P. 1
metodica

metodica

|Views: 21|Likes:
Published by Gentziana Gentzuka
metodica
metodica

More info:

Published by: Gentziana Gentzuka on Nov 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/27/2014

pdf

text

original

Mariana NOREL

METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

BRAŞOV 2010

Cuprins
Cuprins ................................ ................................ ................................ ................................ ...... 3 Introducere................................ ................................ ................................ ................................ 5 Chestionar evaluare prerechizite ................................ ................................ ............................ 7 Unitatea de învăţare 1. METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III ............................. 8 1.1. Introducere ................................ ................................ ................................ ..................... 8 1.2. Competenţe vizate ................................ ................................ ................................ ......... 8 1.3. Viziunea curriculară asupra predării limbii şi literaturii române ........................... 8 1.4. Locul şi rolul disciplinei Limba şi literatura română în învăţământul primar ....... 11 1.5. Tradiţional şi modern în metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar ................................ ................................ ................................ .......... 14 1.6. Finalităţile învăţământului primar ................................ ................................ ............ 16 1.7. Rezumat ................................ ................................ ................................ ........................ 18 1.8. Test de autoevaluare................................ ................................ ................................ .... 18 Unitatea de învăţare 2. PROIECTAREA DIDACTICĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ................................ ................................ ...... 19 2.1. Introducere ................................ ................................ ................................ ................... 19 2.2. Competenţe vizate ................................ ................................ ................................ ....... 19 2.3. O nouă paradigmă – modelul comunicativ-funcţional................................ ............. 20 2.4. Documente şcolare obligatorii – planul-cadru de învăţământ şi programa şcolară ................................ ................................ ................................ ................................ .............. 23 2.5. Planificarea calendaristică şi proiectarea pe unităţi de învăţare ............................ 26 2.6. Proiectarea opţionalelor la Limba şi literatura română ................................ ............ 32 2.7. Rezumat ................................ ................................ ................................ ........................ 35 2.8. Test de autoevaluare ................................ ................................ ................................ .... 36 2.9. Tema de control nr. 1 ................................ ................................ ................................ .. 36 Unitatea de învăţare 3. MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII D E RECEPTARE A MESAJULUI ORAL ŞI A CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 37 3.1. Introducere ................................ ................................ ................................ ................... 37 3.2. Competenţe vizate ................................ ................................ ................................ ....... 37 3.3. Comunicarea. Parametrii comunicării şi funcţiile limbajului ................................ 37 3.4. Comunicarea orală – mijloc de învăţare şi obiect de învăţare ................................ 40 3.5. Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare orală ................................ .. 43 3.6. Structurarea lecţiei de comunicare orală ................................ ................................ .. 49 3.7. Rezumat ................................ ................................ ................................ ........................ 50 3.8. Test de autoevaluare ................................ ................................ ................................ .... 50 Unitatea de învăţare 4. STRATEGIILE ÎNVĂŢĂRII CITIRII ŞI SCRIERII ÎN CLASA I................................ ................................ ................................ ................................ ................. 51 4.1. Introducere ................................ ................................ ................................ ................... 51 4.2. Competenţe vizate ................................ ................................ ................................ ....... 51 4.3. Cititul şi scrisul – instrumente de bază ale activităţii intelectuale .......................... 51 4.4. Metoda fonetică, analitico-sintetică – deprinderea cititului ................................ .... 55 4.5. Deprinderea scrierii ................................ ................................ ................................ ..... 58 4.6. Rezumat ................................ ................................ ................................ ........................ 60 4.7. Test de evaluare ................................ ................................ ................................ ........... 61

3

......Unitatea de învăţare 5......9..... Modalităţi de evaluare a activităţii de redactare a elevilor ... Introducere ... 95 7.......5...................... ....................... Introducere ........... Metode şi tehnici folosite în activităţile de predare-învăţare-evaluare a noţiunilor de limbă ....... .......................................... Metode alternative de evaluare ....................................... Metode tradiţionale de evaluare ...... ................... ............... ... ....................................................2............................. Scopul studierii limbii române în învăţământul primar ..... 65 5....1............... .... .. ........................ ............... ...................................................... ....... . MODALITĂŢI DE INTEGRARE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII ÎN CADRUL LECŢIILOR DE LIMBA ROMÂNĂ .. 75 5................................................................................... .. 107 Bibliografie.............................................................................................5........................ Lectura explicativă ......................................... 82 5............................. MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS ŞI A CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE SCRISĂ ..... Test de autoevaluare ...... 97 7.............. ............................ Structurarea lecţiilor de limba română .... 62 5....................... Tema de control nr.................... ............. 83 6................ .............. ........................... ....................... 83 6.............. ................................... Citirea/lectura în clasele a II-a – a IV-a ..................... ............................ 95 7.......3.................. ........... 83 6.................... .... 62 5........ .............. 91 6............................................................... ...... 99 7... ........................ .... 82 Unitatea de învăţare 6....................... Tipuri de evaluare folosite în orele de limba şi literatura română ...5................................................................................ Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare scrisă .................. ..............................6................4.............................. ......... ........ Rezumat ................. 94 6.................... .................................... 68 5......... 95 7.........................................8................................................. ....................................................... ............................................ ........................ ....................... Modalităţi de abordare a textului..................................................... ...............7.......1........... 83 6...... 94 Unitatea de învăţare 7.......................... Structurarea lecţiei de comunicare scrisă ............... Test de autoevaluare .................... ........................ .................. 93 6........... .............. ..................................7.........6............................................................................................. ...................... Tema de control nr....................... 101 7................... Competenţe vizate ..2... 78 5....... ..... 95 7... Competenţe vizate ...................... .. ........2... ...3.....................11............ . METODE DE EVALUARE FOLOSITE LA DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ .............................. ...................... Rezumat .......... Introducere ........7.............. .................................. .... Structurarea lecţiilor de lectură ............... .... 70 5........ .. ..... ................................. ...... ......................... 85 6.....8... .............. 62 5... 62 5......................... ...................... ......8.3...... ........... ...............1....... .......... .. .................... Test de autoevaluare ........ 2 ................ ............................ 106 7. ... Particularităţi ale evaluării în învăţământul primar .6....... 81 5. ............... .10.... 106 Răspunsuri/Sugestii/Recomandări pentru testele de autoevaluare ......................................... 3 ..................... 109 4 .............. ............................4.. ............................. ........................ .......... Competenţe vizate ....... Rezumat ............... ...... . ..............4.. ..

5 şi 6. aproximativ egale ca întindere şi timp alocat studiului individual.ro. Structura cursului Cursul este structurat în şapte unităţi de învăţare. Resurse şi mijloace de lucru Parcurgerea cursului se poate realiza prin metoda studiului individual. De asemenea. desfăşurării şi evaluării actului didactic. a 5 . accesarea site-ului Ministerului Educaţiei. O2 – să proiectezi unităţi de învăţare la disciplina Limba şi literatura română în învăţământul primar O3 – să utilizezi metode şi procedee didactice potrivite orelor de limba şi literatura română. Obiectivele cursului După finalizarea cursului. la finalul unităţilor de învăţare 2. în vederea descărcării planului-cadru de învăţământ. în vederea pregătirii optime a propriului demers didactic la disciplina Limba şi literatura română pentru clasele I – a IV-a.Introducere Cursul de Metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar oferă studenţilor – viitorilor profesori pentru învăţământul primar – o sursă utilă de formare şi informare.  competenţe de a lucra în echipa pedagogică. metodele gândirii critice. combinată cu metodele folosite în timpul activităţilor tutoriale. a programelor şcolare în vigoare. ale învăţării prin cooperare. Sunt propuse 3 teme de control. Cercetării şi Inovării www. Vor fi agreate activităţile desfăşurate în grupe. O4 – să valorifici situaţiile pedagogice care permit dezvoltarea competenţelor lingvistice ale elevilor şi cultivarea limbii române literare.edu. a altor documente oficiale absolut necesare organizării. Competenţe conferite  competenţe de anticipare şi concepere a demersului pedagogic. îţi este necesară utilizarea calculatorului. planificării.  competenţe de animare a grupurilor şi gestiune a relaţiilor interpersonale. vei fi capabil: O1 – să utilizezi corect terminologia de specialitate. metode pe care le vei putea utiliza şi în p ropria activitate didactică.  competenţe de implementare a demersului pedagogic.

Cerinţe preliminare Disciplinele necesare a fi parcurse înaintea disciplinei curente sunt:  Teoria şi metodologia curriculumului  Teoria instruirii  Teoria şi metodologia evaluării  Metodica domeniului experienţial Limbă şi comunicare  Psihopedagogia metaforei şi dramei (curs opţional) Discipline deservite  alte metodici ale disciplinelor din planul-cadru de învăţământ pentru clasele I – a IV-a Durata medie de studiu individual Se estimează aproximativ 4 ore pentru parcurgerea unei unităţi de învăţare. – ponderea portofoliului studentului (în care sunt incluse temele de control corectate şi alte materiale cerute pe parcurs) – 10 %. care se predă. cu o săptămână înainte de susţinerea probei scrise a evaluării finale. fie scris de mână. – ponderea evaluărilor pe parcurs (cele trei teme de control) – 30%. – din oficiu – 10%. împreună cu celelalte aplicaţii cerute pentru portofoliu. 6 . predându-se conform termenelor propuse în cadrul unităţilor respective. Temele de control corectate şi rezultatele obţinute sunt transmise la o săptămână după predarea fiecărui material.căror rezolvare se realizează fie ca material tipărit. conform planului de învăţământ. pentru cele 7 unităţi de învăţare vor fi alocate 28 de ore de studiu individual. Evaluarea Componenţa notei finale: – ponderea evaluării finale (examen scris) – 50%. Temele de control corectate fac parte integrantă din portofoliul studentului.

motivează-ţi răspunsul. vâră ciocul în apă şi se scufundă. Dacă treci pe lângă un cârd de gâşte. apelând la competenţele pe care le-ai dobândit la disciplinele studiate până acum: a. De atunci se zice că raţele şi gâştele. – Mi-au căzut papucii în apă. se plângea gânsacul. Formulează două obiective prin care ai urmări dezvoltarea capacităţii de comunicare scrisă a elevilor. când înoată. c. Ele caută papucii gânsacului. A început să se jelească. Au venit şi raţele în ajutor. dar fără folos. însă tot degeaba. 7 . Rezolvă următoarele cerinţe. Papucii nu erau nicăieri. a scăpat papucii în apă.Chestionar evaluare prerechizite 1. d. demult. gânsacul sâsâie. Formulează două obiective prin care ai urmări dezvoltarea capacităţii de comunicare orală a elevilor. Indică două metode folosite în grădiniţă. gânsacul avea în picioare nişte papuci galbeni foarte frumoşi. parcă ar întreba: – Nu ai găsit papucii? 2. care pot fi utilizate în abordarea acestui text în clasele primare. b. Au căutat mult. toate neamurile lui au alergat acolo să vadă ce are. Citeşte textul următor: PAPUCII GÂNSACULUI Demult. Stabileşte clasa la care ai putea preda acest text. Ce să mă fac acum? Gâştele au sărit repede în apă să caute papucii. Nu se ştie cum. Odată a vrut să treacă peste un pod.

.... Introducere .......... ..............................7........... 14 1.. indicând noua viziune curriculară asupra predării-învăţării-evaluării.....5.. pe de o parte.............................. ............. 8 1..... .......................... ......1....... Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore..... 1...... 16 1....3...............1. ............ ..... .............. Rezumat....... Competenţe vizate ............................. Locul şi rolul disciplinei Limba şi literatura română în învăţământul primar 11 1...................să defineşti metodica predării limbii şi literaturii române....................să utilizezi corect terminologia de specialitate.....6..................... ..18 1. să marcheze desprinderea definitivă a învăţământului românesc de modelul uniform şi rigid al perioadei dinainte de 1989... Reforma îşi propune... Tradiţional şi modern în metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar ......... Introducere Unitatea de învăţare 1 îţi propune introducerea în problematica metodicii predării limbii şi literaturii române.......... Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare............ Viziunea curriculară asupra predării limbii şi literaturii române Reforma curriculară este componenta centrală şi garanţia reuşitei reformei globale a învăţământului românesc.......... să răspundă în mod adecvat la schimbările şi provocările pe care le rezervă secolul al XXI-lea 8 ....................... ......2........................................ ... ..8.... pe de altă parte...................... relevând finalităţile învăţământului primar... . Finalităţile învăţământului primar .... Test de autoevaluare ..Unitatea de învăţare 1..........................................................3.................. 1.. 8 1..... ........ .. relevând însemnătatea ei în formarea personalităţii şcolarului mic...............4............... vei fi capabil: .. 18 1............să indici elementele de noutate aduse în metodica predării limbii şi literaturii române de noua viziune curriculară. .. METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III Cuprins 1.. . ....2. Viziunea curriculară asupra predării limbii şi literaturii române .... 8 1....

comunitatea locală etc. Învăţarea devine un proces permanent. de adaptare la noile cerinţe ale Curriculumului Naţional. ci un partener de dialog. activităţilor de învăţare şi a principiilor şi metodelor de evaluare. alături de alţii. fără o solidarizare cu idealul educaţional românesc. prin care trece sistemul românesc de învăţământ. conţinuturilor. conştient de rolul său în educaţia tânărului. părinte sunt implicaţi în procesul de predare-învăţare. şcoala. deschizând calea unei orientări mai bune a predării-învăţării. ce-i permite schimbarea de mentalitate. însă fără o înţelegere în profunzime a schimbărilor. Astfel micşorăm distanţa dintre profesor şi elev. Profesorul de azi trebuie să conştientizeze faptul că el este. părinţii.tinerilor aflaţi actualmente pe băncile şcolii. Înfăptuirea acestei viziuni curriculare este posibilă în momentul în care profesorul. el fiind doar una din verigile acestui lanţ ce cuprinde deopotrivă elevii. un moderator în acţiunea de predare-învăţare. un agent educaţional. elev. în raport cu formarea competenţelor de nivel superior. aptitudini şi componenţe necesare elevului. profesorii. aşa-zisa „distanţă de putere/autoritate”. Realizarea acestei viziuni este posibilă în momentul în care profesorul demonstrează acea flexibilitate şi deschidere spre nou. de aplicare a cunoştinţelor şi competenţelor în contexte noi de rezolvare de probleme teoretice şi practice. Elaborarea programei şcolare. de orientare a elevului spre formarea unor competenţe). în concordanţă cu noile planuri-cadru de învăţământ a declanşat o adevărată revoluţie didactică în privinţa predăriiînvăţării la clasă. priveşte predarea-învăţarea nu ca pe un scop în sine. şi profesorul apare ca o persoană care învaţă permanent. dar nu un deţinător al adevărului absolut. a atitudinilor şi componentelor necesare unui tânăr într-o societate democratică a mileniului III. apropiindu-i pe elevi ca de o persoană care ea însăşi învaţă. ci ca o modalitate de dobândire de capacităţi. se schimbă rolul profesorului în actul educaţional. în care elevul vede că nu este singurul care învaţă. Viziunea curriculară impune proiectarea în interacţiunea lor a obiectivelor. Schimbarea de mentalitate presupune o nouă orientare a atitudinii profesor-elev – această relaţie nu trebuie privită pe verticală (când profesorul atotştiutor emite adevăruri. Adoptarea acestei noi atitudini nu este posibilă. Viziunea curriculară presupune formarea la elevi a unor competenţe intelectuale şi raţionale de nivel superior. pe care elevul trebuie să le reţină şi să le reproducă). Viziunea curriculară impune un nou model pedagogic. fără o conştientizare a necesităţii schimbării de mentalitate. ei 9 . ci pe orizontală (când profesor.

 recunoaşterea meritelor fiecăruia se face la timpul potrivit. oferindu-i fiecăruia şansa de a se manifesta. cultivându-şi creativitatea.  să asigure feedback-ul privind nivelul de performanţă atins de elevi. În acest context. o personalitate care acceptă părerile şi ideile altora.  să implice toţi elevii în actul educaţional. ceea ce va determină creşterea responsabilităţii elevilor faţă de actul învăţării. Exemple Profesorul implicat în procesul predării-învăţării-evaluării trebuie să-şi impună şi să respecte anumite obiective ce duc la reuşita activităţii sale didactice:  să stabilească şi să menţină un mediu încurajator de învăţare. trebuie să-şi propună formarea 10 . originalitatea. în 8-10 rânduri. se măsoară şi se apreciază orice contribuţie (fie ea şi minoră) a elevului. rolul relaţiei profesor-elev în buna desfăşurare a actului educaţional.  eforturile şi realizările lor vor fi recunoscute şi apreciate ca atare. predarea devine o învăţare împreună cu elevii. Elevii vor înţelege astfel că:  procesul învăţării se referă la toate aspectele vieţii lor. Relaţia profesor-elev capătă noi valenţe. elevii recunoscând în profesorul lor un partener de dialog.  să-i încurajeze pe elevi să considere învăţarea un proces permanent. Viziunea curriculară a trecut accentul de pe cumularea de cunoştinţe pe formarea competenţelor de nivel superior. nu doar la cele petrecute în clasă. pe rezolvarea de probleme teoretice şi practice. Aplicaţii Evidenţiază. capabilă să ştie (să posede valori culturale autentice) şi să ştie să facă (să utilizeze comportamente şi capacităţi adecvate în relaţia formativă concretă cu elevul şi cu clasa). în predarea-învăţarea limbii române. Profesorul. de aplicare a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte noi. Rolul profesorului este hotărâtor în formarea personalităţii elevilor.  ei sunt deopotrivă obiecte şi subiecte ale actului educaţional. o persoană implicată direct în actul educaţional. cu efect formator şi modelator al personalităţii fiecăruia.adoptă mult mai uşor stilul de învăţare demonstrat. participarea responsabilă la rezolvarea de probleme.

curiozitatea – dorinţa de a afla cât mai multe despre o temă dată. Didactica limbii române la începutul mileniului III presupune ancorarea puternică a elevilor în realităţile timpului pe care îl trăiesc. crearea unor situaţii reale de comunicare. Aplicaţii Identifică 2-3 modalităţi de motivare a şcolarului mic. adecvate vârstei şcolare. precum şi 11 . pentru cunoaştere. pe cultivarea prin toate mijloacele posibile a motivaţiei intrinseci care presupune formarea unor sentimente superioare: interesul pentru cultură. Să ne reamintim. texte literare/nonliterare). familiarizarea lor cu diverse situaţii de comunicare (orală/scrisă. cultivarea motivaţiei – esenţe ale unui proces eficient de învăţare. necesare închegării unei conversaţii. ca o personalitate în plină formare.. pentru frumos. aspiraţia spre competenţă. 1. capabili să comunice şi să interacţioneze cu semenii. Orice încercare de apropiere de cultura şi civilizaţia română trebuie folosită din plin. se schimbă şi atitudinea elevului faţă de studiul limbii române. E foarte important ca profesorul să-şi propună dezvoltarea la elevi a gândirii abstracte. Locul şi rolul disciplinei Limba şi literatura română în învăţământul primar Studiul limbii şi literaturii române în învăţământul obligatoriu îşi propune dezvoltarea competenţelor de comunicare orală şi scrisă ale elevilor.  relaţie profesor-elev. crearea independenţei şi iniţiativei în soluţionarea problemelor complexe.4. să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotid iană.unor elevi cu o cultură comunicaţională şi literară de bază. utilizând cvintele uzuale. creându-se astfel starea emoţională necesară studiului limbii în funcţiune. în vederea formării unei atitudini pozitive faţă de studiul limbii şi literaturii române. Trebuie să se pună un accent deosebit pe motivaţia elevilor. Arătând elevului că este privit nu ca un obiect al muncii profesorului.  viziune curriculară. ci drept o entitate de sine stătătoare. Cuvintele-cheie ale acestui subcapitol sunt:  reformă curriculară.  motivaţia elevilor. formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare ale elevilor..

în primul rând. ca obiect de studiu.familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare. exprimarea corectă). structurarea la elevi a unui ansamblu de atitudini şi de motivaţii care vor încuraja şi sprijini studiul acestei discipline – stipulează programele şcolare de limba şi literatura română. în cazul limbii române. în primul rând. între disciplinele din planul de învăţământ pentru clasele I – a IV-a. importanţa limbii române este covârşitoare. Disciplina Limba şi literatura română a ocupat şi ocupă un loc important. învăţarea unor tehnici de bază ale activităţii intelectuale (cititul. prin aceasta se urmăreşte cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor. să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană (conform notelor de prezentare a programelor şcolare de limba şi literatura română). Exemple Funcţiile principale ale limbii române sunt: • funcţia instrumentală – care se realizează în toate compartimentele 12 . pe rezolvarea de probleme teoretice şi practice. precum şi cele de exprimare orală şi scrisă. scrisul. în notele de prezentare. Rolul profesorului de învăţământ primar este hotărâtor în formarea personalităţii elevilor. Viziunea curriculară a trecut accentul de pe acumularea de cunoştinţe pe formarea competenţelor de nivel superior. cunoaşterea şi folosirea corectă a limbii. Aceasta presupune o regândire a demersului didactic. care urmează cursurile în limba maternă. În didactica actuală devine dominantă abordarea limbii ca instrument de comunicare. o analiză a ponderii orelor de limba şi literatura română faţă de celelalte discipline din planul de învăţământ pentru clasele primare evidenţiază faptul că această disciplină are alocată aproximativ o treime din numărul total al orelor. capabili să comunice şi să interacţioneze cu semenii. Susţinem acest lucru. dar şi ca limbă a doua – limbă naţională. în predarea-învăţarea limbii şi literaturii române. prin aşezarea disciplinei pe prima poziţie în toate planurile de învăţământ din România – limba română fiind studiată. accentul punându-se. un domeniu complex care vizează procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris. Profesorul. chiar privilegiat. ca limbă maternă. trebuie să-şi propună formarea unor elevi cu o cultură comunicaţională şi literară de bază. În clasele I – a IV-a. pe adoptarea modelului comunicativ-funcţional. pe de o parte. de aplicare a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte noi. abia apoi. în cazul elevilor aparţinând minorităţilor. şi. conform căruia comunicarea este o componentă fundamentală. Pe de altă parte.

Didactica limbii şi literaturii române oferă o orientare generală. Om şi societate Educaţie civică 7-8 7-8 4-5 3-4 1 3-5 II 7-8 7-8 4-5 3-4 1 3-5 Clasa III 7-9 5-7 2-3 4-6 3-4 1-2 2-3 1-2 IV 7-9 5-7 2-3 4-6 3-4 1-2 4-6 1-2 13 . • funcţia informaţională – presupune pătrunderea. în mod sistematic. jaloane. Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU) Stabileşte ponderea pe care o are disciplina Limba şi literatura română faţă de disciplinele din aria curriculară „Limbă şi comunicare”. în unele taine ale realităţii înconjurătoare. Explică în 8-10 enunţuri rezultatele obţinute. comunicare). în funcţie de condiţiile concrete – activităţile didactice trebuie să aibă un caracter creator. Aria curriculară/Disciplina I I. elevii depăşesc sfera manualelor şcolare. oral şi în scris. să fie capabil să se folosească de instrumentele muncii intelectuale în vederea propriei sale formări. precum şi faţă de celelalte discipline din planurile de învăţământ în vigoare (conform schemei alăturate). • funcţia formativ-educativă – presupune o susţinută solicitare şi exersare a capacităţilor intelectuale ale elevilor. folosind cartea ca sursă de informare şi formare. Elevul de azi trebuie să valorifice funcţiile limbii.limbii române (citit-scris. puncte de sprijin pentru a permite stabilirea celor mai adecvate modalităţi practice de lucru. făcând cunoştinţă cu întregul conţinut informaţional al textelor pe care le citesc. citire. recomandările cuprinse în metodică nu sunt soluţii gata elaborate. cultivarea capacităţilor de exprimare corectă. pătrunzând în lumea fascinantă a cărţilor. presupune însuşirea unor tehnici ale muncii intelectuale (îi învaţă pe elevi cum să înveţe). Limbă şi comunicare Limba şi literatura română Limba modernă 1 II. ci doar sugestii de la care se poate porni. Matematică şi Ştiinţe ale naturii Matematică Cunoaşterea mediului Ştiinţe ale naturii III.

Funcţiile principale ale limbii române sunt:  funcţia instrumentală. a obiec tivelor conţinuturilor.5. de aplicare a cunoştinţelor şi competenţelor în contexte noi de rezolvare de probleme (teoretice şi practice).  funcţia informaţională. în raport cu formarea competenţelor de nivel superior..Istorie Geografie Religie* IV. minim de ore pe săptămână Nr. Tehnologii Abilităţi practice Educaţie tehnologică VII. Limba şi literatura română ocupă un loc important între disciplinele din planul de învăţământ pentru clasele I – a IV-a. Consiliere şi orientare Numărul total de ore alocate pentru trunchiul comun Curriculum la decizia şcolii Nr.  funcţia formativ-educativă. activităţilor de învăţare şi a principiilor şi metodelor de evaluare. 1. Tradiţional şi modern în metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul primar Viziunea curriculară impune proiectarea. deschizând calea unei orientări mai bune a predării-învăţării. Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică VI. în interacţiunea lor. adaptare 14 . Arte Educaţie muzicală Educaţie plastică V. maxim de ore pe săptămână 1 2-3 1-2 1-2 2-3 2-3 1-2 1-2 0-1 17 1-3 18 20 1 2-3 1-2 1-2 2-3 2-3 1-2 1-2 0-1 17 1-3 18 20 1 2-3 1-2 1-2 2-3 2-3 1-2 1-2 0-1 18 1-4 19 22 1-2 1-2 1 2-3 1-2 1-2 2-3 2-3 1-2 1-2 0-1 20 1-4 21 24 Să ne reamintim.. Realizarea viziunii curriculare este posibilă în momentul în care profesorul de învăţământ primar demonstrează flexibilitate şi deschidere spre nou.

ci ca pe o modalitate de dobândire de capacităţi.prezentarea deformată a domeniului „comunicare”.recurgerea la modelul comunicativtradiţional. respectiv scrisă . înţelegând tendinţele de schimbare prin care trece sistemul românesc de învăţământ.centrarea obiectivelor pe formarea 15 . receptarea mesajului scris. respectiv de exprimare scrisă .reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă. în termeni de elemente de gramatică şi prea puţin ca ansamblu de strategii de comunicare propriu-zisă . exclusiv în termeni de capacităţi: „lecturi” = literatură) receptarea mesajului oral. precum şi cele de exprimare orală. conştient de rolul său în educaţia elevilor. precum şi a proceselor de producere a unor mesaje proprii faţă de cele de receptare a mesajelor . exprimarea orală şi exprimarea scrisă . conştientizând necesitatea schimbării de mentalitate. în defavoarea proceselor proprii exprimării orale . conform căruia domenii: „limbă” şi „lecturi literare” comunicarea este un domeniu complex care înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris („citirea/lectura”). aptitudini şi competenţe necesare elevului. structurat în două funcţional.construirea obiectivelor din punctul .prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală. Exemple Prezentarea comparativă a celor două tipuri de curriculum – anterior (înainte de 1998) şi actual (începând din 1998) – constituie unul dintre argumentele conceptorilor de programe şcolare în susţinerea noii viziuni curriculare: Curriculum anterior Curriculum actual . conceput.la noile cerinţe ale Curriculumului Naţional.acordarea unei ponderi excesive citirii şi exprimării scrise.utilizarea unui model didactic . Asumarea unei viziuni curriculare este posibilă în momentul în care profesorul.definirea domeniilor disciplinei disciplinei („limbă” = gramatică. priveşte predareaînvăţarea-evaluarea nu ca pe un scop în sine. acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare orală.definirea ambiguă a domeniilor . în principal.

întemeiat pe tradiţiile umaniste.punerea accentului pe învăţarea procedurală. destinate să încurajeze creativitatea şi libertatea de alegere a elevului .conectarea studiului limbii teoretice. integrală 16 . (2) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. concepte etc. pe structurarea unor strategii şi proceduri proprii de rezolvare de probleme. Finalităţile învăţământului primar Potrivit Legii Învăţământului. caracteristice activităţii comunicative Să ne reamintim.structurarea programei pe baza unor . cu alte cuvinte. 3: (1) Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional. de explorare şi de investigare.lipsa de flexibilitate în ceea ce . art.promovarea unei învăţări abstracte.flexibilitate în ceea ce priveşte priveşte selecţia şi organizarea la adaptarea conţinuturilor la nivelul de clasă a conţinuturilor dezvoltare concretă şi la interesele elevilor . în măsură să surprindă – în progresie – ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare . conţinuturilor învăţării. Viziunea curriculară presupune proiectarea. Noua viziune curriculară este susţinută prin prezentarea comparativă a celor două tipuri de curriculum (vezi schema de mai sus). pe repetare şi pe învăţarea de reguli. obligatorii pentru toţi elevii orientative. a obiectivelor. 1.de vedere al asimilării unor de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare „cunoştinţe” . pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti. activităţilor de învăţare. ..6. insuficient racordate la realităţile comunicării cotidiene nevoile comunicative propriu-zise ale elevului .punerea accentului pe memorizare. a principiilor şi a metodelor de învăţare.. şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale..promovarea unor conţinuturi sugerarea unor conţinuturi directive. în interacţiunea lor. pornind de la un ansamblu nerelevant de activităţi de învăţare la .structurarea programei pe baza unor obiective excesiv detaliate şi dificil de obiective cadru şi de referinţă urmărit în activitatea didactică sintetice.

repere în elaborarea curriculumului naţional. • formarea personalităţii copilului. care indică standardele ce trebuie atinse. Deşi păstrează un grad ridicat de generalitate. din perspectiva politicii educaţionale. Prezentând finalităţile învăţământului primar în Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar.şi armonioasă a individualităţii umane. în formarea personalităţii autonome şi creative. Ioan Şerdean constată: „asemenea finalităţi sunt de largă rezonanţă şi au în vedere adaptarea copiilor la specificul activităţii de învăţare. capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei. descriind specificul fiecărui nivel. în vederea valorificării lor integrale şi pentru continuarea în nivelele următoare de şcolaritate a procesului educaţional. se regăseşte în standardele curriculare de performanţă. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral S1. Desprinderea sensului unui cuvânt nou prin raportare la contextul mesajului ascultat 2. la Limba şi literatura română. respectând obiectivele cadru ale programei de limba şi literatura română: 1. lexical 17 . astfel. p. Idealul educaţional indică profilul dezirabil al absolventului sistemului de învăţământ. finalităţi ce pot fi concretizate pe niveluri de şcolaritate. ideal care se oglindeşte în finalităţile sistemului de învăţământ. Adaptarea mesajului la partener în situaţii de comunicare dialogată S4. constituind. Formularea unor enunţuri corecte din punct de vedere fonetic. finalităţile învăţământului primar constituie un sistem de referinţă pentru elaborarea programelor şcolare şi pentru conturarea demersului didactic la clasă. Desprinderea semnificaţiei globale şi a unor informaţii de detaliu din mesajul ascultat S2. 2008. Finalităţile învăţământului primar sunt: • asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii.” (Ioan Şerdean. 13) Exemple Formularea explicită a finalităţilor învăţământului primar. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală S3. • înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe. respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare. precum şi dezvoltarea unor capacităţi şi atitudini care să asigure cunoaşterea de către micii şcolari a propriilor resurse.

Citirea conştientă şi corectă a unui text S7. Redactarea unor texte corecte din punct de vedere lexical şi gramatical 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea/lectura) S6. b. descriptive şi dialogate dintr-un text citit S9. Test de autoevaluare a. Răspunsurile corecte sau sugestiile/recomandările pentru răspunsuri adecvate le găseşti la pagina 107. Alcătuirea unui plan simplu de idei al unui text narativ S11.8. Rezumat Unitatea de învăţare 1 a scos în evidenţă rolul şi importanţa noii viziuni curriculare asupra predării-învăţării-evaluării la Limba şi literatura română. a aşezării corecte în pagină şi a scrisului lizibil S14. carte poştală. Formulează câte un exemplu relevant pentru funcţiile principale ale limbii. Formularea ideilor principale ale unui text narativ S8. ale cărui cuvinte-cheie sunt necesare pentru înţelegerea celorlalte unităţi de învăţare şi pentru formarea unui limbaj de specialitate în domeniul metodicii predării limbii şi literaturii române . invitaţie) S13. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă S10. Identificarea secvenţelor narative.7. Redactarea unui scurt text narativ propriu. Redactarea unor texte scurte cu destinaţie specială (bilet. ai parcurs un studiu introductiv. finalităţile învăţământului primar.şi gramatical S5. felicitare. indică cinci cuvinte-cheie pe care le regăseşti în această unitate de învăţare. De fapt. Citeşte Nota de prezentare a Programei şcolare de limba şi literatura română pentru clasele I şi a II-a. 1. Redactarea de texte cu respectarea regulilor de despărţire a cuvintelor în silabe. Desprinderea unor trăsături fizice şi morale ale personajelor dintr -un text citit 4. Povestirea orală a unui text narativ cunoscut p e baza unui plan de idei 3. 18 . a celor ortografice şi de punctuaţie studiate. funcţiile limbii române. pe baza unui plan de idei S12.

.......să utilizezi corect terminologia consacrată.. Introducere ................... Proiectarea opţionalelor la limba şi literatura română .... 19 ...........9............ Planificarea calendaristică şi proiectarea pe unităţi de învăţare ... Rezumat................ ..................... ..... .................1.. respectând modelul comunicativ-funcţional................. .................. 23 2.. .să elaborezi o programă pentru un posibil opţional la Limba şi literatura română........ 26 2.1.. Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare................... 2.... vei fi capabil: .7...... ................... Totodată vei avea posibilitatea de a analiza modele de planificare şi de proiectare....................... 35 2.................... 32 2............. .........Unitatea de învăţare 2....4....................... ................... ..... 20 2............... .. 1 ...6.................2........... .... ..............8.......................................36 2........... ........... ........... O nouă paradigmă – modelul comunicativ-funcţional ................. ...........2....... Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 4 ore....5................... ..... PROIECTAREA DIDACTICĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Cuprins 2 ............................ Competenţe vizate .......... programele şcolare în vigoare şi manualele alternative.... Introducere Unitatea de învăţare 2 îţi oferă instrumentele de bază de care ai nevoie pentru a realiza planificări calendaristice şi proiectări pe unităţi de învăţare.......... Test de autoevaluare ....... 19 2..........36 2.............. pentru a realiza o proiectare pe unitate de învăţare corespunzătoare..................3............. .... Documente şcolare obligatorii – planul-cadru de învăţământ şi programa şcolară .... .......................................... vei putea descoperi „secrete” ale proiectării opţionalelor la limba şi literatura română.... 19 2.......... Tema de control nr....să analizezi planul-cadru de învăţământ.............. ..........

.cetăţenia democratică. . formarea elevilor pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi. . 20 February 2002. la care a aderat România. . Astfel. . progrese în realizarea efectivă a unui spaţiu european extins al educaţiei.îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Uniunea Europeană. pentru perioada 2001-2010. .cultură ştiinţifică şi tehnologică. Brussels.alfabetizare digitală şi informaţională. . COM (2001) 501 final. Pentru elaborarea modelului curricular al disciplinei Limba şi literatura română.3. comunicarea în limbi moderne de largă circulaţie. cele trei obiective strategice ale sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa. . la nivelul Uniunii Europene. s-au înregistrat. Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi. cât şi documente de referinţă elaborate la nivel european.facilitarea accesului tuturor în sistemele educaţionale şi de formare profesională. stabilind capacităţi. conform cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere.deschiderea sistemelor educaţionale şi de formare profesională. .abilităţi de comunicare. cultura şi conduita civică.capacitatea de adaptare la situaţii noi. s-a impus o nouă abordare curriculară. . sunt: . citire şi calcul matematic. deprinderi şi atitudini – - 20 .lucrul în echipă.2.gândirea critică. impune – conform documentului Reforma învăţământului obligatoriu din România.cultură antreprenorială. . Începând cu anul 2000. care urmăreşte dobândirea de către elevi a competenţelor de bază pentru societatea şi economia bazate pe cunoaştere. stabilite în Detailed Work Programme on the follow-up of the objecives of education and training systems in Europe – Council of the European Union.interesul pentru dezvoltarea personală şi învăţarea continuă. 2003 – formarea următoarelor competenţe de bază: . specialiştii fostului Consiliu Naţional pentru Curriculum au consultat atât documente naţionale de politică educaţională.scriere. O nouă paradigmă – modelul comunicativ-funcţional Având în vedere noile cerinţe ale educaţiei de bază şi tendinţele europene de extindere a duratei învăţământului obligatoriu.

abilităţi/capacităţi şi atitudini. b. Principalul domeniu de interes pentru disciplina Limba şi literatura română este cel al comunicării în limba maternă. • a folosi resurse. • monitorizarea şi adaptarea propriei comunicări la cerinţele situaţiei. • sunt incluse şi: • a distinge şi a folosi diferite tipuri de texte. • gramatică funcţională. potrivit variantei din 2006 a documentului vizând competenţele-cheie sunt (traducerea a fost realizată de dr. începând din clasele primare. • sunt incluse şi: • conştientizarea principalelor tipuri de interacţiune verbală. a colecta şi a procesa informaţia. Deprinderi specifice comunicării în limba maternă: • comunicare orală şi în scris într-o varietate de situaţii. adecvat contextului. • principalele caracteristici ale diferitelor stiluri şi registre de limbă. • implică şi: 21 . Comunicării în limba maternă îi sunt asociate anumite cunoştinţe. s-a simţit nevoia corelării finalităţilor urmărite la fiecare ciclu curricular. Odată cu elaborarea noilor programe şcolare. • funcţii ale limbii (acte de vorbire). încă de la sfârşitul anilor ’90. care se formează şi se dezvoltă progresiv. a formula şi a exprima argumente orale şi scrise în mod convingător. cercetător principal la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Atitudini specifice comunicării în limba maternă • deschiderea (dispoziţia) pentru dialog constructiv. dar şi la fiecare nivel de învăţământ. Cunoştinţe specifice comunicării în limba maternă: • vocabular. c. • a căuta. • un registru de texte literare şi non-literare. cât şi pe orizontală (de-a lungul unui an de studiu). stabilirea clară a derulării obiectivelor şi conţinuturilor învăţării atât pe verticală (pe fiecare an de studiu). deprinderile şi atitudinile specifice comunicării în limba maternă. Ligia Sarivan. Bucureşti): a. Exemple Cunoştinţele. • variabilitatea limbii şi a comunicării în diferite contexte. • aprecierea calităţilor estetice şi dorinţa de a le promova şi interesul pentru interacţiunea cu alţii.competenţe – care trebuie formate la elevi pe parcursul anilor de şcoală.

Structuri didactice deschise prezintă specificul modelului comunicativ şi efectele de coerenţă ale instituirii lui. Avantajele sunt multiple şi constau în aşezarea demersurilor monodisciplinare într-un spaţiu interdisciplinar şi. Accentul se pune pe abordarea funcţională a limbii române. elevii devenind. 2004. • nevoia de a înţelege şi a folosi limbajul într-o manieră pozitivă.• conştientizarea impactului limbajului asupra celorlalţi. Actualele programe de limbă şi literatură română impun o nouă paradigmă. citirea şi scrierea –.]. nu se studiază ştiinţa. adică se trece de la învăţarea despre limbă şi literatură la învăţarea limbii şi a literaturii. al comunicării şi al textului (literar/nonliterar). de la înţelegerea pasivă la crearea activă a textului. prin studiul limbii şi al literaturii române în clasele primare se urmăreşte formarea celor patru deprinderi de bază – ascultarea. treptat. modelul comunicativ-funcţional. prin aceasta. modelul comunicativ se centrează asupra problematicii comunicării. Autoarea conchide: „Statuarea competenţei de comunicare drept finalitate a studiului limbii şi literaturii române este expresia directă a unui principiu de coerenţă: el pune în acord a) primarele cu gimnaziul şi liceul. modelul asigură continuitatea în timp a învăţării disciplinei şi evită pericolul sincopelor.” (Alina Pamfil. 30-31) Exemple Competenţele care orientează studiul limbii şi al literaturii române sunt:  competenţa comunicativă generală (interacţiune comunicativă: 22 . în posibilitatea de a realiza o dezvoltare sinergică a competenţei de comunicare. ci disciplina limba şi literatura română.. responsabilă din punct de vedere social. elevul ajungând de la activităţile de receptare la cele de producere a mesajului. Astfel. realizată în cele două etape de constituire a paradigmei: prima etapă este focalizată asupra formării capacităţilor. precum şi b) limba română cu limba a doua. pp.. vizând studiul integrat al limbii. Dar modelul asigură şi consonanţa dintre toate disciplinele şcolare al căror obiect de studiu este limba. discipline grupate în aria curriculară «limbă şi comunicare». vorbirea. atât de evidente în programele anterioare [. Astfel. Alina Pamfil în Limba şi literatura română în gimnaziu. cu limbile moderne şi clasice. buni receptori şi producători de texte orale şi scrise. aşa cum se pot deprinde din textele programelor şcolare. cea de a doua etapă integrează capacităţile în reţeaua conceptuală a competenţei de comunicare. Ca structură supraordonată studiului maternei.

în primul rând. evidenţiate. pe de altă parte..competenţe interpersonale. dar care sunt conturate încă din primii ani de şcoală:  cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi.. reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate. începând din clasele primare.  cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural. înţelegere şi interpretare de tipuri diverse de texte literare/nonliterare). spirit antreprenorial etc. Competenţele menţionate sunt corelate cu următoarele valori şi atitudini.  cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare. Principalul domeniu de interes pentru disciplina Limba şi literatura română este cel al comunicării în limba maternă. este prevăzută activitatea pe grupuri/clase de elevi 23 . Comunicării în limba maternă îi sunt asociate anumite cunoştinţe. în programa şcolară de clasa a III-a/a IV-a trei obiective de referinţă care vizează dezvoltarea competenţei textuale. Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU) Identifică. abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi argumentelor celorlalţi.  competenţele acţionale (a învăţa să înveţi. în programele de liceu.  dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală. sociale etc. a gustului estetic în domeniul literaturii. Documente şcolare obligatorii – planul-cadru de învăţământ şi programa şcolară Planul-cadru de învăţământ reprezintă „documentul reglator esenţial care jalonează resursele de timp ale procesului de predare-învăţare-evaluare.4. Planurile-cadru oferă soluţii de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte.  stimularea gândirii autonome. sunt activităţi comune tuturor elevilor din ţară în scopul asigurării egalităţii de şanse ale acestora. Modelul comunicativ-funcţional propune o nouă abordare a studiului limbii şi literaturii române în şcoală. interculturale. 2. Argumentează alegerea făcută.  competenţa textuală (receptare şi producere de discurs oral şi scris. abilităţi/capacităţi şi atitudini.). Să ne reamintim.). care se formează şi se dezvoltă progresiv.

E.  propune. activităţi în scopul diferenţierii parcursului şcolar – oferă posibilitatea selectării potrivite a orelor de curriculum la decizia şcolii.N.. 24 . Structural. care trebuie respectate în toate şcolile din sistemul de învăţământ românesc. De asemenea..  obiectivele cadru. Atenţia cadrului didactic trebuie să se îndrepte spre identificarea şi armonizarea obiectivelor de referinţă care se dezvoltă concentric. în vederea stabilirii celor mai potrivite activităţi de învăţare care să contribuie la abordarea adecvată a conţinuturilor învăţării. în acelaşi timp. existentă în toate ghidurile metodologice elaborate de specialişti ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ai Consiliului Naţional pentru Curriculum. nevoile şi aptitudinile specifice elevilor. de la un an de studiu la altul.în scopul diferenţierii parcursului şcolar în funcţie de interesele. cu titlu de sugestie. Programa şcolară este documentul care indică obiectivele de referinţă şi conţinuturile învăţării care trebuie parcurse într-un anumit an de studiu.  oferă soluţii de optimizare a bugetului de timp – este un instrument de organizare a timpului elevilor. respectiv. adică prezintă alocările orare pentru fiecare arie curriculară şi.” (Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ. disciplină şcolară. 2002. M. exemple de activităţi de învăţare corespunzătoare obiectivelor de referinţă şi conţinuturilor. trebuie cunoscut şi aplicat ca atare în toate unităţile de învăţământ din România. C. p. este documentul care fixează clar disciplinele care se studiază într-un anume an. Exemple Programele şcolare prezintă oferta educaţională la o disciplină dată pentru un parcurs şcolar determinat.  asigură egalitatea de şanse a tuturor elevilor din ţară – propune disciplinele şcolare şi numărul de ore alocat trunchiului comun/curriculumului-nucleu. programele de limba şi literatura română cuprind:  nota de prezentare. programa oferă.C. Învăţământ primar şi gimnazial. din care profesorii pot alege sau se pot inspira pentru a concepe activităţi noi. se focalizează pe patru aspecte esenţiale:  planul-cadru de învăţământ este un „document reglator esenţial” – prin urmare. 106) Definiţia planului-cadru.C. oglindeşte dezvoltarea pe verticală a acelei discipline.

N. potrivit modelului alăturat...C. Programele şcolare actuale au mutat accentul de pe învăţarea centrată pe profesor (vezi programele analitice din anii ’70-’80. care vizau programarea traseului elevului către un ţel impus de adulţi) pe învăţarea centrată pe elev.  conţinuturile învăţării.. În contextul învăţământului obligatoriu. indicând corespondenţele identificate pentru obiectivul-cadru 1. Planul-cadru de învăţământ şi programa şcolară sunt documente obligatorii. 2002. 25 . Învăţământ primar şi gimnazial. Actualele programe şcolare subliniază importanţa rolului reglator al obiectivelor pe cele două niveluri de generalitate: obiective cadru şi obiective de referinţă. Celelalte componente ale programei au ca principal scop realizarea cu succes a obiectivelor de către elevi. în care să corelezi obiectivele de referinţă pe cei patru ani de studiu.” (Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ.C. p.  standardele curriculare de performanţă.1 să desprindă informaţii de detaliu dintr-un mesaj ascultat clasa a III-a 1. M.) 1.. – dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral: clasa I 1.1 să înţeleagă semnificaţia globală a mesajului oral clasa a II-a 1.1 să sesizeze sensul global al unui mesaj. Realizează un tabel. centrarea pe obiective reprezintă unica modalitate ce face ca sintagma centrare pe elev să nu rămână un slogan fără conţinut. C. identificând aspectele principale şi de detaliu la care se referă un mesaj oral clasa a IV-a 1.1 să sesizeze legătura logică dintre secvenţele unui mesaj oral (raporturi cauză-efect etc. indispensabile bunei desfăşurări a procesului didactic.2 să sesizeze intuitiv corectitudinea unei propoziţii ascultate Să ne reamintim. 13) Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU) Studiază programele şcolare în vigoare pentru clasele I – a IV-a. „pe interiorizarea unui mod de gândire specific fiecărui domeniu transpus în şcoală prin intermediul unui obiect de studiu. obiectivele de referinţă corelate cu exemple de activităţi de învăţare.E.

orice activitate didactică parcurge trei etape: proiectarea activităţii.  proiectarea unităţilor de învăţare în ordinea derulării lor.. trebuie respectaţi următorii paşi:  stabilirea unităţilor de învăţare. în cazul unei clase cu rezultate foarte bune. Noile planuri-cadru şi programe şcolare au impus şi o nouă viziune asupra proiectării activităţii didactice. Exemple Paşii care trebuie urmaţi în proiectarea didactică la Limba şi literatura română sunt:  studierea planului-cadru de învăţământ. Exemple În realizarea planificării calendaristice.  planificarea calendaristică a parcursului didactic – stabilirea unităţilor de învăţare. realizarea ei şi evaluarea activităţii şi a eficienţei sale. felul în care valorifică recomandările programei şcolare şi o realizează pe parcursul anului şcolar. pentru conţinuturile mai dificile. calea cea mai simplă şi mai eficace de a realiza activităţi didactice eficiente. astfel. pentru stabilirea numărului de ore pe săptămână la disciplina limba şi literatura română şi pentru a decide dacă se studiază doar curriculum-nucleu sau. ordonarea lor.  autoevaluarea activităţii didactice desfăşurate. De fapt.  proiectarea lecţiilor din fiecare unitate de învăţare. sau în cazul claselor cu rezultate mai puţin bune. Planificarea calendaristică trebuie privită ca o activitate care pune în evidenţă viziunea proprie a fiecărui profesor. 26 .2. curriculum extins. ea se bazează pe o metodă riguroasă de pregătire a activităţii instructiv-educative.5. Planificarea calendaristică şi proiectarea pe unităţi de învăţa re Profesorul îşi imaginează un scenariu al activităţii. pe care îl respectă şi în funcţie de contribuţia elevilor la actul de învăţare.  alegerea manualului alternativ şi a textelor/secvenţelor care vor fi studiate din acesta. indicarea numărului de ore alocate etc. Proiectarea didactică este.  stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare.  lectura programei şcolare. curriculum aprofundat. pentru a putea atinge finalităţile obligatorii ale acesteia.

N. . C.3.. 2002.” (Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ..R. pag.C. Obs. Învăţământ primar şi gimnazial. evitând astfel reclama unui manual alternativ în vigoare în defavoarea celorlalte: Unitatea de O. manual apărut la Editura Aramis în 2002 şi valabil până în 2005. .fie după unul dintre domeniile conţinuturilor învăţării propuse de programă (citire-lectură. • Formule de permisiune. autori Victoria Pădureanu şi Mariana Norel. 11. dezacordul (manual.fie după structura manualului alternativ ales.se finalizează prin evaluare. Exemple Pentru a oferi o imagine mai clară. Conţinuturi învăţare 1. care are următoarele caracteristici: . 122) să-mi Nr.E. comunicare. adecvate atingerii obiectivelor de referinţă vizate.C. M. 16) În stabilirea unităţilor de învăţare. p. este recomandabil a se păstra un număr de ore la dispoziţia profesorului în fiecare semestru. profesorul pentru învăţământul primar se poate orienta: . elemente de construcţie a comunicării). îţi prezint o secvenţă de planificare calendaristică.6. Unitatea de învăţare – concept propus în proiectarea didactică în ghidurile metodologice din 2002 – „reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă. 27 . stabilirea obiectivelor de referinţă urmărite prin fiecare unitate de învăţare.  alocarea temporală pentru fiecare unitate de învăţare. Acordul. pentru reglarea eventualelor decalaje intervenite pe parcursul semestrului. . generat prin integrarea unor obiective de referinţă sau competenţe specifice.determină formarea la elevi a unui comportament specific. .este unitară din punct de vedere tematic. Vă rog 1. ore 15 Săpt.  selectarea conţinuturilor din programă.se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp. pe formatul propus de autorii ghidului metodologic.fie poate aborda ordonarea materiei după criteriul tematic. având la bază manualul Limba şi literatura română pentru clasa a III-a. .

28 . Părţile principale de propoziţie – facultativ (manual. 3. 127) • Verbul.2. 128-129) • *Predicatul. pag. pag. pag. suplimentară) 4. II Reţine! Prin planificarea anuală te asiguri că:  poţi parcurge materia în timpul alocat pentru anul şcolar respectiv.permiteţi. Reclama ciocolatei „Stea”. 2. 131) Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU) Realizează o secvenţă de planificare calendaristică (vezi tabelul. 2.. 3.. • Textul nonliterar: Anunţul.7. 54) • Evaluare scrisă (manual. Foloseşte drept resursă un manual alternativ pentru clasele a III-a sau a IV-a. a lua (manual. Informaţia din ziar.123) • Texte-suport: Anunţul Teatrului „Ţăndărică”. • Compunere după benzi desenate: Fănuţă şi pisica Suzi (manual. sem. 130. Colţ-Alb de Jack London (lectură 4. pag. reclama (manual. 3.1. I şi sem. caiet auxiliar) • Recapitulare (caietul auxiliar nr. Propoziţia simplă.1. de ore alocate Săptămâna Observaţii Conţinuturi Ore la dispoziţia profesorului Nr. Tema: Prieteni necuvântători 2. pag.3. total de ore pt.. cuprinzând şi antetul recomandat de Ghidul metodologic menţionat în curs) pentru o unitate de învăţare în care s-ar putea aborda tema „iarna”. Resursă: manualul editurii……… Unităţi de învăţare Obiective de referinţă Nr. Şcoala………… Disciplina……… P rofesor……… Clasa…. Uriaşi şi pitici în lumea animalelor. *3. Persoana şi numărul verbului. Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu.1.5. 2.3. Pronunţarea şi scrierea corectă a verbelor a fi. pag. Planificare calendaristică pentru anul şcolar ……….6.

• Cum voi face? – propunându-şi sarcinile de lucru. Obţinerea unor performanţe în activitatea didactică depinde în mare măsură de capacitatea profesorului pentru învăţământ primar de a avea o perspectivă globală a procesului de predare-învăţare şi de a reuşi. disponibilitatea de a abandona unele elemente anticipate. profesorul poate elabora pentru fiecare lecţie obiectivele operaţionale. • Cum voi şti dacă s-a realizat ceea ce trebuia? – stabilind modalităţile de evaluare a activităţii proiectate. Tactul pedagogic al fiecărui cadru didactic impune. să integreze fiecare lecţie în acest cadru mai larg. în acest caz. şi de a adopta demersuri noi. Pentru ca un obiectiv să fie corect şi complet operaţionalizat. ajutând cadrul didactic în a-şi formula obiectivele operaţionale pe care doreşte să le atingă în actul predării-învăţării-evaluării. Cunoscând bine programa. are un caracter deschis – profesorul trebuind să-şi manifeste abilităţile pedagogice în a face faţă situaţiilor neprevăzute ce se ivesc pe parcursul lecţiei. subiectul la care se referă obiectivul (elevul). adaptarea demersului didactic la specificul clasei în care predă. ţinând cont de particularităţile psihopedagogice ale elevilor şi de condiţiile materiale existente. imaginând scenariul didactic. profesorul trebuie să încerce să răspundă la următoarele întrebări. enunţul care îl exprimă trebuie să cuprindă. prin proiectare. ai în vedere toate obiectivele de referinţă din programa clasei respective. considerate clasice în proiectarea didactică: • Ce voi face? – formulând obiectivele operaţionale: ce va şti şi ce va şti să facă elevul. 29 . dacă acestea se dovedesc ca fiind piedici în desfăşurarea activităţii educative. acela de a clarifica neînţelegerile. • Cu ce voi face? – proiectând conţinutul activităţii. însă. cinci precizări cu privire la: a. dar care sprijină obiectivele stabilite de el. nu se recomandă parcurgerea tuturor etapelor proiectate dacă se observă o anumită dificultate în receptarea noului conţinut de către elevi. Proiectarea didactică a lecţiei are şi o valoare orientativă. rolul profesorului este. la necesităţile momentane ale elevilor. rezultate din „particularizarea” obiectivelor de referinţă. De exemplu. alegând metodele.  parcurgi toate conţinuturile obligatorii. potrivit lui Gilbert de Landsheere.  faci adaptările necesare pentru manualul şi clasa cu care lucrezi. chiar neproiectate. de a lămuri conceptele neînţelese.  parcursul pe care-l propui este logic. materialele şi mijloacele de învăţământ. abia apoi poate continua activitatea proiectată. Pentru a realiza un proiect didactic eficient.

