Sunteți pe pagina 1din 4

"O scrisoare pierduta" cuprinde o galerie de tipuri ilustrative pentru epoca str abatuta de Caragiale.

Mijloacele prin care sunt realizate aceste tipuri sunt in acelasi timp procedee de realizare a comicului de moravuri, de caracter, de situ atie, de limbaj etc. Comicul e realizat prin contrast, prin afisarea gesturilor si atitudinilor, prin vorbire in cea mai mare parte (incoerenta, nonsensuri, tau tologii, inadvertente, automatisme lexicale, amestec de stiluri, prin numele per sonajelor etc.). In personaje, ca tipuri reprezentative, este concentrata toata prostia si coruptia societatii trecute si a familiei, a politicianismului trecut : demagogie, lasitate, perfidie, lacomie, santaj, umilire, servilism, imoralitat e publica si intima, dar mai multa prostie decat toate. In comediile lui Caragiale, principala modalitate de caracterizare a personajelo r si de cosntruire a situatiilor in care sunt puse acestea il constituie comicul. Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, starn ind rasul cu scop moralizator, deoarece nimic nu indreapta mai bine defectele em ane decat rasul. Autorul creeaza tipologii de personaje, dominate de trasaturi m orale negative. Personajele apartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie co mica, avand o trasatura dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi: tipul incornoratului (trahanache), tipul primului amorez (tipatescu), tipul coc hetei si al adulterinei (zoe), tipul politic si al demagogului (catavencu), tipu l cetateanului, tipul servitorului (pristanda), prostul fudul (farfuridi), prost ul ticalos (dandanache). Scriitorul depaseste, insa, cadrul comediei clasice avand capacitatea de a indiv idualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. Personajele lui Car agiale sunt actuale si astazi, deoarece ?natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l to arna pe fiecare dupa calapod deosebit: unul e sucit intr-un fel, altul intr-alt fel, fiecare in felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi si sa-ti faci haz de ei.? (I. L. Caragiale) Comicul de caracter e relevat la fiecare personaj al piesei. Trahanache se bucur a de o veche si solida autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie. El sustine ideea integritatii morale a societatii, dar practica inselaciunea, f alsificand listele cu alegatori, se opune coruptiei, dar in jurul sau, peste tot , e coruptie. Ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze cu stras nicie ?enteresul? de a fi prieten cu prefectul. Politician abil, stie ca functia sa in partid depinde de sefii de la ?Centru? si se lasa manevrat cu usurinta de acestia. Este incult, trasatura reiesita din comicul de limbaj, dovada fiind ticul verbal ?ai putintica rabdare?, care reflecta viclenia, tergiversarea individului abil, care sub masca batranetii cauta sa castige timp pentru a gasi o solutie. Pronun ta gresit neologismeledin sfera limbajului politic: ?dipotat?, ?endependent?. Se exprima confuz, cu abateri de la normele limbii literare ? truismul ?unde nu e moral, acolo e coruptie?, tautologia ?enteresul si iar enteresul?. Principiul sa u de viata ce explica falsa naivitate a personajului este acela ca ?Intr-o sotie tate fara moral si fara printip... trebuie sa ai si putintica diplomatie?. Numele sau este definitoriu pentru comicul onomastic. Zaharia sugereaza zaharise ala, moliciunea, lentoare, iar trahanache, faptul ca poate fi usor modelat de ca tre superiorii ?de la centru? sau de ?enteres? si de zoe.

Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, avand o mentalitate de stapan absolut. Orgolios, abuziv, incalca legea, daca ?o cer interesele partidului? si admite, amuzat, escrocheriile politaiului: ?ai tr as frumusel condeiul?. Tipatescu este lipsit de abilitati politice, singura cale de a parveni fiind amorul, de care stie sa profite cu fler si diplomatie. Comicul de nume, Tipatescu, trimite la cuvantul ?tip?, care semnifica june prim, om rafinat, amorez abil, adventurier. Zoe Trahanache este sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu. Este i nteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Este o l uptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze onoarea. Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din u mbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei, avan d asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa. Ghita Pristanda, functionarul servil, vrea sa para modest, necajit, devotat unui prefect energic, dar se preteaza la mici furtisaguri, ghidandu-se dupa o deviza a nevestei lui: ?Ghita, Ghita, pupa-l in bot si papa tot?. Este arogant sau umi l, in functie de imprejurari, penduland cu o siretenieprimitiva si avand ca cent ru de greutate propriul interes. Incultura, lipsta de instructi sunt evidentiate pregnant prin comicul de limbaj: deformeaza neologismele ? ?bampir?, ?famelie?, ?catrindala?, ?scrofulos?, ?renu meratie? -, are ticuri verbale care frizeaza prostia. De exemplu, alaturarea cuv atului ?curat? altor cuvinte, evidentiaza un nestapanit servilism, facandu-l pen ibil si ridicol. Comicul de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale tras aturi de caracter - servil si umil fata de sefi, lipsit de personalitate -,deoar ece pristanta este un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr -o parte si in alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc. Nae Catavencu, parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza ?scopul scuza mijloacele?. Este infumurat si impertinent atunci cand stapaneste arma santajului, spunandu-i prefectului ?asasin?, dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scrisoarea si-i ureaza aceluiasi prefect, sa trai asca ?pentru fericirea judetului?. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, f ara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe. Comicul de limbaj este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustreaza pe rsonajul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala care precede alegerile, Catavencu isi construieste cu ipocri zie ?o poza? de patriot ingrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele di n cauza emotiei care-l ineaca. Incultura sa reiese atat din nonsensul afirmatiilor ? ?Industria romana e admira bila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire? ? precum si din confuzi i semnatice, Catavencu numindu-i ?capitalisti? pe locuitorii capitalei, iar el c onsiderandu-se ?liber-schimbist?, adica flexibil in conceptii. Numele Catavencu sugereaza firea de mahagiu, de palavragiu ? cata=mahalagioaicasi ipocrizia, demagogia ? cataveica=haina cu doua fete-, trasaturi ce definesc acest personaj si prin comicul de nume! Farfuridi si Branzovenescu sunt doi membri marcanti ai partidului de guvernamant . Ei formeaza un cuplu de imbecilitate, intruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firilecomplet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fud ul, infatuat, iar Branzovenescu este, dimpotriva, placid, moale, fricos, o umbra

