Poezia Nunta Zamfirei a aparut in anul 1889 in revista Tribuna si a fost rem arcata de criticul Titu Maiorescu.

In intentia poetului de a realiza o monografie a satului romanesc, Nunta Zamfirei trebuia sa faca parte dintr-o epopee nationala alaturi de poezia Moartea lui Fulger . Apar in aceste doua poezii ceremonialele nuntii si inmormantarii. Nunta Zamfirei ilustreaza ceremonialul de nunta taraneasca din zona Nasaud ului. Atmosfera este una de basm, fabuloasa, feerica, dar daca inlaturam acest c adru de basm avem de-a face cu o lume reala. Poezia este formata din mai multe tablouri. Primul tablou cuprinde primele trei strofe, este un tablou introductiv i n care suntem informati de viitoarea nunta a fetei imparatului Sageata cu Viorel . Este o atmosfera feerica, de basm. Tatal fetei este un om bogat, cel mai bogat de pe lume: E lung pamantul, ba e lat/ Dar ca Sageata de bogat/ Nici astazi domn pe lume nu-i, . Apare portretul Zamfirei, frumusetea fizica si sufleteasca a fetei ( Si-av ea o fata, - fata lui - / Icoana-ntr-un altar s-o pui/ La inchinat ) determinand f aptul de a avea multi petitori ( Si dac-a fost petita des,/ E lucru tare cu-nteles , ). Mai putin conturat apare si portretul lui Viorel: El, cel mai drag! El a venit/ D intr-un afund de Rasarit,/ Un print frumos si tinerel, . Cei doi tineri se-nsotesc din dragoste si nu ca-n basme unde fata trebui e sa se casatoreasca cu cel ales de parinti. Urmatorul tablou este cel in care aflam de raspandirea vestii despre nun ta si cuprinde urmatoarele doua strofe. Farmecul acestor strofe reiese din imple tirea realului cu fantasticul: Si s-a pornit apoi cuvant! Si patru margini de pamant Ce strimte-au fost in largul lor, Cand a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvant mai calator Decat un vant! Vestea s-a raspandit pe toata suprafata pamantului, pamant pentru care este folo sita metafora multului rotund . Tabloul al treilea cuprinde pregatirile pentru nunta si este cel mai lun g tablou al poeziei. Regi, imparati, doamne au venit aici din toate colturile pamantului ( Nuntasi din nouazeci de tari/ S-au rascolit ) la locul unde va avea loc ceremonia. Costumatia crailor, craieselor, regilor, reginelor care se indreapta spre locul unde va ave a loc nunta este plina de stralucire: Si regii- purpur s-au incins, Si doamnele grabit au prins Sa se gateasca dinadis, Ca niciodat . Pentru a sugera multimea de nuntasi, poetul foloseste enumeratia si hiperbola: ( D in munti si vai, de peste mari,/ Din larg cuprins de multe zari, ). La nunta parti cipa si printi tineri si regi mai batrani care veneau cu radvanele . Astfel este fo losita hiperbola roiuri de-mparati . Regi si imparati se cunosc intre ei si autorul ii cunoaste si el. Numele lor sun t cele ale personajelor din lumea taraneasca: batranul Grui/ Cu Sanda si Rusanda lui , Tintes cel cu trainic rost/ cu Lia lui sosit a fost si Bardes cel cu adapost/ P rin munti sahlui . Admiratia poetului se indreapta apoi spre hainele fetelor tesute cu flori si cel e ale feciorilor care sclipeau: Ce feta dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi tesute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Feciorii veneau cu carutele de cai impodobiti. Aliteratia Prin vulturi vantul viu vuia sugereaza fosnetul provocat de aceasta miscare. Mirii, nuntasii si nanasii se indreapta spre locul unde va avea loc ceremonia si

unde sunt intampinati de muzica, iar drumul pe care mergeau tot era covor/ De fl ori de mai . Asa ca la o nunta taraneasca si la aceasta exista un staroste care nu este altul decat Platin-crai. In urmatoarele strofe este completat portretul Zamfirei: Din dalb iatac de foisor Iesi Zamfira-n mers istet, Frumoasa ca un gand razlet, Cu trupul nalt, cu parul cret, Cu pas usor. Este folosita comparatia cu un termen abstract: frumoasa ca un gand razlet . Aceast a comparatie este surprinzatoare prin asocierea frumusetii fizice cu o realitate spirituala, conturand astfel imaginea unei fiinta aproape ireale, zglobii intoc mai ca vantul si gandul din poezia populara. Poetul insista asupra frumusetii si puritatii Zamfirei si in strofa urmatoare ap eleaza la doua comparatii: una concreta -; un trandafir in vai parea si alta, de t ip eminescian, realizata printr-un superlativ absolut: Frumoasa cat eu nici nu po t/ O mai frumoasa sa-mi socot/ Cu mintea mea . Ea poarta numai podoabe de argint, semn al puritatii sufletesti si al castitatii. Semn al inocentei si pudorii este si faptul ca eroina roseste atunci cand mirele ii prinde mana si pornesc spre a laiul de nunta. Tabloul al patrulea prezinta ceremonialul propriu-zis al nuntii. In timp ce are loc oficierea casatoriei la biserica, nuntasii raman in drum pent ru a incinge hora in sunetul tilincilor: Si-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dupa tilinci, Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdranganeii la opinci Ca-n port de sat. Acesta este momentul cel mai imporant al nuntii pentru ca aduna toti nuntasii, i i uneste in veselie si petrecere, eliminand orice diferente de pozitie sociala s au materiala. In descrierea horei, vizualul alterneaza cu auditivul, redandu-se cu mare exacti tate miscarea coregrafica si ritmul nuntasilor: Trei pasi la stanga binisor Si alti trei pasi la dreapta lor, Se prind de maini si se desprind S-aduna-n cerc si iar se-ntind, Si bat pamantul tropotind In tact usor. Miscarea horei pare sa redea cercul solar, iar gesturile de atingerea a pamantul ui devin ritualice. Hora este o parte componenta a spectacolului care este nunta . Ea fixeaza bucuria cununiei si este bine cunoscuta de toti. Dans specific tutu ror zonelor geografice, hora are o miscare lina, exacta, trei pasi la stanga apoi alti trei pasi la dreapta, ca intr-un ritual stravechi. Elementele vizuale marca te de verbele: Se prind de maini si se desprind , S-aduna-n cerc si iar se-ntind sunt completate de cele auditive deosebit de sugestive: bat pamantul tropotind/ In ta ct usor . Imaginea horei este intr-un fel panoramica, autorul urmrind sa redea intregul an samblu de miscari, ale tuturor nuntasilor antrenati in joc. Limbajul poetic se caracterizeaza prin simplitate si accentul cade pe expresia d irecta, pentru ca se urmareste o reflectare exacta a gesturilor firesti ale dans atorilor. Hora inseamna si o armonizare perfecta intre unduirea pasilor si tropotire . Adverb ul binisor se imbina armonios cu gerunziul tropotind si cu sintagma tact usor , ceea ce duce la o prezentare veridica a miscarii coregrafice. Tabloul al cincilea prezinta ospatul care e privit in proportii hiperbolice: un r au de vin , un hotar de mese la care s-au asezat crai, craiese, ghinarari . Un element fabulos este ca si soarele mirat sta-n loc,/ Ca l-a ajuns si-acest noroc,/ Sa vad a el atata joc/ P-acest pamant! .

Este urmarit jocul tinerilor si al batranilor. Fetele de imparat erau Frumoase to ate si intrulpi,/ Cu ochi sireti ca de vulpi,/ Cu rochii scurte pana-n pulpi,/ C u par buclat . Sunt prezenti la acest ospat si zmei din iaduri scosi , principi vitej i, Penes-imparat, piticul Barba-Cot care-i inveseleste pe nuntasi cu saritul lui intr-un picior. Fiind o nunta imparateasca, ea se desfasoara pe spatii temporale deosebite duran d patruzeci de zile . Aceasta afirmatie apare in ultima strofa a tabloului care est e sugestiva si prin faptul ca ne spune cat de greu sunt de pornit la joc taranii , dar apoi cat de greu sunt de oprit: Sunt greu batranii de pornit, Dar de-i pornesti, sunt greu de oprit! Si s-au pornit barbosii regi Cu sfetnicii-nvechiti in legi Si patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. In ultimul tablou este puncul culminant al veseliei, si anume urarea traditional a adresata mirilor de catre Mugur-imparat: Cat mac e prin livezi, Atatia ani la miri urez! Si-un print la anul! bland si mic, Sa creasca mare si voinic, Iar noi sa mai jucam un pic Si la botez. Autorul nu uita sa faca legatura intre lumea reala si cea fantastica. Cererea e ca de basm, e plina de optimism, atitudine specifica acestui imporant eveniment trait de tinerii care pasesc pe o noua treapta existentiala. G. Cosbuc e un versificator desavarsit. Atmosfera de voie buna este refelctata i n primul rand de ritmul (iambic) si rima (imprecheata) impecabile ale textului. Poetul a adoptat un stil oral, iar tonalitatea este vioaie ceea ce da un dinamis m extraordinar, concordant derularii momentelor specifice nuntii. Totul decurge firesc ca pe o pelicula cinematografica fara elemente inutile. In atmosfera festiva, de basm a poeziei, tinuta nuntasilor si vorbirea lor cu ce va specific transilvanean in lexic si fonetism sunt populare. Cosbuc nu reda in totalitate obiceiurile nuntii, el surprinde aspecte definitori i pentru nunta taraneasca plina de veselie si spectaculos. Poetul George Cosbuc se autodefinea ca fiind suflet in sufletul neamului meu/ Sii cant bucuria si-amarul , confundandu-se cu spiritualitatea poporului din sanul c aruia a aparut.