Analiza resurselor presupune urmărirea resurselor umane. Formularea sarcinii de învăţare derivă din conţinutul obiectivului 30 . exclusiv în baza cunoştinţelor dobândite. ţinând cont de gradul de accesibilitate a materialului nou ce urmează a fi studiat. De asemenea. c. disponibilitatea acestora pentru studiu. materialele didactice şi mijloacele de învăţământ. dar şi la potenţialul de predare-învăţare-evaluare al cadrului didactic (efortul de introspecţie personală: ce poate să ofere fiecare profesor elevilor săi).b. în formularea cărora se recomandă a se ţine seama de performanţele cantitative şi calitative pe care le pot atinge elevii în realizarea unei sarcini. mijloace sau forme de organizare a activităţii elevilor care îi vor servi în cel mai înalt grad pentru atingerea obiectivelor proiectate. Profesorul trebuie să evalueze şi să repartizeze judicios intervalul de timp alocat unei activităţi didactice. fără nici un ajutor din partea învăţătorului/institutorului (d). A cunoaşte resursele ştiinţifice echivalează cu informarea exactă a profesorului în ceea ce priveşte planul-cadru de învăţământ. care vor putea crea o situaţie de învăţare optimă. elevii (a) vor fi capabili să analizeze (b) verbele (c) dintr-un text dat. materiale şi a celor legate de timpul disponibil. e. Resursele umane se referă la potenţialul de învăţare al elevilor exprimat într-un anumit ritm de asimilare (potenţialul de care dispun elevii trebuie cunoscut. dotarea tehnică disponibilă. spaţiul din afara şcolii. performanţa – exercitarea capacităţii mentale asupra unui conţinut de învăţare. nivelul standard al performanţei aşteptate. profesorul trebuie să aleagă acele metode. obiectivul va fi considerat atins dacă vor fi analizate corect cel puţin 7 din cele 10 verbe existente în text (e). motivaţia elevilor. precum şi selecţia strategiilor didactice). deoarece poate influenţa opţiunea pentru anumite obiective ale activităţii didactice. Resursele materiale cuprind sala de clasă. capacitatea nouă – acţiunea mentală/operaţia de care vor fi capabili elevii. d. De exemplu: La sfârşitul lecţiei. situaţia de învăţare – împrejurările/condiţiile concrete în care se va realiza noua capacitate de învăţare. programa şcolară şi manualul alternativ ales. ştiinţifice. O astfel de formulare ajută şi la elaborarea descriptorilor de performanţă.

strâns legate de fiecare secvenţă de conţinut. confirmarea includerii lecţiei într-o unitate de învăţare. adică reactualizarea unor noţiuni învăţate anterior înlesneşte învăţarea.  reactualizarea structurilor învăţate anterior are ca efect creşterea gradului de accesibilitate şi de temeinicie a învăţării acestora.operaţional elaborat prin proiectul didactic. analogic. prin lectura efectuată de învăţător (în lecţiile care vizează formarea comportamentului de cititor). în funcţie de 31 . poate fi considerat o modalitate de captare a atenţiei elevilor. procedeele folosite pentru atingerea lor pot fi adaptate. prin procedee variate. nu trebuie uitat că „repetitio mater studiorum est”. rigoarea proiectului îmbinându-se cu inventivitatea şi spontaneitatea cadrului didactic. lecţia este o succesiune de evenimente externe. valorificând resursele avute. asigură caracterul conştient al învăţării. pe baza fluxului de informaţii inverse (feedbackului) oferit de elevi. urmărind promovarea şi menţinerea continuă a atenţiei întregii clase. în funcţie de tipul lecţiei şi obiectivele urmărite de învăţător. În funcţie de această conexiune inversă apare posibilitatea regândirii „din mers” a desfăşurării lecţiei. adică la învăţare:  captarea şi orientarea atenţiei se desfăşoară pe tot parcursul lecţiei. Proiectarea lecţiei se va face în baza concepţiei conform căreia obiectivele operaţionale trebuie atinse. succesul didactic depinde în mare măsură de stârnirea şi menţinerea motivaţiei elevilor. prin exersarea corectă a redactării mesajului scris (în orele consacrate formării şi dezvoltării capacităţii de comunicare scrisă). pe măsură ce se trece de la un moment al lecţiei la altul. conduce la declanşarea evenimentelor interne.  prezentarea optimă a conţinutului se poate realiza diferit: oral şi prin modele grafice însoţite de explicaţii verbale (la învăţarea scrisului). dialectic). Exemple Potrivit teoriei lui Gagné. locul pe care îl ocupă în lecţie acest moment este diferit.  enunţarea obiectivelor urmărite are drept rol conştientizarea elevilor în legătură cu procesul de învăţare. prin exersarea corectă a actului vorbirii (în orele consacrate formării şi dezvoltării capacităţii de comunicare orală). care.  dirijarea învăţării se produce concomitent cu prezentarea optimă a conţinutului. inductiv. se poate alege unul dintre cele patru demersuri fundamentale (deductiv. dar metodele.

 sumativă – finală. corespunde activităţii independente.6.  formativă – continuă. de profesor. normativă. cu funcţie corectivă. probarea sunt modalităţi de informare a elevilor.  realizarea scenariului didactic. elevii realizează singuri unele operaţii de bază (de exemplu: paşii realizării unei compuneri libere). cu funcţie selectivă. de oportunităţile oferite elevilor prin 32 . Proiectarea opţionalelor la Limba şi literatura română Propunerea şi alegerea unui opţional depinde. diferenţiatoare. prognostică.  asigurarea feedbackului constă în informarea continuă a elevilor asupra modului în care îşi îndeplinesc sarcinile de învăţare. învăţării prin descoperire. evaluarea poate fi:  predictivă – iniţială..  dirijare minimă – indicaţiile date de profesor sunt minime.  proiectarea unităţilor de învăţare.  intensificarea retenţiei şi asigurarea transferului urmăresc identificarea acelor abilităţi/deprinderi/capacităţi care sunt comune. sunt o continuare firească a lecţiei. asigură utilizarea creatoare a capacităţilor dobândite pe parcursul lecţiei. de tehnicile motivaţionale utilizate. Să ne reamintim. revenirea. transferabile de la un domeniu la altul. apoi elevii înşişi recurg la unele operaţii de bază (de exemplu: extragerea ideilor principale dintr-un text dat).  obţinerea performanţei este unul dintre evenimentele importante ale lecţiei.care se stabileşte şi gradul de implicare a cadrului didactic:  dirijare moderată – învăţarea se îndrumă până la un punct. în care elevii sunt puşi să lucreze singuri. în mare măsură. nivelatoare.  evaluarea performanţei se bazează pe măsurarea rezultatelor. Printre cele mai importante activităţi în proiectarea didactică se numără:  planificarea calendaristică.. contribuie la realizarea obiectivelor urmărite. astăzi având valoare acele competenţe care pot fi valorificate creator în cât mai multe domenii de activitate. 2.  temele pentru acasă şi explicarea lor fac parte integrantă din lecţie. diagnostică. elevii trebuie în permanenţă încurajaţi – aprobarea.

 Bibliografie. în clasele primare.  Modalităţi de evaluare.  opţional ca disciplină nouă – propunând o disciplină care nu este prevăzută ca atare în planul-cadru de învăţământ sau nu apare la o anumită clasă.  Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare. Opţionalul în învăţământul primar poate fi:  opţional la nivelul disciplinei – propunând obiective şi conţinuturi ale învăţării care nu sunt incluse în programa şcolară a disciplinei.  Argument/Notă de prezentare. în acest caz.  Lista de conţinuturi. din perspectiva temei propuse.  opţional la nivelul mai multor arii curriculare – implică cel puţin două discipline din două arii curriculare diferite. 33 .parcurgerea opţionalului. în realizarea programei de opţional se va porni de la obiectivele-cadru ale celor două discipline. elemente specifice ethosului şcolii. părinţii au un rol decisiv în alegerea opţionalului. de stimularea abilităţilor acestora. el trebuie să ofere perspective multiple de realizare. îşi asumă rolul de conceptor de programe. se vizează dobândirea de competenţe transversale. Exemple Schema de proiectare a opţionalului respectă schema programelor de trunchi comun:  Titlul (tema) şi felul opţionalului. profesorul. Pentru ca un opţional să devină viabil. programa se realizează ca şi în cazul opţionalului la nivelul ariei curriculare. în acest caz. deschideri spre sferele de interes ale elevilor. Algoritmul realizării programei de opţional respectă modelul programelor de curriculum-nucleu. dar şi de trezirea interesului părinţilor faţă de opţionalul propus – aşa cum se ştie. dezvoltându-se obiective de referinţă noi. adaptări la nivelul de pregătire şi la particularităţile psihopedagogice ale elevilor. de respectarea stilurilor individuale de învăţare.  opţional la nivelul ariei curriculare – presupune abordarea unei teme care implică cel puţin două discipline la nivelul ariei curriculare.

dar să nu fie reluări sau „variaţiuni” ale acestora.” (Ghid metodologic. Profesorul de învăţământ primar va trebui să evite introducerea în programa de opţional a obiectivelor de referinţă din programele şcolare chiar din anii superiori celui în care se desfăşoară opţionalul. Se pot prezenta informaţii privind desfăşurarea orelor de opţional – săptămânal o oră. Obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare vor fi ordonate pe două coloane. acele informaţii care vor fi vehiculate în cadrul opţionalului.. posibilitatea dezvoltării lui pe parcursul întregului ciclu curricular sau pe parcursul celor patru ani ai învăţământului primar . Activităţile de învăţare trebuie să reflecte modul în care elevii pot dobândi priceperi şi deprinderi. capacităţi vizate de obiectivele de referinţă propuse. într-un cuvânt. Exemple Pentru a evalua programa de opţional proiectată. tipurile de probe prin care se va putea evalua (măsura şi aprecia) atingerea obiectivelor de referinţă enunţate. spre a-şi dezvolta capacităţile/competenţele dobândite prin parcurgerea opţionalului propus.În Argument se motivează propunerea opţionalului. în funcţie de specificul opţionalului propus. trebuie trecute în listă acele informaţii care vor fi introduse... te poţi folosi de următoarea grilă: 34 . care ar putea continua/prelua/adapta opţionalul. temei acestuia. ea conţine informaţiile „pe care opţionalul le propune ca bază de operare pentru formarea capacităţilor vizate de obiective. din dorinţa de a contribui la dezvoltarea unui ethos al şcolii. dar şi cu altele învăţate anterior. 17) În programă se vor menţiona modalităţile de evaluare adecvate tipului de opţional propus. p. Formularea obiectivelor trebuie să urmeze modelul celor din programa şcolară. La finalul programei de opţional se adaugă o bibliografie care poate fi consultată atât de profesori. Altfel spus. pentru atingerea obiectivelor se pot propune tipuri variate de activităţi de învăţare. conceput pentru a le oferi elevilor o alternativă de dezvoltare personală. Lista de conţinuturi trebuie întocmită cu foarte mare atenţie. cât şi de elevi. bilunar câte două ore. combinate şi recombinate între ele. potrivit ordonării în programa şcolară aprobată la nivel naţional. Programele de curriculum la decizia şcolii intră în vigoare după ce obţin avizul conducerii şcolii şi al inspectorului/inspectorilor (în cazul opţionalelor la nivelul ariei sau a mai multor arii) de specialitate. prin care să se urmărească activizarea elevilor.

permit progresul Selectarea activităţilor de învăţare .sunt corelate cu obiectivele de referinţă .).constituie o resursă pentru atingerea obiectivelor de referinţă .adecvate particularităţilor de vârstă ale elevilor . specifice . elaborate la nivel naţional (planul-cadru de învăţământ. de obiectivele propuse.se oferă o bibliografie minimă Formularea obiectivelor de referinţă . sunt aceleaşi ca şi în programa de trunchi comun (curriculum-nucleu) .presupun activitatea nemijlocită a elevului .conţin referiri la utilizarea resurselor materiale DA NU 2.sunt adaptate nivelului de pregătire psihopedagogică şi intelectuală a elevului . proiectarea pe unitate de învăţare. sunt altele decât în programa de trunchi comun .sunt măsurabile.se respectă structura programei şcolare .sunt organizate sistematic . Sunt oferite exemple şi modele care pot fi adaptate.sunt adecvate intereselor.Criteriu/Indicator de evaluare Conformitatea cu realizarea unei programe şcolare .permit învăţarea prin cooperare .sunt altele decât în programa de trunchi comun . de specificul disciplinei. în funcţie de particularităţile clasei. programele şcolare) şi cele elaborate de cadrul didactic (planificarea calendaristică.se pot desfăşura în clasă .în cazul aprofundărilor şi/sau extinderilor. 35 . programele de opţional etc. nevoilor prezente şi viitoare ale elevului .în cazul opţionalelor ca disciplină nouă sau ca temă integratoare.duc la dezvoltarea capacităţilor propuse .7. Rezumat Această unitate de învăţare prezintă documentele oficiale.în număr corespunzător .adecvate cu tema opţionalului Elaborarea conţinuturilor .

.. Parcurgând această unitate de învăţare... care să antreneze cât mai mulţi elevi....  Activităţi de învăţare diverse.. realizează proiectarea unităţii de învăţare (cf.. succesiune logică şi gradată de la simplu spre complex). mi-am clarificat următoarele concepte . Nr.. Tipurile de opţional care pot fi utilizate în învăţământul primar sunt . de ore pe săptămână: Unitatea de învăţare ... 1 10% din nota finală – (se predă conform graficului stabilit la prima activitate tutorială) Folosind manualul alternativ ales şi alte resurse materiale. c..  Legătura / continuitatea dintre proiectul unităţii de învăţare şi planificarea calendaristică. Tema de control nr... Răspunsurile corecte sau sugestiile pentru răspunsuri adecvate le găseşti la pag. b. de ore alocate ………… Conţinuturi (detalieri) OR Activităţi de învăţare Resurse Evaluare Proiectarea unităţii de învăţare se va evalua conform următoarelor criterii:  Coerenţa demersului didactic (legături între cele trei domenii – citire/lectură. 2..8..  Resurse adecvate. 36 ....  Obiective adecvate conţinuturilor propuse spre studiu şi activităţilor de învăţare .. Întrebările fundamentale ale proiectării didactice sunt ..9... discută cu tutorele... 107..2... îmi este încă neclar .. stimulative.27): Şcoala………… Disciplina……… Profesor……… Clasa / Nr. limbă (elemente de construcţie a comunicării) şi comunicare – .. tabelului alăturat) din planificarea calendaristică întocmită la aplicaţia pentru portofoliu (de la pag. Test de autoevaluare Completează următoarele enunţuri: a. Dacă întâmpini dificultăţi în rezolvarea sarcinilor.

........... respectând structura lecţiilor de comunicare orală............să faci distincţia între comunicarea orală – mijloc de învăţare – şi comunicarea orală – obiect de învăţare....4..........7............................... .... Test de autoevaluare ... ........................ Introducere Parcurgând această unitate de învăţare...... .... Rezumat......................................... vei fi capabil: ............1.................... Comunicarea.. ................ află despre ideile şi sentimentele celorlalţi.......1...3.... termenul comunicare indică acţiunea de a comunica (a se pune în legătură... Parametrii comunicării şi funcţiile limbajului În Dicţionarul explicativ al limbii române.. Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare orală .) şi rezultatul ei.............5... Parametrii comunicării şi funcţiile limbajului................... Comunicarea este o acţiune prin care oamenii transmit idei şi sentimente..... a vorbi cu........ MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL ŞI A CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ Cuprins 3.. 40 3..... ............ vei descoperi corelaţia dintre parametrii comunicării şi funcţiile limbajului......... ..... ... ...8. vei cunoaşte metode şi tehnici utile în activităţile didactice consacrate dezvoltării comportamentului de receptor (ascultător) şi de emiţător (vorbitor) al mesajului oral.........să caracterizezi parametrii comunicării....... Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 4 ore.........2..........să proiectezi activităţi didactice...................... Competenţe vizate ...... 37 3......49 3...... 37 3................ 50 3.......... Comunicarea orală – mijloc de învăţare şi obiect de învăţare .. ...... ....... Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare....să valorifici diferite metode şi tehnici în activităţile de comunicare orală.. în contact cu.....50 3............ 43 3....3.............. Introducere .............. pe de altă 37 ... pe de o parte... .. Comunicarea. ..................... ......... 3.............. Structurarea lecţiei de comunicare orală .......6........ ..... 3..........2................ ....... 37 3.Unitatea de învăţare 3..

cartea. multifazial. 1996. dar există şi şcoli unde se foloseşte codul Braille – codul surdo-muţilor – sau coduri artistice distincte – codul muzical.  canalul – mediul prin care se transmite mesajul de la emiţător la receptor: aerul în comunicarea orală. p. 66). trebuie să facem diferenţierea între comunicarea cotidiană (obişnuită) şi comunicarea didactică.  mesajul – secvenţa de semnale verbale.  codul – tipul de semnale utilizat. mimică şi gesturi etc. pe de o parte.” (Constantin Cucoş. Florentina Sâmihăian descrie cele şase funcţii ale limbajului. şi prin mai multe canale ale informaţiilor între două entităţi (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan sau succesiv roluri de emiţători şi receptori. poşta electronică în comunicarea rapidă la distanţă. sonore (alfabetul Morse). Constantin Cucoş defineşte comunicarea didactică: „un transfer complex. elaborat de lingvistul Roman Jakobson (1963). p.  contextul – indică. În şcoală. prin comunicare didactică îi ajutăm pe elevi să-şi formeze şi dezvolte comportamentul de receptori şi emiţători ai mesajului (oral sau scris). hârtia (scrisoarea. semnificând conţinuturi dezirabile în contextul instructiv-educativ. evidenţiind coexistenţa şi interdependenţa lor în actul 38 . telefonul. De fapt. relaţiile dintre interlocutori). pentru ca o comunicare să-şi atingă scopul.  receptorul – cel care primeşte mesajul care are asupra lui un anumit efect.parte. În Didactica limbii şi literaturii române (vol. plastic etc.) în comunicarea scrisă. 127) Exemple Binecunoscutul model al comunicării. nonverbale şi paraverbale pe care emiţătorul le transmite receptorului. I. cuprinde şase parametri care intervin în procesul comunicării verbale:  emiţătorul – cel care transmite un mesaj. telegrama etc. Semnalele pot fi lingvistice (orale sau scrise). comunicarea se bazează pe limba naturală. vizuale (semnele de circulaţie). iar pe de altă parte. elementele care influenţează o situaţie de comunicare concretă (locul şi timpul când se desfăşoară comunicarea. cu o anumită intenţie. În context didactic. faxul. centrate pe câte un parametru al comunicării. codul utilizat de cei doi interlocutori trebuie să fie comun. aspectul (real sau imaginar/fictiv) la care se referă mesajul.

 funcţia poetică (centrată pe mesaj) — prin care se pune în valoare mesajul ca atare. de a-l incita la acţiune pe interlocutor printr-un ordin. forma în care este structurat/organizat acesta. cuvintele folosite. Aplicaţii Realizează schema procesului de comunicare. de obicei. în proverbe etc. cred). iar un îndemn sau o rugăminte presupun. verbele de stare (mă bucur. obsedant. mijloace specializate: imperativul (Vino! Spune!). o dorinţă a vorbitorului (Ajută-mă!).  funcţia fatică (centrată pe canal) — prin care se controlează „canalul“ şi menţinerea contactului dintre interlocutori. corespunzătoare fiecărui parametru al comunicării. rime. discutându-le înţelesul sau forma pentru a favoriza înţelegerea lor corectă. în sloganuri publicitare. uşor de fixat în memorie. ci şi în vorbirea curentă. prin verificări şi confirmări (Alo! Mai eşti pe fir? Hei! Mă asculţi?). Funcţia expresivă şi cea conativă sunt interdependente: exprimarea unui sentiment sau a unei senzaţii poate avea sensul unei cereri indirecte (Mi-e sete!). repetiţii. ci un text interesant în sine. caracterul lor dominant în anumite secvenţe:  funcţia expresivă sau emotivă (centrată pe emiţător) — prin care se exprimă subiectivitatea locutorului: stările. sensuri figurate etc.  funcţia referenţială (centrată pe context) — prin care se transmit informaţii despre lumea reală sau imaginară. 39 . Prin funcţia poetică. sentimentele. o rugăminte etc.comunicării. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii. amuzant. sufăr) sau cele cu sens evaluativ (mi se pare. valorile sale. Funcţia poetică a limbajului se manifestă nu doar în poezie.. frumos.  funcţia metalingvistică (centrată pe cod) — prin care se controlează „codul“. un mesaj nu mai este un simplu instrument (un vehicul pentru informaţie). în expresii şi locuţiuni populare. plăcut. indicând şi funcţiile limbajului.  funcţia de apel sau conativă (centrată pe receptor) — prin care se exprimă o încercare de a-l influenţa. ritm. mijloace specializate de realizare a acestei funcţii sunt interjecţiile (Ah! Vai!).

4. gestica şi mimica au un rol 40 . cu obiective de referinţă şi activităţi de învăţare specifice). pe când mijloacele vizuale (elementele de comunicare nonverbală – cu ajutorul gesturilor. are un impact de doar 7%. privirii. lexical. indiferent de disciplina la care se foloseşte. elevi – elev/elevi. intonaţia. importanţa combinării celor trei forme de comunicare în vederea realizării unei comunicări eficiente. dorind să comunice trăirile sale. prin tot ceea ce cuprinde acesta sub aspect fonetic. mimicii.. În cazul comunicării verbale. practicarea şi îmbunătăţirea unor forme variate de comunicare orală. Weiner. De aceea. morfologic. elev – elev/elevi. volumul) de 38%. slide-uri) au un impact de 55% asupra ascultătorilor. tabele. sintactic şi stilistic. Fiecărui parametru al comunicării îi corespunde o funcţie a limbajului. este curios din fire şi se manifestă verbal. ritmul vorbirii. grafice. se urmăreşte formarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare orală a elevilor.  ca obiect de învăţare – prin activităţile de comunicare orală. Contactul vizual cu partenerul/partenerii de dialog. nonverbal şi/sau paraverbal. comunicarea orală este un domeniu de conţinuturi. potrivit rezultatelor obţinute de cercetătorii americani A. Comunicarea orală – mijloc de învăţare şi obiect de învăţare Comunicarea orală este folosită în procesul didactic în predareaînvăţarea-evaluarea disciplinelor şcolare. cunoaşterea. informaţia codificată este transmisă prin cuvânt. Mehrabian şi M. cadrul didactic trebuie să valorifice capacitatea de comunicare a elevilor. iar mijloacele de comunicare paraverbală (inflexiunile vocii. cât şi ca obiect de învăţare (în aria curriculară Limbă şi comunicare. poziţiei corpului – precum şi reprezentările vizuale: scheme.. la orele de limbă şi literatură română. Comunicarea verbală (comunicarea prin intermediul cuvintelor). ea poate fi privită atât ca mijloc de învăţare (pentru majoritatea disciplinelor şcolare). Copilul este receptiv la elementele cunoaşterii. Comunicarea este o acţiune prin care oamenii transmit idei şi sentimente şi află despre ideile şi sentimentele celorlalţi. deşi pare a avea ponderea cea mai mare. să evidenţieze rolul nonverbalului şi al paraverbalului în comunicare. în comunicarea orală. Diferenţierea celor două aspecte se poate realiza urmărind scopul comunicării orale:  ca mijloc de învăţare – comunicarea orală are rolul de a intermedia dialogul profesor – elev/elevi. în orele de limba şi literatura română.Să ne reamintim. 3. Comunicarea nonverbală influenţează relaţiile dintre interlocutori.

pentru a verifica dacă a înţeles bine şi. din perspectiva profesorului:  a încuraja vorbitorul (elevul) – prin gestică şi mimică – atunci când este de acord cu cele afirmate de elev.  a urmări elevul. chiar depreciativ. reacţia spontană a persoanelor implicate în dialog putând oricând modifica evoluţia dialogului. poate fi interogativ.important în comunicare. la promovarea unui climat de înţelegere şi de cooperare între locutori. interesul manifestat faţă de cele prezentate. pentru a-i oferi elevului un feedback asupra celor afirmate. totodată.  a acorda credibilitate elevului/elevilor. fără a-l întrerupe. poate preveni eventualele neînţelegeri ale mesajului. dar şi de efectul pe care îl are mesajul asupra receptorului. confirmând prin contact vizual. o bună comunicare nonverbală contribuie la desfăşurarea în condiţii optime a dialogului. poziţie în bancă. Exemple A asculta activ înseamnă. Astfel. apreciativ. gestică şi mimică.  a valorifica informaţiile primite. indică marca emoţională a interlocutorilor. monosilabicul „da” poate fi rostit cu tonalităţi şi inflexiuni variate ale vocii.  a demonstra înţelegerea celor expuse prin rezolvarea sarcinilor propuse de profesor. ea trebuie practicată în egală măsură de partenerii în educaţie – profesorul şi elevii. prin exprimarea unui punct de vedere personal asupra ideilor discutate. prin aceasta. după ce.  a recapitula ideile exprimate de elev/elevi. Şcoala contribuie semnificativ la formarea şi dezvoltarea capacităţii de ascultare activă şi.  a recapitula ideile prezentate de profesor. Din perspectiva elevului:  a urmări cu atenţie explicaţiile profesorului. Comunicarea paraverbală înzestrează cuvintele cu semnificaţii multiple. pentru ca acesta să nu-şi uite ideea. totul depinde de modul în care îl rosteşte emiţătorul.  a formula întrebări clarificatoare. a demonstrat ce a înţeles din comunicarea profesorului. prin reformulare sau parafrazare. 41 .  a reformula sau a parafraza cele spuse de elev. de intenţia emiţătorului de a transmite un anume mesaj. Ascultarea activă îmbunătăţeşte comunicarea didactică. exclamativ.

 identificarea unei persoane sau a unui obiect. *menţinerea sau încheierea unui schimb verbal. construirea de dialoguri în situaţii concrete (în familie. aplicativ.  formularea unor întrebări şi a unor răspunsuri. comunicarea scrisă. formularea mesajului oral (cuvântul. folosirea codurilor nonverbale sau paraverbale. povestirea orală a unui fragment dintr-un text narativ.  oferirea unor informaţii despre forma şi despre utilitatea unor obiecte. comunicarea orală contribuie la dezvoltarea capacităţii de exprimare orală şi la formarea atitudinii comunicative.Lecţiile de comunicare orală au ca obiectiv fundamental formarea şi dezvoltarea la elevi a capacităţii de receptare a mesajului oral şi a capacităţii de exprimare orală. învăţarea prin cooperare. Ca obiect de studiu. Comunicarea orală se caracterizează prin libertatea în exprimare. potrivit programei şcolare. dezvoltă ascultarea activă. formularea ideilor principale. respectiv. preferându -se situaţii de comunicare concrete.). Exemple În clasele I şi a II-a sunt recomandate. construcţia spontană. dialogul). pe baza unui suport vizual (se ţine seama de gândirea concret-intuitivă a elevilor). fără teoretizări. posibilitatea abaterii de la vorbirea corectă (limbaj uzual). în mijloacele de transport în comun etc.  exprimarea propriei păreri în legătură cu un fapt. În ciclul achiziţiilor fundamentale. potrivit formulării din programa şcolară) se împarte în două subdomenii – comunicarea orală şi. subiectivismul evident al discursului (prezenţa mărcii emoţionale). posibilitatea rectificărilor şi reluărilor. la şcoală. domeniul „comunicare” (formarea capacităţii de comunicare.  oferirea unor informaţii despre identitatea proprie sau despre identitatea membrilor familiei/persoanelor cunoscute. interogative şi exclamative. conţinuturile comunicării orale vizează. intonarea propoziţiilor enunţiative. gândirea critică a elevilor. 42 . clasele I şi a II-a. în programele şcolare. În clasele a III-a şi a IV-a:  se fixează componentele comunicării dialogate – adaptarea la particularităţile interlocutorului. actuale. povestirea orală a unor texte sau mesaje audiate. factorii perturbatori ai comunicării. următoarele schimburi verbale (acte de vorbire):  iniţierea. În programele şcolare destinate claselor I – a IV-a.  povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi desenate sau după ilustraţii. enunţul.

 se actualizează elementele de comunicare nonverbală (gesturi. observare.  să aibă dimensiuni corespunzătoare. 43 . creşte forţa de sintetizare şi generalizare. educatoarea având un rol deosebit de important în accentuarea caracterului activ al percepţiei. imaginilor etc. se recomandă utilizarea materialului „viu”. povestire.  atunci când este posibil. Observarea este cunoscută atât ca tip de activitate. mijloc de învăţare.. în acest sens.a. În clasele primare. Prin lecţiile de comunicare orală se urmăreşte familiarizarea cu formele comunicării orale şi formarea unei atitudini pozitive comunicative. Exemple Încă din grădiniţă. recunoaştere şi completare. elevii dobândesc un sistem de reprezentări clare despre obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. „claritatea reprezentărilor. obiect de studiu. Astfel deosebim observarea directă. de promovare a comunicării orale. desenelor. Se poate face distincţia între comunicarea orală. alcătuire de mesaj. 1981. un exerciţiu de bază sub aspect formativ. povesti şi comenta este necesar un exerciţiu permanent de îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului.” (Elvira Creţu ş.5. Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare orală Pentru dobândirea progresivă a abilităţii de a conversa. de aceea este necesar ca materialul folosit pentru observare să respecte următoarele cerinţe:  să fie într-o stare perfectă – prin fiecare activitate didactică formăm şi dezvoltăm gustul estetic al elevilor. Să ne reamintim. şi comunicarea orală. acuitatea imaginilor perceptive sporesc capacitatea de verbalizare şi. nemijlocită. 3. prin intermediul imaginii. să generalizeze datele obţinute.. nu a machetelor. memorare. 10) Elevii sunt îndrumaţi să observe sistematic. ordonare.. şi observarea indirectă. pronunţare. interpretare de rol. cât şi ca metodă utilizată în dezvoltarea limbajului elevilor. să păstreze proporţiile. de structurare a mesajelor în discurs coerent. denumire. prin orele de comunicare se urmăreşte formarea capacităţii de: comunicare prin dialog. p. observarea copiilor este dirijată pas cu pas. mimică). în acelaşi timp. Prin intermediul observării. se construiesc dialoguri în situaţii concrete sau imaginare. este.

mai apropiat. Are rolul de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor elevilor. care să ajute elevii în formularea concluziilor. la dezvoltarea gândirii abstracte a elevilor. fără a se urmări încă ordonarea logică a ideilor – este un brainstorming care favorizează emiterea unor păreri care vor trebui argumentate pe parcursul intuirii dirijate. – profesorul are rolul de a dirija moderat acţiunea de intuire a tabloului. unde?. Exemple În perioada preabecedară se pot folosi tablouri. de la analiza detaliată la construirea ansamblului. când?. fiind un mijloc eficient de a-i determina pe elevi să se exprime prin intermediul imaginilor dintr-un tablou sau dintr-un şir de tablouri. trecerea de la particular la general. care contribuie la activizarea vocabularului.iar profesorul pentru învăţământul primar poate valorifica deprinderile şi achiziţiile dobândite de elevi din perioada preşcolarităţii. de descriere.  sinteza finală – ordonarea. apoi planul al doilea. sintetizatoare. întrebări cu valoare formativă. capacitatea de interpretare. descrierea şi interpretarea datelor. a ideilor emise despre fiecare plan al tabloului. profesorul lasă elevii să formuleze enunţuri despre elementele intuite. elevii fiind dirijaţi în a observa elementele de detaliu ale fiecărui plan. cum ai fi procedat dacă…?. Algoritmul lecturii după imagini:  intuirea iniţială. a tabloului – elevii formulează enunţuri indicând ceea ce văd. nedirijată. întâmplări pentru lecturile după imagini cu caracter narativ – cu scopul de a obişnui. ce crezi?. întrebări de tipul: cine?.  stabilirea titlului tabloului – profesorul îndeamnă elevii să utilizeze formulări sugestive. care?. iar pentru a forma. intuitiv. de perfecţionare a laturii semantice a vorbirii se recomandă introducerea întrebărilor de tipul: ce părere ai?. imagini reprezentând scene. dobândite la alte activităţi didactice. cum? solicită funcţia cognitivă a limbajului. treptat. cu ajutorul profesorului. realizarea unei imagini globale. ce?. Întrebările adresate elevilor trebuie să stimuleze gândirea. a acţiunilor înfăţişate în imagini.  observarea dirijată a tabloului – planul întâi. acţiuni.  realizarea sintezelor parţiale după intuirea dirijată a fiecărui plan al tabloului şi „culegerea” informaţiilor oferite de elevi despre planul intuit. elevii cu structura unui text narativ şi pentru a 44 . Lectura după imagini pune un accent sporit pe analiza. al treilea etc.

semnificaţia unor noţiuni. precum şi tablourile cu aspecte din natură. folosind metoda lecturii după imagini. este favorizat efortul intelectual şi menţinută vie atenţia în timpul jocului. Ce fel de flori ai tu?. În cadrul proiectării jocului didactic trebuie să ţinem seama de: sarcina didactică. regula de joc.. A cui hrană este? etc. se stimulează cinstea.pregăti viitoarele compuneri narative –. corectitudinea. În orele de limbă şi literatură română. Roata animalelor. Jocul didactic. după scopul urmărit: . prin respectarea sarcinilor şi regulilor jocului elevii învaţă să-şi autoregleze activităţile. sistematizare şi verificare a achiziţiilor elevilor. spiritul critic. folosite atât în grădiniţă. Exemple Jocurile didactice pentru educarea limbajului. pentru lecturile după imagini cu caracter descriptiv . Elevii vor fi puşi în situaţia de a relata verbal ceea ce înfăţişează o anume imagine. răbdarea. Activitatea de lectură după imagini solicită gândirea. Roata anotimpurilor. pe care le-ai putea valorifica în activităţi didactice din perioada preabecedară. imaginaţia elevilor. desfăşurat sub directa coordonare a profesorului. cât şi în clasele I şi a II-a. este o modalitate eficientă de consolidare. îşi corectează pronunţia. pot fi clasificate după mai multe criterii: a. Anotimpurile. însuşesc construcţii gramaticale utilizabile în diferite contexte. contribuie la dezvoltarea gândirii logice a elevilor şi la dezvoltarea capacităţii lor de exprimare. stăpânirea de sine. La piaţă. În coşuleţul toamnei. Aplicaţii Caută o imagine reprezentând întâmplări şi un tablou surprinzând un aspect din natură. memoria. jocul încheagă colectivul de elevi. învaţă cuvinte. atenţia. de a găsi o anumită interpretare celor înfăţişate. Cuvântul interzis. Prin jocul didactic se dezvoltă creativitatea elevilor. animale”: Săculeţul fermecat. acţiunea de joc şi variantele de joc. dezvoltând şi perfecţionând limbajul acestora. prin joc didactic. elevii rezolvă sarcini de joc care urmăresc educaţia lor intelectuală. A venit toamna. Formulează posibile întrebări pe care le-ai putea utiliza în timpul activităţii proiectate. plante. pentru tema „Mediul ambiant.jocuri didactice de dezvoltare şi stimulare a gândirii prin efortul de a analiza ce se petrece în jur: pentru tema „Anotimpuri. omul şi activitatea sa”: 45 .

