Sunteți pe pagina 1din 22

STUDIU DE CAZ : LATINITATE SI DACISM

Orice comunitate,de la trib pana la natiunea moderna,se legitimeaza prin recursul la origini.

De ce am ales acest subiect

Exist muli istorici, etimologi i lingviti care aduc argumente pro sau contra ipotezei c suntem latini sau daci, precum i muli scriitori i poei care i dau cu prerea sau folosesc cliee n favoarea uneia din aceste dou ipoteze

Latinitate si Dacism

Latinitatea i dacismul sunt concepte care desemneaz dou curente de idei cestrbat cultura i literatura romn.

Dacismul este un curent n istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIXlea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului romn.Acesta siface simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentrumitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales n perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientareatraditionalista.

Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine si acivilizatiei latine n urma cuceririi Daciei de catre romani. Latinitatea ncepe sa fie afirmat de generaia cronicarilor i atinge apogeul prinreprezentanii colii Ardelene.Acetia exagereaz nsa, si promoveaz purismul ,iar reprezentaii Junimii combat aceste idei

Latinitatea romanilor
Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastranationala, intrucat arata cum s-a format civilizatia noastra. Ea a fost un proces complex,indelungat la care au contribuit statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, raspandirea crestinismului, ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est european . In Dacia locuia populatia unitara si omogena sub raport etnic si lingvistic: tracii sigetodacii. Ei au fost integrati in formatiile provinciale, ocrotiti si supusi procesului deromanizare. Romanizarea a prins radacini durabile la populatia bastinasa, prin inlocuirealimbii si culturii, a numelor proprii si a credintelor, a organizarii social-economiceconstituind un fenomen de masa cu valori formative esentiale in etnogeneza poporuluiroman. Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea si ocupatia romana au insemnat o cotitura adestinului istoric al vechiului popor de plugari, pastori si mestesugari rurali. Ca provincie romana, Tracia cunoaste o perioada de glorie in timpul lui Traian. Noile forme de viata romana stabilite pe vechile temelii ale asezarilor geto-dacice au cunoscut o intensitate exceptionala de ale carei dimensiuni ne putem da seama din marele numar de orase si sate,castre si asezari marunte, de drumuri si cladiri publice, cariere, mine si variate alteinteprinderi si exploatari, produse ale unui urias proces de munca sustinut cu darzenie, intr-un efort colectiv innoitor de tara. Toponomia indigena a teritoriilor trace a fost preluata aproape integral de ocupantii romani, conservata cu amplificari si adaosuri, in mare parteromanizata. Odata cu integrarea Daciei in imperiu, se poate vorbi si despre o integrare a majoritatii traco-dacilor in lumea romana, cu exceptia unui numar restrans de daci, ramasi in afara frontierelor provinciei create de Traian. Cu timpul insa, datorita legaturilor economice cuimperiul si atrasi de civilizatia romana, ei s-au romanizat treptat. In urma patrunderii influentei cultural-economice si politice romane, dar mai ales inurma ocuparii unei considerabile portiuni din vastul teritoriu traco-dac de catre romani, populatia autohtona ce vorbea limba indo-europeana tracica a trecut prin transformari culturale, politice si chiar social-etnice profunde, supusa unui larg proces deznationalizator in general lent si indelungat, pe alocuri insa mai accelerat, violent, avand ca prima urmare inlocuirea treptata a limbii proprii indigene si adoptarea limbii latine (romanice) in care s-au strecurat si cateva elemente lexicale trace. Dovada optima a unei intense desfasurari a vietii social-economice si a romanismului provincial intre limitele Daciei carpatice o constituie bogatia exuberanta a produselor si a diverselor materiale cu caracter practic sau artistic. Putea populatia autohtona a Daciei sa ramana straina de formele romane si de limba oficiala care se auzea in toate ungherele provinciei, in viata publica, administrativa, militara,economica, sociala din toate centrele mai mari sau mai mici? Este foarte greu de presupus ca, cel putin dupa doua-trei generatii, bastinasii sa fi continuat a se

tine mereu departe decontactul cu civilizatia si viata romana, sa fi pastrat nepotolita ura contra Romei. Din examinarea ansamblului si a detaliilor materialului documentar din Dacia(epigrafic, arheologic etc) rezulta cu absoluta certitudine ca aici elementul conducator siexploatator al provinciei, armatei si municipalitatilor il formau nu indigenii supusi, in mare parte deposedati si exploatati, ci imigrantii, italici sau provinciali. Astfel, retinem dublul aspect al romanizarii ca proces oficial, organizat si sistematic: romanizarea lingvistica si romanizarea nonlingvistica. Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru aparitia limbii romane, aconstat in invatarea limbii latine de catre populatia autohtona; generalizarea latinei adeterminat fenomenul contrar, de regres si de eliminare treptata a limbii materne, traco-daca. Aceasta substitutie de limbi s-a produs in cadrul unui proces incet, indelungat, pasnic si maiales necesar; numai latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentantii imperiului soldati, functionari publici, colonisti si comercianti. In astfel deconditii, limba latina era elementul de unitate si de coeziune, situat deasupra diversitatii sociale, politice, etnice si lingvistice. Durata romanizarii in Dacia nu coincide cu durata stapanirii romane, aproximativ 170de ani, cuprinsi intre 106 274 / 275. Aceasta perioada, ferm delimitata istoric, acoperea numai faza de maxima forta si eficienta a romanizarii ca proces oficial si organizat, durata reala fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat si dupa parasirea Daciei, cu aproximatie, pana in secolul al VII-lea: limba latina sau diverse forme de civilizatie materiala si spiritual n-au putut fi retrase o data cu armata sau cu functionarii publici. Deosebita este pozitia Dobrogei, care va ramane parte integranta a Imperiului pana in anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar, consecintele acesteia au fost de natura etno-lingvistica. In cultura romaneasca, meritul intaietatii in afirmarea ideii de latinitate a limbii materne ii revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui demonstratie se cladeste pe semnalarea,nu lipsita de erori, a unor paralelisme lexicale latin-romane: De la ramleni, ce le zicemlatini, paine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia,femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele multe den limba latineasca, ca de neamsocoti pre amaruntul, toate cuvintele le-am intelege (Letopisetul Tarii Moldovei) Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, initial ca argument in disputa istorico-politica privinddrepturile romanilor in Transilvania, carturarii ardeleni de formatie clasica vor avansaipoteza, neintemeiata insa, a originii pur latine a limbii romane . Argumentata si formulata in variante intuitiv-empirice sau riguros stiintifice,latinitatea limbii romane este o idee fundamentala, cu o aparitie constanta in cultura romaneasca medievala si moderna. Romanizarea nonlingvistica a constat in preluarea de catre populatia autohtona a unor elemente de civilizatie spirituala si materiala romana rituri, credinte, forme de organizareadministrativa, tipuri de edificii sau asezari umane, obiecte de uz curent. In ceea ce

priveste religia, dacii impartaseau obiceiuri si credinte pagane peste care s-au revarsat mentalitatile civilizate ale cuceritorilor latini. Crestinismul s-a intins cu usurinta in intregul Imperiu Roman prin convertirea unui numar mare de oameni. Dacia a beneficiatde numerosi propovaduitori laici, crestini, fie ei soldati, fie civili, care umpleau inchisorileimperiului si, pentru a nu fi sacrificati, au gasit usor scapare in trimiterea lor in noua colonie imperiala. Acesta este sensul golirii inchisorilor si colonizarii Daciei, cu crestini, nu cutalhari, condamnati pentru cine stie ce delicte grave. Printre cei trimisi in Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori si chiar fosti consuli, datorita, probabil, sotiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. In anii 271-274 armatele romane parasesc spatiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apara in fata atacurilor populatiilor migratoare. Insa nu putea fi evacuata intreaga populatie romana din Dacia, ipoteza confirmata arheologic si numismatic.Toate acestea dovedesc faptul ca la baza formarii poporului roman a stat un process indelungat si neintrerupt, inceput din perioada existentei regatului dac, continuat dupa 106sub influenta romana, iar dupa 271 influentat de migratori. In concluzie, romanii sunt unici,avand un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce ii inconjoara.

Motivele susinerii latinitii


Teoria formrii poporului romn se bazeaz pe celebra afirmaie a lui Grigore Ureche, care, nu se tie de ce, a scris c toi romnii de la Rm (Roma, adic) se trag. Apoi diferii crturari, scriitori, istorici, au dezvoltat teoria incredibil a formrii poporului romn, pe care marea majoritate a romnilor o accept automat astzi, n ciuda incoerenei sale. Xenofilia intelectualilor romni i-a spus cuvntul, considernd civilizaia roman mult superioar tradiiei dacice, cnd realitatea este exact pe dos. Minciuna latinizrii/romanizrii dacilor a fost creat n secolul XIX, odat cu coala Ardelean i continu ntr-un mod ciudat pna n zilele noastre. Dei exist dovezi copleitoare care ne fac s punem la ndoial originea latin a acestui popor se continu i n zilele noastre susinerea unei teze care pare din ce n ce mai netiinific. Cei care au pus n circulaie aceast idee ( originea latin a poporului nostru ) au fost intelectualii din coala Ardelean, care, aveau o intenie ludabil n fond, prin susinerea latinitii acestui popor. Un motiv politic pur. O minciun nobil pentru un scop nobil. Au recunoscut-o Iorga, Titulescu etc. Stapnirea maghiar din acele timpuri, susinea c ea este promotarea civilizatiei vestice ( de

origine latin ), civilizaie superioar, iar ei sunt datori s scoat popoarele pe care le stapneau la "lumina" civilizaiei. Sub acest pretext, ungurii au subjugat i exploatat popoarele din centrul Europei. Intelectualii romni au cutat s combat aceast teorie. Ei s-au folosit de cucerirea Daciei de ctre romani pentru a ncerca provocarea unei dispute ideologice pe aceasta tema. Acetia au exagerat n mod evident i deliberat contribuia romanilor la formarea poporului romn, mergnd pna acolo nct au pretins c noi suntem un popor latin. Cei mai categorici n respingerea oricrui amestec al romanilor cu dacii sunt Samuil Micu i Petru Maior, care i fac din exterminarea dacilor i din faptul c printre colonitii adui de la Roma se aflau i familii aristocratice garania puritii latine a poporului romn ca i a nobleei sale: ... *Traian+ foarte muli lcuitori au adus n Dachia din toat lumea romanilor, dar mai ales din Roma i din Italia, precum adevereaz inscripiile, care pn-n zioa de astzi cust *exist+, mai cu sam n Ardeal; din care inscrpii aceaia nc se dovedete, c nu numai gloate miele *din oameni de rnd+, ci i familii de frunte au fost duse sau strmutate n Dachia. Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvtorilor colii Ardelene, cu privire la puritatea latin a originii limbii i poporului romn, ca i peste alte neajunsuri derivnd din aceast concepie greit. Am vazut, pn acum, c tot susin mai mult sau mai puin consecvent originea roman a poporului i limbii romne. Pe aceast linie, pentru ei, romnii nu erau dect urmaii nealterai ai colonitilor romani adui n Dacia de mpratul Traian, dup cum limba romn era latina vorbit de acetia, dar corupt de-a lungul secolelor, datorit influenelor strine la care a fost supus de urmai. Ei susin, n principiu, dispariia elementului autohton daco-getic i, ca atare, neag aportul acestuia la formarea limbii i a poporului romn. Este binecunoscut faptul c s-a ncercat o latinizare forat a limbii, care a euat, doar pentru a dovedi acest lucru. Se dorea s comunice faptul ca poporul romn nu are nevoie s fie civilizat de ctre aa ziii reprezentani ai civilizaiei latine n aceast zon. Ideea ce o susineau este c acest popor este urmaul poporului roman n aceast zon i nu este nevoie ca cineva s ne civilizeze.

Poporul romn s-a nscut civilizat, s-a nscut latin. Astfel puteau sa combat pe plan ideologic stpnirea magiar din aceste vremuri. Dei a disparut motivul pentru care s-a recurs la aceast teorie, ideea a ramas i s-a perpetuat ntr-un mod ciudat i, astzi, o nvm la orele de istorie. Considerm c acest lucru trebuie remediat i istoria real a acestui popor trebuie s fie cunoscut de fiecare romn. Elevul romn trebuie s tie cine i sunt strbunii lui. Cei care cunosc istoria real a acestui pamnt sunt privii cu circumspecie de persoanele care nu tiu adevrul i cred ceea ce au nvat. Tot un demers n acest sens, al latinizrii poporului nostru, a fost i adoptarea cuvntului romn/romnesc/Romnia aa cum l tim noi azi cnd a fost creat statul Romnia (fiind anume plagiat denumirea proprie Imperiului Bizantin pentru denumirea statului nou format), a fost introdus alfabetul latin, a nceput introducerea de latinisme i franuzisme... anume atunci termenul mai vechi rumn/rumnesc/rumnie/rumneasca a fost inlocuit cu romn (cu din a) pentru a "latiniza" mai mult n mod artificial aceste denumiri. n lucrarea sa Romnia, inima vechii Europe, Dr. Lucian Iosif Cuedean susine c numele de rumn nu semnific nicidecum urma al Romei aa cum spunea Grigore Ureche n a sa lucrare, ci om de pe ru: RUMN este primul ran european. Firesc, numele lui este legat de ru. Nu exist agricultur fr ap. Rumnii sunt primul popor de agricultori din Europa. Istoria Europei ncepe cu romnii. Nu poate exista nici un fel de urbanism fr agricultur, fr o surs constant de hran. Rumnii nu sunt urmaii Romei, ci oamenii de pe ruri. Cuedean mai susine c mai inti au aprut rumnii i abia apoi au aprut vedii i tracii iar cuvntul rumn ar fi compus din ru, o eufonie, o prescurtare pentru ru, i mn o eufonie pentru man care nseamn om in limbile mai multor popare nrudite rumnilor. Astfel se explic i obiceiul de a include numele rului n numele de grup ale rumnilor ex: some-eni, mure-eni, olt-eni, arge-eni.

Romanizarea dacilor

,,De team s nu nviem, Ne-au risipit cettile, ne-au ucis altarele, Toate frumuseile, ca ntr-un blestem, Ni le-au schilodit. i-am rmas doar cu Soarele. Din el ne-am croit poteci n pdure, n munte, Lng vetre mrunte, Am logodit timpul cu statornicia. Dac te uii bine-apoi n pietre nemuritori, suntem noi, numai noi: Noi, Tracii!"

Titlul,/cuprins, poza, de ce am ales?, dacism, latinitate, cele 3 gogosi, ,ches Tii,anexe, poze, bibliografie,

Dacia, din ntreg Imperiul Roman, a avut cea mai scurt perioad de stpnire romana. Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din teritoriul Daciei (14%) i pentru o perioad istoric, de exact 165 de ani (106 -271). In Britania romanii au stat 500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. De asemenea, n Malta, stpnirea roman a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limb de origine latin. Iar lista de exemple poate cotinua la nesfrit. Ca s nu mai vorbim de faptul c italiana, deci chiar la ei acas, este alturi de francez, limba "de origine latin" care se aseamn cel mai puin cu latina! Apariia i existena Ungariei s-a datorat convieuirii hunilor cu populaia primitoare getodac care i-a nvat agricultura, pstoritul i care apoi a fost asuprit i sfrtecat n numele catolicismului. n plus accesul la funciile administrative era ngrdit pentru cetenii de etnie "romna", ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe unii s renune la limb, nume, obiceiuri i religie. Este adevrat c muli aristocrai romni Transilvneni, pentru a-i salva viaa i avutul, s-au convertit la catolicism i s-au maghiarizat, ns n-au uitat nici limba, nici tradiiile. De ce astzi noi s credem c ce n-au putut face ungurii n o mie de ani au putut face romanii n aproximativ un secol i jumtate?... Cu alte cuvinte, cum putem crede c acetia i-au determinat nu numai pe dacii ocupai, dar i pe cei 86% liberi s nvee "latina" i n acelai timp s-i uite propria limb?... Iar aici ar fi de reinut faptul c n timpul stpnirii romane, n toat Dacia ocupat, n-a fost creat mcar un centru de cultur. De altfel romanii nu aveau nici un interes s ridice nivelul cultural al acestui popor pe care l dumneau i-l invidiau att de mult. Toate acestea ne demonstreaz c istoria mai trebuie studiat, iar paradigmele acceptate cndva n istoria noastr tumultoas (oarecum explicabil n acele momente) trebuie ndeprtate pentru instaurarea adevrului istoric pe baze pur tiinifice, i nu din dorina de afirmare sau dominare asupra altor popoare.

Teoriile genezei romanesti


Teritoriul de formare, problema cea mai grea din istoria limbii romane dupa parerealui Ov. Densusianu, a fost sursa unor indelungate si energice dispute stiintifice. In principiu,discutia ramane inca deschisa, in sensul ca cercetarile istorice, arheologice si lingvisticefurnizeaza permanent noi elemente in masura sa intregeasca si sa nuanteze opiniile istoricilor si lingvistilor. Teoriile genezei etnolingvistice romanesti pot fi repartizate in trei grupe.

Teoria originii nord si sud dunarene


Procesul complex, unitar si inseparabil de constituire a poporului roman si a limbiiromane a avut loc pe un intins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul sila sudul Dunarii: Dacia si Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioara si MoesiaSuperioara.In aceasta ordine de idei, important este si faptul ca pentru populatia romanizata din spatiuldaco-moesic, Dunarea a fost numai un hotar administrativ, politic si strategic; fluviul nu aconstituit deci o frontiera etnica, lingvistica, economica sau culturala ceea ce a permismobilitatea populatiei si a favorizat mentinerea caracterului unitar de ansamblu al limbiiromane.Sustinuta de istorici si de filologi (A. D. Xenopol, N. Iorga, S. Puscariu, Al. Rosetti), ipotezaaparitiei si dezvoltarii limbii romane in spatiul romanizat nord si sud dunarean esteconfirmata de diversitatea dovezilor istorice, arheologice si lingvistice.

Teoria originii nord-dunarene


Avansata de personalitati ilustre ale culturii romanesti vechi si moderne (D. Cantemir,P. Maior, B. P. Hasdeu), aceasta teorie nu a beneficiat de demonstratii stiintificeconvingatoare; astazi aceasta teza are numai valoare istorica.

Teoriile originii sud-dunarene


Formarea poporului roman si a limbii romane la sudul Dunarii, ca urmare a parasiriiDaciei prin retragerea aureliana, a fost sutinuta si de savanti romani, dar mai ales de autoristraini. Intre ei diferentele sunt majore, desi acceptarea unei intinse zone sud-dunarene dreptpatrie primitiva a romanilor constituie, fara indoiala, un punct comun deloc neglijabil.Aceasta ipoteza a fost formulata mai intai de Fr. J. Sulzer, care isi propunea sa demonstrezeca actualii vlahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor si inca mai putin dinromanii din Dacia lui Traian, ca, prin urmare, ei nu trebuie considerati aborigeni, ci ca un popor care a venit aici in timpuri mai tarzii sau ca valahii au luat fiinta in Moesia, Tracia siin regiunile de acolo de primprejur, nu in Dacia.

In secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeasi teorie, fixand trecerea romanilor la nordulDunarii la sfarsitul secolului al XII-lea si in timpul imediat urmator. Mai mult, el cladesteun intreg sistem de ipoteze explicative istorice si lingvistice.In lucrarea sa Robert Roessler afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa 106. Esteevident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii aveau nevoie de

forta demunca si nu le statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou cucerite. Au maifost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000 de localitati, iar niste inscriptii dinalte provincii romane atesta prezenta soldatilor de origine daca. Din acea perioada dateazatoponimele si hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi (Donaris,Maris, Alutus etc). Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut dupa anul 106, bamai mult si-au continuat existenta in acelasi teritoriu.Teoria roessliana mai sustinea si faptul ca dupa retragerea aureliana dintre anii 271 -274, teritoriul nord-dunarean ar fi ramas pustiu, lucru ilogic avand in vedere ca in secolul IVun amfiteatru din Sarmizegetuza a fost blocat si transformat in fortareata: la Porolisum siApullum s-au gasit morminte de inhumatie cu inventar daco-roman; la Napoca s-audescoperit doua cuptoare de olarit din secolul IV si pe tot spatiul nord-dunarean au fostgasite obiecte paleo-crestine.

ANEXE Anexa 1 coala Ardelean Samuil Micu: S adevereaz, a treia, din limb cum c romnii ce astzi snt n Dachiia snt din romanii cei vechi, c tot cel ce tielimba cea latineasc i cea romneasc bine cunoate cum c limba cea romneasc iaste alctuit din cea latineasc carea, ntru attea neamuri varavare, mcar ru stricat, tot o au inut romnii n Dachiia; care lucru cu totul de c rezut face cum c ei sunt adevrai fii i nepoi ai romanilor celor vechi carii preste toat lumea mprea *...+ Nici s poat zice c romnii s-au mprumutat din limba latineasc pentru mprtirea ce avea cu romanii. C romnii cei ce acum snt n Dachiia, de multe sute de ani nici o amestecare i nici o mprtire nu au cu romanii din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de alii, i n mijlocul lor multe osibite neamuri lcuiesc, care osibit limb au. Iar bine s poat zice cum c romnii au luoat unele cuvinte de la bulgari i de la sloveni i de la unguri, pentru c aceste neamuri i stpne i vecine era i mpreun mestecate cu romnii lcuia i s trbuia unii cu alii, care lucru brbaii cei nvai bine l-au cunoscut i l-au nsemnat... i din numele cu care ori romnii s numesc pre sine, ori alte nemauri i chiam, romnii pre sine s numesc romni, care cuvnt nsemneaz roman, c s-au obicinuit romnii de demult ca a nainte de n s-l mute n n cuvintele cele din latinie, ca: lana, ln, campo, cmp i altele... Gheoghe incai: 22 Neamul care se folosete de una i aceeai limb, corupt nendoios, dar roman sau latin, diferit totui de italian, francez, spaniol, ns apropiat cel mai mult de vallic i de italian, nu numai eu, ci i alii am crezut de cuviin s o numim cu numele general daco-roman, de aceea c, vorbindu-se n diferite regiuni i provincii, a primit chiar i nume diferite de la acele regiuni sau de la prile lor... Petru Maior:

...Din cele pn aci despre limba ltineasc cea comnu zise lesne se poate afla nceputul limbei romneti. Aceaia se tie c mulimea cea nemrginit a romanilor, a croara rmie snt romnii, pre la nceputul sutei a doao de la Hs. n zilele mpratului Traian, au venit din Italia n Dachia; i au venit cu acea limb ltineasc, carea n vremea aceaia stpnea n Italia. Aadar limba romneasc e acea limb ltineasc comun, carea pre la nceputul sutei a doao era n gura romanilor i a tuturor italianilor... ...Aceaia se pricepe, cci ntr romni snt mai multe dialecte... ns, mcar c limba romnilor e mprit n mai multe dialecte, a cror osebire mai vrtos st n pronuniaia sau rspunderea unor slove, totui romnii cei dincoace de Dunre toi se neleg laolalt; bani, cri nice nu au fr o dialect singur: desclinirea dialectelor numai n vorb se aude... Mihai Eminescu: Da, de la Roma venim, scumpi i iubii compatrioi din Dacia Traian! Se cam tersese diploma noastr de noble: limba ns am transcris-o din buchiile voastre gheboite de btrnee n literile de aur ale limbelor surori. Cam degenerase arborele nostru genealogic cu cte o codi strin, dar l vom curi de toate uscturile. Legile dup care cuvintele latine s-au prefcut n cuvinte romneti i-au sfrit de mult evoluiunea lor; n momentul n care romnii au primit cuvinte slavone, limba lor era format, de secole deja. Despre limba principalilor reprezentani ai colii Ardelene circul nc n marele public opinii n general suficient de eronate. E drept c reprezentanii colii Ardelene puneau n teorie un accent foarte apsat pe <<romanitatea>> limbii noastre, dar nu din vina lor aceast mprejurare va duce mai trziu la exagerrile lipsite de umor ale latinitilor.

Anexa 3 Uitarea istoriei Cum ncepe lichidarea unui popor? Se ncepe prin a-i terge memoria: i distrugi crile cultura religia istoria i apoi altcineva i va scrie alte cri i va da alt religie alt cultur i va inventa alt istorie (de origine latin, greac, slavic, dupa momentul politic). ntre timp poporul ncepe s uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur l vor uita i mai repede; limba nu va mai fi dect un simplu element folcloric, care mai devreme sau mai trziu va muri de moarte natural. Noile forme "istorice" vor aduce elemente i simboluri noi de adoraie care le vor ndeprta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor rmne undeva la un etaj inferior al cunoaterii numai cteva expresii, tradiii, impresii, fragmente de nume de localiti, muni i ape, fr un neles aparent. Formele vechi care cndva au ocupat valena transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componena i funcia "noului popor". Aa s-a ntmplat i la noi ! Silviu N. Dragomir, n lucrarea Controverse , evideniaz un aspect tulburtor legat de pierderea, n decursul timpului, a numeroase documente istorice care ar fi fost foarte preioase pentru restabilirea adevrului istoric n ceea ce-i privete pe strmoii notri, dacii. De exemplu, despre limba dacilor nu ne-au parvenit din istorie nici un fel de date certe, toate lucrrile de referin fiind pierdute una cte una, ntr-un mod cu totul straniu. Astfel, Dacia, jurnalul mpratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut cu totul ilogic; Getica, scris de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceea soart; Istoria geilor, a prelatului-filozof Dios Chrysostomos, numit i Ioan Gur de Aur, s-a pierdut i ea ntr-un mod total nejustificat pentru o lucrare scris de un filozof de o asemenea talie; Getica, o sintez realizat de nepotul acestuia din urm, cunoscut sub numele de Dios Cassius Coceianus, a disprut n mod similar fr nici o urm, iar din impresionanta lucrare Istoria Romanilor, scris n 24 de volume de alexandrinul Appianus, un istoric grec care a relatat n mod special cuceririle romane, s-a pierdut numai cartea a XIII-a, exact cea care se referea la geto-daci. i exist nc multe alte exemple de memorii, istorii etc., printre care merit s menionm i poeziile lui Ovidiu scrise n limba geilor n cursul exilului su n Dacia, la rndul lor singurele versuri

disprute din ntreaga sa oper rmas aproape intact.

Anexa 629 Mihai Vinereanu Cu seriozitate despre originea limbii romne Titlul acestei lucrri poate ridica semne de ntrebare pentru aceia ce i nchipuie c originea limbii noastre este un fapt clar i bine stabilit. Cercetarea atent a mai multor limbi indo-europene antice i moderne precum sanscrita, hitita, lituaniana, letona i mai ales albaneza dezvaluie cercettorului multe surprize. Nu este o exagerare s spunem c cel puin n anumite privine romna se apropie de sanscrit la fel de mult ca i de latin. Avem rom. pmnt, sansc. bhuman ( < *gh(d)em or ghemon), dar lat. terra, ori rom. boier, lit. bajoras, alb.bujar, precum si sansc. bharu. Altele au corespondent att n latina, dar i n sanscrit, dar cel sanscrit este mai apropiat sau aproape identic cu cel romnesc. De exemplu rom. apa, sansc. ved. apa, av. ap, hit. uappe, dar lat. aqua, ori rom. soare, sansc. surya , lit. saule, lat. solis. Trebuie precizat c aceste asemnri se datoreaz fondului comun indo-european i nu este vorba aici de nici un fel de mprumuturi, aa cum de multe ori s-a crezut. Dac aceste limbi au anumite elemente lexicale, morfologice ori sintactice n comun nu nseamn c avem de-a face n mod necesar cu mprumuturi. Cum am menionat mai sus natura mprumuturilor se poate stabili n baza unor legi fonologice. Acum la nceputul celui de-al treilea mileniu cred c este n sfrit timpul s spunem c ideea latinitii, susinut n mod continuu de la coala Ardelean ncoace, trebuie revizuit la modul cel mai serios. Nu este o exagerare s spunem c aceasta idee a fost o piedic serioas n calea acelor cercettori (romani sau strini) care s-au ocupat cu studiul originii limbii i poporului romn. Nu poate contesta nimeni c aceast idee a avut puternice motivaii sociale i naionale pentru promovarea drepturilor romnilor din Transilvania i apoi pentru a gsi un loc poporului romn n Europa modern, dar cred c a venit n sfrit timpul ca adevrul istoric s primeze, pentru c

adevrul trebuie spus mai devreme sau mai trziu indiferent cum ar arta. n cazul nostru nu avem dect s promovm o istorie absolut ieit din comun cu care muli, foarte multi s-ar mndri. S-a fcut mult caz pe tema colonizrii Daciei i romanizrii populaiei locale. S-a mers de la ideea extrem ca populaia Daciei a fost exterminat (coala Ardelean), Dacia fiind repopulat cu vorbitori de limb latin, pn la alt idee extrem c Dacia a rmas pustie dupa retragerea lui Aurelian (Rosler et comp.). Evident c ambele sunt teorii extremiste n flagrant contradicie cu adevrul istoric. ntre aceste dou extreme exist o serie de alte teorii bine cunoscute, dar care nu aduc mai multe servicii adevrului istoric. Pentru a fi mai convingtor s trecem n revist doar cteva fapte istorice. Mai nti trebuie precizat c romanii nu au ocupat (i eventual colonizat) dect 1/7 din actualul teritoriu de la nordul Dunrii n care se vorbete romnete. Xenopol spunea c cucerirea Daciei de ctre romani a constituit o greeal politic, ceea ce este corect. El susine c Dunrea nu trebuia depit constituind o bun aprare. O provincie ntemeiat peste Dunre era greu de aprat. Intr-adevr imperiul putea fi mai uor de aprat pe Dunre. De fapt cred c romanii au neles acest lucru, dar desigur n politic exist mai ntotdeauna mai multe soluii la o problem, totul este s se gaseasc soluia cea mai adecvat. Romanii au considerat probabil c pentru o mai bun aparare a imperiului este bine s ocupe i rmul stng. Un regat puternic la nord de Dunre, n imediata vecinate a graniei imperiului, condus de un rege i o nobilime ostil Imperiului Roman, constituia un pericol permanent pentru romani. Se tie c dacii treceau des Dunrea atacnd provinciile romane de la sudul Dunrii. n plus, un factor esenial care a contribuit la invadarea Daciei au fost avuiile Daciei i n special aurul dacilor din Munii Apuseni. Punctnd aceste date reiese c romanii nu au intenionat vreodat s ocupe i s controleze tot teritoriul regatului dacic, nicidecum s-l i colonizeze ceea ce nici nu au facut. Pe scurt, scopul trecerii la nord de Dunre a fost de a elimina un regat care constituia un pericol pentru Roma i de a-i jefui bogiile. ns la numai 11 ani de la terminarea celui de-al doilea rzboi daco-roman, ncep invaziile de tot felul. Provincia Dacia Traiana cuprindea doar Oltenia, Banatul i sud-vestul Transilvaniei. Ne

putem da seama acum n ce condiii a putut avea loc romanizarea acelei fraciuni de teritoriu al Daciei ocupat de romani. n aceast atmosfer de permanent conflict dintre stpnitori i localnici, romanizarea localnicilor nu putea fi de profunzime. Faptul c s-au gsit multe inscripii romane n Dacia, acesta nu este un semn c populaia satelor era romanizat. Doar populaia oraelor obinuia s-i pun astfel de inscripii care populaie era vorbitoare de limb latin, n marea lor majoritate nefiind btinai; ori aceast populaie mpreun cu armata s-a retras odat cu retragerea lui Aurelian, cum spun i autorii antici. Pe aceste afirmaii i-a bazat i Rosler teoriile sale bineneles distorsionindu-le. Populaia btina locuia la sate i desigur nu obinuia s-i pun inscripii (sau dac i puneau nu erau din piatr i nu au rmas), aa cum faceau colonitii de la orae, vorbitori de latin. ntrebarea cheie este cum au reuit aceti daci btinai, locuind n teritoriul ocupat de romani s rspndeasc o limb (pe care muli din ei nu o cunoteau bine) pe o raz de peste 1000 de kilometri spre nord i rsrit. Mai ales spre rsrit, aceast arie este cu mult mai ntins. Chiar astzi aproape pe tot teritoriul Ucrainei sunt vorbitori de limb romn. Acest lucru devine i mai imposibil dac ne gndim c invadatori de tot felul veneau din aceeai direcie. Explicaia cea mai plauzibil esta una singur: strmoii acestor vorbitori de limb romn, cu alte cuvinte romni, au trit pe acele meleaguri de mii de ani. S-a trecut prea uor peste aceste date, ori este tiut de toat lumea c tiina se face numai i numai pe baz de dovezi. Ca s exemplific cum s-a fcut i se mai face nc de ctre unii nc tiina, dau mai jos un citat din "Istoria limbii romne" a lui Al. Rosetti. Cnd vorbete de teritoriul de formare al limbii romne, el spune: "Limba romn s-a dezvoltat pe o larg baz teritorial romanizat cuprinznd provincia Dacia nord-dunrean propriu-zis adic: Oltenia, Banatul i Transilvania i cellalte teritorii care n-au intrat sub autoritatea roman, fiind locuite de ctre 'dacii liberi', Muntenia i sudul Moldovei" i textul continu n aceeai bine cunoscut limb de lemn prin care se reuete performana unic de a vorbi fr s spui nimic. Rosetti i ca el muli alii nu-i bazeaz argumentaia pe date istorice sau lingvistice, ci pe anumite abloane stereotipe, care nu spun nimic.

Anexa 8 Cercetatoarea american Marija Gimbutas, profesoar la Universitatea din Los Angeles, California, spune: "Romnia este vatra a ceea ce am numit "vechea Europa", o entitate cultural cuprins ntre 6500-3500 B.C., axat pe o societate matriarhal, teocratic, panic, iubitoare i creatoare de art, care a precedat societaile Indo-Europenizate patriarhale, de lupttori, din epocile Bronzului i Fierului. A devenit de asemenea evident c aceast strveche civilizaie European precede cu cteva milenii pe cea Sumerian, fcnd imposibil ipoteza conform creia civilizaia rzboinic i violent a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob".

Puritatea originii nu intra in discutie.Exceptandu-l pe stolnicul Constantin Cantacuzino,care in Istoria Tarii Romanesti accepta amestecul daco- roman,cronicarii si istoricii ulteriori atat Dimitrie Cantemir cat si exponentii Scolii Ardenele,nu accepta decat pura obarsie romana,exterminandu-i sau alunganu-i pe daci in beneficiul cuceritorilor.

S-ar putea să vă placă și