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare: obiectivul auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul; forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit; riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern; necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate. 370. CARE SUNT PREVEDERILE DE BAZA ALE CONTRACTULUI DE PRESTARI DE SERVICII Prevederile de baza ale contractului de prestari servicii sunt urmatoarele: Identificarea partilor contractante; Obiectul contractului; Obligatiile partilor; Durata contractului; Modalitati de solutionare a eventualelor litigii; Diverse; Data si locul incheierii contractului. Semnaturile reprezentantilor legali ai partilor contractante 371. CE ESTE EXPERTUL CONTABIL? Expertul contabil este persoana care a dobandit aceasta calitate in conditiile O.G. 65/1994 si are competenta profesionala de a verifica si de a aprecia modul de organizare si de conducere a activitatii economico-financiare si de contabilitate, de a supraveghea gestiunea societatilor comerciale si de a verifica legalitatea bilantului contabil si a contului de profit si pierderii Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice si juridice urmatoarele lucrari: a) tine sau supravegheaza contabilitatea si intocmeste sau verifica si certifica bilantul contabil; b) acorda asistenta privind organizarea si tinerea contabilitatii; c) efectueaza analize economico-financiare, audit financiar-contabil si evaluari patrimoniale; d) efectueaza expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice in conditiile prevazute de lege; e) executa alte lucrari cu caracter financiar-contabil, fiscal, de organizare administrativa si informatica; f) indeplineste, potrivit dispozitiilor legale, atributiile prevazute in mandatul de cenzor la societatile comerciale. Expertii contabili pot sa-si exercite profesia individual sau se pot constitui in societati comerciale, potrivit legii. 372. CARE SUNT NORMELE DE REFERINTA IN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE? Normele de referinta in auditul situatiilor financiare sunt: Standardele internationale de audit si de angajamente de asigurare, elaborate de Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si Asigurari (IAASB) al IFAC si adoptate spre aplicare atat la nivel national cat si la nivel european. Codul etic al profesionistilor contabili elaborat de Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si Asigurari (IAASB) al IFAC si adoptate spre aplicare la nivel national. 373. CE SUNT SI CE ROL JOACA NORMELE DE AUDIT? Fiecare standard international de audit contine procedurile si principiile fundamentale precum si modul de aplicare a acestora. Respectarea standardelor este o obligatie pentru fiecare organism al profesiei membra IFAC. Cu ocazia adaptarii standardelor, organismul membru IFAC este obligat sa explice distinct in paragraful de introducere orice limitare in aplicarea unui anumit standard. Formele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: 52 - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament.

374. CE SUNT SI CE ROL AU NORMELE CONTABILE? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. l din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: standarde internationale de raportare financiara; standarde sau norme contabile nationale alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind: - Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS); - Standardele Internationale de Contabilitate (IAS); - Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; - Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC 375. CE ESTE SI CUM SE DETERMINA PRAGUL DE SEMNIFICATIE? In general, prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Dupa ce a fost examinat ansamblul constatarilor facute, auditorul determina influenta pe care acestea o pot avea asupra unor marimi de referinta, tinand seama de circumstantele proprii fiecarui caz in parte. Pragul de semnificatie poate fi stabilita in valori absolute sau in valori relative. 376. CE ESTE SI CUM SE CALCULEAZA EROAREA ESTIMATA PRIN EXTRAPOLARE DIRECTA? Eroarea estimata prin extrapolare directa este eroarea stabilita de auditor pentru o intreaga populatie pornind de la valoarea determinata intr-un esantion. Calculul erorii estimate se face aplicand coeficientul erorilor constatate intr-un esantion la valoarea intregii populatii. 377. CE ESTE SI CUM SE ESTIMEAZA EROAREA TOLERABILA? Eroare tolerabila este o eroare maximala intr-o populatie selectionata pe care auditorul poate sa o accepte tragand concluzii ca rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Eroarea tolerabila se estimeaza de auditor pe baza de rationament profesional. 378. RISCUL DE AUDIT: COMPONENTE SI RELATIILE INTRE ACESTEA. Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta, datorita faptului ca in situatiile financiare sunt erori semnificative. Riscul de audit se divide in 3 componente: a) riscul inerent b) riscul legat de control c) riscul de nedescoperire. 379. CE ESTE RISCUL LEGAT DE CONTROL? Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. In general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci cand: sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect; sistemul contabil si de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. 380. CE ESTE RISCUL INERENT? Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient . Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: eventualele schimbari intervenite in cursul exercitiului la nivelul conducerii; presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari de natura a incita la prezentarea unor situatii financiare (numar mare de intreprinderi falite in sectorul de activitate); natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate); factori influentand sectorul din care face parte intreprinderea: conditii economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile; situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continand ajustari privind exercitiile anterioare sau estimari; vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari; inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfarsitul exercitiului. 53 381. CE ESTE RISCUL DE NEDETECTARE? Riscul de nedetectare consta in faptul ca prin controalele efectuate declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.

Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. 382. CE ESTE SI CE SEMNIFICATIE ARE IMPORTANTA RELATIVA? Importanta relativa se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati figurand in informatia financiara (inclusiv o omisiune), care, singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele spetei, ar avea probabil drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie. Prin iregularitati se inteleg toate actiunile sau omisiunile care incalca: legea sau reglementarile aplicabile, principiile sau procedurile contabile, dispozitiile statutare, hotararile adunarii generale, deciziile consiliului de administratie. Prin inexactitati se inteleg prelucrarile si interpretarile contabile sau juridice ale unui fapt, in neconcordanta cu realitatea, cum ar fi: erori de calcul, erori de inregistrare, inexactitati de prezentare a conturilor anuale (cifre inexacte). Importanta relativa, neconstituind un risc in sine, se refera in principal la valoarea operatiilor prelucrate sau prelucrabile, dar care ia in calcul si anumite elemente calitative (rezultat: profit sau pierdere; capital social redus sub limita legal admisa etc.). 281. DEFINITIA AUDITULUI IN GENERAL SI ELEMENTELE PRINCIIPALE ALE ACESTUIA. Audit vine de la cuvantul italian audire, a asculta; cuvant de origine latina, transformat in timp de practica anglo-saxona, semnifica azi, in sens strict, revizia conturilor realizata de experti independenti in vederea exprimarii unei opinii asupra regularitatii si sinceritatii acestora. Elementele principale care definesc auditul, in general sunt: examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta; examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intrun standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. 383. DATI DEFINITIA AUDITULUI STATUTAR SI ELEMENTELE PRINCIPALE ALE ACESTEIA. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de aceasta. Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt: profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica; obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil; scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. 384. CE ESTE AUDITUL FINANCIAR? DAR AUDITUL STATUTAR? Denumirea simpla de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: - auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; - auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; - auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; - auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc. Auditul audit statutar este auditul reglementat al situatiilor financiare apartinand unei entitati , cunoscut si sub denumirea de audit legal. Din cele prezentate rezulta ca sintagma audit financiar este mult mai cuprinzatoare decat cea de audit statutar. 385. AUDITUL CONTRACTUAL: CARACTERISTICI SI OBIECT Auditul contractual este o misiune in cadrul unui contract cu entitatea auditata prin care aceasta (o intreprindere, o primarie, o institutie publica, un minister etc.) fixeaza o misiune unui auditor, termenii si conditiile de realizare fiind prevazute in contract. La originea misiunilor contractuale, stau patru motivatii: entitatea nu are auditor statutar si doreste sa incredinteze unui specialist competent si independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare, similara cu cea realizata de auditorul statutar. auditorul contractual detine o competenta mai bine adaptata la o misiune foarte precisa (de exemplu, elaborarea si implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc.). intreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a carui semnatura se bucura de un prestigiu particular. o misiune particulara de control este ceruta de un tert, de exemplu, o banca la acordarea unui imprumut etc. 386. SOCIETATEA ALFA, AUDITATA DE DUMNEAVOASTRA, A ACHIZITIONAT LA 5 APRILIE 2002 UN ANSAMBLU IMOBILIAR SPRE RENOVARE SI A EFECTUAT URMATOARELE CHELTUIELI: - PRET CUMPARARE TEREN: 90 MIL. LEI 54 - PRET CUMPARARE CONSTRUCTIE: 410 MIL. LEI - TAXE INREGISTRARE: 83 MIL. LEI - CHELTUIELI CU ACTELE: 3,5 MIL. LEI - ONORARII NOTAR: 14.744 MIL. LEI (DIN CARE TVA 2.744.000 LEI)

- COMISIOANE: 29.900 MIL. LEI (DIN CARE TVA 4.900.000 LEI) - CHELTUIELI ARHITECTI: 23.920 MIL. LEI (DIN CARE TVA 3.920.000 LEI) - REPARATII: 263.120 MIL. LEI (DIN CARE TVA 43.120.000 LEI) SOCIETATEA A INREGISTRAT IN CHELTUIELILE PERIOADEI SUMA DE 18.244.000 LEI. CARE SUNT SUMELE CE TREBUIAU CONTABILIZATE IN CHELTUIELILE PERIOADEI, IN CONTUL TERENURI SI IN CONTUL CONSTRUCTII. pret cumparare taxe chel. acte onorarii notar comisioane chel. arhitecti reparatii - tren (112.230.000) adica 90.000.000 + 14.940.000 + 630.000 + 2.160.000 + 4.500.000 - constructie (751.270.000) adica 410.000.000 + 68.060.000 + 2.870.000 + 9.840.000 +20.500.000 +20.000.000 +220.000.000 - cheltuieli ale perioadei 0 + 0+ 0+ 0+ 0+ 0+ 0 Total (863.500.000) adica 500.000.000 + 83.000.000 + 3.500.000 + 12.000.000 +25.000.000 +20.000.000 +220.000.000 387. IN CALITATE DE AUDITOR AL INTREPRINDERII OMEGA S.A. ATI CONSTATAT CA LA 31 DECEMBRIE STOCUL LA PRODUSUL X ESTE CONTABILIZAT PENTRU 6.500.000 LEI. CARE ESTE VALOAREA STOCULUI LA 31 DECEMBRIE, CUNOSCAND CA INTREPRINDEREA FOLOSESTE METODA FIFO, CA STOCUL LA 1DECEMBRIE A FOST DE 500 UNITATI A 10.000 LEI FIECARE, CA IN 10 DECEMBRIE S-AU CUMPARAT 500 UNITATI A 12.000 LEI FIECARE SI CA IN 20 DECEMBRIE AU IESIT 400 UNITATI? Stoc contabilizat 6.500.000 Stoc initial (01.12.N) 5.000.000 (500 x 10.000) Intrari (10.12.N) 6.000.000 (500 x 12.000) Iesiri (20.12.N) 4.000.000 (400 x 10.000) Stoc final (31.12.N) 7.000.000 (100 x 10.000 + 500 x 12.000) sau (5.000.000 + 6.000.000 - 4.000.000) 388. SOCIETATEA ALFA A EVALUAT LA 1 DECEMBRIE ANUL N - 4 UN ANSAMBLU IMOBILIAR ACHIZITIONAT IN ANUL N - 11 CU 400.000.000 LEI (DIN CARE 80.000.000 LEI PENTRU TEREN), AMORTIZABIL IN 20 DE ANI; CU ACEASTA OCAZIE A ELIMINAT AMORTISMENTELE DIN VALOAREA CONTABILA. VALOAREA DE UTILITATE A ANSAMBLULUI IMOBILIAR A FOST STABILITA CU ACEASTA OCAZIE LA 450.000.000 LEI (DIN CARE 150.000.000 LEI TERENUL); DURATA DE VIATA NU A FOST MODIFICATA. LA 1 IULIE ANUL N, ANSAMBLUL IMOBILIAR A FOST VANDUT CU 500.000.000 LEI. CARE SUNT: DIFERENTA DIN REEVALUARE CE TREBUIA INREGISTRATA; SUMA AMORTIZARII IN ANUL N; SUMA PLUSVALORII INREGISTRATA CU OCAZIA VANZARII. Rezolvare Valoare achizitie constructie Durata amortizarii 320.000.000 lei Amortizare anuala stabilita in anul N-11 Durata de utilizare 20 ani consumata 16.000.000 lei (320.000.000 lei x 20 ani /100) Amortizare calculata pana la N-4 Valoare neta nereevaluata la 31.12.N-4 8 ani (N-11 inclusiv) - (N-4 inclusiv) 128.000.000 lei ( 16.000.000 x 8 ani) 192.000.000 lei (320.000.000 lei - 128.000.000 lei) SPECIFICATIE VALOARE IN AN N-11 VALOARE ANSAMBLU IN ANUL N-4 Nereevaluata Reevaluata Diferente reevaluare constructie 320.000.000 192.000.000 300.000.000 + 108.000.000 teren 80.000.000 80.000.000 150.000.000 + 70.000.000 Total ansamblu imobiliar 400.000.000 272.000.000 450.000.000 + 178.000.000 Amortizare anuala recalculata la anul N-4 pentru anii N-3 si urmatorii 25.000.000 lei (300.000.000 lei x 12 ani /100) Amortizare calculata pentru perioada din anul N-3 pana la 30.06.N 87.500.000 lei (25.000.000 lei x 3,5 ani) Valoare neta la 30.06. N pentru constructie Valoare neta la 30.06. N pentru teren 212.500.000 lei (300.000.000 lei - 87.500.000 lei) 150.000.000 lei TOTAL VALOARE NETA ANSAMBLU LA 30.06.N 362.500.000 lei DIFERENTA DIN REEVALUARE CE TREBUIA 178.000.000 LEI INREGISTRATA : SUMA AMORTIZARII 87.500.000 IN ANUL N; LEI din care amortizare an N =12.500.000 lei SUMA PLUSVALORII INREGISTRATA CU 137.500.000 OCAZIA LEI (500.000.000 - 362.500.000 LEI) VANZARII.

55

389. ENUMERATI SI EXPLICATI 8 DIFERENTE INTRE AUDITUL EXTERN SI AUDITUL INTERN. 1. Auditul extern se exercita numai de persoane independente de entitatea controlata in timp ce auditul intern se exercita de persoane care au independenta limitata la nivelul intelegerii conducerii executive. 2. Auditului extern nu este parte a controlului intern 390. CARE SUNT PRINCIPALELE LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE IMOBILIZARI CORPORALE? 1- Obtinere tabel cu variatia valorii de intrare, a amortizarii si a valorii contabile nete in cursul exercitiului financiar, pentru fiecare categorie de mijloace fixe 2- Obtinere un tabel cu noile active inregistrate in cursul exercitiului financiar auditat. Verificare toate intrarile importante de active pe baza facturilor aferente/ documentelor justificative 3- Obtinere un tabel cu iesirile de active in cursul exercitiului financiar. Verificati incasarile din fiecare vanzare importanta de active din cursul exercitiului financiar cu documentele justificative. 4- Obtinere un tabel cu profitul/pierderea rezultata in urma cedarilor de active din cursul exercitiului financiar. Verificarea calculul profitului sau pierderii din vanzare 5- Obtinere tabele cu activele detinute prin contracte de leasing financiar sau de cumparare in rate. Revizuirea contractelor de leasing financiar si de cumparare in rate si asigurarea ca atat activele, cat si obligatiile aferente au fost corect inregistrate si prezentate. 6- Obtinere tabele privind cheltuielile cu amortizarea aferente exercitiului financiar auditat. Verificarea corectitudinii calculului cheltuielilor cu amortizarea si compararea politicii de amortizare din exercitiul curent cu cea din anii anteriori. 7- Obtinere tabele cu reevaluarile de active , efectuate in cursul exercitiului financiar auditat. 8- Obtinere un tabel cu reparatiile si modernizarile de active si luarea deciziei daca exista elemente care trebuie capitalizate. 9- Examinare acte de proprietate asupra activelor semnificative, daca acestea nu sunt in custodia unei institutii de creditare, drept garantie. Asigurare ca actele sunt pe numele clientului si - Obtinere confirmarea in acest sens, daca nu sunt la posesia societatii. 10- Verificare daca exista probe privind o depreciere a mijloacelor fixe si asigurare ca, in caz afirmativ, a fost facut un provizion corespunzator. 391. PREZENTATI 10 LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE IMOBILIZARI FINANCIARE. 1- Obtinerea listei plasamentelor si asigurarea ca sunt corect clasificate in filiale, firme asociate, asocieri in participatie, alte active fixe sau curente 2- Verificarea costului activelor noi si al celor cedate cu documentele justificative aferente si asigurarea ca variatiile importante in active au fost autorizate. 3- Confirmarea soldurilor conturilor de credite intragrup si asigurarea ca sunt corect prezentate. 4- Asigurarea ca veniturile din plasamente sunt inregistrate in contabilitate pe o baza adecvata si consecventa. 5- Obtinerea confirmarii de la tertii ce detin certificate de proprietate, amanunte privind conditiile contractuale ale asocierii in participare etc. 6- Verificarea fizica a unui esantion din certificatele detinute de client. 7- Verificarea respectarea principiului independentei exercitiului financiar. 8- Verificarea printr-o sursa autorizata a evaluarii plasamentelor. 9- Luarea deciziei daca vreunul dintre plasamentele pe termen lung a suferit o diminuare permanenta a valorii sale. 10- Verificarea printr-o sursa autorizata ca toate veniturile de primit au fost incasate. 392. PREZENTATI 10 LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE STOCURI. 1- Obtinerea unui tabel sintetic cu stocurile si contractele pe termen lung aferente exercitiului curent si anterior. 2- Revizuirea fiselor de inventar finale ale stocurilor, verificand adunarea pe verticala si orizontala, precum si elementele neobisnuite. 3- Asigurarea ca in lista contractelor s-a facut deosebirea intre cele pe termen lung si cele pe termen scurt, iar prezentarea lor este in concordanta cu standardele contabile relevante. 4- Examinarea analitica. Comparati viteza de rotatie a stocurilor, precum si clasificarea stocurilor si a contractelor din exercitiul auditat cu cele din exercitiul anterior 5- Participarea la inventariere 6- Revizuirea fiselor de inventar ale tuturor stocurilor finale 7- Identificarea stocurilor depreciate si pe cele greu vandabile si asigurandu-va ca s-au constituit provizioanele necesare. 8. Verificarea respectarii principiului independentei exercitiului financiar. 9. Examinarea conditiilor de aplicare a clauzei de rezervare a titlului de proprietate de catre furnizori 10- Verificarea preturile stocurilor 393. PREZENTATI 10 LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE TREZORERIE. 1- Obtinere tabel cu toate soldurile finale ale conturilor la banci si ale conturilor de casa, comparative, si probarea cifrelor perioadei curente cu extrase de cont bancare si registru de casa. 2- Grupare incasari si plati reconciliate pe posturi care corespund obiectului de activitate al societatii. 3- Verificare un esantion de inregistrari din registrul de casa pe baza documentelor justificative aferente si verificare daca sunt in concordanta cu extrasele de cont 4- Verificare registru de casa pe parcursul intregului exercitiu financiar si verificare inregistrari cu valoare mare sau neobisnuita. 5- Verificare fonduri in numerar si luarea deciziei daca este necesara numararea lor. 6- Examinare cu atentie a registrului de casa pentru a gasi eventuale tranzactii cu valoare mare sau neobisnuita si revizuire documente justificative aferente. 7- Verificare tranzactii cu directorii. 8- Verificare prezentare solduri conturi la banci, in special impartirea datoriilor pe termen lung in portiunea rambursabila pe termen scurt (sub un an) si termen lung. 56 Obtinerea scrisorilor de confirmare bancara standard de la 9- Verificarea soldurilor conturilor la banci si a conturilor de casa. fiecare banca cu care clientul a facut tranzactii in cursul exercitiului. Verificare concordanta intre toate soldurile mentionate in extrase si scrisoarea bancara standard si verificare daca situatiile financiare prezinta in mod corespunzator garantiile detinutele banca. 10- Verificare contracte incheiate pe termen lung si scurt cu bancile si modul in care entitatea a respectat prevederile contractuale. Evaluare riscuri ce decurg din nerespectarea clauzelor contractuale.

394. PREZENTATI 10 LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE CAPITALURI PROPRII. 1- Obtinerea unui tabel privind capitalul social subscris si capitalul social varsat. 2- Verificare daca datelor din contabilitate referitoare la participatiile la capital concorda cu datele din registrul actionarilor. 3- Verificarea registrului actionarilor la entitate sau la societatea care tine registrul in conditiile legii. 4- Identificarea partilor afiliate. 5- Verificarea legalitatii tuturor majorarilor de capital 6- Compararea soldurilor capitalului social si ale rezervelor cu cele de anul trecut 7- Examinarea miscarilor de capital inregistrate in cursul exercitiului. 8- Verificarea concordantei dintre miscarile de rezerve si contul de profit si pierderi 9- Verificarea situatiei profitului si a pierderilor recunoscute. 10- Verificarea ca activul net sa nu fie mai mic de jumatate din capitalul social 395. PREZENTATI 10 LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE VANZARI SI DE CLIENTI. 1- Obtinerea unui tabel sintetic cu debitorii si cu platile in avans aferente exercitiului curent si celui urmator. 2- Investigarea inregistrarilor contabile cu valoare mare sau neobisnuita. 3- Investigarea oricarei variatii mari sau neobisnuite a vanzarilor sau a notelor de credit 4- Verificarea un esantion de solduri pe baza jurnalului vanzarilor si invers. 5- Verificarea adunarilor din lista soldurilor. 6- Obtinerea unei liste a soldurilor finale ale debitorilor comerciali si confruntarea acesteia cu evidentele contabile 7- Discutarea cu conducerea a posibilitatii recuperarii creantelor restante si luati decizia daca este necesara constituirea de provizioane pentru rau-platnici. 8- Examinarea stornarilor emise dupa incheierea exercitiului financiar si luarea unei decizii daca este necesara constituirea de provizioane. 9- Verificarea platilor in avans la incheierea exercitiului financiar. 10- Confirmarea directa a un esantion de solduri ale clientilor si verificarea concordantei dintre confirmarile primite si evidentele contabile ale societatii. 396. PREZENTATI 10 LUCRARI DE EFECTUAT CAND EXAMINATI CONTURILE DE CUMPARARI SI DE FURNIZORI. 1- Obtinerea unui tabel sintetic al furnizorilor si al obligatiilor angajate aferente exercitiului curent si anterior. 2- Verificarea inregistrarilor in contul de control al jurnalului cumpararilor din decursul intregului exercitiu financiar. 3- Investigarea inregistrarilor cu valoare mare sau neobisnuita. 4- Investigarea oricarei variatii mari sau neobisnuite a cumpararilor sau a notelor de credit 5- Compararea unui esantion de solduri cu incasarile din jurnalul cumpararilor si invers. 6- Verificarea adunarilor din lista soldurilor 7- Verificarea daca soldurile principalilor furnizori si un esantion din soldurile celorlalti furnizori concorda cu extrasele de cont ale respectivilor furnizori 8- Investigarea soldurilor debitoare semnificative din lista si inregistrarea ca obligatii angajate a facturilor omise, daca este cazul. 9- Cercetarea daca exista sume in litigiu si stadiul lor 10- Testarea respectarii principiului independentei exercitiului pentru cumparari/plati 397. ENUMERATI 8 DIFERENTE INTRE AUDITUL STATUTAR SI AUDITUL INTERN. 1. Auditul statutar se exercita numai de persoane independente de entitate in timp ce auditul intern se exercita de regula de persoane angajate de conducerea executiva. 2. Auditul statutar se exercita numai in conditii de deontologie stabilite de organismul profesional in timp ce auditul intern se exercita in conditiile stabilite de conducerea executiva a entitatii. 3. Auditul statutar se regaseste in afara controlului intern al entitatii in timp ce auditul intern este componenta a controlului intern. 4. Auditul statutar executa lucrari destinate si unor utilizatori externi entitatii auditate in timp ce auditul intern furnizeaza lucrari destinate exclusiv entitatii auditate. 5. Auditul statutar are un caracter ocazional in timp ce auditul intern are un caracter permanent. 6. Auditul statutar este angajat cu aprobarea adunarii generale a actionarilor (asociatilor) in timp ce auditul intern este angajat numai cu aprobarea conducerii executive a entitatii auditate. 7. Auditul statutar are ca finalitate formularea unei opiniei de catre un profesionist in timp ce auditul intern are ca finalitate comunicarea rezultatelor unei misiuni. 8. Auditul statutar se poate finaliza prin refuzul profesionistului contabil de a exprima o opinie in timp ce auditul intern nu se poate finaliza fara exprimarea unei concluzii. 398. CARE SUNT PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE CONTROLULUI INTERN AL UNEI ENTITATI? Obiectivele controlului intern sunt: Protejarea activelor intreprinderii Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii Promovarea eficacitatii exploatarii 399. CARE SUNT ELEMENTELE DE BAZA ALE CONTROLULUI INTERN AL UNEI ENTITATI? Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt: a) existenta unui plan de organizare; b) competenta si integritatea personalului; c) existenta unei documentatii satisfacatoare 400. EXPLICATI IMPORTANTA SEPARARII SARCINILOR IN ORGANIZAREA CONTROLULUI INTERN AL UNEI 57 ENTITATI. Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, in raport de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in mai toate intreprinderile, respectiv cele privind: realizarea obiectivelor intreprinderii; protejarea sau conservarea patrimoniului;

inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor. 401. DEFINITI AUDITUL INTERN SI CONTROLUL INTERN SI RELATIA DINTRE ACESTEA. Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii). Controlul intern reprezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la controlul existentei si aplicarii procedurilor din entitatea respectiva si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de audit. 402. CARE SUNT PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE AUDITULUI INTERN? - protejarea activelor intreprinderii; - asigurarea fidelitatii si exhaustivitatii informatiilor contabile; - asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii - promovarea eficacitatii exploatarii 403. CARE SUNT CELE 4 CATEGORII DE AUDIT INTERN IN FUNCTIE DE NATURA? 1. Controlul administrativ intern - este exercitat de persoanele care detin functii de conducere, care au si atributiuni de control asupra compartimentelor sau persoanelor din subordine; 2. Controlul reciproc - este exercitat intre compartimente si salariati, pe baza fluxurilor materiale si informationale din entitate si pe baza separarii atributiunilor (diviziunea muncii si a competentelor); 3. Autocontrolul - se exercita de compartimente si personalul acestora asupra lucrarilor executate; 4. Controlul financiar - preventiv - exercitat de conducatorul compartimentului financiar-contabil si imputernicitii acestuia, de regula, asupra tranzactiilor si operatiunilor care dau nastere sau sting raporturi patrimoniale ale entitatii fata de terti; 404. PREZENTATI O CLASIFICARE A MISIUNILOR DE AUDIT INTERN. Misiunile de audit intern pot fi: misiuni legate de calitate a informatiilor financiare misiuni de audit operational 405. CARE SUNT PRINCIPALELE ETAPE DE REALIZARE A UNEI MISIUNI DE AUDIT INTERN? Principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern sunt: I. Planificarea misiunii a. Identificarea obiectivelor misiunii b. Stabilirea domeniului misiunii c. Determinarea resurselor alocate misiunii d. Intocmirea programului de lucru al misiunii II. Realizarea misiunii a. Identificarea informatiilor b. Analiza si evaluare c. Documentarea informatiilor d. Supervizarea informatiilor III. Comunicarea rezultatelor a. Stabilirea continutului comunicarii b. Asigurarea calitatii comunicarii c. Identificarea erorilor si omisiunilor comunicarii d. Difuzarea rezultatelor misiunii 406. CONTINUTUL SI STRUCTURA PLANURILOR DE CONTROL AL CONTURILOR. Planurile de control al conturilor redau in continutul lor, sondajele pe care auditorul le va efectua asupra rulajelor conturilor, asupra tranzactiilor si altor operatiuni inregistrate in contabilitate. Structura de principiu a unui plan de control al conturilor este urmatore a) Lista controalelor de efectuat, ordonata pe posturi ale bilantului. b) Intinderea esantionului (marimea sondajului) care se stabileste in functie de pragul de semnificatie si de erorile posibile. c) Indicarea datei la care urmeaza sa se efectueze controlul. d) Precizarea referintei (codului) foii de lucru in care s-au consemnat constatarile controlului. e) Numele si prenumele specialistului contabil care verifica obiectivele respective f) Probleme intalnite 407.Definiti auditul in general si enumerati elementele principale ale definitiei (5 elemente). Definitie: Auditul in general reprezinta examinarea profesionala a unei informatii efectuata de un specialist competent si independent in vederea emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate care poate fi un standard, norma sau reglementare. Elemente principale: examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala obiectul examinarii il constituie o informatie examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau 58 profesionala care constituie criteriu de calitate. 408.Definiti auditul financiar Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite. Elemente principale:

examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala obiectul examinarii il constituie orice informatie financiar-contabila examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. 409.Definiti auditul statutar si enumerati principalele elemente ale definitiei. Definitie: Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare in ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a situatiei financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit. Elemente principale: examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in ansamblu examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si internationale de audit. 410.Caracteristicile fundamentale ale auditului statutar Auditul statutar are 3 caracteristici fundamentale: caracter legal ( este singurul tip de audit reglementat de standarde, Directiva 2006/43) independenta absoluta a auditorului autonomia organismului din care face parte auditorul 411.Imaginea fidela in auditul statutar Imaginea fidela in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale contabilitatii: regularitatea si sinceritatea. Regularitatea presupune preluarea in politicile contabile proprii a principiilor si regulilor prevazute in referentialul contabil adoptat. Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor prevazute de referentialul contabil adoptat. Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de calitate: criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si operatiile privesc intreprinderea si au fost inregistrate in contabilitate, criteriul realitatii: presupune ca tranzactiile si operatiile sunt reale si nu fictive si pot fi sustinute cu inscrisuri sincer intocmite, criteriul perioadei corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile se refera la perioadele corespunzatoare, cu respectarea principiului independentei exercitiilor, criteriul evaluarii corecte: presupune ca activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzactiile si operatiile sunt aritmetic exacte si au fost determinate cu respectarea regulilor de evaluare prevazute in referentialul contabil adoptat. criteriul imputarii corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare, cu respectarea regulilor de recunoastere criteriul preluarii corecte din analitic in sintetic, din conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe componentele prevazute in referentialul contabil. 412.Metodologia auditului statutar O misiune de audit statutar, in primul an de activitate, presupune 3 faze si 10 etape de lucru. Faza Etapa Faza I 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit 2. Orientarea si planificarea auditului Faza II 3. Evaluarea controlului intern al entitatii 4. Controlul conturilor 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare Faza III 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului 7. Utilizarea lucrarilor altor specialisti 8. Alte lucrari necasare inchiderii 9. Raportarea 10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii) 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor: cunoasterea generala a intreprinderii viitor client: identificarea riscurilor misiunii, se realizeaza din surse externe: ORC, MF, Reviste, mass-media examenul de independenta examenul de competenta examenul sumar analitic se elaboreaza fisa de acceptare a clientului care trebuie validata de ierarhia superioara contractarea lucrarii: exista 2 forme ale contractului: contract de prestari servicii de audit si scrisoare de misiune ( de angajament) 2. Orientarea si planificarea cuprinde: examenul in detaliu al situatiilor financiare ale firmei scopul este depistarea eventualelor riscuri identificarea domeniilor, sistemelor si conturilor semnificative din contabilitatea firmei Semnificativ in audit insemneaza tot ce poate conduce la prezentari eronate in situatiile financiare si tot ce poate conduce la prejudicii pentru firma sau pentru terti. Domeniile semnificative sunt de regula activitatile cu caracter repetitiv 59 ( ex.: ciclul vanzari-clienti, ciclul cumparari-furnizori, productie-stocuri, plati de personal etc) Conturile semnificative sunt conturile care, prin natura lor, sunt purtatoare de erori ( ex.: conturile rectificative, de regularizare, precum si conturile cu solduri mici, dar cu tranzactii importante: conturi productie, sau conturile cu denumiri improprii sau solduri anormale- conturi de trezorerie cu solduri negative, clienti cu solduri creditoare-care pot ascunde tranzactii nedeclarate, conturile de estimari contabile- amortizari, provizioane)

determinarea pragului de semnificatie al misiunii Pragul de semnificatie reprezinta acea masura, acel nivel, peste care auditorul considera ca orice eroare, orice inexactitate sau orice omisiune este de natura a influenta negativ deciziile utilizatorilor situatiilor financiare. Rolul pragului de semnificatie: orientarea mai buna si planificarea misiunii evitarea lucrarilor inutile justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul misiunii sa aprecieze cat mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a emite o opinie fara rezerve. elaborarea planului de audit- cuprinde toate obiectivele de control, precum si resursele necesare pentru realizarea acestora. Planul de audit se defalca in programe de lucru pentru fiecare membru al echipei. 3. Evaluarea controlului intern: 2 etape - etapa preliminara cand auditorul foloseste tehnici precum testele de conformitate, interviul, observatia, studiul functiilor incompatibile din intreprindere. - evaluarea finala- auditorul trebuie sa concluzioneze daca sistemul de control intern cuprinde toate functiile si compartimentele intreprinderii si el functioneaza, caz in care el considera ca este putin probabil ca erori semnificative sa se strecoare in situatiile financiare. In acest caz, el revizuieste planul de audit, elaborand un plan de audit restrans. Daca concluzioneaza ca sistemul de control intern lipseste sau prezinta lacune grave, auditorul va revizui planul de audit, elaborand un plan de audit extins. 4. Controlul conturilor are drept scop determinarea elementelor probante, adica acele inscrisuri, fapte, pe baza carora urmeaza sa-si fondeze opinia de audit Pentru obtinerea elementelor probante, principalele tehnici de audit sunt: pentru auditul activelor, inspectia fizica si observatia consta in participarea la inventariere a auditorului, iar neparticiparea la inventariere il obliga pe acesta sa emita alt tip de opinie decat opinia curata Utilizarea lucrarilor altor specialisti: Din ratiuni de etica sau de competenta, auditorul este obligat sa recurga la lucrarile altor specialisti ( de ex. lucrarile altor auditori, lucrarile auditorului intern, lucrarile unor experti in IT, evaluari, avocati etc) In toate cazurile, raspunderea o poarta exclusiv auditorul. Raportul de audit are un dublu rol: instrument de comunicare a auditorului cu utilizatorii situatiilor financiare instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza: titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane. destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate. paragraful introductiv: identificarea responsabilitatilor conducerii si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor financiare revine conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si identificarea situatiilor financiare auditate, data si perioada la care se refera. paragraful privind intinderea misiunii de audit: normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. paragraful opiniei: Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative), in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale. Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: dau o imagine fidela sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative Aceste doua formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. In scopul de a-l aviza pe cititor asupra contextului in care notiunea de fidelitate este exprimata, opinia auditorului va preciza referinta in raport cu care situatiile financiare sunt stabilite, utilizand termini ca: in conformitate cu IAS/OMFP 3055. Opinia in audit poate fi de 4 tipuri: opinia fara rezerve ( curata) , se emite atunci cand auditorul nu are constatari cu impact semnificativ sau a avut astfel de constatari, dar intreprinderea a rectificat situatiile financiare. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii se emite atunci cand auditorul are unele constatari, care desi nu au un impact semnificativ, el considera ca e bine sa fie cunoscute de utilizatorii situatiilor financiare Opinia cu rezerve se emite atunci cand auditorul are constatari cu impact semnificativ, intreprinderea refuzand rectificarea situatiilor financiare, precum si atunci cand nu a participat la inventariere si nici nu s-a convins, prin metode alternative de control, de certitudinea stocurilor inscrise in bilant. Opinia defavorabila se emite atunci cand auditorul are mai multe constatari cu impact semnificativ, dar unele din acestea au la baza dezacorduri grave cu privire la aplicarea principiilor contabile. Imposibilitatea emiterii unei opinii are loc atunci cand, din diferite motive, auditorul a fost impiedicat sa puna in lucru tehnicile si procedurile pe care le-a considerat necesare. 60 semnatura personala sau personala si sociala a auditorului data raportului: raportul auditorului trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de care el a avut cunostinta pana la aceasta data. Intrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare si prezentate de conducerea entitatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost inchise si aprobate.