Ce ştii despre mine?. Jocul semnelor.. Roata vremii. Ce face/Ce fac?.jocuri didactice pentru însuşirea structurii gramaticale a limbii: Eu spun una. Constantin Cucoş. . pentru tema „Însuşirile obiectelor”: Ce culoare are?. profesorul urmăreşte: • formarea unor atitudini şi comportamente în situaţii date. Ce e şi cum strigă?. vei face) aşa?. Cine ce are?.jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginaţiei şi vorbirii: Spune cine este!. Ghicitoare. . Stop etc. Întrebări şi răspunsuri. o metodă compozită (cf. Ce fel de?. Prin folosirea metodei jocului de rol. devenite acum procedee: explicaţia. Spune mai pe scurt. 1996).jocuri didactice pentru dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului: De-a diminutivele. Ce fac şi cum fac?. dezbaterea etc. . • formarea şi dezvoltarea capacităţii de a rezolva situaţii-problemă. Arătaţi obiectul denumit. pentru tema „Orientarea în timp şi spaţiu”: Unde se află?. este o metodă activă de predare-învăţare-evaluare. Ce s-a schimbat?. tu spui mai multe. • stimularea dialogului constructiv etc.. Caută greşeala! etc. Cutia cu surprize. gândirii. Cine enumeră mai mult?... • formarea spiritului de echipă. Pedagogie. • cultivarea sensibilităţii faţă de oameni şi comportamentul acestora. Unde se găseşte sunetul? etc. instructajul. Proverbul ascuns etc.. Găseşte perechea!.. Cu ce călătorim?. Dacă nu-i aşa. Cine spune mai multe propoziţii?. Când faci (ai făcut. Schimbă silaba!. Al (a) cui este?. Ce zi eşti? etc. Spune o poveste!. Iaşi. Care este culoarea ta?.jocuri didactice orale. Loto.. Cine dezleagă vraja? etc. Spune unde stă?.jocuri didactice cu material didactic . Poştaşul. . 46 .. ? etc. este mic?. Jocul de rol este atractiv prin aspectul său ludic şi eficace. Cum se mai poate spune?. Completează propoziţia!. Fii atent!.. puterii de observaţie: Găseşte una la fel!. Mă cunoşti?. după materialul didactic utilizat: . Tic-tac. . fără material didactic . Ce facem cu . De-a librăria. Traista cu poveşti. Ce face?. Cine povesteşte mai frumos?. Povestiţi ceva despre . Cine dezleagă şi spune mai multe ghicitori?. Tu ce faci?. Portretul. observarea.Cine sunt? Cu ce lucrez?.jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii. b. Este mare. Ce mai înseamnă cuvântul?. . tic-tac!.. Ghiceşte ce am scris!. Editura Polirom. cum e?. având o structură mixtă care cuprinde metode aparţinând altor categorii.. Spune ce este!. Lipseşte ceva (Completează cuvântul!). Fă ordine!. Mai spune ceva!.

informaţii. autocontrolul conduitelor şi al achiziţiilor.şi interpersonală. distribuirea şi/sau asumarea rolurilor – alegerea „actorilor” (care interpretează rolul asumat) şi a „spectatorilor” (observatori care urmăresc. punerea în scenă a unor evenimente. urmăreşte redarea cât mai fidelă şi mai creativă a personajului interpretat. Prin lectura orală. elevii pot înţelege modalităţile variate de comunicare ale artei dramatice. proiectarea „scenariului”. prin dramatizare. În clasele primare sunt valorificate. piesele de teatru pentru copii. care se bazează pe utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice. precum şi comportamentului pe care doreşte să-l formeze/dezvolte la elevi. idei. care poate lua în activitatea didactică diverse forme: dramatizarea unor povestiri sau schiţe. • formularea concluziilor asupra activităţii desfăşurate. Jocul de rol şi dramatizarea facilitează comunicarea intra. Jocul de rol sporeşte gradul de implicare a elevilor în activităţile de învăţare. jocul actorilor). opţional) Valorifică-ţi competenţele dobândite la disciplina Psihopedagogia metaforei şi dramei! Identifică şi descrie trei tehnici pe care le-ai putea folosi cu succes în orele de Limba şi literatura română . majoritatea textelor dialogate din manualele şcolare. contribuie la realizarea unor situaţii autentice de comunicare. Prin activitatea de dramatizare. Dramatizarea este o metodă activă. elevii. reflecţia şi comunicarea cu ceilalţi. • gruparea elevilor. • interpretarea rolurilor în faţa „spectatorilor”. valorificând elementele paraverbale. schiţele şi poveştile în care predomină dialogul. povestirea. favorizează formarea convingerilor. Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU. procesul literar etc. elevii dobândesc abilitatea de a transmite. • discutarea modului de interpretare. conform unor criterii bine stabilite. atitudinilor şi comportamentelor.Etapele pregătirii şi desfăşurării jocului didactic sunt: • identificarea situaţiei care urmează a fi simulată prin joc de rol – profesorul va alege o anume situaţie conform obiectivelor didactice urmărite. prezentarea orală. Este o metodă simulativă. sentimente 47 . Lectura orală este o activitate specifică învăţământului primar. • pregătirea interpretărilor. citesc cu voce tare un text literar/nonliterar sau chiar un text propriu. sub directa îndrumare a profesorului. valorificând celelalte metode folosite – conversaţia.

concretizarea sau individualizarea. expoziţie de carte. expresive. • să găsească un alt final povestirii. sinteza.povestirile elevilor după modelul profesorului. în gând. cuvintele şi expresiile nou -învăţate. . Se cunosc mai multe forme: . Pentru a realiza o activitate de povestire reuşită. . • să urmărească înţelegerea mesajului de către elevi. alternarea povestirii profesorului cu imagini video sau înregistrări audio etc. generalizarea). • să asigure o atmosferă potrivită activităţii de povestire (fond muzical.povestirile pe o temă dată. • să reţină tonul şi modalitatea principală de exprimare/redare a povestirii. motivându-şi alegerea. Profesorul poate evalua modul în care elevii înţeleg şi valorifică relaţia dintre cuvântul tipărit şi cel rostit. În cadrul activităţilor de povestire se urmăreşte dezvoltarea capacităţii copilului de a asculta şi de a se concentra asupra subiectului povestirii. • să opteze pentru unul dintre personajele povestirii.povestirile elevilor după un plan. în contexte noi. • să folosească. la dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza. • să capteze atenţia elevilor prin calitatea exprimării. 48 . • să coreleze obiectivele urmărite cu activităţile de învăţare propuse. • să integreze materialul didactic la momentul potrivit. profesorul pentru învăţământul primar propunându-şi ca. Povestirile elevilor urmăresc dezvoltarea exprimării corecte. . folosind structuri gramaticale ample.).povestirile elevilor după un început dat.povestirile elevilor după un şir de ilustraţii. învăţând să folosească tonul potrivit mesajului pe care trebuie să îl transmită. activizarea şi îmbogăţirea vocabularului. fiind un bun exerciţiu de dezvoltare a limbajului şi a comunicării. pe scurt. abstractizarea. comparaţia. la sfârşitul activităţii. . solicită memoria şi imaginaţia elevilor. elevii să fie capabili: • să reproducă. Elevii dobândesc abilităţi de bun orator. profesorul trebuie: • să structureze metodic conţinutul activităţii. Povestirea profesorului pentru învăţământul primar contribuie la dezvoltarea exprimării contextuale. conţinutul povestirii. • să ofere modele de exprimare orală corectă. a textului.provocate de lectura anterioară. logice. cu valoare formativă. • să identifice mesajul povestirii.

cadrul didactic va trebui să urmărească realizarea unui echilibru al ponderii între activităţile care vizează exersarea proceselor de producere a mesajelor proprii faţă de cele care vizează receptarea şi reproducerea unor mesaje. etapa cea mai importantă a lecţiei. în proiectarea pe unităţi de învăţare se va urmări realizarea unui echilibru al ponderii acordate sarcinilor de învăţare care solicită comunicarea orală faţă de cele care solicită comunicarea scrisă. în opinia Alinei Pamfil. Modelul „Evocare – Constituirea sensului – Reflecţie” duce la dezvoltarea gândirii critice şi la învăţare eficientă:  În prima etapă a lecţiei. se poate realiza prin demersuri inductive. profesorul reactualizează achiziţiile anterioare ale elevilor. Structurarea lecţiei de comunicare orală În conceperea şi realizarea lecţiilor de comunicare orală. deprinderilor.Aplicaţii Valorifică-ţi competenţele dobândite la disciplina Metodica domeniului experienţial Limbă şi comunicare ! Indică importanţa şi rolul povestirilor elevilor în orele de Limba şi literatura română. Folosirea metodelor active în lecţiile de comunicare orală impune şi o nouă modalitate de structurare a acestora. consacrate dezvoltării capacităţii de receptare a mesajului oral şi de dezvoltare a exprimării orale. în lecţie. De asemenea.6. oferă posibilitatea reluării paşilor parcurşi anterior. evocare. astfel. cu scopul de a le valorifica în lecţia ce urmează a fi predată – este momentul captării atenţiei elevilor şi al motivării lor pentru învăţare. în faptul că urmăreşte monitorizarea înţelegerii. retenţia şi transferul cunoştinţelor.  Reflecţia este etapa care întregeşte lecţia de comunicare orală. un rol important îl are proiectarea pe unităţi de învăţare. modelul contrazice recapitulările reproductive ce încheie. lecţiile/activităţile de comunicare orală este recomandabil să preceadă activităţile de comunicare scrisă. lecţiile tradiţionale şi oferă o 49 . mai ales.  Constituirea sensului. Prin această ultimă secvenţă. deductive. 3. în etapa de reflecţie: ea deschide. urmărindu-se. analogice sau dialectice. o durată a re-formulării. Meritul acestui model constă. abilităţilor dobândite. „în modul în care permite valorificarea cunoştinţelor anterioare. fundamentării şi reintegrării noilor conţinuturi în orizontul altor idei şi date. dar. Mai ales în primii doi ani ai şcolarităţii mici. de regulă. fie chiar printr-o combinare a acestor demersuri.

” (Alina Pamfil. modalităţi de desfăşurare a lecţiilor/activităţilor de limba şi literatura română care vizează dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral şi dezvoltarea capacităţii de exprimare orală. prin intermediul căruia să reia firul activităţii desfăşurate cu elevii pentru a evalua: . 53) La sfârşitul activităţilor de comunicare orală.cit. c. b.încurajarea comunicării orale a elevilor. 50 . să realizeze un moment de autoreflecţie. Motivează selecţia făcută pentru primele două locur i. Indică importanţa combinării celor trei forme de comunicare în vederea realizării unei comunicări eficiente. Enumeră parametrii situaţiei de comunicare. p. .variantă viabilă de finalizare a activităţilor de comunicare. Rezumat În unitatea de învăţare 3 sunt prezentate metode şi procedee.modalităţile de interacţiune folosite cu elevii.valorificarea aspectelor comunicării orale. . Stabileşte un „top” al metodelor folosite pentru dezvoltarea capacităţii de comunicare orală a elevilor. .7.situaţiile pe care le-a creat/oferit elevilor pentru a se exprima liber. 3. Test de autoevaluare a. 3. de asemenea.8. op.. Răspunsurile corecte şi/sau sugestiile/recomandările pentru răspunsuri adecvate le găseşti la pagina 107. profesorul poate.

....... analitico-sintetice.......să identifici instrumentele de bază ale activităţii intelectuale...... Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare.............. STRATEGIILE ÎNVĂŢĂRII CITIRII ŞI SCRIERII ÎN CLASA I Cuprins 4..3..................6... analitico-sintetice............... Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 4 ore... Totodată ţi se oferă posibilitatea de a realiza scenarii didactice adecvate celor trei etape ale parcurgerii abecedarului...să utilizezi corect algoritmul metodei fonetice. Test de autoevaluare.......................... De felul în care elevii îşi însuşesc deprinderea de a citi depinde randamentul şcolar şi prevenirea rămânerii în urmă la învăţătură........ .......61 4.. îi familiarizează cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activităţii intelectuale. vei fi capabil: .............. ................. Metoda fonetică............... analitico-sintetică – deprinderea cititului ..................... 60 4............ .......... 58 4..... .... 55 4... .......... metodă de bază în deprinderea cititului şi a scrisului în clasa I.............................. .. Cititul şi scrisul – instrumente de bază ale activităţii intelectuale Ciclul achiziţiilor fundamentale contribuie la dezvoltarea personalităţii elevilor............................... 4.... 51 4..... ..... înseamnă a-i învăţa cum să înveţe...... 4.............. în perspectiva evoluţiei lor viitoare. ........................ ............1.. Introducere Această unitate de învăţare îţi propune cunoaşterea metodei fonetice...........2....... ............ 51 4..... A-i învăţa pe şcolarii mici să citească şi să scrie.. Deprinderea scrierii ...............Unitatea de învăţare 4........... Introducere..... ....3... Rezumat............. ....4.. Procesul familiarizării elevilor cu cititul – ca instrument al învăţării – se realizează într-o perioadă de timp relativ lungă: „A şti să citeşti […] înseamnă a fi dobândit o tehnică ce nu prezintă 51 ............................7............să selectezi şi să foloseşti în învăţarea citirii şi scrierii modalităţi variate de lucru cu elevii. 51 4.............. ............................1.......2............ Cititul şi scrisul – instrumente de bază ale activităţii intelectuale ..... Competenţe vizate .......5...

zala. urmărind cunoaşterea gradului de inteligenţă a acestora. evenimente. să înţeleagă ce li se cere. mărimea. prin însuşirea de către elevi a elementelor de bază ale deprinderilor de citire şi scriere. eventualele defecte de vorbire. p. bastonaşele cu întorsătura în jos.102) Cititul şi scrisul deschid şcolarului mic noi posibilităţi de cunoaştere a realităţii. .să formeze cuvinte noi din silabe date. silabele în sunete. în sus. Abecedarul este cartea de căpătâi a elevului de clasa I. Încă din primele zile de şcoală. obiectele sau imaginile obiectelor cunoscute. Temelia întregii munci de învăţare se pune în ciclul achiziţiilor fundamentale. gândirea şi comunicarea formală. . linia dreaptă.să utilizeze abecedarul. proporţia între elemente şi distanţa dintre ele (punctul. .” (Robert Dottrens. Este perioada în care formele activităţii de învăţare sunt apropiate de cele din grădiniţă. noi forme ale comunicării între oameni. respectând forma.să povestească întâmplări personale. 1970. jumătatea de oval etc.să diferenţieze şi să compare cuvintele în funcţie de numărul de sunete. permit trecerea de la faza gândirii şi comunicării situaţionale la cea bazată pe concepte. au structura jocurilor didactice. aceste rezultate fiind aduse la cunoştinţa părinţilor. […] faptul că ştii să numeri nu înseamnă că ştii matematică.să împartă propoziţia în cuvinte.valoare şi interes decât dacă cel ce ştie să citească înţelege ceea ce citeşte. . linia şerpuită. în bună măsură chiar în clasa I. La sfârşitul perioadei preabecedare. câteva elemente 52 .să alcătuiască propoziţii pe baza unui cuvânt de sprijin sau în legătură cu ilustraţiile. cuvintele în silabe. În perioada preabecedară elevii învaţă utilizarea abecedarului. Rezultatul testării fiecărui elev se poate înscrie în fişele de observare sistematică a elevilor. ovalul.să stabilească numărul şi ordinea silabelor în cuvintele analizate.să răspundă corect la întrebările învăţătorului. .să cunoască şi să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte şi în silabe sunetele cu care au fost familiarizaţi. nodul.să asculte un mesaj. elevii trebuie să fie capabili: . . Parcurgerea abecedarului se face în trei perioade: a. cunoştinţele pe care le au. În această perioadă elevii învaţă să scrie elementele grafice ale literelor. . profesorul trebuie să organizeze o activitate de testare a cunoştinţelor elevilor. să asculte. . citirea unei imagini.). linia oblică. cârligul. învaţă să converseze. .

Scrierea se va executa pe caiete speciale. tu spui multe” (pentru stabilirea formei corecte de plural).grafice vor fi aşezate ca titlu. Exemple În primele săptămâni ale clasei I. cu scopul de a depista eventualele greşeli de receptare sau de exprimare orală. „Repetă după mine!”. cu trăsături uniforme şi înclinare după voie – între 15-20º. pentru stabilirea volumului vocabularului.. cadrul didactic evaluează elevii de clasa I. Aceste elemente se pot executa şi lega între ele în grup de câte 3-4. Prin probele pentru cunoaşterea comportamentului verbal al şcolarilor mici.. Probele pentru depistarea defectelor de audiţie şi pronunţie se pot organiza sub forma unor jocuri. cu liniatură indicată de minister.. profesorul va organiza activităţi de evaluare a capacităţii de comunicare a elevilor. a pronunţiei defectuoase. culori. aplicând probe pentru depistarea tulburărilor de vorbire.. precum şi în găsirea celor mai potrivite modalităţi de îmbunătăţire a capacităţii de receptare a mesajului oral şi de exprimare orală a micilor şcolari.. Jocurile-exerciţiu „Eu spun una. „Când se 53 .” (pentru stabilirea adjectivelor cu sens contrar).. exerciţiilor de aşezare în pagină. iar concordanţa mişcărilor mâinii şi dezvoltarea muşchilor fini ai mâinii vor fi ajutate de unele exerciţii fizice executate în orele de desen. obiecte din clasă etc. modelul de scriere va fi cel din abecedar – scrierea oblică. „Unde se găseşte?”. folosind jocuri-exerciţiu. se acordă atenţie exerciţiilor de reproducere a semnelor grafice în aer.. cum ar fi: „Spune cât mai multe cuvinte!” (care încep cu sunetul.. pentru verificarea exprimării corecte şi a expresivităţii vorbirii. păsări. „Cum e corect?”. Notarea sistematică a progreselor elevilor în fişele de observare ajută cadrul didactic şi părintele în urmărirea evoluţiei exprimării elevilor. „Al (a) cui este?” (pentru folosirea corectă a articolului posesiv-genitival). „Dacă nu e .. Pentru a stabili volumul vocabularului elevilor. pe bancă. „Găseşte-i alt nume” (pentru găsirea sinonimelor potrivite). „Baba-oarba”. de a transforma propoziţiile simple în propoziţii dezvoltate. profesorul urmăreşte cunoaşterea capacităţii elevilor de a utiliza corect în enunţuri clasele morfologice şi categoriile gramaticale specifice lor.).). Este recomandabil a se corela lecţiile de scriere cu cele de desen. De asemenea. ca şi de exerciţiile de mâini din cadrul orelor de educaţie fizică. se termină cu sunetul. cu ochii deschişi sau închişi.. cum ar fi „Deschide urechea bine!”. flori. este . „Cine ştie mai multe?” (animale.

Perioada postabecedară propune elevilor texte de până la 75 de cuvinte în vederea lecturării şi înţelegerii lor. la sfârşitul grădiniţei. În perioada abecedară . să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.să respecte intonaţia impusă de semnele de punctuaţie. fie în activităţile de evaluare. vor copia cuvinte şi propoziţii cu litere de mână. „La bunici” etc. vor transcrie scurte texte (vezi programa în vigoare). preşcolarii putând fi capabili. lizibilă. „A venit toamna”. la memorarea unor versuri. Etapa abecedară înseamnă învăţarea citirii şi scrierii tuturor literelor alfabetului. să recunoască cuvinte simple şi litere în contexte familiare. Probele pentru verificarea expresivităţii vorbirii elevilor se pot realiza prin folosirea unor jocuri de situaţie. Elevii vor efectua exerciţii de scriere a tuturor literelor. a unor cuvinte şi chiar a propoziţiilor scurte. „Suntem şcolari”. Scrierea capătă însuşirea de a fi corectă. „Mai spune ceva!” (pentru consolidarea capacităţii de a transforma propoziţiile simple în propoziţii dezvoltate. c. să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris.să pronunţe corect cuvinte. Sunt texte care îndeamnă la descoperirea universului cărţilor (din biblioteca personală sau împrumutate din biblioteca şcolii). să înţeleagă semnificaţia cuvintelor. . estetică.să compună cuvinte la alfabetar. al căror număr de cuvinte creşte progresiv până la 75. . 54 . pentru stimularea gândirii creatoare) sunt folosite fie în activităţile didactice de consolidare a priceperilor şi deprinderilor. „În curtea şcolii”. profesorul urmăreşte ca elevul: . care valorifică teme apropiate universului şcolarilor mici: „În parc”. Este recomandabil a se folosi şi probe de evaluare a capacităţii de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă a elevilor la intrarea în clasa I. vor efectua exerciţii de dictare şi autodictare. curriculumul pentru învăţământul preşcolar prevede dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii. învăţând să le traseze. „Jucăria preferată”.să recite poezii. Elevii vor copia texte scurte. a personajelor literare. gânduri.întâmplă?” (pentru stabilirea şi utilizarea corectă în enunţuri a relaţiilor temporale). literelor şi cifrelor. . vor transcrie. pentru exersarea topicii propoziţiei şi a frazei. . semnificaţii mijlocite de limbajul scris. b. pe dimensiunea unor fragmente de până la 5-7 rânduri. „Un joc cu prietenii”.să citească texte.

dar o componentă foarte importantă a actului citirii. separarea şi cunoaşterea sunetelor desprinse din cuvânt. apoi se arată litera corespunzătoare noului sunet. 2002. drumul spre citire – sinteză a sunetelor la vederea literelor – trece prin analiza.. Descoperă câte două elemente comune şi diferenţiatoare pentru fiecare perioadă. Algoritmul folosirii metodei fonetice. care îl pune pe şcolarul mic în situaţia de a-şi forma deprinderi de autocontrol şi de autoreglare a acţiunilor pe care le face în învăţarea citit-scrisului. Activitatea de învăţare a cititului se realizează prin efortul personal al elevilor. fotografii. elevii trebuie să parcurgă două etape: . exemple de proiectare pe unitate de învăţare pentru cele trei perioade de parcurgere a abecedarului.E. În însuşirea deprinderii cititului. Editura Aramis Print.4. corespondenţa între sunet şi literă. alege litera corespunzătoare şi reconstituie cuvântul citindu-l. metodă care pune în evidenţă caracterul fonetic al limbii române. 55 . analitico-sintetice este următorul: . C.etapa însuşirii tehnicii cititului. Pentru a deveni deprindere. Trecerea pragului de la silabe la cuvânt e destul de dificilă pentru elevi. Deci.etapa însuşirii capacităţii de a se orienta într-un text citit – care să devină un izvor de informaţie şi de formare. Cuvântul care se va folosi pentru predarea unui nou sunet se separă din vorbire după auz – analiza fonetică. unind – sintetizând fonetic – sunetele în silabe şi pe acestea în cuvinte. . stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziţie sau frază. după care se compun silabe şi cuvinte cu noua literă. opţional) Caută în Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ. Bucureşti.organizarea unei conversaţii.C. 4. Metoda fonetică. Învăţământ primar şi gimnazial. Unirea literelor în silabe şi realizarea câmpului de citire de o silabă reprezintă o componentă importantă a deprinderii cititului. analitico-sintetică – deprinderea cititului Este metoda de bază folosită în învăţarea citit-scrisului.Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU. desene animate.C. Prin folosirea alfabetarului cu alfabet decupat.. diapozitive. cititul trebuie să devină o activitate intelectuală conştientă şi automatizată.N. Se porneşte de la sunetele cuvintelor la literele corespunzătoare lor. M. precum şi înţelegerea sensului acestora este o activitate deosebit de complexă. e foarte importantă motivaţia acestui efort. elevul desprinde fiecare sunet – prin analiza fonetică –. pornind de la ilustraţii.

citirea integrală (sau povestirea). .în şoaptă şi cu voce tare..citirea textului. . .separarea silabei în care se află sunetul nou. . punându-se în balanţă suportul ştiinţific. sugestiile metodologice oferite. Ioan Şerdean evidenţiază rolul exerciţiilor de analiză şi sinteză fonetică. 2008. Tocmai de aceea. 56 . . 94) Caietele de lucru.despărţirea cuvântului în silabe. . ea constituie un instrument deosebit de eficient de autocontrol pentru fiecare elev în timpul exersării actului cititului în această perioadă. . . .citirea selectivă sau pe roluri (dacă este cazul). însă trebuie făcută o selecţie riguroasă a acestora.desprinderea unei propoziţii din răspunsurile elevilor.împărţirea silabei în sunete.exemple de cuvinte cu sunetul nou în poziţie iniţială. aspectul grafic. . . . . culegerile existente pe piaţă oferă profesorului modalităţi. ca instrument de autocontrol.separarea cuvântului în care se află sunetul nou. silabe) trebuie să însoţească orice activitate de citire. p. În această etapă. .observarea literei de tipar care corespunde sunetului. .citirea cuvintelor din coloane – în şoaptă şi cu voce tare. imaginile potrivite nivelului de vârstă.alcătuiri de cuvinte la alfabetar cu litera nouă. nu numai atunci când este solicitat de învăţător.convorbire despre conţinutul şi înţelesul textului.lectura model a coloanelor şi a textului de către profesor. individual. ci mai ales în activitatea lui independentă.separarea sunetului nou. . exprimarea articulată trebuie să fie introdusă în sistemul de muncă al fiecărui elev.observarea şi organizarea unei conversaţii despre ilustraţia din abecedar.împărţirea propoziţiei în cuvinte. exprimarea articulată a unităţilor sonore ale cuvintelor (sunete. . . mediană. gradul de dificultate a exerciţiilor propuse.” (Ioan Şerdean. În Didactica limbii şi literaturii române pentru învăţământul primar. tehnici variate pe care le poate valorifica în timpul lecţiilor/activităţilor de predare-învăţare a literelor alfabetului.recunoaşterea litere în abecedar şi alfabetar. finală.recitirea textului de către elevi. de compunere a cuvintelor cu alfabetul mobil sau de scriere. susţinute prin exprimarea articulată a cuvintelor: „Această operaţie reprezintă un bun mijloc de exersare simultană a analizatorului vizual cu cel verbo-motor. .

