Cancer renal Cancer al pelvisului renal sau al ureterului Litiază a tractului urinar Stenoză de joncțiune pielo-ureterală Glandele

suprarenale Chisturi renale

Cancerul renal
Carcinomul renal (CR) reprezintă o tumoare care este generată de înmulțirea necontrolată a celulelor din regiunile specifice rinichiului. Ocupă al 3-lea loc în ceea ce privește frecvența neoplasmatică a aparatului genito-urinar la bărbat. În prezent, datorită răspândirii medicinii preventive cu vizitele mai frecvente a pacienților la Urolog și prin utilizarea deasă a tehnicilor imagistice cum ar fi ultrasunete (există aproape la toate cabinetele urologice) și a tomografiei computerizate, cele mai multe tumori renale sunt depistate în stadiul asimptomatic. Diagnosticul de CR, în zilele noastre, se face mai rar prin intermediul simptomelor, acesta făcându-se mai ales cu ajutorul ultrasunetelor, a imagisticii prin rezonanță magnetică a tomografiei și a ecografiei. Trebuie menționat aici, că biopsia precutanată sau deschisă, nu este recomandată în diagnosticul pre-operator al CR, și aceasta, deoarece, există riscul crescut de proliferare a tumorii și pentru că rezultatele examenului histopatologic prin această metodă, nu sunt întotdeauna de încredere. Cel mai performant tratament pentru combaterea CR, este prin intermediul intervenției chirurgicale prin care se extirpează întregul rinichi (rezecție renală prin chirurgie deschisă, laparoscopică sau robotic asistată).

Cancer al pelvisului renal sau al ureterului
Cancerul pelvisului renal sau al ureterului se dezvoltă în zona pelvisului renal sau în tubul ce transportă urina de la rinichi la vezica urinară. Cauze Cauzele acestui tip de cancer nu sun cunoscute în totalitate. Iritația pe termen îndelungat al rinichilor de la substanțele nocive eliminate prin urină, poate fi un factor de cauză. Această iritare poate fi cauzată de:  boală renală interstițială provocată de analgezice

cancerul pelvisului renal sau al ureterului. Aproximativ 10% reprezintă carcinom cu celule scuamoase. afectează bărbații decât femeile. Celulele canceroase. la producerea maselor plastice și a obiectelor din cauciuc fumatul pacienții cu antecedente de cancer la vezica urinară. În general. este posibil să se depisteze prin intermediul următoarelor analize:   citologia urinară care se va face după prelevarea probelor prin cistoscopie citologia urinară a probei de urină Tumorile sau punctele de obstrucție urinară poate apărea în: • • • • • tomografie abdominală pielografia intravenoasa ultrasunete tomografie magnetică abdominală scintigrafia renală . Simptome:            dureri în zona renală hematurie senzația de ardere.   expunerea la anumiți coloranți și substanțe chimice folosite la industria pielăriei. de obicei. durere sau disconfort în timpul urinării urină de culoare închisă sau maro epuizare fizică dureri de spate (durere lombară) nicturie pierdere în greutate urinare frecventă sau tenesme vezicale disuria întârziere la începerea urinării Analize de diagnosticare Analiza generală a sângelui poate arăta existența anemiei. la textile. sunt de asemenea în pericol Tumorile pelvisului renal și al ureterului. reprezintă cancer cu celule de tranzacție. și apare mai des la vârstele de peste 65 de ani. Mai des. se estimează că nu depășește 5% din totalitatea cazurilor de cancer renal al tractului urinar.

