1.

1 PROPRIETATILE FIZICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Proprietatile fizice ale metalelor si aliajelor se refera la comportarea metalelor sub actiunea diferitelor
fenomene si procese fizice, cum ar fi actiunea gravitatiei, schimbarea temperaturii, actiunea cmpului electric sau
magnetic. Principalele proprietati fizice ale metalelor si aliajelor sunt:
a) Densitatea ()
Prin densitate se intelege masa unitatii de volum, sau raportul dintre masa si volumul materialului.
= M/V [kg/m
3
] (1.1)
Densitatea metalelor variaza de la 530 kg/m
3
(litiul, cel mai usor metal) pna la 22500 kg/m
3
(osmiul, cel
mai greu metal).
Din punct de vedere al densitatii metalele se impart conventional in: metale ultrausoare (cu densitatea mai
mica de 2000 kg/m
3
), metale usoare (cu densitatea intre 2000...4000 kg/m
3
, exemplul caracteristic fiind aluminiul -
2700 kg/m
3
), metale semiusoare (cu densitatea intre 4000...6000 kg/m
3
, exemplu caracteristic fiind titanul - 4500
kg/m
3
), metale grele (cu densitatea intre 6000...10000 kg/m
3
, exemplu grupei fiind fierul - 7800 kg/m
3
) si metale
foarte grele (cu densitatea mai mare de 10000 kg/m
3
, de exemplu aurul - 19280 kg/m
3
).
Aliajele au densitati apropiate de cele ale metalelor de baza din componenta lor. In multe cazuri, densitatea
metalelor si aliajelor determina domeniul utilizarii lor. Astfel, de exemplu, aluminiul este preferat drept conductor
electric in locul cuprului, aliajele de magneziu intra in componenta aparatelor portabile si de zbor etc.
b) Greutatea specifica ()
Prin greutate specifica se intelege greutatea unitatii de volum, sau raportul dintre greutate si volumul
materialului.
= G/V [N/mm
3
] (1.2)
Cunoscnd dimensiunile, respectiv volumul unei piese si greutatea specifica a materialului se poate calcula
greutatea piesei dupa formula:
G = V [N] (1.3)
c) Fuzibilitatea
Fuzibilitatea reprezinta proprietatea metalului de a trece, in urma incalzirii sale, din stare solida in stare
lichida. Temperatura de topire (punctul de topire) este temperatura la care sub actiunea caldurii, un metal pur trece
din stare solida in stare lichida. Sa masoara in grade Celsius sau Kelvin. Legatura intre temperatura absoluta T,
masurata in grade Kelvin (K) si temperatura #t$ exprimata in grade Celsius (
o
C) este data de relatia:
T = t [
o
C] + 273,16 [K] (1.4)
In functie de temperatura de topire, metalele se grupeaza, conventional, in: metale usor fuzibile (cu punctul
de topire sub 1000
o
C - sodiul, aluminiul, zincul, plumbul, staniul), metale greu fuzibile (cu punctul de topire intre
1000...2000
o
C - cuprul, nichelul, fierul), metale refractare cu punctul de topire peste 2000
o
C - molibdenul,
tantalul, wolframul). In tabelul 1.1 sunt date densitatile si punctele de topire pentru cteva metale.
Prin adaugarea unui alt element in compozitia aliajului, punctul de topire al acestuia este, de obicei, mai
scazut dect al metalului de baza. Majoritatea aliajelor nu au un punct de topire fix, ci un interval de topire, numit si
interval de solidificare. Aceasta inseamna ca majoritatea aliajelor incep sa se topeasca la o anumita temperatura,
numita punct de inceput de topire, si se topesc complet la o temperatura mai inalta, numita punct de sfrsit de
topire. La solidificare fenomenul se petrece invers. De exemplu, un aliaj cupru-staniu, format din 90% Cu si 10%
Sn, se topeste in intervalul cuprins intre 890...1050
o
C si se solidifica in intervalul 1050...890
o
C.
Tabelul 1.1 Densitati si puncte de topire pentru cteva metale
Nr.
crt.
Metalul Simbolul Densitatea
[kg/dm
3
]
Temperatura de
topire[
o
C]
1 Aluminiul Al 2,7 660
2 Argint Ag 10,5 960
3 Crom Cr 7,5 1600
4 Cupru Cu 8,9 1083
5 Fier Fe 7,8 1528
6 Magneziu Mg 1,7 650
7 Nichel Ni 8,9 1490
8 Plumb Pb 1,3 327
9 Staniu Sn 7,3 232
10 Titan Ti 4,5 1800
11 Wolfram W 19,3 3380
12 Zinc Zn 7,2 420
d) Dilatarea termica
Dilatarea termica este proprietatea metalelor de a-si mari volumul prin incalzire. Aceasta proprietatea
prezinta interes in special pentru piesele care lucreaza la temperaturi inalte. Dilatarea in volum este proportionala
cu coeficientul de dilatare in volum, care este de trei ori mai mare dect cel de dilatare liniara.
Dilatarea liniara (in lungime) se caracterizeaza prin coeficientul de dilatare in lungime. Acesta arata cu ct
creste un centimetru dintr-un corp, cnd temperatura creste cu 1
o
C. Coeficientul de dilatare liniara are valori intre
10
-5
...10
-6
grd
-1
la temperaturi cuprinse intre 0...100
0
. Dintre metale, cele alcaline au coeficientii de dilatare cei mai
mari.
Aliajele au coeficientii de dilatare apropiati de cei ai metalelor de baza din compozitia lor, cu unele exceptii
care reprezinta un interes practic deosebit. Astfel, aliajul 64% Fe + 36% Ni numit Invar are coeficientul de dilatare
de circa 10 ori mai mic dect al metalelor componente.
Contractia, fenomen invers dilatarii, este proprietatea metalelor de a-si micsora volumul la racire.
e) Conductibilitatea termica
Conductibilitatea termica este proprietatea metalelor de a transmite caldura. Se masoara printr-un coeficient
$% numit conductivitate termica care reprezinta cantitatea de caldura (in calorii) care trece in timp de o secunda
printr-o suprafata de 1 cm
2
, cnd temperatura variaza cu 1
o
C, pe o distanta de 1 cm in directia propagarii caldurii.
Metalele sunt foarte bune conducatoare de caldura in comparatie cu nemetalele. Astfel, metalele cu cea mai
mica conductivitate termica (manganul, bismutul) sunt de 10 ori mai bune conducatoare de caldura dect ebonita
sau lemnul, iar metalele cu cea mai mare conductivitate termica (argintul, aurul) sunt de cteva mii de ori mai bune
conducatoare de caldura dect nemetalele (tabelul 1.2). Dupa acestea urmeaza in ordine cuprul, aluminiul,
wolframul, magneziul, zincul, staniul, fierul, plumbul, mercurul etc. Aliajele au conductivitatea termica mai redusa
dect metalele componente.
Tabelul 1.2 Conductivitatea termica a unor materiale
Materialul Lemn Grafit Bismut Fier Aur Argint
[W/m
o
C] 0,168 4,90 8,40 58,8 294 415
[cal/cm s
o
C] 0,0004 0,0117 0,020 0,140 0,70 0,90
f) Conductibilitatea electrica
Conductibilitatea electrica este proprietatea metalelor de a conduce curentul electric intre doua puncte din
interiorul acestora intre care exista diferenta de potential. Factorii cei mai importanti care influenteaza aceasta
proprietate a metalelor sunt impuritatile (cu cresterea acestora conductivitatea scade), gradul de deformare plastica
si temperatura.
In practica se foloseste insa o alta proprietate a metalelor si anume rezistenta pe care acestea o opun la
trecerea curentului electric. Ea se exprima printr-o marime numita rezistivitate electrica si reprezinta rezistenta
electrica a unui conductor cu lungimea de 1 cm si aria sectiunii de 1 cm
2
.
Metalele fiind bune conducatoare de electricitate au rezistivitati electrice extrem de mici in comparatie cu
nemetalele. Astfel, si cele mai rezistente metale au rezistivitatea electrica de zeci de mii de ori mai mica dect a
lemnului si infinit mai mica dect a materialelor folosite ca izolatoare electrice (tabelul 1.3).
Tabelul 1.3 Rezistivitatea electrica a unor materiale
Materialul Cupru Aluminiu Osmiu Lemn Mica Parafina
Rezistivitatea
electrica [ cm]
1,710
-6
2,910
-6
60,210
-6
10
10
10
15
310
3
Aliajele au in general conductivitati electrice mai scazute dect metalele de baza din compozitia lor. Unele
aliaje au rezistivitati electrice att de mari inct sunt fabricate special pentru a fi utilizate la constructia rezistentelor
electrice, a reostatelor, a resourilor electrice si a elementelor de incalzire electrica a cuptoarelor industriale.
Rezistivitatea electrica a metalelor si aliajelor creste cu cresterea temperaturii. Aceasta este caracteristica
esentiala care le deosebeste de nemetale, care, dimpotriva, prin incalzire, devin din ce in ce mai bune conducatoare
de electricitate. Aceasta comportare diferita se explica prin diferentele de structura atomica dintre metale si
nemetale. Metalele sunt constituite din ioni pozitivi (atomi care si-au pierdut electronii de valenta) care formeaza o
retea geometrica spatiala fiindca sunt asezati in nodurile retelei si dintr-un nor electronic (gaz electronic). Ei sunt
numiti electroni liberi, deoarece sunt slabi atrasi de ionii retelei (fig.1.1). In absenta unui cmp electric exterior,
electronii si ionii se neutralizeaza reciproc; daca la capetele unei bucati de metal se aplica o tensiune electrica,
electronii de valenta se deplaseaza ordonat, intr-un anumit sens printre ioni si dau nastere unui curent electric. In
momentul in care un metal este incalzit, ionii incep sa vibreze si astfel se micsoreaza spatiile de trecere ale
electronilor, ceea ce determina cresterea rezistivitatii electrice a metalului. La nemetale, electronii de valenta sunt
strnsi legati de atomi si nu pot fi in miscare dect la aplicarea unor cmpuri electrice extrem de mari sau prin
incalzire la temperaturi inalte.
Fig.1.1 Schema starii metalice
g) Magnetismul
Magnetismul indica modul de comportare a metalelor intr-un cmp magnetic. Materialele introduse intr-un
astfel de cmp se comporta diferit: ele pot fi slab respinse, slab atrase sau puternic atrase de cmpul magnetic. Cele
din prima categorie se numesc diamagnetice, cele din a doua categorie paramagnetice, iar cele din urma
feromagnetice.
Majoritatea metalelor sunt paramagnetice (cele alcaline, alcalino - pamntoase, cele din grupa platinei),
putine sunt diamagnetice (bismut, cupru, mangan, crom etc.), iar feromagnetice sunt doar fierul, cobaltul si
nichelul. Proprietatea de baza a metalelor feromagnetice este aceea de a-si pastra magnetizarea si de a deveni
magneti permanenti.
Aliajele au comportari diferite in comparatie cu componentii lor: cele pe baza de metale feromagnetice sunt
tot feromagnetice; se pot obtine insa si aliaje feromagnetice din componente paramagnetice (de exemplu, aliaje de
mangan si crom). Prin incalzire peste anumite temperaturi, numite puncte Curie (768
0
C pentru fier), metalele si
aliajele feromagnetice isi pierd proprietatile magnetice si devin paramagnetice.
h) Culoarea
Majoritatea metalelor si aliajelor au, in suprafata proaspat taiata, culori putin diferentiate, care variaza de la
cenusiu-inchis la alb stralucitor. Astfel, argintul este alb, magneziul si staniul sunt alb-argintii, zincul prezinta
nuante spre albastru, fierul si plumbul sunt cenusii, aurul este galbui, cuprul rosiatic, iar pulberile metalice tind spre
un cenusiu inchis negru.
i) Luciul
Luciul este o proprietate specifica metalelor si se observa in special in taietura proaspata, ca urmare a
opacitatii lor si a reflectarii razelor luminoase. Luciul se accentueaza prin lustruirea mecanica, dar dispare cu timpul
datorita reactiilor cu atmosfera inconjuratoare (fac exceptie metalele nobile si aliajele inoxidabile si anticorozive).
J) Structura
Metalele si aliajele sunt formate din graunti cristalini in care aranjamentul atomilor este ordonat pe principiul
retelelor cristaline.
Totalitatea cristalelor dintr-o bucata din metal constituie structura metalului. Deoarece metalele sunt formate
din cristale se spune ca ele au o structura cristalina. Marimea, forma, compozitia si orientarea cristalelor definesc
structura cristalina.
In tabelul 1.4 sunt prezentate unele proprietati fizice, ale unor metale si aliaje uzuale, la temperatura
ambianta.
Tabelul 1.4 Proprietati fizice ale unor metale si aliaje
Nr. crt.
Denumirea
metalului
Conductibilitatea
electrica
[1/mm
2
/m]
Conductibilitatea
termica
[W/mgrd]
Coeficient de
dilatare liniara
10
-4
1 Aluminiu 34,48 200,93 0,238
2 Aliaje de Al - 80,2-168,42 0,21
3 Magneziu 20,72 154,88 0,260
4 Aliaje de Mg - 72,7-129,28 0,264
5 Cupru 58,82 383,44 0,269
6 Alama 12,5 100,2-234,32 0,18
7 Fier (pur) 10,0 58,6 0,093