413. Cum explicati rolul si obiectul auditului statutar? O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi formula dau o imagine fidela sau prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative care sunt expresii echivalente. Opinia auditorului intareste credibilitatea situatiilor financiare furnizand o asigurare ridicata, dar nu absoluta. Auditorul statutar are rolul de ultim aparator al interesului publicului, consumatorilor si utilizatorilor informatiilor cuprinse in situatiile financiare ale unei entitati. 414.Definiti si explicati auditul intern si controlul intern. Auditul intern este un compartiment din cadrul unei intreprinderi care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea sistemelor contabile si de control intern. Auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit, alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acelei entitati. Sistemul de control intern reprezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia. Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la controlul existentei si aplicarii procedurilor din entitatea respectiva. 415. Enumerati si explicati 8 diferente intre auditul extern si auditul intern. 1. Statutul: auditorul extern este un prestator de servicii independent din punct de vedere juridic, in timp de auditorul intern face parte din personalul intreprinderii. 2. Beneficiarii: auditorul extern auditeaza conturile pentru toti cei care au nevoie, de regula tertii, iar auditorul intern lucreaza in folosul responsabililor intreprinderii. 3. Obiectivele: auditul extern certifica imaginea fidela, clara si completa a pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de o entitate, in timp ce auditul intern apreciaza bunul mers al procedurilor de control intern si recomanda actiunile necesare pentru imbunatatirea acestora. 4. Domeniul de aplicare: in cazul auditului extern este tot ceea ce participa la elaborarea situatiilor financiare, in sensul ca auditul extern vizeaza sistemele de informare; auditul intern are ca domeniu de aplicare toate functiile intreprinderii. 5. Prevenirea fraudei: auditul extern se preocupa de frauda in masura in care aceasta are sau se presupune ca are legatura cu situatiile financiare, in timp ce auditul intern se preocupa de orice frauda. 6. Independenta: auditorul extern trebuie sa fie independent fata de client, in timp ce auditorul intern este angajat. 7. Periodicitatea: auditul extern este o activitate intermitenta, in timp ce auditul intern este o activitate permanenta. 8. Metoda: auditorii externi lucreaza dupa metode verificate (prevazute in standarde), in timp ce auditorii interni au o metoda de lucru specifica. 416. Categoriile de riscuri in auditul statutar Intr-o intreprindere, auditorul se confrunta, de regula, cu urmatoarele categorii de riscuri: Riscuri generale, specifice intreprinderii-sunt riscuri de natura sa influenteze ansamblul operatiilor intreprinderii ( activitatea intreprinderii si sectorul din care face parte, organizarea si structura intreprinderii, politicile generale ale intreprinderii, perspectivele de dezvoltare, organizarea administrative si contabila, politicile contabile ale intreprinderii) Riscuri legate de natura operatiilor tratate: date repetitive, date punctuale, date exceptionale. Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor. Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a procedurilor, a intinderii si datei interventiilor antreneaza in mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l diminueze tot mai mult. Riscul de audit consta in faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare si ca auditorul, nedescoperindu-le, formuleaza o opinie eronata. El trebuie insa sa conceapa programul de lucru astfel incat sa obtina o asigurare rezonabila ca nu exista riscuri semnificative in situatiile financiare si sa limiteze astfel riscul de aaudit la un nivel minim acceptabil. Riscul de audit se divide in 3 componente: - riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, isolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insufficient. - riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita , nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. - riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. 417. Ce sunt domeniile, sistemele si conturile semnificative? Este semnificativ orice element ( grup de elemente) care este susceptibil s aaiba o influenta asupra situatiilor financiare si a utilizatorilor acestora ( actionari, creditori, investitori) Domeniile semnificative pot fi clasate in sisteme semnificative si conturi semnificative. Prin sistem semnificativ, de regula, se intelege orice sistem existent in entitate care asigura inregistrarea si transcrierea operatiilor repetitive, cand valoarea cumulate a acestora este ea insasi semnificativa in raport cu situatiile financiare. Sistemele semnificative commune tuturor intreprinderilor sunt cele privind: cumparari-furnizori, vanzari-clienti, plati personal, trezorerie, productie-stocuri. Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natural or ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori ori inexactitati semnificative a caror importanta relative e direct legata de regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare. 415. Normele de referinta in audit. In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme d eaudit. Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. 61 Normele contabile cuprind: standarde internationale de raportare financiara (IAS/IFRS) standarde sau norme contabile nationale ( OMFP 3055/2009, OMFP 1917/2005 etc) alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:

Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe ( ISRS). Norme nationale emise de un organism professional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a audditorului: norme profesionale de lucru norme de raportare norme generale de comportament 419. Proceduri (diligente) imobilizari corporale si necorporale: Pentru fiecare cont de imobilizari se disting valorile brute, amortizarea acumulata, eventualele provizioane pentru depreciere si valorile nete contabile si se elaboreaza un tablou, care sa scoata in evidenta variatiile exercitiului. Verificati soldurile de deschidere si de inchidere cu cele din bilant si confruntati amortizarea inregistrata pe conturi cu cresterea amortizarilor evidentiata in bilant. Apreciati ponderea activului net imobilizat in totalul activului bilantier si in totalul capitalurilor proprii ale intreprinderii. Analizati varsta medie a echipamentelor intreprinderii si consecintele asupra structurii financiare a intreprinderii. Identificati achizitiile exercitiului Verificati daca contabilizarea s-a facut efectiv la data receptiei. Verificati facturile furnizorilor, pentru a va asigura ca intreprinderea este proprietara activului cumparat, ca valoarea achizitiei a fost bine determinata. Identificati imobilizarile produse de intreprindere (ea insasi). Controlati soldul contului Productie imobilizata Asigurati-va ca cheltuielile care conduc la cresterea valorii sau a duratei de viata a activului imobilizat, au fost inregistrate in activ. Verificati si asigurati-va ca cheltuielile de intretinere, a caror finalitate este sa conserve bunul in starea in care se afla, sunt contabilizate in cheltuielile perioadei. Verificati si asigurati-va ca cheltuielile de reparatii, avand ca scop mentinerea bunului in stare de utilizare, sunt contabilizate in cheltuielile exercitiului. Verificati modul de calcul si de contabilizare a amortizarii. Identificati iesirile de imobilizari corporale si necorporale ale exercitiului: prin vanzare sau prin casare. 420. Proceduri (diligente) Imobilizari financiare Obtineti o situatie nominala a imprumuturilor acordate personalului si confruntati suma totala cu cele inscrise in bilant. Stabiliti un tablou de miscari ale imprumuturilor in timpul exercitiului, verificati soldurile la deschidere, analizati noile imprumuturi acordate in timpul exercitiului, a rambursarilor si soldurile la sfarsitul exercitiului. Controlati, prin sondaj, corecta reflectare in contabilitate a clauzelor din contractele de imprumut Controlati corecta contabilizare a dobanzilor. Pentru fiecare societate in participatie, analizati situatia financiara de ansamblu: situatia capitalurilor proprii, rezultatul exercitiului, evolutia cifrei de afaceri; pentru societatile cu dificultati, analiza este mult mai profunda. Identificati noile achizitii ale exercitiului; pentru fiecare achizitie, obtineti documentele juridice care valideaza transferul de proprietate si asigurati-va ca ele au fost inregistrate in contabilitate la data transferului de proprietate. Identificati societatile in participatie susceptibile sa distribuie dividende. Analizati regimul fiscal al dividendelor primite. Asigurati-va ca societatea nu a comis erori in contabilizarea avansurilor din dividende acordate in cursul exercitiului; verificati temeinicia juridica a acestor avansuri si asigurati-va ca aceste avansuri nu sunt inregistrate in rezultatul exercitiului. Identificati iesirile de titluri de participare in cursul exercitiului. 421. Proceduri (diligente) Stocuri Identificati diferitele categorii de stocuri in functie de activitatea intreprinderii: marfuri, materii prime, in curs de fabricatie, produse finite. Asigurati-va ca societatea a respectat distinctia ce trebuie facuta intre stocuri si imobilizari pe de o parte, si intre stocuri si cheltuielile constatate in avans, pe de alta parte. Identificati cazurile de stocuri existente fizic in intreprindere dar care nu ii apartin. Analizati unitatile de masura retinute de intreprindere pentru inventariere: greutate, cantitate, lungime, etc.; daca acestea sunt conforme naturii fizice a productiei in stoc Analizati derularea practica a masurarii efectuate la inventarul fizic sub aspectele urmatoare: componenta echipei de numarare, masurare; exhaustivitate; toate produsele in stoc au facut obiectul numararii, masurarii? cum sunt identificate articolele deja masurate (numarate); exista o procedura de masurare (numarare) dubla? calitatea instrumentelor folosite pentru masurare, numarare; persoanele implicate in inventariere au cunostinte suficiente despre produsele in stoc? Exista riscul confundarii? Analizati procedurile de colectare a listelor de inventariere; procedura folosita asigura prevenirea riscului ca anumite liste de inventariere sa nu fie centralizate? Daca intreprinderea utilizeaza metoda inventarului permanent, obtineti stocul teoretic (scriptic) existent la finele exercitiului, pentru stocurile cu valori mai importante si comparati-l cu cel obtinut prin inventariere fizica. Daca intreprinderea utilizeaza metoda inventarului intermitent comparatia se face intre stocul obtinut la inventarul fizic si cel obtinut pe baza stocului de la inventarul fizic de la inchiderea exercitiului precedent si a rulajelor de intrari si iesiri din cursul exercitiului auditat . (Si + I E = Sf). In cursul vizitei la locurile de depozitare, identificati stocurile depreciate sau fara miscare. 62 Concluzionati in legatura cu calitatea inventarului fizic al stocurilor Asigurati-va ca stocurile care sunt pe teren dar nu apartin intreprinderii nu au fost cuprinse in soldul de la sfarsitul exercitiului, iar cele care se afla la terti au fost cuprinse Elaborati un tablou al evolutiei provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de la un exercitiu la altul.

422.Proceduri (diligente) Datorii si cheltuieli de exploatare Identificand ansamblul creantelor si datoriilor legate de conturile de furnizori care figureaza in activul si pasivul bilantului; faceti un tablou comparativ al soldurilor contabile de la un exercitiu la altul; verificati concordanta soldurilor cu cele din balanta generala; Asigurandu-va ca prezentarea in bilant a soldurilor de furnizori nu se face compensand solduri debitoare si creditoare; Verificand daca sunt inregistrate in conturi distincte operatiile care se refera la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizari si la eventuale retineri in contul garantiilor; atentie mare se da furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustari aduse acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe cand cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizari influenteaza numai modul de prezentare in bilant si masele contabile si finaniare; Confruntand soldurile conturilor de furnizori din balanta generala cu balanta analitica a conturilor de furnizori; pot sa apara diferente datorate faptului ca anumite operatii referitoare la furnizori au fost inregistrate in jurnalul de operatiuni diverse si trebuie vazute motivele; Pornind de la balanta analitica a furnizorilor, identificati soldurile debitoare ale unor furnizori; acestea pot apare, de regula, ca urmare a incasarii unor avansuri sau platii unor sume mai mari decat cele datorate; selectionati principalele solduri debitoare si analizati originea acestora; asigurati-va ca acestea nu se datoreaza unei erori de contabilizare, plata unor tranzactii neefectuate; Precizand daca intreprinderea dispune de programe informatice pentru cumparari si plata furnizorilor. Selectionati principalele solduri de furnizori la data inchiderii si verificati preluarea lor corecta in exercitiul urmator; Verificati primele plati din exercitiul urmator si asigurati-va ca ele corespund datoriilor reflectate in bilant; Identificati si analizati conturile furnizori-garantii retinute; verificati daca nu sunt retineri in contul garantiei care nu au fost eliberate la cererea furnizorilor, desi trebuiau eliberate, si care constituie de fapt profituri latente. Verificati jurnalul de cumparari al ultimei luni din exercitiu si al primei luni a exercitiului urmator, selectati cateva cheltuieli contabilizate si confruntasi facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de receptie, avize de expeditie, scrisori de trasura, contracte etc.) pentru a vedea daca se refera la exercitiul auditat sau nu; Prin procedura circularizarii externe, verificati soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neinregistrate (facturi de primit, de exemplu); 423 Proceduri (diligente) Clienti si venituri din exploatare Stabiliti un tablou de sinteza, din care sa rezulte evolutia, in timpul exercitiului, a conturilor de activ si de pasiv privind clientii: creante in activ, avansuri primite in pasiv, venituri constatate in avans in pasiv; confruntati soldurile cu sumele din bilant; asigurativa ca in bilant nu s-au facut compensari intre soldurile debitoare si creditoare. Verificati daca societatea inregistreaza distinct clientii, in functie de regimul de TVA (ceea ce va facilita controlul TVA). Obtineti o balanta analitica a clientilor la inchiderea exercitiului si comparati-o cu sumele din balanta generala si cele din bilant. Identificati clientii cu solduri creditoare; normal, ele reprezinta avansuri primite sau sume platite peste cele normale; asigurati-va ca nu este vorba de contabilizarea unor incasari (clasa 5 la clasa 4) fara inregistrarea cifrei de afaceri corespunzatoare (clasa 4 la clasa 7). Circularizati soldurile clientilor Obtineti o balanta analitica a clientilor la data inchiderii si grupati clientii pe vechime; selectionati creantele cele mai vechi si cu sumele cele mai importante; verificati care din acestia au fost incasati pana la data cand efectuati auditul, studiind fie creditarile contului clienti, fie extrasele de banca sau conturile de trezorerie. Studiati principiile avute in vedere pentru trecerea unei creante in categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion rezulta dintr-o reglementare sau dintr-o analiza specifica fiecarui client in parte; apreciati respectarea principiilor prudentei si permanentei metodelor Obtineti un calcul detaliat al provizioanelor pentru depreciere si comparati-l cu cel din exercitiul anterior; asigurati-va ca o creanta nu a facut obiectul unui dublu calcul de provizionat. Verificati ca creantele luate in calculul provizioanelor sa fie fara TVA. Pentru creantele depreciate la inchiderea exercitiului, asigurati-va ca, initial, au fost inregistrate in conturile de venituri (si in venituri anticipate); in caz contrar, contul de rezultate va fi de doua ori micsorat prin provizioane. Concluzionati in ce priveste caracterul justificat al provizioanelor pentru depreciere si in ce priveste valoarea neta contabila a creantelor. 424. Proceduri (diligente) Provizioane pentru riscuri si cheltuieli Verificati daca cifrele reportate in conturile de provizioane sunt cele din conturile aprobate AGA pentru anul precedent, atat ca suma cat si ca post (cont) Stabiliti un tablou al miscarilor; Obtineti explicatii pentru orice miscare semnificativa Confruntati miscarile din bilant cu cele din contul de profit si pierdere Verificati daca principiile si politicile contabile utilizate de intreprindere sunt conforme principiilor general admise si nu au fost schimbate fata de exercitiul precedent; Daca exista schimbari, verificati regularitatea acestora, si daca au fost corect si complet prezentate in anexe si in raportul general. Verificati modul de calcul; Verificati tratamentul fiscal al provizioanelor Obtineti declaratii scrise ale conducerii privind evaluarea, realitatea si exhaustivitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli Identificati litigiile care prezinta riscuri de cheltuieli pentru intreprindere cu caracter probabil de a se produce; Comparati provizioanele contabilizate cu cele presupuse de eventualitatea producerii riscurilor. 425. Proceduri (diligente) Trezoreria Stabiliti un tablou comparativ al evolutiei de la o inchidere la alta a soldurilor conturilor bancare inscrise in balanta generala, separati soldurile pozitive de cele negative si verificati daca la prezenterea in bilant s-a respectat principiul necompensarii soldurilor; Verificati daca soldurile la inchidere au fost corect preluate la deschiderea exercitiului urmator; Studiati lista persoanelor care sunt autorizate sa aprobe si sa efectueze miscari an aceste conturi: functii, pozitie ierarhica, incompatibilitati; 63 Identificati conturile fara miscare si verificati justetea preluarii soldurilor; Confruntati soldurile cu extrasele de cont bancare de la data ichiderii si cu cele de la deschidere, stabiliti diferentele si explicatiile acestora: Circularizati la banci si confruntati soldurile primite cu cele din extensie si din contabilitate; Controlati conversia la data inchiderii soldurilor in devize Studiati natura tranzactiilor prin casa;

Daca soldurile sunt mari si estimatica procedurile interne sunt insuficiente, procedati la verificarea fizica a soldului de casa la data auditului; Studiati, in timp, soldurile casei si asigurati-va ca nu sunt solduri creditoare; Pentru casa in devize, asigurati-va de corectitudinea aplicarii conversiei la data inchiderii. 426. Proceduri (diligente) Capitaluri proprii Precizati forma juridica a societatii, numarul de actiuni sau parti sociale, structura capitalului social, structura actionariatului. Asigurati-va ca toate actiunile sau partile sociale au acelasi regim juridic sau unele din ele prevad dividende majorate, prioritare, fara drept de vot sau cu drept de vot dublu. Pentru societatile pe actiuni precizati daca capitalul social subscris a fost in intregime eliberat (varsat). Daca nu a fost decat partial varsat, verificati respectarea dispozitiilor legale si consecintele asupra varsarii dividendelor. Evaluati daca suma capitalurilor proprii este inferioara cotei de 50% din capitalul social; Daca da, obtineti hotararea AGE prin care s-a hotarat continuarea activitatii de exploatare. Luati copii ale documentelor juridice ale exercitiului: procese verbale ale reuniunilor organelor de conducere (consilii de supraveghere, comitetul de directie, consiliul de administratie). Analizati-le si retineti faptele sau deciziile care au avut sau vor avea o infuenta semnificativa asupra viitorului societatii sau care permit o mai buna intelegere a evolutiei activitatii in cursul exercitiului auditat. Pentru orice informatie semnificativa analizati tratamentul contabil; cel mai adesea aceasta analiza a documentelor mentionate contribuie la identificarea de provizioane pentru riscuri si cheltuieli omise in bilantul auditat. Luati copii ale proceselor verbale ale AGO sau AGE. Analizati modul de statuare asupra repartizarii rezultatului contabil la sfarsitul exercitiului precedent: distribuirea de dividende, punerea in rezerve etc. Verificati daca rezerva legala la sfarsitul exercitiului precedent a fost deja constituita conform normelor legale si statutare. Verificati tratamentul contabil al tuturor operatiilor legate de rezervele legale. Verificati tratamentul contabil al tuturor operatiilor legate de rezervele statutare. Daca in cursul exercitiului au avut loc majorari, micsorari de capital, verificati daca exista rapoarte independente asupra acestor operatii (cenzori, experti contabili, auditori, etc.). Daca in cursul exercitiului au avut loc operatiuni de fuziune, divizare, asocieri cu parti ale intreprinderii, referiti-va la respectarea textelor legale care reglementeaza astfel de operatiuni. 427. Independenta auditorului Componentele independentei sunt: Independenta de spirit (a rationamentului profesional) caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite rationamentul profesional, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, obiectivitate si prudenta profesionala; Independenta in aparenta (comportamentala) caracterizata prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata (detinand toate informatiile relevante si aplicand toate masurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului/societatii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise. Prin independenta nu trebuie sa se inteleaga ca o persoana care exercita un rationament profesional trebuie sa fie izolata de relatiile sale economice, financiare sau de alta natura, ci doar ca importanta acestor relatii trebuie evaluata si din punctul unei terte persoane, rezonabila si informata, care, avand toate informatiile relevante, ar putea trage concluzia in mod firesc ca sunt inacceptabile. 428 Prezentati elementele fundamentale ale definitiei auditului financiar Semnificatia auditului financiar: daca este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situa tiilor financiare, fara nici o indoiala este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar. Denumirea simpla de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc. Altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati poate fi calificata ca audit financiar. Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite. Elemente principale: -examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala -obiectul examinarii il constituie orice informatie financiar-contabila -examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil -scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate. 429 Identificati 5 deosebiri fundamentale intre auditul statutar si auditul intern. Diferentele fundamentale intre AUDIT INTERN si AUDIT STATUTAR sunt: Statutul auditorului auditorul statutar e un furnizor liber de servicii pe piata - auditorul intern face parte din structura intreprinderii; 2. Beneficiarii auditului : - auditorul statutar lucreaza in folosul utilizatorilor situatiilor financiare (consumatorii finali); 64 interne ale intreprinderii; - auditorul intern lucreaza in beneficiul responsabililor structurilor 3. Obiectivele auditului - Audit statutar are ca obiectiv exprimarea unei opinii cu privire la imaginea fidela a pozitiei, situatiei si performantei financiare; - auditul intern are ca obiectiv existenta, adaptabilitatea si modul de aplicare al procedurilor , deci a sistemului de control al intreprinderii ; Controlul intern constituie pentru auditul intern un SCOP iar pentru auditul statutar un MIJLOC.

4.Domeniul de aplicare Auditul statutar cuprinde toate functiile intreprinderii in masura in car activitatile contribuie la elaborarea situatiilor financiare ; Auditul intern - are o arie mult mai vasta , el cuprinde nu numai toate functiile intreprinderii , dar in integralitatea acestora ( se ocupa de toate procedurile chiar daca au sau nu legatura cu practicile financiare ex. Probleme de recrutare de personal. Actual managerii gresesc deoarece incarca activitatea audit intern cu peste 90% parte financiara). 5. Pozitia fata de frauda Auditorul statutar retine o frauda doar in masura in care aceasta are un impact asupra situatiilor financiare, in afara altor obligatii legale ale auditorului cum r fi cea de divulgare. Auditorul intern desi nu are ca obiectiv descoperirea de fraude , el este mult mai in masura sa contribuie la prevenirea si descoperire fraudelor , suspectand si adancind controlul asupra oricarei nerespctari a procedurilor de control intern. 6.Independenta Este diferita in sensul ca: -Auditorul statutar are o independenta absoluta fata de intreprindere . -Auditorul intern are o independenta restrictiva ; el este independent fata de orice structura a intreprinderii auditata , nu si fata de conducere . 7. Periodicitatea auditurilor -Auditorul statutar vine temporar si are aceeasi interlocutori ; -Auditorul intern este permanent in intreprindere si temporar dpdv. Al interocutorilor , potrivit planului de audit intern . (Auditorul statutar are obligatia de a participa la inventariere deoarece este necesara o opinie fara rezerva . Neparticiparea acestuia atrage dup sine intocmirea raportului cu rezerva pt. incertitudinea stocurilor de ex) . 8. Metodologia : -Auditul statutar se exercita pe bza unei metodologii unice si unitare stabilite de IAASB (Consiliul pt. Standarde Internationale de Audit si Asigurare ) -Auditul intern , desi se exercita pe baza unei metodologii unice stabilite de IIAI (Institutul International al Auditului Intern ) , in aplicare el este adaptat la specificul si cultura intreprinderii , in folosul conducerii . 430 Explicati relatia dintre auditul financiar si auditul statutar Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor) obtinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examineaza si certifica in totalitatea lor situatiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate, in virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati). 431 Prezentati schema metodologica a auditului statutar Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare in ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a situatiei financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit. Elemente principale: -examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala -obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in ansamblu -examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent -scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si internationale de audit, care constituie criteriu de calitate. Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de asteptarile utilizatorilor precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi. Publicul se asteapta ca ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale prin oferirea reasigurari referitoare la: -acuratetia declaratiilor financiare; -continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; -existenta unor fraude; -respectarea de catre firma a obligatiilor legale; -comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si de problemele sociale; 432.Ce sunt conturile semnificative un audit? Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natura lor ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori sau inexactitati semnificative a caror importanta relativa e direct legata de regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare. Identificarea conturilor semnificative se sprijina in mod esential pe examenul analitic, un ansamblu de tehnici care consta in: efectuarea de comparatii intre datele din conturi cu cele trecute si ulterioare; analiza fluctuatiilor si tendintelor; studiul si analiza elementelor neobisnuite. Unele conturi care sunt la prima vedere nesemnificative, pot ascunde o mare probabilitate de erori ca, de exemplu: conturi cu solduri mici dar care tranziteaza sume importante; conturi puternic afectate de aprecieri (provizioane); conturi care presupun tehnici contabile complexe; conturi cu anomalii aparente (solduri creditoare la casa,de exemplu); conturi care prin natura sunt purtatoare de riscuri (conturide regularizare). 433 Care sunt formele de exprimare 65 a opiniei in legatura cu imaginea fidela Obiectivul auditarii situatiilor financiare este sa permita auditorului sa exprime o opinie conform careia situatiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, in conformitate cu un sistem contabil de referinta identificat. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi una dintre urmatoarele doua formule, care sunt echivalente: dau o imagine fidela"; prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative".

434 Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului furnizori cumparari Verificati concordanta soldurilor de furnizori din balanta contabila cu cele inregistrate in bilant. Asigurati-va ca prezentarea in bilant a soldurilor de furnizori nu se face compensand soldurile debitoare si creditoare. Confruntati soldurile conturilor de furnizori din balanta generala cu balanta analitica a conturilor de furnizori; pot sa apara diferente datorate faptului ca anumite operatii referitoare la furnizori au fost inregistrate in jurnalul de operatiuni diverse si trebuie vazute motivele existentei acestei situatii. Verificati daca sunt inregistrate in conturi distincte operatiile care se refera la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizari si la eventuale retineri in contul garantiilor; atentie mare trebuie acordata furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustari aduse acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe cand cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizari influenteaza numai modul de prezentare in bilant si masele contabile si financiare. Pornind de la balanta analitica a furnizorilor, identificati soldurile debitoare ale unor furnizori; acestea pot aparea, de regula, ca urmare a incasarii unor avansuri sau a platii unor sume mai mari decat cele datorate; selectionati principalele solduri debitoare si analizati originea acestora; asigurati-va ca acestea nu se datoreaza unei erori de contabilizare sau platii unor tranzactii neefectuate. Selectionati principalele solduri de furnizori la data inchiderii si verificati preluarea lor corecta in exercitiul urmator. Verificati daca neplata furnizorilor nu este motivata prin- tr-un litigiu, care poate sa genereze riscuri de aprovizionare; Identificati principalele posturi de cheltuieli de exploatare referitoare la: cumparari de materii prime, cumparari de marfuri, cheltuieli externe, cheltuieli cu subcontractarile, inchirieri, energie etc. Verificati jurnalul de cumparari al ultimei luni din exercitiu si al primei luni a exercitiului urmator, selectati cateva cheltuieli contabilizate si confruntati facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de receptie, avize de expeditie, scrisori de trasura, contracte etc.) pentru a vedea daca se refera la exercitiul auditat sau nu. Prin procedura circularizarii externe, verificati soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neinregistrate (facturi de primit, de exemplu). Asigurati-va ca anumite sume, desi trebuiau contabilizate in imobilizari, au fost contabilizate in cheltuielile cu cumpararile. 438 Prezentati 7 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului vanzari clienti la o inteprindere industriala Confruntati soldurile de clienti din balanta cu datele inregistrate in bilant. Asigurati-va ca in bilant nu s-au facut compensari intre soldurile debitoare si creditoare. Obtineti o balanta analitica a clientilor la inchiderea exercitiului si comparati-o cu sumele din balanta generala si cu cele din bilant. Identificati clientii cu solduri creditoare; in mod normal, ele reprezinta avansuri primite sau sume platite peste cele normale; asigurati-va ca nu este vorba de contabilizare eronata. Prin procedura circularizarii externe, verificati soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de client. Pentru creantele neincasate pana la data auditului, verificati-le pe cele cu intarziere semnificativa si asigurati-va de motivele intarzierii fata de termenele scadente si daca nu sunt necesare ajustari aduse valorii nete contabile. Studiati principiile avute in vedere pentru trecerea unei creante in categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion rezulta dintr-o reglementare sau dintr-o analiza specifica fiecarui client in parte; Verificati daca intreprinderea respecta principiul permanentei metodelor contabile de la un exercitiu la altul in inregistrarea cifrei de afaceri; in caz contrar, evaluati impactul asupra rezultatului si daca obligatiile in materie de informare financiara au fost respectate. Verificati daca cifra de afaceri se contabilizeaza la net (fara taxe recuperabile) si independent de eventuale rabaturi sau sconturi acordate clientilor, care trebuie contabilizate distinct. Verificati daca vanzarile efectuate in devize sunt contabilizate retinand cursul de schimb aplicabil la data efectuarii tranzactiei; verificati coerenta tratamentului contabil al veniturilor cu principiul separarii exercitiilor. 439 Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative) in acord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale. Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt dau o imagine fidela" sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative". Aceste doua formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare. Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila. Opinia fara rezerve (curata) in opinia noastra, situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa (sau prezinta corect din toate punctele de vedere semnificative) a pozitiei si situatiei financiare a societatii la data de 31 decembrie 200X, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate". Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie. Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notei X" din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent, sa fie determinat si, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte". Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve. Motive: -cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva; -cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; 66 responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei -cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia incertitudini. Exemplu: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acest ei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.

In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.: Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite: unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor; altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern. Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, d in cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare. 440.Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit Responsabilitatea entitatatii pentru situatiile financiare si angajamentele care si le asuma prin semnarare scrisorii de angajament. Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi: responsabilitatea de baza; pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate; responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi); responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza; presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de audit (in cuprins sau in anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului intern. Responsabilitatile auditorului sunt de 3 naturi: -responsabilitatea de baza, pt. opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate. Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor efectuate de catre auditor. -responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite fata de cele folosite pentru misiunea de audit de baza, nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca de exemplu raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi). -responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pt. misiunea de audit de baza, presupune exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii, raportarea se poate face separata sau poate fi integrata in raportul de audit. Exemplu: conformitatea cu enele reglementari specifice (piata de capital) sau raportul asupra controlului intern. 441.Paragraful introductiv al raportului de audit Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative. De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului, ca pe baza auditului efectuat sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare. Conducerea entitatii este responsabila pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil si ca aceasta responsabilitate cuprinde: elaborarea, implementarea si mentinerea controlului intern aferent intocmirii si prezentarii corecte a situatiilor financiare care nu contin prezentari eronate semnificative cauzate de fraude si erori; selectarea si aplicarea politicilor contabile adecvate; efectuarea estimarilor contabile care sunt rezonabile in situatia data. 442.Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici pentru obtinerea acestora (doar ce sunt elementele probante) Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe acare acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de calitate pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste. Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemeleor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea entitatii si constau in proceduri de obtinere a elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare. Ele sunt de doua tipuri: contoalele privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, examenul variatilor si examenul de coerenta cu alte informatii. 443.Definiti pragul de semnificatie in audit si ce rol are Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. 67financiare nu vor fi afectate semnificativ. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.

Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale. 444.Care sunt tipurile de opinie in auditul statutar. Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare, care au aceeasi valoare: dau o imagine fidela sau ... prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative... Exista patru tipuri de opinie: - opinia fara rezerve (curata); - opinia cu rezerve (opinie calificata); - opinia defavorabila; - imposibilitatea de a exprima o opinie. O derivata a opiniei fara rezerve o constituie opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii; se emite atunci cand auditorul are unele constatari care nu sunt de natura de a-i modifica opinia, dar care se considera care trebuie aduse la cunostinta utilizatorilor situatiilor financiare. De fiecare data cand auditorul emite un raport, altul decat un raport fara rezerva, el trebuie sa includa in raportul sau o descriere clara a tuturor motivelor care justifica decizia sa si, de fiecara data cand poate, sa cifreze (sa estimeze) incidenta posibila asupra situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sa fie date de preferinta intr-un paragraf distinct care sa il preceada pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie, si pot, de asemenea, sa faca trimitere la o nota anexata mai aprofundata. 445. Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit? Necesitatea Codului consta in : 1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor; 2. conservarea increderii publicului in profesie; 3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia; 4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili; 5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte. 446. Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in Codul etic? Integritate, obiectivitate, competenta profesionala si prudenta, confidentialitate, profesionalism, respect fata de normele etice si profesionale. 447. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit. Integritatea presupune ca profesionistul contabil sa fie drept si onest in toate relatiile profesionale si de afaceri. Obiectivitate presupune ca profesionistul contabil sa fie impartial, fara prejudecati, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de conflict de interese sau in alte situatii de natura a determina un tert sa puna la indoiala obiectivitatea lui. Profesionistii contabili trebuie sa garanteze integritatea lucrarilor lor si sa ramana obiectivi in judecata si rationamentul lor, oricare ar fi natura activitatilor lor. Pentru aceasta, profesionistii contabili trebuie sa evite situatiile care ii expun la riscuri susceptibile de a le pune in discutie obiectivitatea sau cele care implica prejudecati. In plus, ei trebuie sa se asigure ca personalul care efectueaza lucrari in numele lor respecta principiile de obiectivitate. De asemenea, profesionistii contabili nu trebuie sa accepte cadouri sau alte avantaje care le pot influenta semnificativ si negativ rationamentul, judecata lor profesionala sau a colaboratorilor lor. 448. Explicati principiul competentei in audit. Profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu competenta si prudenta, fiind obligat sa-si mentina un nivel ridicat de cunostinte si competenta profesionala, care sa justifice asteptarile unui client sau ale angajatorului. Aceasta presupune ca el sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de lucru. Profesionistul contabil nu trebuie sa pretinda ca are competente sau o experienta pe care nu le are. Competenta profesionala are in vedere: obtinerea competentei profesionale, care se dovedeste prin studii, vechime, examen de acces, examen de aptitudini; mentinerea competentei profesionale, care presupune tinerea la curent cu evolutiile in profesie (normele nationale si internationale in domeniul contabilitatii, auditului), cu legislatia si adoptarea unui program de control de calitate a serviciilor in concordanta cu normele nationale si internationale in materie. 449. Explicati principiul confidentialitatii in audit. Acest principiu presupune ca profesionistul contabil sa respecte confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze ( in beneficiul sau sau al unui tert) sau sa le divulge fara autorizare scrisa, in afara de cazurile cand obligatia divulgarii este prevazuta prin lege sau norme. Obligatia se mentine si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul sau angajatorul sau. Profesionistii contabili trebuie sa se asigure ca acest principiu este respectat si de catre subalterni sau colaboratori. Obligatiile de confidentialitate depind si de legislatia fiecarei tari. Profesionistul contabil nu mai este tinut de secretul profesional: cand divulgarea este autorizata de client sau de angajator; aici trebuie avute interesele tertilor, care ar putea fi lezate; cand divulgarea este ceruta de lege sau cand exista obligatia profesionala de divulgare (furnizarea de probe in cadrul unor proceduri judiciare, informarea autoritatilor competente despre incalcarea legii, apararea intereselor profesionale in cazul unei proceduri judiciare, auditul de calitate). Inaintea divulgarii unor informatii, profesionistul contabil trebuie sa decida: care este tipul de informatii care pot fi divulgate (daca pot fi justificate); daca persoanele care urmeaza sa primeasca informatiile sunt destinatarii corecti ai acestora; 68 daca divulgarea informatiilor atrage responsabilitatea sa. 450. Conceptul de independenta in audit. Componentele independentei sunt: Independenta de spirit (a rationamentului profesional) caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite rationamentul profesional, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, obiectivitate si prudenta profesionala;

Independenta in aparenta (comportamentala) caracterizata prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata (detinand toate informatiile relevante si aplicand toate masurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului/societatii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise. Prin independenta nu trebuie sa se inteleaga ca o persoana care exercita un rationament profesional trebuie sa fie izolata de relatiile sale economice, financiare sau de alta natura, ci doar ca importanta acestor relatii trebuie evaluata si din punctul unei terte persoane, rezonabila si informata, care, avand toate informatiile relevante, ar putea trage concluzia in mod firesc ca sunt inacceptabile. 451. Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament. Profesionistii contabili trebuie deci sa fie pregatiti sa justifice orice abatere, de la cerintele etice. Nerespectarea cerintelor etice sau incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea pot constitui abateri profesionale care pot da nastere unor actiuni disciplinare. Puterea actiunii disciplinare este stabilita prin reglementarile C.E.C.C.A.R. Masurile disciplinare pot aparea, de obicei, in urma unor probleme ca: - nerespectarea normelor generale de baza si specifice aplicabile tuturor misiunilor profesionistilor contabili; - nerespectarea regulilor de etica; - conduita discreditabila sau dezonorata. Investigatiile disciplinare vor incepe, de obicei, ca rezultat al unor plangeri; structurile centrale si locale ale Corpului trebuie sa ia in consideratie toate plangerile. Investigatiile pot, totusi, sa fie introduse din oficiu de C.E.C.C.A.R. sau de catre o entitate administrativa, fara sa fie facuta o plangere. Investigatiile pot fi facute verbal sau prin corespondenta. Trebuie intotdeauna instiintat membrul impotriva caruia se face plangere, precum si cel care a facut plangerea. Acolo unde exista o disputa, se poate incerca o conciliere, fie prin comisiile de disciplina ale filialelor, fie prin comisiile de arbitraj ale acestora. Poate fi oportun sa se faca publicitate procedurilor disciplinare si de apel. Astfel, sunt informati atat membrii, cat si publicul larg. Totusi, aspectele de confidentialitate si tipul incalcarilor trebuie sa fie luate in consideratie atunci cand se decide metoda de publicitate. 453.Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din Romania? Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza: partea A tuturor profesionistilor contabili; partea B numai profesionistilor contabili liber- profesionisti; partea C numai profesionistilor contabili angajati. 454. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati. Obligatiile etice ale EC si CA salariati, sunt : Un profesionist contabil angajat are obligatia profesionala de a se conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea de, masuri in cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente. 1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective. 2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate cu standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se asigure ca acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiara. Daca profesionistul contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii eronate este fie semnificativa fie persistenta, acesta trebuie sa aiba in vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, sa faca apel la consultanta juridica sau sa demisioneze. 3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar in misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta formare de specialitate sau suficienta experienta. Un profesionist contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregatire si experienta, nici nu trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si asistenta atunci cand este cazul. 4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare, sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la amenintari generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de existenta unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare la pret pentru a castiga beneficii financiare. 5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate. Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un stimulent, situatia trebuie atent evaluata. 455. Rolul si importanta dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: mai buna organizare si control ale misiunii; documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; justificarea opiniei emise si redactarea raportului. 456. Rolul si importanta dosarului permanent. Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a intreprinderii. 69 457. Structura dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. In general se foloseste o impartire in 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel: EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea misiunii; EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si rapoarte; EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare si planificare;

ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului legat de control; EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale substantive; EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata Utilizarea lucrarilor altor profesionisti; EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si informatii specifice; EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de sfarsit de misiune; EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute prin reglementari diverse; EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor consolidate; 458. Structura dosarului permanent. Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportand un sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data introducerii documentului. Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata Generalitati; PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata Documente privind controlul intern; PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente; PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata Analize permanente; PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata Fiscal si social; PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata Juridice; PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata Interventii externi; 459. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar. Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului. Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul auditorului independent; Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate. Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului; Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor. Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile. Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila. 460. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare. Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale. Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA. Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri. Se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s -au constatat amortismente in situatiile financiar e. aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul incheiat la 31 decembrieIn consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate, lamii lei. Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare. 461. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare. Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite: unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor; altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern. Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, d in cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare. 462. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve. Motive: cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva; cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; 70 responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia incertitudini. Exemplu: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.

In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.: 463. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare. Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o imagien fidela pozitiei financiare si rezultatele obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve. Exemplu : In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31 decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale de contabilitate. 464. Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare. In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei X din anexa. Societatea face o biectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte. 465. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opinie i asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: dau o imagine fidela sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative. Exizta 4 tipuri de opinie: opinia fara rezerve; opinia cu rezerve; opinia defavorabila; imposibilitatea de a exprima o opinie. 466. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor. Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicand ca ele au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale. Intinderea lucrarilor da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului. Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunand: examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare; evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare; evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare; revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare. Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile n ationale). Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si in a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora. Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre. 467. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului. Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente. Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina (responsabilitatea) conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare. Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii financiare, incat sa poata exprima asupra acestora o opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare: 71 Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii X, incheiate la 31 decembrie 200, asa cum sunt prezent ate in anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale. 468. Continutul raportului de audit. Raportul de audit trebuie sa contina:

relatia contractuala de executare a misiunii de audit; observatiile reiesite din diverse verificari; informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege; oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie sa rezulte in mod clar: mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii; descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit; situatiile care fac sa apara incertitudini; natura si locul observatiilor in raport. 469. Rolul raportului de audit. Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate; Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditare. 470. Elementele posterioare inchiderii exercitiului. Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul in situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, care pot fi de doua tipuri: evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care existau la data inchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data inchiderii; evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data inchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data inchiderii. Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra situatiilor financiare cat si asupra raportului sau, distingandu-se trei etape: fapte descoperite pana la data raportului de audit; fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare; fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare 471. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere. Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare in ce priveste soldurile de deschidere. In misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca: soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs; soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv; politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe. Cand situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorul precedent. Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune in lucru alte proceduri. Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie. 472. Examenul situatiilor financiare. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare se bazeaza pe: stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa: pozitiei financiare intreprinderii; rezultatelor financiare; situatiei financiare. In cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare. Reguli generale: bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare; 72 bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa; elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii; bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent. Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a: ->bilant capitalurilor proprii; imprumuturi si datorii asimilate;

imobilizari; stocuri si productie in curs de executie; conturile de terti; conturile de provizioane; conturile de trezorerie. In legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul : examineaza unele conturi de cheltuieli; examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit: evolutia conturilor prezentate de aceste anexe; respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor. 473. Confirmarea externa (directa). Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii: - sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba; - sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe: confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti; valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari; imprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat I se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001. 474. Tehnica observarii fizice (directe). Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici. Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise; aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise; lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa. 475. Tehnica sondajului. Tinand seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utilizand tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530. Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite; in unele cazuri, in general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate in astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor; in alte cazuri, in general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, insa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa il dea concluziilor sale. 73 reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si Oricare ar fi insa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cateva parcurgerea unor etape obligatorii. 476. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere. Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit (audit evidence sau elments probants) reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in

documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea intreprinderii si constau in proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri: controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte informatii. In functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale. Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere si anume: regulile de prezentare si de evaluare stipulate in normele legale si in cele profesionale; reguli de prudenta; regulile referitoare la inventarieri; reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii; existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii; pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea in cauza. Elementele probante trebuie sa indeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaza in raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. In mod normal, auditorul considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele insele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi afirmatie. Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. In general, auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, in masura in care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operatii sau un control intern, aplicand tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic. Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de: natura elementelor in cauza; adecvarea controlului intern; natura activitatilor realizate; existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii; situatia financiara a intreprinderii. Importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil. Experienta capatata in cursul unor auditari anterioare. Concluziile procedurilor de audit, in special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori. Tipul de informatie disponibila. In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va strange elemente probante se refera la: conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o maniera care sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii semnificative? functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au functionat de o maniera satisfacatoare pe toata perioada? In colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigura de posibilitatea obtinerii unor afirmatii in materie: de existenta: controlul intern exista? de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace? de permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada in cursul careia auditorul intelege sa se sprijine pe el? In cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea intreprinderii au fost intrunite criteriile urmatoare: de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat; de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat; de apartenenta (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si s-au produs in cursul perioadei respective; de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si toate faptele importante au fost mentionate; de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea lor de inventar; de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrata la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin perioadei; de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil. Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cand elementele probante adunate, de origine si de natura diferite, 74 sunt concordante. In acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci cand elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii contradictiei. Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele insele, omisiunea unei proceduri.

