Sunteți pe pagina 1din 2

Ghita este personajul principal al nuvelei Moara cu noroc, fiind un pers onaj complex, al carui destin ilustreaza consecintele

nefaste ale dorintei de nav utire. Caracterizarea lui se realizeaza att n mod direct, ct si indirect, portretul acestuia nsumnd o varietate de trasaturi condradictorii. De asemenea, se folosest e ca modalitate de caracterizare monologul interior. Fiind vorba de o nuvela psi hologica, personajul este urmarit n evolutie. La nceput se precizeaza ca este un o cu vointa puternica, harnic si perseverent, care vrea sa-si scape familia de sa racie. Spre deosebire de soacra sa, identifica saracia cu lipsa de demnitate, nu cu linistea. Vine la Moara cu noroc pentru ca si iubeste familia si doreste o vi ata mai buna pentru aceasta. Atta timp ct se dovedeste un om de actiune, mobil, cu initiativa, lucrurile merg bine, crciuma aduce profit, iar familia traieste n arm onie. Datorita ambitiei si harnicei transforma hanul ntr-un loc cunoscut si aprec iat de calatori: Abia trecusera dar cteva luni dupa St. Gheorghe, si drumetii mai umblati nu ziceau ca are sa faca popas la Moara cu noroc, ci ca se vor opri la G hita, si toata lumea stia cine e Ghita si unde e Ghita, iar acolo, n vale, ntre pr ipor si locurile rele, nu mai era Moara cu noroc ci crciuma lui Ghita. Bun meseria s, om harnic, blnd si cumsecade, Ghita doreste sa agoniseasca bani ca sa-si angaj eze vreo zece calfe pentru un atelier de cizmarie. Aspiratia lui este fireasca s i nu depaseste limitele firescului. Aparitia lui Lica Samadaul la han tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior, al lui Ghita. Cu toate ca si da seama ca Lica reprezinta un p ericol pentru el si pentru familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra sa, deoarece tentatia mbogatirii este mare: se gndea la cstigul pe care l-ar putea face n tovarasia lui Lica, vedea banii gramada naint ea sa si i se mpaienjeneau parca ochii. Ghita si ia la nceput toate masurile de prec autie mpotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, si ia doi cini pe care i asmute mpotriva turmelor de porci si angajeaza o sluga credincioasa, pe Marti, un ungur nalt ca un brad. Din momentul legarii acestei prietenii ncepe procesul iremediabil de nstrainare a lui Ghita fata de familie. El devine o victima a lui Lica numai pentru ca acesta i descopera slabiciunea pentru bani. Aceste schimbar i sunt prezentate n mod direct de catre narator: Ghita devine de tot ursuz , se aprin dea pentru orisice lucru de nimic , nu mai zmbea ca nainte, ci rdea cu hohot, nct si v a sa te sparii de el , iar cnd se mai juca, rar, cu Ana si pierdea repede cumpatul si -i lasa urme vinete pe brat . Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejd ioase, are gesturi de brutalitate nenteleasa fata de Ana si fata de copii. Transformarea radicala care se produce n caracterul personajului es te determinata de patima acestuia pentru bani. Ezita ntre doua optiuni, una repre zentata de Ana, care include valorile familiei, iubirea, cinstea, linistea colibe i , iar cealalta de Lica, reprezentnd atractia pentru bani prin mijloace necurate. Descompunerea sa morala este progresiva, mergnd de la izolarea si nstrainarea de f amilie pna la complicitate la hotii si crime. La nceput, personajul oscileaza ntre atractia pentru bani si dorinta de a ramne un om cinstit, ceea ce l transforma ntrun personaj tragic. Desi initial pare plin de vointa, ajunge sa fie victima lui Lica, slujitorul lui deoarece acesta i descopera slabiciunea pentru bani. Sentime ntul culpabilitatii l face sa devina nchis n sine, daca la nceput era un sot bun si tandru, pe parcurs se nstraineaza de Ana, nu mai vorbeste cu ea. Lica i distruge nc rederea n propriile forte, Ana ajunge sa-l considere o muiere n haine barbatesti si nu l mai crede demn de dragostea ei. Ghita traieste o drama psihologica concretiz ata prin trei nfrngeri, pierznd pe rnd ncrederea n sine, ncrederea celorlalti si ncre ea Anei n el. La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii si ca nu-si poate asuma total riscul mbogatirii alaturi de Lica. Prin inter mediul monologului interior sunt redate gndurile si framntarile personajului, real izndu-se n acest fel autocaracterizarea.: Ei! Ce sa-mi fac?... Asa m-a lasat Dumnez eu!... Ce sa-mi fac daca este n mine ceva mai tare dect vointa mea? Nici cocosatul nu e nsusi vinovat ca are cocoase n spinare. Sub pretextul ca o vointa superioara i coordoneaza gndurile si actiun ile, devine las, fricos si subordonat n totalitate Samadaului. n plus, se ndepartea za din ce n ce mai mult de Ana: i era parca n-a vazut-o demult si parca era sa se d esparta de dnsa. , aruncnd-o n bratele Samadaului: Joaca muiere, parca are sa-ti ia ce va din frumusete. Ghita este caracterizat n mod direct de Lica, care si da seama ca

e un om de ncredere si chiar i spune acest lucru: Tu esti om, Ghita, om cu multa u ra n sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rde si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cnd ma stiu alaturea de un om ca tine. Totusi Samadaului nu-i convine un om pe care sa nu-l tina de frica s i de aceea distruge treptat imaginea celorlalti despre crciumar ca un om onest si cinstit. Astfel, treptat, Ghita ajunge sa fie partas crimelor Samadaului, si ncal ca definitiv onoarea depunnd marturie falsa n favoarea acestuia, apoi si lasa sotia singura cu el. Totusi, momentele n care este atras de bani alterneaza cu cele n c are doreste sa-si redobndeasca familia si linistea, dar patima banului este mai p uternica. Are momente de sinceritate, de remuscare, cnd cere iertare sotiei si co piilor: Iarta-ma, Ano! i zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert ct voi trai pe fata pamntului. Ai avut tata om de frunte, ai neamuri oameni de trea ba si ai ajuns sa-si vezi barbatul naintea judecatorilor. Ghita este constient ca se afunda pe zi ce trece n necinste, dar nu gaseste n el si nici n sotia sa, de car e patima banului l izolase, sprijinul necesat pentru a pune capat tentatiei nesab uite. Prin faptul ca alege banii n defavoarea familiei ncalca legile traditionale si din acesta cauza si merita soarta. Arestul si judecata i provoaca mustrari de constiinta pentru modul n care s-a purtat. De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor, se gndeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara cu noroc. Ghita ntelege ca singurul mod de a nvinge raul si de a-si recapata familia este divulgarea faradelegilor lui Lica. n cepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate nici fata de acesta , ceea ce l va pierde. Ghita i ofera probe n legatura cu vinovatia lui Lica numai d upa ce si poate opri jumatate din banii adusi de acesta. Ultima etapa a degradarii morale a lui Ghita are loc la sarbatorile Pastelui, cnd, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lic a, si arunca sotia, drept momeala, n bratele Samadaului. Spera pna n ultimul moment ca se va ntmpla o minune si ca Ana va rezista influentei malefice a lui Lica. Plecn d la Ineu, el mediteaza: Daca e rau ce fac, nu puteam face altfel. Gestul extrem a l personajului strneste admiratia lui Pintea: Tare om esti tu, Ghita, grai Pintea pe gnduri. Si eu l urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa arunc o nevasta ca a ta dre pt momeala n cursa cu care eu vreau sa-l prind. Dezgustata nsa de lasitatea lui Ghi ta care se nstrainase de ea si de familie, ntr-un gest de razbunare, Ana i se daru ieste lui Lica, deoarece, n ciuda nelegiurilor comise, Lica e om , pe cnd Ghita nu e d ect o muiere mbracata n haine barbatesti. Cnd se ntoarce la han, Ghita si da seama ca otia l-a nselat, stie ca acest lucru s-a ntmplat din cauza lui si ca a determinat d ecaderea morala a Anai, si o ucide: Simt numai ca mi s-a pus ceva de-a curmezisul n cap si ca nu mai pot trai, iara pe tine nu pot sa te las vie n urma mea. La rndul lui este omort de Raut, din ordinul lui Lica. Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireas ca satisfactie materiala si sociala. Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului l determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale. Moartea sa sugereaza ca nimic nu este mai presus de legea morala, condit ie esentiala a existentei lumii.