Capitolul 4

O noua viata ( acest capitol l-am scris din perspectiva lui Kate, vampirul care s-a
alaturat familiei Cullen).

Din momentul din care am stiut ca am fost transformata in vampir am inceput sa lupt impotriva a
ceea ce eram. Nu voiam sa fiu o criminala, nu voiam sa distrug familii si prietenii sau sa seman
durere si disperare in sufletele oamenilor. Am trait o perioada in padure si m-am hranit doar cu
singele animalelor, m-am tinut cit mai departe de oameni pentru a nu fi tentata de mirosul lor.
Insa nu-mi puteam trai restul eternitatii la care eram condamnata, in singuratate, asa ca am
hotarit sa incerc, sa incerc sa ma apropii de oameni. Ma apropiam cite putin si incercam sa rezist
tentatiei, la inceput arsura din git era puternica si imi intuneca gindurile insa am reusit. In citeva
luni ma puteam apropia de oameni fara a le pune viata in pericol. Apoi am inceput sa caut, sa
caut pe cineva ca mine. Am intilnit multi vampiri insa toti vinau oameni iar eu nu puteam aproba
asta. Petrecusem patruzeci de ani pe drumuri in cautarea mea si aproape imi pierdusem speranta
cind am auzit zvonuri despre un grup de vampiri ciudati care traiau ca o familie si refuzau sa se
hraneasca cu singe uman. Am facut cercetari si am aflat ca numele de familie a acelor vampiri
era Cullen. Nu mi-a luat foarte mult timp sa-i gasesc. Desi imi era teama ca nu ma vor accepta
am hotarit sa incerc. M-am dus la liceul la care invatau vampirii mai tineri si am vorbit cu ei,
acestia m-au invitat la ei acasa. Le-am povestit cum am fost transformata in vampir, cum mi-am
petrecut patruzeci de ani cautind pe cineva ca mine... iar ei m-au inteles... si m-au acceptat in
familie. Eram fericita, mai fericita decit fusesem vre-o data.... Le eram atit de recunoscatoare
acestor vampiri pe care abia ii cunosteam. Noua mea familie era formata opt vampiri (Carlisle,
Esme, Alice, Jasper, Rosalie, Emmet, Edward si Bella), un vircolac (Jacob), si o jumatate-om,
jumatate-vampir (Renesmee).
Carlisle era sufletul acestei familii. Toata familia il respecta si nimeni nu actiona fara ai cere
parerea. Am fost socata cind am auzit ca lucreaza ca medic la spitalul din oras, nu mi-am imginat
niciodata ca un vampir ar putea sta vre-o data atit de aproape de un om care singereaza fara sa isi
piarda controlul. Sotia sa Esme era intruchiparea bunatatii si a gingasiei. Imi venea greu sa cred
ca in pieptul acestei fiinte nu batea o inima. Isi iubea copii si isi indeplinea cu devotament
datoriile de mama, stiam ca ar fi facut orice ca ei sa fie fericiti. Alice si Jasper erau de
nedespartit, si ei cautasera familia Cullen ca si mine si se alaturasera lor cu multi ani in urma.
Alice era cel mai gratios si elegant vampir pe care l-am intilnit vre-o data. M-a amuzat faptul ca
transformase cite o camera din casa in garderoba pentru fiecare membru al familiei si ca le
interzicea sa poarte de doua ori aceleasi haine. Toti o ascultau fara sa protesteze, m-au sfatuit sa
procedez la fel pentru ca e greu sa o contrazici pe Alice.
Jasper trecuse prin atit de multe lupte, incit imi venea greu sa cred ca inca se mai afla in fata
mea. Modestul sau talent de a influienta sentimentele oamenilor ma impresiona oarecum. E
exraordinar sa-i faci pe cei din jur sa se simta in siguranta.
Rosalie era atit de frumoasa incit la inceput am crezut ca e doar o iluzie. Era perfecta din toate
punctele de vedere, iar acest lucru te facea sa te simti stinjenita in prezenta ei. Emmet, sotul sau,
arata cam ca o stinca, o stinca cu simtul umorului bine dezvoltat. Era imposibil sa nu rizi in
preajma sa.
Edward si Bella se casatorisera cu sapte ani in urma. Poveste lor de dragoste topea inimi de
gheata. Edward era singur de aproape un secol, cind la liceul la care invatau veni Bella. El s-a
indragostit de dinsa si i-a salvat viata de mai multe ori. Au fost despartiti timp de citeva ori, au
fost atacati de o armata de vampiri nou-nascuti, insa dragostea lor a supravietuit. S-au casatorit
si au avut o fiica Renesmee. Imediat dupa nasterea lui Renesmee, Bella a fost transformata in
vampir. Nessie era jumatate-om, jumatate-vampir. Era atit de speciala, inteligenta si idraguta
incit nu puteia sa n-o iubesti. Era sufletul-pereche a unui vircolac, Jacob. Desi vircolacii erau
dusmanii vampirilor, ei totusi traiau impreuna.
 ***
La citeva zile dupa ce m-am alaturat familiei Jacob a cerut-o in casatorie pe Nessie. O atmosfera
de sarbatoare a invaluit casa, iar in citeva saptamini nunta era organizata. M-a bucurat faptul ca
am avut si eu un rol la organizarea minunatului eveniment. In ziua mult asteptata toti erau
tensionati, vroiau ca totul sa iasa perfect. Si asa a si fost, a fost o nunta perfecta... Dupa
ceremonie Alice mi-a facut cunostinta cu Nahuel, un jumatate-om, jumatate-vampir si surorile
sale. Nahuel era o persoana destul de interesanta, eram fascinata de felul sau de a fi. M-a invitat
de mai multe ori la dans si mi-a povestit totul despre viata sa. A vazut dezamagirea care m-a
cuprins in momentul in care mi-a spus ca desi putea supravietui si cu mincare umana vina
oameni.
- S-a intiplat ceva, a intrebat devenind brusc ingrijorat.
- Nu... nimic... am murmurat eu.
- Esti suparata, de ce?
Nu aveam degind sa ma destainui unui necunoscut, chiar daca imi placea compania sa.
- Nu sint suparata.
- Bine, a spus el si am continuat sa dansam.
M-am intristat in momentul in care Nahuel si surorile sale se indreptau spre usa sa plece, as fi
vrut sa mai ramina. La usa insa surorile sale si-au luat ramas bun si au plecat, el insa a ramas.
- Cred o sa mai stau citeva zile, a spus el zimbind, cind si-a dat seama de nedumerirea mea.
Am reusit cu greu sa-mi ascund un zimbet.
- Ma bucur, am spus eu.
Nu-mi intelegeam entuziasmul, de ce eram atit de fericita ca Nahuel isi va mai petrece aici
citeva zile? De ce ma simteam atit de bine in prezenta sa? Trebuia sa ma gindesc, sa gasesc un
raspuns logic la multimea de intrebari fara raspuns...aveam nevoie de liniste.
- Ma duc sa vinez, am spus incet si m-am pornit spre usa..
- Nu vrei mai intii sa te schimibi? A intrebat Alice, zimbind.
Eram atit de abatuta incit am uitat ca eram imbracata in rochie de seara.
- Desigur, multumesc Alice.
Nu mi-a luat decit citeva secunde sa ma schimb in niste haine mai comode. Am sarit pe geamul
camerei mele afara si am inceput sa alerg. In citeva secunde am ajuns intr-o poiana si m-am
oprit. In timpul zilei poiana semana cu un colt de rai, era minunta.. am pietrecut zile intregi aici
examinindui fiecare coltisor. M-am asezat pe trunchiul unui copac cazut la pamint. Trebuia sa-mi
pun ordine in ginduri..sa inteleg... Brusc vintul batu din spatele meu si am simtit un miros. Un
miros nou, dar oarecum familiar.
- Ce cauti aici? am intrebat intorcindu-ma spre urmaritorul meu.
- Pe tine! a raspuns Nahuel.
- De ce?
- Vreau sa vorbim...
Sa vorbeasca? Nu credeam ca aveam ceva de discutat.
- Ce-ar fi sa treci la subiect? am mirit eu...
- M-am indragostit, aspus Nahuel cu vocea tremurindu-i...
Cuvintele sale m-au izbit.. .nu ma asteptasem la asta.
- Si ce legatura am eu cu asta? Am intrebat incercind sa nu tradez emotiile care ma
cuprindeau.
- M-am indragostit de tine..
Ma cunostea doar deciteva ore si deja pretindea ca e indragostit de mine.
- Vinezi oameni... am spus incet...
- Sint pe jumatate vampir ...a spus el vizibil surprins de afirmatia mea... trebuie sa ma
hranesc cumva...
- La fel de bine ai putea supravietui si daca ai vina animale... am spus eu...
- Nu inteleg.... ce loc are dieta mea in discutia noastra? a intrbat Nahuel...
- Atunci o sa-ti explic... i-am spus eu si i-am povestit totul.
I-am povestit cum am fost transformata in vampir, cum am hotarit sa lupt impotriva aceea ce
eram, cum m-am obisnuit cu mirosul oamenilor, cum am pornit in cautarea cuiva ca mine si i-am
gasit pe Culleni.
- Inteleg... a soptit el, din aceasta cauza te-ai intristat cind ti-am spus ca ma vinam oameni
nu-i asa?
Am incuviintat dind din cap.
- Pai ... a continuat el, cred ca m-as putea obisnui...
- Cu ce?
- Cu dieta `vegetariana` a raspuns el zimbind.
- Renunti sa mai vinezi oameni pentru o necunoscuta? am intrebat eu socata.
- Nu tocmai o necunoscuta....
- Ma cunosti doar de citeva ore...
- Da, dar te-am asteptat timp de o suta cinzeci de ani...
Nici macar eu nu am fost pregatita pentru reactia mea, i-am sarit in brate si l-am sarutat.
- Sa inteleg ca nu sint singurul care s-a indragostit astazi? a intrebat el zimbind.
- Nu esti tu chiar asa de norocos i-am, raspuns eu.
Ne-am intors acasa tinindu-ne de mina. Familia mea nu a fost surprinsa sa ne vada asa, si
presupuneam ca cineva ii informase. Edward! m-am gindit eu.
- Erau curiosi, s-a scuzat el.
- Ce familie mare avem ... spuse Alice.... visul fiecarui vampir, adauga zimbind.
- Pot ramine cu voi? intreba Nahuel mirat
- Dar daca vrei... spuse Carlisle.
- Da..nu cred ca Kate s-ar supara daca ar imparti camera cu cineva chicoti Emmet.
- Ah! Emmet! am mirit eu si l-am pus la podea dintr-o saritura. Ce n-as da sa fiu mai
puternica ca tine!
Am inceput cu totii sa ridem.
Ma nascusem pentru a doua oara. Incepusem o noua viata.