Folclorul a fost intodeauna un izvor de inspiratie pentru Mihaia Eminesc u.

Eminescu a cules folclor in calatoriile lui prin tara, nu cu scopul de a alca tui culegeri ca Vasile Alecsandri, ci de a cunoaste intelepciunea populara, limp ezimea expresiei, frumusetea ei, motivele si temele. Din poezia populara Eminescu a prelucrat de asemenea versificatia la ace asta a adaugat elemente de natura culta prin acordarea unei note meditative, fil ozofice, conform conceptiei sale despre lume si viata. Slefuite prin talentul sa u inegalabil creatiile populare au devenit capodopere ale poeziei Eminesciene. Convingerea lui Eminescu este ca literatura culta nu poate exista decat in masura in care valorifica traditiile istorice si folclorice ale natiuni sale. In literatura populara Eminescu a gasit expresia cea mai potrivita, dire cta si succinta de exprimare a ideilor obtinute prin slefuirea succesiva a gener atiilor care au contribuit la creatia respectiva. Dintre poemele de inspiratie folclorica amintim: "Revedere", "Codrule, M aria Ta", "Ce te legeni", "Mai am un singur dor", "La mijloc de codru", "Poveste a codrului", etc. Poezia Revedere a fost publicata in 1879 in "Convorbiri Literare" desi a fost scrisa cu mult timp inainte. Poezia este construita sub forma unui dialog intre poet si codru urmarind motivul popular al legaturi dintre om si natura. In realizarea dialogului, recurge la personificare. Fiecare dintre cele doua personaje rosteste cate doua replici inegale ca intindere. Cei doi prieteni se revad dupa mult timp, si dupa forma de adresare: "codrutule", "dragutule" se desprinde relatia afectiva. Revederea este incarcata de entuziasm mai mult din partea omului, fiinta incarcata de afectivitate. Raspunsul codrului este mai pon derat, codrul este simbol al vesniciei care nu se entuziasmeaza fiind dominat de ratiune, timpul trece dar isi lasa amprenta doar asupra omului, codrul traieste rotatia anotimpurilor impasibil: iarna asculta viscolul, vara doina. Constatare a poetului ca in ciuda timpului trecut , codrul nu imbatraneste, ba chiar intine reste este rostita cu surprindere. Raspunsul codrului contine o meditatie filozo fica, un adevar implacabil, punand in antiteza conditia eterna a naturi cu cea t recatoare a omului. Pentru el timpul se scurgea fara a il afecta si "numai omul e trecator, pe pamant ratacitor" Aceasta evidenta trezeste o stare de nostalgie, melancolie, dand poeziei un ton elegiac, mai mult codrul asociaza eternitati si alte elemente ale naturi: "Marea si cu raurile/ Lumea cu pustiurile/ Luna si cu soarele/ Codrul cu izvoarele". Astfel poezia "Revedere" poate fi considerata o meditatie filozofica asu pra conditiei efemere a omului in raport cu eternitatea naturii.