a celuilalt. Farfuridi are automatisme ce creioneaza ?intruparea prostiei solemne? (stefan ca zimir),prin formule aberante, care-i releveaza incultura: ?eu am n-an sa-ntalnes c pe cineva, la zece fix ma duc la targ?; ?am n-am infatisare, la douasperezece trecute fix ma duc la tribunal...?. discursul sau este un model al comicului de limbaj, care scoate ine evidenta platitudinea gandirii, confuzia lingvistica a p ersonajului, iar stilul bombastic si infatuat devine caricatural atat prin ticur ile verbale, cat si prin contradictiile in termeni: ?din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se reviz uiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume in punctele es entiale.? Comicul de nume ? farfuridi si branzovenescu ? consta in sufixele onomasticul gr ecesc ?-idi? si romanesc ?-escu?, precum si aluzia culinara ?branza si farfurie- care ilustreaza semnific ativ relatia de dependenta reciproca dintre ei, fiindu-si numai unul altuia de f olos. Agamemnom Dandanache se contureaza prin acumularea tuturor defectelor personajel or: parvenit, demagog, prost, incult, perfid si ramolit. Prost, demagog, amnezic si senil, este o epava morala si un santajist perpetuu, caci el nu restituie sc risoarea compromitatoare, sper a o putea utiliza si in alte dati. Comicul de limbaj este ilustrat prin anacolut: ?In sanatatea alegatorilor... car au probat patriotism si miau acordat... asta...cum sa zic, de!... zi-i pe nume, de! [...] care va sa zica, cum am zite... in sfarsit sa traiasca!?. Magistral c onstruit, discursul lui Dandanache este, poate, cea mai convigatoare si sugestiv a ilustrare a incompetentei si demagogiei oamenilor politici, din toate comediil e lui Caragiale. Comicul de nume este relevant, prin alaturarea ridicola a numelui viteazului raz boinic grec, conducator de osti si bun strateg cu dandanache, care sugereaza inc urcatura, dandana. Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simple,al alegatorului care nu are a mbitii, nu este nici el tocmai constit. Vicios pentru ca e mereu beat, asteapta sa fie dirijat, pentru ca el nu are nicio opinie, ?apoi daca-i pe pofta eu nu po ftesc pe nimeni? este o fire lenesa, comoda, gasindus-i scuze superficiale, ?dai cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin,da-i cu bere?. Replica cea mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: ?eu cu cine votez??, iar pentru ca zoe il lamureste voteaz a disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea ?in sanatatea coanii Joitichii ca e dama buna!?. El apare in momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lu mea cu prezenta lui, este dispretuit tocmai de clasa politica, desi este repreze ntantul electoratului care urma sa se prezinte la vot pentru a-si desemna alesul in Camera deputatilor. Nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de cam pania electorala confuza pentru omul de rand. Comicul de situatie e abundent la Caragiale. El reiese din imprejurarile provoca te de coincidente, de incurcaturi, confuzii si situatii echivoce. Gasirea si prierderea succesiva a scrisorii de amor constituie principala situat ie comica in care sunt implicate personajele si din care reies trasaturile lor d e caracter. Se sugereaza astfel, ca aceasta arma politica a santajului va fi efi centa si in viitor, cinstea si meritele politice neavand nicio sansa in viata po litica.

Catavencu si Dandanache folosesc acelasi mod de santaj, insa izbuteste cel mai a stutios si corupt, care are traditia unor astfelde procedee de la centru.Cataven cu spune ca tot romanul trebuie sa prospere, dar tocmai in acelmoment intra ceta teanul turmentat care striga: ?Si eu!? unde rasul e generat de contrastul dintre pretentia teoretca a politicianului demagog si realitatea betiei celui venit pe scena. Numararea steagurilor de catre Ghita este o alta situatie comica, din care reies e ca politaiul fura din avutul statului, fiind incurajat si de catre prefect, in calitatea lui de conducator politic al judetului.Una dintre cele mai sugestive situatii comice este aceea in care Trahanache, dupa ce fusese la Catavencu si va zuse ?scrisoricade amor? adresata Zoei, vina acasa la Tipatescu, spunanadu-i ca scrisoarea e ?plastografie?. Comicul de intentie este o modalitate foarte aparte in litaratura, ilustrand ati tudinea autorului fata de personaje si situatiile in care acestea actioneaza. Po rnind de la afirmatia autorului, aceea ca ?nimic nu ardepe ticalosi mai mult ca rasul?, adept al preceptului clasic ?rasul indreapta moravurile?,caragiae isi pr opune sa-si exprime opiniile prin scris. Astfel, acest ?demon al veseliei? (Paul Zarifopol) isi uraste personaele, marturisind ?ii urasc, ma, ii urasc?. Dintre toate tipurile de comic, cel de moravuri ilustreaza in mod special rolul educativ, formator pe care scriitorii il atribuie artei, in general, si literatu rii, in particular.moravurile satirizate in?o scrisoare pierduta? sunt: adulteru l, servilismul, prostia, coruptia, incultura, infatuare. Demagogia si coruptia s unt intalnite la nivelul intregii societati si la nivelul clasei politice inclus iv al marii burghezii.