Atunci cand auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este in masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerva. 477. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare. Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi. Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii operatiilor; in etapa referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificarii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificarii modului de functionare a acestuia. Numai in functie de aceste fluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul isi stabileste programul de control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrans sau extins. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; o referinta pentru foaia de lucru; probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel: Dosar Exercitiu Program de control - controlul imobilizarilor Auditor: Data crearii: Data actualizarii: Facut de Referinta la data de . (Foaia de lucru) Ionescu A6 16/03/95 Ref: Pag: Data:

Viza responsabilului: Controale de efectuat Verificarea achizitiilor exercitiului pe baza de comenzi, facturi si receptii Marimea esantionului Sume mai mari de 75.000 mii lei

Probleme intalnite Nimic

478. Evaluarea controlului intern: continut, etape. Cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul va verifica functionarea acestui control intern. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului de control intern: care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? aceste proceduri sunt aplicate? in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiarcontabile corecte? Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern. Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Etapele aprecierii controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate; evaluarea riscurilor de eroare; verificarea functionarii controlului intern; evaluarea preliminara; teste de permanenta; evaluarea finala si incidenta asupra misiunii. 479. Planul de misiune: continut, rol. Planul de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul intregii misiuni de audit. Planul de misiune permite auditorului: sa-si stabileasca natura si intinderea controalelor in raport cu pragul de semnificatie ales; sa-si organizeze lucrarile de audit astfel incat sa fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare in mod rational, cu maximum de eficacitate si in cadrul termenelor convenite cu clientul. Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. 75 Din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si a de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului, intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrarilor. Continutul tip al unui plan de misiune este urmatorul: I. Prezentarea intreprinderii;

II. Informatii contabile; III. Definirea misiunii; IV. Sisteme si domenii semnificative; V. Orientarea programului de lucru; VI. Echipa si bugetul; VII. Planificarea 480. Orientarea si planificarea auditului. In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit. Principalele lucrari din aceasta etapa sunt: Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative Redactarea Planului de misiune (planului de audit) Elaborarea programului de munca 481. Programul de munca. Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un Program de munca in care sunt definite natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare. Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita. Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului). Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma. 482. Faze si etape in executarea unei misiuni de audit de baza. Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel: Etape acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit Faza initiala orientarea si planificarea auditului aprecierea controlului intern Faza executarii lucrarilor controlul conturilor examenul situatiilor financiare evenimente posterioare inchiderii exercitiului utilizarea lucrarilor altor profesionisti Faza finala alte lucrari necesare inchiderii raportul de audit documentarea lucrarilor de audit 483. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit. Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama de unele regului profesionale si de deontologie. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii: Cunoasterea globala a intreprinderii; Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; Examenul competentei Contactul cu fostul auditor sau cenzor; Decizia de acceptare a mandatului; Fisa de acceptare a mandatului; Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal si misiunile de audit contractual. Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat. Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare: obiectivule auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila; forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit; riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor; necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese juditificative sau alte informatii solicitate. 484. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)? Scrisoarea de misiune este documentul in care sunt consemnati termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit. Dintr-un astfel de document nu trebuie sa lipseasca: 76 obiectivul auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul; forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit; Faze

riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern; necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate. Auditorul poate sa doreasca sa introduca in Scrisoarea de misiune prevederi referitoare la: planificarea auditului; descrierea altor scrisori, corespondente sau rapoarte pe care el prevede sa le trimita clientului; baza de calcul a onorariilor si conditiile de facturare; dorinta de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii intreprinderii-client cu privire la declaratiile facute de aceasta cu diferite ocazii in legatura cu auditul; cerere de confirmare a termenilor si conditiilor din scrisoarea de misiune. Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificati tinand seama de evolutia semnificativa a naturii sau importantei activitatilor clientului sau. 485. Ce este expertul contabil? Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia contabila in conditiile fixate prin normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobata prin Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-un contract de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati. 486. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare? In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. 487. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit? Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei Internationale a Contabililor (IFAC); normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: norme profesionale de lucru; norme de raportare; norme generale de comportament. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit auditorului si sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. 488. Ce sunt si ce rol au normele contabile? Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: standarde internationale de raportare financiara; standarde sau norme contabile nationale; alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind: Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS); Standardele Internationale de Contabilitate (IAS); standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil). Rolul normelor contabile: este de a asigura comparabilitatea in timp si spatiu a relevantei si credibilitatii a informatiilor contabile. 489. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie? Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de 77 afaceri. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;

evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale. 490. Riscul de audit: componente si relatiile intre acestea. Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;capitaluri proprii sau rezultate anormale. 491. Ce este riscul legat de control? Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand: sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect; sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. 492. Ce este riscul inerent? Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient. 493. Ce este riscul de nedetectare? Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie redus cat mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit. Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea: sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare; sa reduca riscul de nedescoperire modificand natura, calendarul si intinderea controalelor proprii. Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa. 494. Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale acesteia. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit. Elemente fundamentale: profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica; examinarea este exclusiva profesionala; obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil; scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente; obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele nationale sau internationale. 495. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar? Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi formula ofera o imagine fidela sau prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative, aceste expresii fiind echivalente. Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta. 496. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati? 78 Obiectivele controlului intern sunt protejarea activelor intreprinderii : definirea responsabilitatilor separarea sarcinilor si functiilor descrierea functiilor procedura acordarii imputernicirilor

asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile controalele de baza ale activitatii contabile asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii promovarea eficacitatii exploatarii 497. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati? Elementele de baza ale controlului intern sunt: existentea unui plan de organizare, cuprinzand : - definirea cat mai precisa a sarcinilor definirea limitelor de competenta si a raspunderilor circulatia informatiilor competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiunii existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la : producerea informatiilor arhivarea informatiilor 498. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate iregularitate - avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, in functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in mai toate intreprinderile, respectiv cele privind: realizarea obiectivelor intreprinderii; protejarea sau conservarea patrimoniului; inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor. 499. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea. Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii). Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati. Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate. 500. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? intern sunt: protejarea activelor intreprinderii; asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile; asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii; promovarea eficacitatii exploatarii. a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale; b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate: d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. 501.Abordari privind metodologia auditului statutar. Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar: abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica); abordare pe cicluri de control (mai operationala). Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape. 1. Faza initiala - este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit; - se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului. 2. Faza controlului propriu zis: - este faza controlului intern si a verificarii conturilor; - se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren. 79 3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului: - este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit; - se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului. B. Abordarea pe cicluri de control Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si

controlul conturilor: cumparari-furnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale, impozite si taxe, alte pasivea, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile. 502.Controlul de calitate in audit. Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiective: Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor; Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea. Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode: controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza controlul; controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili? Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la: Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale; Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; Respectarea clauzelor contractuale; Situatii financiare consolidate. 503. Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual. Audit statutar Audit contractual 1 Numirea se face de catre AGA Numire de catre management 2 Misiunea este plurianuala sau recurenta Misiune cel mult anuala 3 Se emite un raport de audit Se pot emite diferite rapoarte 4 Se supune anumitor prevederi din Codul etic al Reglementarile etice nu sunt la fel de restrictive profesiei 5 Misiunea este permanenta Misiune punctuala 6 Misiunea se efectueaza prin sondaj din cauza Misiunea poate presupune verificari totale multitudinii de operatiuni ce trebuie verificate 7 Nu poate avea imixtiuni in gestiunea unitatii Poate avea natura unei consultante 504. Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar? Misiune de audit pe baza de proceduri Audit statutar convenite 1 Nici o asigurare Asigurare ridicata, dar nu absoluta 2 Procedurile puse in lucru de auditor sunt Procedurile sunt standardizate, clientul ne avand definite de catre auditor de comun acord cu nici un rol in stabilirea lor clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestei lucrari 3 Destinatarii sunt exclusiv partile care au Destinatarii sunt AGA si alti terti convenit procedurile puse in lucru 505. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare? Misiune de compilare Audit statutar 1 Nici o asigurare Asigurare ridicata, dar nu absoluta 2 Auditorul pune in aplicare cunostintele sale de Serviciul este un audit contabilitate si nu pe cele din domeniul auditului 3 Scopul este acela de a strange, a grupa si a Scopul este emiterea raportului de audit sintetiza informatiile prin elaborarea situatiilor financiare 506. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale? Misiunile de audit speciale pot avea ca obiect: situatiile financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale; conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (denumirea acceptata e de rubrica din situatiile financ iare); respectarea clauzelor contractuale; situatiile financiare condensate (rezumate). 507. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii clauzelor contractuale? Raportul sau se refera exclusiv la respectarea clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare (de exemplu, metode de evaluare si de prezentare). 80 508. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate? Este emis numai in cazul in care anterior a fost emis, de catre acelasi auditor, un raport de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor. Raportul trebuie sa permita identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate. Trebuie facuta referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la tipul de opinie

exprimata in acel raport. Este necesara mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora. Opinia auditorului, in acest caz, poate face obiectul unui raport distinct sau poate fi inclusa in raportul auditorului. 509. Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor financiare condensate? titlul; destinatarul; identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate; o referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la tipul de opinie exprimata in acel raport; o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare auditate din care s-au nascut; daca auditorul a emis o opinie modificata asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, raportul trebuie sa mentioneze ca, desi situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare in ansamblul lor, acestea provin din situatii financiare care au facut obiectul unui raport de audit modificat; mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora; data raportului; adresa auditorului si semnatura lui. 510. Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare. Acest raport nu se refera la situatiile financiare in ansamblul lor, ci doar la una sau mai multe rubrici din situatiile financiare (creante, stocuri, constituirea unui provizion etc.). In consecinta, opinia auditorului se va referi numai la rubrica sau la rubricile auditate. Raportul trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia a fost auditata rubrica respectiva din situatiile financiare. Atunci cand auditorul a formulat o opinie defavorabila sau o imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, el poate emite o altfel de opinie in raportul asupra unei rubrici numai daca aceasta rubrica nu constituie o parte semnificativa a acestor situatii financiare 511. Misiunea de examinare a informatiilor financiare previzionale: caracteristici. - o astfel de misiune nu trebuie acceptata sau continuata de auditor decat atunci cand este evident ca ipotezele sunt realiste sau cand informatiile financiare previzionate sunt adecvate scopurilor pentru care au fot pregatite; - auditorul si clientul trebuie sa convina termenii misiunii fiind indicata existenta unei scrisori de misiune sau a uni contract cu clauze clare; - auditorul trebuie sa se asigure ca au fost avute in vedere toate ipotezele semnificative pentru pregatirea informatiilor financiare previzionate; de fapt, el va emite o opinie asupra caracterului rezonabil al ipotezelor retinute de conducere, opinie care are un nivel de asigurare moderata - auditorul trebuie sa stabileasca in ce masura informatiile financiare istorice sunt fiabile; - este obligatorie obtinerea unei scrisori de afirmare din partea conducerii cu privire la: utilizarea informatiilor previzionate, exhaustivitatea ipotezelor retinute, acceptarea responsabilitatii pentru informatiile financiare previzionate; - raportul trebuie sa contina, pe langa elementele valabile si in cazul altor tipuri de rapoarte: referirea la gradul de difuzare a acestor informatii, exprimarea unei asigurari negative ca ipotezele constituie o baza rezonabila pentru informatiile financiare previzionate, ca informatiile...au fost corect pregatite, un avertisment asupra riscurilor de nerealizare a rezultatelor prezentate prin aceste informatii previzionate. 512. Explicati termenii de previziuni si proiectii in audit. Previziunile desemneaza informatiile financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit actiunile intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele sau estimarile cele mai plauzibile). Proiectiile desemneaza informatiile financiare prospective bazate pe ipoteze referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele. 513. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire). Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze pe baza de proceduri care nu pun in lucru toate diligentele necesare pentru un audit ca nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat (asigurare negativa). Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica inscrise in Codul etic, si anume: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectul fata de normele tehnice si profesionale. Auditorul trebuie sa planifice si sa execute examenul limitat fiind constient ca pot exista anumite circumstante care sa conduca la anomalii semnificative in situatiile financiare. Pentru a exprima o asigurare negativa in raportul sau asupra situatiilor financiare (examen limitat), auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate in vederea fondarii concluziilor folosind in mod esential proceduri constand in cereri de informatii sau de explicatii, precum si proceduri analitice. O misiune de examen limitat furnizeaza un nivel de asigurare moderata ca informatiile examinate nu contin anomalii semnificative; asigurarea este negativa. Termenii si conditiile realizarii unei misiuni de examen limitat se convin de auditor si de clientul sau; acestia se inscriu intr-o scrisoare de misiune sau in contractul de prestari servicii de audit. 514. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat. cunoasterea activitatilor intreprinderii si ale sectorului din care face parte; analiza principiilor si practicilor contabile urmate de intreprindere; analiza procedurilor practicate de intreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza, strangerea informatiilor ce vor fi inscrise in notele anexe si pregatirea situatiilor financiare; aplicarea procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor neobisnuite, constand in mod deosebit in: compararea situatiilor financiare cu cele ale exercitiilor precedente; compararea situatiilor financiare cu situatiile bugetare ale perioadei si cele previzionale; 81 anumite rubrici si cele planificate cu cele realizate de alte studiul diferentelor dintre cifrele inscrise in situatiile financiare pentru intreprinderi din acelasi sector. In cazul in care auditorul considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative, el trebuie sa puna in lucru proceduri complementare sau mai extinse.

515. Norme de raportare in cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire). Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei asigurari negative, in sensul ca auditorul trebuie sa precizeze ca nu a descoperit fapte care sa-l faca sa gandeasca ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform unui referential contabil identificat. Daca auditorul a descoperit fapte care afecteaza imaginea fidela conform referentialului contabil identificat, el trebuie sa descrie aceste fapte si, in masura in care este posibil, sa cuantifice incidentele asupra situatiilor financiare si, in acest caz: fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva; fie pune o concluzie nefavorabila indicand ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform.....(daca faptele descoperite au o incidenta atat de semnificativa asupra situatiilor financiare incat o rezerva nu este suficienta pentru a califica natura incompleta sau inselatoare a situatiilor financiare). Daca exista o limitare importanta a intinderii examenului limitat, auditorul descrie aceasta situatie si: fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva privind eventualele ajustari care ar fi trebuit facute daca nu ar fi existat limitarea respectiva; fie nu furnizeaza vreo asigurare, daca incidentele limitarii intinderii examenului limitat sunt semnificative si privesc mai multe rubrici ale situatiilor financiare. Raportul trebuie sa descrie intinderea misiunii permitandu-i celui care il citeste sa inteleaga natura lucrarilor realizate si ca opinia nu este una de audit. 516. Raportarea unei misiuni de compilare. Raportul asupra unei misiuni de compilare trebuie sa contina urmatoarele elemente: titlul; destinatarul; o mentiune confirmand ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabile misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale; daca este cazul, indicarea faptului ca auditorul nu este independent de intreprindere; identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detaliile furnizate de conducerea intreprinderii; o mentiune indicand responsabilitatea conducerii intreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor; o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, in consecinta, nici o asigurare nu este furnizata; daca este cazul, un paragraf asupra diferentelor semnificative mentionate in anexe fata de referentialul contabil utilizat; data; adresa si semnatura auditorului. Pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate se face na din mentiunile: neauditate sau compilate fara audit, nici examen limitat. 517. Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei. interesul propriu;slabirea autocontrolului;renuntarea la propriile convingeri;manifestarile de familiarism;actiunile de intimidare. 518. Interesul propriu amenintare la adresa independentei. Interesul propriu semnifica faptul ca un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau un interes propriu al acestor cabinete intra in conflict cu clientul respectiv. Exemple: participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu al clientului respectiv; un imprumut sau o garantie la sau de la un client sau de la persoane care gestioneaza patrimoniu clientului; onorarii totale provenind de la un singur client; preocupare cauzata de posibilitatea pierderii unui contract (misiune); relatii de afaceri cu clientul (altele); potentiala angajare ca salariat al clientului; onorarii neprevazute in contractul de audit sau de prestari de servicii profesionale; 519. Slabirea autocontrolului - amenintare la adresa independentei. Apare atunci cand unul din membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului si din aceasta pozitie poate exercita o influenta semnificativa asupra nivelului de asigurare al angajamentului fata de client. Exemple: un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului; un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent un angajat al clientului intr-o pozitie din care poate exercita o influenta semnificativa directa asupra nivelului de certitudine asigurare - a contractului fata de client; prestarea de servicii pentru un client al carui contract de audit sau de non-audit poate afecta direct nivelul certitudinii (asigurarii) profesionistului fata de client; pregatirea datelor originale utilizate la generarea situatiilor financiare sau pregatirea unor inregistrari care fac obiectul nivelului de asigurare a profesionistului contabil fata de client. 520. Renuntarea la convingeri - amenintare la adresa independentei. Apare atunci cand cabinetul/societatea sau un membru al acestuia promoveaza sau poate fi perceput a promova situatia sau opinia unui client pana in punctul in care obiectivitatea sa este sau poate fi inteleasa ca fiind compromisa. Acesta ar putea fi cazul in care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat rationamentul profesional aceluia al clientului. Exemple: a se ocupa cu sau a fi promotor al actiunilor sau al altor titluri de valoare ale clientului; a actiona ca un avocat sau consilier al clientului in litigiile lui sau in rezolvarea neintelegerilor cu terte parti. 521. Manifestarile de familiarism - amenintare la adresa independentei. Au loc in virtutea unor relatii mai stranse cu un client, cand cu cei care gestioneaza patrimoniul sau angajatii acestuia, cabinetul/societatea sau membrul acestora devine prea intelegator fata de interesele clientului. Exemple: un membru al cabinetului are un membru de familie (afin) sau o ruda apropiata care are o functie de raspundere in intreprinderea client; un membru al cabinetului are un afin sau o ruda apropiata care, ca angajat al clientului, este in masura sa exercite o influenta directa si importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul; un fost partener al cabinetului/societatii a devenit o persoana care82 gestioneaza patrimoniul clientului sau este angajat al clientului, care ar putea exercita o influenta directa si importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul; asociere de lunga durata a unui membru al cabinetului/societatii cu un client al acestora; acceptare de daruri sau ospitalitate, in afara de cazurile cand valoarea acestora este nesemnificativa, de catre membrii cabinetului/societatii de la client.

522. Actiuni de intimidare - amenintare la adresa independentei. Au loc atunci cand un membru al cabinetului/societatii poate fi impiedicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului. Exemple: cererea din partea clientului catre cabinet de a inlocui un membru al acestuia, in cazul unui dezacord de aplicare a unui principiu de contabilitate; presiunea din partea clientului de a reduce necorespunzator cantitatea de munca executata de membrii cabinetului, in scopul reducerii onorariilor. 523. Protejarea independentei prin normele legale si profesionale. Masurile de protectie create de profesie, legislatie sau reglementari includ, dar nu sunt limitate la: cerinte educationale, de formare si experienta la intrarea in profesie; cerinte de dezvoltare profesionala continua; reglementari de guvernare corporativa; standarde profesionale; proceduri disciplinare si de monitorizare profesionala; examinarea externa a rapoartelor, evaluarilor, comunicatelor sau informatiilor unui profesionist contabil de catre o terta parte imputernicita prin lege. 524. Protejarea independentei prin cauze contractuale cu clientul. Aceste masuri constau in: aprobarea de catre AGA clientului a numirii cabinetului, atunci cand contractul a fost semnat de persoanele imputernicite sa administreze patrimoniul si sa-l reprezinte juridic pe client; nominalizarea angajatilor competenti ai clientului imputerniciti a lua decizii manageriale; stabilirea de catre client politicilor si procedurilor pentru o raportare financiara (situatiilor financiare) corecta; stabilirea unor proceduri interne la client pentru asigurarea bunei gestionari a bunurilor si valorilor; stabilirea structurii din cadrul clientului, inclusiv comitetul de audit, care asigura procesul de validare a informatiilor si situatiilor financiare si legatura cu societatea/cabinetul de audit. 525. Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului. importanta pe care conducerea cabinetului/societatii o acorda independentei; politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului calitatii lucrarilor efectuate de cabinet; identificarea amenintarilor la adresa independentei, evaluarea importantei acestora, identificarea masurilor de eliminare sau de reducere a lor la un nivel acceptabil; politici si proceduri interne de supraveghere a respectarii politicilor si procedurilor privind independenta; politici si proceduri care sa permita identificarea eventualelor interese sau relatii dintre client si auditor care ameninta independenta; politici si proceduri privind evitarea obtinerii de venituri de la un singur client; comunicarea modificarilor intervenite in politicile si procedurile cabinetului tuturor angajatilor si colaboratorilor; existenta unui responsabil cu monitorizarea functionarii adecvate a sistemului de protejare a independentei; existenta unui mecanism disciplinar care sa asigure conformarea cu politicile si procedurile stabilite; politici si proceduri de informare a nivelurilor superioare asupra problemelor care vizeaza independenta si obiectivitatea; consultarea organismului profesional cu privire la independenta; rotirea personalului cu functii de raspundere; eliminarea unor persoane din echipa de audit daca acesteia ii este afectata independenta; 526. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati salariati. Un profesionist contabil angajat are obligatia profesionala de a se conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea de, masuri in cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente. 1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective. 2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate cu standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se asigure ca acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiara. Daca profesionistul contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii eronate este fie semnificativa fie persistenta, acesta trebuie sa aiba in vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, sa faca apel la consultanta juridica sau sa demisioneze. 3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar in misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta formare de specialitate sau suficienta experienta. Un profesionist contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregatire si experienta, nici nu trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si asistenta atunci cand este cazul. 4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare, sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la amenintari generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de existenta unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare la pret pentru a castiga beneficii financiare. 5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate. Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un stimulent, situatia trebuie atent evaluata. 527. Obligatiile etice ale expertului contabil in cursul unei misiuni de consultanta fiscala. 1. Un profesionist contabil nu trebuie sa dea unui client sau unui angajator asigurarea ca declaratia fiscala si consultanta in materie fiscala sunt dincolo de orice indoiala. Profesionistul contabil trebuie sa se asigure ca angajatorul sau clientul sunt constienti de 83 gresit exprimarea opiniei drept o afirmare a existentei unui limitele legate de serviciile si consultanta fiscala si ca nu interpreteaza fapt real. 2. Un profesionist contabil care intreprinde sau asista la pregatirea unei declaratii fiscale trebuie sa informeze clientul sau angajatorul ca responsabilitatea pentru continutul declaratiei revine in primul rand clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca declaratia fiscala este corect intocmita pe baza informatiei primite.

3. Consultanta fiscala sau opiniile referitoare la consecinta materiala date clientului ori unui angajator trebuie sa fie exprimate sub forma unei scrisori sau intr-o nota in dosarul de lucru. 4. Un profesionist contabil nu trebuie sa fie asociat cu nici o declaratie sau comunicare in care exista motiv sa se creada ca: a) ar contine o declaratie falsa sau inselatoare; b) ar contine declaratii sau informatii furnizate neglijent sau fara nici o cunoastere reala a faptului ca ele sunt adevarate sau false, c) ar omite sau ascunde informatia ceruta a fi prezentata si o asemenea omitere sau ascundere poate induce in eroare autoritatile fiscale. 5. Un profesionist contabil poate pregati declaratiile fiscale implicand folosirea estimarilor daca o asemenea practica este in general admisa sau daca circumstantele date nu permit obtinerea de informatii exacte. Atunci cand sunt folosite estimarile, ele trebuie sa fie prezentate in asa fel incat sa nu lase impresia ca aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie sa fie convins ca sumele estimate sunt rezonabile in aceasta situatie. 6. Un profesionist contabil, in mod obisnuit, se poate baza in pregatirea unei declaratii fiscale pe informatia furnizata de client sau angajator, in cazul in care informatia pare rezonabila. Cu toate ca nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor evidente in sprijinirea informatiei, profesionistul contabil trebuie sa incurajeze, atunci cand este cazul, furnizarea acestor date. In plus, profesionistul contabil: - trebuie sa foloseasca atunci cand este posibil declaratiile fiscale ale clientului din anii anteriori; - este necesar sa faca in mod rezonabil verificari, atunci cand informatia prezentata pare sa fie incorecta sau incompleta; - este incurajat sa faca referiri la registrele si inregistrarile operatiunilor respective. 7. Cand un profesionist contabil descopera o eroare sau o omisiune in declaratia fiscala a anului anterior (cu care poate sa fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau ca nu s-a completat sau nu s-a inregistrat declaratia fiscala ceruta, el trebuie: - sa il sfatuiasca prompt pe client sau angajator in legatura cu eroarea sau omisiunea si sa recomande informarea autoritatilor fiscale. In mod normal profesionistul contabil nu este obligat sa informeze autoritatile fiscale, iar aceasta nu poate fi facuta fara permisiunea clientului sau angajatorului; - daca clientul sau angajatorul nu corecteaza eroarea, profesionistul contabil: trebuie sa informeze clientul sau angajatorul ca nu este posibil sa lucreze pentru ei in legatura cu acea declaratie sau cu alte informatii prezentate autoritatilor; si trebuie sa ia in consideratie daca continuarea misiunii sale cu clientul sau angajatorul este in concordanta cu responsabil itatile sale profesionale. - daca profesionistul contabil ajunge la concluzia ca poate fi continuata relatia profesionala cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate masurile rezonabile pentru a se asigura ca eroarea nu este repetata in declaratiile fiscale viitoare; - in imprejurarea in care profesionistul contabil a incetat sa mai actioneze pentru client sau pentru angajator el trebuie sa comunice decizia sa clientului sau angajatorului si nu trebuie sa dea informatii tertilor, fara consimtamantul clientului sau al angajatorului, cu exceptia cazului in care aceasta i se cere prin lege. 528. Cum explicati responsabilitatile etice ale profesionistilor utilizati in cadrul unei misiuni de audit de baza? Cerintele etice aplicabile profesionistilor contabili cer ca acestia sa asigure cea mai inalta calitate prestarii serviciilor profesionale si sa mentina increderea publicului in profesie. Codul etic al profesionistilor contabili recunoaste ca obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite astfel incat un profesionist contabil sa indeplineasca cele mai inalte standarde de profesionalism, sa atinga cele mai inalte niveluri de performanta si sa raspunda cerintelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinte de baza: - Credibilitatea. In intreaga societate exista nevoia de credibilitate in informatie si in sistemele de informatii. - Profesionalism. Exista o necesitate pentru clienti, patroni si alte parti interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste in domeniul contabil. - Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea ca toate serviciile obtinute din partea profesionistului contabil, sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanta. - Incredere. Utilizatorii serviciilor profesionistilor contabili trebuie sa se poata simti incredintati ca exista un cadru al eticii profesionale care guverneaza prestarea acestor servicii. Necesitatea de a asigura apararea onoarei si independentei Corpului si de a conferi lucrarilor membrilor sai autoritate impune acestor profesionisti contabili sa aiba calitati esentiale, cum sunt: - stiinta, competenta si constiinta; - independenta de spirit si dezinteres material; - moralitate, probitate si demnitate. Se impune ca fiecare membru al Corpului sa faca efortul necesar dezvoltarii acestor calitati si indeosebi: a) sa isi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar si cunostintele de cultura generala, singurele capabile sa-i intareasca discernamantul; b) sa acorde fiecarei tranzactii si situatii examinate toata atentia si timpul necesar pentru a-si fundamenta o opinie personala, inainte de a face propuneri; c) sa isi exprime opinia fara nici o retinere fata de dorinta, chiar ascunsa, a celui ce il consulta si sa se pronunte cu sinceritate, fara ocolisuri, exprimandu-si, daca e nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor si concluziilor formulate; d) sa nu dea niciodata ocazia de a se afla in situatia de a nu putea sa isi exercite libertatea de gandire sau de a fi supus ingradirii indatoririlor sale; e) sa considere ca independenta sa trebuie sa isi gaseasca manifestarea deplina in exercitarea profesiei si in protejarea ei, cu respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de Corp. 529. Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al profesionistilor contabili. Sectiunea a 8-a se refera la independenta liber profesionistilor contabili. Obiectivul acestei sectiuni este de sprijini cabinetele/societatile profesionistilor independenti si pe membrii acestora in ce priveste: identificarea amenintarilor la adresa independentei; evaluarea acestor amenintari si stabilirea importantei lor; 84 de prevedere corespunzatoare in vederea eliminarii sau in cazul in care aceste amenintari sunt importante, aplicarea masurilor reducerii acestora la un nivel acceptabil; Pentru aceasta, sunt stabilite principiile pe care trebuie sa le utilizeze profesionistii contabili pentru identificarea si evaluarea acestor amenintari, precum si pentru a identifica, utilizand rationamentul profesional, masurile ce se impun pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor la un nivel acceptabil.

530. Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit. Scopul controlului de calitate il reprezinta analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor emise de organismele profesionale. Obiectivele urmarite prin controlul de calitate sunt: sa ofere publicului o buna perceptie despre calitatea serviciilor; sa armonizeze comportamentele individuale ale membrilor; sa contribuie la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; sa aprecieze modul de aplicare a regulilor si normelor profesionale; sa dezvolte solidaritatea in randul profesiei (prin favorizarea contactelor intre colegi), apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional. 531. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptabilitatea si armonizarea. Recomandarea CEE din 15 noiembrie 2000 prevede ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata in doua forme: control colegial si control prin personal angajat. In ambele forme trebuie asigurata calitatea controlorilor si obiectivitatea lor. Regulile aplicabile se refera la: cine poate fi controlat; selectarea auditorilor astfel incat la finele unei perioade toti auditorii sa fie controlati; efectuarea controlului la cat mai multe birouri ale societatii de audit; perioada controlata, care nu poate depasi 6 ani (10 ani la societatile mici, la care nu s-au constatat deficiente); misiunile de verificare a situatiilor financiare incredintate cabinetelor respective, dar si sistemul de control intern din cadrul cabinetului; elementele pe care se sprijina controlorul in aprecierea activitatii cabinetului verificat: calitatea elementelor probante, respectarea normelor de audit, respectarea normelor deontologice (mai ales independenta), calitatea rapoartelor; supravegherea publica a profesiei (prin reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice); aplicarea sanctiunilor disciplinare; confidentialitate; experienta si formarea continua a controlorilor de calitate; independenta si obiectivitatea controlorului de calitate. 532. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit. Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele: exigente profesionale: personalul cabinetului sau societatii trebuie sa se conformeze principiilor de independenta, integritate, obiectivitate, confidentialitate si profesionalism inscrise in Codul etic; aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare a personalului cabinetului sau societatii trebuie sa-i permita acestuia sa se achite in mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste in cadrul unei misiuni de audit; repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi incredintate personalului care dispune de pregatirea si experienta necesare; delegarea: conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate esantioanele permit obtinerea unei asigurari rezonabile ca lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite; consultarea: de fiecare data, cand este necesar, vor fi consultate persoanele competente din interiorul sau din exteriorul cabinetului; acceptarea si pastrarea clientilor: lista clientilor potentiali si existenti va fi revizuita periodic, sub aspectele legate de independenta cabinetului si capacitatea sa de a satisface cererea clientilor; control: eficacitatea si adaptarea politicilor si procedurilor de control de calitate trebuie controlate periodic; coordonarea si supravegherea lucrarilor: colaboratorii carora li se incredinteaza diferite lucrari trebuie informati de responsabilitatile lor si de obiectivele si procedurile ce trebuie urmarite; revizuirea lucrarilor: lucrarile realizate de fiecare colaborator sunt revazute de catre un profesionist cu un nivel de competenta cel putin echivalent. Nivelul, calendarul si intinderea politicilor si procedurilor de control de calitate ale unui cabinet depind de factori ca: felul si importanta activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri etc. 533. Explicati semnificatia datarii raportului. Raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele evenimentelor si tranzactiilor intervenite pana la acea data si de care el a avut cunostinta asupra situatiilor financiare. Intrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregatite si prezentate de conducerea societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost aprobate. 534. Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii. Dezacordul reprezinta o iregularitate contabila pe care conducerea intreprinderii refuza sa o corecteze. Pot constitui dezacorduri: insuficienta ajustarilor pentru deprecierile de stocuri si de creante; stocuri supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori in calculul costurilor productiei sau in determinarea marimii stocului (cantitatilor); nerespectarea principiului independentei exercitiilor; neluarea in considerare a evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului care confirma sau infirma o situatie existenta la data inchiderii exercitiului; neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor; erori in clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti in categoria clientilor obisnuiti) 535. Rolul si continutul notei de sinteza. Nota de sinteza are rolul de recapitula toate punctele importante ale lucrarilor efectuate, de la cunoasterea intreprinderii pana la controlul conturilor, care pot avea o incidenta asupra deciziei finale. Nota de sinteza este intocmita pe o foaie de lucru care presupune: 85 o referire la foaia de lucru in care punctul retinut ca important este dezvoltat; o descriere sumara a punctului respectiv; pozitia auditorului (punctul sau de vedere). Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor si in special la: problemele tehnice intalnite si maniera in care au fost rezolvate; punctele in suspensie care necesita primirea unei informatii complementare;

domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului; o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cale care au fost contabilizate si distinct pe cele care inca nu a fost acceptate de intreprindere. 536. Rolul si continutul chestionarului de sfarsit de misiune. Chestionarul de sfarsit de misiune permite obtinerea asigurarii ca toate elementele necesare formularii opiniei asupra situatiilor financiare au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele de lucru sunt complete. Fiind un document intern al auditorului, chestionarul de sfarsit de misiune poate contine un numar de intrebari care depinde de marimea, structura si experienta cabinetului de audit, de natura misiunii, precum si de faptul de a fi vorba de o prima misiune de audit la acel client sau clientul este mai vechi. Intrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor, normelor si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza: intinderea lucrarilor; delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor; continutul situatiilor financiare; raportarile; comunicarile cu conducerea intreprinderii; latura administrativa. Chestionarul va servi la elaborarea notei de sinteza a misiunii. 537. Rolul si continutul scrisorii de afirmare. Rolul scrisorii de afirmare este de a reduce riscul aparitiei unor neintelegeri intre auditori si conducatorii clientului, prin confirmarea de catre acestia din urma a afirmatiilor orale. De asemenea, scrisoare de afirmare are rolul de a confirma afirmatiile verbale primite de auditor cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil sa obtina elemente probante. Tot prin intermediul scrisorii de afirmare auditorul obtine dovada ca cei care conduc intreprinderea recunosc responsabilitatea lor in intocmirea situatiilor financiare pe care le-au aprobat. Scrisoarea de afirmare permite instiintarea conducerii intreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine. Exemple de elemente declarate intr-o scrisoare de confirmare: Nu avem cunostinta de nici o iregularitate privind conducerea sau salariatii care prezinta un rol important in definirea si functionarea sistemului contabil si de control intern, susceptibile a avea o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare. V-am prezentat toate registrele contabile, toata documentatia aferenta si toate procesele-verbale ale AGA, ale consiliului de administratie, respectiv cele care s-au tinut la datele de.....si.....si..... . Confirmam ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative sau omisiuni. Societatea noastra s-a conformat tuturor prevederilor din acordurile contractuale a caror nerespectarea ar fi putut avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare. Urmatoarele elemente au fost corect inregistrate si, dupa caz, in notele la situatiile financiare s-au dat explicatiile necesare: pierderi din operatiuni de cumparari si vanzari, active date in garantie (ipotecate), active vandute. Nu avem nici un proiect sau intentii susceptibile sa altereze in mod semnificativ valoarea contabila sau clasificarea activelor si pasivelor reflectate in situatiile financiare. Nu avem nici un plan de abandonare a unor linii de fabricatie si nici un stoc nu este contabilizat la o suma superioara valorii sale nete de realizare. Societatea este proprietara tuturor activelor si nici unul nu a fost ipotecat, cu exceptia celor mentionate in nota.....la situatiile financiare. Noi am inregistrat toate pasivele si angajamentele sau am dat explicatii in notele anexe, iar in nota anexa Y am indicat toate garantiile acordate tertilor. Cu exceptia evenimentului constand in ........ descris in nota anexa Z, nici un eveniment posterior inchiderii exercitiului care sa necesite o rectificare a situatiilor financiare nu s-a produs sau aceste evenimente au fost prezentate in notele anexate. Litigiul cu societatea K a fost reglat pentru o suma de ....... lei, provizionata in situatiile financiare. Nici o alta reclamatie privind un eventual contencios nu a fost depusa si nu este prevazuta. 538. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor. Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit. Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor desemneaza auditorul altul decat auditorul principal responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul principal. Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal. Atunci cand utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa-i evalueze competenta si sa obtina elemente probante care sa dovedeasca faptul ca lucrarile celuilalt auditor raspund obiectivelor auditorului principal in cadrul misiunii sale de audit. Auditorul principal trebuie sa-l informeze pe acest alt auditor in legatura cu: obligatiile de independenta; va solicita o declaratie scrisa care sa ateste respectarea acestor obligatii; coordonarea lucrarilor si a raportarilor; modalitatile de coordonare vor fi definite in etapa de planificare a auditului; obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinand o declaratie scrisa in legatura cu respectarea acestora; intretinerea cu privire la procedurile de audit puse in opera; obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de catre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor. 539. Utilizarea lucrarilor auditorului intern. Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona: examenul sistemelor contabile si de control intern; 86 examenul informatiilor financiare si de gestiune; evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni; examenul modului de respectare a textelor legislative, precum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii. Anumite mijloace puse in lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sun similare, iar anumite considerente ale auditului intern pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit extern.

Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda in mod eficient auditul; el poate constata ca unele lucrari de audit intern permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea intinderii procedurilor puse in lucru de catre auditorul extern. Criterii avute in vedere de auditorul extern pentru evaluarea lucrarilor auditorului intern: statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii; natura si intinderea lucrarilor de audit intern efectuate; competentele si experienta in calitate de auditor intern; organizarea profesionala (planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit si a dosarelor de lucru corespunzatoare; 540. Utilizarea lucrarilor unui expert. Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii: evaluarea anumitor active; evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale; evaluari actuariale; evaluarea stadiului de realizare a unor produse sau lucrari de constructii; avize juridice in ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari. Cand are in vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de: caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare; riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv; volumul si calitatea altor elemente probante disponibile. Pentru a putea utiliza lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert in cadrul misiunii sale de audit. Apoi, auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului si obiectivitatea lui. In plus, auditorul trebuie sa stranga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca intinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului. Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuie indeplinite de situatiile financiare. Cand auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiuni despre utilizarea lucrarilor expertului. 541. Fapte descoperite pana la data raportului de audit. Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea e elemente probante suficiente si adecvate care sa justifice faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau. Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii in anexe, vor fi puse in lucru la o data cat mai apropiata de data raportului de audit. Daca prin aplicarea acestor proceduri auditorul descopera ca evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca acestea au fost corect avute in vedere si au facut obiectul unei informari corespunzatoare in notele anexe la situatiile financiare. Cand un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului sau raport de audit. 542. Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare. Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, insa, trebuie sa informeze auditorul asupra evenimentelor survenite dupa data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora. Cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute aspectele in cauza cu conducerea intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun. Daca responsabilii intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit; in nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii situatiilor financiare si, in consecinta, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pana la data noului raport de audit. Daca responsabilii intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit apucase sa fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii sa nu publice catre terti situatiile financiare si raportul de audit, iar daca aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau. 543. Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare. Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie. Daca insa auditorul a luat cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un paragraf de observatii facand trimitere la o nota anexa la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. Data noului raport va fi anterioara celei de aprobare a situatiilor financiare corectate. In cazul in care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele care au in posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau. Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui87 nou raport de audit atunci cand situatiile financiare ale exercitiului urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie corespunzatoare despre situatia existenta sa fie furnizata in notele anexate la aceste situatii financiare. 544. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere. In misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca: soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;

soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv; politicile de inchiderea conturilor si metodele de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe. Elementele probante pe care le va reuni auditorul in legatura cu soldurile de deschidere depind de urmatorii factori: politicile de inchidere si metodele de evaluare aplicate de intreprinderi; situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu, si, in caz afirmativ, continutul raportului de audit; natura conturilor si riscul de anomalii existent in situatiile financiare ale exercitiului in curs; caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs; Cand situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorului precedent; in acest caz, noul auditor va evalua competenta profesionala si independenta auditorului precedent. Daca raportul de audit al exercitiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie particulara, in timpul exercitiului in curs, faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent. Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor de obtinere a elementelor probante, acesta va pune in lucru alte proceduri, cum ar fi: pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil sa obtina elemente probante prin punerea in lucru a procedurilor pentru exercitiul in curs; pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care justifica soldurile de deschidere; se pot, de asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor de deschidere. Daca prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie. 545. Particularitati privind partile afiliate (legate) in audit. Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri de audit in vederea reunirii de elemente probante referitoare la identificarea de catre conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile prezentate in anexe privind efectele tranzactiilor si operatiilor intre partile legate, care au influenta semnificativa asupra situatiilor financiare. In timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pana atunci necunoscute ca de exemplu: operatiuni efectuate in conditii comerciale anormale, mai ales in ce priveste pretul, rata dobanzii, garantii si conditii de rambursare neobisnuite; operatii a caror existenta nu pare justificata pin nici o motivatie logica; operatii a caror substanta difera de forma acestora; operatii efectuate pe cai neobisnuite; volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, in raport cu altii; operatii neinregistrate. Printre procedurile puse in lucru de auditor se pot folosi: controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri; consultarea proceselor-verbale ale AGA si ale consiliului de administratie; acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfarsitul perioadei; acordarea contractelor si conventiilor de imprumut; examenul operatiilor de cumparari si vanzari de parti ale unei societati in participatie; examenul operatiilor si tranzactiilor intre parti legate identificate; obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa se ateste ca informatiile prezentate cu privire la identificarea partilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise in anexele la situatiile financiare. 546. Ipoteza continuitatii activitatii in auditul situatiilor financiare. In timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a conventiei contabile de baza a continuitatii activitatii la elaborarea situatiilor financiare. Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau impreuna, constituie semne de intrebare asupra valabilitatii conventiei contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive, sunt: capitaluri proprii sau fond de rulment negative; imprumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva de rambursare sau reesalonare, ori recurgerea excesiva la credite pe termen scurt pentru a finanta active pe termen lung; indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori; marja bruta de autofinantare negativa; indicatori financiari nefavorabili; pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor; stoparea politicii de distribuire de dividende; insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta; refuzul creditelor-furnizori; parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere; pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori principali; miscari sociale; lipsa materiilor prime de baza; proceduri judiciare in curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte financiare grave; schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte nefavorabile asupra intreprinderii. Responsabilitatea auditorului consta in aprecierea modului in care conducerea intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative in ce priveste capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si care ar fi trebuit sa fie prezentate in anexe. El trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii. 88 Auditorul se poate gasi in una din urmatoarele situatii: a. A fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii, dar exista o incertitudine semnificativa. In acest caz, se verifica daca in notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune in discutie continuitatea activitatii; in caz afirmativ, auditorul va emite o opinie fara rezerve, dar va introduce un paragraf de observatii; in caz negativ, va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila;

b. Situatiile financiare au fost stabilite in conditii de continuitate a activitatii, dar, in rationamentul sau profesional, auditorul retine ca intreprinderea nu va fi in masura sa continue activitatea; in acest caz, el va emite o opinie defavorabila; c. Conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera complexa aspectele legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva in raportul sau, ca urmare a limitarii intinderii lucrarilor sale. 547. Auditul estimarilor contabile. Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element in absenta unei metode precise de masurare (determinare). Auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare, respectiv sa aprecieze caracterul rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor in anexe. In aceste scop, auditorul poate: sa examineze si sa testeze procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii; sa utilizeze o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii; sa revada evenimentele posterioare inchiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma. 548. Procedurile analitice in auditul situatiilor financiare. Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii cu: informatiile comparabile ale exercitiilor precedente; rezultatele stabilite de intreprindere bazate pe bugete sau previziuni sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizarile); informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea. Procedurile analitice sunt utilizate in diferite etape ale misiunii de audit si anume: pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si intinderea altor proceduri de audit; in controalele substantive pentru gasirea elementelor probante; ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare. Atunci cand auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive, trebuie sa tina seama de factori precum: obiectivele procedurilor analitice si gradul lor de fiabilitate; disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor; sursele informatiilor disponibile (cele externe sunt cele mai fiabile); caracterul comparabil al surselor disponibile; cunostintele dobandite in misiunile anterioare. 549. Continutul unui raport asupra controlului intern. Continutul Raportului asupra controlului intern trebuie sa respecte urmatoarele principii: prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii; prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale intreprinderii pentru a putea fi usor difuzate; analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: nota de introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe. Nota de introducere si sinteza poate cuprinde: o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate; concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema); data si semnatura. Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate. Detaliile raportului corespund cu ceea ce a fost anuntat in sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii: prezentarea punctelor in ordinea importantei; recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupe de conturi; o parte poate fi avuta in vedere pentru recomandari mai putin importante; o parte poate i destinata punctelor care pot avea o incidenta semnificativa asupra certificarii (insa aceasta parte nu poate sa infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general); recomandarile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs. Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare: descrierea punctelor slabe constatate; consecinte si incidente asupra situatiilor financiare; sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei. 550. Ce sunt testele de conformitate? Testele de conformitate presupun selectionarea de catre auditor a unui numar limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul pentru a retine daca toate controalele prevazute au fost efectuate. Scopul nu este de descoperi erori in functionarea sistemului, ci numai de a obtine o asigurare ca sistemul descris este cel real si ca a fost inteles. Modalitati de realizare a testelor de conformitate: observarea directa; confirmarea verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva; existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere etc.); observarea ulterioara, constand in reluarea in intregime a circuitului, plecand de la origine, pentru a-l testa. 551. Ce sunt testele de permanenta? Testele de permanenta sunt verificari efectuate pentru a stabili daca procedurile sistemului contabil si de control intern fac obiectul unei aplicari efective si constante. Aceste teste trebuie sa fie suficient de ample pentru ca auditorul sa se convinga in legatura cu faptul ca procedurile controlate sunt aplicate intr-o maniera permanenta si fara defectiuni. Poate fi avuta in vedere si utilizarea tehnicilor statistice. 89 552. Care sunt prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de audit? obiectivul auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul; forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;

riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern; necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate. 553. Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin extrapolare directa? Eroarea estimata este eroarea pe care auditorul a calculat-o in etapa de determinare a pragului de semnificatie si se calculeaza astfel: se determina numarul erorilor la nivelul uni esantion; se estimeaza apoi erorile prin extrapolare directa la intreaga populatie; se calculeaza eroare estimata tinand cont de eroarea de esantionare stabilita. Exemplu: In cursul auditarii stocurilor, au fost descoperite supraevaluari in suma neta de 4.000 dintr-un esantion de 60.000 extras dintr-o populatie de 500.000. Se va proceda la estimarea erorilor prin extrapolare directa, astfel: (Valoarea neta a Valoarea totala erorilor din esantion (4.000) x a populatiei (500.000)) _________________________________________________________ = Eroarea estimata prin extrapolare directa (33.500) Valoarea totala a esantionului (60.000) Eroarea de esantionare se stabileste la 50% (nivelul e stabilit de auditor) din suma erorii estimate prin extrapolare directa (50% x 33.500 = 16.750). Rezulta o estimare a valorii totale a prezentarilor eronate la stocuri de 50.250, adica 33.500 + 16.750. 554. Ce este si cum se calculeaza eroarea tolerabila? Eroarea tolerabila este eroarea maximala intr-o populatie selectionata pe care auditorul poate sa o accepte tragand concluzii ca rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Ea se determina pe baza de rationament profesional, tinand cont de pragul de semnificatie global calculat de auditor, ca procent din acesta. Eroarea tolerabila poate fi: nula sau mica, atunci cand contul poate fi auditat in intregime cu cheltuieli mici si nu asteapta descoperirea nici unei erori; mare, atunci cand contul este mai mare si necesita o esantionare de proportii pentru a putea fi auditat; mare ca pondere in totalul contului, atunci cand contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice, in cazul in care eroarea tolerabila este de proportii; redusa ca pondere in soldul total al contului, atunci cand cea mai mare parte a acelui sold a ramas neschimbat si contul nu trebuie sa mai fie auditat; moderat de mare, atunci cand se asteapta sa existe un numar relativ mare de erori. 555. Ce este si ce semnificatie are importanta relativa? Importanta relativa este un factor care permite auditorilor sa aprecieze amploarea diferitelor categorii de riscuri. Ea se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati care figureaza in informatia financiara (inclusiv o omisiune) si care, singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele specifice situatiei respective, ar putea avea drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie. 556. Auditul contractual: caracteristici si obiect. Auditul contractual se realizeaza la cererea unui client si nu in virtutea unei obligatii legale. Numirea auditorului se face de catre management, obiectivele fiind stabilite prin contract in functie de asteptarile clientului si pot fi foarte diferite de la un audit la altul. In aceste conditii, se pot emite diferite rapoarte tinand cont de cerintele clientului. In cazul auditului contractual, cerintele etice nu sunt atat de restrictive ca in cazul auditului statutar, misiunea putand avea natura unei consultante 557. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati. Separarea sarcinilor este necesara pentru a permite controlul reciproc al executiei lor. In acest fel se evita ca o persoana sa poata comite o eroare sau o iregularitate, avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca o alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. 558. Care sunt cele patru categorii de audit intern in functie de natura? 1. auditul de conformitate/regularitate 2. auditul de eficacitate 3. auditul de management 4. auditul strategic 559. Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern. Misiunea de audit intern (MAI) poate imbraca, dupa caz, urmatoarele forme: 1. dupa sfera de cuprindere materiala: -MAl globala: se refera la ansamblul unei activitati, actiuni sau operatiuni; -MAI partiala: se refera doar la o parte (aspect, segment etc.) dintr-o activitate, actiune sau operatiune; 2. dupa sfera de cuprindere teritoriala: -MAI simpla: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern sunt limitate la teritoriul administrativ in care structura de audit intern are competenta teritoriala; -MAI mixta: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern se extind asupra unor teritorii administrative care depasesc competenta teritoriala a structurii de audit intern respective; 3. dupa orizontul de timp in care se desfasoara: -MAI subanuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mica de un an calendaristic; -MAI anuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp de un an calendaristic; -MAI multianuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mare de un an calendaristic; 4. dupa orizontul de timp supus auditarii: MAI statica (fenomenala): orizontul de timp supus auditarii permite doar o diagnosticare spot a obiectului auditat; MAI dinamica (procesuala): orizontul de timp supus auditarii permite o evaluare a desfasurarii relevante a obiectului auditat; 90 5. dupa periodicitatea auditarii aceluiasi obiect: MAI ciclica: misiunea de audit intern se reia asupra aceluiasi obiect auditat la anumite intervale, cu o frecventa stabila; MAI aleatoare: misiunea de audit intern nu urmareste realizarea unei anumite periodicitati de auditare a aceluiasi obiect al auditului; 6. dupa gradul de cuprindere a obiectelor auditate de acelasi fel: -MAI exhaustiva: cuprinde toate obiectele de acelasi fel, in legatura cu care se auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune; MAI selectiva: cuprinde un esantion din obiectele de acelasi fel la care se auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune;

7. dupa stadiul obiectului auditat: -MAI ex post: obiectul auditat si-a incheiat activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii; -MAI concomitent: activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii din cadrul obiectului auditat sunt in curs; 8. dupa gradul de complexitate al misiunii: - MAI omogena; misiunea de audit intern cuprinde o singura pista de audit intern; -MAI eterogena: misiunea de audit intern cuprinde mai multe piste de audit intern; 560. Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern? Etapele de realizare a unei misiuni de audit intern sunt: 1. Etapa de pregatire 2. Etapa de realizare propriu-zisa 3. Etapa de incheiere ( evaluare si raportare) 561.Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si extern se pot prezenta sintetic astfel: I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii si alte comenzi sau solicitari ale conducerii). Face parte din controlul intern al entitatii. Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.) independenti de celelalte structuri executive. Nu are obligatii extra entitate (de regula). Independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive. II. Auditul extern Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de lege) Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari. Se respecta normele unui organism profesional. Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale entitatii. Independenta - principiul de baza pentru credibilitate. Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar (in anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) si poate realiza orice misiune de audit) Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate. Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor financiare auditate. 563.Criterii de apreciere a imaginii fidele Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborarii situatiilor financiare: Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Termenul d e operatii" cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si toate obligatiile si pasivele sale si, de o maniera generala, orice eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al intreprinderii respective. Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate. Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in situatiile financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie: sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte: sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluari; sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei imputarii; sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei prezentari in conturile anuale. 564.Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra situatiilor financiare. Aceste procedee si tehnici privesc: - controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate; - observarea fizica; - examenul analitic. Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante: a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele, conturile sau in a observa maniera de aplicare a procedurilor; b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii intreprinderii informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau asupra operatiilor derulate; c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective; d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii, facturi, conturi, balante, etc. e) controlul aritmetic; f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente; g) examen analitic, care consta in: - efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale intreprinderii; - analiza abaterilor si tendintelor; - studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate; h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din intreprindere. 565.Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol. O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei 91 sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare. Continut : 1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale ;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat ;efectiv de salariati ;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant juridic) ;

2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ; 3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ; 4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ; 5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ; 6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior 566.Orientarea si planificarea misiunii de audit; lucrari necesare. In aceasta etapa profesionistul contabil obtine inform.cu privire la particularitatile intr.,zonele sale de risc,domeniile si sistemele semnificative,inf.ca sa-i permita orientarea si planif.controalelor a.i. sa fie prevenite ucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit: culegerea de informatii generale asupra intrep.;identificarea domeniilor si sitemelor semnificative;redactarea planului de misiune(de audit). Stand.Intern.de Audit nr.300 intitulat Planificarea lucrarilor de auditprevede obligatia planif. Activit.de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera eficienta;elaborarea planului de munca(misiune)in care sunt definite natura,calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si bugetul de timp ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit folosita. 567.Aprecierea controlului intern : lucrari necesare pentru scoaterea in evidenta a celor doua laturi : conceptia sistemului si functionarea sistemului. In aceasta etapa,auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern;cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern ptr. a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor,el va verifica functionarea controlului intern.Aprecierea controlului intern este ptr. auditor un mijloc si niciodata un scop. Lucrari necesare: a)intelegerea si descrierea sistemelor semnificative b)confirmarea intelegerii sistemului;testele de conformitate c)evaluarea riscurilor de eroare d)verificarea funct.control.intern e)evaluarea preliminara;teste de permanenta f)evaluarea finala si incidenta asupra misiunii 568.Aprecierea controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor semnificative. Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern. Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt: - aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern; - aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern. Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop. Etapele aprecierii controlului intern sunt: - Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor: * narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite; * sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti. - Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca: - observare directa - confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva; - existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc); - observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa. 569 Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii sistemului (testele de conformitate). Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern. Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt: - aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern; - aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern. Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale. Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop. Etapele aprecierii controlului intern sunt: - Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza92 constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:

- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite; - sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti. - Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca: - observare directa - confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva; - existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc); - observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa. 570.Raportul asupra controlului intern: continut, structura Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau in scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent. Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un Raport asupra controlului intern, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii: prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii; prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor difuzate; analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe. Nota de introducere si sinteza poate cuprinde: o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate; concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema); data si semnatura. Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale. Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de Detalii, reluarea rapida a tuturor slabiciunil or constatate. Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat in Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii: prezentarea punctelor in ordinea importantei; recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi; o parte poate fi avuta in vedere pentru sfaturi mai putin importante; o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (insa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general); sfaturile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs. Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare: descrierea punctelor slabe constatate; consecinte si incidente asupra situatiilor financiare; sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei. 571.Controlul conturilor: structura, continutul si modul de fundamentare a programului de control. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor; o referinta pentru foaia de lucru; probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. 572.Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante. Presupune interventia proprie a auditorului in contabilitatea firmei, are drept scop stabilirea elementelor probante adica acele acte, documente, informatii pe baza carora auditorul isi va forma opinia. Elementele probante trebuie sa indeplineasca 2 calitati: -sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor -sa fie juste - se stabilesc in raport cu gradul de adecvare a constatarilor. Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt: 1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul activelor.Inspectia fizica consta in participarea la inventarierea generala a firmei.Participarea presupune interventia auditorului in 3 momente diferite: -inaintea inventarierii cand auditorul studiaza procedurile stabilite pt. efectuarea inventarierii -in timpul inventarierii cand auditorul face 2 lucrari: observatia asupra modului in care comisiile de inventar respecta procedurile prestabilite si reinventaierea prin sondaj 93 -dupa inventariere cand verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a diferentelor si de regularizare a rezultatelor inventarierii in contabilitate. Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de audit decat cea fara reserve, daca nu a gasit metode alternative prin care sa se convinga de certitudinea stocurilor si soldurilor la 31.12. 2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul conturilor de terti.Se trimit la terti de catre firma client sau auditor, o circulara pt. confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc pe adresa firmei client.

3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: in auditul activitatii de la sfarsitul exercitiului 4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment. 573.Observarea fizica mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui active. Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici. Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca: intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise; aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise; lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa. 574.Confirmarea directa procedura de control al conturilor Confirmarea externa (directa) Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri. Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii: sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba; sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe: confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii; confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare; confirmarea conturilor de clienti si debitori; confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti; valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari; imprumuturi de la terti; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori. Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa). Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr. 505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001. Este o tehnica ce consta in a solicita unui tert, avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiunilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri. 575.Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici. Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute. Tehnicile de examinare se bazeaza pe: stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa: pozitiei financiare intreprinderii; rezultatelor financiare; situatiei financiare. 94 In cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare. Reguli generale: bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare; bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;

elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii; bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent. Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a: capitalurilor proprii; imprumuturi si datorii asimilate; imobilizari; stocuri si productie in curs de executie; conturile de terti; conturile de provizioane; conturile de trezorerie. In legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul : examineaza unele conturi de cheltuieli; examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri; examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit: evolutia conturilor prezentate de aceste anexe; respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere; metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor. 576.Diferentele dintre auditul financiar si controlul financiar AudituAuditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii). Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si la realizarea lui particpa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare). 577.Prezentati 5 diferente intre auditul financiar si auditul intern Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase misiuni ca: auditul financiar al proceselor, tranzactiilor si situatiilor financiare; auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectare legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatie fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera purdenta; altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati poate fi calificat drept audit financiar. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare)Principalele obiective ale auditului intern sunt : verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managemntul acesteia; evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate; protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel 578.Rolul contabilului pt intreprindere Profesionistii contabili au un rol important in intreprindere. Investitorii,creditorii, patronii si alte sectoare ale comunitatii financiare, inclusiv guvernul si publicul conteaza pe profesionistii contabili pentru o contabilitate financiara si raportari corecte, pentru un managemnet financiar eficient si sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri si impozite. Atitudinea si comportamentul profesionistilor contabili, atunci cand presteaza astfel de servicii, au un impact asupra bunastarii economice a comunitatii si tarii lor. 579 Definiti si comentati activitatea de audit intern versus control intern. Conceptele de control intern si audit intern, desi diferite, au o serie de elemente care le apropie si altele care le diferentiaza, ceea ce creeaza suficiente confuzii chiar printre specialisti. Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor entitatii economice in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia. Controlul intern este format din ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale , in vederea administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace, care include structurile organizatorice , metodele si procedurile Auditul intern are urmatorul rol : 95 - Verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale; - Evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii economice; - Evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea

realitatii din entitatea economica; - Protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel. Controlul intern si sistemul de control intern au rolul de a contribui la : - Respectarea politicilor manageriale (deciziilor conducerii) si a reglementarilor legale, precum si la indeplinirea cu regularitate, in mod economic, eficace si eficient a sarcinilor stabilite - Utlilizarea optima si eficienta a resurselor, protejarea activelor prin prevenirea si detectarea abaterilor, erorilor si a fraudelor - Efectuarea si mentinerea de inregistrari contabile corecte si complete, sistematizarea si prezentarea informatiilor necesare diferitelor categorii de utilizatori prin intermediul situatiilor financiare, conform unui referential contabil adoptat Controlul intern, datorita caracterului sau sistematic si atotcuprinzator, raspunde nevoilor de informare ale managerilor, membrilor Consiliului de Administratie si ai Comitetului de Directie, precum si ale celorlalte persoane care detin functii de conducere si de executie, favorizand dialogul dintre acstea, asigurand transparenta si democratia. Pe baza informatiilor furnizate de controlul intern, conducerea are posibilitatea sa-si fundamenteze mai judicios deciziile manageriale referitoare la programele de activitate, la organizarea si coordonarea structuriilor entitatii, la delimitatrea responsabilitatilor pe compartimente si pe persoanele implicate in efectuarea tranzactiilor si operatiunilor respective si in consemnarea si prelucrarea informatiilor. 580. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Vinzari-Incasari pina la nivelul intocmirii matricei riscurilor si a raportului intermediar, inclusiv. Proceduri generale 1. Examinati jurnalele si fisierul sistematic, identificand operatiunile si sumele neobisnuite; 2. Examinati fisierul sistematic, identificand creditarile diverse; 3. Calculati totalurile pe linii si coloane ale jurnalului incasarilor si ale jurnalului vanzarilor si confruntati-le cu cartea mare; 4. Observati daca contabilul confera soldul contului bancar cu evidentele contabile interne; 5. Observati daca se foloseste o andosare restrictiva pentru incasari; 6. Observati daca situatiile recapitulative lunare sunt expediate clientilor; 7. Observati daca contabilul compara totalul fisierului sistematic cu contul de carte mare; 8. Examinati fisierul totalurilor pe pachete de date, identificand initialele angajatului responsabil de controlul datelor; 9. Examinati lista de preturi aprobate din fisierul sistematic al stocurilor, verificand corectitudinea si autorizarea adecvata; Expedierea (livrarea) bunurilor 10. Verificati o portiune din succesiunea numerica a documentelor de livrare; 11. Confruntati documentele de livrare selectate cu jurnalul vanzarilor, pentru a confirma ca fiecare dintre ele a fost inclus. Facturarea clientilor si inregistrarea vanzarilor in evidentele contabile 12. Verificati o portiune din succesiunea numerica a facturilor de vanzari din jurnalul vanzarilor; 13. Confruntati numerele de facturi de vanzare selectate din jurnalul vanzarilor cu: a) Fisierul sistematic al creantelor-clienti, verificand suma, data si numarul facturii; b) Copia facturii de vanzare, verificand suma totala inregistrata in jurnal, data, numele clientului si clasificarea contului. Verificati preturile, inmultirile si insumarile. Examinati documentele justificative, identificand mentiunea verificarii interne; c) Avizul de expeditie, verificand numele clientului, descrierea produselor, cantitatea si data; d) Copia ordinului de vanzare, verificand numele clientului, descrierea produselor, cantitate, data si mentiunea verificarii interne; e) Comanda clientului, verificand numele clientului, descrierea produselor, cantitatea, dar si aprobarea creditarii. 14. Confruntati vanzarile inregistrate pornind de la jurnalul vanzarilor spre dosarul documentelor justificative, care cuprinde o copie a facturii de vanzare, avizul de expeditie, a ordinului de vanzare si a comenzii clientului; Prelucrarea incasarilor si inregistrarea sumelor in evidentele contabile 15. Obtineti o lista preliminara a incasarilor si confruntati sumele cu jurnalul incasarilor, verificand numele, sumele si datele; 16. Comparati lista preliminara a incasarilor cu copia borderoului de varsamant, verificand numele, sumele si datele. Confruntati totalul din jurnalul incasarilor cu extrasul de cont bancar, verificand intarzierile in depozitare; 17. Examinati listele preliminare, verificand clasificarea corecta a conturilor; 18. Intocmiti o justificare a incasarilor; 19. Confruntati incasarile inregistrate in jurnalul incasarilor cu extrasul de cont bancar, verificand datele si sumele depozitelor; 96 20. Confruntati inregistrarile selectate din jurnalul incasarilor cu inregistrarile din fisierul sistematic al creantelorclienti verificand datele si sumele; 21. Confruntati creditarile selectate din fisierul sistematic al creantelor-clienti cu jurnalul incasarilor,verificand datele si sumele. Desirerea etapelor in succesiunea logica Etapa 0:

Zilnic, secretariatul marketing-vanzari are obligatia de a inscrie in programul SAM - urmarire contacte de leasing - incasari zilnice pentru fiecare contract. In acest scop primeste: De la compartimentul financiar-contabil, copii de pe extrasele de cont bancare; Informare, de la compartimentul financiar-contabil, privind sumele incasate pentru leasing prin caseria sucursalei; Copii ale ordinelor de plata transmise prin fax de catre utilizatori; Orice alte documente, se refera la incasari pentru leasing ( proces-verbal de compensare, contracte barter etc.) numai cu aprobarea managerului de sucursala. Decadal, directorul marketing-vanzari al sucursalei efectueaza analiza incasarilor la contractele de leasing, in acest scop folosind raportul Lista soldurilor la zi din macheta Urmarire contracte leasing. Managerul sucursalei impreuna cu directorul de marketing-vanzari vor analiza pentru luna care a trecut Lista Soldurilor la Zi. Etapa 1: In urma analizei zilnice, decadale si lunare se stabileste, de catre Directia marketing-vanzari, modul de desfacere a contractelor. Etapa 2: Decadal se verifica de catre Directia marketing-vanzari daca pentru contractele a caror desfacere nu este normala, exista exceptii reprezentand conventii scrise sau verbale cu utilizatorul. ATENTIE! Conventiile incheiate cu utilizatorul se vor pastra obligatoriu la dosarul de leasing. De difuzarea acestora se va ocupa managerul, singurul in masura sa adopte o asemenea conventie. Pentru conventiile verbale stabilite de manager, Directia markering-vanzari va completa formularul Conventie Verbala si va solicita managerului confirmarea prin semnatura. Etapa 3: Decadal se aduc la cunostinta managerului conventiile cu utilizatorii, acesta efctuand reglajele necesare in programul Urmarire contracte leasing. Etapa 4: Zilnic, secretariatul marketing-vanzari al sucursalei completeaza formularul de incasari zilnice conform informatiilor primite in Etapa 0 si il transmite electronic prin secretariatul sucursalei la secretariatul general cu destinatia Directia marketingvanzari SEBASTIAN S.R.L. Decadal, secretariatul marketing-vanzari al sucursalei completeaza formularul de raportare reglaje pe care il transmite electronic. Lunar, secretariatul marketing-vanzari al sucursalei completeaza formularul de raportare inchideri contracte. Etapa5: Directorul marketing-vanzari analizeaza lunar termenele de inchidere ale contractelor si stabileste daca la termenele respective contractele s-au inchis normal prin incasarea valorii totale a contractelor si a eventualelor penalitati. Daca un contract se inchide normal dispune secretariatului marketing-vanzari intocmirea fisei de radiere. Daca la termenul de inchidere nu s-a incasat valoarea contractului si eventualele penalitati, contractul se considera a se desfasura anormal si se revine la Etapa 1. Etapa 6: Se intocmeste de catre secretariatul marketing-vanzari fisa de radiere conform datelor din programul Urmarire contracte leasing Etapa 7: Secretara marketing-vanzari se deplaseaza cu fisa de radiere in scopul obtinerii vizelor la: Compartimentul administrativ la inspectoratul de asigurari care se va inscrie daca sunt sau nu sume de incasat de la utilizator; Compartimentul financiar-contabil care va certifica sumele inscrise in fisa de radiere conform evidentelor contabile. Etapa 8: In situatia in care compartimentul ce verifica si vizeaza fisa de radiere au inscris in aceste eventuale debiete ale utilizatorului, directia marketing-vanzari a sucursalei urmareste incasarea acestora dupa care supune din nou fisa de radiere vizarii. Etapa 9: Daca fisa de radiere a obtinut vizele, secretariatul marketing-vanzari solicita de la managerul de sucursala aprobarea pentru radiere. Etapa 10: Dupa ce fisa de radiere a fost probata, se inmaneaza la compartimentul financiar-contabilin vederea emiterii facturii de vanzare Compartimentul financiar-contabil are obligatia de a solicita avizul telefonic al Directiei financiar-contabile pentru emiterea facturii. Obligatoriu va inscrie in fisa de radiere numarul si data facturii de vanzare si o va restitui Directiei marketingvanzari. Etapa 11: Directia marketing-vanzari a sucursalei nu va primi de la compatimentul financiar contabil fisa de radiere decat cu numarul facturii de vanzare inscris. Fisa de radiere se anexeaza la dosarul de leasing. In acest moment va instiinta compartimentul administrativ, respectiv inspectorul de asigurari si biroul inmatriculare, faptul ca bunul respectiv poate fi radiat din proprietatea SEBASTIAN S.R.L. dar nu se va mai asigura de catre firma. Directia marketing-vanzari va pune la dipozitia acestora toate documentele necesare radierii. Daca este cazul compartimentului administrativ, va solicita de la intitutiile in drept restituirea sumelor ce reprezinta luni de asigurare neutilizate sau impozite si taxe achitate in plus fata de perioada in care bunul a fost proprietatea SEBASTIAN S.R.L. Compartimentul administrativ are obligatia de a radia bunul si programul SAM Eviden ta Patrimoniului dupa ce a intrat in posesia documentelor ce atesta radierea. Compartimentul administrativ inmaneaza directiei marketing-vanzari documentele referitoare la radiere. 97 Etapa 12: Directia marketing-vanzari ataseaza la dosarul de leasind documentele referitoare la radiere si arhiveaza dosarul. Etapa 13: Daca din analizele efectuate rezulta ca un contract de leasing nu se desfasoara normal, ca pentru contractul respectiv nu exista exceptii si ca incercarile de a se incasa debitele nu au avut rezultate, managerul de sucursala va hotari rezilierea contractului care se va lua cel mai tarziu la doua rate consecutive neincasate.

Hotararea de reziliere se va aduce la cunostinta directiei marketing-vanzari a sucursalei si a compartimentului juridic. Etapa 14: Directia marketing-vanzari va completa, in urma hotararii de reziliere, formularul Fisa de reziliere si o va inmana managerului de sucursala impreuna cu dosarul de leasing. Etapa 15: Managerul de sucursala verifica daca fisa de reziliere este corect intocmita. Etapa 16: Daca fisa de reziliere este corect intocmita, aceasta se va inapoia directiei marketing-vanzari si se va difuza compartimentului juridic sau directiei din societate care a incheiat cu un asigurator o asigurare de risc financiar. Compartimentul juridic va notifica utilizatorul despre rezilierea contractului si il va soma sa achite debitul financiar. Directia marketing-vanzari prin persoana desemnata, va completa biletele la ordin cu debitul financiar din fisa de reziliere si le va inainta cu borderou compartimentului financiar-contabil, care le va introduce in banca pentru decontare. Etapa 17: Compartimentul financiar-contabil va urmari incasarea sau introducerea biletelor la ordin neonorate. Biletele la ordin neonorate se predau cu borderou prin mesager la compartimentimentul juridic si extrasul de cont cu sume incasate din biletele de ordin la directia marketing-vanzari. Compartimentul juridic, prin persoana desemnata, va intreprinde imediat toate demersurile necesare pentru investirea biletelor la ordin cu formula executorie. 581. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Achizitii-Plati pina la nivelul intocmirii matricei riscurilor si a raportului intermediar , inclusiv. auditul intern este o activitate independenta si obiectiva care da unei intreprinderi asigurarea in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor, o indruma pt a-i imbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Aceasta operatiune este efectuata de un profesionist contabil din cadrul intreprinderii si are ca obiecttiv verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern. O misiune de audit presupune parcurgerea mai multor etape. In acest sens, seful compartimentului de audit intern intocmeste un Plan de audit intern, respectand cerintele standardelor de audit intern. Etapele parcurse in misiunea de audit sunt dupa cum urmeaza: a. Intocmirea planului de audit de catre seful compartimentului de audit. PLAN DE AUDIT Nr.crt. Tema misiunii Obiective Unitatea Per.supusa auditarii Per.de desfasurare 1. Verificarea ciclului achizitii Eliminarea achizitiilor inutile FORTUNATO SRL 01.01.2010 - 01.09.2010 01.10.2010 - 01.11.2010 Reducerea cheltuielilor cu achizitiile Achizitiile sa fie efectuate doar in interesul intr. 2. Verificarea ciclului plati Plati efectuate doar in baza documentelor FORTUNATO SRL 01.01.2010 01.09.2010 01.10.2010 - 01.11.2010 Respectarea termenelor de plata pt evitarea penalitatilor b. Emiterea ordinului de misiune de catre comitetul de audit Destinatar Seful departamentului de audit Copie pt informare Seful activitatii auditate Obiectul misiunii Verificarea ciclului de achizitii-plati c. Intocmirea ordinului de serviciu Ordinul de serviciu se intocmeste de catre conducatorul departamentului de audit intern si prin acesta se numesc auditorii interni, precum si sarcinile de serviciu ale fiecaruia. ORDIN DE SERVICIU In conformitate cu prevederile ordinului de misiune nr 1 si cu planul anual de audit intern, se va efectua o misiune de audit intern la SC FORTUNATO SRL in perioada 01.10.2010 - 01.11.2010. Scopul misiunii este varificarea operatiunilor legate de ciclul de Achizitii si Plati. Echipa misiunii de audit este formata din urmatorii auditori: -Ionescu Diana, seful misiunii de audit; -Gavra Adrian, auditor; -Bora Marin, auditor. d. Declansarea misiunii de audit In aceasta etapa se trimite o notificare privind declansarea misiunii de audit catre conducatorul activitatii auditate. e. Colectarea si prelucrarea informatiilor Aceasta etapa presupune: -identificarea domeniului de activitate al unitatii auditate: -domeniul de activitate al societatii FORTUNATO SRL - comert cu ridicata-verificarea contractelor cu furnizorii; -verificarea comenzilor catre furnizori; -se verifica daca achizitiile effectuate sunt conform cu comenzile facute -verificarea contractelor cu clientii; -verificarea comenzilor de la clienti; -verificarea registrului de casa si a extrasului de cont; 98 -se verifica daca achitiile nu sunt prea mari in raport cu comenzile lintilor -verificarea stocurilor; -se verifica daca stocurile nu sunt prea mari, acest lucru demonstrand faptul ca nu se fac comenzi conform

cererii clientilor si se blocheaza banii in stocuri -verificarea respectarii termenelor scadente la facturi; -verificarea existentei sau nu a unor penalitati pt nerespectarea termenelor de plati; -confruntarea situatiei fiecarui furnizor din evidenta societatii cu situatia primita de la fiecare furnizor; f. Se intocmeste Tabelul analiza riscurilor (matricea riscurilor) MATRICEA RISCURILOR Nr. crt. Risc DA NU 1. Exista contracte cu furnizorii? x 2. Achizitiile corespund cu comenzile? x 3. Exista contracte cu clientii? x 4. Exista comenzi de la clienti? x 5. Achizitiile se fac tinand seama de comenzile clientilor? x 6. Platile numerar sunt toate trecute in registrul de casa? x 7. Stocurile sunt prea mari in raport cu ritmul de vanzare? x 8. S-au respectat termenele scadente la plati? x 9. Exista penalitati de intarziere? x 10. Exista neconcordante intre situatia platilor din evidentale societatii si evidentele furnizorilor? x Riscul reprezinta orice eveniment, actiune, situatie sau comportament cu impact nefavorabil asupra capacitatii entitatii publice de a-si realize obiectivele. 582. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Stocuri-Depozitare pina la nivelul intocmirii matricei riscurilor si a raportului intermediar , inclusiv. MARA SRL BAIA MARE DOSAR PERMANENT Sectiunea: documente audit intern Capitol: GHID DE ORIENTARE A MISIUNII SI DE APRECIERE A AUDITULUI INTERN Ref: PB 5 30.04.2012

MISIUNE DE AUDIT INTERN: Stocuri - Depozitare Valoarea stocurilor: 4.000 Data prevazuta pentru inventar: 31.12.2012 Prag de control detinut: 5.000 CHESTIONAR PRIVIND STOCURILE Descrierea circuitului informatiei financiare 1 Cum procedeaza societatea pentru a se asigura ca ciclul Stocuri Depozitare respecta obiectivele urmatoare: Cuprins Ref: F.L. 2 FL3 3 Observatii

a inventarul permanent si toate miscarile de stocuri sunt inregistrate in vigoare asigure functionarea normala a societatii este corespunzatoare

Da Da Da Da Da Da Da

99

Da materiale cu cele din facturi si din evidenta contabila intrare a stocurilor nu depaseste valoarea realizabila neta precum si a celor deteriorate corecta iar rationamentul de constituire a acestora este corespunzator. Realitate tinand societatii figureaza in lista de stocuri tiile de depozitare sunt respectate de materii prime si materiale nu depaseste valoarea realizabila neta Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da

Evaluare corecta andu-se costul de achizitie deprecierii sunt corect identificate arile pentru depreciere sunt corect contabilizate Perioada corecta atile in stoc au fost inregistrate la aceleasi date cu inregistrarile la cumparari-vanzari si darea in folosinta atile in stoc au fost depozitate conform perioadelor de pastrare a fiecarui produs Inregistrarea corecta inregistrate in conturile corespunzatoare tiile diverse sunt corect justificate si autorizate

Da Da Da Da Da Da Da Da Da

583. Realizati o misiune de audit intern cu privire la Capitaluri pana la nivelul intocmirii matricei si a raportului intermediar , t corespunde cu inventarul inclusiv. Misiunea de audit intern are scopul de a da asigurari managementului asupra modului de organizare a activitatii de gestiune a resurselor umane din cadrul entitatii, a functionalitatii sistemului de control intern, respectiv a conformitatii cu cadrul legislativ normativ. In etapa de pregatire a misiunii de audit intern au fost intocmite documentele standard si s-au adus clarificari, fata de norme, cu privire la modul concret de initiere a procedurii de analiza riscurilor, succesiunea documentelor, structura acestora si modul de completare, nivelul de apreciere si impartire a acestora in mari, medii si mici, clasarea riscurilor si ierarhizarea acestora in vederea finalizarii procedurii Analiza riscurilor si obtinerea tematicii in detaliu a misiunii de audit, pe baza careia se va concentra munca pe teren. In etapa de interventie la fata locului s-a realizat testarea efectiva pe baza listelor de verificare pregatite in etapa anterioara, prin utilizarea unor tehnici diferite de esantionare, teste de control, modele de interviuri, note de relatii si foi de lucru, elemente care au stat la baza elaborarii fiselor de identificare si analiza a problemelor si eventual a formularelor de constatare si raportare a iregularitatilor. Probe de audit : 1) Obtinerea unei situatii a capitalului social Valoarea capitalului autorizat si a capitalului subscis trebuie prezentata cu acuratete. In cazul in care directorii sunt si actionari ai firmei respective, participatiile acestora trebuie prezentate in situatiile financiare. 2) Compararea soldului capitalului social si al rezervelor cu cele din exercitiul financiar anterior Este important sa se reconcilieze miscarile in conturile de capital social, prime legate de capital, rezerve etc din cursul anului si sa se confirme ca modificarile respective s-au facut conform legislatiei in vigoare, cu aprobarile de rigoare. 3) Verificarea miscarilor in conturile de rezerve Variatiile soldului cumulativ al contului de profit si pierdere si ale oricaror alte rezerve trebuie justificate in vbaza documentelor privind profitul castigat, realizat sau generat prinn reevaluari si trebuie prezentate in conformitate cu standardele contabile. De asemenea, trebuie probate orice miscari determinate de plata dividendelor. Au fost solicitate catre verificare : -statutul companiei - s-a verificat daca informatiile prevazute in statut cu privire la capitalul emis, numele directorilor etc. sunt in 100 concordanta cu cele existente la registrul comertului; -detalii referitoare la membrii consiliului de administratie si la participarile lor la capital; -registrele si procesele verbale ale sedintelor consiliului de administratie si ale conducerii, pe parcursul intregului exercitiu financiar -procesul verbal care sa justifice plata dividendelor pentru a vedea daca aceasta a fost aprobata de si s-a efectuat pe baze legale.

-registrele jurnal, fise de cont pentru a vedea daca clientul tine o evidenta la zi a inregistrarilor contabile asa cum s-a stabilit prin lege. Presupunem urmatorul exemplu: Cu ocazia aprobarii situatiilor financiare anuale, ca profitul anului 2008 de 900.000lei sa fie repartizat pentru constituirea rezervei legale de 5% si diferenta sa ramana ca suma nerepartizata. Sumele care depasesc aceste valori sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal. In luna octombrie a anului 2009 adunarea generala stabileste repartizarea profitului pentru majorarea capitalului social sau la dividende a intregii sume. Aplicand procentul de 5% rezulta ca in situatiile financiare anuale ale exercitiului incheiat sumele se vor evidentia astfel: 129 = 1061 45.000 lei "Repartizarea profitului" "Rezerve legale" In exercitiul urmator, respectiv in anul 2008, se efectueaza inchiderea contului de profit si pierdere si a celui de repartizare. 121 = % 900.000 lei "Profit si pierdere" 129 45.000 lei "Repartizarea profitului" 117 855.000 lei "Rezultatul reportat Rezulta ca la 31 decembrie 2008 singura inregistrare pe care o faceti, in cazul in care societatea a realizat profit contabil, este numai cea referitoare la rezerva legala. In anul 2009, se inchide contul de profit si pierdere 121 si contul 129. In exemplul prezentat am presupus ca am lasat nerepartizata o suma de 855.000lei, care urmeaza sa fie repartizata pana la sfarsitul anului sau in anii urmatori. Hotararea AGA de a majora capitalul social: 117 = 1068 855.000 lei "Rezultat reportat" "Alte rezerve" 1068 = 1011 855.000 lei "Alte rezerve" "Capital subscris nevarsat" 1011 = 1012 855.000 lei "Capital subscris nevarsat" "Capital subscris varsat" Hotararea adunarii generale pentru majorarea capitalului social se publica in Monitorul Oficial al Romanie. Dreptul de preferinta este de cel putin o luna, cu incepere din ziua publicarii. Majorarea capitalului social din profitul nerepartizat din anul 2008, existent in ct. 117, se poate inregistra si astfel: 117 = 1012 855.000 lei Rezultatul reportat Capital subscris varsat In cazul in care majorarea capitalului social se face din profitul net si nu reprezinta o distribuire in bani si/sau in natura ca urmare a detinerii unor titluri de participare, cu exceptiile expres prevazute, nu se plateste impozit pe dividende. Repartizarea profitului la dividend Din punct de vedere contabil, inregistrarea repartizarii dividendelor in urma aprobarii situatiilor financiare de catre adunarea generala, se efectueaza astfel: 121 = 117 855.000 lei "Profit si pierdere" "Rezultatul reportat" 117 = 457 855.000 lei "Rezultatul reportat" "Dividende de plata" 457 = % 855.000 lei "Dividende de plata" 5311 718.200 lei "Casa" 446 136.800 lei Alte impozite taxe si varsaminte asimilate 446 = 5121 136.800 lei Alte impozite Conturi la banci in lei taxe si varsaminte asimilate 584. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Salarii pana la nivelul intocmirii matricei riscurilor si a raportului intermediar, inclusiv. Rezolvare: Gestionarea resurselor umane intr-o institutie publica reprezinta o functie suport importanta, fiind un domeniu de preferinta al activitatii auditorului intern, justificata in mare masura de multitudinea de procese care sunt derulate si in mod implicit de riscurile care le insotesc. 101 Misiunea de audit intern are scopul de a da asigurari managementului asupra modului de organizare a activitatii de gestiune a resurselor umane din cadrul entitatii, a functionalitatii sistemului de control intern, respectiv a conformitatii cu cadrul legislativ normativ. Obiectivele misiunii de audit:

 Stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului cu principalele subobiective: - stabilirea elementelor de natura salariala; - modificarea drepturilor salariale; - salarizarea muncii peste programul normal de lucru.

Desfasurarea misiunii de audit public intern presupune parcurgerea etapelor si procedurilor prevazute de normele metodologice generale. Etapele misiunii: I. PREGATIREA MISIUNII DE AUDIT Activitati: 1. Tiparirea si procesarea Ordinului de serviciu 2. Tiparirea si procesarea Declaratiei de independenta 3. Pregatirea si transmiterea Notificarii privind declansarea misiunii de audit intern catre partile interesate 4. Colectarea si prelucrarea informatiilor - Identificarea legilor si regulamentelor aplicabile structurii auditate - Obtinerea organigramei - Obtinerea Regulamentului de organizare si functionare - Obtinerea fiselor posturilor - Obtinerea procedurilor scrise - Identificarea personalului responsabil - Obtinerea exemplarului de Raport de audit intern anterior 5. Intocmirea Chestionarului de control intern Stabilirea elementelor de natura salariala - exista un sistem de proceduri pentru stabilirea elementelor de natura salariala? - daca da, va rugam sa ne furnizati un exemplar. - exista stabilita persoana responsabila pentru elaborarea si actualizarea procedurilor? - exista lista activitatilor pentru realizarea obiectivului/ subobiectivului? - daca da, va rog sa ne furnizati un exemplar. - va rugam sa ne furnizati cerintele privind experienta si pregatirea profesionala necesare postului? - daca da, va rugam sa ne furnizati fisa postului. Modificarea drepturilor salariale - exista un sistem procedural de organizare al activitatii privind modificarea si comunicarea drepturilor salariale? - exista stabilita persoana responsabila? - va rugam sa ne furnizati cerintele privind experienta si pregatirea profesionala necesare postului? - exista responsabil cu actualizarea sistematica a procedurilor? - daca da, va rugam sa ne furnizati fisa postului. - exista lista activitatilor pentru realizarea obiectivului/ subobiectivului? - daca da, va rog sa ne furnizati un exemplar. Salarizarea muncii peste programul normal de lucru - exista un sistem procedural privind timpul lucrat peste programul normal de lucru? - se tine un registru special? - aveti stabilit un responsabil pentru analiza si aprobarea fundamentarii timpului lucrat peste programul normal de lucru? - daca da, va rugam sa ne furnizati fisa postului. - aveti stabilit un responsabil privind aprobarea efectuarii muncii peste programul normal de lucru? - daca da, va rugam sa ne furnizati fisa postului. - va rugam sa ne furnizati cerintele privind experienta si pregatirea profesionala necesare postului? - exista lista activitatilor pentru realizarea obiectivului/ subobiectivului? - daca da, va rog sa ne furnizati un exemplar. 6. Intocmirea Listelor centralizatoare a obiectelor auditabile Stabilirea elementelor de natura salariala - obiecte auditabile: - Procedurile scrise privind acordarea drepturilor salariale Salariul de baza - Indemnizatii de conducere - Sporul pentru titlul stiintific de doctor - Sporul pentru complexitatea in munca - Sporul de vechime in munca - Sporul pentru orele lucrate pe timp de noapte - Salariul de merit - Sistemul de premiere Modificarea drepturilor salariale - obiecte auditabile: - Decizia de modificare a drepturilor salariale - Comunicarea deciziei de modificare a drepturilor salariale

102

Salarizarea muncii peste programul normal de lucru - obiecte auditabile: - Fundamentarea timpului lucrat peste programul normal de lucru - Aprobarea efectuarii muncii peste programul normal de lucru - Evidenta timpului lucrat peste programul normal de lucru si recuperarea acestuia - Salarizarea timpului lucrat peste programul normal de lucru 7. Elaborarea Tabelului puncte tari si puncte slabe 8. Intocmirea Programului de audit intern 9. Intocmirea Notei si a Programului preliminar al interventiei la fata locului 10.Obtinerea aprobarii Notei si a anexelor acesteia: Colectarea si prelucrarea datelor, Tabelul puncte tari si puncte slabe si Programul interventiei la fata locului. 11. Planificarea si organizarea Sedintei de deschidere cu Directia Resurse Umane 12. Redactarea Minutei sedintei de deschidere. Obtinerea numelui persoanelor de contact si stabilirea unui loc pentru desfasurarea activitatii de audit. II. INTERVENTIA LA FATA LOCULUI Obiectiv: Stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului Activitati: 1. Efectuarea testarilor, detaliate Programul interventiei la fata locului 2. Discutarea constatarilor cu seful de serviciu 3. Elaborarea F.I.A.P. - urilor 4. Colectarea dovezilor 5. Revizuirea documentelor de lucru din punct de vedere al continutului si al formei si intocmirea Notei centralizatoare a documentelor de lucru Analiza riscurilor: Obiective: 1. Stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului Obiective auditabile: 1.Procedurile scrise privind acordarea drepturilor salariale Risc semnificativ: Inexistenta procedurilor privind acordarea drepturilor salariale 2.Salariul de baza Risc semnificativ: Stabilirea eronata a salariului de baza 3.Indemnizatii de conducere Risc semnificativ: Acordarea unor indemnizatii de conducere necuvenite 4.Sporul pentru complexitatea in munca Risc semnificativ: Stabilirea eronata a unui spor pentru conditii deosebite de munca 5.Sporul de vechime in munca Risc semnificativ: Stabilirea eronata a sporului de vechime in munca 6.Sporul pentru orele lucrate pe timp de noapte

103

Risc semnificativ: Stabilirea eronata a sporului pentru orele lucrate pe timp de noapte 7.Sistemul de premiere Risc semnificativ: Salariile nu au fost diminuate pentru abateri disciplinare 2. Modificarea drepturilor salariale Obiective auditabile: 1.Decizia de modificare a drepturilor salariale Risc semnificativ: - Decizia de modificare a drepturilor salariale nu a fost intocmita - Modificarea neargumentata a drepturilor salariale 2.Comunicarea deciziei de modificare a drepturilor salariale Risc semnificativ: - Salariatului nu i s-a comunicat decizia de modificare a drepturilor salariale - Decizia de modificare a drepturilor salariale nu s-a comunicat Serviciului salarizare - Operarea modificarii drepturilor salariale in carnetul de munca si dosarul profesional dupa solutionarea contestatiilor 3. Salarizarea muncii peste programul normal de lucru Obiective auditabile: 1.Fundamentarea timpului lucrat peste programul normal de lucru Risc semnificativ: Efectuarea fara justificare a orelor peste programul normal de lucru 2. Aprobarea efectuarii muncii peste programul normal de lucru Risc semnificativ: Efectuarea muncii peste programul normal de lucru nu a fost autorizata de seful structurii 3. Evidenta timpului lucrat peste programul normal de lucru si recuperarea acestuia Risc semnificativ: Sistemul de evidenta a timpului lucrat peste programul normal de lucru nu este formalizat 4.Salarizarea timpului lucrat peste programul normal de lucru Risc semnificativ: Aplicarea eronata a indicilor salariali de echivalare a orelor peste programul normal de lucru 585. Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Venituri -Cheltuieli inclusiv intocmirea matricei riscurilor si a raportului intermediar. Examinarea conturilor anuale are drept scop colectarea elementelor probante necesare, suficiente si juste in vedere fundamentarii opiniei auditorului privind imaginea fidela clara si completa a patrimoniului si a rezultatelor obtinute de intreprinderea audiata. Auditorul trebuie sa tina seama de faptul ca datele si informatiile prezentate in forma ceruta de reglementarile in vigoare nu este suficienta pentru obtinerea elementelor necesare examinarii si determinarii performantelor obtinute si a dificultatilor cu care se confrunta intreprinderea. Aceasta face necesara o pregatire prealabila a datelor si informatiilor necesare. Auditorul verifica in ansamblu structura bilantului contabil pe toate componentele sale. De asemenea, auditorul examineaza contul de profit si pierdere, analizand comparativ situatia conturilor de venituri si cheltuieli si stabileste concluziile care se impun. Auditorul, pe baza obiectivelor de audit, se asigura ca : Toate cheltuielile au fost incluse in situatiile financiare; Toate cheltuielile si cu mpararile au fost corect insumate si correct inregistrate; aceste cheltuieli si achizitii au fost tranzactii reale in activitatea entitatii auditate. Sumele evidentiate in situatiile financiare sunt conforme cu instrumentarile tehnice contabile; Toate achizitiile si cheltuielile sunt aferente exercitiului financiar al perioadei curente; Toate veniturile au fost incluse in situatiile financiare; Toate creantele si veniturile au fost corect insumate si inregistrate si daca reprezinta tranzactii reale ale societatii auditate. Auditorul analizeaza valoarea erorilor peste pragul de semnificatie al cheltuielilor si constata daca acestea influenteaza in mod semnificativ contul de rezultate. Auditorul analizeaza daca sunt corect calculate bazele de impozitare pentru diverse impozite, taxe, contributii si fonduri speciale, cotele aplicate si sumele de plata. Alaturi de conducerea intreprinderii auditate, se analizeaza erorile constatate si daca auditorul recomanda efectuarea corectiilor corespunzatoare ca fiind justificabile. Parcurgerea analitica a componentelor situatiilor financiare va asigura auditorului obtinerea elementelor necesare formarii opiniei sale cu privire la imaginea fidela a situatiei financiare a rezultatelor si a patrimoniului. 586.Realizati o misiune de audit intern cu privire la ciclul Productie pina la nivelul intocmirii matricei riscurilor si a raportului intermediar. Derularea misiunilor de audit implica parcurgerea etapelor,procedurilor si elaborarea documentelor specifice acestora, astfel: 104 1. pregatirea misiunii de audit intern, 2. interventia la fata locului; 3. raportul de audit intern ; 4. urmarirea recomandarilor. In cadrul etapei de pregatire a misiunii de audit , conform cadrului normativ, se vor parcurge urmatoarele

proceduri: - initierea auditullui ; -colectarea si prelucrarea informatiilor ; -identificarea si analiza riscurilor; -elaborarea programului de audit; -sedinta de deschidere. Procedura de initiere a auditului implica elaborarea documentelor care autorizeaza misiunea de audit (prin Ordinul de serviciu), informeaza entitatea audiata despre misiunea planificata( prin Notificarea privind declansarea misiunii de audit intern) si se asigura de existenta independentei auditorilor interni fata de cei auditati(prin Declaratiile de independenta). Ordinul de serviciu reprezinta mandatul de interventie dat de structura de audit intern auditorilor care vor efectua misiunea, definirea domeniului si sferei de interventie si formarea responsabililor implicati in misiunea de audit. Procedura PO1:Initierea auditului SC PRODUCT SA Serviciul Audit Intern Nr .10 din 30.10.2009 ORDIN DE SERVICIU In conformitate cu prevederile legii nr.672/2002 privind auditul public intern, a OMFP nr.38/2003 de aprobare a normelor metodologice generale privind exercitarea activitatii de audit intern, a ordinului managerului general nr.34 din 2005 prin care s-au aprobat Normele proprii de exercitare a auditului intern in cadrul entitatii si a Planului de audit intern pentru anul 2009, se va efectua misiunea de audit intern la societatea Product in perioada 01.11.2008-30.10.2009. Scopul misiunii de audit este de a da asigurari cu privire la ciclul productie, la nivelul entitatii si a conformitatii cu cadrul legislativ si normativ aplicabil fiind structurate pe urmatoarele domenii auditabile: gestiunea intrarilor de materii prime; gestiunea productiei in curs; gestiunea produselor finite. Echipa de auditor interni este formata din : Gheorghe Dan Vasile Mircea Seful compartimentului de Audit Intern: Andreescu Lucian In cadrul procedurii de initiere a auditului se elaboreaza de citre auditorii interni ,al doilea document, Declaratia de independenta. Aceasta se realizeaza de catre auditorii interni in fate sefului compartimentului de audit intern,inainte de inceperea fiecarei misiuni, prin care il asigura pe acesta ca sunt independenti fata de misiunea repartizata, nu se afla in niciuna din situatiile de incompatibilitate, prevazute de cadrul normativ,si, in consecinta, pe percursul derularii misiunii vor putea fi obiectivi. Procedura PO2:Initierea auditului SC PRODUCT SA Serviciul Audit Intern DECLARATIA DE INDEPENDENTA Nume si prenume : Gheorghe Dan Misiunea de audit : Ciclul Productie Nr. 1 Data : 02.11.2009 DA NU X

Incompatibilitati in legatura cu entitatea audiata Ati avut vreo relatie oficiala , financiara sau personala cu cineva care ar putea sa va limiteze masura in care puteti sa va interesati, sa descoperiti sau sa constatati slabiciuni de audit in orice fel ? Aveti idei preconcepute fata de persoane , grupuri organizatii sau obiective care ar putea sa va influenteze in misiunea de audit ? Ati avut/ aveti functii sau ati fost/sunteti implicat in ultimii ani intr-un alt mod in activitatea entitatii ce va fi audiata ? 105 Ati fost implicat in elaborarea ti implementarea sistemelor de control ale entitatii ce urmeaza a fi auditata ?

2 3 4

X X X

5 6 7 8

Sunteti sot , ruda sau afin pana la gradul al patrule inclusiv cu conducatorul entitatii ce va fi auditata sau cu membri organului de conducere colectiva ? Ati aprobat inainte facturi, ordine de plata ti alte instrumente de plata pentru entitatea ce va fi audiata ? Aveti vreun interes direct sau unul de fond financiar indirect la entitatea ce va fi auditata ? Daca in timpul misiunii de audit apare orice incompatibilitate personala,externa sau organizationala,care ar putea sa va afecteze abilitatea de lucru si a face rapoartele de audit impartiale,notificati seful Serviciului de audit intern de urgenta ? Seful compartimentului Audit Intern, Andreescu Lucian X

X X X

Auditor intern , Gheorghe Dan Incompatibilitati personale: Nu Data: 02.11.2009

Semnatura: Gheorghe Dan

In cadrul procedurii de initiere a auditului se elaboreaza si se transmite entitatii auditate al treilea document, respectiv Notificarea privind declansarea misiunii de audit intern, care are rolul de a asigura inceperea misiunii la data stabilita prin plan si desfasurarea corespunzatoare a acesteia. Procedura P03: NOTIFICARE PRIVIND DECLANSAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN Catre: Product SA De la: Coordonatorul compartimentului Audit Intern Referitor la misiune de audit intern :Ciclul productie Stimate domnule Manea Ovidiu, In conformitate cu planul de audit pe anul 2009, urmeaza ca in perioada 01.11.2009-12.12.2009 sa efectuam o misiune de audit cu tema "Ciclul Productie" . Auditul va examina modul cum se desfasoara activitatea de productie si daca aceasta se realizeaza respectand normele legale. Obiectivele misiunii de audit vor fi reprezentate de: gestiunea intrarilor de materii prime; gestiunea productiei in curs; gestiunea produselor finite. Va vom contacta ulterior pentru a stabili de comun acord sedinta de deschidere in vederea discutarii diverselor aspecte ale misiunii de audit, cuprinzand: -prezentarea auditorilor; -prezentarea principalelor obiective ale misiuni de audit intern; -programul interventiei la fata locului ; -scopul misiunii de audit inter ; -alte aspecte. Pentru o mai buna intelegere a activitatii de productie, va rog sa ne puneti la dispozitie documentatia necesara privind ciclul productie, repectiv, facturi cumparari materiale, notele de receptie, bonurile de consum, bonurile de transfer intre sectii, listele de inventar, fisele posturilor persoanelor responsabile cu gestiune materialelor , prodeselor finite, precum si Regulamentul de organizare si functionare, organigrama entitatii, procedurile scrise care descriu sarcinile ce le revin celor responsabili cu planificarea, organizarea si controlul activitatii de productie , legile si reglementarile ce se aplica activitatilor respective. Daca aveti unele intrebari privind desfasurarea misiunii, va rog sa-l contactati pe domnul Gheorghe Dan, auditor, coordonatorul misiunii de audit, sau pe seful structurii de audit intern. Data : 02.11.2009 Cu stima, Seful compartimentului Audit Intern, 106 Andreescu Lucian Colectarea informatiilor presupune, din partea auditorilor , un dialog profesional cu cei auditati , carora trebuie sa le comunice motivul prezentei lor , pentru intelegerea specificului activitatii pe care o desfasoara, dar si pentru a-i sprijini in

vederea imbunatatirii activitatii entitatii. In etapa de prelucrare a informatiilor, se deschid si se completeaza Fisele de identificare si analiza a problemei pe baza discutiilor avute cu ocazia identificarii , analizarii, clasarii si ierarhizarii informatiilor si care presupun urmatoarea procedura : -discutia cu seful structurii audiate asupra problemei constatate ; -intocmirea FIAP-ului ; -supervizarea FIAP-ului ; -confirmarea pentru obiectivitatea constatarii la entitatea audiata. Procedura -P08 :Colectarea dovezilor SC PRODUCT SA Serviciul Audit Intern FISA DE IDENTIFICARE SI ANALIZA A PROBLEMEI NR.1 Misiune de audit: Ciclul Productie Perioada auditata:01.11.2008-30.10.2009 PROBLEMA CONSTATARE Activitatile nu au fost identificate si realizate in functie de necesitatile prevazute in atingerea si implementarea obiectivelor. Din analiza modului de efectuare a inventarierii patrimoniului s-au constatat o serie de neconcordante cu privire la inventarierea faptica,dar si la valorificarea rezultatelor inventarierii, astfel: -listele de inventariere au fost completate doar la rubrica de stocuri materii prime , nefiind completate preturile si valorie contabile ale acestora; -evidenta analitica a materialelor nu este tinuta corect, fara a fi inregistrate cantitatile ci doar valorile; -nu exista proces verbal privind activitatea de productie in curs de executie aferenta sfarsitului fiecarei luni, neexistand comisie cre sa aiba in responsabilitate inventarierea productiei neterminate; -bonurile de consum nu sunt completate in mod corespunzator, in sensul ca iesirile de pe fisele de magazie nu corespund cu solicitarile din bonurile de consum; -listele de inventariere a stocurilor nu sunt semnate pe fiecare fila de membrii comisiei de inventariere si de reprezentantii compartimentului contabil.

CAUZA

Pentru inventarierea patrimoniala conducerea a emis o decizie de inventariere si a stabilit comisia, insa nu a mai urmarit si modul de realizare a acestei activitati, comisia nedetinand cunostiinte cu privire la valorificarea rezultatului inventarierii. Nu exista certitudinea ca valoarea patrimoniului, evidentiata conform bilantului, reflecta realitatea. Contabilitatea cantitativa a bunurilor nu este tinuta corespunzator pentru a se face o inventariere inopinata. Aparitia unor cheltuieli care nu sunt necesare, ca urmare a faptului ca nu se exercita intr-un mod corespunzator controlul financiar preventiv . Numire aprin decizie a unei comisii care sa detina cunostintele necesare si urmarirea activitatii acesteia , inclusiv de a stabili rezultatele inventarierii si inregistrarea acestora in contabilitate. Asigurarea completarii Registrului-inventar pe baza inventarierii faptice si corelarea acestuia cu datele bilantiere. Imbunatatirea procedurilor operationale de lucru cu elementele de mai sus.

CONSECINTA

RECOMANDARI

Auditor intern, Vasile Mircea

Supervizor, Gheorghe Dan

Pentru conformitate,

107

587.Intocmiti un Plan de audit intern multianual (trei ani) la o societate comerciala de prestari servicii turistice. PLANUL DE MISIUNE - audit intern multianual (trei ani) I. Prezentarea intreprinderii: Denumirea: SC Floare de Colt SRL Sediul social: Moeciu de Sus, jud. Brasov Capital social si asociatii: 10.000 RON, Nicoleta si Ion Preda Inregistrare: Jxx/1254/1999 Scurt istoric: inca de la infiintare, a dezvoltat, conform obiectului de activitate, ca si activitate principala, prestarea serviciilor turistice in cadrul pensiunii agroturistice construite in regie proprie la sediul social amintit mai sus. - Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta: Obiectul de activitate al societatii este prestarea serviciilor turistice catre populatie, intr-o zona intesata de pensiuni agroturistice, intr-un mediu concurential divers. II. Informatii contabile: Bugete si conturi previzionale: bugetul de venituri si cheltuieli se intocmeste, in general, in luna septembrie a anului anterior, estimandu-se veniturile pe baza celor inregistrate in aceeasi perioada a anului curent. Particularitatile sistemului contabil: sistemul contabil se tine in partida dubla, conform reglementarilor in vigoare in cadrul compartimentului de contabilitate. - Principiile contabile; permanente; comparabilitati plurianuale: Sistemul de control intern reprezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea societatii in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. III. Definirea misiunii: Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc.: examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii. Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in intreprindere: nu este cazul. IV. Sisteme si domenii semnificative: - Prag de semnificatie: riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor. - Functii si conturi semnificative: Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt: existenta unui plan de organizare, competenta si integritatea personalului, existenta unei documentatii satisfacatoare. Zone de risc identificate: controlul inregistrarilor contabile ale operatiilor urmareste verificarea contabilizarii operatiilor. -Controale semnificative pe care ne putem sprijini: toate operatiile au facut obiectul unei inregistrari (exhaustivitate), orice inregistrare este justificata printr-o operatie (controlul realitatii), nu exista erori in contabilizarea sumelor (controlul exactitatii). V. Orientarea programului de lucru: Aprecierea controlului intern: manualul de proceduri are rolul de a oferi pastrarea si consultarea acestor proceduri atat de cei insarcinati cu aplicarea lor, cat si de cei imputerniciti cu verificarea modului lor de aplicare. Lucrari deosebite: Problemele umane - conceptia si aplicarea unui sistem de control intern are la baza increderea pe care cei ce gestioneaza patrimoniul o au in personalul din subordine. Confirmari de obtinut (interne si externe): nu este cazul. - Inventare fizice: Normele legale privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului este necesar a fi adaptate si detaliate la nivelul caracteristicilor si specificului activitatilor intreprinderii sub forma unor instructiun i" (facand parte din manualul de proceduri") elaborate de persoana care gestioneaz a patrimoniul intreprinderii - aceste instructiuni" sunt destinate comisiilor de inventariere. Asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.): realizarea obiectivelor unitatii - depinde, in principal, de compartimentele: comercial, cercetare si fabricatie, personal, laboratoare de control si ethnic. Documente de obtinut: manualul de proceduri - acesta are rolul de a oferi pastrarea si consultarea acestor proceduri atat de cei insarcinati cu aplicarea lor, cat si de cei imputerniciti cu verificarea modului lor de aplicare, fise de post, regulamentul de ordine interioara, documente inregistrate in contabilitate, precum si documente justificative pentru acestea, fise de cont, balante analitice, etc. VI.Echipa si bugetul: Echipa este formata din toti participantii la misiunea de audit, care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca detaliaza obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita.

VII. Planificarea Repartizarea lucrarilor: repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in tara si in strainatate etc). - Datele interventiilor pe etape: acestea sunt prelevate in baza testelor de conformitate, chestionarului de control intern care permite compararea controlului intern teoretic care ar trebui sa asigure fiabilitatea informatiilor contabile cu controlul intern existent in intreprindere; aceste chestionare se stabilesc pe sectiuni si pot fi utilizate in numeroase intreprinderi, cu unele adaptari la specific, a testelor de permanenta, sinteza aprecierii controlului intern. - Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise (cu datele limita): nu este cazul. 588.Intocmiti un Plan de audit intern multianual (trei ani) la o societate comerciala din domeniul productiei textile. REZOLVARE: Planul de audit intern al S.C. TimTim S.A. s-a elaborat de auditorii interni, pe baza evaluarii riscului asociat diferitelor structuri, activitati, programe/proiecte sau operatiuni, precum si prin preluarea sugestiilor conducerii societatii comerciale . Conducerea societatii este obligat sa aprobe anual proiectul planului de audit intern. Auditorul intern va mai realiza si misiuni de audit intern cu caracter exceptional, necuprinse in planul anual de audit intern. Auditorii interni au acces sau pot solicita toate datele si informatiile utile si probante (inclusiv cele in format electronic) pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele misiunii de audit intern. Auditul va fi realizat intr-un climat de incredere. Conducerea societatii va sustine activitatea auditorilor interni, deoarece acestia urmaresc doar imbunatatirea functionarii societatii si promovarea intereselor acesteia. Constatarile si recomandarile sunt aduse la cunostinta conducerii societatii pe masura obtinerii acestora, daca ele prezinta importanta. Raspunsul conducerii la aceste comunicari pot determina reorientarea cercetarilor auditorilor. La incheierea auditului sunt comunicate conducerii societatii principalele concluzii, observatiile relevante si propunerile de imbunatatire a unor indicatori. Proiectul raportului de audit intern este prezentat conducerii . Conducerea societatii comunica eventualele observatii auditorilor. In termen de 10 zile de la primirea acestora , auditorii interni analizeaza observatiile,intreprind procedurile necesare pentru imbunatatirea probelor si prezinta conducerii forma raportului imbunatatita. Dupa aprobarea modificarilor facute,auditorii interni trimit raportul final de audit conducerii societatii. Pe de alta parte conducerea va fixa modalitatile de aplicare a recomandarilor,va propune un plan de actiune insotit de un calendar de implementare a recomandarilor si va asigura urmarirea aplicarii planului de actiune. Auditorul are acces la toate datele in cadrul misiunii sale si trebuie sa respecte secretul profesional in ceea ce priveste informatiile colectate. Auditorul exercita o functie de evaluare independenta, care se concretizeaza in recomandari. Auditorul trebuie sa respecte Codul privind conduita etica a auditorilor. Auditorul trebuie sa semnaleze imediat, pe linie ierarhica, neregulile care fac obiectul auditului. Auditorul trebuie sa comunice rezultatele muncii sale (constatarile si recomandarile) conducerii societatiii. Raportul de audit si documentele de lucru sunt supervizate de catre responsabilul misiunii d e audit sau, in lipsa acestuia, de auditorul insusi. Aceasta asigura faptul ca, atat constatarile cat si informatiile Nr. crt 1 Tema misiunii de audit Verificare a termenelor scadente Obiective Perioada supusa auditarii 01.01.31.07.2007 Departame ntul auditat Contabilitat e Perioada desfasur arii 01.08.31 .12.2007

Contabilitatea furnizorilor si a clientilor Lunar se analizeaza "Registrul scadente furnizor" si situatia clientilor neincasati

Verificare a stocurilor

Contabilitatea de gestiune: stocurile detinute de societate au fost identificate si incluse in situatiile financiare, stocurile au fost corect identificate in vederea evaluarii, valoarea stocurilor a fost sau nu corect determinata, stocurile au fost inregistrate in perioada corecta, stocurile cu miscare lenta/fara miscare, precum si stocurile perisabile au fost identificate si evaluate la valoarea neta realizabila, stocurile au fost clasificate, descrise si evidentiate corect in situatiile financiare.

01.0131.07.2007

Productie

01.0131.12.20 08

Analiza veniturilor si cheltuielil or

-cheltuielile efectuate pentru operatiile entitatii au fost incluse in situatiile financiare, -jurnalele de vanzari, cumparari, casa, banca, precum si cheltuielile, au fost corect insumate si corect inregistrate, -respectarea principiilor contabile privind uniformitatea aplicarii lor pe toata durata exercitiului curent in raport cu exercitiul anterior

01.0131.07.2007

Financiar

01.0130.11.20 09

probante sunt validate. 589. Intocmiti o CARTA de Audit Intern si un Regulament general de aplicare a CARTEI de Audit intern la o societate comerciala din domeniul productiei industriale. Cuprins:

1. Definirea activitatii de audit intern 2. Misiunea 3. Obiectivele auditului intern 4. Autoritatea 5. Responsabilitatea 6. Principiile aplicate auditului intern si auditorului intern 7. Metodologie 8. Reguli de conduita 9. Norme profesionale aplicate 1 Definirea activitatii de audit internAuditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatii societatii in scopul furnizarii unei evaluari independente a modului de gestionare a riscurilor , a sistemelor de control intern si a proceselor de conducere a societatii 2 Misiunea Misiunea audiului intern este de a da asigurari si consiliere managementului societatii , de pe pozitii de independenta si obiectivitate , astfel incat sa contribuie la imbunatatirea activitatii societatii 3 Obietcivele audituli intern Auditul intern are drept obiective urmatoarele: -verificarea conformitatii operatiunilor din societate cu reglementariel legale si cu politicile, procedurile si obiectivele societatii -aprecierea modului de aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de conducerea societatii -aprecierea daca datele destinate conducerii pt cunoasterea realitatii din societate sunt adecvate si revizuirea mijloacelor utilizate -revizuirea modului de protejare a elementelor patrimoniale si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor de

orice fel -evalarea economiei si eficientei cu care sunt angajate resursele in cadrul societatii 4 Autoritatea In indeplinirea misiunii auditorul intern este autorizat sa aiba acces integral , liber si nerestrictionat la toate functiile societatii, inregisrtarile, activele si personalul acesteia Activitatea de audit intern se desfasoara in conformitate cu normele profesionale aplicabile si auditroul intern trebuie sa respecte Codul Etic. De asemenea garanteaza confidentialitatea misiunilor de audit. Dosarele de audit sunt confidentiale 5.Responsabilitatea Auditorul intern este responsabil pentru: -eloborarea planului intern de audit -prezentarea planului intern de audit Consiliului de Administratie -indeplinirea misiunilor mentionate in planul de audit -raportarea periodica (semenstrial) catre Consiliul de Administratie asupra constatarilor, concluziilor, reconmandarilor rezultate din activitatea de audit -prezentarea anuala catre Consiliul de Administratie a unui raport de activitate din care se reiasa scopul activitatii de audit intern , autoritatea , responsabilitatea precum si observatiile semnificative facute in cadrul misiunilor de audit si recomandatile propuse -elaborarea politicilor si procedurilor d elucru proprii auditului intern 6.Principiile aplicabile auditului intern si auditorului intern -Independenta si obiectivitatea -Compententa profesionala -Programul de asigurare si imbunatatire a calitatii 7.Metodologie -Planul de audit intern: se elaboreaza pe baza evaluarii riscului asociat diferitelor structurii, activiitati , programe precum si tinand seama de criteriile Consiliului de Administratie. Acesta va fi prezentat spre aprobare Consiliului -Contactactarea responsabililor structurilor auditate: acestia sunt informati inainte de inceprea misiunii de audit cu privire la data inceperii , scopul si obiectivele misiunii de audit -Realizarea misiunilor la fata locului : auditul trebuie realizat intr-un climat de incredere , asigutat prin insusi rolul auditului intern care in esenta vizeaza imbunatatirea functionarii societatii. La aceasta contribuie sedinta de deschidere in care sunt prezentate scopul si obiectivele misiunilor , stabilirea intalnirilor si contactelor, precum si Carta Auditului Intern -Transmiterea rezultatelor :proiectul raportului precum si observatiile si recomandatile auditorului intern se transmit responsabililor structurilor auditate, care isi vor formula punctele lor de vedere referitoare la recomandari, raspunsuri care vor fi incluse in raportul final al auditorului care va fi inaintat Cosniliului de Administratie -Urmarirea punerii in practica a recomandarilor propuse de auditorii interni: auditorul intern va stabili un sistem permanent de verificare a punerii in practica a recomandarilor. In acest scop responsabilii structurilor auditate vor propune planul de actiune insotite d eun calendar de implementare, tot ei vor asigura urmarierea aplicarii planului si vor informa auditorii interni pe masura realizari actiunilor 8.Reguli de conduita Auditorii interni trebuie sa respecte Codul Etic si principiile acestuia Ei trebuie sa exercite o functie de evaluare independenta, care se concretizeaza in recomandari. Trebuie sa comunice prin raportul sau rezultatele muncii sale catre Consiliul de Administratie si sa semnaleze acestuia orice tip de neregula care face obiectul auditului 9.Norme profesionale aplicate -Ordinul 1267/2000 privind Normele minimale d eaudit intern -OUG 75/1999 privind activitatea de audit financiar cu modificarile ulterioere -Normele Auditului Intern -Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Auditorilor Financiari din Romania -Hotararea CAFR nr.88/2007 590. Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz: societatea de comert. Politica de contabilitate a intreprinderii este elaborata in cazul trecerii la noul sistem de contabilitate si se precizeaza la inceputul fiecarui an de gestiune. Adoptarea si precizarea politicii de contabilitate se perfecteaza printr-un document organizatoric de dispozitie (ordin, dispozitie etc.) al conducerii intreprinderii. Procedura formarii si aprobarii politicii de contabilitate este stabilita autonom de fiecare intreprindere. De exemplu, proiectul politicii de contabilitate poate fi elaborat de contabilitate sau de o comisie speciala compusa din reprezentantii serviciilor contabil, financiar, juridic etc. ale intreprinderii sau de o firma de consulting (de audit). Politica de contabilitate aleasa poate fi examinata la adunarea fondatorilor (proprietarilor) sau de Consiliul de directori si perfectata prin decizia de protocol.