în ritm propriu. în timpul citirii (distanţă adecvată a ochilor faţă de carte. propoziţii/ texte scurte. jos. la dreapta. M. pentru a fi auzit şi înţeles de ascultători. de sus în jos. grila prezentată mai sus..N. Cuprinde în câmpul vizual silaba/cuvântul (nu literalizează).E.. în mod adecvat. se pot folosi diferite grile de evaluare a capacităţii de lectură cu voce tare a elevului. Bucureşti. pentru a evalua capacitatea de lectură cu voce tare a doi elevi din clasa I.X. C. la stânga).C.Exemple În perioada abecedară şi postabecedară. execută cerinţe vizând poziţionarea unei imagini sau a unui text în pagină: sus. Aplicaţii Aplică. Iată o astfel de grilă. Articulează corect şi clar sunetele/silabele/ cuvintele citite.C. cu intonaţia cerută de semnele de punctuaţie învăţate. 57 . Editura Aramis Print. 2002 : Scara de evaluare/ Elevii evaluaţi (data evaluării) Aspecte evaluate prin observarea sistematică Întotdeauna (FB) De ex. preluată din Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ. Citeşte inteligibil. Adaptează. în timpul orelor de practică pedagogică. capul sus pentru a-i fi văzută faţa de ascultători şi pentru a nu împiedica vocea să ajungă la aceştia) Se orientează în spaţiul de scriere al paginii (urmăreşte rândurile de la stânga la dreapta. „Citeşte” imagini. Dan/5. Frecvent (B) Rar/cu sprijin dat (S) Respectă poziţia corectă a corpului şi a cărţii. volumul vocii şi ritmul vorbirii. Învăţământ primar şi gimnazial.

mult mai dificil decât cel al citirii. b. cu precizarea tuturor regulilor grafice corespunzătoare. acţiunile care se constituie. faza sintetică – este faza în care scrierea literelor devine un mijloc de exprimare grafică a ideilor. faza de orientare – în care se stabilesc reguli ce trebuie urmate:  mânuirea corectă a instrumentului de scris. fără neglijarea aspectului estetic.se arată modelul literei. 58 . realizată integral pe tablă.demonstraţia este însoţită de explicaţii verbale – prezentarea în ansamblu a literei. Formarea deprinderii de scriere trece prin mai multe faze distincte: a. prin efort propriu. cu multe exerciţii din partea elevilor (exerciţii de recunoaştere. se accelerează viteza grafiei. de formare a automatismelor). Învăţarea unei litere de mână se realizează folosind metoda demonstraţiei: .  reprezentarea intuitivă a elementelor grafice.  realizarea de sinteze de două-trei litere care se reproduc în scris. c. Deprinderea scrierii Deprinderea scrierii este un proces complex.  abordarea poziţiei corecte a corpului în timpul activităţii de scriere. Studierea literei de mână presupune un proces de lungă durată. ci realizează sintetizarea combinaţiilor complexe ale semnelor grafice şi reproducerea lor corectă şi estetică.  pronunţarea fonemului până la reproducerea cursivă.  mişcările mâinii pentru formarea gestului. pe planşă.4. pentru că este necesar ca toţi să exerseze în mod corect. faza analitică – are loc simultan cu analiza şi reproducerea sonoră a sunetelor:  recunoaşterea grafemului. .  însuşirea elementelor grafice de către elevi.  fixarea regulilor tehnice şi igienice ale scrisului. scrisul se automatizează.5.  executarea modelului de către profesor. Dificultatea constă în faptul că scrisul nu se reduce la recunoaşterea fonemelor şi a grafemelor. însoţită de verbalizarea necesară. Sarcina ce trebuie realizată în scopul exersării scrisului este aceea de a cultiva capacitatea de muncă independentă a fiecărui elev. a fiecărui element grafic în parte. Scrisul este un act conştient şi transformarea lui în acţiune se obţine prin exerciţii. Această explicaţie verbală a profesorului trebuie urmată de reproducerea întocmai de către elevi a regulilor grafice până la nivelul memorării lor de către aceştia.

de prezentare a literei-model. în deprinderi. . aşezare în pagină). Se realizează aşezarea corectă a literelor în rând.  etapa constituirii literelor – este o etapă a automatizării aplicării regulilor. Procesul însuşirii scrisului parcurge mai multe etape:  etapa elementelor grafice (tipică perioadei preabecedare): atenţia elevului este îndreptată asupra realizării corecte a elementelor grafice ale literelor şi asupra respectării regulilor tehnice în timpul scrisului (clasa I). înclinări şi distanţe uniforme. elevii dobândesc o anume siguranţă în scris.să recunoască fiecare sunet din structura fonetică a cuvântului. Scrisul corect. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de scriere a literelor de mână impune alternarea activităţilor frontale. vitezei şi igienei scris ului. în deprinderi. înclinaţie. . a respecta cerinţele de ordin estetic (mărime. a da forma corectă literei. grosime. aşezare în rând. prin efort propriu. ei se străduiesc să realizeze integral literele.să-şi controleze permanent poziţia corpului şi a instrumentului de scris pentru asigurarea corectitudinii estetice.în cele din urmă.să realizeze procesul de analiză grafică pe plan perceptiv şi minta l. pentru că este necesar ca toţi să exerseze în mod corect. acţiunile care se transformă. 59 . Există o relaţie strânsă între ortoepie şi ortografie – pronunţia corectă are o influenţă pozitivă asupra învăţării citirii şi scrierii corecte.să realizeze sinteze prin combinarea elementelor grafice (însuşite în perioada preabecedară) în scrierea literei şi combinarea literelor în cuvinte. . cu activităţile individuale. elevii trebuie să-şi concentreze atenţia asupra următoarelor probleme: .să-şi controleze mişcările mâinii care scrie pentru a respecta regulile grafice. ceea ce nu implică neapărat formularea unor reguli teoretice – elevii mici pot învăţa scrierea corectă înainte de cunoaşterea gramaticii. în care fiecare elev exersează scrierea literei/literelor învăţate. Învăţarea scrisului corect depinde şi de auzul fonematic şi de pronunţie. . sub aspectul său grafic.  etapa scrisului legat – atenţia se îndreaptă asupra îmbinării literelor în cuvinte şi a elementelor grafice de legătură a literelor. e realizat concomitent cu preocuparea pentru corectitudinea lui şi din punct de vedere ortografic. deoarece în limba română există o concordanţă între sunete – foneme şi litere – grafeme. în cele din urmă. În timpul scrisului. se respectă anumite dimensiuni. precum şi pentru înţelegerea sensului cuvintelor.

elevii scriind într-un pătrăţel aflat sub imagine litera de mână corespunzătoare literei iniţiale a cuvântului reprezentat sau să încercuiască. „Cine ştie?” contribuie la dezvoltarea auzului fonematic. dezvoltarea gândirii logice a elevilor. pe care elevii să ataşeze litera corespunzătoare fiecărei imagini componente. la depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor. „Ce literă se potriveşte?”. Profesorul urmăreşte prin acest joc dezvoltarea capacităţii elevilor de a analiza fonetic cuvântul reprezentat prin imagine. „Jocul silabelor”. de a asocia imaginea cu litera iniţială a cuvântului reprezentat de imagine.. 4. În învăţarea citit-scrisului una dintre metodele de succes este jocul. la dezvoltarea gândirii independente şi a imaginaţiei. apoi sunt descrise etapele învăţării citirii şi scrierii. Rezumat Unitatea de învăţare 4 este consacrată învăţării citirii şi scrierii în clasa I. Exemple Jocul „Ce literă se potriveşte?” contribuie la consolidarea literelor şi la realizarea corespondenţei imagine-literă. sau se poate realiza o planşă.6. Sub o singură imagine se pot aşeza mai multe litere. Să ne reamintim. Se pot crea variante ale jocului. Jocuri cum ar fi „Spune mai departe”. elevii trebuind să aleagă litera corespunzătoare literei iniţiale a cuvântului reprezentat de imagine. Este prezentat algoritmul metodei fonetice. etapa scrisului rapid – este o etapă superioară în care atenţia elevului este concentrată asupra sensului cuvintelor şi al propoziţiilor.. jocuri-exerciţii cu valoare educativă. analitico-sintetice. de a asocia litera cu imaginea de pe jeton. Şcolarul mic se află încă la vârsta jocului. cerându-le elevilor să indice litera finală a cuvântului. din mai multe litere. „Caută greşeala”. existente în culegerile pentru grădiniţă sau clasele I şi a II-a. „Jocul semnelor”. pe cea corespunzătoare iniţialei cuvântului sau se poate coomplica jocul. 60 . la exersarea pronunţării corecte a unor sunete. În clasa I putem valorifica jocuri didactice. „Completează propoziţia”. Exemplele oferite pe parcursul unităţii de învăţare întregesc materialul propus pentru studiu individual. instrumente de bază în activitatea intelectuală.

4. potrivite însuşirii şi folosirii corecte a literei menţionate. 61 .  introducerea unor jocuri sau jocuri-exerciţiu.  elaborarea unei strategii potrivite însuşirii şi folosirii corecte a literei menţionate. Test de evaluare (pentru PORTOFOLIU) Realizează proiectarea unei lecţii de predare-învăţare a citirii şi scrierii literei „S”. Vei avea în vedere:  respectarea cerinţelor programei şcolare în vigoare pentru clasa I.  adaptarea demersului didactic la nivelul clasei.  durata lecţiei – două ore.7.

..Unitatea de învăţare 5..... Rezumat...... vei cunoaşte metode şi tehnici utile în activităţile didactice consacrate dezvoltării comportamentului de receptor (cititor) şi de emiţător (redactor) al mesajului oral... Tema de control nr....... 62 5..... ...........să foloseşti algoritmul lecturii explicative în abordarea textelor literare şi nonliterare din clasele a II-a – a IV-a..............6.......1............. Introducere...... ................. 62 5.. ......2....... 62 5. de exprimare orală. ........... ........... ..... Citirea/lectura în clasele a II-a – a IV-a Modelul comunicativ-funcţional – care presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare orală. ... .............. ........5...............................3...........8........... respectiv de comunicare scrisă......... 68 5................ ......... Structurarea lecţiilor de lectură ... 75 5.......... respectând structura lecţiilor de lectură.... Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 6 ore....................7.... .............................9.......................... 82 5.. 81 5............. 5.. ............ 78 5.10.................................. Modalităţi de evaluare a activităţii de redactare a elevilor ........ .........................să valorifici diferite metode şi tehnici în activităţile de receptare a mesajului scris şi în activităţile de redactare a mesajului scris............... Structurarea lecţiei de comunicare scrisă .................... 5.......................... Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare....................... Lectura explicativă ... ..... vei fi capabil: .... Competenţe vizate .......... ................ MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS ŞI A CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE SCRISĂ Cuprins 5.........11...... Modalităţi de abordare a textului.... ................... Introducere Parcurgând această unitate de învăţare..........................1............... ....... 82 5. Test de autoevaluare . 2 ..... Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare scrisă ............. 70 5..3... Citirea/lectura în clasele a II-a – a IV-a ....... 65 5............................... respectiv de receptare a 62 ......4..................2............ ................ .......să proiectezi activităţi didactice..............................

Citirea corectă presupune citirea fără silabisire. să desprindă idei principale şi informaţii de detaliu dintr-un text citit (literar/nonliterar) Programele şcolare recomandă utilizarea textelor literare sau nonliterare de întindere mică: în clasa I circa 75 de cuvinte. dar simpla lectură nu garantează învăţarea. literare şi nonliterare. în clasa a II-a – texte de până la 120 de cuvinte şi în clasele a III-a şi a IV-a de până la 300 de cuvinte. să sesizeze rolul bază ale organizării textului bază ale organizării textului ilustraţiilor ce însoţesc un în pagină literar/nonliterar în pagină text 3. Orice act de învăţare presupune angajarea efortului personal al celui care învaţă. repetări sau inversiuni de sunete sau cuvinte.2. Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU) Completaţi tabelul următor.2. prin urmare. să desprindă informaţii principale dintr-un text citit 3. citirea propoziţiilor cu intonaţie corespunzătoare. pronunţarea corectă a cuvintelor. fără adăugiri. să identifice elemente de 3. avem nevoie şi de alte elemente pentru a-l ajuta pe elev să înţeleagă mesajul textului parcurs şi să descopere ce poate el valorifica din actul citirii/lecturii. lectura devenind. în ansamblul său. inserând obiectivele de referinţă ale dezvoltării capacităţii de receptare a mesajului scris (potrivit modelului dat). manifestarea independenţei în citirea unui text (fără ajutor). să identifice elemente de 3.1. o tehnică utilizată din ce în ce mai frecvent de şcolarul mic. învăţarea tehnicilor muncii cu cartea se realizează prin punerea elevilor în situaţia de a opera în mod independent cu elemente ale lecturii explicative. Urmăriţi şi evidenţiaţi progresul pe care îl poate înregistra elevul în actul citirii. prin intermediul lecturii.2. 63 . să desprindă informaţii esenţiale dintr-un text citit 3. Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a 3. Elevii claselor primare vor cunoaşte.1. treptat.1.mesajului scris şi de exprimare scrisă – propune o nouă abordare a textului. diverse tipuri de texte.

fără pauze între cuvinte. indiferent de stilul în care este redactat (literar. Autorul Textul narativ (fără terminologie). fără îngtreruperi şi poticneli. Recunoaşterea personajelor. Citirea expresivă înseamnă modularea vocii în funcţie de semnle de punctuaţie şi exprimarea unor stări afective sugerate de mesajul textului. înţelegerea subtilităţilor şi. La clasa a IV-a fluenţa trebuie să se exprime şi faţă de un text la prima vedere. *Delimitarea textului în fragmente logice Clasa a III-a Cuprinsul. lăsând la latitudinea autorilor de manuale şi a profesorilor pentru învăţământ primar alegerea textelor şi tratarea diversificată a noţiunilor de teorie literară. Strofa. Delimitarea textului în fragmente logice. Presupune sesizarea nuanţelor sugerate de un text. Povestirea orală a unui text narativ. 64 . publicistic). Dialogul ca element constitutiv al unui text narativ (recunoaştere) Clasa a IV-a Rolul ilustraţiilor Textul literar Textul narativ. Delimitarea textului în fragmente logice. Poezii cu tematică diversă Poezii cu tematică diversă. Tipuri de litere de tipar Textul narativ. Poezii cu tematică diversă. Titlul. Recunoaşterea personajelor. Recunoaşterea determinanţilor spaţiali şi temporali ai acţiunii. Personajul literar – trăsături fizice. a intenţiilor autorului textului. corectă. Citirea conştientă înseamnă înţelegerea celor citite. Strofa. a mesajului comunicat de text. fluentă. * Textul liric. Dialogul ca element constitutiv al unui text narativ. trăsături morale. Exemple Programele şcolare în vigoare propun ca tematica textelor să reflecte universul copilăriei şi valorile proprii acestuia.Citirea fluentă presupune ritm propriu. parţial. Conţinutul învăţării Cartea Clasa a II-a Aşezarea textului în pagină Textul. ştiinţific. Înţelegerea expresivităţii nu se poate realiza fără a avea obişnuinţa de citire conştientă.

se pot explica tot în această etapă unele cuvinte (semantizarea cuvintelor). demonstraţie.explicarea cuvintelor necunoscute. care apelează la conversaţie. joc de rol etc. personaje. . prin activitate independentă).formularea şi notarea ideii principale a fragmentului citit. elevii ar fi motivaţi să urmărească textul.formularea de întrebări şi răspunsuri pentru clarificarea mesajului. de prevenire a unor elemente care ar putea îngreuna înţelegerea sa. activitatea didactică la clasă desfăşurându-se. iar profesorul va putea verifica atenţia elevilor. conversaţia pregătitoare poate introduce termeni a căror semnificaţie trebuie cunoscută de elevi pentru a putea parcurge textul. Textele lirice şi cele cu vădit caracter educativ se recomandă a se citi în clasă. Citirea pe fragmente. referitoare la autor. astfel: . acţiune (în funcţie de nivelul clasei şi de tipul textului). se poate formula o sarcină didactică care să vizeze un anume aspect din textul citit.citirea de către elevi. Selectarea textelor ce vor fi date elevilor spre lectură integrală trebuie făcută cu mare atenţie. Modalităţi de abordare a textului. Lectura integrală a textului – poate fi efectuată de profesorul pentru învăţământ primar (citire model) sau de către elevi (acasă sau în clasă.. Lectura explicativă Lectura explicativă este considerată un complex de metode.Versul Textul nonliterar Reclama. Astfel. titlu. pentru ca elevii să nu întâmpine dificultăţi în înţelegerea lor. explicaţie. urmărind citirea textului în vederea înţelegerii lui. a primului fragment şi sublinierea cuvintelor necunoscute. b. cu voce tare sau în gând. de trezire a interesului elevilor (motivarea pentru lectură) pentru textul ce urmează a fi citit. pentru a putea evidenţia împreună cu elevii valenţele lor formative şi pentru a-i putea ajuta în descifrarea/interpretarea semnificaţiei imaginilor artistice. Articole din reviste pentru copii 5. în general.4. . Pregătirea pentru citire/lectură – include activităţi de captare a atenţiei. . Pentru verificarea înţelegerii textului se organizează o conversaţie scurtă. c. *Articole din reviste pentru copii Versul Afişul. profesorul împarte textul în fragmente. se recomandă 65 . Lectura explicativă se desfăşoară după următorul algoritm: a. povestire. analiza textului şi extragerea ideilor principale. Înainte de citirea model a profesorului. alcătuirea planului de idei – cu ocazia conceperii şi proiectării lecţiei.

 citirea integrală a textului. se scrie pe tablă şi caiete. oferind resurse educative.încurajarea elevilor de a formula fiecare cât mai sintetic ideea principală. aspectelor educative.  recitirea integrală. În clasele a III-a şi a IV-a. pentru a atrage atenţia asupra personajelor.  texte cu conţinut ştiinţific. În clasele a II-a – a IV-a se utilizează texte diferite. Algoritmul metodic pentru textele literare cu conţinut epic este următorul:  conversaţia introductivă.  texte cu conţinut istoric. Citirea integrală a planului de idei şi realizarea unei conversaţii generalizatoare – se realizează cu scopul refacerii sintezei ideatice a textului. presupune:  pregătirea clasei pentru asimilarea conţinutului. d.  explicarea cuvintelor nou întâlnite. pe tablă şi în caietele elevilor se va regăsi planul de idei al textului citit. Refacerea sintezei textului – se realizează prin citire integrală sau povestire. în cazul acestor texte. dar au ca atribute afectivitatea şi lirismul.  citirea textului – în cazul textelor de mai mare întindere. fără a se diminua trăirile afective. e.  povestirea după ideile principale. din punctul de vedere al conţinutului şi al organizării:  texte literare cu conţinut epic. Întâmplările prezentate sunt spectaculoase. la fel şi pentru celelalte fragmente.  povestirea fragmentelor şi desprinderea ideilor principale.după parcurgerea aceloraşi paşi pentru ultimul fragment. Strategia aplicării lecturii explicative. personajele sunt adevăraţi eroi.  povestirea profesorului – toate noile achiziţii pe care le vor face elevii vor fi explicate în context. .  texte de lirică peisagistă. din variantele propuse se alege cea care întruneşte acordul celor mai mulţi elevi şi corespunde mesajului transmis de text.  citirea pe fragmente. Textele (literare) cu conţinut istoric aparţin genului epic.  texte literare cu conţinut liric. expresivităţii textului. în continuare. li se poate cere 66 . comentarea aspectelor stilistic-artistice. . profesorul îndrumă elevii spre evidenţierea însuşirilor unor personaje literare.se procedează.

 recitarea model.  lectura integrală sau fragmentară a textului.  recitirea integrală. explicarea cuvintelor şi stabilirea ideilor principale. sesizarea ideilor principale. va manifesta interes pentru lectură din dorinţa de a afla mai 67 . conştient. expresiilor poetice. stimularea interesului. va căpăta deprinderea de a discuta despre textul citit.  memorarea poeziei (fragmentar / în întregime). va avea capacitatea de a sesiza acordurile gramaticale folosite atât în textele literare.  analiza textului – explicarea sensului figurat al cuvintelor. organizarea pe strofe şi versuri. în clasă trecând direct la pasul următor.  citirea pe fragmente. În cazul legendelor istorice este importantă înţelegerea semnificaţiei lor – ceea ce îşi pune amprenta pe întregul comportament al elevilor. Până la sfârşitul clasei a IV-a. explicarea termenilor ştiinţifici. Algoritmul metodic pentru textele lirice este următorul:  conversaţia introductivă – explicarea unor cuvinte şi expresii care să ajute înţelegerea textului.elevilor să citească integral textul acasă. cât şi în cele nonliterare.  caracterizarea personajelor (dacă este cazul).  evidenţierea aspectelor educative ale conţinutului. elevul va trebui să dobândească abilitatea de a citi corect. cu ajutorul cărţii.  conversaţie asupra textului pentru înţelegerea corectă a lui şi ordonarea gândirii elevilor. crearea unei atmosfere afective. respectând intonaţia impusă de semnele de punctuaţie şi de ideile transmise de text. fluent şi expresiv texte literare şi nonliterare de mică întindere. Textele lirice redau sentimentele. Metoda lecturii explicative a textelor nonliterare are următorul desfăşurător:  conversaţia pregătitoare – conversaţie despre domeniul la care se referă textul.  repovestirea elevilor – chiar cu suport imagistic. explicarea anticipată a cuvintelor care ar îngreuna înţelegerea textului. Lectura explicativă este calea cea mai eficientă de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe.  recitirea textului de către elevi şi explicarea motivată (cauză-efect) a fenomenului ştiinţific prezentat. gândurile autorului prin intermediul imaginilor artistice.

Citirea în lanţ a propoziţiilor asigură exersarea citirii de către toţi elevii clasei. corect. • a păşi înapoi şi a regândi datele pe care le avem. conştient. potrivit Florentinei Sâmihăian (în capitolul Didactica lecturii din Didactica limbii şi literaturii române. p. Fiecare elev citeşte câte o propoziţie în ordinea aşezării în bancă sau. este un procedeu mult îndrăgit şi solicitat de elevi. 58). relaţii care.multe lucruri dintr-un domeniu dat. Citirea pe roluri se aplică în cazul textelor dialogate. Metodele de „spargere a gheţii” sau de „încălzire” pot motiva elevii: brainstormingul. Citirea în ştafetă oferă elevilor posibilitatea de a-şi numi continuatorul la citire. se pot stabili între cititor şi text patru tipuri de relaţii. intuirea unui tablou. II. 2005. Citirea selectivă se poate realiza cu voce tare sau în gând. Indiferent de text (literar sau nonliterar). • a ieşi din lumea textului şi a obiectiva experienţa. Exemple Citirea în gând contribuie la dezvoltarea memoriei vizuale şi la o independenţă totală în citire. elevii intră în contact cu tehnici ale analizei textului. Citirea selectivă contribuie la evitarea învăţării mecanice. Proiectul pentru învăţământul rural. pot fi considerate etape de abordare a textului: • a păşi din exterior spre interior: intrarea în lumea textului. Trecerea la acest tip de citire se face numai după ce elevii ştiu să citească fluent.5. MEC. predicţiile. Structurarea lecţiilor de lectură Prin lecţiile de citire/lectură. urmată de o activitate independentă referitoare la selecţia operată. Intrarea în lumea textului presupune crearea unor situaţii de învăţare care să trezească interesul elevilor pentru textul ce urmează a fi studiat. Are rolul de a menţine atenţia elevilor. după catalog. termenii-cheie. după Judith Langer. 5. es te stadiul la care ajunge elevul pentru a putea reflecta asupra sensului textului. Citirea alternativă se realizează prin lectura unei propoziţii cu voce tare. expresiv. apoi următoarea în gând sau în şoaptă. mai rar. evocarea unor momente din experienţa personală pot crea atmosfera 68 . • a fi în interior şi a explora lumea textului. la controlarea atenţiei elevilor şi la formarea capacităţii de selecţie. folosirea unor ghicitori sau proverbe.

descoperă semnificaţia cuvintelor necunoscute. explorând şi analizând fiecare fragment. de asemenea.). pot interpreta cu propriile cuvinte mesajul textului liric. cunoştinţe. atât din planul cunoaşterii. experienţa şi părerea lor despre fenomenul aflat în discuţie. Corespunde momentului intrării în 69 . ordinea secvenţelor unui text narativ. interpretări greşite ale unor fenomene. urmăreşte implicarea activă a elevilor în activităţile de învăţare. Evocarea urmăreşte actualizarea structurilor învăţate anterior. prezentarea mesajului textului prin alte modalităţi de exprimare (desen. Astfel. profesorul poate forma abilita tea elevilor de a înţelege şi a reflecta asupra a ceea ce ştiu. Poate fi considerat unul dintre momentele importante ale lecţiei de citire/lectură. interpretează textul. asemenea unui puzzle. pot realiza caracterizarea în paralel a două personaje folosind fie harta personajelor. prin lectura în gând etc. precum şi stimularea curiozităţii şi interesului elevilor pentru activitatea ce urmează a se desfăşura. modelare etc. totodată pentru a descoperi eventualele erori de cunoaştere. pentru ca profesorul să poată stabili ce ştiu şi ce ştiu să facă elevii. Textul literar sau nonliterar poate fi abordat şi folosind modelul ERR (Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie). abordarea temei respective prin alte tipuri de texte. cât şi a celor atitudinale. punând în prim plan capacitatea elevilor de a găsi soluţii alternative pentru rezolvarea problemelor. în cazul de faţă.) şi a celor metacognitive (elevii pun în balanţă propria lor gândire. cu elemente specifice în funcţie de tipul de text abordat. stabilind semnificaţiile acestuia.necesară abordării unui anumit text. prin valorificarea cunoştinţelor şi deprinderilor anterioare. Explorarea lumii textului se poate realiza parcurgând paşii lecturii explicative. În strânsă legătură cu etapa anterioară. decodează textul. a treia etapă – regândirea datelor textului – corespunde momentului evaluării performanţelor elevilor şi asigurării conexiunii inverse când elevii pot reface. se creează o bază solidă pentru formarea unor noi abilităţi şi dobândirea unor noi competenţe. fie diagrama Venn-Euler. predarea-învăţareaevaluarea având drept scop dezvoltarea gândirii prin implicarea proceselor cognitive (informaţii. pot sintetiza în două-trei enunţuri semnificaţia textului nonliterar analizat. valorificând metode şi tehnici ale gândirii critice.). elevii intră în contact direct cu textul (prin lectura cu voce tare. Prin aplicarea tehnicilor de gândire critică. Ieşirea din lumea textului se poate realiza prin dramatizări. jocuri de rol. create de elevi sau stabilite prin analogie cu textul citit. pot povesti oral textul citit. textul abordat). găsirea unui alt deznodământ etc. idei. Modelul ERR presupune parcurgerea a trei etape: a. semnificaţii ale textului etc.

sau chiar printr-o combinare a acestor demersuri. p. creează contextul potrivit în care învăţarea are sens pentru elevi.lumea textului. Realizarea sensului este momentul central al lecţiei.. Dumitru – Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Momentul reflecţiei este important atât din perspectiva elevului – care îşi poate sistematiza ideile generate. Să ne reamintim.. Esenţiale sunt întrebările pe care subiectul le pune sie însuşi. scrisori. Reflecţia este momentul în care elevii. momentului asigurării retenţiei şi a transferului. când profesorul monitorizează activităţile de învăţare. Este momentul optim de descifrare a semnificaţiilor unui text sau de redactare a unor texte. Însumează momentul explorării lumii textului şi momentul regândirii datelor textului. Aplicaţii Vizionează.Al.57) Acest moment al lecţiei se poate realiza prin demersuri inductive. analogice sau dialectice. Editura de Vest. pentru a înregistra şi transmite informaţii. astfel.6. conferindu-le. Indiferent de demersul ales. un moment de participare activă şi de implicare cognitivă a elevilor în învăţare: „A te implica cognitiv activ înseamnă a-ţi pune întrebări şi a pune întrebări altora pentru a înţelege lucrurile. realizează sarcini de învăţare din ce în ce mai complexe şi îşi împărtăşesc rezultatele. Metode şi tehnici folosite în activităţile de comunicare scrisă Comunicarea scrisă poate fi privită ca:  mijloc de comunicare folosit în mod uzual – scriem liste. completăm formulare. 5. 2000. reuşesc să integreze noile achiziţii în „tezaurul” deja existent. filmul didactic realizat prin Proiectul pentru Învăţământ Rural (PIR) – Lectura predictivă (clasa a III-a). Timişoara. prin reluarea paşilor parcurşi. b.” (I. 70 . corespunde.. sau momentului ieşirii din text. c. iar elevii intră în contact cu noi informaţii şi idei. încercând să integreze ideile întâlnite în propriile scheme de gândire. prin activităţi de grup şi de muncă independentă. Identifică metodele folosite şi indică rolul lor în formarea şi dezvoltarea gândirii critice a elevilor. în proiectarea tradiţională. sens şi semnificaţie. în cadrul întâlnirilor tutoriale. cât şi a profesorului – care descoperă avantajele metodelor folosite. elevii vor veni în contact cu noile conţinuturi. informaţiile obţinute pe parcursul activităţii. lăsăm mesaje pentru cei din familie etc. deductive.

datorată tocmai naturii canalului de vehiculare a mesajului. în cadrul disciplinei. spre deosebire de comunicarea orală. . modalitate de a dezvolta şi rafina înţelegerea noastră asupra lumii (jurnal intim). probe de examen). Formarea competenţelor de a produce şi recepta mesaje scrise impune folosirea unei palete largi de metode şi tehnici. la sporirea capacităţii operatorii a cunoştinţelor. . . Exemple Iată câteva avantaje şi dezavantaje ale comunicării scrise: Avantaje . Dezavantaje . . constituie o combinaţie armonioasă a comunicării orale şi a celei scrise. Comunicarea scrisă.  mijloc de învăţare şi de evaluare. Activităţile didactice consacrate redactării sunt precedate de activităţi specifice comunicării orale. prin reacţia spontană a receptorului. . . pe baza unei strategii bine conturate. se pretinde o anumită preocupare/grijă pentru redactarea estetică. Exerciţiul – contribuie la dezvoltarea operaţiilor mentale.inexistenţa mărcii emoţionale. teste. presupune mai multă rigoare. . mijloc de dialog cu sine.manifestările subiective se pot ascunde. la înţelegerea noţiunilor şi teoriilor învăţate.mesajul se fixează într-o imagine textuală. priceperilor şi deprinderilor. referate. fişe) şi de evaluare (lucrări. Folosirea exerciţiului în activităţile de predare-învăţare-evaluare a comunicării scrise contribuie la: 71 . cunoaşterea regulilor de scriere.imposibilitatea folosirii limbajului nonverbal şi paraverbal.  mijloc de învăţare (notiţe. pregătirea şi realizarea planului de idei.lipsa formei de control.stăpânirea corectă a tehnicii scrierii. . a subiectivismului participativ.riscul ca receptorul să nu înţeleagă mesajul (sau chiar codul). în interdependenţă cu activităţile de comunicare orală şi de citire/lectură.enunţarea scriptică poate fi progresivă şi elaborată îndelungat. în procesul didactic.se foloseşte un limbaj controlat şi controlabil din punctul de vedere al corectitudinii.lipsa formei de control datorată reacţiei spontane a receptorului. de exemplu.

.exerciţii de clasificare. • formarea şi dezvoltarea comportamentului de receptor (cititor) al mesajului scris. oglindesc. cu utilizarea ortogramelor. programa şcolară prevede activităţi de copiere. elevii se obişnuiesc cu scrierea de mână. aşezarea corectă a textului în pagina de caiet. în clasa a II-a. se adaugă propoziţiile exclamative. dialogurile.exerciţii de utilizare a cuvintelor cu valoare expresivă. deoarece utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie se datorează şi capacităţii elevului de a înţelege şi decoda mesajul fonic (comunicarea verbală şi paraverbală). silabelor. anumite ortograme sau doar dialogul dintre două sau mai multe personaje.• formarea şi dezvoltarea comportamentului de emiţător (redactor) al mesajului scris. folosirea alineatelor. Trebuie făcută diferenţierea între copiere şi transcriere – transformarea textului scris de tipar în text scris de mână şi invers.exerciţii de raportare a noţiunilor particulare la cele generale.exerciţii de alcătuire a propoziţiilor după sens şi semnificaţie. 72 . Dictările valorifică priceperile şi deprinderile de scriere ale elevilor. descrieri. • redactarea diferitelor tipuri de texte (funcţionale.exerciţii de recunoaştere a cuvintelor cu valoare expresivă. interpretative etc. cu aşezarea textului în pagină. punând bazele viitoarelor compuneri. Aceste exerciţii se efectuează în ciclul achiziţiilor fundamentale. totodată. transcriere şi de dictare. plasarea titlului. . .analiză contrastivă. • formularea ideilor principale ale unui text (literar sau nonliterar). imaginative. . Încă din clasa I. capacitatea de receptare a mesajului oral. cuvintelor şi propoziţiilor enunţiative şi interogative. chiar dacă sarcina elevilor se rezumă la utilizarea literelor. copierile selective impun deja deprinderi formate. .copieri simple sau selective.).exerciţii de comparare a obiectelor şi fenomenelor. . .dictări şi autodictări. necesitând o experienţă orală şi o serie de exerciţii pregătitoare: . • povestirea conţinutului unui text (literar sau nonliterar). elevii fiind puşi în situaţia de a copia doar anumite fragmente de text. Redactarea compunerilor elaborate constituie un foarte complex exerciţiu de gândire şi de limbă. . Copierile simple sunt primele exerciţii de redactare a textului scris. la care.

care necesită creativitate şi originalitate în structură. într-o exprimare îngrijită. din memorie. să-şi formeze priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală. elevii. În activităţile didactice se poate utiliza atât descoperirea inductivă – când elevul trece de la analiza şi structurarea unor idei la generalizări – de exemplu. Folosind această metodă. Important este ca. o comunicare mult mai complexă decât cea orală. în clasele I – a IV-a. de selecţie a ortogramelor. sunt folosite pentru valorificarea cunoştinţelor privind utilizarea corectă a elementelor de construcţie a comunicării. pot identifica diferenţele în utilizarea semnelor de punctuaţie (de exemplu. pot descoperi părţile componente ale unei compuneri. folosirea corectă a semnelor de ortografie şi de punctuaţie.  autodictări – folosite. Cele mai complexe comunicări scrise elaborate sunt cele libere. Profesorul are rolul de a încuraja independenţa în gândire şi exprimare. cu scopul de a facilita înţelegerea unor noţiuni şi pentru a forma deprinderi sau comportamente adecvate emiţătorului/receptorului unui mesaj scris. un îndemn. se foloseşte în cadrul orelor/activităţilor de redactare. pot stabili consecinţele utilizării ortogramelor.). Învăţarea prin descoperire – „learning by discovery” (Guilford) – constă în punerea elevului în ipostaza descoperitorului. o uimire etc. ajutându-l. scrierea ortogramelor în contexte date. expresiilor indicate. în cazul verificării textelor poetice învăţate. cât şi descoperirea deductivă – când elevul porneşte de la cazuri generale pentru a particulariza – de exemplu. astfel. îndrumaţi de profesor. de aceea elaborarea lor începe abia în ciclul de dezvoltare.  dictări selective – pentru verificarea capacităţii de analiză şi sinteză. cuvintelor. limbaj şi idee.Exemple Deosebim:  dictări propriu-zise – folosite pentru evaluarea cunoştinţelor. folosirea corectă a semnelor de 73 . mai ales. efortul personal. de a îndruma cu abilitate şi răbdare activitatea elevilor. utilizarea semnului exclamării pentru a marca o strigare. stabilirea elementelor necesare pentru redactarea introducerii unei compuneri (a răspunde la întrebările cine? cu cine? când? unde? cum?) –. când elevii au deja formate noţiunile elementare de redactare a unui text. de a putea redacta corect şi limpede. priceperilor şi deprinderilor elevilor privind scrierea anumitor tipuri de texte. constând în scrierea unei strofe. elevii să dobândească priceperi şi deprinderi de a-şi încerca intenţiile.

reactualizează cunoştinţe anterioare ale elevilor. priceperile şi deprinderile dobândite anterior şi cele noi. contribuie la realizarea unor corelaţii între cunoştinţele. ci. încurajează emiterea unor idei variate. Exemple Pentru realizarea compunerilor după un plan de idei. sarcina de lucru. mai ales a celor fără suport imagistic. folosind ilustraţia de pe planşă. Etapele desfăşurării activităţii: • formularea sarcinii de lucru.” • „Respectând părţile componente ale unei compuneri. • în timp ce elevii lucrează. constă în angajarea totală a elevului în acţiunea de învăţare. Învăţarea prin acţiune – „learning by doing” (John Dewey) este o metodă activă. contribuie la dezvoltarea imaginaţiei creatoare. adresată frontal. după modelul dat. realizează pe tablă următorul tabel: 74 . transformă elevii în co-participanţi la actul învăţării.” Scrierea liberă – contribuie la formarea priceperilor şi deprinderilor de a redacta anumite texte. în acest moment accentul nu cade pe corectitudinea exprimării. pentru a participa la sărbătorirea zilei tale de naştere. care să fie rezultatul unor variante intermediare. Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat – este o metodă care fixează cunoştinţele elevilor despre o temă dată.punctuaţie. într-un timp dat. redactează un text de 10-12 enunţuri. • încurajarea elevilor în alcătuirea unor texte cât mai originale. o invitaţie adresată unui coleg. îmbunătăţite şi reluate în vederea cizelării lor. Metoda poate fi utilizată pentru realizarea compunerilor imaginative. Exemple Le putem propune elevilor sarcini de redactare de tipul: • „Redactează. în primul rând. pe notarea imediată a ideilor şi gândurilor. oferind deschideri spre noi informaţii. cerându-le elevilor să întocmească o listă cu tot ceea ce ştiu despre tema dată (compunerea după un plan de idei). • elevii trebuie să realizeze. folosită cu precădere în pedagogia modernă. profesorul va parcurge împreună cu elevii următorii paşi: • împarte clasa în grupe/perechi.

compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor. după forma de elaborare: orale sau scrise. aici profesorul poate interveni. după modul de expunere: narative şi descriptive. zicători. Tehnica elaborării compunerilor se deprinde prin exersare continuă şi sistematică. elevii vor identifica întrebările pe care le au în legătură cu tema abordată. • se citeşte/prezintă textul-model. după tehnica folosită: compuneri cu început dat. compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie oficială. compuneri pe baza unor proverbe. întrebări ce vor fi trecute în coloana a doua a tabelului. Structurarea lecţiei de comunicare scrisă Compunerile sunt clasificate de Vasile Molan şi Marcela Peneş (în Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere la ciclul primar. p. compuneri libere. e.39-43): a. g. dirijând activitatea elevilor. • sunt comparate cunoştinţele anterioare cu întrebările şi răspunsurile primite. ghicitori. 5. independente (individuale). • apoi. 75 .7. după modalitatea de elaborare: colective. Bucureşti. b. d. h. f.Ştim Vrem să ştiu Am învăţat • în prima rubrică se vor nota informaţiile pe care grupele/perechile le consideră cunoscute. compuneri cu propoziţii de sprijin . compuneri după desene proprii. Lecţia de introducere în tehnica elaborării compunerilor se foloseşte pentru a forma la elevi noţiunile de bază despre structura unor compuneri. EDP. despre tehnica elaborării lor (se utilizează mai ales în clasele mici şi de câte ori se abordează un nou tip de compunere). c. compuneri prin analogie. • se trec în coloana a treia („Am învăţat”) răspunsurile găsite în text la întrebările formulate anterior („Vrem să ştim”). a imaginaţiei acestora. compuneri cu sfârşit dat. tablouri sau diapozitive. semicolective. după materialul de sprijin: compuneri pe baza unor ilustraţii. compuneri pe baza unui text cunoscut. compuneri gramaticale. compuneri cu cuvinte de sprijin . 1983.

apoi exersarea sistematică şi. 76 . încheierea).  respectarea normelor gramaticale.). ţinând seama de:  folosirea vocabularului adecvat. amintiri. profesorul îi învaţă pe elevi să parcurgă următoarele etape:  alegerea.Condiţia esenţială este fundamentarea pe texte-model.  asigurarea cu instrumente de lucru uzuale (foi de hârtie. introducerea.  aşezarea funcţională a textului în pagină.). atlase etc. aşezarea corectă a textului în pagină. constatând că ideile îşi au resursa în faptele furnizate de observarea directă a realităţii şi de lectură. elevii pot învăţa redactarea planului simplu şi a planului dezvoltat de idei. propria experienţă. prin utilizarea observării.  adoptarea unui stil potrivit. culegeri de texte. în final. identificarea trăsăturilor specifice ale diferitelor tipuri de compunere. astfel. formularea şi analiza subiectului – această etapă presupune activităţi prin care profesorul îi îndrumă pe elevi să aleagă un anume subiect. comparaţiei şi a conversaţiei. să identifice viziunea prin care este reflectat subiectul. pentru a permite antrenarea elevilor. demonstrând.  redactarea sau expunerea scrisă – elocuţiunea – constă în dezvoltarea ideilor din plan. în descoperirea caracteristicilor de redactare a textului-model. cuprinsul/tratarea. stabilirea paşilor elaborării unei compuneri. că o compunere este un mesaj logic structurat.  documentarea şi căutarea ideilor – invenţiunea – însumează activităţi prin care elevii sunt învăţaţi să consulte surse diferite (lumea înconjurătoare.  planul de idei – dispoziţiunea – presupune ordonarea ideilor într-un plan. deprinderile se formează prin învăţare activă.  respectarea cerinţelor cu privire la folosirea citatelor.  necesitatea folosirii ciornei. manuale. Aceste lecţii au caracter demonstrativ. creion/stilou etc. În elaborarea unei compuneri. ortografice şi de punctuaţie. dicţionare. Conţinutul unor astfel de lecţii presupune abordarea unor probleme esenţiale de structură a unei compuneri (titlul. formularea concluziilor. să descopere şi să înţeleagă ceea ce solicită felul în care a fost formulat subiectul.

77 . a zilei onomastice.). semnătura). împreună cu elevii. • analiza modelelor prezentate. marchează momentul trecerii de la forma colectivă la cea semicolectivă şi. intriga. producerea de text şi analiza textului produs. ajută elevii să înveţe demersul tehnic al realizării compunerilor. Învăţarea pas cu pas contribuie la formarea deprinderilor de a compune. fiecare semnificând un alt moment al subiectului (expoziţiunea. cât şi a textului propriu -zis. După activităţile comune. al căror plan de idei a fost discutat frontal. Scrierea funcţională poate fi abordată prin parcurgerea a trei etape: prezentarea caracteristicilor textului funcţional. • alegerea. apoi trec la elaborarea independentă atât a planului de idei.Exemple Planul de idei poate fi realizat sub forma:  unor întrebări sau enunţuri (când elevii sunt încă începători în activităţile de redactare a planului). deznodământul). • împărţirea clasei în perechi sau pe grupe (3-4 elevi) şi producerea textului (redactarea felicitării). de sărbători etc. introductive. folosirea unui registru stilistic potrivit. locul. conţinutul adecvat. data. identificându-se convenţiile specifice felicitării (formula de adresare. de asemenea. Exemple Iată algoritmul redactării felicitării: • prezentarea unor felicitări (cu ocazia zilei de naştere. desfăşurarea acţiunii. Lecţia de formare şi dezvoltare a priceperilor şi deprinderilor de a compune – lecţia de exersare – are caracter practic.  a unor cuvinte/enunţuri-titlu (pentru a dezvolta capacitatea de sinteză şi de analiză a elevilor).  unui şir de ilustraţii. punctul culminant. elevii elaborează compuneri semicolective. imaginativă şi interpretativă. reflecţii asupra experienţelor personale. a unui subiect potrivit redactării unei felicitări. putem vorbi şi de scriere reflexivă – elevii prezentând. Programele şcolare pentru clasele I – a IV-a propun trei categorii de scriere: funcţională. apoi. individuală a activităţii de a compune texte. în textele redactate.

cu ocazia zilei de 8 Martie.  întocmirea planului de idei. Scrierea interpretativă – despre textul literar sau nonliterar – începe încă din clasele mici (I şi a II-a). 5. de transformare a vorbirii directe în vorbire indirectă. • reflecţie asupra activităţii desfăşurate..  redactarea sau expunerea scrisă. Corectarea este o operaţie foarte importantă în formarea capacităţii de redactare. la povestirea în scris a unor fragmente din text şi la povestirea textelor de mică întindere după un plan de idei. formulează paşii realizării unei scrieri reflexive. cu început sau cu sfârşit dat. grupurilor de cuvinte printr-un singur cuvânt. ci de a-l încuraja în producerea diverselor texte. adresată mamei. Aplicaţii Urmând modelul prezentat la exemplul anterior. definirea felicitării şi stabilirea convenţiilor specifice acestui text funcţional. Etapele elaborării unei compuneri sunt:  alegerea. Scrierea imaginativă – corespunde compunerilor libere. după un plan de idei. de a-i arăta ce nu a făcut bine. cu exerciţii mai simple.8. discutare şi de evaluare.• prezentarea unor felicitări redactate în grup. dacă se respectă anumite cerinţe: 78 . Modalităţi de evaluare a activităţii de redactare a elevilor Compunerile – produsele muncii elevilor – trebuie supuse unui proces de reflecţie. are rolul de a întărire sau de constatare a lipsurilor în activitatea elevilor. Să ne reamintim. experienţe personale. locuţiunilor. ajungând la exerciţii de identificare a câmpurilor lexicale. formularea şi exprimarea punctului de vedere personal. urmărind redactarea compunerilor după un suport vizual. întâmplări. Corectarea devine eficientă. Scrierea reflexivă constă în relatarea unor evenimente.. • stabilirea temei pentru acasă – activitate independentă: redactarea unei felicitări. de înlocuire a expresiilor. adică unui proces de corectare. Rolul ei nu este de a sancţiona elevul.  documentarea şi căutarea ideilor. de a-i confirma reuşita ori de a-i semnala eventualele erori. discutarea lor. formularea şi analiza subiectului.

de redactare sau de ortografie.  respectarea regulilor de ortografie şi de punctuaţie. acest tip de corectare implică participarea activă a elevilor. în timpul elaborării unui text. evoluţia elevului.  corectitudinea exprimării. Exemple Criteriile care se pot stabili. • se folosesc diverse modalităţi de corectare. încheiere). • are un caracter sistematic şi încurajator. pentru evaluarea felicitării redactate de elevi pot fi:  criterii generale:  păstrarea structurii unei compuneri (introducere. corectarea de către profesor – constă în corectarea integrală a compunerilor. în timp. cuprins. fie după corectarea realizată de profesor. • se urmăreşte efectuarea conştientă a scrierii. de exemplu.• se realizează la timp. valabile pentru orice tip de text. • este realizată o evidenţă a greşelilor. prin urmare. semnătura. dar şi frecvenţa anumitor greşeli. data. • este adecvată particularităţilor de vârstă şi celor intelectuale ale elevilor. corectarea prin dialog cu clasa – se poate realiza fie spontan. lizibilitate şi prezentare. locul. pentru a se putea evidenţia anumite greşeli tipice. • implică treptat şi diferenţiat elevii în activitatea de autocorectare. în vederea remedierii acestora prin exerciţii potrivite. pentru a se evita decalajele dintre elaborare şi evaluare. Corectarea poate fi realizată în mai multe feluri: a.  folosirea unui registru stilistic potrivit.  criterii specifice:  respectarea convenţiilor specifice felicitării: formula de adresare.  conţinut adecvat unei astfel de compuneri. a unui limbaj colocvial (în cazul felicitării amicale). pentru a evita obişnuinţa/ monotonia. b. şi cerinţe speciale – ale tipului de text redactat. pentru a se putea urmări. ţinând seama de cerinţele stabilite împreună cu elevii – cerinţe generale. o învăţare prin 79 .  prezentare grafică – estetică. a unui limbaj standard (în cazul felicitării oficiale).

alături de corectare. cu un demers riguros proiectat (până în clasa a III-a. sau profesorul poate semnala posibilele greşeli de ortografie. la trezirea şi menţinerea interesului acestora faţă de cuvântul scris.  observaţii şi discuţii concrete (despre planul compunerii. în Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală.  lectura unor compoziţii sau a unor fragmente. la depistarea operativă a greşelilor. fie ca un moment distinctiv al unei ore obişnuite de limbă şi literatură română (mai ales în clasa a IV -a). se vor forma la elevi deprinderi de scriere corectă şi conştientă.  precizarea obiectivelor activităţii. conform normelor gramaticale. conţinutul şi redactarea ei). Elevii pot fi organizaţi în perechi. c.acţiune. contribuie. Se pot folosi diferite semne de corectură (cele utilizate în corectura şpalturilor tipografice). la conştientizarea procesului de îmbunătăţire a priceperilor şi deprinderilor legate de comunicarea scrisă. Se poate realiza fie ca o activitate de sine stătătoare. Discutarea compunerilor contribuie la conştientizarea actului redactării. Ghid 80 . de exprimare. Evaluarea redactărilor realizate de elevi contribuie la motivarea lor. posibilitate prin care elevul cunoaşte încă o abordare posibilă a aceleiaşi teme sau se pot organiza activităţi de autocorectare. corectarea de către elev – este modalitatea prin care elevul învaţă să corecteze şi să se autocorecteze.  concluzii. fiecare corectând produsul muncii colegului. a paşilor pe care trebuie să îi parcurgă elevul în redactarea unui anumit text. inclusiv). în vederea evidenţierii unor formulări reuşite. elevul fiind pus în situaţia de a le identifica în textul redactat. de punctuaţie. ortografice şi de punctuaţie. unor compuneri care pot servi ca exemple pentru obiectivele propuse.  aprecieri generale ale profesorului despre compunerile realizate. Prin folosirea acestei modalităţi de corectare. Exemple Etapele realizării unei lecţii consacrate discutării compunerilor sunt:  anunţarea activităţii. precum şi deprinderea de a redacta texte diferite.  distribuirea caietelor. Constantin Parfene. respectând convenţiile specifice fiecărui tip.

Polirom. organizare.teoretico-aplicativ (Iaşi. Are în vedere diferite calităţi stabilite ca obiective de evaluat într-o compoziţie: prezentarea grafică. această modalitate este considerată de unii cercetători (G. conţinutul şi organizarea compunerii. ci un mijloc (de diagnosticare.167). Rezumat În unitatea de învăţare 5 sunt prezentate metode şi procedee. 1999. notă personală. discutare şi evaluare a compunerilor şcolare. fără a pune accent pe aspectul personal al redactărilor elevilor.Landsheere. care ţine seama de toate aspectele întâlnite într-o lucrare (conţinut. 5. de prognosticare şi mai rar de ierarhizare).  Modalitatea determinării frecvenţelor – întocmirea unui inventar al greşelilor tipice. Sunt detaliate. pe baza unei impresii generale produse. Este o metodă mai dificilă. modalităţi de desfăşurare a lecţiilor/activităţilor de limba şi literatura română care vizează dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (cirea/lectura) şi dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă (redactarea). prin contabilizarea greşelilor şi raportarea lor la suta (sau la mia) de cuvinte. aprecierea nu poate fi un scop în sine. folosirea corectă a limbii etc. E recomandabil a se utiliza alternativ modalitatea impresiei generale şi a celei analitice în practica şcolară cotidiană.  Modalitatea analitică – definirea unor criterii de evaluare (itemi) pe baza obiectivelor de evaluare stabilite. aspect general). care necesită calcularea frecvenţelor. J. propune patru modalităţi de evaluare a realizărilor elevilor:  Modalitatea impresiei generale – aprecierea globală a compunerii într-un timp dat. Deşi i se reproşează caracterul subiectiv şi lipsa de fidelitate în notare. Ceea ce i se poate reproşa acestei modalităţi de evaluare este neglijarea aspectului personal al textelor redactate. în funcţie de care se vor aprecia şi celelalte compuneri. modalităţile de corectare. de întărire. reprezentative calificativelor „suficient” – „bine” – „foarte bine”. ortografie.9. 81 .  Modalitatea scărilor de specimene – selectarea a 4-5 compuneri. de asemenea. stil. Britton) mai armonizată cu complexitatea esenţială a compunerii. Este considerată o modalitate obiectivă de evaluare. p.

.5. Explică rolul lecturii. citesc. 2002. pornind de la afirmaţia lu i Nicolae Manolescu: „Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. ba chiar şi în tramvai. pp.10. 2 10% din nota finală – se predă conform graficului stabilit la prima activitate tutorială Alege din proiectarea unităţii de învăţare o secvenţă consacrată abordării textului (literar sau nonliterar) şi o secvenţă consacrată dezvoltării capacităţii de exprimare scrisă. Test de autoevaluare a. îndată ce mă trezesc. în călătorii. inserând şi o probă de evaluare curentă. pretutindeni şi oricând. Răspunsurile corecte sau sugestiile/recomandările pentru răspunsuri adecvate le găseşti la pagina 107. 218 -219) c.” (Nicolae Manolescu. Editura Polirom. b.11. 82 . [. Înainte de a mă culca seara. Prezintă paşii care trebuie parcurşi în abordarea unui text epic. Iaşi. Tema de control nr. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială.. Nu mă pot închipui fără să ţin o carte în mână.] O carte nouă este lucrul cel mai frumos care mi se poate întâmpla. Descrie o metodă care poate fi folosită cu succes în orele consacrate compunerii. Realizează cele două scenarii didactice. dimineaţa. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Cititul şi scrisul. 5.

......... .. Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare. Tema de control nr........ MODALITĂŢI DE INTEGRARE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII ÎN CADRUL LECŢIILOR DE LIMBA ROMÂNĂ Cuprins 6............................2......... 3 ................. 94 6................. ............................. se bazează pe deprinderile deja formate ale elevilor în ciclul achiziţiilor fundamentale... ...................... organizate în sisteme. ........5...................... vei fi capabil: ............... 93 6..........3. Structurarea lecţiilor de limba română ............ 85 6... operează cu aceste elemente de construcţie a comunicării intuitiv......................... 6. Competenţe vizate ... lexicale şi gramaticale................... Introducere......4......................... ............................ respectând structura lecţiilor de limbă română......... ............................6. servind ca instrument de comunicare între 83 . .....1.să proiectezi activităţi didactice......................8..Unitatea de învăţare 6... 94 6.... ......... Metode şi tehnici folosite în activităţile de predare-învăţare-evaluare a noţiunilor de limbă . ................ .............. ..... ............ Scopul studierii limbii române în învăţământul primar Limba poate fi definită ca un ansamblu de mijloace fonetice.. 83 6......7. fără a le defini sau denumi... Introducere Copilului i se oferă modele de exprimare corectă încă de mic.......... ...... ................... Scopul studierii limbii române în învăţământul primar ................ Perioada educaţiei timpurii şi primii doi ani ai şcolarităţii mici sunt anii în care copiii se familiarizează cu primele noţiuni de limbă............................ .....2.să identifici particularităţile formării noţiunilor gramaticale..............1..... Studiul organizat al noţiunilor de limbă începe în clasa a III-a.. Test de autoevaluare ..... .. ...........................................3....................... . 91 6............. .............. 6.... 83 6.... Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 4 ore..să demonstrezi rolul şi importanţa elementelor de construcţie a comunicării............ Rezumat............. 83 6.............

disciplina Limba şi literatura română cuprinde în programele şcolare pentru învăţământul primar trei domenii specifice (menţinute şi în programele pentru clasele a V-a – a VIII-a): literatură (formarea capacităţii de lectură/citire). pe prim plan trebuie să stea nu învăţarea 84 . Împărţirea pe cicluri curriculare respectă stadializarea dezvoltării intelectuale (conform teoriei psihogenetice a lui Jean Piaget). De fapt. precum şi utilizarea conştientă a sistemului de relaţii gramaticale în vederea deprinderii unei exprimări elaborate. 1998. stă principiul concentric. al căror studiu începe în clasele primare şi se continuă în clasele gimnaziale. noţiuni învăţate anterior. limbă (elemente de construcţie a comunicării). a însuşirii noţiunilor gramaticale.membrii unei comunităţi lingvistice. elevii învaţă că orice act de vorbire este o structură complexă. comunicarea gramaticală. Treptat. Comunicarea orală şi scrisă se perfecţionează prin aplicarea în vorbire şi scriere a cunoştinţelor de limbă. ortoepică. folosită atât ca mijloc de comunicare. domeniului limbă îi sunt circumscrise elementele de construcţie a comunicării. Aşa cum s-a prezentat în capitolele anterioare. odată cu începutul ciclului de dezvoltare. pp. Folosirea cunoştinţelor gramaticale pentru dezvoltarea şi nuanţarea exprimării orale şi scrise formează. pe un plan superior. conform căruia elevii reiau. etapă anterioară studiului sistematic al gramaticii. vizând corectitudinea gramaticală. cu scopul formării competenţelor de comunicare (receptare şi/sau producere) a unor mesaje diverse (orale sau scrise). de fapt. comunicare (formarea capacităţii de comunicare). 117-118) La baza studiului limbii. Prin urmare. cât şi în cea expresivă. Finalitatea studiului limbii române în şcoală este formarea unor buni utilizatori de limbă română. afectivă. „Prin comunicarea gramaticală înţelegem formarea abilităţii de înţelegere a funcţionării limbii. Acest fapt presupune o atitudine conştientă a celui ce se exprimă în raport cu exercitarea normei corecte. ciclului achiziţiilor fundamentale îi corespunde etapa pregramaticală. Multimedia Arad. iar etapa gramaticală începe în clasa a III-a. care stimulează pozitiv capacitatea de comunicare. ortografică şi de punctuaţie a comunicării. cunosc logica limbii ca mijloc de comunicare. subiectivă. atât în variantă normativă (standard).” (Anton Ilica – Metodica limbii române în învăţământul primar. cât şi ca modalitate de cunoaştere. dar şi a abaterii de la normativ în comunicare. se deprind să folosească limba română corect şi conştient. ale cărei elemente componente se intercondiţionează şi se completează unele pe altele.

 etapa gramaticală – în care se trece la formarea noţiunilor propriuzise de limbă. treptat. Pentru învăţarea sistematică a funcţionării limbii şi a însuşirii abilităţilor de comunicare normativă şi intenţionat nenormativă. ci utilizarea celor învăţate în comunicare. Pentru studiul limbii. priceperilor. tot ceea ce vor însuşi ulterior elevii fiind doar îmbogăţiri. deprinderilor în exprimarea orală şi scrisă. demersul didactic inductiv urmează trei etape:  etapa de observare. distingem două etape:  etapa pregramaticală – oral-practică..  etapa de consolidare şi de aplicare a cunoştinţelor. de descoperire şi de exersare empirică a mecanismului limbii. bază pentru însuşirea noţiunilor ştiinţifice (clasele I – a II-a). prin formularea de reguli şi definiţii.4. în clasele a III-a – a VI-a. prin operarea superioară cu noţiunile însuşite (clasele a III-a – a IV-a). Ioan Cerghit (în Metode de învăţământ. indicând modul cum se repartizează studiul morfologiei în cele patru clase ale învăţământului primar. nuanţări. este etapa noţiunilor empirice de gramatică.regulilor gramaticale. Aplicaţii Realizează harta elementelor de construcţie a comunicării. Astfel. 6. în care elevii se familiarizează cu noţiuni de limbă fără a le defini şi denumi.  etapa de învăţare a noţiunilor şi de formulare a definiţiilor şi regulilor. Să ne reamintim. cu transferul cunoştinţelor dobândite în comunicarea cotidiană. Metode şi tehnici folosite în activităţile de predare -învăţare-evaluare a noţiunilor de limbă Demonstraţia este o metodă tradiţională pe care o utilizăm frecvent şi în didactica modernă. Achiziţiile din domeniul limbii sunt foarte importante în comunicarea curentă. se pun bazele formării deprinderilor şi capacităţilor de a utiliza elementele de construcţie a comunicării în analiza şi interpretarea textelor literare şi nonliterare (obiectivul major al ciclului de dezvoltare fiind formarea capacităţilor de bază necesare pentru continuarea studiilor). elevii sunt obişnuiţi. EDP. Bucureşti. în clasele I – a IV-a. în ciclul de dezvoltare. în receptarea şi producerea mesajelor orale şi scrise.. detalieri ale unor noţiuni deja cunoscute. 85 .

în descoperirea regulilor gramaticale. Elevii sunt puşi în situaţia de a reproduce informaţii obţinute anterior. b. pp. Profesorul pentru învăţământ primar trebuie să-i ofere elevului un model de exprimare corectă. la formularea concluziilor şi apoi la ilustrarea achiziţiei teoretice prin exemple noi. a. interpretări. îşi lămureşte neclarităţile. • cu ajutorul imaginilor audio-vizuale. Întrebările formulate de profesor trebuie să se bazeze pe fapte de limbă. în formularea întrebărilor. Prin conversaţia catihetică se poate verifica modul în care elevii şi-au însuşit anumite cunoştinţe. aflat într-un dialog deschis cu profesorul. Aplicaţii Identifică exemple potrivite pentru tipurile de demonstraţie prezentate. antrenându-i pe elevi în cercetarea faptelor de limbă. prin conversaţia euristică solicitând gândirea elevilor. 86 . de la achiziţiile teoretice la comunicarea curentă.  să-şi stimuleze gândirea. puterea lor de argumentare. 124-133) arată că metoda demonstraţiei constă în folosirea unor raţionamente logice care sunt însoţite de mijloace intuitive de la care se pleacă şi se construiesc reprezentări. • cu ajutorul softurilor educaţionale. poate răspunde la întrebări. • cu ajutorul modelelor.  să nu formuleze o nouă întrebare până nu află răspunsul la întrebarea pusă anterior. Este foarte important să-i obişnuim pe elevi:  să formuleze clar şi precis întrebările.1976. poate formula întrebări. sprijinindu-se. În funcţie de materialul intuitiv utilizat. constatări. Conversaţia euristică este o formă folosită la predarea-învăţarea unor noi cunoştinţe şi la lecţiile de formare a unor priceperi şi deprinderi. să contribuie la formarea gândirii autonome a elevilor. pe fapte de limbă deja cunoscute. ea contribuie la dezvoltarea memoriei elevilor. Elevul. obiecte în starea lor naturală de existenţă şi de manifestare. • figurativă – cu ajutorul reprezentărilor grafice. de utilizare a limbii române literare.  să evite întrebările echivoce. Conversaţia este o metodă de bază folosită în studierea limbii în învăţământul primar. acţiuni. să facă trecerea de la faptele de limbă la achiziţii teoretice. demonstraţia folosită la orele/activităţile de limba română poate fi: • directă – „ pe viu” – a unor fenomene.

În funcţie de tipul de raţionament utilizat în (re)descoperire. cu noţiunile nou învăţate. Iaşi. le cultivă propriile posibilităţi de exprimare. Înainte de utilizarea acestei metode. profesorul stabileşte care sunt noţiunile. 1999. • (re)descoperire pe cale deductivă. când elevii deja posedă un „vocabular de specialitate” care să le permită vehicularea cu uşurinţă a unor noţiuni gramaticale. capacitatea acestora de a opera. deoarece elevul descoperă. utilizând verbe etc. de fapt. Elevii îndrăgesc această metodă. • (re)descoperire prin analogie. să nareze întâmplări. în funcţie de nivelurile limbii: a. Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. este învăţare prin re-descoperire. atât din punctul de vedere al conţinutului. Analiza lingvistică este considerată de Constantin Parfene metoda principală de studiere a limbii în şcoală – „pe lângă faptul că înlesneşte considerabil cunoaşterea de către elevi a structurii limbii române. gândirea. a evaluării performanţelor. pag. Învăţarea prin descoperire este o metodă euristică. cât şi al expresiei. Constantin Parfene identifică mai multe tipuri de analiză. Editura Polirom. le dezvoltă spiritul de observaţie. Metoda poate fi folosită mai ales în clasa a IV-a. în contexte variate. dificil de analizat în cazul claselor mici. în etapa constituirii sensului. deosebim: • (re)descoperire pe cale inductivă. folosind cât mai multe adjective. pentru că le oferă posibilitatea utilizării în mod creator a noţiunilor de limbă învăţate. prin activitate independentă sau semiindependentă. Elevilor li se pot cere compuneri gramaticale în care să descrie o persoană. ea le dezvăluie multiplele posibilităţi de exprimare ale limbii noastre. analiza fonetică – este utilizată încă din clasa I. faptele de limbă oferite elevului şi care sunt cele pe care le va descoperi singur sau cu o dirijare moderată. texte care să nu conţină situaţii discutabile. iar profesorului îi indică nivelul de înţelegere a noţiunilor studiate de elevi. adevăruri deja cunoscute. se desfăşoară după următorul algoritm: 87 . formarea unor priceperi şi deprinderi. Ghid teoretico-aplicativ. cum ar fi noţiunile de morfologie sau de sintaxă. trebuie alese texte potrivite.28) Pentru realizarea analizei lingvistice.” (Constantin Parfene. a asigurării retenţiei şi transferului de cunoştinţe. a legilor ei interne de organizare şi dezvoltare.Compunerea gramaticală este o metodă frecvent folosită în orele de limbă şi literatură română. puterea de generalizare.

 extragerea dintr-un enunţ a unui anumit cuvânt;  descompunerea cuvântului dat în elementele fonetice componente (silabe, vocale, semivocale, consoane);  stabilirea ordinii sunetelor componente (la începutul, în interiorul, la sfârşitul cuvântului);  stabilirea accentului;  stabilirea modului în care se grupează sunetele (diftongi, triftongi, hiat);  stabilirea grafemelor corespunzătoare fonemelor (litere simple, grupuri de litere);  descoperirea valorilor expresive ale sunetelor vorbirii. b. analiza lexicală – se foloseşte în studiul vocabularului, dar şi la orele de literatură, când se discută şi se corectează lucrările elevilor. Procedeul folosit în acest caz este substituţia, adică înlocuirea unui cuvânt cu altul mai potrivit, în vederea formării unei exprimări clare, corecte, nuanţate şi expresive. Prin analiza lexicală putem să explicăm semnificaţia unor cuvinte necunoscute, să descoperim sensul propriu sau figurat al unor cuvinte date (fără a folosi terminologia de specialitate). c. analiza morfologică – constă în identificarea părţilor de vorbire (a claselor morfologice) şi a categoriilor morfologice specifice acestora, aşa cum sunt ele recomandate în programele şcolare. Astfel, elevul de clasa a III-a va identifica, de exemplu, substantivul, va putea indica felul şi numărul acestuia, adăugând la analiza morfologică, în clasa a IV-a, şi categoria genului. În clasele a III-a şi a IV-a, de obicei, analiza morfologică este însoţită de identificarea funcţiei sintactice a cuvântului analizat – procedeu firesc în actul comunicării verbale, cuvântul nefiind, astfel, rupt de contextul în care apare. d. analiza sintactică – urmăreşte analiza structurii enunţurilor (propoziţii sau fraze). Este recomandabil să-i obişnuim pe elevi să înceapă analiza sintactică a propoziţiei cu identificarea predicatului, apoi a subiectului, trecând ulterior la identificarea părţilor secundare ale propoziţiei. Astfel, elevii descoperă despre cine sau despre ce se comunică ceva, ce se spune despre subiect, apoi descoperă amănunte despre locul, timpul, modul în care se desfăşoară acţiunea etc. e. analiza ortografică – urmăreşte scrierea corectă a faptelor de limbă, manifestate la diferite niveluri ale limbii; este o metodă complexă, în derularea căreia se interferează operaţii aparţinând celorlalte tipuri de

88

analiză. Algoritmul analizei ortografice este următorul:  identificarea ortogramelor;  stabilirea componentelor gramaticale ale acestora;  constatarea modului organizării silabice a componentelor faptelor în discuţie;  precizarea marcării în scris a diverselor componente ale ortogramelor;  stabilirea conformităţii pronunţiei elevilor cu normele pronunţiei literare;  aplicarea normelor prin diverse exerciţii. Exemple În Metodica sa, Constantin Parfene (vezi pag. 49-50) evidenţiază principalele aspecte care ridică anumite dificultăţi în scrierea corectă a elevilor:  scrierea vocalelor în hiat ( poetic – nu poietic, alee – nu aleie);  scrierea diftongilor ( moară – nu muară, oare – nu uare);  scrierea triftongilor ( eao, eau, iai, iau, iei, ioa, oai );  scrierea consoanelor duble ( accent, înnorat);  scrierea omofonelor ( sau/s-au, mai/m-ai);  despărţirea cuvintelor în silabe;  scrierea cuvintelor derivate, a cuvintelor compuse;  scrierea numelor de localităţi, instituţii;  scrierea cu ii şi iii a substantivelor şi adjectivelor. f. analiza punctuaţiei – însoţeşte analiza sintactică, vizează utilizarea corectă a normelor privind punctuaţia în enunţuri. Încă din clasa I, elevii se obişnuiesc cu anumite semne de punctuaţie, ei vor face diferenţierea între punct şi semnul exclamării, diferenţiere făcută şi la nivel acustic: în cadrul dictărilor, profesorul va coborî vocea pentru a marca finalul propoziţiei enunţiative, va indica prin intonaţie corespunzătoare propoziţia exclamativă etc. Învăţarea prin exerciţii (învăţarea prin acţiune) permite elevilor efectuarea unor acţiuni în vederea aplicării cunoştinţelor teoretice în planul exprimării cotidiene, exerciţiul fiind metodă de bază în învăţarea noţiunilor de limbă. Putem clasifica exerciţiile după: • formă: orale şi scrise; • conţinut: fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, ortografice, de punctuaţie;

89

• funcţie: introductive, de bază, de consolidare, de evaluare, corective, aplicative, creative; • gradul de complexitate: de repetiţie, de recunoaştere, de exemplificare, de completare şi înlocuire, de transformare, creatoare, cu caracter ludic ; • gradul de participare (a profesorului şi a elevilor): dirijate, semidirijate, independente. Folosirea metodei impune respectarea unor cerinţe, cum ar fi:  formularea clară şi precisă a sarcinilor de lucru;  respectarea particularităţilor de vârstă şi psiho-lingvistice ale elevilor;  ordonarea exerciţiilor după gradul de dificultate (de la exerciţii introductive până la exerciţii creative);  propunerea unor exerciţii cât mai variate, pentru evitarea monotoniei şi a plictiselii;  monitorizarea efectuării exerciţiilor, în vederea confirmării/corectării lor imediate;  alegerea momentului potrivit în cadrul lecţiei pentru introducerea unui anumit tip de exerciţiu;  dozarea exerciţiilor în funcţie de obiectivele urmărite în lecţia respectivă, dar şi în unitatea de învăţare căreia îi aparţine acea secvenţă didactică. Elevii îşi formează, prin exerciţiile de copiere (propriu-zisă, selectivă), de transcriere şi de dictare (cu explicaţii prealabile, selectivă, autodictarea etc.), cunoscute şi sub numele de exerciţii de repetiţie, deprinderile ortografice şi de punctuaţie, o grafie corectă din punct de vedere logic şi gramatical. Exemple Tehnica dictării presupune parcurgerea următorilor paşi:  citirea, în întregime, a textului ce urmează a fi dictat, pentru familiarizarea elevilor cu textul;  dictarea propriu-zisă, pe unităţi logice (propoziţii sau grupe de cuvinte);  recitirea textului, pentru ca elevii să poată verifica scrierea corectă, respectarea semnelor de punctuaţie;  corectarea textului dictat (frontal, pe grupe, în perechi) şi analiza greşelilor;  concluzii şi recomandări făcute de profesor, cu sprijinul elevilor.

90

Editura Napoca Star. pp.5. în care „elevii sunt conduşi să atribuie o valoare gramaticală nu obiectului semnalat. fixarea unor „reprezentări gramaticale” realizându-se prin intuirea fenomenului gramatical prin mai multe exemple concrete. generalizare.  să construiască sau să rezolve teste de evaluare etc. faza distingerii planului gramatical de cel logic este o fază analitică. elevul va fi capabil:  să stabilească relaţiile dintre anumite fapte de limbă. faza familiarizării conştiente a elevului cu fenomenul gramatical dat are un caracter intuitiv. faza însuşirii regulilor şi a definiţiilor: apelând la operaţiile gândirii (analiză. putem folosi unul dintre cele patru demersuri didactice. prezentate de Alina Pamfil în Limba şi literatura română în gimnaziu. Editura Paralela 45. rapide. comparaţie. clasificare. În predarea-învăţarea noţiunilor de limbă. în predare. Folosind calculatorul. a softurilor educaţionale măreşte calitatea învăţării. contribuie la formarea unei gândiri sistematice. presupune un demers de la particular la general: pornind de 91 . eficiente – atribute de bază ale unui bun vorbitor şi utilizator de limbă română. în majoritatea cazurilor. b. faza operării superioare cu noţiunile de limbă însuşite este faza aplicării cunoştinţelor gramaticale dobândite „în exerciţii. selective. compuneri în clasă sau acasă”. ci cuvântului însuşi ca unitate formală a limbii”. 6. Utilizarea calculatorului. învăţare şi în evaluare.Învăţarea cu ajutorul calculatorului este o metodă modernă de educaţie care poate fi folosită în toate etapele procesului didactic: în proiectare. Structurarea lecţiilor de limba română Formarea noţiunilor gramaticale se poate realiza.  să înveţe utilizarea dicţionarului în format electronic. 76-80):  demersul inductiv – cel mai des utilizat în învăţarea noţiunilor gramaticale. 78) prezintă cele patru etape sau faze ale procesului formării noţiunilor gramaticale: a. d. p. denumit prin cuvânt. Vistian Goia în Ipostazele învăţării – Limba şi literatura română (Cluj-Napoca. parcurgând un traseu inductiv.  să descopere eventualele greşeli strecurate într-un text tehnoredactat şi să le corecteze.  să diferenţieze informaţiile de bază de cele de detaliu.  să caute informaţii despre un anumit fapt de limbă. 1999. c. Structuri didactice deschise (ediţia a II –a. 2004. sinteză) se ajunge la „generalizarea şi consolidarea fenomenului gramatical”.

prin urmare.). urmate de diferite tipuri de exerciţii. compuneri gramaticale etc. de obiectivele urmărite şi de capacităţile / competenţele vizate. în funcţie de tipul lecţiei. de a le propune elevilor scenarii diferite. este mai puţin folosit în învăţământul primar. de exemplificare. de exemplu.  demersul deductiv – indică un parcurs de la general la particular. acest demers este mai uşor valorificat în clasele gimnaziale. presupune claritate. bună capacitate de analiză şi sinteză. De fapt.la exemple concrete şi analiza lor. Ea îi oferă elevului posibilitatea de a se deprinde cu tehnici ale muncii intelectuale. Cunoscându-ţi bine elevii. în ciclul primar. se formează bazele noţiunilor gramaticale. elevii pot învăţa. sunt date exemple pentru ilustrarea ei. de înlocuire. formarea teoretică a noţiunilor şi. vei putea face din orele de limbă română activităţi plăcute pentru elevi. prin analogie cu pronumele personal.  demersul analogic – presupune transpunerea. aplicarea lor în comunicare. noţiunile de sintaxă (de exemplu. formele pronumelui personal de politeţe. mai ales. vei putea utiliza exerciţii care dezvoltă gândirea critică – astfel se vor dezvălui tactul pedagogic. cunoscut şi sub denumirea de „învăţarea prin opoziţie”. rezolvate de elevi. corectitudine şi rigoare. utilizarea acestui tip de demers necesită evidenţierea asemănărilor şi a deosebirilor dintre noţiunile studiate. 92 . a unui fapt deja cunoscut. contribuie la dezvoltarea gândirii divergente. poţi construi fiecare lecţie de formare a unor noţiuni de limbă pe oricare dintre cele patru demersuri. întâi se formulează definiţia. flexibilitatea şi competenţele tale profesionale.  demersul dialectic. necesită deja deprinderi formate în utilizarea noţiunilor gramaticale. apoi rezolvă variate tipuri de exerciţii (de recunoaştere. Exemple Cele patru demersuri prezentate îţi oferă posibilitatea de a varia modalităţile de lucru în clasă. vei putea alege demersul potrivit pentru înţelegerea unei anume noţiuni de limbă. pentru învăţarea simultană a subiectului simplu şi multiplu). libere. Lecţia de limba română urmează un anume algoritm. într-un context nou. în vederea recunoaşterii noţiunii gramaticale studiate şi a exemplificării ei. în care să se îmbine armonios exigenţa şi dorinţa de învăţare. elevii descoperă definiţii. când elevii vehiculează deja conştient şi corect clasele şi categoriile morfologice. reguli.

 demersul analogic. care presupune parcurgerea următoarelor faze:  faza familiarizării conştiente a elevului cu fenomenul gramatical dat. În cei patru ani ai învăţământului primar. ai atins obiectivele domeniului limbă.  conversaţia. 6. elevii se deprind cu elementele de construcţie a comunicării. pe un plan superior.  învăţarea prin acţiune. de obicei.  învăţarea prin descoperire. noţiuni învăţate anterior. Printre metodele şi tehnicile folosite în orele de limba şi literatura română pentru predarea-învăţarea-evaluarea noţiunilor de limbă putem enumera:  demonstraţia.  analiza lingvistică. stă principiul concentric. folosită atât ca mijloc de comunicare. pentru studiul limbii: etapa pregramaticală şi etapa gramaticală .  demersul deductiv. cât şi ca modalitate de cunoaştere. folosind topica specifică limbii române.  faza însuşirii regulilor şi a definiţiilor. aplică regulile de ortografie în textele redactate înseamnă că ai ales demersul potrivit. în primii doi ani în mod intuitiv. La baza studiului limbii. conform căruia elevii reiau. a însuşirii noţiunilor gramaticale. Astfel.Dacă elevii tăi se exprimă corect şi expresiv.  faza distingerii planului gramatical de cel logic. distingem două etape.  faza operării superioare cu noţiunile de limbă însuşite. Se poate folosi unul dintre cele patru demersuri didactice:  demersul inductiv.6.  demersul dialectic. Rezumat Finalitatea studiului limbii române în şcoală este formarea unor buni utilizatori de limbă română. Pentru formarea noţiunilor gramaticale se recomandă.  învăţarea cu ajutorul calculatorului. un traseu inductiv. 93 . apoi încep studiul organizat al noţiunilor de limbă. ai utilizat metode adecvate înţelegerii fenomenelor gramaticale.  compunerea gramaticală.

6.8. Realizează un scenariu didactic. Tema de control nr. Test de autoevaluare 3 idei/informaţii care îmi sunt utile ________________________________ _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ 2 noţiuni care încă nu îmi sunt clare _______________________________ _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ 1 sugestie/propunere pentru coordonatorul disciplinei/realizatorul cursului _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ Sugestiile/recomandările pentru răspunsuri adecvate le găseşti la pagina 108.7. 6. 3 10% din nota finală – se predă conform graficului stabilit la prima activitate tutorială Alege din proiectarea unităţii de învăţare o secvenţă consacrată abordării noţiunilor de limbă. inserând şi o probă de evaluare curentă. 94 .

.7. ...........Unitatea de învăţare 7...... .... 7....să identifici particularităţi ale evaluării în învăţământul primar...... vei cunoaşte metode tradiţionale şi alternative de evaluare........8.. Introducere... tradiţionale şi alternative.....să proiectezi activităţi didactice de evaluare a competenţelor dobândite de elevi pe parcursul procesului de învăţare... ..5....... METODE DE EVALUARE FOLOSITE LA DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Cuprins 7.....3........... 99 7....... Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore............................... ...să foloseşti metodele de evaluare. Metode alternative de evaluare .............................. .. .. .................... 97 7........... .. 101 7.... Test de evaluare/autoevaluare ........ ...... descoperind rolul lor formativ în dezvoltarea armonioasă a personalităţii şcolarului mic....... ........ 95 7. ..... parcurgând această unitate de învăţare. 106 7................. Introducere Evaluarea este o continuare firească a procesului de predare-învăţare.... . elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare. Particularităţi ale evaluării în învăţământul primar „Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează............ .... Rezumat.....4... 95 ...................................... 95 7.. ........ vei fi capabil: ..........” – este definiţia dată evaluării în capitolul I din Ghidul de evaluare – Limba şi literatura română..1.......... în procesul didactic........2.....6....................................... Particularităţi ale evaluării în învăţământul primar ... 106 7.....1.......... 7....... ................. 95 7...2. Tipuri de evaluare folosite în orele de limba şi literatura română .................... Competenţele vizate ..........................................................................................3...... Competenţe vizate După parcurgerea unităţii de învăţare............ Metode tradiţionale de evaluare ................ se organizează şi se interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie pe plan educaţional.............. ........... ......

Victoria Pădureanu. Editura Sigma. Limba română. Matematică. obiectivele de referinţă ale programei şcolare sunt transformate în descriptori de performanţă. Astfel. capacitatea de a opera cu ceea ce a învăţat. sunt evidenţiate funcţiile evaluării:       funcţia diagnostică. Editura Didactică şi Pedagogică. cu caracter preponderent formativ. 274). funcţia de orientare şcolară şi profesională. 96 . Bucureşti. funcţia de certificare. în funcţie de obiectivele de referinţă ale programei şcolare pentru clasa respectivă (obiectivele de referinţă indică rezultatele aşteptate ale învăţării). exprimaţi în termeni de realizare. care indică nivelul de competenţă/capacitatea atinsă de fiecare elev la o anumită disciplină.În cursul de Teoria şi metodologia evaluării. Exemple Ion T. Mihaela Singer. 1999. 2000. indică cele patru paliere corespunzătoare indicatorilor sau descriptorilor de performanţă:  „calificativul «foarte bine» sau palierul învăţării depline exprimă acumularea cunoştinţelor cerute. din anul II de facultate. acesta va ajunge să facă eforturi conştiente pentru dobândirea unor capacităţi. Radu. abilităţi. dar şi căile pe care trebuie să le urmeze în învăţare. conştientizându-i permanent nivelul propriilor performanţe.” (Matei Cerkez. Aplicaţii Analizează aceste funcţii din punctul de vedere al disciplinei Limba şi literatura română. Evaluarea prin calificative. În activitatea de evaluare. Colecţia Învăţământ primar. competenţe. în Evaluarea procesului didactic (Bucureşti. funcţia motivaţională. Seria Evaluare. Competenţe şi calificative la clasa a II-a. autonomie în învăţare. are în vedere activizarea elevului ca participant la propria formare. funcţia de selecţie. care să-i permită operaţionalizarea cunoştinţelor şi a informaţiilor în aşa fel încât procesul instructiv să devină eficient pentru el. p. „evaluarea calitativă. p. 6) Evaluarea şi aprecierea prin calificative necesită elaborarea descriptorilor de performanţă. funcţia prognostică.

fiecare cadru didactic.  calificativul «nesatisfăcător» sau palierul «inacceptabil» sancţionează insuccesul şi face necesare măsuri recuperatorii. de aceea i se acordă «credit». potrivit programei şcolare în vigoare. Constantin Cucoş. în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi 97 . se urmăreşte :  măsurarea rezultatelor obţinute. manifestate în activităţi concrete pe care elevii le pot realiza după desfăşurarea procesului de învăţământ. Prin standardele curriculare de performanţă se verifică aplicarea curriculumului naţional şi gradul în care acesta se poate realiza. în vederea adoptării deciziei educaţionale adecvate. în funcţie de itemii probei de evaluare. minimum acceptabil. 7. însuşite bine. specifice scopului urmărit. stabileşte descriptorii de performanţă. precum şi Colecţia Învăţământ primar. standardele curriculare de performanţă care trebuie atinse pentru dezvoltarea capacităţii de comunicare orală. Standardele curriculare de performanţă sunt repere de evaluare a rezultatelor efective ale învăţării.  aprecierea rezultatelor pe baza descriptorilor de performanţă. ci şi să le utilizeze în situaţii similare. Aplicaţii Indică. calificativul «bine» sau palierul «credit» corespunde situaţiei în care elevul posedă cunoştinţe. publicată de Editura Sigma. Tipuri de evaluare folosite în orele de limba şi literatura română În cadrul orelor de limba şi literatura română. oferă garanţia unor progrese. este capabil nu numai de a le recunoaşte.  formularea concluziilor desprinse în urma interpretării rezultatelor obţinute. în 1999. a baremelor de corectare şi notare. presupune însuşirea unui cuantum de cunoştinţe şi formarea unor capacităţi care permit elevului să abordeze etapa următoare cu şansa de a reuşi. Urmând modelul oferit de specialişti.4. prin metode de evaluare variate.” Exemple elocvente de utilizare a descriptorilor de performanţă în aprecierea rezultatelor şcolare oferă culegerea realizată specialişti ai Consiliului Naţional pentru Curriculum şi ai serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare – Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar.  calificativul «satisfăcător» sau palierul «prag». din Seria Evaluare.

evaluare formativă (continuă) şi evaluare sumativă (finală).” După momentul când se desfăşoară evaluarea sau modul în care se integrează în procesul didactic. semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referinţă axiologic. Astfel. chiar în realizarea unor programe diferenţiate în funcţie de capacităţile elevilor. pentru familiarizarea cu metodele folosite de educatoare/profesor pentru învăţământ preşcolar şi pentru a putea întocmi. ci şi a clasei anterioare (a nivelului anterior). este necesară o bună cunoaştere a programelor şcolare. dacă se urmăreşte capacitatea elevilor de a identifica mesajul unui text audiat. respectiv de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achiziţionale. abilităţi şi cunoştinţe. de a urmări progresul elevilor. prin măsurare înţelege „operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare. Editura Polirom.grade didactice (Curs elaborat în tehnologia învăţământului deschis la distanţă. dacă se vizează capacitatea elevului 98 . proba de evaluare iniţială. ci asupra întregului proces didactic. este recomandabilă parcurgerea curriculumului pentru învăţământ preşcolar. Informaţiile obţinute îl ajută pe profesor să identifice nivelul achiziţiilor elevilor în materie de competenţe. nu numai a clasei la care se face evaluarea. deosebim evaluare predictivă (iniţială). 1998. p. […] Aprecierea şcolară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăţi de valoare. Secvenţe de evaluare formativă se pot insera în orice moment al lecţiei. adecvat particularităţilor de vârstă ale elevilor şi nivelului lor de pregătire. Pentru a realiza o evaluare iniţială eficientă. urmăreşte stabilirea nivelului de pregătire a elevilor. la începutul anului şcolar sau dacă o clasă este preluată de un alt profesor pentru învăţământ primar. prin excelenţă calitative. De aceea. consideră că actul evaluării cuprinde doar două momente distincte: măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare. Măsurarea presupune o determinare obiectivă. în funcţie de obiectivele urmărite. prin surprinderea riguroasă a unor achiziţii şi nu implică emiterea unor judecăţi de valoare. se poate introduce un moment de verificare a cunoştinţelor imediat după audierea textului. îi oferă un sprijin în planificarea activităţilor de predare şi învăţare viitoare.173). îi oferă profesorului posibilitatea de a se raporta la obiectivele programei. înainte de a prelua clasa întâi. Evaluarea iniţială (predictivă) este realizată la începutul clasei întâi. verificând sistematic progresele elevilor. participarea la câteva activităţi din cadrul domeniului experienţial Limbă şi comunicare. la începutul unui nou ciclu curricular (în clasa a III-a). Iaşi. are efecte reglatoare nu numai asupra învăţării. Evaluarea continuă (formativă) însoţeşte întregul parcurs didactic.

ea trebuie să fie „pluridimensională. Bucureşti.. la sfârşit de semestru. elemente de conţinut care ar putea constitui subiecte pentru cele trei tipuri de evaluare.ns. al unui an şcolar sau de-a lungul unui ciclu curricular. de ciclu curricular. momentul de verificare trebuie să urmeze după predarea-învăţarea semnelor respective. a tipului de evaluare promovat. Să ne reamintim. 180) Aplicaţii (pentru PORTOFOLIU) Identifică. 2000. deosebim:  evaluare predictivă (iniţială). a timpului disponibil. a resurselor materiale alocate.5. de an şcolar. Cerinţele care trebuie respectate în elaborarea şi desfăşurarea evaluărilor orale ale elevilor sunt:  identificarea şi stabilirea prealabilă a obiectivelor evaluării (în corelaţie cu obiectivele de referinţă urmărite în procesul de predare-învăţare.  selectarea obiectivelor evaluării în funcţie de situaţia concretă ce 99 . Evaluarea finală (sumativă) se realizează la sfârşitul parcurgerii unei unităţi de învăţare. 7. Metode tradiţionale de evaluare Printre metodele tradiţionale de evaluare folosite la disciplina Limba şi literatura română în învăţământul primar se numără probele orale şi probele scrise. p. a numărului elevilor evaluaţi..). este sintetică. Editura Didactică şi Pedagogică. Evaluarea finală trebuie să acopere obiectivele de referinţă urmărite pe parcursul unei unităţi de învăţare. capacităţile şi competenţele formate. în unitatea de învăţare proiectată. După momentul când se desfăşoară evaluarea sau modul în care se integrează în procesul didactic. a tipului de informaţie pe care profesorul doreşte să o obţină prin răspunsurile elevilor. n. Radu.  evaluare sumativă (finală). globală. dar şi procesele şi mijloacele de lucru folosite pe parcursul activităţii.” (Ion T.  evaluare formativă (continuă). îndeplineşte funcţii de certificare a competenţelor dobândite şi de ierarhizare a elevilor. în sensul cerinţei ca mijloacele utilizate să ia în evidenţă efectele instruirii/învăţării asupra elevilor. Evaluarea în procesul didactic. a naturii şi specificului disciplinei .de a utiliza semnele de punctuaţie potrivite.

fapte. Proba scrisă poate fi folosită în toate tipurile de evaluare şi la toate nivelurile de şcolaritate. la un moment dat. pp. în funcţie de nivelul şi de specificul clasei. oferindu-i elevului posibilitatea de a decide. La nivelul învăţământului primar.  elaborarea unor grile de evaluare (stabilirea descriptorilor de performanţă) pentru eliminarea subiectivităţii notării elevilor. fiind evaluate capacităţi. a unui ansamblu de informaţii.  folosirea unor forme variate – evaluare frontală. deprinderi şi abilităţi pe care evaluarea orală 100 . Radu. Proba scrisă are o valoare formativă mai mare decât celelalte modalităţi de evaluare. elevul fiind pus în situaţia de a explica. 206-207) prezintă diferite tehnici şi procedee folosite pentru evaluarea orală:  conversaţia de verificare – un grupaj de întrebări şi răspunsuri. prezentate oral. în care profesorul poate alterna rolul emiţătorului şi al receptorului. de a descrie. în scris. situaţii etc. 2000. în care profesorul evaluator coordonează activitatea prin structurarea întrebărilor şi dirijarea elevului.urmează a fi evaluată. traseul discuţiei. se recomandă utilizarea acestei tehnici pentru a-i ajuta pe elevii mai timizi să se exprime oral sau pentru a scurta elaborarea răspunsului de către elevii cu un timp de gândire mai lent.  verificarea orală realizată pe baza unui suport vizual – este folosită mai ales în clasele I şi a II-a. caută replica cea mai potrivită. oferă posibilitatea unor abordări şi interpretări diferite. apoi se poate prezenta răspunsul în faţa clasei (în perechi sau chiar individual). înregistrate audio sau video – se utilizează tot în clasele mai mici. Exemple Ion T. în grup. individuală. Editura Didactică şi Pedagogică.  completarea dialogurilor lacunare – constă în prezentarea unui dialog în care au lipsit replicile unuia dintre interlocutori.  interviul – o discuţie relativ liberă. în Evaluarea în procesul didactic (Bucureşti. presupune un timp de pregătire a răspunsului: elevul citeşte dialogul incomplet. în funcţie de particularităţile de vârstă şi psihopedagogice ale elevilor. se pot elabora probe scrise pentru evaluările curente (extemporalele) şi pentru evaluările de la sfârşitul unităţilor de învăţare (evaluările periodice). de a comenta imaginile (schemele) intuite. evenimente.  redarea (repovestirea) unui conţinut .

Observarea sistematică a comportamentului elevilor se utilizează atât în evaluarea procesului (a modului de executare a sarcinii primite). furnizând numeroase informaţii utile. sunt mai puţin măsurabile cu aceste metode.). sunt evaluaţi mai mulţi elevi într-un timp relativ mai scurt. 7. Prin această fişă. profesorul îşi poate construi o imagine despre fiecare elev al său. povestirea. Totuşi. imagine ce poate fi consemnată în trei modalităţi:  prin fişa de evaluare pe care o întocmeşte mai ales în cazul elevilor cu rezultate mai puţin bune la limba română. observarea se limitează doar la câteva comportamente (participarea la activităţi. de aceea Serviciul Naţional de Examinare şi Evaluare a propus următoarele metode alternative de evaluare: 1. compunerea etc. Observarea comportamentului elevilor este realizată în cadrul orelor. 101 . obiectivele performative afective. modul în care răspunde cerinţelor impuse de actul educaţional. de aceea în sistemul actual de învăţământ se impune cunoaşterea şi folosirea metodelor alternative. Fişa este utilizată în cazul elevilor care au nevoie de sprijin în învăţarea limbii române. Metode alternative de evaluare În procesul evaluării. O multitudine de comportamente hotărâtoare în formarea elevului nu pot fi măsurate cu metodele clasice. cât şi a produsului realizat de elevi (proiectul. comparativ cu probele orale. indicând gradul în care o anumită caracteristică este prezentă. Urmărind elevul în activitatea lui cotidiană.nu le poate pune totdeauna în evidenţă.). răspunsul poate fi reevaluat (deoarece probele scrise se păstrează un timp dat). prezentarea părerilor personale. fiind de un real folos şi profesorului. frecvenţa cu care apare un comportament.  prin scara de clasificare. participarea lui afectivă la activităţile pe grupe sau frontale.6. utilizarea metodelor tradiţionale este foarte importantă. profesorul urmăreşte înregistrarea datelor factuale despre evenimentele cele mai importante la care a fost observat elevul. greu de obţinut pe alte căi.  prin fişa de control/verificare. care contribuie decisiv la formarea personalităţii elevului. în vederea schimbării sau îmbunătăţirii strategiei predării-învăţării-evaluării limbii române. este o metodă agreată de elevii timizi şi de cei care necesită o perioadă mai mare de timp pentru elaborarea răspunsului. manifestarea disponibilităţii de a învăţa etc. îndeosebi în evaluarea realizării obiectivelor performative cognitive. înregistrând doar faptul că o caracteristică sau o acţiune este prezentă în comportamentul elevului.

De exemplu. creativitate. Elevul primeşte o sarcină prin instrucţiuni precise.Exemple Specialiştii în evaluare propun utilizarea scării lui Likert. profesorul poate urmări gradul de implicare a elevului în cadrul orelor de limba şi literatura română. ce consemnează fiecare moment al cercetării. ea începe. oferind dovada utilizării unei palete largi de cunoştinţe şi capacităţi: cooperare. Proiectul poate fi realizat individual sau în grup. Exemple Prin aplicarea investigaţiei. în afara cuvântului. un basm). Investigaţia poate fi individuală sau de grup. a modalităţii de desfăşurare şi evaluare a proiectului.  Prezintă personajele basmului. întocmind un set de întrebări pe care îl va aplica fiecărui elev din clasă: În ce măsură elevul a participat la discuţii? □ niciodată □ rar □ ocazional □ frecvent □ întotdeauna În ce măsură comentariile au fost în legătură cu tema propusă? □ niciodată □ rar □ ocazional □ frecvent □ întotdeauna În ce măsură au demonstrat comentariile făcute originalitatea gândirii elevului? □ niciodată □ rar □ ocazional □ frecvent □ întotdeauna 2. interesându-se de ceea ce se petrece în şcoală şi în afara ei. iniţiativă etc. folosindu-te de gesturile.  Stabileşte ideile principale ale basmului. mimica şi intonaţia corespunzătoare. lirice şi epice. se desfăşoară şi se încheie în clasă. încă de la început. activităţi pe grupe. este o metodă a cărei efectuare începe în clasă. Realizarea unui proiect impune clarificarea. prin care să ilustrezi o idee principală a basmului. 3. elevul poate aborda analiza unui text epic:  Citeşte textul următor (de exemplu. evidenţiind câte o trăsătură relevantă. este continuată acasă şi finalizată tot în clasă.  Găseşte o altă modalitate de comunicare. Proiectul este o metodă interactivă care îi solicită pe elevi în a realiza cercetări. flexibilitate. profesorul stabileşte în colaborare cu 102 .  Notează formula de început şi de încheiere a basmului. el trebuie să înţeleagă şi să rezolve sarcina. Metoda este utilă în cadrul orelor de receptare a textelor literare. în care comportamentele elevilor sunt clasificate într-un număr de categorii.  Povesteşte basmul. obişnuindu-i pe elevi cu primii paşi ai analizei textului liric sau epic.

pentru ca să i se ofere elevului posibilitatea parcurgerii bibliografiei.elevii:  Tema proiectului  Planificarea activităţii.  Rolul învăţătorului/profesorului în realizarea proiectului:  tutore – urmăreşte şi coordonează pas cu pas realizarea proiectului.  raportor – prezintă clasei concluziile grupei. produsul sau amândouă  Formatul prezentării raportului – propunem recomandarea unui format. sarcinile pot fi împărţite în felul următor:  secretar – consemnează ideile emise de fiecare participant. În vederea susţinerii proiectului se întocmeşte un raport care consemnează principalele rezultate ale cercetării grupei. Munca în echipă contribuie la întărirea coeziunii grupului.  repartizarea sarcinilor în cadrul grupei.  Politica resurselor materiale necesare: se va oferi material bibliografic ori sarcina elevului va consta şi în căutarea surselor bibliografice necesare realizării proiectului?  Data finalizării proiectului – se recomandă un timp mai îndelungat de realizare. fiindcă elevii sunt încă neiniţiaţi şi trebuie să-şi însuşească deprinderi de muncă intelectuală. după prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create.  formarea grupelor de lucru.  evaluator la sfârşitul proiectului – evaluează doar procesul sau produsul sau pe amândouă.  evaluator continuu – apreciază munca desfăşurată de fiecare membru al echipei.  moderator – asigură participarea tuturor membrilor grupei la discuţii. Dacă elevii realizează cercetarea în grupe de lucru. adică în afara orelor de curs. în activităţile intermediare impuse. fişării materialului şi parcurgerii fişelor în vederea întocmirii lucrării propriu-zise. adică:  stabilirea obiectivelor proiectului. Rezultatele activităţii grupei sunt evaluate în clasă.  Stabilirea standardelor pentru realizare şi evaluarea proiectului.  monitor/timer – urmăreşte încadrarea în timp a realizării sarcinilor de către fiecare membru al grupei. Cercetarea propriu-zisă şi realizarea materialelor se face acasă.  Rezultatul evaluării – procesul. Notarea poate fi analitică 103 . la participarea cu simţul răspunderii în vederea realizării sarcinii asumate.

 factorii de decizie. care include rezultatele obţinute de elev prin toate celelalte metode şi tehnici de evaluare. reproduceri ale unor picturi/sculpturi celebre. susţinerea proiectului poate fi însoţită de acompaniament muzical. utilitatea lui fiind remarcată de toţi agenţii educaţionali:  elevii îşi pot urmări progresul. Portofoliul urmăreşte progresul elevului. observaţiile sale fiind consemnate. însă elevul are libertatea de a include în propriul portofoliu materiale pe care le consideră necesare şi reprezentative. Elementele componente ale portofoliului la limba şi literatura română sunt stabilite de profesor. observaţiile profesorului atrăgându-le atenţia asupra unor eventuale probleme ce aşteaptă soluţionarea. de la un ciclu de învăţământ la altul. Elevii pot utiliza în realizarea proiectelor material lingvistic.  elevii. de regulă. dar şi desene. profesorul şi părinţii pot avea un dialog concret. Exemple Teme posibile pentru realizarea unor proiecte la Limba şi literatura română:  Copilăria – aşa cum o vedem noi şi alţii  Rotaţia anotimpurilor în poezii  Hai să colindăm! – culegere de colinde  Reportaj despre şcoala mea / oraşul meu (satul meu) 4. în scris şi ataşate lucrărilor elevului. Portofoliul este „cartea de vizită” a elevului. oral şi în scris. deschide calea unei comunicări lipsite de constrângeri între profesor. de la un an la altul. fiecare element component al portofoliului este verificat şi corectat de învăţător/profesor. oferindu-le şansa exprimării variate. Realizarea proiectelor este o activitate care poate oferi numeroase satisfacţii elevilor. în limbaj artistic sau ştiinţific. având la dispoziţie portofoliile elevilor. reprezintă o modalitate de evaluare complexă.  elevii şi profesorul pot comunica. de la un semestru la altul. părinţii putând urmări evoluţia. Portofoliul îi oferă profesorului o imagine complexă a personalităţii elevului. 104 . elev şi părinte. ilustraţii. îi oferă elevului o posibilitate generatoare de satisfacţii în asumarea responsabilităţii propriilor achiziţii intelectuale. atitudinea copilului lor la limba şi literatura română. pot să-şi formeze o imagine mai bună despre ceea ce se petrece în clasă.sau holistică.

 proiecte de spectacole literare.Exemple Portofoliul la Limba şi literatura română ar putea include:           teste iniţiale şi finale de verificare a cunoştinţelor. felicitări. care pot fi evaluate prin:  chestionare – elevilor li se cere să răspundă sincer la întrebări. Autoevaluarea este modalitatea prin care elevul îşi dezvoltă capacităţile evaluative. putând fi prezentate periodic părinţilor. având la bază o operă literară sau un subiect cotidian. modele de redactare de bilete. reproduceri ale unor coperte de carte. ce constă în dezvoltarea gândirii abstracte. albume literare.  scări de clasificare – îi ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obţinute. note de călătorie. Autoevaluarea urmăreşte comportamentele din domeniul afectiv. realizate cu ocazia unor excursii literare. proiecte de coperte de carte sau de ilustraţii după texte studiate. interviuri imaginare cu personalităţi ale culturii şi literaturii române. Prin întocmirea scărilor de clasificare. probe scrise şi practice. Aceste instrumente de autoevaluare a elevilor îşi găsesc locul în portofoliu. în crearea independenţei şi iniţiativei în rezolvarea problemelor. invitaţii. să conştientizeze necesitatea depunerii eforturilor în vederea atingerii obiectivelor stabilite. cuprinzând portrete de scriitori. capătă o confirmare (sau un semnal de alarmă) a modalităţii sale de lucru. cărţi poştale. fişe de lectură şi prezentări de carte.  autoevaluările elevului. imagini ale caselor memoriale. proiecte întocmite. benzi desenate. prin completarea chestionarului. cultivă motivaţia elevilor faţă de învăţătură. 105 . poate să ia măsuri în vederea îmbunătăţirii rezultatelor sale şcolare. profesorul şi elevul observă esenţa procesului eficient de învăţare. elevul conştientizează cerinţele impuse de studiul limbii române. impunându-şi un program propriu de învăţare. 5. împreună cu fişele de observare sistematică a comportamentului elevilor întocmite de profesor.  fişe de observare sistematică a comportamentului elevului. comparând nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi cu standardele educaţionale. realizate de profesor.

ci simultane.  metode de evaluare scrisă. Rezumat În procesul de învăţământ. cât şi cele alternative. 106 . elevul devenind un partener al profesorului în evaluare.Aplicaţii Comparaţi. Fiecărei etape a evaluării (evaluare iniţială. Indică utilitatea portofoliului din perspectiva agenţilor educaţionali. O alternare a metodelor de evaluare (tradiţionale şi alternative) duce la diversificarea modalităţilor de evaluare şi la ameliorarea procesului didactic. Construieşte o definiţie metaforică a evaluării prin calificative. înţelegând şi apreciind evaluarea ca o modalitate de evidenţiere a performanţelor la care a ajuns la un moment dat. Arată avantajele şi limitele probelor orale şi scrise.. Să ne reamintim. evaluare continuă.  proiectul.8. activităţile de predare. 7.. la alegere. Răspunsurile corecte sau sugestiile/recomandările pentru răspunsuri adecvate le găseşti la pagina 108.  portofoliul. prezentând avantajele şi dezavantajele fiecăreia. fiindcă se influenţează una pe cealaltă. Test de autoevaluare a. c. învăţare şi evaluare sunt într-o strânsă legătură.  observarea sistematică a comportamentului elevului. două metode alternative de evaluare. Printre metodele frecvent folosite se pot enumera:  metode de evaluare orală.  autoevaluarea.  investigaţia. 7. evaluare finală) trebuie să i se acorde atenţia cuvenită. În învăţământul primar se folosesc atât metodele tradiţionale de evaluare. ele trebuie proiectate împreună. ele nu sunt consecutive.7. b.

– de la pagina 50 a. c. 107 .Răspunsuri/Sugestii/Recomandări pentru testele de au toevaluare Testul de autoevaluare 1.4. – de la pagina 18 a. – de la pagina 82 a.4. obiective cadru. Întrebările fundamentale ale proiectării didactice sunt:  Ce voi face?  Cu ce voi face?  Cum voi face?  Cum voi şti dacă s-a realizat ceea ce trebuia? b.  opţional la nivelul ariei curriculare . Discută cu tutorele.10.  opţional ca disciplină nouă . Pentru a verifica răspunsul formulat. Parametrii situaţiei de comunicare sunt: emiţătorul. discută cu tutorele.8. c. Discută cu tutorele despre părerea ta privind lectura şi rolul ei. activităţi de învăţare. pornind de la interpretarea citatului dat. Testul de autoevaluare 3.8. finalităţi ale învăţământului primar etc. – de la pagina 36 a. Pentru a enumera paşii care trebuie parcurşi în abordarea unui text epic. b.  opţional la nivelul mai multor arii curriculare . stabileşte „topul”. Cuvinte-cheie posibile: curriculum. Alege una dintre metodele prezentate. Testul de autoevaluare 5. Răspunsul formulat trebuie să reflecte părerea personală privind rolul lecturii.8. poţi revedea subcapitolul 3. Pentru indicarea importanţei combinării celor trei forme de comunicare în vederea realizării unei comunicări eficiente. Testul de autoevaluare 2. c. Realizează selecţia metodelor. standarde curriculare de performanţă. vezi subcapitolul 1. b. receptorul. poţi revedea subcapitolul 5. b. apoi discută cu tutorele rezultatele obţinute. mesajul. canalul şi contextul. Tipurile de opţional folosite în învăţământul primar sunt:  opţional la nivelul disciplinei . codul. ideal educaţional.4. Pentru a lămuri eventualele neclarităţi. obiective de referinţă.

poţi revedea subcapitolul 7. – de la pagina 94 Acest test de autoevaluare poate fi folosit cu succes şi în procesul didactic desfăşurat cu elevii din clasele primare.8.5. b. – de la pagina 106 a. c.7. Dacă întâmpini dificultăţi în formularea răspunsului. consultă subcapitolul 7. Pentru a indica avantajele şi limitele probelor orale şi scrise. 108 . Testul de autoevaluare 7. discută cu tutorele.3. poţi consulta subcapitolul 7.6. Pentru a formula un răspuns potrivit.Testul de autoevaluare 6. Pentru rezolvarea eventualelor neclarităţi.

Bucureşti. Editura Polirom. Aspecte formative şi valenţe psihologice. 2002 *** Instruirea diferenţiată. Bucureşti. Cadru de referinţă . Elvira ş. Bucureşti. EDP. Ghid pentru formatori şi cadre didactice (coord.a. C. Colecţia Evaluare. Limbă şi literatură (în special rubrica Didactica modernă)  Albu. Editura   Prognosis (f.a. Cluj-Napoca. Repere pentru reflecţie şi acţiune. Iaşi. Bucureşti.E. 2006 *** Reforma învăţământului obligatoriu din România . 1993  Creţu. aII-a şi a II-a şi activităţi recreative la clasa I . Editura Polirom. Singer. Editura Polirom. Institutul European. 1998  Corniţă. 2004  Consiliul Naţional pentru Curriculum. M. Mihaela – Competenţe şi calificative la clasa a III-a. Cercetării şi Tineretului. Învăţământ primar şi gimnazial. Editura Umbria.) *** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română. 2003    *** Revistele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România: Limba şi literatura română. Ministerul Educaţiei. Ediţia a II-a. 1981  Cucoş. Iaşi. 2007  Cerkez. Clasa a II-a. Lucia Gliga. 1996 109 . Florica – Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar. Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Bucureşti: Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Editura Sigma. Limba română. Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor. Matematică . Editura Aramis Print. Humanitas Educational. – Îndrumător metodic.C. Georgeta –Tulburările limbajului scris-citit.N. Editura Universităţii Bucureşti. Jody Spiro). Iaşi. Seria Învăţământ primar.. Aplicaţii ale teoriei inteligenţelor multiple. 1999  Chereja.Bibliografie  *** Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani). 2008  *** Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar. Constantin – Pedagogie. Editura Educaţia 2000+. Paul – Introducere în teoria lecturii .. Dezvoltarea vorbirii la clasele I. 1998  Cornea. Victoria. Baia-Mare. Matei.C. Perspective didactice. Seria Calitate în formare. Pădureanu. CNC şi SNEE. Gabriel – Comunicarea interpersonală. Bucureşti. 2007  Bocoş. Muşata – Instruire interactivă. Bucureşti. 2002  Burlea. Ministerul Educaţiei Naţionale. 2001 *** Limba şi literatura română. Editura Presa Universitară Clujeană. Iaşi. Georgeta – Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române.

EDP. Curs elaborat în tehnologia învăţământului deschis la distanţă. ediţia a II-a.a. Mariana. Editura Paralela 45. Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă. Iaşi. forme şi psihologia situaţiilor de comunicare.) – Pregătirea iniţială psihologică. Bucureşti. Vasile. Bucureşti. Anton – Metodica limbii române în învăţământul primar . 2004         110 . 1976 Ionescu. Vistian – Metodica predării limbii şi literaturii române. Marcela – Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere la ciclul primar. 1983 Mucchielli. Romiţă B. Bucureşti. Metode. – Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi clasele I şi a II-a. Nicolae – Cititul şi scrisul. Iaşi. – Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoreticometodologice. Timişoara. Gilles. 2003 Niculescu. Cucoş. Peneş. Flageul. Ministerul Educaţiei Naţionale. 1996 Dumitru. 71 -174 Manolescu.) – Recuperarea rămânerii în urmă la limba română. Cercetării şi Inovării. II. 2002 Marga. Andrei – Reforma învăţământului acum. 2005 Norel. Multimedia Arad. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Universităţii „Transilvania” din Braşov. Florentina – Didactica limbii şi literaturii române. Rodica Mariana (coord. Alex– Arta de a comunica. Ministerul Educaţiei. 2000. Proiectul pentru învăţământul rural. 1998 Damşa. Bucureşti. Ioan – Metode şi tehnici de învăţare eficientă . Noël – Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală.) – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. 2005 Neacşu. 1992 Iucu. Structuri didactice deschise. Planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul preuniversitar. Bucureşti. Sâmihăian. pp. 1998 Ioan. pedagogică şi metodică a profesorilor. Editura Ştiinţifică. de Ana Zăstroiu. – Strategii de predare şi învăţare.           Iaşi. EDP. Cerghit – Metode de învăţământ. Editura de Vest. modul 5 din seria Module pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi de mentorat. şi Chiş. 1998 Molan. Mariana (coord. MEC. Bucureşti. Editura Militară. Iaşi. 2009 Norel. 2006 Pamfil. Rodica Mariana – Teoria şi managementul curriculum-ului. Bucureşti. Editura Polirom. 2000 Ferréol. trad. Ioan ş. EDP. Editura Universităţii Transilvania din Braşov. Editura Polirom. Bucureşti. Constantin (coord. Editura Polirom. I. M. 1990 Niculescu.Al. 1995 Ilica. 2007 Goia. în Curriculum Naţional. Editura Polirom. Alina – Limba şi literatura română. – Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. V. Editura Polirom. Iaşi.

Editura Corint. Academia? Repere pentru o reformă de profunzime în învăţământul superior . 2001  Stanciu. Editura Sigma. Ligia (coord. Braşov. 2009  Panţuru. Lazăr (coord. Geoff – Profesorul azi. 1999  Peneş. Mihai (coord. Ghid teoretico-aplicativ. 1996  Petty. Meredith S. Ion T. Editura Prognosis. Editura Atelier Didactic. (coord. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu – Studiu de impact. Pandrea. Editura Pastel. Bucureşti. Constantin – Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Iaşi. Jeannie L. Centru Educaţia 2000+. Bucureşti. Prima ediţie în limba română. Editura Aramis. Ioan – Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul primar. Metode moderne de predare. Limba şi literatura română. 101 exerciţii pentru clasa a II-a. Editura Universităţii Transilvania din Braşov. Polirom.) – Şcoala la răscruce. 1999  Steele. – Evaluarea în procesul didactic.. Iaşi: Editura Polirom. vol. Constantin – Compoziţiile în şcoală. Iaşi. Sarivan. Mihaela. Coordonator traducere: Adriana Ţepelea. Norel. Editura Didactică şi Pedagogică. Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare. Editura Psihomedia. I. MEC.) –Ghid de evaluare. Editura Polirom. EDP. 2008  Vlăsceanu. volumul I. Bucureşti. A. Proiectul pentru învăţământul rural. 2006  Stan. Charles – Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice.) – Evaluarea curentă şi examenele. I. Ed. 2007  Radu. 2005  Singer. Bucureşti. Bucureşti. 2001  Şerdean. 2000  Sâmihăian. 2003  Parfene. 2002  Panţuru.) – Quo vadis. Bucureşti. Bucureşti. Temple. Stan – Elemente de teoria şi metodologia instruirii. Mariana – Didactica limbii şi literaturii române. Florentina. Marcela – Caiet de comunicare. 1980  Parfene. Mihai – Reforma conţinuturilor învăţământului.Aramis. Bucureşti. 1998  Stoica. Carmela-Valena – Comunicarea gramaticală. Kurtis. Stan – Instruirea în spiritul strategiei dezvoltării gândirii critice. 2002 111 ..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->