care pot fi cauzate de aceleași obiceiuri alimentare și condiții de viață. colici. Pacientul cu dureri. tomografia computerizată și tomografia magnetică a altor regiuni corporale. Mai mult. Pentru faptul că aceste tumori. s-a constatat că probabilitatea de formare a unui nou calcul la un timp de un an după episodul inițial de litiază renală atinge 10%. adică dureri în regiunea lombară cu reflexie în cvadrantul de jos al abdomenului. Litiază a tractului urinar Formarea calculilor în tractul urinar. se aplică același fel de chimioterapie. Intervenția chirurgicală pentru eliminarea totală sau parțială a rinichiului (nefrectomie). în cazuri de existență al carcinomului. Astăzi. se folosește foarte des chimioterapia. se consideră că apariția calculilor se datorează defectelor ereditare și genetice. cu un procent mai mare de apariție la vârsta de 30 de ani la bărbați. neputând să găsească alinare în nicio poziție. În cazul amplorii a cancerului în afara rinichiului sau a ureterelor. Tratamentul Scopul tratamentului este acela de a elimina cancerul. Cu toate acestea. Există posibilitatea să includă eliminarea parțială a vezicii urinare și a țesuturilor înconjurătoare sau a nodulilor limfatici periferici. Dacă tumoarea este detectată în ureter. cunoscută de noi ca. studiile au arătat că la 25% dintre pacienții cu litiază. reprezintă după frecvență. Bărbații sunt afectați mai des decât femeile în raport de 2. este posibilă eliminarea prin conservarea renală ipsilateral. pe când la femei.5:1. » Ce fel de simptome prezintă pacienții cu litiază? Litiaza tractului urinar. a treia boală umană după infecțiile tractului urinar și al bolilor de prostată. apariția calculilor este mai frecventă între vârsta de 35 și 55 de ani. Cu cât piatra se apropie mai mult de vezica . clinic apare ca o durere acută. este indicată prezența calculilor și la alți membri ai familiei. iar în decurs de 5-7 ani. rata de recurență este de 50%. este recomandată de obicei.Radiografia simplă. se mișcă în mod constant. este posibil să arate amploarea cancerului de la rinichi. sunt frecvent asemănătoare cu tipurile de cancer ale vezicii urinare. Calculii tractului urinar apar la persoane de orice vârstă și de orice sex și sunt cunoscuți de orice popor și țară încă din antichitate.

În cazul neeliminării automate a calculilor. » Care este tratamentul în cazul litiazei? Tratamentul litiazei are scop dublu. ori pentru extirparea acesteia. se face intervenția medicului. Într-un procent de aproximativ 85%. cât mai aproape de vezica urinară. iar apoi pentru eliminarea pietrei. se recomandă efectuarea urografiei intravenoase (pielografia). pe care-l va extrage sau îl va sparge. pentru ameliorarea durerii. uretere și la vezica urinară. mutându-se în zona vezicii urinare. » Cum se va face diagnosticarea litiazei? Pentru diagnosticarea litiazei. coexistând urinarea frecventă și urgența de urinare. iar posibilitatea ca aceștia să fie eliminați automat crește cu cât mai jos se află. Mai întâi. » Litotripsia cu unde de șoc extracorporală Litotripsia cu unde de șoc extracorporală dă rezultate mai bune în cazul calculilor renali și a părții inițiale a ureterului. calculii de dimensiuni mai mici de 5 mm. nefro-litotripsie percutană. pe când ecografia este o analiză rapidă. durerea este însoțită de stări de greață și vomă. ureteroscopie. în același timp. de cele mai multe ori. este acela ori de eliminare automată a pietrei. pe când aproape toate tipurile de calculi sunt tratate prin această metodă. durerea caracteristică își schimbă poziția. se elimină de obicei automat. uneori este necesar un tub mic. adică. gol pe dinăuntru (stent unde de șoc . ușor de utilizat și lipsită de risc. » Ureteroscopia și litotripsia endoscopică Ureteroscopia este metoda prin care se introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subțire (ureteroscop) până la nivelul calculului. Cel mai bun și definitiv tratament al unui episod de colici.urinară. Precum nervura de stomac este aceeași cu cea de rinichi. care ajută la depistarea litiazei deoarece ne dă informații suplimentare. și apoi îl va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. » Care este intervenția medicului în eliminarea calculilor? Tratamentul împotriva litiazei constă în litotripsie cu extracorporală. prima analiză este aceea a unei radiografii simple la rinichi. În anumite cazuri. unde există probleme în diagnosticare.

distrugerea totală a rinichiului și pierderea funcției renale. fie laparoscopic sau robotic asistată. toate au scopul de a îmbunătăți fluxul urinei. boala nu are deloc simptome și este descoperită accidental în cadrul scanărilor (ecografie. . Procentul de reușită al aceste metode. poate fi primară sau secundară. Este recomandată pentru calculii ce nu se pot trata prin litotripsia cu unde de șoc extracorporală. p oate provoca complicații grave cum ar fi infecții. este rezultatul unei alte boli care obstrucționează. În primul caz. Joncțiune pielo-ureterală (JPU) este punctul în care ureterul se unește cu pelvisul renal. ștrangulează sau apasă. Câteodată. Stenoza (JPU). iar în al doi-le caz. S-a constatat că. calculi coraliformi. durere cronică și în sfârșit. precum și calculii la pacienții cu deformare osoasă sau obezitate majoră. Tratamentul stenozei de joncțiune pielo-ureterală este chirurgical. cum ar fi litiaza. litiază renală. » Nefro-litotripsia percutană Nefro-litotripsia percutană este metoda cu procente înalte de succes. este mai mare de 90%. Stenoză de joncțiune pielo-ureterală Stenoza de joncțiune pielo-ureterală este una dintre cele mai frecvente malformații congenitale și este cea mai răspândită cauză de obstrucție a tractului urinar superior.ureteral) care se plasează în ureter pentru a-l ține deschis și a facilita curgerea urinei împreuna cu eventualele fragmente de calcul. adică prin incizie în zona rinichiului. Dacă stenoza nu este tratată.5 cm. cele mai bune rezultate se obțin prin eliminarea părții cu stenoză și crearea unei anastomoze noi (pieloplastie). calculi duri care sunt extrem de rezistenți la litotripsia cu unde de șoc extracorporală. tomografie computerizată) sau prin examenul clinic (palparea masei renale. Aceste cazuri sunt acelea cu calculi mai mari de 2. S-au descris diferite intervenții care. De obicei se manifestă prin dureri în regiunea lombară sau cu simptome de infecție ale tractului urinar. Intervenția se poate face fie deschis. există din naștere și se datorează unei anomalii locale din regiune. mai ales la copii).

Glandele suprarenale (adrenale) Adrenalele sunt 2 mici glande situate în partea posterioară a abdomenului. În majoritatea cazurilor. nu produc simptome și nu au o semnificație clinică deosebită. Chisturi renale simple Chisturile renale simple sunt cele mai dese mase renale care. Afecțiunile glandelor suprarenale sunt următoarele:     Sindromul Cushing Sindromul Conn Hiperplazie congenitală Feocromocitom Diagnosticare Diferitele afecțiuni creează o multitudine de simptome. Trecerea anilor. cu un conținut purulent sau care prezintă calcificări. Fiecare glandă este învelită într-o capsulă adipoasă și fascia renală și produc diferiți hormoni. tomografie computerizată sau magnetică). deși probabil sunt produse de hiperplazia epitelială a tuburilor. coexistența febrei cu durerea renală și a conținutului purulent cu sept. va trebui să excludem posibilitatea malignității acestora. cu septuri groase în interiorul lor. au o șansă mai crescută să fie tumori maligne (chisturi carcinoame ale celulelor renale) și de aceea. ridică suspiciunea chistului infectat. Chisturile cu grosimi anormale sau morfologii ale pereților acestora. se efectuează în principal. Controlul se face prin analize speciale de sânge și examinări imagistice (CT. mărește și dimensiunea chisturilor. trebuie investigate prin tomografie computerizată sau și prin tomografie magnetică. feocromocitom și mai rar. de asemenea. MRI). la polul anterio-superior al celor doi rinichi. ar trebui să fie excluse alte situații periculoase pentru pacient. sindromul Conn. pentru sindromul Cushing. . pentru tumori non-funcționare (cancer în metastază). Cauza acestora este necunoscută. Din morfologia chisturilor examinate cu ultrasunete. De asemenea. totuși. laparoscopice sau robotic asistate). Tratamentul chirurgical al glandelor suprarenale Intervențiile chirurgicale la glandele suprarenale (deschise. de obicei sunt depistate accidental în timpul investigării imagistice abdominale din alte cauze (ecografie.

De asemenea. laparoscopic sau robotic asistată). pacienții cu insuficiență renală cronică supuși la substituția funcției renale (chisturi renale dobândite). se pot evacua chisturile sau se poate interveni chirurgical pentru eliminarea acestora (deschis. fiind o boală ereditară care afectează funcțiunea renală. chisturile simple cresc repede și provoacă simptome de presiune ale organelor adiacente. dacă se necesită. În cazuri rare. Acești pacienți trebuie supuși investigațiilor regulate. Chisturile simple pot avea formațiuni monochistice sau polichistice. prezintă o mare posibilitate de transformare malignă. cât și pentru morfologia acestora. În al doilea caz. pacienții trebuie examinați la un timp regulat. conducând astfel la diagnosticarea greșită a obstrucției sistemului renal și pelvian. prezintă formațiuni polichistice. deoarece chisturile acestora. În această situație.Chisturile care sunt detectate în apropierea pelvisului renal (chisturi parapielice) pot da impresia dilatării pelvisului. În cazul în care se exclude posibilitatea chisturilor de natură malignă sau polichistice și concludem că este vorba doar de chisturi simple. atât pentru posibile schimbări ale dimensiunii chisturilor. . trebuie făcut un diagnostic diferențial față de afecțiunea renală polichistică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful