Cancer renal Cancer al pelvisului renal sau al ureterului Litiază a tractului urinar Stenoză de joncțiune pielo-ureterală Glandele

suprarenale Chisturi renale

Cancerul renal
Carcinomul renal (CR) reprezintă o tumoare care este generată de înmulțirea necontrolată a celulelor din regiunile specifice rinichiului. Ocupă al 3-lea loc în ceea ce privește frecvența neoplasmatică a aparatului genito-urinar la bărbat. În prezent, datorită răspândirii medicinii preventive cu vizitele mai frecvente a pacienților la Urolog și prin utilizarea deasă a tehnicilor imagistice cum ar fi ultrasunete (există aproape la toate cabinetele urologice) și a tomografiei computerizate, cele mai multe tumori renale sunt depistate în stadiul asimptomatic. Diagnosticul de CR, în zilele noastre, se face mai rar prin intermediul simptomelor, acesta făcându-se mai ales cu ajutorul ultrasunetelor, a imagisticii prin rezonanță magnetică a tomografiei și a ecografiei. Trebuie menționat aici, că biopsia precutanată sau deschisă, nu este recomandată în diagnosticul pre-operator al CR, și aceasta, deoarece, există riscul crescut de proliferare a tumorii și pentru că rezultatele examenului histopatologic prin această metodă, nu sunt întotdeauna de încredere. Cel mai performant tratament pentru combaterea CR, este prin intermediul intervenției chirurgicale prin care se extirpează întregul rinichi (rezecție renală prin chirurgie deschisă, laparoscopică sau robotic asistată).

Cancer al pelvisului renal sau al ureterului
Cancerul pelvisului renal sau al ureterului se dezvoltă în zona pelvisului renal sau în tubul ce transportă urina de la rinichi la vezica urinară. Cauze Cauzele acestui tip de cancer nu sun cunoscute în totalitate. Iritația pe termen îndelungat al rinichilor de la substanțele nocive eliminate prin urină, poate fi un factor de cauză. Această iritare poate fi cauzată de:  boală renală interstițială provocată de analgezice

reprezintă cancer cu celule de tranzacție. cancerul pelvisului renal sau al ureterului. se estimează că nu depășește 5% din totalitatea cazurilor de cancer renal al tractului urinar. și apare mai des la vârstele de peste 65 de ani. la producerea maselor plastice și a obiectelor din cauciuc fumatul pacienții cu antecedente de cancer la vezica urinară. de obicei. la textile. durere sau disconfort în timpul urinării urină de culoare închisă sau maro epuizare fizică dureri de spate (durere lombară) nicturie pierdere în greutate urinare frecventă sau tenesme vezicale disuria întârziere la începerea urinării Analize de diagnosticare Analiza generală a sângelui poate arăta existența anemiei. Simptome:            dureri în zona renală hematurie senzația de ardere. afectează bărbații decât femeile. Aproximativ 10% reprezintă carcinom cu celule scuamoase.   expunerea la anumiți coloranți și substanțe chimice folosite la industria pielăriei. Mai des. Celulele canceroase. sunt de asemenea în pericol Tumorile pelvisului renal și al ureterului. În general. este posibil să se depisteze prin intermediul următoarelor analize:   citologia urinară care se va face după prelevarea probelor prin cistoscopie citologia urinară a probei de urină Tumorile sau punctele de obstrucție urinară poate apărea în: • • • • • tomografie abdominală pielografia intravenoasa ultrasunete tomografie magnetică abdominală scintigrafia renală .

în cazuri de existență al carcinomului. Dacă tumoarea este detectată în ureter. este recomandată de obicei. adică dureri în regiunea lombară cu reflexie în cvadrantul de jos al abdomenului. În cazul amplorii a cancerului în afara rinichiului sau a ureterelor. iar în decurs de 5-7 ani. sunt frecvent asemănătoare cu tipurile de cancer ale vezicii urinare. studiile au arătat că la 25% dintre pacienții cu litiază. Cu cât piatra se apropie mai mult de vezica . este posibilă eliminarea prin conservarea renală ipsilateral. se consideră că apariția calculilor se datorează defectelor ereditare și genetice. Pacientul cu dureri. clinic apare ca o durere acută. Cu toate acestea. Astăzi. se folosește foarte des chimioterapia. pe când la femei. s-a constatat că probabilitatea de formare a unui nou calcul la un timp de un an după episodul inițial de litiază renală atinge 10%. este indicată prezența calculilor și la alți membri ai familiei. Bărbații sunt afectați mai des decât femeile în raport de 2. rata de recurență este de 50%. se mișcă în mod constant. Există posibilitatea să includă eliminarea parțială a vezicii urinare și a țesuturilor înconjurătoare sau a nodulilor limfatici periferici. care pot fi cauzate de aceleași obiceiuri alimentare și condiții de viață. apariția calculilor este mai frecventă între vârsta de 35 și 55 de ani. tomografia computerizată și tomografia magnetică a altor regiuni corporale.5:1. reprezintă după frecvență. Calculii tractului urinar apar la persoane de orice vârstă și de orice sex și sunt cunoscuți de orice popor și țară încă din antichitate. cunoscută de noi ca.Radiografia simplă. Pentru faptul că aceste tumori. Mai mult. este posibil să arate amploarea cancerului de la rinichi. cu un procent mai mare de apariție la vârsta de 30 de ani la bărbați. neputând să găsească alinare în nicio poziție. Litiază a tractului urinar Formarea calculilor în tractul urinar. Tratamentul Scopul tratamentului este acela de a elimina cancerul. a treia boală umană după infecțiile tractului urinar și al bolilor de prostată. » Ce fel de simptome prezintă pacienții cu litiază? Litiaza tractului urinar. colici. se aplică același fel de chimioterapie. Intervenția chirurgicală pentru eliminarea totală sau parțială a rinichiului (nefrectomie).

pe când ecografia este o analiză rapidă. ușor de utilizat și lipsită de risc. pe care-l va extrage sau îl va sparge. prima analiză este aceea a unei radiografii simple la rinichi. iar apoi pentru eliminarea pietrei. Cel mai bun și definitiv tratament al unui episod de colici. durerea este însoțită de stări de greață și vomă. iar posibilitatea ca aceștia să fie eliminați automat crește cu cât mai jos se află. coexistând urinarea frecventă și urgența de urinare. Mai întâi.urinară. durerea caracteristică își schimbă poziția. este acela ori de eliminare automată a pietrei. pe când aproape toate tipurile de calculi sunt tratate prin această metodă. ori pentru extirparea acesteia. pentru ameliorarea durerii. care ajută la depistarea litiazei deoarece ne dă informații suplimentare. unde există probleme în diagnosticare. mutându-se în zona vezicii urinare. În anumite cazuri. adică. » Ureteroscopia și litotripsia endoscopică Ureteroscopia este metoda prin care se introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subțire (ureteroscop) până la nivelul calculului. gol pe dinăuntru (stent unde de șoc . În cazul neeliminării automate a calculilor. se elimină de obicei automat. uneori este necesar un tub mic. se face intervenția medicului. și apoi îl va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. calculii de dimensiuni mai mici de 5 mm. » Care este intervenția medicului în eliminarea calculilor? Tratamentul împotriva litiazei constă în litotripsie cu extracorporală. ureteroscopie. Precum nervura de stomac este aceeași cu cea de rinichi. Într-un procent de aproximativ 85%. se recomandă efectuarea urografiei intravenoase (pielografia). » Care este tratamentul în cazul litiazei? Tratamentul litiazei are scop dublu. în același timp. uretere și la vezica urinară. nefro-litotripsie percutană. » Cum se va face diagnosticarea litiazei? Pentru diagnosticarea litiazei. » Litotripsia cu unde de șoc extracorporală Litotripsia cu unde de șoc extracorporală dă rezultate mai bune în cazul calculilor renali și a părții inițiale a ureterului. de cele mai multe ori. cât mai aproape de vezica urinară.

calculi duri care sunt extrem de rezistenți la litotripsia cu unde de șoc extracorporală. De obicei se manifestă prin dureri în regiunea lombară sau cu simptome de infecție ale tractului urinar. boala nu are deloc simptome și este descoperită accidental în cadrul scanărilor (ecografie. Câteodată. cum ar fi litiaza. p oate provoca complicații grave cum ar fi infecții.ureteral) care se plasează în ureter pentru a-l ține deschis și a facilita curgerea urinei împreuna cu eventualele fragmente de calcul. Stenoză de joncțiune pielo-ureterală Stenoza de joncțiune pielo-ureterală este una dintre cele mai frecvente malformații congenitale și este cea mai răspândită cauză de obstrucție a tractului urinar superior. Dacă stenoza nu este tratată. . este rezultatul unei alte boli care obstrucționează. distrugerea totală a rinichiului și pierderea funcției renale. Joncțiune pielo-ureterală (JPU) este punctul în care ureterul se unește cu pelvisul renal. ștrangulează sau apasă. mai ales la copii). S-a constatat că. tomografie computerizată) sau prin examenul clinic (palparea masei renale. Intervenția se poate face fie deschis. litiază renală. durere cronică și în sfârșit. poate fi primară sau secundară. adică prin incizie în zona rinichiului. Este recomandată pentru calculii ce nu se pot trata prin litotripsia cu unde de șoc extracorporală.5 cm. Aceste cazuri sunt acelea cu calculi mai mari de 2. Tratamentul stenozei de joncțiune pielo-ureterală este chirurgical. precum și calculii la pacienții cu deformare osoasă sau obezitate majoră. cele mai bune rezultate se obțin prin eliminarea părții cu stenoză și crearea unei anastomoze noi (pieloplastie). există din naștere și se datorează unei anomalii locale din regiune. Procentul de reușită al aceste metode. Stenoza (JPU). iar în al doi-le caz. este mai mare de 90%. S-au descris diferite intervenții care. În primul caz. calculi coraliformi. fie laparoscopic sau robotic asistată. » Nefro-litotripsia percutană Nefro-litotripsia percutană este metoda cu procente înalte de succes. toate au scopul de a îmbunătăți fluxul urinei.

De asemenea. mărește și dimensiunea chisturilor. cu un conținut purulent sau care prezintă calcificări. sindromul Conn. Tratamentul chirurgical al glandelor suprarenale Intervențiile chirurgicale la glandele suprarenale (deschise. Trecerea anilor. ridică suspiciunea chistului infectat. la polul anterio-superior al celor doi rinichi. trebuie investigate prin tomografie computerizată sau și prin tomografie magnetică. au o șansă mai crescută să fie tumori maligne (chisturi carcinoame ale celulelor renale) și de aceea. de asemenea. de obicei sunt depistate accidental în timpul investigării imagistice abdominale din alte cauze (ecografie. Chisturile cu grosimi anormale sau morfologii ale pereților acestora. deși probabil sunt produse de hiperplazia epitelială a tuburilor. Din morfologia chisturilor examinate cu ultrasunete. laparoscopice sau robotic asistate). coexistența febrei cu durerea renală și a conținutului purulent cu sept. În majoritatea cazurilor. . MRI). cu septuri groase în interiorul lor. ar trebui să fie excluse alte situații periculoase pentru pacient. totuși. pentru sindromul Cushing. Fiecare glandă este învelită într-o capsulă adipoasă și fascia renală și produc diferiți hormoni. Cauza acestora este necunoscută. va trebui să excludem posibilitatea malignității acestora. nu produc simptome și nu au o semnificație clinică deosebită. tomografie computerizată sau magnetică). se efectuează în principal. pentru tumori non-funcționare (cancer în metastază). Controlul se face prin analize speciale de sânge și examinări imagistice (CT.Glandele suprarenale (adrenale) Adrenalele sunt 2 mici glande situate în partea posterioară a abdomenului. Chisturi renale simple Chisturile renale simple sunt cele mai dese mase renale care. Afecțiunile glandelor suprarenale sunt următoarele:     Sindromul Cushing Sindromul Conn Hiperplazie congenitală Feocromocitom Diagnosticare Diferitele afecțiuni creează o multitudine de simptome. feocromocitom și mai rar.

dacă se necesită. . În această situație. Chisturile simple pot avea formațiuni monochistice sau polichistice. În al doilea caz. fiind o boală ereditară care afectează funcțiunea renală. pacienții trebuie examinați la un timp regulat. În cazuri rare. se pot evacua chisturile sau se poate interveni chirurgical pentru eliminarea acestora (deschis. În cazul în care se exclude posibilitatea chisturilor de natură malignă sau polichistice și concludem că este vorba doar de chisturi simple.Chisturile care sunt detectate în apropierea pelvisului renal (chisturi parapielice) pot da impresia dilatării pelvisului. cât și pentru morfologia acestora. deoarece chisturile acestora. laparoscopic sau robotic asistată). trebuie făcut un diagnostic diferențial față de afecțiunea renală polichistică. conducând astfel la diagnosticarea greșită a obstrucției sistemului renal și pelvian. prezintă formațiuni polichistice. prezintă o mare posibilitate de transformare malignă. Acești pacienți trebuie supuși investigațiilor regulate. atât pentru posibile schimbări ale dimensiunii chisturilor. De asemenea. chisturile simple cresc repede și provoacă simptome de presiune ale organelor adiacente. pacienții cu insuficiență renală cronică supuși la substituția funcției renale (chisturi renale dobândite).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful