Stadiile identificrii criminalistice Identificarea criminalistic se realizeaz treptat de la general la particular.

Trsturile caracteristice ale obiectelor, fiinelor sunt selectate prin determinarea genului, speciei, grupei, subgrupei, tipului etc. pn se ajunge la individualizare scopul final al oricrei cercetri criminalistice. Corespunztor acestei treceri gradate procesul de identificare parcurge dou mari etape !" determinarea apartenenei generice# $" identificarea individual. %mbele etape trebuie privite ca !&pri componente ale procesului unic de identificare, prima constituind premisa logic al celui de al doilea, care se subdivizeaz 'n c'teva stadii, (i anume e)aminarea prealabil# e)aminarea separat *analitic"# e)aminarea comparativ# evaluarea rezultatelor 'n vederea formulrii concluziei de identificare. Toate stadiile susmenionate s'nt str'ns legate 'ntre ele, iar aciunile e)pertului desf(urate 'n fiecare stadie precedent pregte(te datele necesare pentru munca la etapa ulterioar. +)aminarea prealabil const 'n luarea de cuno(tin cu materialele trimise spre e)pertiz, atrgnd atenia la starea ambalajului (i prezena rec,izitelor respective, clarificarea sarcinilor puse 'n faa e)pertului, a 'ntrebrilor organului judiciar# cercetarea de orientare a obiectelor prezentate# analiza profund a tuturor factorilor ce pot eventual influena e)pertizarea obiectelor 'n cauz. +)aminarea separat *intrinsec" are ca scop stabilirea (i fi)area caracteristicilor identificatoare, proprii fiecrui obiect 'n parte *identificator (i celui de identificat". %naliza poate

fi 'nsoit de efectuarea unor e)perimente, alctuirea unor elaborri de semnalmente 'n form de descrieri *verbale, cifrice, desene (.a.", fotoimagini cu sau fr marcarea indicilor depistai. -n stadia de e)aminare comparativ obiectele se confrunt dup caracteristicile generale (i particulare puse 'n eviden la etapa separat. -n funcie de natura obiectelor ce se compar se alege unul sau altul dintre procedeele te,nice de comparare a caracteristicilor suprapunerea 'n spaiu cu ajutorul mijloacelor optice, ju)tapunerea fotografic liniar, confruntarea, msurarea etc. -n cadrul evalurii rezultatelor e)aminrii comparative se ,otr(te dac caracteristicile relevate sunt suficiente cantitativ (i calitativ pentru individualizarea obiectelor. -n cazul 'n care coincidenele predomin, iar deosebirile s'nt ne'nsemnate (i u(or e)plicabile se trage concluzia de identitate 'n sens afirmativ. %ici se arat, de e)emplu, c o anumit urm este creat de o anumit persoan sau unealt. .i, dimpotriv, 'n ipoteza unor deosebiri eseniale se formuleaz concluzia cert negativ a lipsei de identitate 'ntre obiecte. -n situaia c'nd, cu toate greutile, compararea este totu(i posibil (i acord e)pertului posibilitatea de a/(i e)prima prerea, de(i aceasta nu prezint acela(i grad de fermitate ca 'n primul caz, el poate desprinde o concluzie probabil, c, de e)emplu, un anumit te)t a fost probabil scris de numitul 0.0rosu. -n alternativa imposibilitii de a stabili pe ct de eseniale sunt deosebirile evideniate (i ce st la originea lor, se conc,ide 'n sensul imposibilitii rezolvrii problemei.