Responsabilitatea pentru formarea si respectarea politicii de contabilitate o poarta conducatorul intreprinderii. La alegerea si argumentarea politicii de contabilitate intreprinderea trebuie sa porneasca de la anumite conventii fundamentale. Sint prevazute trei conventii fundamentale ale contabilitatii: - continuitatea activitatii, - permanenta metodelor - specializarea exercitiilor. La formarea politicii de contabilitate conducerea trebuie sa aprecieze posibilitatile intreprinderii de a-si continua activitatea intr-un viitor previzibil. Daca conducerea nu are intentia si nu este nevoita sa lichideze intreprinderea, sa suspende sau sa reduca considerabil volumul productiei, la intocmirea rapoartelor financiare se aplica metode obisnuite de evaluare a activelor, datoriilor, de constatare si determinare a veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor activitatii. In cazul in care conducerea are intentia sau este nevoita sa lichideze intreprinderea rapoartele financiare trebuie sa fie intocmite in baza altor principii si metode. De exemplu, in cazul functionarii normale a intreprinderii mijloacele fixe sint reflectate in bilant la valoarea de intrare cu scaderea uzurii acumulate, iar in cazul lichidarii intreprinderii - la valoarea de vinzare (lichidare). Metodele si regulile de contabilizare acceptate de intreprindere trebuie sa fie aplicate de la o perioada de gestiune la alta. In acest caz, de regula, este vorba de permanenta metodicii adoptate de reflectare a operatiunilor economice, metodelor de evaluare a activelor si datoriilor, de calculare a uzurii mijloacelor fixe si amortizarii activelor nemateriale in decursul anului de gestiune, precum si de la un an de gestiune la altul. Totodata, o atare conventie nu semnifica interzicerea de a introduce modificari in politica de contabilitate. In acest caz este vorba de rationalitatea si justificarea modificarilor introduse in politica de contabilitate in fiecare caz concret. Veniturile si cheltuielile se constata si se reflecta in contabilitate si rapoartele financiare ale perioadei in care au avut loc, indiferent de momentul efectiv de incasare sau plata a mijloacelor banesti, de exemplu, veniturile din vinzarea produselor si marfurilor se constata la livrarea lor si transmiterea drepturilor de proprietate cumparatorului; veniturile din prestarea serviciilor - pe masura efectuarii acestora; veniturile sub forma de dobinzi, redevente si dividende - la calcularea acestora, indiferent de momentul primirii mijloacelor banesti sau a altei forme de compensare. Energia electrica consumata se trece la consumuri sau cheltuieli in perioada de gestiune in care a fost consumata, indiferent de momentul virarii mijloacelor banesti. In mod analog se contabilizeaza salariul calculat, cheltuielile de deplasare, de transport etc. Conform prevederii date la formarea politicii de contabilitate intreprinderea trebuie sa porneasca de la incoincidenta eventuala temporala a operatiunii economice si a asigurarii cu bani a acesteia. De aici rezulta ca toate operatiunile economice trebuie sa fie reflectate in contabilitate in momentul realizarii acestora. Nici o operatiune nu poate fi stopata sau accelerata din punctul de vedere al inregistrarii acesteia in contabilitate. Rapoartele financiare bazate pe principiul specializarii exercitiilor asigura utilizatorii cu informatii nu numai privind operatiunile precedente legate de primirea sau plata mijloacelor banesti, dar si privind datoriile aferente platii mijloacelor banesti in viitor si incasarile ulterioare ale acestora. Politica de contabilitate adoptata de intreprindere trebuie sa asigure respectarea urmatoarelor principii: prudenta, prioritatea continutului asupra formei, importanta relativa (esentialitatea) . La luarea deciziilor in conditiile unei incertitudini este necesar sa fie respectate masurile de precautie ca activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile - subevaluate. Conform acestui principiu, veniturile se constata numai in cazul in care au fost cistigate, iar cheltuielile - nemijlocit in momentul efectuarii acestora. Metodele acceptate de intreprindere trebuie sa asigure un grad mai inalt de disponibilitate de a reflecta in contabilitate si rapoartele financiare cheltuielile si datoriile decit veniturile si activele. De exemplu, stocurile de marfuri si materiale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil la suma cea mai mica dintre "cost" si "valoarea realizabila neta". Pierderile din lipsurile si deteriorarea valorilor se trec la cheltuieli in momentul constatarii acestora (indiferent de cauzele lor), iar sumele de recuperare a acestor pierderi de catre persoanele vinovate (venitul) se constata si se eflecta in contabilitate numai atunci cind intreprinderea dispune de o certitudine argumentata privind primirea acestora (acordul in scris al angajatului privind recuperarea daunei materiale cauzate, decizia judecatoreasca etc.). Respectarea principiului prudentei permite intreprinderii, daca este necesar, sa creeze rezervele respective pe seama cheltuielilor perioadei, de exemplu, pentru recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioase, pentru returnarea si reducerea preturilor la marfurile vindute, pentru reparatiile si deservirea cu garantie a marfurilor vindute etc. In acelasi timp la alegerea politicii de contabilitate este inadmisibila o prudenta exagerata care poate conduce la crearea unor rezerve nejustificate, denaturind astfel informatiile furnizate utilizatorilor de rapoarte financiare. Metodele acceptate in politica de contabilitate trebuie sa fie orientate spre reflectarea operatiunilor economice in contabilitate, pornind nu numai de la forma juridica a acestora, dar si de la continutul economic si situatia economica in care acestea au fost efectuate. Respectarea acestui principiu este deosebit de importanta in conditiile constituirii economiei de piata, cind legislatia si baza normativa a contabilitatii privind unele probleme ramin in urma evolutiei practicii activitatii economico-financiare a intreprinderilor. In rapoartele financiare trebuie sa fie dezvaluita toata informatia esentiala pentru utilizatorii rapoartelor financiare din punctul de vedere al posibilitatii utilizarii acesteia pentru diferite evaluari si luarea deciziilor. Informatia se considera esentiala in cazul cind lipsa sau insuficienta acesteia poate sa influenteze deciziile utilizatorilor adoptate de ei in baza rapoartelor financiare. In acelasi timp in cazul cind informatia sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanta mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se considera neesentiala. De exemplu, rapoartele financiare publicate ale unor intreprinderi mari pot fi exprimate in mii lei, intrucit sumele neinsemnate nu influenteaza procesul de luare a deciziilor. Aplicarea principiului esentialitatii are menirea sa contribuie la simplificarea lucrarilor de prelucrare a informatiei si intocmire a rapoartelor financiare.

Conventiile fundamentale si principiile contabilitatii trebuie sa constituie baza elaborarii politicii de contabilitate a intreprinderii. Nerespectarea acestora denatureaza informatia privind situatia patrimoniala, financiara si rezultatele activitatii intreprinderii si se considera ca o incalcare a regulilor de tinere a contabilitatii si de intocmire a rapoartelor financiare. Politica de contabilitate se formeaza in baza actelor legislative si normative incluse in sistemul de reglementare normativa a contabilitatii. Procedura elaborarii politicii de contabilitate vizind o problema (sector) concreta a contabilitatii consta in alegerea unei variante din citeva, admise de actele legislative si normative, in justificarea metodei alese, pornind de la particularitatile activitatii intreprinderii si acceptarea acesteia in calitate de baza pentru tinerea contabilitatii si intocmirea rapoartelor financiare. La elaborarea politicii de contabilitate intreprinderea alege acea metoda de calculare a uzurii care corespunde intro masura mai mare modelului prevazut de exploatare a unui obiect concret de mijloace fixe. "Venitul" prevede doua variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzactie sau pe stadii de terminare a lucrarilor. Intreprinderea alege acea varianta care permite a determina mai exact marimea venitului obtinut in perioada de gestiune. Daca sistemul de reglementare normativa a contabilitatii nu stabileste metodele de tinere a contabilitatii vizind o problem concreta, intreprinderea este in drept sa elaboreze metoda respectiva autonom sau cu atragerea firmei de consulting (de audit). Variantele si regulile de evaluare si contabilizare a activelor si datoriilor, veniturilor si cheltuielilor acceptabile pentru o intreprindere pot sa influenteze negativ asupra rezultatelor activitatii altei intreprinderi sau chiar sa fie absolut inutile pentru aceasta. Astfel, evaluarea materialelor in contabilitatea curenta poate sa fie efectuata prin trei metode: de identificare, FIFO si costului mediu ponderat. Metoda de identificare prevede determinarea costului fiecarei unitati a stocurilor de marfuri si materiale si este adecvata pentru intreprinderile cu productie individuala si in serii mici. Metodele FIFO si costului mediu ponderat pot fi utilizate la intreprinderile care dispun de un asortiment bogat si variat de stocuri de marfuri si materiale. In acest caz metoda FIFO este preferabila la majorarea permanenta a preturilor, iar metoda costului mediu ponderat - in cazul variatiilor considerabile de preturi la stocurile de marfuri si materiale. Politica de contabilitate pentru anul curent se aproba de conducatorul intreprinderii la finele anului precedent si intra in vigoare incepind cu 1 ianuarie al anului de gestiune. Ea se aplica de toate subdiviziunile structurale ale intreprinderii, inclusiv cele evidentiate intr-un bilant distinct, indiferent de sediul lor. Politica de contabilitate aleasa de intreprindere trebuie sa fie aplicata consecutiv - de la o perioada de gestiune la alta. De exemplu, modificarile in politica de contabilitate pot fi operate in cazul: a) reorganizarii intreprinderii (contopirii, asocierii, separarii), care in conformitate cu legislatia in vigoare poate fi efectuata conform deciziei fondatorilor (participantilor), organelor de stat imputernicite sau organului judiciar. In aceste cazuri modificarile in politica de contabilitate se introduc la data inregistrarii de stat a persoanelor juridice nou aparute; b) schimbarii proprietarilor - la data schimbarii proprietarilor (participantilor); c) introducerii modificarilor in legislatia in vigoare (interzicerea sau limitarea unei sau altei activitati, introducerea sau anularea reglementarii de stat a preturilor la produse; modificarea conditiilor activitatii economice externe - inasprirea substantiala sau liberalizarea regimului fiscal, cresterea nivelului inflatiei; modificarea unor prevederi si altor acte normative) - la data intrarii in vigoare a modificarilor si completarilor actelor legislative si normative; d) elaborarii noilor metode de tinere a contabilitatii - incepind cu 1 ianuarie a anului urmator, cu exceptia unor situatii exceptionale. Precizarea politicii de contabilitate de la inceputul noului an de gestiune asigura consecutivitatea exercitiului contabil in decursul anului de gestiune si comparabilitatea indicatorilor formati in contabilitate. Toate modificarile in politica de contabilitate, indiferent de cauzele aparitiei lor, trebuie sa fie argumentate si perfectate prin documente de dispozitie (ordine, dispozitii), indicindu-se data intrarii in vigoare a acestora. 591.Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de comert. Reglementarile de baza in cadrul societatilor de comert sunt prevazute in legislatia in vigoare aferenta ramurei de comert din care face parte intreprinderea. Ca si conventii avem: Conventia continuitatii activitatii activitatea intreprinderii se deruleaza pe o baza continua; Conventia de angajamente efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand apar si nu in momentul in care intervin fluxurile de numerar Politici si proceduri contabile aplicabile unei firme de comert pe parcursul desfasurarii auditului intern: -examinarea facturilor de cumparari si de vanzari, a avizelor de expeditie, a notelor de receptie; -examinarea bunurilor sosite si nereceptionate , dar mai ales a bunurilor livrate si nefacturate care se inregistreaza ca iesire din gestiune atat la locurile de depozitare cat si in contabilitate pe baza documantelor care atesta iesirea din gestiune. Venitul este recunoscut la data livrarii. -examinarea incasarilor si a documetelor justificative; -analiza provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si creantelor; -analiza ajustarilor pentru deprecerea activelor curente care se efectueaza la finele anului, atunci cand exista informatii in legatura cu deprecieri de valoare (daca valoarea contabila este semnificativ inferioara valorii realizabile nete). -consultarea proceselor de imputatie si reflectarea lor corecta in contabilitate; -analiza procedurilor dictate de conducerera intreprinderii referitoare la stocuri si preturile practicate; -acordarea atentiei deosebite operatiilor desfasurate cu partile afiliate

Acestea se pot face prin confirmari externe (solduri clienti)tehnica observarii fizice(inventariere)sau pentru sondaj (fise de magazie). POLITICI CONTABILE GENERALE Situaiile financiare ale societii sunt ntocmite n conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanelor publice nr. 94/2002 privind armonizarea contabil cu Directivele Europene i cu Standardele Internaionale de Contabilitate. De asemenea, au fost utilizate prevederi ale legislaiei n vigoare, n ramu ra economic din care societatea face parte. Situaiile financiare ale societii X reflect toate tranzaciile considerate semnificative pentru exerciiu1 financiar curent i sunt ntocmite n mii lei. Creanele, datoriile i disponibilitile n valut la 31 decembrie sunt convertite n lei, la cursul de referin al zilei. Convenia contabilittli de angajamente, potrivit creia efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute (5i implicit contabilizate si raportate In situatiile financiare) atunci cnd apar, si nu In momentul In care intervin fluxurile de numerar (exceptiile de la aceast regula sunt alerente facilittilor liscale la export sau societatlor In care recunoasterea veniturilor este corelata direct cu Incasarea acestora3). Convenia continuitii activittii, potrivit creia activitatea general a ntreprinderii se deruleaz pe o baz continu, fr s existe premisa (intenia sau necesitatea) ntreruperii activitii sau intrrii n stare de faliment a ntreprinderii; concret,evaluarea activelor se face la valoarea ju st, determinat de cele mai multe ori pe baza valorii de pia principiul continuitii activitatii; principiul permanentei metodelor; principiul prudentei; principiul independentei exercitiului; principiul intangibilittii (exceptia de la acest principiu a intervenit In primul an de aplicare a lAS); principiul necompensrii; principiul importantei semnificative; principiul evaluril separate a elementelor de activ si pasiv; principiul prevalentei economicului asupra juridicului. calitatile informaiei contabile care s-au avut In vedere la elaborarea situatiilor financiare sunt: relevanta, credibilitatea, comparabilitatea, inteligibilitatea. POLITICI SPECIFICE

Reglementri de baz

Convenii

Principiile contabile utilizate

Caracteristicile informaiei contabile

Recunoaterea Este realizat In functie de: In analiza stocurilor unei intreprinderi sa se in calcul si anumite ratii sau de structura ca vnzare) de exemplu activelor utilitatea trebuei (obtinerea de ia beneficii economice viitoare dinrate utilizare, respectiv . viteza de rotatie, cifra de afaceri, identificarea stocurilor aflate la terti si invers, reflectarea in contabilitate, stocuri evaluarea credibil acestora. raportate la gestiuni si evidenta analitica.Politicile de descarcare din gestiune, a preturilor de vanzare, a cheltuielilor accesorii si respectiv de discutat despre permanenta metodelor in evaluarea stocurilor. In cazul comertului metoda de evaluare a stocurilor/ marfurilor la iesire este cea global valorica. 592 Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de productie. Determinarea utilitatii unui activ Activele imobilizate pentru societatea, utilitatea activelor este apreciata de Adunarea Generala a Actionarilor sau unde se considera necesar, de Consiliul de Administratie Cele care sunt detinute pentru a fi utilizate in productia proprie de bunuri sau prestari de servicii, pentru a fi inchiriate sau pentru folosinta administrativa si au o durata de utilitate mai mare de un an si o valoare mai mare decat limita prevazuta de reglem. nationale. Acele active achizitionate sau produse pentru consum propriu sau In scopul comercializarii si care se asteapta a se realiza Intr-un termen (maxim) de 12 luni de la data bilantului. Tot in categoria activelor curente sunt incadrate si creantele aferente ciclului de exploatare, precum si numerarul 5i echivalentele de numerar (investitii financiare pe termen scurt, usor convertibile In numerar si al caror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ a) evaluarea la intrarea In Intreprindere, la: cost de achizitie pentru activele achizitionate; cost de productie pentru activele produse;

Activele curente

Evaluarea activelor

valoare justa pentru activele intrate prin subventionare/sponsorizare; valoare de utilitate pentru activele primite cu titlu gratuit, pentru care nu exista o piata activa;. evaluarea la inventariere : la valoarea de inventar, determinata ca valoare justa sau ca valoare de utilitate; evaluarea la bilant pentru activele imobilizate- la cea mai mica valoare dintre cost si pentru activele curente- valoarea recuperabila , respectiv cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta Costul de achizitie Este format din : pret de achizitie din factura furnizor reducerile comerciale (care se scad) cheltuieli pentru aducerea bunului in stare de utilizare taxe nerecuperabile; dobanzile legate direct de achizitia activului, dar numai pentru cele care necesita o perioada lunga de punere in functiune. Este format din : cheltuieli directe de productie; cheltuieli indirecte (cheltuielile de distributie, chelt.de dministratie generala , pierderile din productie peste limitele legale , nu se includ in cost. Pretul de piata daca exista o piata activa sau costul de inlocuire, daca nu exista o piata activa Este stabilita de evaluatori autorizati si aprobata de consiliul de administratie. Maximul dintre pretul de piata si valoarea de utilitate- se utilizeaza la activele imobilizate pentru determinarea eventualelor deprecieri. Pretul de piata al activelor dupa scaderea cheltuielilor generate de vanzarea sai

Costul de productie

Valoarea justa Valoarea de utilitate Valoarea recuperabila Valoarea realizabila neta

Deprecierea activelor Se efectueaza la finele anului , atunci cand exista informatii in legatura cu deteriorari de valoare. (IAS 36), imobilizate Un activ imobilizat se considera depreciat daca valoarea contabila este inferioare semnificativ valorii recuperabile. Deprecierea activelor curente Reevaluarea activelor imobilizate Activele contingente Recunoaste datoriilor Se efectueaza la finele anului , atunci cand exista informatii in legatura cu deteriorari de valoare. Un activ curent se considera depreciat daca valoarea contabila este inferioare semnificativ valorii realizabile nete. Se face in conformitate cu reglementarile in vigoare, care sa tina seama de reglementarile legale in vigoare, de inflatie, de utilitatea bunului, starea cestuia si pretul pietii.(OMF.94/2001,par.5.35a) Nu sunt recunoscute in bilant. Se ofera detalii in notele explicative. Recunoasterea datoriilor in situatiile financiare se realizeaza in functie de urmatoarele criterii: posibilitatea unei iesiri de resurse, purtatoare de beneficii economice; evaluarea sa se faca in mod credibil . Evaluarea datoriilor se realizeaza: la aparitia acestora ,la valoarea istorica sau actualizata a iesirilor viitoare de numerar sau resurse, necesare decontarii datoriei; la inventar, la valoarea de inventar, care este valoarea actualizata a iesirilor de resurse viitoare; in bilant, la valoarea contabila corectata cu eventualele provizioane sau la valoarea actualizate. Datoriile pe termen scurt nu trebuie actualizate, deoarece perioadele de decontare sunt scurte, iar eventualele diferente de valoare sunt considerate nesemnificative. Vor fi aduse la valoarea actualizata ori de cate ori diferenta dintre valoarea de intrare si valoarea actualizata este mai mare de 10 %. Actualizarea creditelor bancare si a ratelor de leasing se face in functie de prevederile contractuale. Nu sunt recunoscute in bilant. Se ofera detalii in notele explicative. Conform detaliilor prezentate in cap .::::::::::::::::: POLITICI AFERENTE ACTIVELOR IMOBILIZATE cheltuieli de dezvoltare concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si valori asimilate si alte imobilizari necorporale fond comercial; alte imobilizari necorporale; avansuri si imobilizari necorporale in curs. Conditii de recunoastere in situatiile financiare: sa fie identificabila , evidentiabila, de fondul de comert care ar putea insoti respectiva achizitie; sa existe control asupra acestei imobilizari, sa existe capacitatea de a obtine beneficii economice viitoare ; evaluare credibila. costul de achizitie activele achizitionate; costul de productie pentru cele produse in regie proprii; valoarea justa sau valoarea de utilitate pentru cele care intra prin aport,donatie. Este estimata functie de:

Evaluarea datoriilor

Actualizarea datoriilor pe termen scurt Actualizarea datoriilor pe termen mediu si lung Datorii contingente Inventarierea activelor Structura imobilizarilor necorporale

Recunoasterea imobilizarilor necorporale

Evaluarea imobilizarilor necorporale Deprecierea

Imobilizarilor necorporale Politici de amortizare Structura imobilizarilor corporale

Recunoasterea imobilizarilor corporale

Evaluarea imobilizarilor corporale Politici de amortizare

cele mai bune previziuni ale conducerii unitatii; informatiile disponibile pe piata; rationamentul profesional. amortizarea pe durata maxima de 5 ani exceptie Fondul comercial care se amortizeaza intr-o perioada maxima de 20 ani. terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte instalatii, utilaje, mobilier; avansuri si imobilizari corporale in curs. Conditii de recunoastere in situatiile financiare: sa reprezinte o resursa controlata de unitate; sa aduca beneficii economice viitoare sa fie evaluata credibil. costul de achizitie activele achizitionate; costul de productie pentru cele produse in regie proprii; valoarea justa sau valoarea de utilitate pentru cele care intra prin aport, donatie. terenurile nu se amortizeaza; terenurile cu destinatie economica se amortizeaza. instalatii tehnice si masini, alte instalatii, utilaje, mobilier se amortizeaza Amortizarea se face functie de durata normala de utilizare, considerata si amortizare fiscala sau durata de utilitate eferenta fiecarei tip de imobilizare. metoda lineara metoda degresiva metoda acelelerata , mai putin pentru constructii. Se face conform planului de scoatere din functiune, atunci cand nici un beneficiu viitor nu va mai fi obtinut din utilizare. POLITICI AFERENTE STOCURILOR materii prime; materiale consumabile; materiale auxiliare materiale de natura obiectelor de inventar_; marfuri; stocuri la terti/custodie, garantie; produse finite; productie in curs de executie; semifabricate, deseuri, alte produse care rezulta din productie: ambalaje.

Metode de amortizare utilizate Casarea imobilizarilor corporale

Clasificarea stocurilor

Bunuri neinsotite de factura Bunuri sosite si nereceptionate Bunuri livrate si nefacturate Metode de evidenta a stocurilor Metode de organizare a gestiunilor de stocuri

Evaluare stocuri

Metode de evaluare a stocurilor la iesire

Se vor inregistra ca intrari in gestiune la locurile de depozitare, precum si in contabilitate, pe baza documentelor insotitoare si a prevederilor contractuale. Se inregistreaza distinct contabilitate ca si intrare in gestiune, printr-un cont intermediar de stocuri in curs de receptionare ,pana la receptionarea acestora. Se inregistreaza ca iesiri din gestiune, atat la locurile de depozitare cat si in contabilitate pe baza documentelor care atesta iesirea din gestiune. Venitul este recunoscut la data livrarii. Metoda inventarului permanent Metoda inventarului intermitent Metoda cantitativ valorica pentru urmatoarele categorii de stocuri: materii prime materiale consumabile produse finite, obiecte de inventar Metoda global- valorica pentru urmatoarele categorii de stocuri: pentru marfuri; La intrare: costul de achizitie- pentru cele cumparate costul de productie-pentru cele obtinute din productie proprie pretul de vanzare cu amanuntul pentru marfuri FIFO; CMP LIFO; Coeficienti de repartizare ( marfuri)

Deprecierea stocurilor

Contabilizare deprecierea stocurilor Evaluare Stocurilor la data bilantului

trebuie recunoscute in contabilitate, daca valorile sunt semnificative, cu ajutorul provizioanelor pentru depreciere stocurilor, atunci cand valoarea contabila este mai mare ca valoarea realizabila neta. Cresterea/ majorarea provizioanelor de depreciere se realizeaza printr-o cheltuiala din exploatare. Micsorarea / anularea provizioanelor de depreciere se realizeaza prin intermediul conturilor corespunzatoare de venituri din exploatare. Se face la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

Clasificarea creantelor

POLITICI AFERENTE CREANTELOR Creante comerciale: creante clienti; clienti incerti; clienti facturi de intocmit; furnizori debitori; Creante necomerciale: creante in legatura cu personalul; alte creante in legatura cu personalul; creante cu privire la impozitul pe profit; alte creante fiscale; TVA de recuperat; TVA neexigibil; creante privind societatile din cadrul grupului; debitori diversi; dobanzi de incasat; decontari intre unitati si subunitati. Creantele pe termen scurt se evalueaza la valoarea nominala, nefiind necesare actualizari. Creantele pe termen mediu si lung se evalueaza la valoarea actualizata, in functie de o rata medie a dobanzii interbancare, un curs de schimb valutar sau in functie de graficul de esalonare a incasarilor Imposibilitatea incasarii creantelor genereaza cheltuieli. In cazul in care apare doar riscul de neincasare ,acet fapt va genera provizioane . Creanata VECHIMEA NEINCASARII in zile 0-60 Valoare 1 Risc asociat 2 0 Valoare provizion aferent 3(1 x 2) 61-90 5% 91-120 30% 121-270 50% Peste 270 100%

Evaluarea creantelor

Deprecierea creantelor Raportul dintre riscul neincasarii si provizioane.

Creante in litigiu, Compensarea creantelor cu datoriile Diferente de curs valutar Reduceri de pret

Comerciale Financiare

Politici si proceduri contabile utilizate in intrepindere cu obiect de activitate productia: -politicile in privinta stocurilor greu vandabile asigurarilor si desfacerii produselor -analiza retetelor de fabricatie si evaluarea lor la costul just; -permanenta metodelor in aplicarea adaosului comercial; -modul de evidentiere faptica si contabila a stocurilor in diferite faze de executie; -de examinat modurile de valorificare a deseurilor si rebuturilo si ponderea lor in totalul productiei -de analizat actualitatea preturilor de vanzare si a profiturilor din activitatea de exploatare -analiza furnizorilor si discounturilor obtinute si oferite clientilor.; -analiza politicilor salariale, politicilor de pret, de marketing si a cheltuielilor de administratie

-analiza variatiilor in balanta a conturilor de stocuri si venituri aferente si a notelor de structura a activelor -examinarea modului de valorificare a deseurilor si rebuturilor; ponderea acestora in totalul productiei

593. Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de prestari servicii.

Pe langa procedurile generale prezentate in cazul societatii de productie si comert mai intalnim: -Verificarea principiilor contabile si modul in care acestea au fost respectate -verificarea modului in care s-a realizat evaluarea datoriilor si a creantelor; - analiza contractelor de prestari servicii, reducerile comerciale si financiare aferente clientilor; -analiza clientilor si furnizorilor importanti -analiza proprietatii capitalurilor si a capitalului imprumutat, ponderea fiecaruia in total capitaluri

594. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz:societate de comert.

Contabilitatea de gestiune reprezinta modalitatea de abordare contabila a activitatii unei firme prin care se structureaza in subdiviziuni atat patrimoniul cat si rezultatele financiare obtinute in cadrul unei perioade. Organizarea contabilitatii de gestiune are caracter obligatoriu, dar flexibil, in sensul ca trebuie adaptata la specificul activitatii fiecarei persoane juridice de natura societatilor comerciale. Obligatia de organizare a contabilitatii de gestiune revine administratorului firmei care are posibilitatea sa opteze pentru alegerea uneia din cele trei variante permise de lege: -utilizarea conturilor specifice contabilitatii de gestiune; -dezvoltarea pe analitice a conturilor din contabilitatea financiara; -organizarea unei evidente tehnico-operative proprii. Indiferent de varianta selectata, contabilitatea de gestiune trebuie sa asigure flexibilitatea sistemului de stocare si de accesare a informatiilor astfel incat sa permita o gama larga de optiuni pentru ca toate informatiile obtinute sa satisfaca atat necesitatile de informare existente cat si pe cele in continua schimbare. Conturile de gestiune utilizate sau evidenta tehnico-operativa organizata trebuie sa fie adaptate scopurilor urmarite de managerul societatii: -evidentierea fluxurilor costurilor; -determinarea costurilor aferente stocurilor; -determinarea veniturilor si a rezultatelor in functie de activitatea care le genereaza; -efectuarea de previziuni. In cazul societatilor de comert majoritatea intrarilor si iesirilor nu pot fi stocate Dupa profilul de baza al unitatilor patrimoniale specializate in comert ele se pot regrupa in: 1) Unitati patrimoniale specializate in comertul en gros sau cu ridicata; 2) Unitati patrimoniale specializate in comertul en detail sau cu amanuntul; 3) Unitati patrimoniale mixte, en gros si en detail; Deoarece nu avem de-a face cu productia trebuie sa tinem cont de organizarea activitatilor pe centre de cost si sa separam cheltuielile legate efectiv de desfacere de cheltuielile activitatilor auxiliare si ale celei de baza. Totusi trebuie sa se tina cont de tipurile de cheltuieli ca si cheltuieli anticipae, celtuieli curente si cheltuieli previzionate.Orice cheltuiala legata de fazele activitatii de comert trebuie sa aiba documante justificative. 595. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz:societate de productie. Structura organizatorica a activitatii, respectiv gruparea activitatilor pe sectoare, sectii, ateliere etc. influenteaza organizarea contabilitatii cheltuielilor de exploatare si calculatia costurilor indeosebi sub aspectul localizarii lor. Cheltuielile de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli (sectii, unitati prestatoare de servicii, sector de administratie generala) si vor fi astfel evidentiate in conturile sintetice si analitice de gestiune. In functie de acest factor in literatura de specialitate se vorbeste despre centre de cheltuieli si respectiv centre de responsabilitate. Locurile de cheltuieli sunt acele locuri de munca unde se consuma diverse resurse. Aceste locuri de munca pot fi in acelasi timp locuri de cheltuieli cu caracter tehnologic sau locuri de cheltuieli de desfacere si administratie. In acest sens se vorbeste despre locuri operationale de cheltuieli si locuri structurale de cheltuieli. Locurile operationale de cheltuieli coincid cu locurile de munca unde se executa operatiuni privind aprovizionarea, executia si vanzarea produselor. Locurile structurale de cheltuieli sunt acelea in cadrul carora se indeplinesc operatiuni privind organizarea, conducerea si administrarea activitatii de exploatare si a altor activitati ale intreprinderii. Delimitarea, programarea si urmarirea cheltuielilor la nivelul fiecarui loc de cheltuieli este greu de realizat si costisitoare in acelasi timp, din aceasta cauza locurile de cheltuieli se reunesc in asa numitele zone sau sectoare de cheltuieli. Acestea sunt cunoscute si sub denumirea de centre de cheltuieli. Sectoarele de cheltuieli se vor identifica cu unitatile operative corespunzatoare specificului activitatii intreprinderilor din fiecare ramura. In contabilitatea de gestiune aceste centre de cheltuieli indeplinesc urmatoarele functii: - reprezinta criterii de delimitare in spatiu a cheltuielilor de exploatare si a celor indirecte de productie, aceasta avand in vedere faptul ca unele din cheltuieli (cele legate direct de executia operatiilor tehnologice) au loc in cadrul acestor zone (sectoare), iar altele sunt generate de zonele respective, fiind necesare pentru crearea si mentinerea potentialului intreprinderii la un anumit nivel; - constituie baza centrelor de responsabilitate ce se instituie pentru bugetarea si controlul costurilor Contabilitatea de gestiune are urmatoarele conturi specifice desi utilizarea acestora nu are caracter obligatoriu:

Grupa de conturi 90 Decontari interne cuprinde conturi pentru gestiunea cheltuielilor si a productiei decontate avand drept scop calculatia abaterii costurilor efective fata de pretul de inregistrare(cost normat). Contul 901Decontari interne privind cheltuielileeste un cont bifunctional cu rol in controlul cheltuilelilor. Rulajele contului reprezinta: Credit: suma totala a cheltuielilor efective aferente productiei finite si productiei in curs de executie preluata din fiecare cont de cehltuieli; Debit: costul normat al productiei finite obtinute ; diferente reprezinta abateri de cheltuieli cu care e debiteaza la inchidere. Contul 902Decontari interne privind productia obtinutaeste un cont bifunctional cu rol in contul costurilor.Rulajele contului reprezinta: Credit: costul normat al productiei finite obtinute; Debit: suma totala a cheltuielilor efective pentru productia finita si productia in curs de executie (neterminata),preluate din conturile colectoare de cheltuieli. Grupa de conturi 92Conturi de calculatiecuprinde conturi pentru gruparea cheltuielilor in raport cu destinatia lor si nu pr ezinta sold la sfarsitul lunii. Rulajele contului reprezinta: In Debit: colectarea cheltuielilor efective conform documentelor Nota: operatiunea se efecteaza simultan cu contabilizarea cheltuielilor de exploatare in conturile din clasa 6 In Credit: decontarea costurilor efective prin trecerea lor asupra productiei obtinute sau a productiei in curs de executie. Grupa 93Costul productieicuprinde stocurile pentru evidenta productiei obtinute.Rulajele contului reprezinta: In Debit: productia obtinuta In Credit: costurile resurselor consumate Conceptele de baza privitoare la contabilitatea de gestiune au fost dezvoltate in principal in firmele de productie. In termeni mai simpli, prin firme de productie se inteleg acele intreprinderi care transforma materiile prime si materialele pe care le achizitioneaza in produse finite, folosind forta de munca si utilajele. 596 Organizarea contabilitatii pe bugete. Studiu de caz: Societate de productie. Organizarea contabilitatii pe bugete pune la indemana managerilor un instrument de armonizare si eficientizare a relatiei dintre venituri si cheltuieli si o alocare a resurselor financiare, in scopul realizarii unor obiective formulate pentru perioadele urmatoare. Bugetele sunt stabilite pe o perioada scurta de timp (1 an),reprezentand o previziune a cheltuielilor si a veniturilor unei activitati avand ca obiective rentabilitatea, lichiditatea, diminuarea riscurilor etc. si cresterea responsabilitatii fiecarui centru de activitate. Ele sunt absolute necesare in vederea cunoasterii rezultatelor si furnizarii de informatii in vederea fundamentarii deciziilor. In functie de importanta lor se disting: 1)bugetele de baza: bugetul productiei si bugetul vanzarilor 2)bugete rezultante:bugetul aprovizionarii, bugetul investitiilor, bugetul trezoreriei si bugetul administratiei. Bugetele sunt legate intre ele. Astfel bugetul vanzarilor conditioneaza celelalte bugete , intrucat de nivelul vanzarilor vor depinde cantitatile de produse xare se vor realize, investitiile care vor urma sa se realizeze Schematic, ierarhia bugetelor se prezinta dupa cum urmeaza: ORGANIZAREA BUGETARII ACTIVITATILOR

VANZARI
PRODUCTIE

INVESTITII

APROVIZIONARE

CHELTUIELI PRODUCTIE COMERCIALIZARE

TREZORERIE

Bugetul productiei alaturi de bugetul vanzarilor constituie bugetele principale, acre determina dimensionarea celorlalte bugete rezultante. 6 BUGETAREA COSTURILOR IN CONDITIILE APLICARII METODELOR DE CONTABILITATE CLASICE: Antecalculatia costurilor urmareste elaborarea bugetului costurilor productiei care este prevazut in programul de activitate a firmei pe anul urmator. A) Elaborarea bugetului costurilor privind activitatea de productie Pentru activitatea de productie, structurarea bugetelor pe locuri de activitate are in vedere bugetele costurilor sectoarelor auxiliare, bugetele costurilor sectiilor de baza si bugetul costurilor sectorului administrative si de conducere si elaborarea bugetului general al cheltuielilor de exploatare. I.)Elaborarea bugetului productiei presupune: a) prelucrarea informatiilor din bugetul vanzarilor cu privire la cantitatile de produse ce urmeaza a se fabrica (programul de productie); b) esalonarea in timp, pe trimester, luni a cantitatilor de produse prevazute sip e centre de productie,

c)

evaluarea volumului fizic al productiei. Principalele etape in elaborarea bugetului de cheltuieli ale sectiei presupune parcurgerea urmatorilor pasi: 1) elaborarea bugetului cheltuielilor cu materiile prime si materialele directe - se determina pe baza normelor de consum (standardelor)la materii prime si materiale care se extrag din listele de consumuri specifice sau listele standardelor cantitative de materiale si a preturilor unitare ale materiilor prime si materialelor care se extrag din listele de preturi. Totalul cheltuielilor cu materiile prime si materialelor directe se obtine prin ponderarea normelor de consum cu preturile unitare ale materiilor prime si materialelor directe si cu cantitatea de produse. Voi lua exemplu o intreprindere care fabrica mai multe produse, iar pentru fiecare produs se utilizeaza mai multe piese.Din totalitatea produselor care urmeaza a se realiza in anul de program, se considera doar doua produse A si B, iar din totalul materiilor prime si materialelor directe necesare acestor produse se ia in considerare doar doua piese simbolizate P1 si P2.Bugetul productiei este prevazut in tabelul de mai jos*(tabelul nr 1.)Cantitatile care urmeaza sa se fabrice si sa se vanda in anul pentru care se intocmeste bugetul cheltuielilor sunt 100 000 de bucati A, respectiv 90 000 de bucati B. Necesarul de piese P1 si P2 sunt prevazute in Bugetul productiei.Bu getul cheltuielilor cu materiile prime este prevazut in tabelul 2 2)bugetul cheltuielilor cu manopera directa:- prin ponderarea timpului normat pe unitatea de produs cu tarifele pe unitatea de timp se obtin cheltuielile cu salariile directe pe unitatea de produs. Cheltuielile cu salariile pe produse se obtin prin ponderarea salariilor pe unitatea de produs cu cantitatea care urmeaza sa se realizeze pe fiecare produs.In tabelul 3 se prezinta Cheltuielile cu sal ariile directe pe unitatea de operatii, in tabelul 4 se prezinta cheltuielile cu salariile directe normate pe unitatea de piesa sau produs , in tabelul 5 se prezinta cheltuielile cu salariile directe pe total productie,in tabelul 6 se prezinta cheltuieli cu CAS -ul si fondul de somaj. 3)bugetul cheltuielilor privind activitatea auxiliara Bugetul cheltuielilor privind activitatea auxiliara este prezentat in tabelul nr 7 Sectiile auxiliare sunt : Atelierul de intretinere si reparatii (AIR) si centrala termica (CT). Bugetul cheltuielilor activitatilor auxiliare se elaboreaza pe elemente de cheltuieli grupate pe sectii auxiliare si pe destinatii ale productiei auxiliare, respectiv pe purtatori de cheltuieli. 4)Bugetul cheltuielilor indirecte ale sectiilor activitatii de baza In tabelul 8 se prezinta Bugetul cheltuielilor indirecte ale sectiilor activitatii de baza. Se intocmesc bugete analitice de cheltuieli indirecte pe fiecare atelier, sectie, iar in cadrul acestora pe grupe de cheltuieli. II)Elaborarea bugetului Cheltuielilor generale de administratie consta in programarea cheltuielilor analitic pe grupe de cheltuieli, iar in cadrul acestora pe feluri de cheltuieli. III)Elaborarea bugetului cheltuielilor de desfacere se face pe grupe si feluri de cheltuieli. IV)Elaborarea bugetului general al cheltuielilor de exploatare cuprinde cheltuielile din celelalte bugete de cheltuieli directe si indirecte, cu defalcarea corespunzatoare pe feluri de cheltuieli. B) Elaborarea bugetului costului unitar-se face pentru fiecare produs, lucrare, serviciu. La intreprinderile unde numarul de produse este foarte mare, acestea se pot intocmi numai pe grupe de produse omogene sau similare. In tabelele 15,16 este completat formularul de buget al costului unitar. Tabelul 1 BUGETUL PRODUCTIEI Piesa P1 (bucati) Piesa P2 (bucati) Produsul Productia(buc) (comanda) Necesar pe un produs Necesar total Necesar pe un produs Necesar total 0 A(120) B(121) Total 1 100 000 90 000 2 4 5 3 400 000 450 000 850 000 4 3 4 5 300 000 360 000 660 000

Tabelul 2 BUGETUL CHELTUIELILOR CU MATERIILE PRIME Consum piese (P1) Produsul (comanda) Cantitatea (bucati) unitar 0 A(120) B(121) Total 1 400 000 0.3 450 000 0.3 850 000 0.3 pretul total 2 120 000 135 000 255 000 3 300 000

Consum piese (P20) pretul unitar 5 96 000 115 200 211200 total 6 216 000 250 200 466 200 7 TOTAL (3+6)

Cantitatea (bucati) 4 0.32 360 000 0.32 660 000 0.32

Tabelul 3 CHELTUIELI CU SALARIILE DIRECTE PE UNITATEA DE OPERATII Tarif salarii in lei pe Cheltuieli cu salariile Nr. crt

SectiaPiesa sau produsulOperatia Norma de timp in ora pe unitate ora

operatii

Pe ora total sectie

S1

P1

01

0.20

0.40

Tabel 4 CHELTUIELI CU SALARIILE DIRECTE NORMATE, PE UNITATEA DE PIESA SAU PRODUS Sectia Piesa sau produs Norma de timp Tarif in ora de pe salarii Cheltuieli in lei pe ora cu salariile Numar directe piese P1 Cheltuieli pe unitate cu salariile pe unitate in lei pe unitate(3*4) (bucati) unitatea de produs 1 2 3 4 5 6 7(col5 rd1xcol6rd2 si 3) S1 S2 S2 P1 A B 0.7 0.5 0.65 5 4 2 17.5 2 1.3 4 5 70 87.5

Tabelul 5 CHELTUIELI CU SALARIILE DIRECTE PE TOTAL PRODUCTIE Sectia Prod um Cantitate Chelt salar pe unitatea Total de prod chelt cu CAS sal (*col5)

Fond somaj Total(5+6+7)

598. Reguli de evaluare alternative a elementelor de bilant in conformitate cu Reglementarile contabile in vigoare. Studiu de caz. Reguli de evaluare alternative sunt reevaluarile. Imobilizarile sunt supuse reevaluarii potrivit reglementarilor legale, ele sunt prezentate in bilant la valoarea reevaluarii si nu la costul istoric. Reevaluarea acestora se face, cu exceptiile prevazute de reglementarile legale, la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati. Valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, in locul costului de achizitie sau a oricarei valori atribuite inainte acelui bun, reguli privind amortizarea se vor aplica activului avand in vedere valoarea acestuia, determinata in urma reevaluarii; 599.Organizarea si elaborarea procedurilor pentru controlul financiar preventive. Acesta aste un atribut al functiei financiar-contabile din cadrul unitatiilor patrimoniale si un instrument de baza al gestiunii previzionale a patrimoniului. Controlul este un proces de masurare a performantei, de initiere si intreprindere a unor actiuni care sa asigure rezultatele dorite. Privit prin prisme diferite controlul este considerat: functie a managementului prin el fiecare manager vrea sa se asigure ca activitatea decurge conform programului prestabilit, ca resursele sunt utilizate conform destinatiei stabilite si ca in final performanta reala va atinge sau va depasi obiectivele fixate initial . atribut al conducerii mijloc de perfectionare a activitatii entitatilor publice si private, exercitat sub forme diferite de structuri organizate piramidal, cu responsabilitati si obiective clar precizate de lege; metoda de verificare a modului de gestionare a resurselor. Controlul se armonizeaza si se intrepatrunde cu restul procesului de management. Intre functiile de planificare ale managementului si control exista o legatura indisolubila, acestea influentandu-se una pe alta, fapt ce face sa fie denumite fratii siamezi ai managementului. Forma a controlului intern, controlul financiar preventiv se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile si/sau patrimoniul privat sau public Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operatiuni care nu respecta conditiile de legalitate si regularitate si/sau incadrarea in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, dupa caz, si prin a caror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public si/sau fondurile publice . Din simpla observare a scopului activitatii de control financiar preventiv se desprind cateva caracteristici ale acestuia: este un control cu un pronuntat caracter patrimonial, fiind indreptat spre verificarea operatiunilor generatoare de drepturi si obligatii patrimoniale; este un control anticipat se desfasoara asupra proiectelor de operatiuni, inainte de a fi aprobate si efectuate; este un control de permanenta se exercita in fiecare zi, in functie de operatiuni; este un control documentar intrucat proiectele de operatiuni, supuse acestei forme de control, se verifica pe baza documentelor primare in care au fost consemnate. Daca se are in vedere structura care executa controlul financiar preventiv, acesta poate fi considerat: o forma a controlului intern organizat si exercitat in cadrul compartimentelor de specialitate financiar-contabila a entitatilor de care apartin acestea; o forma a controlului extern exercitat de Ministerul Finantelor Publice prin controlori delegati, numiti de ministrul finantelor publice. Continutul controlului financiar preventiv deriva in cea mai mare parte, din dubla autorizare bugetara conform careia orice cheltuiala, pentru a fi efectuata, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a. sa existe baza legala (autorizare legala); b. sa existe credit aprobat prin buget (autorizare bugetara); c. sa respecte destinatia creditului ce urmeaza a fi imputat, potrivit clasificatiei bugetare si alocarii pe programe a resurselor (specializarea creditelor). Controlul financiar preventiv nu ar avea finalitatea dorita daca nu ar urmari aplicarea principiului bunei gestiuni financiare, al respectarii normelor procedurale de initiere a unei operatiuni. Pentru aceasta ordonatorilor de credite le-au fost stabilite responsabilitati foarte clare, ei raspunzand de : angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate; realizarea veniturilor;

 angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc etc. Totodata, entitatile publice, prin conducatorii acestora, au obligatia de a organiza controlul financiar preventiv propriu si evidenta angajamentelor in cadrul compartimentului contabil. Regulamentul financiar al Comisiei Europene stipuleaza la art. 47 ca: Fiecare operatiune face obiectul cel putin al unei verificari ex-arte, prin aceasta urmarindu-se sa se constate regularitatea si conformitatea cheltuielii in raport cu dispozitiile aplicabile, in special cele ale bugetului si ale reglementarilor pertinente Baza legala reprezinta izvorul drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale entitatii si, totodata, baza autorizarii legale. Cum baza legala a operatiunilor patrimoniale este constituita din acte juridice (legi, ordonante, acorduri sau hotarari ale Guvernului), controlul de legalitate se va concen-tra pe verificarea existentei si respectarii prevederilor actelor juridice in cauza. Regulamentul financiar al Consiliului European nr. 1605/2002 precizeaza la art. 78 obligativitatea ordonatorului competent de a se asigura de exactitatea imputatiei bugetare, disponibilitatea creditelor si de conformitatea cheltuielii in raport cu dispozitiile tratatelor, bugetului, prezentului regulament si cu modalitatile de executie, precum si cu celelalte reglementari ca si de respectarea principiilor bunei gestiuni financiare . La baza controlului financiar preventiv exercitat in tara noastra, se afla angajamentul juridic rezultat al operatiunilor initiate de compartimentele de specialitate, fapt ce implica asumarea si din partea conducatorilor lor, a unor responsabilitati privind implicatiile operatiunilor initiate. Astfel ei raspund pentru realitatea, regularitatea si legalitatea operatiunilor ale caror acte si/sau documente justificative le-au certificat sau avizat.In vederea exercitarii unui control preventiv cat mai complet, legiuitorul a stabilit ca anumite operatiuni sa se avizeze si de catre compartimentul de specialitate juridica. Angajamentele juridice ale entitatilor publice sunt supuse deci unei duble avizari, atat din partea compartimentului juridic, cat si a compartimentului financiar-contabil. Dubla responsabilitate privind efectuarea angajamentelor juridice nu exonereaza de raspundere sefii compartimentelor de specialitate. Din tot ce s-a aratat pana acum se poate deduce ca o data cu cresterea cerintelor de utilizare economica, eficienta si eficace a fondurilor publice a crescut si atentia acordata actiunilor de prevenire a abaterilor si neregulilor in alocarea si utilizarea lor. In cadrul acestora au fost incluse si actiunile de control desfasurate de Ministerul Finantelor Publice, respectiv controlul financiar preventiv delegat. Controlul financiar preventiv delegat exercitat de controlori delegati numiti de ministrul finantelor publice se refera la operatiuni care pot afecta executia in conditii de echilibru a bugetelor prin angajari patrimoniale ce afecteaza un volum mare de fonduri si pentru care exista riscuri semnificative de executie. De fapt acest control este o supraverificare a operatiunilor, pentru care s-a dat deja viza de control financiar preventiv, exercitat cu scopul de a se elimina orice risc asociat angajarii unitatii in respectivele operatiuni. Indeplinirea obiectivelor activitatii de control depinde de calitatea factorului uman ce executa controlul. Elaborarea unor Coduri prin care se stabilesc anumite reguli de conduita, drepturi si obligatii pentru toti cei ce desfasoara activitati in domeniul public, demonstreaza daca mai era cazul, accentul pus astazi pe cresterea calitatii factorului uman. 600.Organizarea contabilitatii pe centre de profit. Studiu de caz. INTRODUCERE Ideea folosirii centrelor de profit a plecat de la facilitarea, prin aceasta metoda, a diagnosticarii problemelor ce apar in functionarea firmei astfel incat sa nu existe produse neperformante legate de performerii fiecarei companii negeneratoare de profit care sa traiasca pe profitul generat de celelalte produse stiind exact care centru de profit este negativ si ce problema trebuie eliminata Nu trebuie actionat prin excludere, un sistem complex duce direct la linia de productie si trebuie vazut de unde se genereaza costurile prea mari. Ideea centrelor este sa ai structura care permite localizarea veniturilor si cheltuielilor. In functie de aceasta analiza se iau decizii manageriale pentru activitatea viitoare, decizii referitoare la investitii, la promovare, la asignarea resurselor umane Centrele de profit pot fi considerate acele diviziuni ale entitatii in care se realizeaza activitatea propriu-zisa - locurile de munca operationale. Centrul de profit este veriga organizatorica unde se poate calcula profitul ca diferenta intre venituri si cheltuieli (exemplu concret fiind cel al sectiilor de baza). Mai poate fi definit ca o subdiviziune operationala care-si desfasoara activitatea prin atragerea de resurse, generatoare de venituri. In functie de specificul activitatii desfasurate, contabilitatea de gestiune asigura, in principal: 1 inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, centre de profit, dupa caz; 2 calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor intrate, obtinute, lucrarilor executate, serviciilor prestate, productiei in curs de executie, imobilizarilor in curs etc., din unitatile de productie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare si alte domenii de activitate; 3 furnizarea de informatii, astfel: informatii legate de costul produselor, lucrarilor, serviciilor, pentru persoanele juridice cu activitati de productie, executari de lucrari si prestari de servicii; informatii legate de costul bunurilor vandute pentru persoanele juridice care desfasoara activitati de comert; informatii necesare analizelor financiare in vederea fundamentarii deciziilor manageriale privind conducerea activitatii interne; alte informatii impuse de realizarea unui management performant. Centrul de investitie este veriga organizatorica in care se poate evidentia raportul/diferenta intre veniturile obtinute din vanzarea produselor si investitiile facute pentru toate resursele necesare fabricarii. Avantajele centrelor de responsabilitate sunt urmatoarele: d) faciliteaza controlul unor indicatori financiari de catre specialisti in bugete care nu este obligatoriu sa cunoasca aspectele tehnologice; e) permite identificarea contributiei fiecarui centru de responsabilitate la realizarea profitului entitatii.

Centrul de responsabilitate are urmatoarele trasaturi: 1 are un obiect de activitate bine definit prin statutul sau prin contractul de constituire, avand competente de pastrare, dezvoltare, inlocuire si diminuare a activelor; 2 are in gestiune proprie un patrimoniu; 3 are o structura organizatorica, functionala si de productie proprie, avand competente de definire; 4 proiecteaza si modifica propriul regulament de organizare si functionare; 5 are sarcina proprie de productie; 6 intocmeste bugetul propriu de cheltuieli; 7 evalueaza si gestioneaza resursele bugetare proprii; 8 pune in evidenta propriile rezultate financiare; 9 intocmeste balante contabile lunare sau dupa caz bilant contabil; 10 pune in evidenta economiile si/sau profitul propriu; 11 poarta raspunderea pentru rezultatele obtinute; 12 nu raspunde pentru activitatile neprofitabile ale altor centre din cadrul entitatii; 13 colaboreaza cu alte centre in realizarea unor lucrari, incheind conventii de colaborare; 14 dispune de utilizarea performanta a resurselor de care dispune; 15 poate atrage parteneri dar nu are competente in incheiere de contracte economice; 16 are un manager care raspunde de performantele centrului de responsabilitate. Obiectul de activitate al unui centru de responsabilitate se stabileste prin statutul sau contractul de constituire, dupa efectuarea analizelor, studiilor si luarea deciziilor de configurare a structurii organizatorice. In urma analizelor de diagnostic efectuate centrele de responsabilitate pot fi constituite: 1. pe o activitate de productie (fabricarea unui produs, a unei game de produse sau a unor repere); 2. pe procese tehnologice; 3. pe un domeniu de activitate (proiectare, servicii informatice etc.); 4. pe activitati auxiliare (reparatii, utilitati, analize etc.). Centrele de responsabilitate se constituie in sectiile de baza, auxiliare, de service si in cadrul compartimentelor functionale. In functie de domeniul de activitate stabilit prin statut sau contractul de constituire se poate defini obiectul de activitate al fiecarui centru care poate fi cel initial detinut sau poate fi dezvoltat integrand si alte activitati sau poate fi inlocuit, orientandu-se spre piata si spre viitor. Aceste operatiuni se efectueaza in contextul realizarii si integrarii lor in misiunea si obiectivele strategice ale entitatii. In cadrul fiecarui centru de responsabilitate se intocmeste bugetul de cheltuieli propriu, se urmaresc operativ abaterile de la bugetul planificat si se iau masuri de corectie. Centrul de responsabilitate este o structura complexa care isi poate fixa obiective multiple, in functie de strategia organizatiei din care face parte. Centrul de responsabilitate poate avea urmatoarele obiective: realizarea propriilor programe de activitate (satisfacerea nevoilor clientilor, respectarea termenelor de livrare, promovarea creativitatii etc.); optimizarea utilizarii resurselor pentru cresterea performantelor globale ale entitatii si ale centrului de responsabilitate; stabilirea sistemelor de evaluare si control al performantelor (financiare, operationale, de personal, de conducere, de marketing etc.); stabilirea unor proceduri viabile de elaborare a bugetelor de cheltuieli aferente centrului de responsabilitate cu posibilitati de integrare si evidentiere in bugetul general al entitatii, defalcarea si alocarea cheltuielilor pe costuri fixe si variabile; simplificarea sistemului de evidenta a procedurilor de comunicare, raportare si conlucrare, amplificarea vitezei de operare prin instalarea procedurilor informatice; introducerea si perfectionarea procedurilor pentru evidenta financiar-contabila; cresterea capacitatii de adaptare a productiei la cerintele clientilor in conditii de calitate; schimbarea mentalitatii salariatilor, pe directia constientizarii necesitatii de a fi activi, participativi, eficienti. Organizarea activitatii pe centre de responsabilitate se realizeaza in urmatoarele etape: Masuri pregatitoare, care cuprind: organizarea echipei de lucru; evaluarea cheltuielilor; pregatirea metodologica; stabilirea planului de lucru; training; Analiza conditiilor de mediu prin Analiza diagnostic, care cuprinde: culegerea, selectarea si sistematizarea datelor; evidentierea pe domenii de activitate a punctelor forte si slabe si a cauzelor care le genereaza; identificarea oportunitatilor si pericolelor si stabilirea capacitatii de raspuns a organizatiei la cerintele mediului ambiant extern; elaborarea recomandarilor; Analiza si evaluarea campului de forte interne si externe favorizante si potrivnice schimbarii, care cuprinde: analiza campului de forte; aplicarea analizei campului de forte in vederea implementarii centrelor de responsabilitate; d) Proiectarea managementului pe baza centrului de responsabilitate, care cuprinde: reproiectarea structurii organizatorice; proiectarea structurii centrelor de responsabilitate;

 e) 6)

proiectarea sistemului informational; bugetarea; Decizii si actiuni ce vizeaza asigurarea conditiilor pentru implementarea centrului de responsabilitate, care cuprinde: proceduri de planificare si alocare a resurselor; proceduri de planificare a costurilor; procedura de programare operativ calendaristica, lansare, executie si urmarire a fabricatiei; procedura de normare, urmarire, evidenta si analiza consumurilor specifice de materii prime si materiale; procedura de evidenta a cheltuielilor de productie si calculare a costului efectiv; Implementarea centrelor de responsabilitate, care cuprinde: implementarea propriu-zisa; controlul implementarii; analiza rezultatelor; conditii de aplicare.

Cap.1.Notiuni generale de prezentare a SC ........... Cap. 2. Analiza cost-volum-profit, instrument de management si calcul al SC ................. 2.1. Analiza cost-volum-profit, instrument de management Fiind un puternic instrument de analiza ce se bazeaza pe metoda Direct Costing, analiza Cost Volum Profit sa dovedit a fii unul dintre cele mai eficiente instrumente de care managerii dispun pentru a lua decizii atat pentru previzionare cat si pentru controlul managerial. Analiza Cost Volum Profit examineaza modul in care evolueaza veniturile totale, costurile totale si rezultatul din exploatare sub influenta modificarilor volumului productiei, al pretului de vanzare, a costurilor fixe sau a celor variabile ale unui produs. Analiza Cost Volum Profit reprezinta de fapt analiza modelelor de evolutie a costului ce pune in evidenta relatiile dintre cost, volumul vanzarilor si profit. Managerii utilizeaza analiza CVP pentru a raspunde la intrebari de tipul: Cum vor fii influentate costurile totale si veniturile totale daca modificam nivelul productiei? (acel volum din cost volum profit), Cum va fii influentat nivelul productiei daca majoram sau reducem pretul de vanzare? Cum vor evolua costurile, preturile de vanzare si nivelul productiei daca ne extindem pe piete externe? Toate aceste intrebari au un subiect comun ce se intampla daca...? Examinand rezultatele acestor posibilitati si alternative de tip ce se intampla daca analiza CVP ilustreaza profiturile potentiale, ghideaza astfel planificarea la nivelul managerilor. Schematic, rezultatul din contabilitatea financiara, apeland la metoda CVP, in cazul existentei a doua produse, poate fii reprezentat astfel:

Rezultatul din contabilitatea financiara Cheltuieli Rezultat Rezultat

Cheltuieli variabile pentru produsul A

Cifr de afaceri

Cheltuieli variabile pentru produsul A Cheltuieli variabile pentru produsul B Cheltuieli fixe

Cifra de afaceri pentru produsul

A
Marja asupra costului variabil pt. produsul A Cheltuieli variabile pentru produsul B Marja asupra costului variabil pt. produsul B

Cifra de afaceri pentru produsul A Cifra de afaceri pentru produsul B

Cifra de afaceri pentru produsul B

Rezultatul din contabilitatea de gestiune

Cheltuieli Fixe Rezultat

Marja asupra costului variabil pt. produsul A Marja asupra costului Variabil pt. produsul B

Aceasta metoda de analiza cuprinde tehnici si procedee ce se bazeaza pe intelegerea caracteristicilor diferitelor modele de evolutie a costurilor. Prin tehnici se abordeaza relatia dintre venituri, structura vanzarilor, costuri, volumul productiei , pe baza careia se calculeaza analiza pragului de rentabilitate si se pot realiza estimari ale profitului. Aceste relatii genereaza un model de activitate care se poate utiliza pentru evaluarea performantelor si analiza alternativelor de decizie. Analiza Cost Volum Profit se bazeaza pe urmatoarele supozitii ce sunt in mod clar extreme, in sensul ca ele vor corespunde foarte rar realitatii: Costul total se poate divide intro componenta fixa si una variabila corelata cu volumul productiei. Comportamentul veniturilor si al costurilor totale este linear raportate la nivelul productiei. Pretul unitar de vanzare, costul variabil mediu si costurile fixe sunt cunoscute. Analiza fie face referire la un singur produs, fie presupune ca un anumit mix de produse va ramane constant pe masura ce numarul total al unitatilor vandute se modifica. Toate veniturile si costurile pot fii adunate si comparate fara a lua in considerare valoarea in timp a banilor. 2.2. Analiza de senzitivitate Analiza de senzitivitate reprezinta o tehnica ce examineaza modul in care variaza rezultatul atunci cand se inregistreaza fluctuatii ale datelor previzionate. Evaluarea sensibilitatii profitului din exploatare in raport cu diferite situatii posibile le permite managerilor sa inteleaga mai bine ce s-ar putea intampla inainte de a face o cheltuiala. Analizele de senzitivitate pot fi efectuate intr-un mod sistematizat si eficient cu ajutorul tabelelor electronice de calcul, managerii avand posibilitatea de a examina efectele si interactiunile unor schimbari in pretul de vanzare, costul variabil unitar si profitul din exploatare. Un exemplu elocvent de analiza de senzitivitate l-am efectuat la societate cu scopul de a examina ce venituri ar trebui sa genereze entitatea pentru a obtine un anumit profit in conditiile in care sunt date niveluri ale costurilor fixe si ale costului variabil unitar la produsul X.Am luat in calcul cheltuielile fixe ale perioadei cercetate(respectiv o luna) si cheltuiala variabila unitara a produsului amintit. Costuri fixe Cost variabil unitar Profit 0 Profit 2000 Profit 5000

1 2 3 4

17206 17206 17300 17300

0,72 0,78 0,72 0,78

105.694 184.964,5 106.271 185.975

117.979 206.464,5 118.557 207.475

136.408 238.714 136.985 239.725

Pret de vanzare 0,86 lei/ buc. * Metoda de calcul utilizata pentru Profit 0

Costuri fixe Profit a marginala unitara Nr. bucati ce trebuie vandute = Contributi
Venituri necesare = nr. Bucati ce trebuie vandute x Pret de vanzare a) Pentru costuri fixe = 17206, cost variabil unitar = 0,72, Nr. buc. ce trebuie vandute = (17206 + 0) : (0,86 0,72) = 122.900 buc Venit necesar = 122.900 x 0,86 = 105.694 lei b) Pentru costuri fixe = 17206, cost variabil unitar = 0,78 lei, Nr. buc. ce trebuie vandute = (17206 + 0) : (0,86 -0,78) = 215.075 buc Venit necesar =215.075 x 0,86 = 184.964,5 lei Veniturile necesare pentru atingerea pragului de rentabilitate sunt mai mari la aceleasi costuri fixe dar cu cost variabil unitar mai mare. Dar observam in acelasi timp ca si volumul productiei vandute trebuie sa creasca pentru a se mentine acelasi prag de rentabilitate. c) Pentru costuri fixe = 17300, cost variabil unitar = 0,72lei, Nr. buc. ce trebuie vandute = (17300 + 0) : (0,86 0,72) = 123.571 buc Venit necesar = 123.571 x 0,86 = 106.271 lei d) Pentru costuri fixe = 17300, cost variabil unitar = 0,78 lei, Nr. buc. ce trebuie vandute = (17300 + 0) : (0,86 -0,78) = 216.250 buc Venit necesar =216.250 x 0,86 = 185.975 lei Veniturile necesare pentru a obtine un profit de 5.000 sunt mai mari in cazul in care avem costuri fixe de 17.300 si cost variabil unitar de 0,78 lei, fata de situatia in care am avea costuri fixe de 17206 si cost variabil unitar de 0,78 lei. Costuri fixe mai mari prezinta un risc mai mare de pierdere (are un prag de rentabilitate mai inalt), dar ofera in acelasi timp o profitabilitate mai mare, deoarece veniturile cresc. La societatea studiata , in luna respectiva productia vanduta este de 160,000 buc la un cost variabil de 0,72 lei ,cheltuieli fixe de 17206 si pret vanzare 0,86 lei Astfel profitul ar fi : Profit =Qv (pv-cv)= 160.000(0,86-0,72)=22.400 lei Venit=Qv*pv=160.0000*0,86= 137.600 lei Mentionam: calculul de mai sus evidentiaza cazul in care societatea ar trebui sa suporte cheltuielile fixe doar la un singur produs, desi in perioada analizata societatea fabrica trei produse. Un alt aspect al analizei de sensivitate este marja de siguranta, adica valoarea veniturilor bugetate peste si sub veniturile necesare atingerii pragului de rentabilitate. Exprimata in unitati, marja de siguranta este egala cu diferenta dintre cantitatea vanduta si cantitatea necesara atingerii pragului de rentabilitate. De exemplu produsulbucle se obtine cu costuri fixe de 17.206 si un cost variabil unitar de 0,72 lei, pret de vanzare 0,86 lei, cantitate vanduta 160.000 buc. Prag de rentabilitate in unitati fizice = 17206 : 0,14 =122.900 buc Prag de rentabilitate valoric = 122.900 x 0,86 = 105.694 lei Marja de siguranta = 160.000 122.900 = 37.100 buc Marja de siguranta = 137.600 105.694 = 31.906 lei Se observa ca atata timp cat volumul productiei nu scade sub pragul de rentabilitate in unitati fizice,unitatea inregistreaza profit ,marja de siguranta creste odata cu cresterea volumului productiei.

Analiza de sensivitate este o modalitate de a determina incertitudinea, care reprezinta posibilitatea ca o valoare efectiva sa se abata de la o valoare estimata. 2.3. Analiza cost-volum-profit instrument de calcul Calculele si analizele efectuate pe baza indicatorilor ce stau stau la baza analizei cost volum profit constituie un instrument important la indemana managerului pentru optimizarea rezultatului economico financiar. Metoda costvolumprofit presupune separarea cheltuielilor intreprinderii in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe totale. Separarea cheltuielilor in fixe si variabile presupune definirea prealabila a factorului care determina variabilitatea cheltuielilor. Acest factor poate fii reprezentat de volumul productiei, dar si de alti factori precum productivitatea, timp de lucru. Problema este complexa deoarece in calculul costului variabil pot aparea costuri care variaza in functie de parametrii diferiti. Principalii indicatori care stau la baza orientarilor strategice ale entitatii sunt: prag de rentabilitate (punctul critic, punctul mort, punctul de echilibru); - punctul activitatii optime; factorul de acoperire; coeficientul de siguranta dinamic; intervalul de siguranta (cunoscut si sub denumirea de flexibilitate absoluta); - indicele de prelevare; - coeficientul de volatilitate ( sau levierul operational) 2.3.1. Pragul de rentabilitate Pragul de rentabilitate este un indicator foarte util in gestiune, care reprezinta acel nivel al activitatii pentru care veniturile acopera cheltuielile variabile si fixe, profitul inregistrat de societate fiind nul. Exprimarea pragului de rentabilitate se poate aborda: cantitativ, cu ajutorul marjei contributiei (contributia unitara). Marja contributiei sau marja asupra costurilor variabile reprezinta de fapt diferenta dintre CA (venituri) si cheltuielile variabile. Aceasta metoda se bazeaza pe ecuatia contului de profit si pierderi: Venituri Cost vaiabil Costuri fixe = Rezultat din exploatare (Pv x Q) (Chv x Q) Chf = RE (Pv Chv) x Q = Chf + RE

Chf RE Q Ca

Ca x Q = Chf + RE RE =0, datorita faptului ca prin definitie in punctul critic profitul este 0

Costuri fixe Pr Chf Marja de contributi e Ca

Rezultatul acestui raport reprezinta cantitatea de produs pe care entitatea trebuie sa o fabrice si sa o vanda pentru ca venitul incasat sa acopre cheltuielile variabile aferente si cheltuielile fixe astfel incat profitul sau pierderea sa fie 0. In situatia in care fabrica mai multe produse si are la baza o anumita structura de productie, pragul de rentabilitate se calculeaza luand ca baza marja medie de contributie

Cma

Cta

qi
i 1

In care: Cma = marja medie de contributie Cta = marja totala de contributie valoric

Ch fixe Pr xQv Qv Ch var iabile

Acest raport reprezinta veniturile care trebuiesc incasate din productia vanduta si care trebuie sa acopere in intregime cheltuielile variabile aferente productiei si cheltuielile fixe ale perioadei astfel incat rezultatul economico financiar al intreprinderii sa fie 0. El reprezinta de fapt cifra de afaceri pentru care entitatea nu inregistreaza nici pierdere, nici profit. grafic

Costuri

Profit Ch Pe Costuri variabile Pierder e Ch Costuri fixe

Volumul productiei (u.f.)

Din diagrama rezulta ca pe masura ce volumul activitatii creste, cheltuielile fixe pe unitatea de produs scad, datorita faptului ca cheltuielile fixe raman la acelasi nivel indiferent de volumul productiei, determinand reducerea costului productiei si cresterea profitului. Pentru a putea aborda filiera ce impune tratarea pragului de rentabilitate si implicatiile ce le suporta datorate modificarii factorilor ce stau la baza stabilirii lui am procedat la culegerea datelor din documente si transformarea acestora cu scopul de a reda informatia propusa. Societatea fabrica si vinde urmatoarele produse: 1. Volum desfaceri: Produs X 160.000 buc x 0,86 = 137.600 Produs Y 30.240 buc x 0,15 = 4.536 Produs Z 192.000 buc x 0,28 = 53.760 __________________________________________ Total volum desfaceri 195.896

2. Cheltuieli variabile (Chv) Produs X 160.000 buc x 0,72 = 115.200 Produs Y 30.240 buc x 0,15 = 4.536 Produs Z 192.000 buc x 0,18 = 34.560 ___________________________________________ Total Chv 154.296 3. Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) Produs X 160.000 buc x 0,14 = 22.400 Produs Y 30.240 buc x 0,00 = 0 Produs Z 192.000 buc x 0,10 = 19.200 __________________________________________ Total Ca 41.600 4. Cheltuieli fixe totale: 5. Rezultat profit 17.206 24.394

a) calcularea pragului de rentabilitate exprimat cantitativ Calculam marja medie de contributie (contributia medie unitara): Cma = 41.600 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,11 Pr = 17.206 : 0,11 = 156.418

Cantitatea de 156.418 buc este cantitatea pe care entitatea trebuie s-o fabrice si s-o vanda necesara acoperirii cheltuielilor variabile si cheltuielilor fixe. b) calcularea pragului de rentabilitate exprimat valoric Pr = 17.206 :(195.896 - 154.296) x 195.896 = 80.317 Totalul veniturilor obtinute din productia vanduta trebuie sa fie in valoare de 80.317, pentru a putea acoperi cheltuielile variabile si fixe astfel incat rezultatul economic financiar sa fie 0. Pentru a putea afla care este ponderea fiecarui produs in cantitatea necesara de vindut pentru a atinge pragul de rentabilitate vom analiza care este ponderea fiecarui produs in total productie vanduta: Denumire produs Cantitate (buc) Procente ( %) X 160.000 41 Y 30.240 8 Z 192.000 51 TOTAL 382.240 100 In functie de acest rationament se calculeaza si structura pragului de rentabilitate: Produs Cantitate totala la nivel Pr 156.418 156.418 156.418 156.418 Procente (%) 41 8 51 100 Cantitate din fiecare produs la nivel Pr 64.131 12.513 79.774 156.418 Pret vanzare unitar 0.86 0.15 0.28 de Desfaceri nivel Pr 55.153 1.877 23287 80.317 la

X Y Z

Numai respectand aceasta structura entitatea va putea obtine contrubutia de acoperire totala de 41.600 si un profit de 24.394 lei. Pragul de rentabilitate este influentat de anumiti factori: - pretul de vanzare, o crestere a acestuia va determina o diminuare a pragului de rentabilitate Daca prognozam o crestere a pretului de vanzare cu 20% vom avea: Volum desfaceri: X 160.000 buc x 1,03 = 164.800 Y 30.240 buc x 0,18 = 5.443 Z 192.000 buc x 0,34 = 65.280 __________________________________________ Total volum desfaceri 235.523 Cresterea preturilor va influenta si marja contributiei ( contributia de acoperire Ca), care va avea urmatoarele valori: Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) X 160.000 buc x 0,31 = 49.600 Y 30.240 buc x 0,03 = 907 Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720 __________________________________________ Total Ca 81.227 Marja medie de contributie (contributia medie unitara) va suferi si ea modificari datorate cresterii pretului de vanzare: Cma = 81.227 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,21 Pragul de rentabilitate abordat cantitativ va fii: Pr = 17.206 : 0,21 = 81.933 Pragul de rentabilitate abordat valoric va fi: Pr = 17.206 :(235.523 - 154.296) x 235.523 = 49.460 La o crestere a pretului de vanzare pragul de rentabilitate va scadea, cantitatea necesara acoperirii cheltuielilor fixe si variabile, fara a genera profit sau pierdere diminuandu-se de la 156.418 buc la 81.933 buc., iar valoarea veniturilor din productia vanduta care sa asigure acoperirea cheltuielilor fixe si variabile va suferi si ea o diminuare de la 80.317 lei la 49.460 lei. - cheltuieli variabile, o reducere a cheltuielilor variabile, ca urmare a unor actiuni de reproiectare sau rationalizare a muncii, va avea ca efect scaderea pragului de rentabilitate. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , adica: Cheltuieli variabile (Chv) X 160.000 buc x 0,65 = 104.000 Y 30.240 buc x 0,13 = 3.931 Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720 ___________________________________________ Total Chv 138.651 Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) va avea urmatoarele valori:

Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) X 160.000 buc x 0,21 = 33.600 Y 30.240 buc x 0,02 = 605 Z 192.000 buc x 0,12 = 23.040 __________________________________________ Total Ca 57.245 Marja medie de contributie (contributia medie unitara) va suferi si ea modificari datorate scaderii cheltuielilor variabile: Cma = 57.245 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,15 Pragul de rentabilitate abordat cantitativ va fii: Pr = 17.206 : 0,15 = 114.707 buc Pragul de rentabilitate abordat valoric va fii: Pr = 17.206 :(195.896 138.651) x 195.896 = 58.880 lei Scaderea cheltuielilor variabile cu 10% a provocat o scadere a pragului de rentabilitate cantitatea necesara acoperirii cheltuielilor fixe si variabile, fara a genera profit sau pierdere diminuandu-se de la 156.418 buc la 114.707 buc., iar valoarea veniturilor din productia vanduta care sa asigure acoperirea cheltuielilor fixe si variabile va suferi si ea o diminuare de la 80.317lei la 53.880 lei. -cheltuielile fixe, o reducere a cheltuielilor fixe, ca urmare a unor desfiintarii unor magazine sau reducerea de personal, va afecta pragul de rentabilitate tot printr-o diminuare a lui. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor fixe cu 10 % , adica cheltuielile fixe sa aibe valoarea de 15.485 lei marja medie de contributie (contributia medie unitara) va ramane aceeasi: Cma = 41.600 : (160.000 + 30.240 + 192.000) = 0,11 Pragul de rentabilitate abordat cantitativ se va modifica: Pr = 15.485 : 0,11 = 140.773 buc Pragul de rentabilitate abordat valoric va fii: Pr = 15.485 :(195.896 - 154.296) x 195.896 = 72.482 lei Diminuarea cheltuielilor fixe a atrs dupa sine o diminuare a pragului de rentabilitate cantitatea necesara acoperirii cheltuielilor fixe si variabile, fara a genera profit sau pierdere diminuandu-se de la 156.418 buc la 140.773 buc., iar valoarea veniturilor din productia vanduta care sa asigure acoperirea cheltuielilor fixe si variabile va suferi si ea o diminuare de la 80.317lei la 72.482 lei. Metoda cost-volum-profit este utila in masurarea vulnerabilitatii intreprinderii in raport cu modificarea nivelului de activitate. Pentru masurarea vulnerabilitatii entitatii se impune calculul a doi indicatori: - Marja de securitate absoluta (MSA) MSA = CA Pr - Marja de securitate relativa (MSR)

MSR

CA - Pr CA

Cu cat marja de securitate relativa este mai slaba cu atat intreprinderea este mai vulnerabila. Metoda cost-volum-profit (prin intermediul pragului de rentabilitate) este utila in definirea politicii de pret. Pentru ca intreprinderea sa fie profitabila trebuie amintite doua aspecte: - orice produs contribuie la acoperirea cheltuielilor fixe si la obtimerea rezultatului global din momentul in care marja asupra costului variabil unitar devine pozitiva; - renuntarea la un produs vandut sub costul sau total dar peste costul sau variabil antreneaza o diminuare a rezultatului global si chiar inregistrarea unei pierderi. Elemente X Y Cantitate 160.000 30.240 Pret de vanzare 0,86 1,50 Cost complect 0,76 1,70 Cost variabil 0,72 1,20 Cost fix 0,04 0,50

MCVX = (160.000 x 0.86) (160.000 x 0.72) = 22.400 MCVY = (30.240 x 1,80) (30.240 x 1,20) = 18.044 Marja asupra costului variabil este pozitiva pentru amandoua produsele, insa produsul Y este vindut sub costul sau total. Asadar apare tentatia ca produsul Y sa fie abandonat datorita faptului ca vanzarea sa apare ca neprofitabila. Rezultatul obtinut de entitate in situatia in care vinde ambele produse este: R = 160.000 x (0.86 0.76) + 30.240 x (1,50 1,70) = 9.952 Daca entitatea renunta la produsul Y (produsul neprofitabil), rezultatul obtinut este: R = (160.000 x 0,86) (160.000 x 0,76) (30.240 x 0,50) = 880 Insa renuntarea la produsul Y antreneaza la nivelul entitatii un rezultat mult mai mic, provocand o pierdere fata de rezultatul anterior de 13.910 lei, ce rezida din faptul ca odata abandonat produsul Y, toate cheltuielile fixe sunt suportate de produsul X. Astfel nu trebuie abandonat nici un produs pentru care marja contributiei valorice este pozitiva. 2.3.2 Punctul activitatii optime Punctul activitatii optime, care mai este cunoscut in literatura de specialitate si sub denumirea de pragul activitatii optime, corespunde acelui nivel de activitate pentru care productia si cheltuielile angajate permit obtinerea rezultatului previzionat.

Orice crestere a productiei peste cea care reprezinta activitatea optima, va conduce la un profit suplimentar, peste cel programat conform bugetului, situatie ce ar putea crea probleme pe linia asigurarii desfacerii acestui surplus de productie. Orice diminuare a productiei sub cantitatea optima, va conduce la diminuarea profitului, situatie care conduce la neindeplinirea prevederilor din buget in ceea ce priveste profitul programat, precum si la neindeplinirea obligatiilor contractuale pe linia desfacerii. Punctul activitatii optime se poate calcula prin fie prin procedeul aritmetic, fie prin procedeul grafic. Prin procedeul aritmetic, formula de calcul al punctului activitatii optime este:

Chf Po Cup Cuv

unde, Cup cheltuieli unitare variabile planificate Cuv- cheltuieli unitare variabile efective In cazul studiului nostru efectuat pe produsul Bucle care are: Cheltuieli variabile unitare efective: 0,72 Cheltuieli fixe = 6400 lei Cheltuieli variabile planificate: 0,74

6.400 Po 320 . 000 0 . 92 0 . 72

Punctul activitatii optime pentru produsul X in conditiile date este de 320.000 de bucati. Pragul de rentabilitate si punctul activitatii optime ofera conducerii entitatii posibilitatea cunoasterii limitei maxine si limitei optime a productiei si desfacerii, resopectiv liomita de la care trebuie sa porneasca si la care trebuie sa ajunga pentru a asigura o activitate rentabila. Pentru reprezentarea grafica a punctului activitatii optime am aplelat la diagrama pret-cost-volum, cunoscuta si sub denumirea de diagrama rezultatului activitatii
Costuri

275200

Profit Ch Costuri variabile Pierder e Ch Costuri fixe

55153 6400

Pe

Po

55153

275200

Volumul productiei (u.f.)

Diagrama s-a intocmit pornind de la un sistem de ordonate, unde cheltuielile si veniturile sau realizarile sunt reprezentate grafic pe axa y iar volumul desfacerii productiei la diverse grade de activitate pe axa x. Punctul Pe se afla la intersectia dintre linia costurilor cu linia veniturilor totale realizate. Punctul Po se afla la intersectia dintre linia costurilor efective totale si linia posturilor programate (planificate) totale. 3.3.3.Factorul de acoperire Factorul de acoperire indica procentul contributiei fiecarui produs la acoperirea cheltuielilor fixe si la obtinerea profitului (nota subsol Mutiu Ileana), orientand decizia conducerii spre produsul care are are factorul de acoperire cel mai

ridicat.Calculul acestui indicator prezinta o importanta deosebita pentru adoptarea deciziilor conducerii vizavi de politica de productie si desfacere, deoarece arata cate procente din volumul vanzarilor sunt necesare pentru acoprirea cheltuielilor fixe si obtinerea unui profit. Cu cat acest indicator va fii mai mare, cu atat profitul va fii mai ridicat. Acest indicator exprima rentabilitatea potentiala, ca atare el va sta la baza deciziilor privind desfacerea. Factorul de acoperire se poate calcula in doua variante: 1, in procente raportand marja contributie (contributia buta) la volumul desfacerilor la pret de vanzare si apoi inmultind cuu 100;

FA

CA x 100 Qv =41600/195896*100=21,23%

In cazul produsului X calculul factorului de acoperire este:

FA

CA x 100 Qv = 22400:137600 x100=16,28%

In cazul produsului Z factorul de acoperire se calculeaza astfel:

FA

CA x 100 Qv = 19200:53760 x 100=35,71%

2. in procente raportind cheltuielile fixe la volumul desfacerilor la pret de vanzare la nivelul punctului de echilibru si apoi inmultind cuu 100;

ChF FA x 100 d ,
d=(64131x0,86)+(12513x0,15)+(79774*0,28)=80317

ChF FA x 100 d =17206:80317x100=21,23%

unde, FA - factor de acoperire CA - marja contributiei (contributie de acoperire totala) Qv - volum desfaceri totale la pret de vanzare; ChF cheltuieli fixe d - volumul desfacerilor la pret de vanzare la nivelul punctului de echilibru Pentru a exemplifica rolul detinut de factorul de acoperire in adoptarea deciziilor in politica de productie si desfacere vom identifica datele necesare a doua produse fabricate in entitate: Explicatii 1.Pret de vanzare 2. Cost complet comercial unitar 3.Profit 4. Procentul profitului fata de pretul de vanzare X 0,86 0,76 0,10 11,63 Y 0,28 0,23 0,05 17,86

Pentru a afla care produs este rentabil pentru a putea mari capacitatea de productie va fii nevoie de o decizie fundamentala bazata pe analiza factorului de acoperire astfel: Explicatii 1 Pret de vanzare unitar 2 Cheltuieli variabile unitare 3 Contributia bruta unitara 4 Factor de acoperire 5 Cheltuieli fixe unitare repartizate 6 Profit 7 Procent profit fata de pret de vanzare X 0,86 0,72 0,14 16,28 0,04 0,1 11,63 Y 0,28 0,18 0,10 35,71 0,05 0,05 17,86

In urma analizei efectuate, consideram ca sporirea productiei la produsul Y este benefica pentru societate pentru ca factorul de acoperire este mai mare decat la produsul X.Insa in luarea deciziei de a fabrica mai multe bucati din

acest reper trebuie sa tinem cont de mai multi factori .Cel mai important este cererea clientilor: daca nu exista comenzi ferme pentru sporirea unui astfel de produs, societatea risca sa lucreze pe stoc ceea ce ar putea aduce pierderi. Mai mult decat atat,societatea blocheaza banii in consumul materiei prime si fortei de munca fara a avea certitudinea ca exista piata de desfacere la acest produs. Cunoasterea valorii factorului de acoperire ne da posibilitatea determinarii pe cale inversa a volumului desfacerii la nivelul punctului de echilibru cu ajutorul formulei de calcul:

ChF FA

d =17206/21,23*100 = 80317 In urma calculului efectuat anterior am demonstrat conformitatea rezultatului obtinut cu cel calculat la pragul de rentabilitate Factorul de acoperire poate fi influentat de : - pretul de vanzare, ,o crestere a acestuia va determina o crestere a factorului de acoperire Daca prognozam o crestere a pretului de vanzare cu 20% vom avea: 1. Volum desfaceri: Produs X 160.000 buc x 1,03 = 164.800 Produs Y 30.240 buc x 0,18 = 5.443 Produs Z 192.000 buc x 0,34 = 65.280 __________________________________________ Total volum desfaceri 235.523 2. Cheltuieli variabile (Chv) Produs X 160.000 buc x 0,72 = 115.200 Produs Y 30.240 buc x 0,15 = 4.536 Produs Z 192.000 buc x 0,18 = 34.560 ___________________________________________ Total Chv 154.296 3. Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) Produs X 160.000 buc x 0,31 = 49.600 Produs Y 30.240 buc x 0,03 = 907 Produs Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720 __________________________________________ Total Ca 81.227 FA = 81227/235523*100 = 34,48% Se observa o crestere a factorului de acoperire cu 62,41 % in cazul in care pretul de vanzare a crescut cu 20% iar cheltuielile variabile raman neschimbate. - cheltuieli variabile, o reducere a cheltuielilor variabile, ca urmare a unor actiuni de reproiectare sau rationalizare a muncii, va avea ca efect cresterea pragului de rentabilitate. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , adica: Cheltuieli variabile (Chv) Produs X 160.000 buc x 0,65 = 104.000 Produs Y 30.240 buc x 0,13 = 3.931 Produs Z 192.000 buc x 0,16 = 30.720 ___________________________________________ Total Chv 138.651 3. Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) Produs X 160.000 buc x 0,21 = 33.600 Produs Y 30.240 buc x 0,02 = 605 Produs Z 192.000 buc x 0,12 = 23.040 __________________________________________ Total Ca 57245 FA = 57245/195896*100 =29,22% In cazul in care se reduc cheltuielile variabile cu 10% si volumul vanzarilor ramane neschimbat , factorul de acoperire creste cu 37,63%. Va mentine neschimbat factorul de acoperire reducerea cheltuielilor fixe ca urmare a desfiintarii unor magazine sau reducerii de personal, cat si marirea volumului fizic al productiei . 2.3.4.Coeficientul de siguranta dinamic Coeficientul de siguranta dinamic mai este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de indicele de siguranta dinamic.

Acest indicator arata cu cat poata sa scada vanzarile in mod relativ pentru ca entitatea sa ajunga la punctul de echilibru. Orice scadere a vanzarilor sub acest coeficient indica intrarea entitatii in zona pierderilor. Acest indicator este util managerilor deoaorece orienteaza deciziile de micsorare a vanzarilor care trebuie sa fie luate in limita coeficientului de siguranta dinamic. Acest indicator se poate calcula astfel:
K s Qv- d x 100 Qv

R( /-) Ks x 100 CA

sau

Exemplificam cifric acest indicator cu informatiile prelucrate pana acum:

195.896 80.317 K s x 100 59 % 195896

24.394 K s x 100 59 % 41 .600

sau

Coeficientul de siguranta dinamic calculat ne arata ca vanzarile pot sa scada cu 59% pentru ca entitatea sa nu intre in zona pierderilor. O scadere a vanzarilor cu 59% va asigura entitatii punctul de echilibru, dupa care orice scadere peste acest coeficient va conduce la pierderi. Acest indicator poate fi influentat de urmatorii factori: pretul de vanzare, o crestere a acestuia va determina o crestere a coeficientul de siguranta dinamic. Daca prognozam o crestere a pretului de vanzare cu 20% vom avea un volum total de desfaceri la pret de vanzare de 235.523. Ks = (235.523- 49.460):235.253 x100 = 79% Sau Ks = 64.021:81.227x100 = 79 %, unde R =Ca-Chf = 81.227 17.206 =64.021 Cresterea pretului de vanzare a determinat cresterea coeficientul de siguranta dinamic de la 59% la 79%. - cheltuieli variabile, o reducere a cheltuielilor variabile, ca urmare a unor actiuni de reproiectare sau rationalizare a muncii, v-a avea ca efect cresterea coeficientului de siguranta dinamic. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , vom avea total cheltuieli variabile de 138.651. In functie de acest rationament se calculeaza si structura pragului de rentabilitate: Produs Cantitate Procente Cantitate din Pret de totala (%) fiecare produs la vanzare la nivel Pr nivel Pr unitar X 114707 41 47030 0.86 Y 114707 8 9177 0.15 Z 114707 51 58.501 0.28 114707 100 114707 Calculul coeficientul de siguranta dinamic la total cheltuieli variabile v-a fi: d= (47.030*0,86)+(9.177*0,15)+(58501*0,28)= 58.880 Ks = (195.896 -58.880)/195.896*100= 69,94 % Reducerea cheltuielilor variabile cu 10% a provocat o crestere a coeficientului de 69,94 %. Desfaceri nivel Pr 40.446 1.376 17.058 58.880 la

siguranta dinamic de la 59% la

-cheltuielile fixe, o reducere a cheltuielilor fixe, ca urmare a unor desfiintarii unor magazine sau reducerea de personal, v-a afecta coeficientul de siguranta dinamic printro crestere. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor fixe cu 10 % , adica cheltuielile fixe sa aibe valoarea de 15.485 Produs Cantitate totala la nivel Pr 140.773 140.773 Procente (%) 41 8 Cantitate din fiecare produs la nivel Pr 57717 11.262 Pret vanzare unitar 0.86 0.15 de Desfaceri nivel Pr 49637 1.689 la

X Y

140.773 51 71794 0.28 21.156 140.773 100 140.773 72.482 Calculul coeficientul de siguranta dinamic la cheltuieli fixe de 15.485 d =(57.717*0.86)+11262*0,15)+71794*0,28)= 72.482 Ks =( 195896 -72482)/195896*100 = 63% Reducerea cheltuielilor fixe cu 10% a provocat o crestere a coeficientului de siguranta dinamic de la 59 % la 63 %. volumul fizic al productiei si desfacerii, o majorare al acestuia va determina o crestere a coeficientului de siguranta dinamic. Daca prognozam o o majorare a volumul fizic al productiei si desfacerii cu 10% vom avea total volum desfaceri de 215.486 lei: 1. Volum desfaceri: Produs X 176.000 buc x 0,86 = 151.360 Produs Y 33.264 buc x 0,15 = 4.990 Produs Z 211.200 buc x 0,28 = 59.136 __________________________________________ Total volum desfaceri 215.486 2. Cheltuieli variabile (Chv) ProdusX 176.000 buc x 0,72 = 126.720 Produs Y 33.264 buc x 0,15 = 4990 Produs Z 211.200 buc x 0,18 = 38.016 ___________________________________________ Total Chv 169.726 3. Marja contributiei ( contributia de acoperire Ca) Produs X 176.000 buc x 0,14 = 24.640 Produs Y 33.264 buc x 0,00 = 0 Produs Z 211.200 buc x 0,10 = 21.120 __________________________________________ Total Ca 45.760 4. Cheltuieli fixe totale: 5. Rezultat profit 17.206 28.554

a) calcularea pragului de rentabilitate exprimat cantitativ Calculam marja medie de contributie (contributia medie unitara): Cma = 45.760 : (176000 + 33.264 + 211.200) = 0,1088 Pr = 17.206 : 0,1088= 158.143 Cantitatea de 158.143 buc este cantitatea pe care entitatea trebuie s-o fabrice si s-o vanda necesara acoperirii cheltuielilor variabile si cheltuielilor fixe. b) calcularea pragului de rentabilitate exprimat valoric Pr = 17.206 :(215.486- 169.726) x 215.486 = 81.024 Totalul veniturilor obtinute din productia vanduta trebuie sa fie in valoare de 81.024 pentru a putea acoperi cheltuielile variabile si fixe astfel incat rezultatul economic financiar sa fie 0. Pentru a putea afla care este ponderea fiecarui produs in cantitatea necesara de vindut pentru a atinge pragul de rentabilitate vom analiza care este ponderea fiecarui produs in total productie vanduta:

Denumire produs X Y Z TOTAL

Cantitate (buc) 176000 33.264 211.200 420.464

Procente ( %) 41,86 7,91 50,23 100

In functie de acest rationament se calculeaza si structura pragului de rentabilitate: Produs Cantitate Procente Cantitate din Pret totala (%) fiecare produs la vanzare la nivel Pr nivel Pr unitar X 158.143 41,86 66.198 0.86 Y 158.143 7,91 12.509 0.15 Z 158.143 50,23 79.435 0.28 158.143 100 158.143

de

Desfaceri nivel Pr 56.931 1.876 22.217 81.024

la

Calculul coeficientul de siguranta dinamic la d modificat sau la R modificat: d = (66198 x 0,86)+(12.50 9x 0,15)+(79435 x 0,28) = 81.024 Ks = (215.486-81.024)/215.486 x 100 = 62,4% Sau, Ks = 28.554:5.760 x 100 = 62,4%, unde R = Ca Chf = 45.760 -17.206 = 28.554 2.3.5. Intervalul de siguranta Acest indicator mai este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de distanta sau drum de siguranta, flexibilitate absoluta sau distanta de siguranta. Intervalul de siguranta ne arata cu cat pot scadea vanzarile in mod absolut astfel incat entitatea sa nu intre zona pierderilor. Calcularea acestui indicator se efectueaza in cifre absolute ca diferenta intre volumul desfacerilor totale si volumul desfacerilor la nivelul punctului de echilibru. IS = D - d Intervalul de siguranta are aceasi semnificatie cu coeficientul de siguranta dinamic cu deosebirea ca informatiile sunt prezentate in marimi absolute si nu relative. In cazul studiului nostru intervalul de siguranta este de : IS = 195.896 80.317 = 115.579 Astfel in mod absolut vanzarile pot sa scada cu 115.579 lei pentru ca entitatea sa nu intre in zona pierderilor si sa se mentina la nivelul punctului de echilibru. Orice scadere a vanzarilor sub acest nivel va conduce entitatea la o pierdere egala cu scaderea respectiva. Intervalul de siguranta poate fii influentat de urmatorii factori: pretul de vanzare, o crestere a acestuia va determina o crestere a indicelui de siguranta. Daca prognozam o crestere a pretului de vanzare cu 20% vom avea un volum total de desfaceri la pret de vanzare de 235.523. IS = 235.523- 49.460 =186.063 La o crestere a pretului de vanzare cu 20% intervalul de siguranta a crescut de la 115.579 lei la 186.063 lei. Astfel, la cresterea pretului prognozata, vanzarile pot sa scada cu 180.603 lei pentru ca entitatea sa nu intre in zona pierderilor si sa se mentina la nivelul punctului de echilibru. - cheltuieli variabile, o reducere a cheltuielilor variabile, ca urmare a unor actiuni de reproiectare sau rationalizare a muncii, v-a avea ca efect cresterea indicelui de siguranta. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor variabile cu 10 % , vom avea total cheltuieli variabile de 138.651. IS = 195.896-58.880=137.016 lei La o reducere a cheltuielilor variabile cu 10% intervalul de siguranta a crescut de la 115.579 lei la 137.016 lei. Astfel, la reducerea cheltuielilor prognozata, vanzarile pot sa scada cu 137.016 lei pentru ca entitatea sa nu intre in zona pierderilor si sa se mentina la nivelul punctului de echilibru. -cheltuielile fixe, o reducere a cheltuielilor fixe, ca urmare a unor desfiintarii unor magazine sau reducerea de personal, v-a afecta intervalul de siguranta printro crestere. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor fixe cu 10 % , adica cheltuielile fixe sa aibe valoarea de 15.485 IS =195.896 -72.482 =123.414 lei La o reducere a cheltuielilor fixe cu 10% intervalul de siguranta a crescut de la 115.579 lei la 123.414 lei. Astfel, la reducerea cheltuielilor fixe prognozata, vanzarile pot sa scada cu 123.414 lei pentru ca entitatea sa nu intre in zona pierderilor si sa se mentina la nivelul punctului de echilibru. volumul fizic al productiei si desfacerii, o majorare al acestuia va determina o crestere a intervalului de siguranta . Daca prognozam o o majorare a volumul fizic al productiei si desfacerii cu 10% vom avea total volum desfaceri de 215.486 lei. Se calculeaza IS = 215.486-81.024 lei =134.462 lei La o crestere a volumului fizic al productiei si defacerii cu 10% intervalul de siguranta a crescut de la 115.579 lei la 134.462 lei. Astfel, la cresterea volumului fizic al productiei si desfacerii prognozata, vanzarile pot sa scada cu 134.462 lei pentru ca entitatea sa nu intre in zona pierderilor si sa se mentina la nivelul punctului de echilibru. 2.3.6. Indicele de prelevare Acest indice indica procentul din cifra de afaceri (productia vanduta) care este necesar pentru a acoperi cheltuielile fixe. Formula de calcul utilizata pentru indicele de prelevare este:

Ip

CF x100 D

Ip = 17206:195896x100 = 9% Astfel procentul de 9% din volumul desfacerilor este necesar pentru a putea acoperi cheltuielile fixe in valoare de 17.206 lei. Restul de 91% din volumul desfacerilor contribuie la acoperirea cheltuielilor variabile si la obtimerea de profit, mai exact 79% din volumul desfacerilor contribuie la acoperirea cheltuielilor variabile si 12 % din volumul desfacerilor contribuie la realizarea profitului entitatii. Indicele de prelevare poate fi influentat de urmatorii factori:

pretul de vanzare, o crestere a acestuia va determina o crestere a indicelui de prelevare . Daca prognozam o crestere a pretului de vanzare cu 20% vom avea un volum total de desfaceri la pret de vanzare de 235.523. Ip = 17.206:235.523 x 100 = 7,3% La o crestere a pretului de vanzare cu 20% indicele de prelevare a scazut de la 9% din volumul desfacerilor la 7,3% aferent volumului desfacerilor . Astfel, la cresterea pretului prognozata, necesarul aferent acoperirii cheltuielilor fixe este de 7,3% din volumul desfacerilor. -cheltuielile fixe, o reducere a cheltuielilor fixe, ca urmare a reducerii de personal, v-a afecta indicele de prelevare printro diminuare. Daca prognozam o diminuare a cheltuielilor fixe cu 10 % , adica cheltuielile fixe sa aibe valoarea de 15.485 Ip = 15.485/195.896*100 = 7,9%

Explicaii

Situaia iniial

Cretere pre vnzare

Majorar e Volum fizic

Reducer Reducere e cheltuieli cheltuiel fixe i variabile

Max Fa

Min Fa

Ipoteze privind 20% 10% 10% 10% 35.71 16.28 optimizarea % % profitului Produs 1,03 176.000 0,65 min X max Y 0,18 33.264 de prelevare 0,13 s-a diminuat de la 9 % la 7,9% La o reducere a cheltuielilor fixe cu 10% indicele lei. Astfel, necesarul aferent acoperirii cheltuielilor fixe de 15.485 este de 7,9%din volumul desfacerilor. Z 0,34 211.200 0,16 volumul fizic al productiei si desfacerii, o majorare al acestuia va determina o diminuare a indicelui de prelevare. 15.485

Daca prognozam o o majorare a volumul fizic al productiei si desfacerii cu 10% vom avea total volum desfaceri de 215.486 lei. Ip = 17.206/215.486*100= 8% La o crestere a volumului fizic al productiei si desfacerii cu 10% indicele de prelevare a scazut de la 9% la 8 % lei. Astfel, necesarul aferent acoperirii cheltuielilor fixe de 17.206 este de 8% din volumul desfacerilor. 2.3.7.Coeficientul de volatilitate (levierul operational) Acest indicator exprima procentajul variatiei rezultatului obtinut pentru o variatie procentuala a cifrei de afaceri (volum desfaceri la pret de vanzare). Levierul operational reprezinta elasticitatea rezultatului in raport cu volumul desfacerilor la pret de vanzare, de unde si denumirea sa de coeficient de volatilitate (sau de elasticitate). Relatia de calcul al acestiu indicator este:

LO

Ca R

In cazul studiului nostru efectuat levierul operational va avea valoarea de 1,71. LO = 41.600 : 24.394 = 1,71 Levierul operational de +1,71 semnifica faptul ca pentru o variatie pozitiva de 10% a volumului desfacerii la pret de vanzare, rezultatul creste cu 17,10% , adica: Acest indicator, astfel calculat, se poate utiliza doar in conditiile urmatoare: - pretul de vanzare este constant; - conditiile de exploatare sunt nemodificate atat pe cheltuieli variabile cat si pe cheltuieli fixe; 2.3.8. Optimizarea rezultatului economico financiar la SC .........SRL Calculele si analizele efectuate pe baza analizei cost-volum-profit constituie un instrument important la indemana conducerii entitatii pentru optimizarea rezultatului activitatii economice. Acest lucru se poate realiza prin determinarea influentelor pe care le are asupra profitului modificarea factorilor care au stat la baza stabilirii lui: pretul de vanzare, cheltuielile variabile, cheltuielile fixe si volumul productiei si desfacerii. Volumul desfacerii X Y Z Cheltuieli variabile X 195.896 137.600 4.536 53.760 154.296 115.200 235.523 164.800 5.443 65.280 154.296 115.200 215.486 151.360 4.990 59.136 169.726 126.720 195.896 137.600 4.536 53.760 138.651 104.000 195.896 137.600 4.536 53.760 154.296 115.200

Produs Y 4.536 4.536 4.990 3.931 4.536 Z 34.560 34.560 38.016 30.270 34.560 Marja contributiei 41.600 81.227 45.760 57.245 41.600 X 22.400 49.600 24.640 33.600 22.400 Produs Y 0 907 0 605 0 Produs Z 19.200 30.720 21.120 23.040 19.200 Factorul de 21,23 34,48 21,33 29,20 21,33 acoperire Fa= = Ca/D X 16,28 30 16,28 24,40 16,28 Produs Y 0 17 0 13,30 0 Produs Z 35,71 47 35,71 42,90 35,71 Cheltuieli fixe 17.206 17.206 17.206 17.206 15.485 Profit 24.394 64.021 28.554 40.039 26.115 Desfaceri la nivel 80.317 49.460 80.666 58.880 72.482 Pe d= CF/Fa Ks = R(+/-)/Ca 59% 79% 62% 70% 63% Analizand situatia existenta a societatii, conducerea entitatii remarca ca profitul total obtinut in urma desfacerilor a celor 3 produse este in valoare de 24.394 lei, punctul de echilibru se afla la un volum al desfacerilor de 80.317, cu un factor de acoperire de 21,23 %. Astfel, conducerea entitatii dorind o maximizare a profitului, va analiza potentialii factori de optimizare: -pretul de vanzare, o crestere a acestuia cu 20% va conduce la un profit suplimentar egal cu produsul dintre cantitatea vanduta si majorarea respectiva de pret, adica se va obtine un profit total de 64.021 lei . In aceasta situatie factorul de acoperire creste la 34,48%, punctul de echilibru se va gasi la un nivel al volumului de desfaceri mai mic, respectiv de 49.460, iar coeficientul de siguranta dinamic va creste de la 59% la 79%. -cheltuielile variabile, o reducere a a acestora cu 10% la fiecare produs va determina o marire a profitului egala cu produsul dintre cantitatea vanduta si reducerea respectiva a cheltuielilor variabile, rezultand un profit total de 40.039 lei.In aceasta situatie factorul de acoperire creste la 29,20%, punctul de echilibru se va gasi la un nivel al volumului de desfaceri mai mic, respectiv de 58.880, iar coeficientul de siguranta dinamic va creste de la 59% la 70%. - cheltuielile fixe, o reducere a acestora cu 10% va conduce la obtinerea unui profit suplimentar egal cu reducerea respectiva rezultand un profit total de 26.115 lei. Aceasta schimbare va mentine factorul de acoperire neschimbat, punctul de echilibru se va diminua, corespunzand unui nivel de desfacere 72.482, iar coeficientul de siguranta dinamic va creste de la 59% la 63%. -volumul fizic al productiei si desfacerii, o majorare al acestuia cu 10% va genera o marire a profitului egala cu produsul dintre cantitatea vanduta in plus si contributia bruta unitara, rezultand un profit total de 28.554 lei. Aceasta modificare va mentine factorul de acoperire si punctul de echilibru neschimbati, coeficientul de siguranta dinamic va creste de la 59% la 62%. Analizand factorii de optimizare, conducerea considera ca fiind avantajoasa cresterea pretului de vanzare, care va conduce la un profit de 64.021 lei, factorul de acoperire se va imbunatatii substantial, care va creste la 30%, concomitent cu o dimunuare a punctului de echilibru care va corespunde unui volum al desfacerii de 49.460.lei, iar coeficientul de siguranta dinamic va ajunge la 79%, ceea ce reprezinta o situatie favorabila pentru entitate. Entitatea mai poate aborda analiza acestor factori si pe linia actiunii lor nefavorabile, pentru a determina posibila influenta a diversilor factori asupra profitului. Cunoasterea unei astfel de influente da posibilitatea anihilarii aspectului negativ printr-o decizie de actiune favorabila a unuia dintre ceilalti factori. De exemplu daca se decide o scadere a pretului de vanzare cu 0,10 lei la produsul X si Y, aceasta va afecta rezultatul printr-o diminuare a sa cu (160.000 x 0,10) +(192.000 x 0,10) =35.200 care va putea fii anihilata fie: -printr-o reducere a cheltuielilor variabile unitare cu 0,10 pe fiecare produs: (162.000 x 0,10) + (192.000 x 0,10) =35.200 - printr-o reducere a cheltuielilor fixe cu 35.200 lei. Determinarea si cunoasterea modului de actiune a fiecaruia dintre factorii de optimizare si influentele produse de acestia prezinta importanta pentru conducerea entitatii, deoarece astfel se pot adopta decizii rationale si se pot prevede urmarile unor astfel de decizii. Cap.3. Concluzii In ultimii ani se afirma tot mai des ca succesul unei firme impune dezvoltarea unei noi contabilitati pentru management sia a unor instrumente de decizie rationale, care sa conduca activitatea spre performanta dorita. Performanta economico-financiara se exprima prin capacitatea entitatii de a desfasura o activitate rentabila, de a obtine profit. Rentabilitatea unei activitati reiese din capacitatea de a comensura veniturile cu cheltuielile efectuate. Pentru ca o entitate sa poata obtine rezultate optime este necesar sa adopte decizii rationale in care cheltuielile fixe si variabile se afla intr-o anumita corelatie cu volumul de activitate si cu pretul de vanzare al productiei, corelatie ce se poate exprima prin modelul relational cost-volum-profit1. Analiza cost-volum-profit este utila deoarece ofera o imagine generala asupra gestiunii firmei. Conducerea entitatii o poate utiliza cu succes la previzionare, oferind posibilitatea calcului profitului aferent unui anumit volum al vanzarilor. Aceasta analiza este utilizata tot mai mult in procesul de bugetare.

Rus Ioan, Pragul de rentabilitate i indicatorii derivai, Publicaia Tribuna Economic, nr. 42, 2007, pg. 80;

Metoda cost-volum-profit ramane o metoda utila in analiza si gestiunea performantei intreprinderii urmare a avantajelor pe care le reprezinta: - permite calculul pragului de rentabilitate; - masoara vulnerabilitatea intreprinderii; - defineste politica de pret a intreprinderii. Performanta unei activitati presupune aptitudinea de a surmonta dificultatile si a a asigura existenta si viabilitatea unei afaceri, fiind permanent legata de risc2. Cea mai importanta utilizare a analizei cost volum profit decurge din relatia pragului de rentabilitate cu riscurile ce insotesc activitatea curenta: riscuri economice, riscuri de exploatare. 601.Inventarierea patrimoniului. Proceduri . Studiu de caz. Supunem atentiei dvs. mai multe informatii prin care incercam sa furnizam un studiu complet cu privire la inventarierea unei societati cu 1015 salariati. Inventarierea se efectueaza in conformitate cu prevederile Normei privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii aprobata prin OMFP 2861/2009. Potrivit acesteia, raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii 82/1991 , republicata, si in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii. In vederea efectuarii inventarierii, aceste persoane aproba proceduri scrise, adaptate specificului activitatii, pe care le transmit comisiilor de inventariere. Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se efectueaza de catre comisii de inventariere, numite prin decizie scrisa, emisa de persoanele carora le revine raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere. In decizia de numire se mentioneaza in mod obligatoriu urmatoarele: - componenta comisiei (numele presedintelui si membrilor comisiei), - modul de efectuare a inventarierii, - metoda de inventariere utilizata, - gestiunea supusa inventarierii, - data de incepere si de terminare a operatiunilor. Inainte de inceperea operatiunii de inventariere comisia de inventariere trebuie sa ia de la gestionarul raspunzator de gestiunea bunurilor o declaratie scrisa din care sa rezulte daca: - gestioneaza bunuri si in alte locuri de depozitare; - in afara bunurilor entitatii respective are in gestiune si alte bunuri apartinand tertilor, primite cu sau fara documente; - are plusuri sau lipsuri in gestiune, despre a caror cantitate ori valoare are cunostinta; - are bunuri nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au intocmit documentele aferente; - a primit sau a eliberat bunuri fara documente legale; - detine numerar sau alte hartii de valoare rezultate din vanzarea bunurilor aflate in gestiunea sa; - are documente de primire-eliberare care nu au fost operate in evidenta gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate. De asemenea, gestionarul va mentiona in declaratia scrisa felul, numarul si data ultimului document de intrare/iesire a bunurilor in/din gestiune. Declaratia se dateaza si se semneaza de catre gestionarul raspunzator de gestiunea bunurilor si de catre comisia de inventariere. Semnarea declaratiei de catre gestionar se face in fata comisiei de inventariere. Model declaratie de inventar:

DECLARATIE DE INVENTAR

Subsemnatul/a ...........................................gestionar al ........................................,

declar: 1. Toate valorile materiale si banesti aflate in gestiunea mea se gasesc in locurile .......................................................................................................................................... 2. Posed (nu posed) valori materiale si banesti apartinand tertilor. 3. Am (nu am ) cunostinta de existenta unor plusuri sau minusuri in cantitate de ......... valoare..................... 4. Am (nu am) bunuri nereceptionate sau care trebuie expediate , pentru care s-au intocmit documentele aferente in cantitate de......... 5. Am (nu am) primit/eliberat valori materiale si banesti fara documente legale. 6. Detin (nu detin) numerar sau alte hartii de valoare din vanzarea marfurilor aflate in gestiune.
2

Petrescu Silvia, Performana i riscul pe baza analizei cost-beneficiu, Publicaia Contabilitatea, expertiza i auditul afacerilor, nr. 11/2007, pg. 48

7. Am (nu am) documente de primire-eliberare care nu au fost operate in evidenta operativa sau nu au fost predate la contabilitate..................... 8. Ultimele documente de intrare sunt........................................ 9. Ultimele documente de iesire sunt ...................................................... 10. Alte mentiuni........................................................................................................... Data, Semnatura,

Listele de inventariere utilizate sunt cele prezentate ca model in anexa 3 la OMEF 3512/2008 privind documentele financiar-contabile. Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul trebuie sa mentioneze daca toate bunurile si valorile banesti din gestiune au fost inventariate si consemnate in listele de inventariere in prezenta sa. De asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. In acest caz, comisia de inventariere este obligata sa analizeze obiectiile, iar concluziile la care a ajuns se vor mentiona la sfarsitul listelor de inventariere. Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de catre presedintele si membrii comisiei de inventariere, de catre gestionar, precum si de catre specialisti solicitati de catre presedintele comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate. In cazul gestiunilor colective (cu mai multi gestionari), listele de inventariere se semneaza de catre toti gestionarii, iar in cazul predariiprimirii gestiunii, acestea se semneaza atat de catre gestionarul predator, cat si de catre cel primitor. Completarea listelor de inventariere se efectueaza fie folosind sistemul informatic de prelucrare automata a datelor, fie prin inscrierea elementelor de active identificate, fara spatii libere si fara stersaturi, conform procedurilor interne aprobate. Creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creante si datorii care detin ponderea valorica in totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise. Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere intr-un proces-verbal care trebuie sa contina, in principal, urmatoarele elemente: - data intocmirii, - numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere, - numarul si data deciziei de numire a comisiei de inventariere, - gestiunea/gestiunile inventariata/inventariate, - data inceperii si terminarii operatiunii de inventariere, - rezultatele inventarierii, - concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor si ale lipsurilor constatate si persoanele vinovate, precum si propuneri de masuri in legatura cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fara miscare, cu miscare lenta, greu vandabile, fara desfacere asigurata si propuneri de masuri in vederea reintegrarii lor in circuitul economic, propuneri de scoatere din functiune a imobilizarilor corporale, respectiv din evidenta a imobilizarilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar si declasare sau casare a unor stocuri, constatari privind pastrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritatii bunurilor din gestiune, - alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

Model proces-verbal de inventariere:

Antet PROCES VERBAL DE INVENTARIERE LA 31.12.20XX

Comisia de inventariere constituita din: ....................... in calitate de ................. ....................... in calitate de ................. in baza deciziei nr ......../........ a efectuat inventarierea mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, combustibili, alte valori in zilele de ............................................... . Au fost constatate urmatoarele (concluzii si propuneri ale comisiei): ........................................................................................................................................ Rezultatele inventarierii cuprinse in listele de inventar prin efectuarea inventarierii faptice se vor inregistra in contabilitate pana la data de .............................

Comisia de inventariere declara incheiata inventarierea patrimoniului la 31.12.20XX. Comisia de inventariere: Nume: ............ Semnatura: ________________ Nume: ............. Semnatura: ________________ Nume: ............. Semnatura: ________________ Incheiat azi : ............ Rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, grupate dupa natura lor, conform posturilor din bilant se inscriu in "Registrul-inventar" (cod 14-1-2). Acesta este un document contabil obligatoriu. Elementele de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii inscrise in registrul-inventar au la baza listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere si situatiile analitice, dupa caz, care justifica continutul fiecarui post din bilant. Registrul-inventar poate fi adaptat in functie de specificul si necesitatile entitatilor, cu conditia respectarii continutului minim de informatii prevazut pentru acesta de Norma specifica de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile cuprinsa in Anexa 2 la OMEF 3512/2008. Rezultatele inventarierii trebuie inregistrate in evidenta tehnico-operativa in termen de cel mult 7 zile lucratoare de la data aprobarii procesului-verbal de inventariere de catre administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabila cu gestiunea entitatii. In concluzie, chiar daca nu este desemnat un gestionar procedura inventarierii trebuie respectata iar raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii 82/1991 , republicata, si in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii.